SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE GEOMORFOLOGIE și

Geomorphology is a Journey!

SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE GEOMORFOLOGIE

și

Aniversarea a 60 de ani de la înființarea Stațiunii de Cercetări

Biologice, Geologice și Geografice ”Stejarul”

2

ORGANIZATORI:

Asociaţia Geomorfologilor din România

Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Departamentul de Geografie

Centrul de Cercetări Biologice „Stejarul” Piatra Neamţ

Cu sprijinul:

Primăriei Municipiului Piatra Neamţ

COMITETUL DE ORGANIZARE:

Conf. univ. dr. Dan DUMITRIU - Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi

Prof. univ. dr. Maria RĂDOANE - Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava

Prof. univ. dr. Constantin RUSU- Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi

Prof. univ. dr. Crina MICLĂUȘ - Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi

Prof. univ. dr. Nicolae RĂDOANE - Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava

C.P. I dr. Elvira GILLE - Centrul de Cercetări Biologice „Stejarul” Piatra

Neamţ

SECRETARIAT TEHNIC:

Francisca CHIRILOAEI

Mihai NICULIŢĂ

Elisabeta ORBAN

Delia ROBU

Cătălina GUCIANU

Constantin NECHITA

Bogdan NIGA

Florentina LIVARCIUC

3

COMITETUL ŞTIINŢIFIC:

Maria RĂDOANE, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

Petru URDEA, Universitatea de Vest, Timişoara

Alfred VESPREMEANU-STROE, Universitatea din Bucureşti

Dan DUMITRIU, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi

Mihai MICU, Institutul de Geografie, Academia Română

Olimpiu POP, Universitatea „Babeş–Bolyai”, Cluj-Napoca

Sandu BOENGIU, Universitatea din Craiova

Francisca CHIRILOAEI, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

Mircea VOICULESCU, Universitatea de Vest, Timişoara

Marta JURCHESCU, Institutul de Geografie, Academia Română

Nicolae CRUCERU, Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti

Robert DOBRE, Universitatea din Bucureşti

Ciprian MĂRGĂRINT, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi

Mulțumiri!

Lui Nick Cruceru pentru superbele concepţii grafice care ne-au ajutat în realizarea

acestui program și a altor materiale de prezentare.

4

Geomorphology is a Journey!

Programul Simpozionului

Joi, 19 mai 2016,

Stațiunea de Cercetări ”Stejarul”, str. Alexandru cel Bun, nr. 6, Piatra

Neamț

18:00 – 19:00: Primirea participanților

19:00– 22:00: Ice Breaker

Vineri, 20 mai 2016

08:00 – 08:30

Înregistrarea participanților - Holul Sălii de Conferințe, Hotel „Ceahlău”, Piatra

Neamț Piaţa Ştefan cel Mare, nr. 3 08:30 – 08:45

Deschiderea lucrărilor Simpozionului – Sala de Conferinţe, Hotel „Ceahlău”

08:45 – 09:45

Moment dedicat celor 60 de ani de la înființarea Stațiunii”Stejarul”

9:45 – 10:00

Pauză de cafea

10:00 – 11:15

Comunicări în plen: Sesiunea 1

11:15 - 11:30

Pauză de cafea

11:30 – 12:45


12:45 - 13:00

Pauză de cafea

13:00 – 10:00


14:00 – 15:00

Masa de prânz - Restaurant Hotel „Ceahlău”

15:00 – 16:30


16:30 – 18:00

Sesiune Postere

18:00 – 20:00

Vizită Curtea Domnească; Ascensiune cu telegondola pe Muntele Cozla – Asupra

evoluției reliefului în zona de contact Carpați-Subcarpați și istoria așezării

umane Piatra

20:00 – 22:00

Cina – Cercul Gospodinelor – Cozla

5

Sâmbătă, 21 mai 2016

08:30 – 10:15

Comunicări în plen – Sala de Conferinţe, Hotel „Ceahlău” – Sesiunea 5

10:15 – 10:30

Pauză cafea

10:30 – 12:15

Comunicări în plen – Sesiunea 6

12:15 – 12:30

Pauză cafea

12:30 - 14:30

Opinii de final

Premiere postere

Premiere comunicări științifice prezentate de către tineri sub 35 ani

Adunarea Generală AGR

14:30 – 15:30

Masa de prânz - Restaurant Hotel „Ceahlău”

16:00 – 20:00

Aplicație de teren – Lacul de baraj natural Cuejdel

20:00 – 24:00

Cina festivă – Pensiunea Balad`Or – Pângăraţi

6

Duminică, 22 mai 2016

08:30 – 19:30

Aplicaţie teren Program aproximativ:

1. Piatra Neamț – Pângărați (punct de oprire: bazinul hidrografic Pângărați,

evoluţia unui drum forestier, vale torenţială cu baraje de retenţie, belvedere

asupra văii râului Bistrița și a Lacului Pângărați, vizitarea Mănăstirii

Pângărați – fostul sediu al Staţiunii „Stejarul”)

2. Pangărați – Bicaz (punct de oprire la Straja, albia subadaptată a râului Bistrița)

3. Bicaz – baraj Izvoru Muntelui (punct de oprire la Ruginești, belvedere asupra

lacului si masivului Ceahlău)

4 – 5. Versantul stâng al Lacului Izvoru Muntelui (punct de oprire la Chiriţeni,

evoluția fâșiei de țărm a lacului; alunecările de teren de la Huiduman și

Buba)

6. Versantul drept al Lacului Izvoru Muntelui (punct de oprire la Călugăreni,

asupra fenomenului de zăpor)

7. Masa de prânz – Pensiunea Orizont, Farcașa

8. Poiana Teiului – Pătru Vodă – Mănăstirea Neamț (vizitare) – Tg. Neamț –

Piatra Neamț

Traseul aplicației de teren

7

Programul comunicărilor

Vineri, 20 mai 2016

08:45 – 9:45

Moment dedicat celor 60 de ani de la înființarea Stațiunii de Cercetări Biologice,

Geografice și Geologice ”Stejarul”

Prof.univ.dr. Constantin Grasu

Strălucirea şi crepusculul unei instituţii

Înmânarea diplomelor de onoare

09:45 – 10:00 Pauză de cafea

Sesiune comunicări 1 – 10:00 – 11:15

Moderatori: Florina Grecu, Dan Dumitriu

10:00 – 10:25

Alfred Vespremeanu-Stroe, Florin Zăinescu, Luminița Preoteasa, Florin Tătui

O nouă teorie privind evoluţia Holocenă a Deltei Dunării: reconstituirea integrală

şi o nouă cronologie cu reliefarea patternurilor morfodinamice

10:25 – 10:45

Petru Urdea, Alexandru Onaca, Florina Ardelean, Rafaela Tomuța

Ghețarii de platou din Carpații Românești – reconstituiri paleogeografice

10:45 – 11:00

Mihai Niculiță, Mihai Ciprian Mărgărint, Santangelo Michele

Activitatea holocenă a alunecărilor de teren din Podișul Moldovei

11:00 – 11:15

Aritina Haliuc, Daniel Veres, Katalin Hubay, Robert Begy, Achim Brauer,

Simon M. Hutchinson, Mihaly Braun

Evoluția lacului Ighiel: procese și factori de control în dinamica sedimentelor


8


Moderatori: Petru Urdea, Nicolae Cruceru

11:30 - 11:45

Virgil Surdeanu

Alunecările de teren. Certitudini și îndoieli

11:45 – 12:00

Mihai Ciprian Mărgărint, Mihai Niculiţă

Posibilităţi de reconstituire a reţelei istorice de lacuri antropice din partea nordică

a Podişului Moldovei prin analiza şi interpretarea geomorfometriei barajelor

abandonate

12:30 – 12:15

Ioana Perşoiu, Maria Rădoane, Angelica Feurdean, Delia Robu, Ioan Tanţău,

Vasile Budui, Aurel Perşoiu, Rădoane Nicolae, Francisca Chiriloaiei, Ionuţ

Cristea, Mihai Nuţescu, Sorin Moscal

Vârsta şi evoluţia luncii unui curs de apă de mici dimensiuni din Câmpia

Transilvaniei

12:15 – 12:30

Dan Dumitriu

Tipurile de viituri din lungul râului Trotuş în funcţie de relaţia debit lichid-debit

solid în suspensie

12:30 – 12:45

Lucian Blaga

Estimarea factorului C – de influență a vegetației – din modelul USLE, prin

utilizarea unor seturi de date clasice si satelitare



Moderatori: Mihai Ciprian Mărgărint, Marian Ene

13:00 – 13:15

Răzvan Popescu, Petru Urdea, Alfred Vespremeanu-Stroe, Nicolae Cruceru,

Olimpiu Pop

Istoria deglacierii masivelor înalte din Carpații Românești și evoluția ghețarilor de

pietre în Tardiglaciar și Holocen

9

13:15 – 13:30

Dănuț Petrea, Sanda Roșca, Stefan Bilașco, Ioan Fodorean, Iuliu Vescan,

Sorin Filip

Aplicarea analizei spațiale GIS bazate pe scenarii anuale pentru identificarea

hazardului și riscului indus de alunecările de teren. Studiu de caz

13:30 – 13:45

Constantin Nechita, Ionel Popa, Francisca Chiriloaei, Maria Rădoane

Rezultate preliminare privind formarea unei serii dendrocronologice lungi din

secvențe de stejari și ulm în Estul României

13:45 – 14:00

Florin Tătui, Alfred Vespremeanu-Stroe, Laurențiu Niculescu, Gabriel Lupu

Monitorizarea video a dinamicii țărmului (bariera Techirghiol). Rezultate

preliminare

14:00 – 15:00 Masa de prânz – Restaurant Hotel „Ceahlău


Moderatori: Alfred Vespremeanu-Stroe, Francisca Chiriloaei

15:00 – 15:15

Constantin Rusu, Ionuţ Vasiliniuc, Pîrnău Radu, Bogdan Roşca, Dumitru

Bulgariu Consideratii morfo-lito-pedologice în Munţii Călimani

15:15 – 15:30

Sandu Boengiu, Emil Marinescu, Oana Ionuș

Reconstituirea transgresiunilor şi regresiunilor marine în vestul bazinului Dacic şi

influenţa acestora asupra formării Piemontului Getic

15:30 – 15:45

Viorel Ilinca, Marta Jurchescu

Zonarea alunecărilor de teren la scara unei unităţi administrativ-teritoriale.

Judeţul Vâlcea - un “hotspot” al alunecărilor la nivel naţional

15:45-16:00

Florin Roman, Răzvan Săcrieru, Nicolae A. Roman, Vasile Ovidiu Allen

Notă asupra unei depresiuni sinclinale închise, în Subcarpaţii Vrancei

16:00-16:15

Flaviu Meseșean, Titus Cristian Man, Olimpiu Pop, Ionela Georgiana Gavrilă

Reconstituirea extensiunii spațiale a avalanșelor de zăpadă în Munții Parângului

utilizând metoda dendrogeomorfologică și teledetecția

10

16:15-16:30

Andrea Gál, Simon Éva Beáta, Imecs Zoltán, Poszet Szilárd

Studiul eroziunii regresive al organismului torențial Groapa Ruginoasa, Munții

Bihor

Sesiune postere – 16:30 – 18:00

Moderatori postere: Mihai Niculiţă, Florin Zăinescu, Maria Rădoane

Nr. Autori Titlul lucrării Afilierea

1

Andreea Andra -

Topârceanu1 ,

Mihaela Verga1,

Mihai Mafteiu2

Degradarea versanților,

consecință secundară a

amenajării domeniului

schiabil. Studiu de caz

Pârtia Ruia (Brașov)

1Facultatea de Geografie, Departamentul

Geomorfologie – Pedologie – Geomatica,

Universitatea din București, România 2MM Georesearch

2

Francisca

Chiriloaei¹, Camelia

Ştefanache², Vasile

Budui¹, Constantin

Nechita³, Rareș

Şchiopu¹

Determinarea indicelui de

vulnerabilitate a terenurilor

pentru dezvoltarea

bioresurselor. Studii de caz

în jumătatea de nord a

Carpaților Orientali

¹Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava

²INCDSB/Centrul de Cercetări Biologice

”Stejarul” Piatra Neamț, Neamț, România

³Institutul de Cercetări Silvice, filiala

Câmpulung Moldovenesc, Suceava,

3 Ionela Georgiana

Gavrilă

Propuneri de itinerarii

geomorfologice în Munții

Măcin. Studiu de caz:

traseul geoturistic Chervant

– Priopcea - Megina

Facultatea de Geografie, Universitatea

„Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca

4 Florina Grecu

Fluvial geomorphosites –

Interdisciplinary and

applied approach

Department of Geomorphology, Pedology

and Geomatics, Faculty of Geography,

University of Bucharest, Romania

5

Cătălina Gucianu,

Florentina Livarciuc

Distribuția solurilor

erodate în suprafață pe

teritoriul administrativ

Gorbănești (jud. Botoșani)

Departamentul de Geografie,

Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava,

România

6

Laurenţiu Ilie1,

Laura Comănescu1,

Marcel Boloș2,

Robert Dobre1,

Mădălina Teodor1,

Ioana Bradea2

Eficientizarea sistemelor de

zăpadă artificială

1Facultatea de Geografie - Universitatea

din Bucureşti, Bucureşti, România 2Facultatea de Stiinte Economice -

Universitatea din Oradea, Oradea,

România

7

Philippe Lahousse¹,

Guillaume Pierre²,

Marian Ene³, Daniel

Diaconu³, Mircea

Vișan³

Torentul noroios de la

Chirleşti (Carpaţii de

Curbură): o jumătate de

secol de evoluţie

¹UFR de Géographie et Aménagement,

Université Lille 1 Sciences et

Technologies, France

²Département de Géographie, Université

de Reims Champagne-Ardenne, France

³Faculté de Géographie, Université de

Bucarest, România

8

Florentina

Livarciuc, Cătălina

Gucianu, Marius

Livarciuc

Analiza fluxului de

sedimente din bazinul

hidrografic Gemenea

Departamentul de Geografie,

Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava

9 Diana Alexandra

Marola

Susceptibilitatea la

inundații a localității

Lungoci din județul Galați

Universitatea București, România

11

10

Andreea -

Florentina Marin,

Iuliana Armaș

Clasificarea morfologică a

ostroavelor dunărene.

Aplicație pentru sectorul

Giurgiu/Ruse -

Oltenița/Tutrakan,

România-Bulgaria

Facultatea de Geografie, Universitatea din

București

11

Alin Mihu-Pintilie¹,

Cristian

Constantin

Stoleriu², Gheorghe

Romanescu²

Evoluția hidro-

geomorfologică a cuvetei

lacustre Cuejdel din Munții

Stânișoarei de la formare și

până în prezent

¹Departamentul Interdisciplinar de

Cercetare – Domeniul Științe,

Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași,

²Departamentul de Geografie, Facultatea

de Geografie și Geologie, Universitatea

”Alexandru Ioan Cuza” Iași

12

Constantin

Nechita1, Francisca

Chiriloaei2, Ionel

Popa¹

Semnalul climatic extras

din inelele de creștere la

stejari în NE României,

proxy pentru evaluarea

paleomediului pentru

ultimii 7000 de ani

1INCDS "Marin Drăcea", Câmpulung

Moldovenesc, Suceava, România 2Departamentul de Geografie,

Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava,

România

13 Alin-Cristian Păroiu

Evoluția fordunelor în

climatul temperat-uscat al

coastei Deltei Dunării.

Studiu de caz: câmpul

marin Sărăturile


București

14 Marius-Viorel

Pîrvan

Evoluția frontului deltaic în

ultimii 150 ani


București

15 Viorel Vasile Pop

Utilizarea terenurilor în

teritoriile afectate de

alunecări de teren de tip

glimee din Câmpia

Transilvaniei. Studii de caz:

alunecările de la Apatiu,

Ocnița, Archiud și Măluț


„Babeș Bolyai” Cluj Napoca, România

16

Loredana Andreea

Popoiu, Raluca

Mitroi

Evaluarea calității apelor

din lacurile de acumulare

mici și mijlocii pe baza

monitorizării nutrienţilor

Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și

Ingineria Mediului, Universitatea Tehnică

“Gheorghe Asachi”, Iași

17

Poszet Szilárd1, Gál

Andrea2, Imecs

Zoltán2, Lakatos

Tamás1, Ravasz

Levente2

Alunecare activă pe Dealul

Hoia, lângă Muzeul

etnografic din Cluj

1Facultatea de Științe și Arte,

Universitatea Sapientia, Cluj-Napoca,

România 2Facultatea de Geografie, Universitatea

Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România

18

Georgian Ionuț

Purcăreață¹,

Laurențiu Ilie²,

Mădălina Teodor²,

Robert Dobre²,

Ionuț Săvulescu²,

Bogdan Andrei

Mihai²

Pretabilitatea reliefului

pentru amenajarea

domeniului schiabil

Zărnești – Brebina

¹Facultatea de Geografie, Universitatea

din București, România

²Facultatea de Geografie, Departamentul

de Geomorfologie Pedologie, Geomatică,

Universitatea din București

19 Violeta Retegan

Amenajarea versantului

afectat de alunecări de

teren de pe Valea

Ormanului în vederea

reintroducerii sale în

circuitul agricol


„Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca

12

20 Mădălina Ristea

Distribuția spațială a

Indicelui de Senzitivitate

Costieră în cadrul țărmului

românesc al Mării Negre

¹Facultatea de Geografie, Universitatea

din București, România

21

Delia Robu1, Ioana

Perșoiu1, Maria

Rădoane1

Regimuri de scurgere în

Câmpia Joasă a Someșului,

pe baza morfologiilor

fluviale relicte și a

structurilor sedimentare

asociate

1Departamentul de Geografie,

Universitatea „Ștefan cel Mare” din

Suceava

22

Mădălina Teodor1,

Robert Dobre1,

Laurențiu Ilie1

Analiza și evaluarea

domeniilor schiabile

existente în România din

punct de vedere geografic și

socio-economic

1Facultatea de Geografie, Universitatea

din București

23

Diana Popovici1,

Mirela Dragoş1,

Iuliana Armaş1

Amprenta antropică asupra

morfologiei albiei majore a

Dâmboviţei cu detalierea

zonei centrale a oraşului

Bucureşti


din București

24

Ştefania (Omrani)

Grigorie1, Floare

Grecu1

Dinamica geomorfologică a

albiei majore a Dunării în

sectorul Olteniţa – Călăraşi


din București

18:00 – 20:00

Vizită Curtea Domnească; Ascensiune cu telegondola pe Muntele Cozla – Asupra

evoluției reliefului în zona de contact Carpați-Subcarpați și istoria așezării

umane Piatra

20:00 – 22:00

Cina – Cercul Gospodinelor – Cozla

13

Sâmbătă, 21 mai 2016


Moderatori: Mihai Micu, Ioana Perșoiu

08:30-8:45

Mircea Voiculescu, Florina Ardelean, Marcel Török-Oance

Analiza controlului morfometric, climatic și uman, factori esențiali în distribuția

spațială și a frecvenței avalanșelor în arealul glaciar Bâlea - Masivul Făgăraș

(Carpații Meridionali)

8:45 – 9:00

Gabriel Minea, Gabriela Moroşanu, Gianina Neculau, Pătru Georgiana

Influența modului agrar de utilizare a terenurilor asupra resurselor de apă

9:00-9:15

Laura Tîrlă, Ionuț Mirea, Relu-Dumitru Roban, Teodor Cojocaru, Virgil

Drăgușin

Controlul tectonic și structural asupra dezvoltării endocarstului în rocile

metacarbonatice din Munții Făgăraș

9:15-9:30

Mihaela Popescu, Fabian Timofte, Petru Urdea, Raul Şerban, Alexandru

Hegyi Aplicarea investigațiilor electromagnetice la studiul alunecărilor de teren

9:30 – 9:45

Claudiu Găman, Costică Brânduș

Stadiul actual al proceselor geomorfologice denudaţionale în arealul văii Bistriţei,

între comuna Borca şi barajul Izvoru Muntelui

9:45 – 10:00

Francisca Chiriloaei

Albia extracarpatică a râului Moldova își continuă evoluția pe traiectoria

îngustării și a degradării, sau se pregătește de recuperare?

10:00 – 10:15

Cristian Todosi, Mihai Niculiță, Constantin Rusu

Analiza sedimentării lacului Podu Iloaiei, bazinul hidrografic Bahlui, România


14


Moderatori: Sandu Boengiu, Răzvan Săcrieru

10:30 – 10:45

Mihai Micu, Dan Bălteanu, Hans-Balder Havenith, Constantin Ionescu,

Mircea Radulian, Cees van Westen, Michiel Damen, Marta Jurchescu

O evaluare preliminară a susceptibilităţii la alunecări de teren

produse de cutremur în regiunea seismică Vrancea

10:45 – 11:00

Claudiu Nedelcu, Robert Dobre, Florina Grecu

Tehnici și metode de analiză geomorfotehnică pentru implementarea proiectelor de

infrastructură de transport

11:00 – 11:15

Florin Zăinescu, Alfred Vespremeanu-Stroe, Florin Tătui, Luminiţa Preoteasa

Creşterea deltelor influenţate de valuri

11:15 – 11:30

Iulian Săndulache, Cătălina Săndulache, Roxana Cârnu

Relieful fluviatil din perimetrul Cireşu – Lişcoteanca (Valea Călmăţuiului de

Bărăgan)

11:30 – 11:45

Robert Dobre, Ionuţ Săvulescu, Laurențiu Ilie, Mădălina Teodor

Servicii geomorfologice pentru dezvoltarea infrastructurii de transport în România.

Studiu de caz: Autostrada Pitești – Sibiu

11:45 – 12:00

Ioana Perşoiu, Delia Robu*, Maria Rădoane, Aurel Perşoiu, Bogdan Niga,

Francisca Chiriloaei, Nicolae Rădoane

Efectul subsidenţei Câmpiei Ecedeea asupra evoluţei Tardiglaciar – Holocene a

cursurilor de apă din Câmpia Someşului

*raportor

12:00 – 12:15

Maria Rădoane, Constantin Nechita, Francisca Chiriloaei, Nicolae Rădoane

Rolul schimbarilor climatice si a impactului antropic asupra sistemelor fluviale. O

estimare din perspectivă dendroclimatică si instrumentală pentru estul României


15

12:30 – 14:30 Adunarea Generală AGR

Premiere postere

Premiere comunicări științifice susţinute de către tinerii sub 35 ani

Diverse

14:30 – 15:30 Masa de prânz – Restaurant Hotel „Ceahlău

16.00 – 20:00

Aplicație de teren – Lacul de baraj natural Cuejdel

20:00 – 24:00

Cina festivă – Pensiunea Balad`Or - Pângăraţi

16

Simpozionul Național de Geomorfologie

Ghid de aplicație

Teme de geomorfologie aplicată abordate de către cercetătorii de

la Stațiunea “Stejarul” Piatra Neamţ

Surse de sedimente și bazine hidrografice mici

Efectul barajelor în comportarea albiilor de râu

Lacurile de acumulare şi sistemul de sedimente

Relieful lacustru

Alunecări de teren și efectul lor asupra DN15

Fenomenul de zăpor

1. Bugetul de sedimente al bazinelor hidrografice mici: Pângărați şi

Oanțu

Fig. 1a. Sistemul de amenajare

hidroenergetică a văii Bistrița

Fig. 1b. Vedere generală asupra

confluențelor celor două râuri

(Pângărați și Oanțu) cu lacul Pângărați

(lacul în care debușează canalul de

fugă a Hidrocentralei ”Dimitrie

Leonida”).

1

Intre 1976 – 1982, drumurile forestiere si

organismele torentiale au furnizat intre 20

– 30% din aluviunile ce intră în albia

principală

Fig. 2 Eroziunea pe drumuri forestiere (bulina

rosie = localizarea sitului ce va fi vizitat)

17

Rolul amenajărilor de praguri și baraje pe albiile torențiale în controlul

aluviunilor

Fig.3. Amenajarea de baraje pentru

controlul transferului de sedimente

grosiere în lungul rețelei hidrografice

a bazinului Pângărați

(bulina roșie – situl de vizitat)

Volumul de de sedimente

transportate de râurile Pângărați și

Oanțu prin târâre, suspensie și în

soluție

Lacul Pângărați colmatat

peste 64%

Coeficient de captare a

sedimentelor = 76%

18

2.Râul Bistrița, aval de barajul Izvoru Muntelui = râu subadaptat

Fig. 6 Agradarea albiei râului Bistriţa prin formarea unui « con de albie » la confluenţa cu

râului Tarcău

Fig. 4. Harta geomorfologică a albiei râului Bistriţa în aval de barajul Izvoru Muntelui şi

secţiunile de măsurare ale dinamicii albiei.

În bulină albastră = punctul de oprire; în bulină roșie = localizarea fotografiilor din fig. 6

Fig. 5A. Profil longitudinal al

albiei râului Bistriţa în aval de

barajul Izvoru Muntelui; B.

Bilanţul proceselor de

eroziune şi acumulare.

1974 2004 2012

19

3. Lacurile de acumulare și sistemul de sedimente.

Fig. 7A.Repartiţia grosimii sedimentelor în profilul longitudinal al cuvetei lacului Izvoru

Muntelui . B. Discontinuitatea dinamică pusă în evidenţă între grosimea sedimentelor şi

adâncimea apei.

Fig. 8. Harta morfogenetică a principalelor zone de confluenţă ale lacului Izvoru Muntelui.

Bulina rosie – delta Bistritei; bulina albastra – localizarea golfului Bistricioara din

imaginile din fig. 9

20

Fig. 10. Schimbarea traseului albiei râului Bistricioara după exondările anuale ale

deltei râului.

1975

1980

2009

Fig. 9. Fenomenul de ”avulzie”

in Golful Bistricioara

21

4.Fâșia de țărm a Lacului Izvoru Muntelui. Faleze

Fig. 11. Faleza de la Chiriţeni (h = 8 – 10 m), modelată în

depozite de terasă fluvială.

Fig. 12. Microrelief de terasete în

depozite de pietrişuri fluviale ale

terasei de 55-60 m, amonte de Hangu.

Conturul terasetele este bine păstrat

după o fază de coborâre a nivelului

lacului (foto sus în 1976).

Aceeaşi zonă fotografiată în 2004, din

care se observă doar păstrarea sortării

particulelor, nu şi microrelieful

2004

1976

Promontoriul Chiriţeni, modelat în luturi loessoide ale terasei de 55 – 60 m a Bistriţei .

După 28 de ani, lăţimea promontoriului s-a îngustat aproape la jumătate, ceea

ce a condus la un ritm mediu de retragere de 0,2 m/an.

Măsurătorile repetate pe acest profil ne-au condus la observaţia că ritmul mediu

de retragere a ţărmului în acest punct a fost de 1 m/an.

În perioada 1976-2004 ritmul mediu s-a diminuat la circa 0,20 m/an.

Fig. 13. Faze de evoluţie ale ţărmului

lacului Izvoru Muntelui, descrise pe baza

folosirii ipotezei ergodice.

22

5.Alunecările de teren și eroziunea torențială în bazinul

versant al lacului Izvoru Muntelui

Fig. 15. Perimetrele de alunecare Buba și Huiduman care afectează perpendicular drumul

naţional 15, dar şi lacul Izvoru Muntelui (Surdeanu, 1982).

Fig. 14. Localizarea perim

etrelor cu alunecari de teren si

acumulările torenţiale din zona

lacului Izvoru Muntelui. In

buline roșii – alunecarea Buba

și Huiduman.

2009,

23

6.Fenomenul de zăpor și rolul lacului Izvoru Muntelui

Fig. 17. Variația factorilor ce controleaza formarea zăporului la stația hidrometrică Frumos,

amonte 14 km de nivelul maxim al lacului Izvoru Muntelui.

Fig. 16. Profilul longitudinal al r.

Bistrita amonte de lacul Izvoru

Muntelui cu sectorul de formare a

zaporului.

6 februarie

2008

8 martie

2008

7 iunie

2008

Fig. 18. Obturarea cu năboi a albiei râului Bistriţa a determinat schimbarea cursului râului (zona

Călugăreni în cuveta emersă a lacului Izvoru Muntelui): 1972; 2008.

24

SECȚIUNEA I

Comunicări

(în ordinea alfabetică a primilor autori)

25

Strălucirea și crepusculul unei instituții

Prof. univ. dr. Constantin Grasu Universitatea ”Al.I.Cuza” Iași

E-mail: [email protected]

Dragi colegi şi stimaţi invitaţi,

Metaforic, Paul Valery spunea că evenimentele se nasc din tată necunoscut,

în timp ce mama lor este, dintotdeauna, NEVOIA. Evenimentul de azi stă şi el sub

zodia Nevoii. Nevoia de a nu ne uita trecutul, care, într-un fel, este un prezent

îmbătrânit, în timp ce noi înşine am ajuns deja bătrânii prezentului.

Întâlnirea de astăzi ne aminteşte că în urmă cu şase decenii, la Pângăraţi,

fiinţa o instituţie de cultură, cea care a fost şi va rămâne în memoria posterităţii,

Staţiunea Stejarul. Menită cercetării, într-un cuvânt neliniştii, să observăm, nu fără

semnificaţie, că un anume destin a făcut ca ea să fiinţeze în ctitoria lui Alexandru

Lăpuşneanu, cel mai zbuciumat voievod moldovean, rămas în istorie prin pana

bătrânului Negruzzi, dar demn chiar şi de cea a marelui Will.

Aşadar, în urmă cu şaizeci de ani, pe sub zidurile lăcaşului muşatin, halatele

albe luaseră locul sutanelor negre, iar ceea ce se plămădise aici avea să aibă o

existenţă efemeră, un sfert de veac numai, preţul unei generaţii şi-n acelaşi timp o

istorie care până la urmă avea să împrumute câte ceva din drama nefericitului

voievod.

După cum constataţi, evocarea momentului ne-a revenit. Am făcut greşeala

de a ceda insistenţelor colegilor, atâţi câţi am mai rămas, alături de care, zi de zi,

vreme de 16 ani am urcat Dealul Păru, pe acelaşi drum călcat în vremuri de mult

trecute de părintele Stratonic, egumenul zgârcit şi ursuz creionat admirabil de

blândul Hogaş, Moş Calistru în epocă.

Trebuie să recunoaştem că ne-ar fi fost mult mai confortabil într-un fotoliu

de unde să ascultăm opintelile altcuiva în salvarea subiectului, asta cu atât mai mult

cu cât, fiţi siguri, că nici nouă nu ne lipseşte voluptatea cârcotelii.

Sinceri să fim, maniera de abordare a subiectului ne-a dat mari coşmaruri şi

încă nu avem nici o garanţie că ne-am apropiat cu suficientă trăire de încărcătura

emoţională a momentului. Ceea ce ne-a fost clar de la început, a fost doar faptul că

dintotdeauna am urât evocările saturate de statistici aride, împănate de fapte minore

scăpate în melodarmă, evocări care îmbracă adesea haina sobrietăţii, uneori

26

inumane, cum ar fi spus mentorul Junimii, a sobrietăţii ţanţoşe la umbra căreia pot fi

strecurate cu uşurinţă orgoliile megalomane şi suficienţa păguboasă.

Până la urmă am ales întrucâtva calea simbolurilor şi, din acest punct de

vedere, credem că istoria acestei instituţii merită un generic. De aceea am spus

cândva că pe firmamentul a tot ce s-a clădit aici, ar putea sta scris: Pîngăraţi sau

Setea Muntelui de Sare. Aşa cum sarea adună hulpav şi parcimonios fiecare picătură

de apă, aşa a fost setea de cunoaştere şi de împlinire profesională a cercetătorilor, în

majoritate, alegere făcută de dascălii noştri, mulţi din ei academicieni, ultimii din

generaţia de elită interbelică, epoca de vârf a culturii româneşti.

Făcând o scurtă paranteză, mărturisim că titlul emblematic la care ne-am

oprit este luat din opera lui Marin Sorescu, autor cu care am fost în vremea

studenţiei coleg de dormitor; nu de cameră, pentru că dormitorul cu 40 de paturi se

lăbărţa copios aidoma unui stadion și pe care poetul din Bulzeştii Olteniei, veşnic în

căutare de metafore, propusese să-l înnobilăm cu titlul de Hanul lui Mânjoală,

aluzie la povestirea lui Conu Iancu, vajnicul muşchetar întru apărarea ortografiei,

motiv pentru care căpătase în epocă porecla de Moş Virgulă.

Domnilor!

Revenind la subiect, e cazul să reconstituim, în primul rând, câte ceva din

istoria acestui Pion din munţi al Almei Matter, cum i-am zis cândva. Rămânem cu

tot riscul la maniera de a îmbrăca realitatea în haina unui uşor amuzament şi vom

spune că istoria Staţiunii a fost până la urmă o dramă în trei acte: actul I, EDENUL,

actul II, INFERNUL şi trei, EXODUL.

Actul I în regia diriguitorilor noştri, profesorii Ion Gugiuman şi Constantin

Martiniuc, a fost începutul romantic şi momentul de vârf al Instituţiei la umbra

liniştită a statutului de bugetari. De la 6 cercetători şi tematică la alegere, Staţiunea

a căpătat, în doar câţiva ani, profilul unui adevărat Institut cu peste 40 de cercetători

şi tot atâţia tehnicieni şi laboranţi, fiind acoperite cu specialişti şi laboratoare toate

disciplinele biologice şi geonomice cu posibilităţi de abordare interdisciplinară după

o tematică ancorată în programe naţionale cu fundamentare pregnant economică.

A fost epoca de boom: 140 de salariaţi cu 2 contabili, 2 administratori, 5

paznici; de la trăsură cu cai, ajunsesem la parc auto cu autobuz, camion, cisternă,

microbuz, IMS-uri și, pe deasupra, vapor şi şalupe pe Lacul Bicaz. Glumind, se

spunea: ne lipsea locomotiva şi calea ferată. Peisajul avea şi el ceva spectacular şi

pitoresc. Îmi revine în memorie imaginea lui nea Vasile Moaleş, paznicul, care

întâmpina oaspeţii străini cu baltagul ţinut haiduceşte, aducând mult cu plăieşii lui

Ștefan, care odinioară ţinuseră în şah oastea lui Jan Sobieski.

Chiar dacă Proust era de părere că fericirea-i o eroare, şi bănuim că la

mijloc era mai mult o chestiune pur personală, pentru noi ea a existat, dar a fost

scurtă. Organigrama ajunsă la obezitate a luat forma bumerangului în momentul

când s-a trecut la regimul de autofinanţare, cu cercetare în sistem contractual; a fost

începutul Infernului.

27

Ieşisem de sub tutela Universităţii. Eram în epoca Băra-Andreescu când

toate colectivele erau angrenate în rezolvarea unor teme contractate în majoritate cu

unităţi economice. Mijloacele materiale deveniseră insuficiente, iar teama de a nu

rezolva optim obiectivele şi de a pierde beneficiarii de care atârna supravieţuirea era

sursă de tensiune şi aprige dispute.

Apogeul era atins la şedinţele de partid şi sindicat care se prelungeau până

în noapte, târziu. Ne onora cu prezenţa şi cu intervenţiile de rigoare, secretarul cu

propaganda al judeţului, Constantin Potângă, dar care, de la o vreme, obosit, ne-a

abandonat, nu înainte însă de a ne pune, a lehamite şi cu năduf, pecetea de

ultraprofesionişti. Degenerarea, conchidea tovarăşul Potângă, doctor în sociologie,

avea o singură cauză: nivelul precar de conştiinţă politică.

În acelaşi timp, freamătul nostru ajunsese până la urmă şi pe uliţa

”Securităţii”. Izolarea, numărul mare de maşini de scris, volumul imens de

corespondenţă cu cercetătorii din afară, vizitele specialiştilor şi studenţilor străini

erau tot atâtea motive de nelinişte, de clipe preţioase smulse somnului liniştit al

celor responsabili de ”unitatea de monolit” a naţiei.

La toate astea se adăuga apoi un oarecare nonconformism şi discuţiile

insinuante care se duceau pe marginea lecturilor. Se citeau Augustin Buzura,

Alexandru Ivasiuc şi Nicolaie Breban, ale căror scrieri, după cum se ştie, făceau

slalom printre canoanele realismului socialist; se tradusese şi se citea Toamna

Patriarhului a lui Marquez, istoria unui dictator megaloman şi paranoic. Fără

îndoială, erau lucruri care se contabilizau; urmaşii ohranei moldo-valahe deveniseră

mai instruiţi şi mai subtili.

Aşa se face că, în 1982, s-a hotărât aruncarea noastră în trei zări. A fost

pedeaspsa căzută asupra unor oameni a căror singură vină era iubirea cu patimă a

meseriei şi orgoliul profesional, iar pericolul invocat o simplă nălucă. Era o măsură

inutilă, luată la panică şi din frica de a nu se pierde nişte fotolii. Precauţia

decidenţilor avea o bună doză de naivitate care nu-i onorează, dar și noi, cei ajunşi

în diasporă, ar trebui să trăim o oarecare jenă pentru că am primit o pedeapsă fără ca

măcar să dăm un dizident.

Dezmembrarea n-a însemnat însă nici robie egipteană, nici captivitate

babiloniană. Ea n-a reuşit să învingă pentru că ultraprofesioniştii tovarășului

Potângă au continuat cu acelaşi entuziasm şi cu aceeaşi îndârjire împlinirea

profesională. Ea a sfârşit totuşi cu ultimul act, Exodul, migrarea aproape în

majoritate spre Alma mater, atât spre universităţile de tradiţie, cât şi a celor nou

apărute după ’89.

Conferenţiari sau profesori, colegii geologi-geografi, ca și biologii

integrându-se cu demnitate elitei universitare la: Institutul Agronomic şi

Universitatea Cuza din Iaşi, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca,

Universitatea din Craiova, Universitățile Tomis din Constanţa, Stefan cel Mare din

Suceava, Vasile Alexandri din Bacau şi Universitatea de Medicină şi Farmacie din

28

Tg. Mureş; mulţi din ei s-au bucurat de aprecierea colectivelor în care s-au aflat,

ajungând decani, prodecani, prorectori şi chiar rectori. Aproape toţi foştii cercetători

de la Pângăraţi sunt premiaţi ai Academiei Române, unii de două şi chiar de trei ori;

unul din noi a avut şansa să ajungtă chiar în rândul nemuritorilor.

Stimabililor!

Avem noi, românii, un proverb: frânghia e bine să fie lungă şi vorba scurtă.

E plin de adevăr, dar vorba cântecului, eu nu mă pot ţine pentru că mai avem încă

ceva de spus. Şi ceea ce voi a vă spune este credinţa noastră că, până la urmă, sub

Dealul Păru, între zidurile reci şi înnegrite de vreme ale Lăpuşneanului, s-a scris o

carte. În ea, fiecare din noi îşi regăseşte parte din tinereţe şi din idealurile mai mult

sau mai puţin împlinite.

Privesc cu ochii minţii şi văd că fiecare şi-a scris propriul capitol sub un

generic menit să-l definească. Văd titluri pestriţe, mai mult sau mai puţin inspirate,

de la formulări stângace, aducând a raport de tură, şi pînă la subtile sensuri kantiene,

măsură a agoniselii spirituale. Văd titluri cu valoare de simbol, pline de umor,

precum Romeo şi Julieta sau Vizirul. Ele ascund personaje pe care ”nu voi să le

spui”, vorba lui Caragiale şi a căror decodificare rămâne pe seama domniilor

voastre.

În multe din pagini, unii din colegi şi-au mărturisit deja viaţa, încredinţând-

o posterităţii; lectura unora mă întristează. Mustesc de narcisism şi-s atinse grav de

virusul amorului propriu, care, din păcate, şi, după mulţi, este cel mai mare

linguşitor din lume. Ne-am bucura dacă la o nouă ediţie, autorii ar trage puţin cu

ochiul prin operele lui Montagne, La Bruyère sau Rochefoucauld.

Sub titlul Copilul teribil al Geomorfologiei, descopăr, apoi, pe colegul

Ichim, căruia i-am zis cândva Nicolae Labiş al Geografiei. Cele două volume de

lirică ale poetului, Primele iubiri şi Lupta cu inerţia, i se potrivesc. De la studiul

împătimit al periglaciarului a ajuns, până la urmă, împreună cu colaboratorii,

luptând cu inerţia, la preocupări care au adus geomorfologia aproape de nevoile

inginereşti, racordând-o la standardele exigenţelor mondiale. Îndârjirea colegului

Ichim în luptă cu inerţia era aidoma cu a poetului de la Mălini care se confesa :

Iertat să fie cel ce la mânie

Mi-a împlântat cuţitu’ pân’ la os

Dar neuitat şi neiertat să fie

Cel care-a râs de gându-mi bătăios.

Iată-ne ajunşi şi la paginile bunului şi amicului nostru Nicu Bojoi, cel ce a

fost un dascăl şi lider de excepţie. Lider mai ales, pentru că avea ceva ce lipseşte

celor mai mulţi care se înghesuie insolent spre vârful piramidei; din vocabularul său

lipsea întotdeauna punitivul MERGI, optând pentru înţeleptul MERGEM.

Nu avea nimic din morga şi superioritatea suverană a dascălului scorţos şi

grijuliu să nu devină prea amical. Deşi născut în Flămânzii lui 1907, nu avea nimic

29

din îndârjirea ţăranului din celebra pictură a lui Octav Băncilă. Era calm, aşezat şi,

în scris, îi aluneca condeiul uşor spre lirism, având slăbiciune pentru metaforă.

Citiţi-i Geografia fizică a României şi veţi descoperi pe Fănuş Neagu al Geografiei.

În sfârşit, dăm şi de capitolul în care ne regăsim. Rândurile se înşiruie

cuminţi sub un titlu inconfundabil şi puţin onorant: GIRUETA. Pecetea ne-a fost

strecurată în biografie de bunul nostru prieten Ichim. Este un tribut al spiritului

nostru conciliant, tradus adesea drept oportunism şi al sentimentalismului propriu,

care, ce e drept, nu de puţine ori, vămuieşte adevărul.

De altfel, după filozofia decanului nostru de vârstă, Conu Vasile Ionescu,

noi aparţineam la două lumi total opuse: Ichim, Şesului, noi, Muntelui. Şesul cu

limpezimea orizontului duce la cutezanţă, vecină cu imprudenţa, dar şi la intoleranţă

asociată cu simţul acut al proprietăţii, motiv pentru care aici, spunea Conu Vasile,

hatul ajunge mai mare decât ogorul. Dimpotrivă, muntele îndeamnă la resemnare şi

prudenţă; fiecare copac poate ascunde, virtual, un duşman.

Ajunşi la final stăm şi ne întrebăm. În fond, ce a însemnat, până la urmă,

Staţiunea Stejarul? A fost, credem, o instituţie emblematică pentru ceea ce poate

clădi entuziasmul şi simţul responsabilităţii civice a unei generaţii, care, pe

deasupra, a ştiut să-şi adauge din mers şi ceea ce nu-i oferise sistemul instructiv al

acelor vremuri.

Încheind, socotim că este momentul, ca o parte din bucuria revederii noastre

de astăzi, îngăduită de Providenţa care n-a fost prea generoasă cu mulţi din colegii

noştri trecuţi deja în lumea umbrelor, să le-o împărtăşim şi lor: conului Vasile

Ionescu, Nicu Bojoi, Ioniţă Ichim, Ion Băra, Costică Măzăreanu, Giovani Lupaşcu,

Pusi şi Costică Rujinski, Florin Mihăilescu, Sorin Mărieş şi Veronica Sauceniţeanu.

Bunii noştri colegi, fiţi liniştiţi! De câte ori vom ridica pocalul în sănătatea noastră,

ne vom gândi şi la voi. În curând va veni şi vremea cununiei noastre cu eternitatea;

va fi prima dată când nu vom întârzia.

30

Estimarea factorului C - de influenţă a vegetației - din modelul USLE,

prin utilizarea unor seturi de date clasice și satelitare

Lucian Blaga Departamentul de Geografie, Turism și Amenajarea Teritoriului, Universitatea din Oradea,

România


USLE (Universal Soil Loss Equation), în diferitele sale variante adaptate,

reprezintă cel mai utilizat model de predicţie a eroziunii solului pe timp lung la

nivel european şi naţional. În mod evident, de-a lungul timpului, în cei peste 50 de

ani de când modelul este folosit, au fost încercate diferite modalităţi de obţinere a

valorilor parametrilor integraţi în binecunoscuta ecuaţie.

Studiul nostru, realizat pe un teritoriu din partea de NV a României, integrat

în patru unităţi administrativ teritoriale (Oradea, Biharia, Cetariu, Paleu) care din

punct de vedere geomorfologic se grefează pe unităţi ce aparţin Dealurilor şi

Câmpiei de Vest, are atenţia îndreptată înspre modalităţile prin care poate fi estimat

aşa numitul factor C (cover management factor), cunoscut la noi în ţară şi sub

numele de indicator al protecţiei oferite de culturi.

Obiectivul principal constă în realizarea unei analize comparative a

valorilor indicatorului precizat, obţinute în mod tradiţional, prin alocarea de

coeficienţi elaboraţi în cadrul staţiunilor de cercetare experimentală de profil, în

funcţie de tipul de cultură agricolă, tipul de vegetație, respectiv de modul de

utilizare al terenului, cu rezultatele valorice derivate din scene satelitare prin tehnici

de lucru specifice teledetecţiei.

În acest sens, s-a făcut apel la o tehnică de prelucrare standard pentru datele

satelitare multispectrale, cunoscută sub numele de linear spectral unmixing (LSU),

însoţită de PPI (Pixel Purity Index). Cu ajutorul lor au fost derivaţi cinci aşa numiţi

„end-members” (apă, vegetaţie, bare soil - sol fără vegetaţie şi două variante pentru

suprafeţele ocupate de construcţii / drumuri asfaltate), abundenţa acestor elemente

la nivel de pixel (exceptând apa care se identifică cu „shadow”) fiind apoi folosită

pentru algoritmizarea lui C. În plan secundar, s-a utilizat regresia liniară pentru

obţinerea lui C din NDVI (indicele normalizat de diferenţiere a vegetaţiei -

Normalized Differenced Vegetation Index) şi s-a încercat extragerea factorului C pe

seama NDBaI (indicele normalizat de diferenţiere a suprafeţelor fără vegetaţie -

Normalized Difference Bareness Index);

Materialele utilizate în acest studiu sunt: date vectoriale bazate pe

ortofotoplanuri ANCPI, scara 1:5000, convertite ulterior în format raster,

ortofotoplanuri cu rezoluţie de 15 cm, scene satelitare Landsat 8 OLI/TIRS de la

mailto:[email protected]

31

nivelul anului 2014 (martie, iunie, august), imagini multispectrale VHR2 (Pleiades,

160 cm rezoluţie pentru Blue, Green, Red şi NIR, respectiv VHR1 - 40 cm pentru

panchromatic).

Dintre cele trei metode de lucru aplicate, prima şi ultima (în care s-au

folosit LSU şi NDBaI) au dat cele mai relevante rezultate, comparativ cu metoda

clasică, în timp ce derivarea lui C din NDVI, chiar dacă este una din modalităţile cel

mai frecvent folosite, inclusiv în cercetările din România, a condus la finalităţi

confuze.

32

Reconstituirea transgresiunilor și regresiunilor marine în vestul

bazinului Dacic și influenta acestora asupra formării Piemontului Getic

Sandu Boengiu, Emil Marinescu, Oana Iounş Departamentul de Geografie, Facultatea de Științe, Universitatea din Craiova, România


Având scopul de a stabili un model de formare şi evoluţie a părţii de vest a

Piemontului Getic, am luat în considerare următoarele: studiul caracteristicilor

geologice ale fundamentului piemontului; analiza mișcărilor neotectonice care au

dus la formarea piemontului; analiza reţelei hidrografice care păstrează amprenta

diferitelor faze de formare și evoluție; analiza formelor de relief; rolul Dunării în

modelarea piemontului. În vederea atingerii acestor obiective, au fost analizate

coloanele stratigrafice a șapte forajelor care au atins fundamentul, 56 de foraje de

prospectare a zăcămintelor de petrol și de cărbune și 89 de foraje pentru evaluarea

rezervelor de apă, hărţile litofaciale, precum și anumite aflorimente situate de-a

lungul principalelor văi.

Pe baza rezultatelor obţinute sa ajuns la o bogată bază de date

cronostratigrafice ce au permis reconstituirea transgresiunilor şi regresiunilor

marine în vestul Bazinului Dacic şi influenţa acestora asupra formării Piemontului

Getic.


33

Albia extracarpatică a râului Moldova își continuă evoluția pe

traiectoria îngustării și a degradării, sau se pregătește de recuperare?

Francisca Chiriloaei Departamentul de Geografie, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, România


În cadrul cercetărilor anterioare, aplicate la albia râului Moldova

(Chiriloaei, 2012; Chiriloaei et al., 2012; Chiriloaei și Rădoane, 2015), am punctat

câteva întrebări și răspunsuri cheie: i) care este magnitudinea schimbărilor la nivel

de albie? ii) identificarea unor faze mai alerte sau mai lente de ajustare iii) posibile

modele de evoluție pe termen scurt și mediu.

Răspunsurile obținute sunt cuantificabile și ușor alarmante. În rezumat,

albia extracarpatică a râului Moldova s-a îngustat în medie cu 76% (perioada 1910-

2005) cu diferențieri la nivel de subsector; s-a adâncit în medie cu 1 m la ieșirea din

zona montană (Gura Humorului) și peste 3 m spre confluența cu Siretul (Roman).

Ne-a reținut atenția și metamorfozarea albiei, prin scăderea drastică a indicelui de

împletire, dinspre o albie împletită (1960) într-o albie de tranziție de tip wandering

care își ”caută” stabilitatea și identitatea în prezent.

O altă observație reținută a fost trendul liniar ascendent al debitelor lichide,

în raport cu cel al sedimentelor care este în declin. Acest aspect ne determină să

încercăm din nou să deslușim ponderile de influență asupra procesului evolutiv a

celor două componente: natural și antropic. În acest context, am mai realizat un set

de măsurători (pe lângă celelalte 3 seturi de analiză deja aplicate), pe aceleași

secțiuni transversale distanțate uniform în lungul albiei (la 100 m) cu scopul de a

înțelege ce se întâmplă cu albia râului în prezent, prin indicatorii morfometrici

specifici.

Măsurătorile au fost realizate pe date LiDAR. S-a analizat potențialul de

recuperare a albiei in condițiile în care punem scăderea fluxului de sedimente, în

special, pe seama exploatărilor de agregate minerale, iar acest aspect nu pare să se

diminueze momentan. Recuperarea albiei poate fi posibilă doar dacă acest fenomen

încetează și dacă se vor mai efectua și alte intervenții la nivel de subsector, la nivel

de bazin sau pur și fără nici un fel de intervenție antropică.

Astfel, vom prezenta viitoare scenarii de evoluție a albiei, având în vedere

situațiile prezentate anterior și vom da răspuns întrebării care ne-a condus spre

această abordare: albia râului Moldova se îngustează-adâncește în continuare? Se

pregătește de (auto)recuperare? Putem noi influența acest aspect prin intervenții?

Sau dimpotrivă prin lipsa acestora?


34

Acknowledgement:

This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for

Scientific Research and Innovation, CNCS–UEFISCDI, project number PN-II-RU-

TE-2014-4-0855 ”Reconstruction of Late Holocene History of Romanian rivers

based on geomorphological and dendrochronological interpretation of subfossil

trunks”. The research was also, partially supported by funds from the Exploratory

Research Projects PN-II-ID-PCE-2011-3, “Reconstruction of Romanian river-

channel changes in the last 11.700 years: The role of climatic conditions and

human impact.”

35

Servicii geomorfologice pentru dezvoltarea infrastructurii de transport

în România.

Studiu de caz: Autostrada Pitești – Sibiu

Robert Dobre, Ionuț Săvulescu, Laurențiu Ilie, Mădălina Teodor

Universitatea din București, România

E-mail: robert.r.dobre@gmail .com

Autostrada Pitești - Sibiu va conecta peste Carpați regiunea Muntenia cu

regiunea Transilvania și va realiza totodată legătura dintre partea de est și sud est a

României cu Europa Centrală și de Vest. Sectorul de autostradă reprezintă o

adevărată provocare pentru proiectanți și constructori, fiind prima lucrare de acest

fel din România, care traversează un spațiu montan. Principalele sectoare restrictive

pentru implementarea unui astfel de proiect sunt determinate de condițiile geologice

și geomorfologice caracteristice spațiilor subcarpatice și montane. Astfel, prin

analiza detaliată în teren, au fost stabilite areale de pretabilitate pentru dezvoltarea

autostrăzii, care au fost utilizate ulterior pentru stabilirea variantelor de traseu.

Pentru fiecare dintre cele cinci alternative a fost determinat impactul geologic și

geomorfologic și au fost stabilite tipuri de lucrări și amenajări adecvate și corelate

cu procesele geomorfologice actuale printr-o analiză geomorfotehnică de detaliu.

Sectoarele critice au fost analizate utilizând cartările in situ dar și prin

tehnici GIS.

Nr.

Crt.

Sector

critic Elemente de risc Soluții constructive

1

Capul

Dealului -

Bălteni

Nord

- alunecări de teren dezvoltate pe

versanții cu marne, cu șisturi

marno-argiloase și șisturi

grezoase. Se pot întâlni și

alternanțe între marne, argile și

pietrișuri pe structuri monoclinale

care pot conduce la instabilitatea

versanților;

- prezența bazinelor torențiale și a

ravenelor;

- energie de relief mare.

Se recomandă:

- stabilizarea versanților prin ziduri de

sprijin și lucrări de colectare și drenare a

apelor.

- evitarea construirii debleelor adânci.

- construirea unui tunel într-o zonă

stabilă morfodinamic care va fi

identificată prin studii geotehnice

amănunțite.

2

Bălteni

Nord -

Sălătrucu

- posibile inundații și zone de

înmlăștinire

- alunecări superficiale la sud de

localitatea Sălătrucu

Se recomandă:

- întărirea malurilor cu gabioane sau

ziduri din beton;

- corecția cursului râului Topolog;

- efectuarea de mici îndiguiri;

- colectarea și drenarea apelor pluviale;

- gestionarea torenților cu ziduri de

retenție.

36

3 Sălătrucu -

Pripoane

- alunecări de teren masive în

zonele despădurite sau cu livezi

dezvoltate pe marne și șisturi

marno-argiloase;

- energie de relief mare între valea

Topologului și cumpăna de ape;

- torențialitate și ravenare.

Se recomandă:

- stabilizarea versanților prin ziduri de

sprijin și lucrări de colectare și drenare a

apelor;

- traversarea cumpenei de apă dintre râul

Topolog și râul Olt printr-un tunel și nu

prin debleu adânc. Amplasamentul

tunelului se va face în arii stabile

morfodinamic;.

- gestionarea torenților cu ziduri de

retenție și împădurirea bazinelor de

recepție.

4

Nord

Racovița -

Boița

- instabilitatea versanților care

generează prăbușiri frecvente;

- torențialitate;

- energie de relief mare;

- prezența rocilor dure (cristaline).

Se recomandă:

- efectuarea unor studii geotehnice

detaliate pentru determinarea gradului

de stabilitate al versanților dar și pentru

construcția galeriilor; rocile dure sunt

pretabile pentru realizarea unor deblee

adânci cu determinarea exactă a

coeziunii rocii și a gradului de fisurare;

37

Tipurile de viituri din lungul râului Trotuş în funcţie de relaţia debit

lichid-debit solid în suspensie

Dan Dumitriu

Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea „Al.I.Cuza” Iași, România


Pe baza prelucrării datelor de la 64 de viituri cu un interval de recurenţă mai

mare de 1.5 ani (care au depăşit debitul la maluri pline - Qbf) s-a ajuns la concluzia

că efectivitatea geomorfologică a viiturilor este direct proporţională cu cantitatea de

energie disponibilă pentru transportul sedimentelor. În acest sens, au fost

identificate patru tipuri distincte de viituri: (i) tipul A caracteristic evenimentelor de

durată scurtă, dar cu magnitudine mare, pentru care o mare parte a efectivităţii este

dată de colapsul malurilor sau distrugerea armurii patului albiei, ceea ce înseamnă

apariţia unor noi surse de aluviuni; (ii) tipul B apare în cazul evenimentelor cu

durată şi magnitudine mare şi are cea mai mare efectivitate geomorfologică; (iii)

tipul C caracterizează evenimentele cu durată mare şi o magnitudine moderată şi

care au o efectivitate geomorfologică apropiată de cea a viiturile din clasa B; (iv)

tipul D sau cele caracterizate de valori reduse ale puterii curentului şi cantităţi

reduse de aluviuni transportate. Din cele 64 de viituri analizate 5% au fost de tipul

A (în tipul acestora fiind transportate 5% din totalul aluviunilor în suspensie din

timpul viiturilor, care a fost de circa 26 mil. tone); 14% de tipul B (care au totalizat

58% din totalul aluviunilor în suspensie transportate); 12% de tipul C (6% aluviuni

în suspensie); 69% de tipul D (31% aluviuni în suspensie).

Perioada analizată a totalizat 5479 zile, ceea ce înseamnă 131 496 ore. Per

total, perioada cu viituri care au depăşit Qbf a fost de 18 396 ore, ceea ce reprezintă

14% din tipul analizat. Situaţia la fiecare staţie a fost următoarea: Lunca de Sus -

13 viituri peste Qbf care au totalizat 3852 ore sau 3% - în acest timp au fost

transportate 47% (0,111 mil. tone) din totalul aluviunilor în suspensie (0,235 mil.

tone) tranzitate prin această secţiune; Goioasa - 17 viituri peste Qbf care au totalizat

6360 ore sau 5% din timp, interval în care au fost transportate 75% (2,643 mil. tone)

din totalul aluviunilor în suspensie (3,526 mil. tone); Târgu Ocna - 19 viituri peste

Qbf care au totalizat 5136 ore sau 4%, când au fost transportate 40% (6,082 mil.

Tone) din totalul aluviunilor în suspensie (15,054 mil. tone); Vrânceni - 15 viituri

peste Qbf care au totalizat 3048 ore sau 2% din timpul analizat, dar în care au fost

transportate 70% (16,672 mil. tone) din totalul aluviunilor în suspensie (23,952 mil.

tone).


38

Studiul eroziunii regresive a organismului torențial Groapa Ruginoasa,

Munții Bihor

Gál Andrea¹, Simon Éva Beáta¹, Imecs Zoltán¹, Poszet Szilárd² 1Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, România

2Universitatea Sapientia, Facultatea de Științe și Arte, Cluj-Napoca, România

E-mail: [email protected] [email protected]

Groapa Ruginoasa este un organism torențial care se suprapune pe bazinul de

recepție al Văii Seci, afluent al Crișului Pietros. Formarea și evoluția rapidă ale acestuia

se datorează coexistenței mai multor factori. Factorul principal poate fi considerat

substratul geologic alcătuit din gresii friabile, gresii și conglomerate cu procentaj mare

de feldspați (arcoză) și calcar, fragmentat de falii. Un alt factor important în dezvoltarea

organismului torențial este localizarea acestuia în vestul Munților Apuseni, fapt care

determină cantități mari de precipitații (~1400 mm), în multe cazuri cu caracter

torențial. Pe lângă acești factori, prezența în apropierea zonei studiate a activităților

antropice (mine de minereuri neferoase, etc.) a avut probabil un aport semnificativ în

declanșarea fenomenului.

Prezentul studiu se axează pe evoluția istorică și actuală al organismului

torențial Groapa Ruginoasa. Am analizat dinamica Gropii Ruginoase pe o perioadă

de 150 ani prin compararea limitelor acesteia de pe hărțile din diferite perioade cu

măsurătorile noastre efectuate în martie 2014 și aprilie, noiembrie 2015. Calculele

de pe hărțile istorice arată că în decursul a 150 ani eroziunea regresivă agresivă a

atins cote de 0,33m/an (în perioada 1884-2005) și 0,63 m/an în ultimii 25 ani.

Retragerea actuală a versanților este la fel de accentuată, cu valori cuprinse între

0,25–0,30 m/6 luni.

Având la bază hărțile existente, punctele GPS și fotografiile din diferite

perioade am realizat un model digital al terenului, cu ajutorul căruia am estimat

cantitatea materialului spălat de către torent la 4,9 milioane m3 prin eroziune de-a

lungul timpului.

Pornind de la rata eroziunii regresive calculate și procesele de modelare

actuale am preconizat care sunt zonele unde retragerea versanților este cea mai

accentuată. Calculând cu rata de eroziune de 0,63 m/an, peste 165 ani Pârâul

Fleșcuța care izvorăște în partea opusă a versantului poate fi supus captării.



39

Stadiul actual al proceselor geomorfologice denudaţionale în arealul văii

Bistriței, între comuna Borca și barajul Izvoru Muntelui

Claudiu Găman¹, Costică Brânduş² 1Inspectoratul pentru situații de urgență Petrodava al județului Neamț, România

2Universitatea Stefan cel Mare Suceava, România


Cercetările efectuate în perioada 2011 – 2014, au avut în vedere, cu

deosebire, cunoașterea celor mai recente reactivări ale proceselor denudaţionale

(deplasările în masă, ravenările, eroziunea în suprafață) de pe versantul stâng al văii

Bistriței în sectorul viaduct Poiana Largului – barajul Izvoru Muntelui, al acelora de

pe versantul drept în sectorul Izvoru Alb, precum și, pe areale sporadice, din

sectorul de vale amonte de Poiana Largului (până la Borca). Eroziunea în suprafață

și liniară, în raport cu deplasările în masă (alunecările de teren), prin suprafețele ce

le ocupă și pagubele materiale produse, prezintă importanță cu totul secundară din

punctul de vedere al cheltuielilor necesare măsurilor de prevenire și combatere.

O atenție deosebită a fost acordată arealelor, care se suprapun bazinelor de

recepție ale pâraielor Vârlan, Leţeşti-Buba, Butii, Huidumani, Grozăveşti,

Buhalniţa, Valea Mormântului, Naclad, situate pe teritoriul administrativ al

comunei Poiana Teiului, Hangu și orașul Bicaz – anexa Potoci. Începând cu anul

2000, procesele denudaţionale actuale au cunoscut vizibile reactivări, afectând în

diverse sectoare carosabilul și lucrările de protecție ale DN 15. De asemenea sunt

evidențiate noi cauze ce favorizează extinderea și reactivarea acestor procese.


40

Evoluția lacului Ighiel: procese și factori de control în dinamica

sedimentelor

Aritina Haliuc1,2

, Daniel Veres2, Katalin Hubay

3, Robert Begy

2,4, Achim

Brauer5, Simon M. Hutchinson

6, Mihaly Braun

3

1Universitatea “Ștefan cel Mare”, Departamentul de Geografie, Suceava, România

2Academia Română, Institutul de Speologie "Emil Racoviță", Cluj-Napoca, România

3Laboratorul Hertelendi, Atomki, Debrecen, Ungaria

4Facultatea de Științe și Ingineria Mediului, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca,

România 5Centrul de Cercetare GFZ, Secțiunea 5.2 Dinamica climatului și evoluția peisajului,

Potsdam, Germania 6Facultatea de Științe ale Vieții, Universitatea Salford, Marea Britanie


Sedimentele lacustre sunt considerate arhive terestre de mare rezoluție

capabile să surprindă atât variații ale sistemului climatic cât și schimbări induse de

activitățile antropice și efectele acestora asupra ecosistemelor și societății umane. În

contextul schimbărilor climatice recente, informațiile arhivate în sedimentele

lacustre acționează ca seturi de date continue crescând gradul de

comprehensibilitate cu privire la frecvența, variabilitatea și magnitudinea factorilor

responsabili de aceste transformări.

Studiul de față se axează pe investigarea unei noi arhive sedimentare, Lacul

Ighiel, situate în Munții Trascău la o altitudine de 924 m, cu scopul de a identifica

procesele și factorii ce controlează sistemul dispozițional de la formare și până în

prezent. Pentru a răspunde acestui obiectiv am recurs la aplicarea unui set de analize

variate ce include datări radiometrice cu 210Pb și 14C, scanări cu raze X, analize

microscopice și analize ale proprietăților magnetice. Pe baza acestor analize ne

propunem să discutăm următoarele puncte: i) principalele faze de sedimentare

lacustră; ii) amplitudinea și interacțiunea proceselor ce controlează mediul

dispozițional; iii) contribuția forțelor climatice la modificările observate.

Profilul sedimentar al lacului Ighiel are o lungime de 553 cm și a fost

divizat în patru faze de sedimentare pe baza descrierii macro- și microscopice

(compoziție, structură, culoare), grosimea și frecvența laminațiilor și

comportamentul elementelor geochimice. Cele 22 de datări cu radiocarbon indică

faptul că bazinul lacustru s-a format acum 6000 de ani, probabil, din cauza unui

puternic stres extern, de origine climatică suprapus instabilității litologice. Analizele

statistice aplicate pe întreg setul de date au arătat că prima fază de sedimentare a

fost mediată de procese externe in timp ce celelalte două faze sedimentare sunt

influențate de procese ce acționează atât în interiorul lacului cât și în afara acestuia.


41

Modificările observate în indicatorii dezvoltați sunt sincrone cu indicii

hidro-climatici regionali – cantitatea de precipitații și radiația solară totală, sugerând

o legătură cauzală între dinamica lacustră și variabilitatea climatică. De asemenea,

începând cu Epoca Bronzului și până în prezent se observă și contribuția factorilor

antropogeni.

Autorii specifică suport financiar prin proiectul PN-II-ID-PCE-2012-4-

0530 “Impactul antropic versus schimbări climatice naturale in Carpații românești,

investigații geochimice la scara multimilenara”, contract nr. 15/02.09.2013PN-II-

ID-PCE-2012-4-0530.

42

Zonarea alunecărilor de teren la scara unei unităţi administrativ-

teritoriale. Judeţul Vâlcea - un “hotspot” al alunecărilor la nivel

național

Viorel Ilinca1, Marta Jurchescu

2

1Institutul Geologic al României, București, România

2Institutul de Geografie, Academia Română, București, România


Județul Vâlcea este unul dintre cele mai afectate județe din România în

materie de alunecări de teren. În vederea redării dimensiunii acestui hazard

geomorfologic la scara întregului județ, a fost construită o bază de date cu alunecări

de teren, cartate sub formă de poligon. Numărul de alunecări de teren cartate până

în prezent este de 1670 (86 în aria montană, 643 în Subcarpați și 948 în Piemontul

Getic).

Majoritatea alunecărilor de teren au fost cartate utilizând imagini aeriene la

rezoluție detaliată (0,5 x 0,5 m), din serii de timp diferite (ANCPI, 2003-2005;

DTM, 2012-2013; Google Earth; Bing Map). O parte dintre acestea au fost

identificate mai întâi în teren și apoi delimitate pe baza imaginilor aeriene. Pentru o

altă parte, procesul s-a făcut și în sens invers, alunecările de teren identificate pe

imaginile aeriene fiind validate/corectate cu informații obținute din teren. Cu toate

acestea, a rămas un număr relativ mare de alunecări de teren care au fost cartate

după imagini aeriene, și care, nu au putut fi validate în teren, deoarece suprafața

mare de lucru (5765 km²) face imposibil acest lucru.

Pentru identificarea alunecărilor din ultimii ani au fost utilizate și rapoarte

produse de către autoritățile județene (Instituția Prefectului și Inspectorul Județean

pentru Situații de Urgență Vâlcea; 2008-2015), care redau unitățile administrativ-

teritoriale afectate de alunecări de teren. Deși nu sunt cunoscute detalii legate de

localizarea alunecărilor produse, la scara județului datele pe UAT-uri pot fi

relevante. Rapoartele sunt lipsite de date grafice și cartografice.

Cu un inventar de alunecări de teren încă incomplet, realizarea unei hărţi de

zonare a susceptibilităţii la alunecări de teren pentru judeţul Vâlcea a fost posibilă,

la nivel preliminar (scara 1:200.000), prin suprapunerea hărţilor tematice ale

factorilor de predispoziţie - altitudinea (SRTM 90), litologia (harta geologică a

1:200.000, Institutul Geologic al României) și utilizarea terenurilor (CORINE Land

Cover) -, utilizându-se o modelare mixtă (statistico-euristică). În vederea atât a

construirii hărţii, cât şi a testării performanţei acesteia, au fost utilizate şi

inventarele parţiale de alunecări de teren disponibile. În final, harta de

susceptiblitate a fost sintetizată la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale

componente şi comparată cu datele oficiale.


43

Posibilităţi de reconstituire a reţelei istorice de lacuri antropice din

partea nordică a Podişului Moldovei prin analiza şi interpretarea

geomorfometriei barajelor abandonate

Mihai Ciprian Mărgărint

1, Mihai Niculiţă

1

1Departamentul de Geografie, Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea

Alexandru Ioan Cuza, Iași, România


Lacurile antropice reprezintă o caracteristică peisagistică importantă pentru

partea nordică a Podişului Moldovei. Datorită condiţiilor climatice, hidrologice,

hidrogeologice şi geomorfologice, locuitorii au fost nevoiţi să construiască zeci şi

sute de baraje în lungul reţelei hidrografice, de dimensiuni dintre cele mai diferite.

O parte din acestea sunt funcţionale în prezent, însă multe altele au fost abandonate

de-a lungul timpului. Prin analiza şi interpretarea imaginilor preluate de sisteme

LIDAR, devine posibilă cartografierea şi inventarierea acestor forme ale reliefului

antropic. În lucrarea de faţă, ne propunem o astfel de analiză pentru partea nordică a

Podişului Moldovei, rezultatele cartografice întregind astfel o imagine cu mult mai

realistă a distribuţiei spaţiale dar şi a dinamicii temporale a lacurilor antropice. Prin

utilizarea diferitelor funcţii ale programelor GIS au fost realizate o serie de analize

geomorfometrice atât ale barajelor (aflate în diferite stadii de degradare) precum şi

reconstiturea suprafeţelor lacustre. Rezultatele au fost validate şi comparate cu

situaţiile extrase în format vectorial de pe materialele cartografice din ultimii 150 de

ani.


44

Reconstituirea extensiunii spațiale a avalanșelor de zăpadă în Munții

Parângului utilizând metoda dendrogeomorfologică și teledetecția

Flaviu Meseșan, Titus Cristian Man, Olimpiu Pop, Ionela Georgiana Gavrilă Facultatea de Geografie, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca, România


Avalanșele de zăpadă constituie unele din cele mai importante procese

geomorfologice care afectează limita superioară a pădurilor din Carpații Românești.

Ca rezultat al activității acestor procese se formează culoarele de avalanșă. În

Munții Parângului extensiunea spațială și frecvența avalanșelor sunt slab

documentate. În acest studiu s-au folosit date din arhiva naturală a inelelor arborilor

dar și date din arhiva Landsat.

Reconstituirea dendrogeomorfologică a activității avalanșelor de zăpadă a

fost efectuată în două culoare de avalanșă utilizând următoarele tipuri de anomalii

de creștere: canale rezinifere traumatice, lemn de compresiune, țesut calus, cicatrici

și creștere redusă. Reconstituirea cu ajutorul teledetecției a fost efectuată în cele

două culoare de avalanșă la care s-au adăugat încă șapte culoare învecinate. Aceasta

se bazează pe variațiile bruște ale valorilor a patru indici spectrali: Normalized Burn

Ratio, Normalized Difference Moisture Index, Moisture Stress Index și Disturbance

Index. Rezultatele reconstituirii dendrogeomorfologice indică o avalanșă severă

produsă în iarna 1985-1986 care a afectat ambele culoare de avalanșă.

Rezultatele reconstituirii cu ajutorul teledetecției validează reconstituirea

dendrogeomorfologică și evidențiază alte patru culoare afectate de avalanșe în

aceeași iarnă. Utilizarea combinată a dendrocrogeomorfologiei și a teledetecției au

permis o reconstituire clară a extensiunii spațiale a avalanșelor produse în perioada

menționată. Considerăm că aceste două metode vor putea fi utilizate cu succes în

viitor pentru inventarierea extensiunii spațiale a avalanșelor produse în mai multe

ierni pe întreaga suprafață a Munților Parângului.


45

O evaluare preliminară a susceptibilităţii la alunecări de teren produse

de cutremur în regiunea seismică Vrancea

Mihai Micu1, Dan Balteanu

1, Hans-Balder Havenith

2, Constantin Ionescu

3,

Mircea Radulian3, Cees van Westen

4, Michiel Damen

4, Marta Jurchescu

1

1Institutul de Geografie al Academiei Române, București, România

2Departamentul de Geologie,

Universitatea din Liege, Belgia

3Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, România

4Universitatea din Twente, ITC-Enschede, Olanda


În regiunile active din punct de vedere seismic, cutremurele pot declanşa

alunecări de teren ce contribuie, pe termen scurt sau lung, la creşterea ratelor de

denudare a versanţilor şi a bugetelor de aluviuni, condiţionând evoluţia morfologică

generală a reliefului. Iniţiate ca procese co şi post-seismice, alunecările de teren

generate de cutremur prezintă în general un tipar de frecvenţă scăzută-magnitudine

ridicată, care trebuie luat în considerare în cadrul studiilor de hazard şi risc,

comparativ cu cel al alunecărilor de teren induse de precipitaţii, mult mai frecvente.

Regiunea seismică Vrancea, corespunzând sectorului de Curbură al Carpaţilor şi

Subcarpaţilor, reprezintă cea mai activă sursă seismică a României, generând efecte

până în Ucraina, Rusia sau Bulgaria.

În ultimii 300 de ani, regiunea a fost marcată de declanşarea a 14 cutremure

cu magnitudine de peste 7 grade, între care 7 cu magnitudinea peste 7.5 şi trei între

7.7 şi 7.9. Pe lângă pagubele directe (victime omeneşti, clădiri afectate),

cutremurele din Vrancea sunt deasemenea responsabile de producerea unui număr

ridicat de geohazarduri, precum reactivarea sau producerea de fracturi şi falii,

modificări ale nivelului freatic sau apariţii de alunecări de teren (de tip rock slump,

rock-block slide, rock fall, rock avalanche). Cele mai mari alunecări de teren

profunde (presupuse a fi fost) declanşate de cutremure afectează de obicei întregul

profil al versantului şi formează adesea baraje de alunecare ce influenţează puternic

morfologia râului. În ciuda potenţialului mare de studiu al acestei corelaţii,

contextul de interacţiune dintre factorii de declanşare seismici şi alunecările de teren

din regiune nu a fost încă pe deplin înţeles.

În prezent, există o lipsă de informaţii furnizate de bazele de date cu

alunecări corelate cu cutremure, care nu ne permite să evidenţiem cu acurateţe

influenţa seismică asupra declanşării proceselor de versant. Ştim însă că din punct

de vedere morfologic, numeroase alunecări de teren de mari dimensiuni, profunde şi

cu caracter latent (potenţial de reactivări locale), cu râpe de desprindere extinse în

apropierea unor falii şi a unor culmi montane, prezintă similitudini mari cu cele a

căror origine seismică a fost dovedită (precum în Tien Shan, Pamir, Longmenshan

etc.). In acest context, în vederea unei evaluări de tip multi-hazard, sunt necesare

46

corelaţii între apariţia alunecărilor de teren şi factorii climatici şi seismotectonici

declanşatori.

Scopul acestei lucrări este de a armoniza pentru prima dată la scară

regională alunecările de teren cu factorii de predispoziţie şi cei seismotectonici

declanşatori şi de a prezenta o primă evaluare semi-cantitativă a susceptibilităţii la

alunecări generate de cutremure prin intermediul unei evaluări GIS a deplasării

Newmark (ND). În acest fel, lucrarea ajută la o mai bună definire a modelelor de

distribuţie temporală şi spaţială a alunecărilor de teren declanşate de cutremur.

Calculul intensităţii Arias (AI) implicat în evaluare ia în considerare atât aspectele

regionale de hazard seismic cât şi scenarii seismice singulare (ajustate prin factori

de amplificare topografică).

Distribuţia cunoscută a alunecărilor de teren cartate prin interpretarea

stereografică digitală a fotografiilor aeriene de înaltă rezoluţie este comparată cu

hărţi digitale ale aliniamentelor de falie şi ale ND, pentru a sublinia statistic

influenţa seismotectonică asupra stabilităţii pantelor în sectorul de studiu.

Importanţa acestei abordări rezidă în două direcţii principale. Prima, de natură

fundamentală, constă în furnizarea unei prime perspective regionale care să ne

permită înţelegerea modului în care cutremurele sub-crustale pot declanşa alunecări

de teren într-o regiune caracterizată de un relief cu o morfometrie moderată (în

comparaţie cu regiunile muntoase înalte din Asia Centrală, spre exemplu), având în

vedere posibilele efecte locale ale amplificărilor litologice şi topografice. A doua

direcţie, cu un caracter aplicativ, este aceea de a permite o mai buna instrumentare

şi monitorizare cu accelerometre a diferitelor sectoare de pantă. Deasemenea, va

oferi o primă corelare a anumitor niveluri de mişcare seismică cu diferite reveniri

ale unor cantităţi de precipitaţii, aceasta reprezentând o relaţie importantă în cadrul

unui context proactiv de evaluare multi-risc.

47

Influența modului agrar de utilizare a terenurilor asupra surselor de

apă

Gabriel Minea¹, Gabriela Moroșanu², Gianina Neculau¹, Pătru Georgiana¹ ¹Institutul Național de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, București, România

² Facultatea de Geografie, Universitatea din București, România


Obiectivul acestei lucrări l-a reprezentat investigația hidrologică la

microscară (scara parcelei), a influenței modului agrar de utilizare a terenurilor

asupra proceselor genetice ale resurselor de apă. Odată cu modificarea formei de

proprietate a terenurilor (Legea fondului funciar nr. 18/1991), și modului de

utilizare a terenurilor, în contextul efectuării lucrărilor hidrotehnice și al

schimbărilor climatice s-au sesizat schimbări în regimul hidrologic al râurilor.

Formarea resurselor de apă este dependentă, în cea mai mare parte, de mărimea

factorului genetic (ploaie) şi controlată de o diversitate de factori - cum sunt de

exemplu: retenția acumularea apei în microdepresiuni și în porii solului etc -

variabili în timp spațiu.

În vederea atingerii obiectivului s-a efectuat o cercetare hidrologică de teren

cu parcele experimentale (A = 300 și 900 m2; I =13%), în perioada de vegetație

(IV-X) 2014-2015 în Bazinul Experimental Voineşti. Acest bazin experimental este

situat în Subcarpații de Curbură și aparține de Institutul Național de Hidrologie şi

Gospodărire a Apelor. Parcelele reproduc modul agricol de utilizare a terenului din

zonă: pajiște secundară cu graminee perene; livezi cu meri (Malus domestica) şi sol

prelucrat. Metoda de cercetare folosită a fost ecuația bilanțul hidric.

Seriile de date hidrometeorologice obținute (stratul ploii, umiditatea solului,

elemente ale scurgerii lichide), a permis constatarea unor asemănări între efectul

hidrologic al vegetației terenurilor cultivate cu meri şi cel al pajiștilor graminee. De

asemenea, s-a observat că dintre elementele bilanțului hidric infiltrația - în diverse

condiții anterioare de umiditate a solului - deține un rol central.

De exemplu, elementele scurgerii superficiale, în condiții de umiditate

anterioară ridicată a solului liber - conținut mediu de apă pe adâncimea de sol 0-100

cm de 40,2% - generate de o ploaie de 67 mm (23.VII.2014), cu intensitate maximă

= 1 mm/min au fost: (i) coeficientul de scurgere (α) a înregistrat cea mai mică

valoare la parcela cu sol prelucrat (α = 0,18), iar în cazul parcelei cultivate cu meri

(α = 0,35) și a celei cu graminee (α = 0,48) a evidențiat cele mai scăzute valori ale

infiltrației; (ii) intensitatea maximă a scurgerii, exprimată prin strat scurs (mm/m2),

a reliefat valori ridicate în cazul parcelei cu graminee (5,31), intermediare în cazul

parcelei cu sol prelucrat (4,92) și scăzute pe parcela cultivată cu meri (3,37); (iii)

debitul specific maxim (l/s km2) s-a remarcat cu cele mai bogate resurse de apă pe


48

terenul cu graminee (8848), urmat de cel cultivat cu meri (5609) și cele mai mici pe

solul prelucrat (4423).

Hidrologic, s-a remarcat ca modul agrar de utilizare a terenurilor asupra

bilanțul apei la microscară, în condiții de umiditate anterioară a solului, joacă un rol

esențial în estimarea cantitativa a resurselor de apă. Valorificarea acestor rezultate

este utila în stabilirea unor debite cu diferite probabilități de depășire/asigurare în

funcție de modul actual de utilizare a terenurilor.

49

Rezultate preliminare privind formarea unei serii dendrocronologice

lungi din secvențe de stejari și ulm în Estul României

Constantin Nechita1, Ionel Popa

1, Francisca Chiriloaei

2, Maria Rădoane

2

1INCDS "Marin Drăcea, Câmpulung Moldovenesc, Suceava, România

2Departamentul de Geografie, Universitatea Stefan cel Mare, Suceava, România


Secvențele de arbori vii, de lemn provenit din clădiri istorice și de arbori

subfosili formează împreună seriile flotante. Ele reprezintă principalul pas pentru

construirea unei serii lungi cu reprezentativitate pentru Estul României. Localizarea

cercetărilor se află în bazinul mijlociu al Siretului. Aici avem rezerva cea mai mare

de arbori subfosili care pot fi folosiți cu succes în datarea dendrocronologică

(respectiv au secvențe lungi chiar și 300 de ani și prezintă sensibilitate ridicată la

condițiile de mediu). Răspunsul arborilor individuali la condiții similare de stres

este indicat de prezența anilor extremi comuni. Pentru început s-a testat calitatea

semnalului climatic din seriile de stejari vii, pentru a avea suportul de argumentare

la nivelul lemnului fosil si a arborilor subfosili.

Astfel, în urma analizei putem spune ca seria rezultată va putea fi folosită

cu succes pentru reconstituirea perioadelor de stres pluviometric din perioada de

vegetație a arborilor, dar și pentru reconstituirea temperaturilor din anul precedent

formării inelului de creștere. Deoarece sensibilitatea inelului anual crește în seriile

descompuse de lemn timpuriu și lemn târziu, vom oferi pentru prima data o serie de

astfel de dimensiuni (aproximativ 7.000 ani) cu informație intra-anuală. Am testat

reprezentativitatea seriilor de arbori vii pentru a înțelege corelația spațială dintre ele

prin analize multivariate (PCA și RDA). Obiectivul consta în evaluarea limitei

zonale de recoltare a lemnului arheologic și fosil. Acest procedeu exclude din start

serii care conțin semnale diferite de cele ale seriei pe care dorim sa o construim

pentru perioade temporale primare. Pentru construirea seriei am identificat și

prelevat probe de la cele mai vechi clădiri care aparțin patrimoniului național și

UNESCO (Curtea Domnească Iași, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Adâncata,

Mănăstirea Bănești, Mănăstirea Forăști).

Pentru perioade mai vechi decât lemnul arheologic am ales ca sursă de

material biologic râul Siret cu afluenții săi, care stochează în maluri trunchiuri de

stejari, ulm și anin. Datările cu C14

atestă faptul că râurile Moldova, Suceava si Siret

sunt depozitare de trunchiuri subfosile ce au capacitatea de a lega/prelungi seria de

lemnul arheologic. De asemenea, investigațiile de dendrocronologie confirmă faptul

că stejarul poate fi asociat cu ulmul, răspunsul la factorii de stres locali fiind în

aceeași manieră de acțiune. Testele statistice arată valori mari ale coeficientului de

concordanță care evaluează numărul elementelor de pantă ale segmentelor ce

compun seriile de creștere pentru cele două specii.


50

Acknowledgement:

The research leading to these results has received partial funding from EEA

Financial Mechanism 2009 - 2014 under the project contract no 18SEE. Part of this

work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific

Research and Innovation, CNCS–UEFISCDI, project number PN-II-RU-TE-2014-

4-0855 ”Reconstruction of Late Holocene History of Romanian rivers based on

geomorphological and dendrochronological interpretation of subfossil trunks”. The

research was also, partially supported by funds from the Exploratory Research

Projects PN-II-ID-PCE-2011-3, “Reconstruction of Romanian river-channel

changes in the last 11.700 years: The role of climatic conditions and human

impact.”

51

Tehnici și metode de analiză geomorfotehnică pentru implementarea

proiectelor de infrastructură de transport

Claudiu Nedelcu, Robert Dobre, Florina Grecu Universitatea din București, România

E-mail: robert.r.dobre@gmail .com

Analiza geomorfotehnică vizează armonizarea relației dintre procesele

geomorfologice actuale, amenajările / lucrările de apărare, respectiv infrastructura

de transport. Demersul geomorfologic implică mai multe etape importante:

- Identificarea arealelor care sunt sau pot fi afectate de proceselor geomorfologice

din lungul unor rețele de transport existente sau planificate;

- Stabilirea intensității procesului geomorfologic și aria maximă de manifestare;

- Stabilirea tipurilor de lucrări de apărare ce sunt necesar de realizat pentru

protejarea infrastructurii de transport;

- Stabilirea anvergurii lucrării de apărare în funcție de intensitatea procesului

geomorfologic.

Studiul de caz vizează arealul Dealurilor Clujului, spațiu în care se

implementează sectorul de autostradă Gilău – Nădășelu. Prin analiza de detaliu in

situ, coroborat cu analiza cu ajutorul tehnicilor GIS, au fost stabilite tipuri de

amenajări necesare construcției proiectului (ramblee, deblee, viaducte, lucrări de

colectare și drenaj ale apelor pluviale), care au fost ulterior validate pe baza

lucrărilor efectuate. Astfel, tehnica și metoda de lucru utilizate au fost corelate în

proporție de peste 80% cu lucrările efectuate în teren.

Considerăm astfel, că analiza geomorfotehnică reprezintă o etapă importantă

în implementarea unui proiect major în spațiile cu dinamică geomorfologică intensă,

iar harta geomorfotehnică poate fi considerat un instrument foarte util pentru

proiectanți si ingineri.

52

Activitatea holocenă a alunecărilor de teren din Podișul Moldovei

Mihai Niculiță1, Ciprian Mihai Mărgărint

1, Michele Santangelo

2

1Departamentul de Geografie, Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea

Alexandru Ioan Cuza, Iași, România 2Institutul de Protecție și Cercetare Hidrogeologică, Consiliul Național al Cercetării,

Perugia, Italia


Alunecările de teren sunt fenomene naturale care au loc în clustere, în

spațiu și timp. Aglomerarea spațială a alunecărilor de teren constă în apariția unor

evenimente suprapuse în zonele unde factorii precondiționali și cei declanșatori sunt

activi. În funcție de intensitatea proceselor erozionale, zona climatică, precum și

dimensiunea alunecărilor de teren, semnătura topografică a alunecărilor de teren

poate fi vizibilă mult timp. În această lucrare, ne propunem să studiem modelul de

activitate și evoluție al alunecărilor de teren în zona exterioară a Carpaților

Orientali, evidențiat de interacțiunea spațială cu societatea umană de-a lungul

Holocenului. Am selectat nouă situri arheologice situate pe culmi sau versanți,

pentru care relația dintre alunecările de teren și vestigiile arheologice este evidentă,

atât pe modele altitudinale ale terenului de înaltă rezoluție, cât și în teren.

În prezenta abordare s-au investigat relațiile spațiale dintre distribuția

alunecărilor de teren relevate prin cartografiere și nouă situri arheologice din

Podișul Moldovei. Alunecările de teren au fost clasificate ca fiind foarte vechi

(relicte), vechi și recente, în funcție de aspectul lor morfologic. Analiza

morfometriei alunecărilor de teren a relevat descreșterea dimensiunii acestora de-a

lungul timpului. Alunecările de teren mai noi tind să apară ca reactivări ale unor

alunecări de teren mai vechi, remobilizând parțial depozitele lor, și în cea mai mare

parte provocând retragerea cornișelor vechi. Analiza relațiilor spațiale ale siturilor

arheologice cu inventarele lunecărilor de teren a pus în evidență faptul că vechii

locuitori, au exploatat cornișele inaccesibile ale alunecărilor de teren foarte vechi,

ca măsuri defensive, în timp ce reactivarea retrogradă a unor astfel de alunecări de

teren mai vechi a distrus parțial unele așezări.

Interacțiunea spațială între alunecările de teren și siturile arheologice a

permis reconstrucția unei prime secvențe de timp cu rezoluție grosieră în privința

apariției și evoluției alunecărilor de teren în Podișul Moldovei. În special,

alunecările de teren foarte vechi par să fi avut loc între Pleistocenul superior (BP ka

-12) și 6550 BP, alunecări de teren vechi au avut loc nu mai devreme de 6550 BP, și

nu mai târziu de câteva secole în urmă. Mai mult, alunecările de teren recente au

avut loc cel mult pe parcursul ultimelor secole. Recunoscând rezoluția grosieră a

acestui studiu, susținem că acesta evidențiază o tendință evolutivă spațială și

dimensională clară a activității alunecărilor de teren Holocen ca răspuns la

schimbările climatice. Studii suplimentare ar trebui să vizeze înțelegerea mai bună a


53

impactul posibil al alunecărilor asupra siturilor arheologice, ca răspuns la scenariul

prezent al schimbărilor climatice.

Abordarea prezentată poate fi extinsă pentru alte situri arheologice ale zonei

de studiu, și extrapolând modelul evoluției alunecărilor de teren, vârsta relativă a

alunecărilor de teren raportate în inventarele existente, poate fi evaluată. Aceste

informații se pot dovedi utile atunci când se analizează hazardul și riscul indus de

alunecările de teren.

54

Efectul subsidenței Câmpiei Ecedeea asupra evoluției Tardiglaciar –

Holocene a cursurilor de apă din Câmpia Someșului

Ioana Perşoiu1, Delia Robu*

1, Maria Rădoane

1, Aurel Perşoiu

2, 3, Bogdan

Niga4, Francisca Chiriloaei

1, Nicolae Rădoane

1

1Departamentul de Geografie, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava, România

2Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, Cluj Napoca, România

3Laboratorul de Izotopi Stabili, Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, România

4Administrația Națională „Apele Române”, Administrația Bazinală de apă Siret, Bacău,

România

*raportor

E-mail: [email protected]; [email protected]

Paleoevoluţia fluvială în Estul și Nord - Estul Bazinului Panonic, și de fapt

al întregului areal depresionar, are o istorie complexă, condiționată de tectonica

regională și locală. Cel puțin în ultimii zeci de mii de ani, tectonica a fost

identificată ca fiind principalul factor de control în organizarea spațială a drenajului,

variațiile climatice și de vegetație fiind indicate cu rol secundar.

În lucrarea de față sunt prezentate argumente de ordin morfologic,

sedimentologic și cronologic privind debutul subsidenței Câmpiei Ecedeei și efectul

său asupra rețelei hidrografice din zonă. Studiul se bazează pe analiza unui foraj de

10 m adâncime, amplasat în localitatea Boghiș, județul Satu Mare, ce intersectează

sedimente de inundație depuse de cele două râuri principale ale zonei, Crasna și

Someș. Pe baza analizei granulometrice și a datărilor absolute s-a putut stabili

momentul debutului subsidenței Ecedeea la cca. 20.000 de ani BP, asociată cu

ajungerea Crasnei pe traseul actual și abandonarea traseului pe Valea Ierului. O

ușoară creștere generalizată a ponderii materialului fin, în special a siltului fin, în

defavoarea nisipului, are loc la cca. 5200 ani BP. Această schimbare

granulometrică, și menținerea sa ulterioară, se interpretează ca dovezi ale ajungerii

Râului Someș pe traseul actual. Aceste informații sunt întregite cu interpretări ale

principalelor linii de paleodrenaj din Câmpia Joasă a Someșului, identificate pe

baza materialelor cartografice din ultimii cca. 150 de ani, la care se adaugă

observații sedimentare și vârste absolute ale materialelor aluviale expuse în malul

Someșului, la Cărăşeu.


55

Vârsta şi evoluţia luncii unui curs de apă de mici dimensiuni din

Câmpia Transilvaniei

Ioana Perşoiu

1, Maria Rădoane

1, Angelica Feurdean

2, Delia Robu

1, Ioan

Tanţău3, Vasile Budui

1, Aurel Perşoiu

4, Rădoane Nicolae

1, Francesca

Chiriloaie1, Ionuţ Cristea

1, Mihai Nuţescu

1, Sorin Moscal

1

1 Departamentul de Geografie, Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava, România

2 Senckenberg Research Institute and Natural History Museum and Biodiversity and Climate

Research Centre (BiK-F), Frankfurt, Germania 3 Facultatea de Geologie, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca, România

4 Institutul de Speologie “Emil Racoviţă”, Cluj Napoca, România


Câmpia Transilvaniei este un areal drenat de râuri autohtone de dimensiuni

mici şi medii, subadaptate. În luncile acestora sunt frecvent prezente zone umede si

lacuri, formate în spatele barajelor naturale impuse de cute şi domuri diapire. Aceste

areale sunt potentiale arhive de sedimentare continuă la nivelul luncii, ceea ce le

face pretabile pentru investigaţii de detaliu privind condiţiile de mediu din

Cuaternarul Târziu – Holocen, şi modul în care râurile s-au adaptat la acestea.

In lucrarea de faţă este prezentat un model de evoluţie al luncii unui astfel

de râu, mai exact al Parâului Pârtoţ, afluent al Parâului Fizeş (bazinul hidrografic

Someşul Mic), în lungul căruia este prezent şi Lacul Ştiucii.

Analiza profilului longitudinal al râului, profile de rezistivitate electrică în

secţiune transversală pe luncă, la care se adaugă măsurători de detaliu asupra

granulometriei, conţinutului de materie organică, şi, după caz, a prezenţei resturilor

de gasteropode, în cinci foraje (prelevate atât din lac – C2, cât şi din perimetrul

luncii, amonte şi aval de lac – C1, C3, C4, C5) au fost utilizate pentru reconstituirea

evoluţie luncii în ultimii cca. 50.000 de ani.

Secvenţa aluvială a luncii debutează cu nisipuri grosiere şi pietrişuri, marcând faza

fluvială cu energia cea mai mare, înlocuită ulterior de un mediu fluvial dominat de

nisipuri medii şi fine, activ în urmă cu cel puţin 50.000 de ani. Datele disponibile nu

susţin existenţa unui lac în această perioadă.

Schimbarea radicală a faciesului, din nisip fin în material dominant argilos,

marchează o schimbare în evoluţia luncii, cu instalarea condiţiilor mlăştinoase şi

apariţia lacului. În timpul Trsiglaciar – Holocen Timpuriu lunca a devenit

mlăştinoasă, parţial drenată de albia pârâului. Este posibil ca depozite de turbărie,

depuse în zona lacului, să fi fost erodate de o albie activă în timpul

StadialuluiYounger Dryas.

În Holocenul Mediu – Târziu, turbăria s-a transformat în lac, iar lunca

amonte de acesta a evoluat, alternativ, ca lac de mică adâncime (coada lacului, în

condiţii de nivel lacustru ridicat), respective zonba umedă, mlăştinoasă, în condiţii

de nivel lacustru scăzut. În această ultimă fază, sedimentarea la nivelul luncii a

crescut dramatic, ultimii 8 m de materiale aluviale şi lacustre din amonte de lac

fiind depozitaţi în acest interval.


56

În ceea ce priveşte geneza Lacului Ştiucii, rezultatele sugerează că acesta

este poziţionat în bolta de anticlin diapir, în spatele unui baraj natural impus de

apariţia la zi a tufurilor vulcanice miocene. Prezenţa izvoarelor saline şi valorile

rezistivităţii electrice în secţiunile transversale pe luncă din imediata vecinătate a

lacului susţin faptul că originea acestuia este legată de disoluţia sării din bolta de

anticlinal.

În aval de lac, forajul acoperă ultimii cca. 7000 de ani. Informaţiile extrase

de aici atestă menţinerea unui curs de apă subadaptat, pe întrega durată a acestui

interval, precum şi o creştere a ratei de sedimentare la nivelul luncii, uşor mai

scăzută decât în amonte.

57

Aplicarea analizei spațiale GIS bazate pe scenarii anuale pentru

identificarea hazardului și riscului indus de alunecările de teren. Studiu

de caz

Dănuț Petrea¹, Sanda Roșca¹, Ștefan Bilașco¹ ², Ioan Fodorean¹, Iuliu Vescan¹,

Sorin Filip¹ ¹ Facultatea de Geografie, Universitatea "Babeș-Bolyai", Cluj Napoca, România

2Academia Română, Filiala Cluj-Napoca Colectivul de Geografie, Cluj-Napoca, România


Bazinul hidrografic al Nirajului Mic a făcut obiectul calculului riscului la

alunecări de teren ca urmare a potențialului ridicat de apariție a acestora în ultimii

10 ani: perioada 2005-2015. Pentru acest interval de timp se cunosc perioadele de

declanșare ca urmare a analizei datelor din rapoartele intervențiilor Inspectoratului

pentru situații de urgență. Un prim obiectiv urmărit a constat în identificarea

susceptibilității spațiale de apariție a alunecărilor de teren utilizând analiza statistică

bivariată prin intermediul unui model de analiză spațială GIS. Analiza a constat în

estimarea importanței fiecărui factor cauzator al alunecărilor. Din categoria

factorilor declanșatori ai alunecărilor de teren, analiza de față s-a axat pe

identificarea probabilității spațiale și temporale a alunecărilor de teren dependent de

perioadele de retur a precipitațiilor cauzatoare. Validarea hărții de susceptibilitate

astfel obținute s-a realizat utilizând indicele R și curba ROC a cărei valoare de

0,963 confirmă rezultatele modelării. Din analiza datelor referitoare la apariția

spațială a alunecărilor de teren se observă faptul că cele mai multe evenimente s-au

produs pe parcursul anului 2005, lunile Mai, Iunie și August. Prelucrarea statistică a

șirului de date reprezentând precipitațiile medii anuale, pe perioada 2000 – 2015,

scoate în evidentă anul 2005 ca an reprezentativ din punct de vedere pluviometric.

Ca urmare a integrării rezultatelor în mediul GIS s-a determinat o probabilitate de

producere a alunecărilor de teren de 0.0366 (o dată la 27 de ani) în condițiile unei

valori cumulate a precipitațiilor de 158 mm.

Evaluarea riscului la alunecări de teren, prin intermediul metodelor de

spațială analiză GIS, s-a realizat pe baza adaptării metodologiei actuale. Astfel, în

evaluarea riscului la alunecări de teren a constat în identificarea vulnerabilității

expunerii la alunecările de teren utilizând gradele de expunere a receptorilor de risc

care includ așezările omenești, populația exprimată numeric, unitățile social-

economice (școli, spitale, unități industriale), elemente de infrastructură (drumuri,

căi ferate, poduri, structuri hidrotehnice) elemente ale patrimoniului cultural: situ

arheologice, monumente, precum și terenuri agricole, păduri și alte obiective

apelând la o abordare calitativă de natură matricială care surprinde relația dintre

clasele de hazard și expunere la alunecări de teren.


58

Aplicarea investigațiilor electromagnetice la studiul alunecărilor de

teren

Mihaela Popescu, Fabian Timofte, Petru Urdea, Raul Şerban, Alexandru

Hegyi Universitatea de Vest din Timișoara, Timiș, România


Dezvoltarea și promovarea de noi tehnici de investigație geofizică a

mediului geologic are o incidență tot mai mare și asupra geomorfologiei, mai ales în

condițiile în care aflarea configurației structurilor geomorfologice este deosebit de

importantă pentru înțelegerea desfășurării unor procese geomorfologice, precum

alunecările de teren. În ultimele două decenii, pe plan mondial se utilizează cu

succes mai multe tehnici geofizice precum profilarea electromagnetică, tomografia

electrică, refracția seismică și potențialul spontan. Studiul nostru este focalizat pe

investigațiile geofizice (tomografie electrică – ERT, radar de penetrație – GPR,

inducție electromagnetic – EM) efectuate asupra a 3 alunecări de teren situate în

bazinul Cuveşdiei (Dl. Lipovei) orientate spre NV (CŞ1), SV (CŞ2) și NE (CŞ3) și

dezvoltate pe depozite pannoniene nisipoase și argilo-nisipoase.

În lucrarea de față sunt prezentate în premieră pentru țara noastră rezultatele

investigațiilor de inducție electromagnetică aplicate la aceste alunecări de teren.

Investigațiile au fost realizate utilizând un instrument EM 31 (Geonics Ltd,

Canada), în configurația de lucru Dipol Magnetic Vertical (VDM) cu adâncime de

detectare efectivă de maximum 6 m. Principiul de lucru constă în aceea că un câmp

electromagnetic este transmis în aer de către o bobină emițător, separată de o bobină

receptor printr-un distanța fixă de 3,66 m, cele două bobine fiind găzduite într-un

tub din fibră de sticlă de 4 m lungime. Energia transmisă se propagă în substrat,

unde se generează un câmp electromagnetic secundar, datorită efectului dat de

umiditate, roci bune conductoare și obiecte îngropate. Ambele câmpuri sunt

detectate de către bobina receptoare, instrumentul compensează câmpul primar,

permițând măsurarea câmpului secundar. Raportul dintre intensitatea celor două

câmpului este controlată de conductivitatea aparentă a solului, prin care a trecut

radiațiile electromagnetice. Prin interpolarea datelor se obține o imagine a

diferențelor de conductivitate (mS/m) existente în substrat, care, în cazul

alunecărilor de teren, sunt asociate cu variația umidității pachetelor de roci.

Rețeaua de investigații geofizice a acoperit 900 m2, 4800 m

2 și respectiv

900 m2, hărțile realizate exprimând individualizarea unui design specific pentru

fiecare alunecare investigată, și desigur a părților interne, cu o anumită morfologie

de detaliu. În cazul alunecării CŞ2 sunt evidențiate valorile mari ale conductivității

asociate padinelor cu exces de umiditate, cu apa la suprafață.


59

Istoria deglacierii masivelor înalte din Carpații Românești și evoluția

ghețarilor de pietre în Tardiglaciar și Holocen

Răzvan Popescu¹, Petru Urdea², Alfred Vespremeanu-Stroe¹, Nicolae Cruceru³,

Olimpiu Pop⁴ ¹Facultatea de Geografie, Universitatea din București, București, România

²Departamentul de Geografie, Universitatea de Vest din Timişoara, Timișoara, România

³Facultatea de Matematică, Informatică și Științe Naturale, Universitatea Spiru Haret,

România

⁴Facultatea de Geografie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România.


Studiile paleoclimatice recente au adus informații valoroase legate de

oscilațiile climatice din Tardiglaciar și Holocen în Carpații Românești. Aceste studii

sunt bazate pe analize asupra speleotemelor (e.g. Onac et al., 2002; Tămaș et al.,

2005) sau a sedimentelor din lacurile glaciare (e.g. Magyari et al., 2012; Toth et al.,

2015). O altă categorie de studii (Reuther et al., 2007; Urdea and Reuther, 2009;

Gheorghiu, 2012; Kuhlemann et al., 2013; Gheorghiu et al., 2015; Ruszkiczay-

Rüdiger et al., 2016) au investigat în detaliu poziția și caracteristicile formelor de

relief glaciare și au realizat datări de vârstă absolută a acestora, fiind avute în vedere

mai ales morenele şi blocurile eratice , deducând cronologia și extinderea ghețarilor

din Carpații Românești din perioada de după Ultimul Maxim Glaciar. Investigațiile

au vizat cele mai înalte masive din Carpații Meridionali (Făgăraș, Parâng, Retezat)

și din Carpații Orientali (Rodnei). Astfel, un prim obiectiv al studiului de față este

realizarea unei discuții integratoare privind cronologia și extinderea ghețarilor în

masivele înalte din Carpații Românești la sfârșitul ultimei glaciațiuni Pleistocene.

O componentă foarte importantă în armonizarea datelor privind evoluția

geomorfologică a zonei înalte a Carpaților Românești o reprezintă apariția și

evoluția ghețarilor de pietre, forme de relief care se păstrează și în prezent fie în

formă intactă (activi sau inactivi) fie în formă relictă (lipsiți de dinamică și

permafrost în substrat) şi care sunt recunoscuţi ca indicatori paleoclimatici. Astfel,

cel de-al doilea obiectiv major al studiului este reconstituirea cronologiei și a

proceselor asociate genezei și evoluției ghețarilor de pietre în contextul noilor

informații paleoclimatice și de dinamică a ghețarilor. Funcția de arhivă climatică a

ghețarilor de pietre este recunoscută, mai ales ghețarii de pietre inactivi și relicți

indică temperaturi mai scăzute în perioada formării lor (Frauenfelder & Kaab,

2000).

A fost selectat un eșantion de ghețari de pietre din mai multe masive și din

diferite generații, situate în diferite etaje altitudinale, cuprinzând ghețari de pietre

relicți cu vegetație abundentă, ghețari de pietre inactivi cu acoperire medie de

vegetație și ghețari de pietre probabil activi lipsiți de vegetație și cu morfologie

expresivă. Pentru fiecare categorie s-a realizat un model de scenariu evolutiv în


60

funcție de: 1) momentul deglacierii și procesele paraglaciare asociate; 2) oscilațiile

paleoclimatice din Tardiglaciar; 3) paleoclimatul în Holocen și mai ales din Mica

Eră Glaciară și 4) statutul de activitate și conținutul de permafrost din prezent.

Acesta din urmă este dedus în urma măsurătorilor termice și geofizice realizate în

ultimii 8 ani. Rezultatele sunt discutate în contextul studiilor recente privind

dinamica ghețarilor de pietre din Carpații Românești (Vespremeanu-Stroe et al.,

2012; Necșoiu et al., 2016).

Datarea prin analize dendrogeomorfologice a vârstei jnepenilor (Pinus

mugo) situați pe suprafața a trei ghețari de pietre din Munții Retezat s-a realizat

pentru a aduce noi date privind posibila dinamică a ghețarilor de pietre de mare

altitudine în perioada Micii Ere Glaciare.

61

Rolul schimbărilor climatice și antropice asupra sistemelor fluviale din

estul României. O estimare din perspectiva dendroclimatică și

instrumentală

Maria Rădoane², Constantin Nechita¹, Francisca Chiriloaei², Nicolae Rădoane² ¹INCDS "Marin Drăcea", Câmpulung Moldovenesc, România

²Departamentul de Geografie, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, România


În această lucrare sunt analizate înregistrările climatice și hidrologice la 29

de stații meteorologice și 48 de posturi hidrometrice care se suprapun toate in aria a

două mari bazine hidrografice (Siret și Prut) din partea de est a României. La aceste

înregistrări s-au adăugat informațiile obținute pe baza a 20 de serii

dendrocronologice repartizate în zona de studiu. Pentru corelațiile între rata inelelor

de creștere și factorul climatic au fost folosite datele climatice din National Climatic

Grid cu rezoluție spațială de 10x10 km. Informația climatică dedusă din analiza

seriilor dendrocronologice completează datele de înregistrări instrumentale de la

stațiile meteorologice până în jurul anului 1900.

Seriile de valori anuale înregistrate instrumental ale variabilelor:

temperatură (T), precipitații (P), scurgere lichidă (Q), scurgere de sedimente (Qs)

acoperă perioada 1950 – 2010. Acestea se constituie într-un binecunoscut proces de

tip cascadă a transmiterii influențelor: precipitațiile determină scurgerea care, la

rândul ei, determină eroziunea. Ultima variabilă din acest lanț – sedimentele

transportate prin albiile de râu – și mișcarea lor de la sursă spre efluență reprezintă o

problemă cheie a geomorfologiei dinamice. Ritmul in care acest proces are loc se

poate modifica dramatic, reprezentând semnalul unor schimbări de amploare in

domeniul reliefului (fie prin schimbări climatice sau prin intervenții antropice).

Analiza seriilor de timp de natura climatica, dendrocronologică și

hidrologica are drept rezultat obținerea de răspunsuri la următoarele întrebări: Care

este variabilitatea spațială a comportării acestor serii? Putem identifica areale cu

trăsături comune ale seriilor? Ce factori “complica” transmiterea in cascada a

variabilității Pp→Qw→Qs? Putem identifica praguri comune în schimbarea seriilor

și ce cauze au? In competiția Natural vs Antropic, putem cuantifica ponderea

acestora la nivelul seriilor considerate în spațiul geografic arătat?

Aplicația s-a realizat pentru partea de est a României, acoperita de bazinele

hidrografice Siret și Prut, respectiv, un areal de peste 43000 km2. Condițiile de

substrat geologic, relief, utilizare a terenurilor, impact antropic oferă potențialul

pentru a înțelege variabilitatea spațială a comportării unor procese naturale în

ultimele șase decenii și estimarea centenială a acesteia.


62

Acknowledgement:

This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for

Scientific Research and Innovation, CNCS–UEFISCDI, project number PN-II-RU-

TE-2014-4-0855 ”Reconstruction of Late Holocene History of Romanian rivers

based on geomorphological and dendrochronological interpretation of subfossil

trunks”. The research was also, partially supported by funds from the Exploratory

Research Projects PN-II-ID-PCE-2011-3, “Reconstruction of Romanian river-

channel changes in the last 11.700 years: The role of climatic conditions and

human impact.”

63

Notă asupra unei depresiuni sinclinale închise, în Subcarpații Vrancei

Florin Roman, Răzvan Săcrieru¹, Nicolae A. Roman2, Vasile Ovidiu Allen

3

¹Liceul de Artă “Gheorghe Tattarescu” Focșani, Vrancea, România 2 Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași, România

3 Școala Gimnazială “Alexandru Vlahuță” Gugești, Vrancea, România


Depresiunea Leadova - Văsui este una dintre subunitățile Depresiunii

Vrancea, purtând numele celor două cursuri principale ce drenează și alcătuiesc un

bazin hidrografic comun, în sudul compartimentului depresionar Negrilești și la

nordul subdepresiunii Naruja (Rădulescu Al. N., 1937). În morfologia de ansamblu

se individualizează un compartiment intern (vestic) și un altul extern (răsăritean),

diferențiate printre alte aspecte din punct de vedere altitudinal, în sensul că între ele

există un decalaj de 100m – cel mai înalt (610m) având poziție internă. Situația

aceasta pare să implice tectonica activă, ținând seama că limita dintre

compartimente este tranșantă și se înscrie pe o falie longitudinală inversă care

domină compartimentul răsăritean printr-un hogback (Coasta Rediului) extins și în

afara zonei, spre sud, până în bazinul Naruja. Falia inversă sau cuta falie este o

structură anticlinală deversată la care flancul invers extern) ce se racordează la

sinclinal este laminat (flexurat) și rupt.

Elementul cheie în diagnosticarea geomorfologică a perimetrului investigat:

un sinclinal, plonjat direcțional, paralel cu linia de falie/hogback-ul descris, axa lui

reprezentând mediana respectivei depresiuni structurale. Mai mult chiar, vârful

perimetrului triunghiular ce încadrează depresiunea este ușor alungit către nord,

adică în concordanță cu orientarea structurii sinclinale afundate. Ca atare, ne găsim

în compania unei forme de relief (negativă) perfect adaptată la structura geologică

si, din câte cunoaștem, este singulară pentru Depresiunea Vrancea.

Deși suprafața nu depășește 65.000 mp și prezintă un fund foarte neted,

aflată la aproximativ 440 m altitudine, conturul depresiunii “Pe Lac” nu este lesne

de urmărit datorită unei fâșii de glacis coluvial, înierbat, ce-i estompează contactul

cu marginile propriu-zise. Excepție fac laturile de vest și sud, unde glacisurile sunt

dominate de fronturile unor deluvii de alunecare asociate si ele în glacisuri modelate

sub forma unor trepte bine exprimate.


64

Considerații morfo-lito-pedologice în Munții Călimani

Constantin Rusu, Ionuț Vasiliniuc, Radu Pirnau, Bogdan Roșca, Dumitru

Bulgariu Departamentul de Geografie, Universitatea ”Al.I.Cuza” Iași, România


Munții Călimani constituie cel mai reprezentativ ansamblu montan al ariei

vulcanitelor neogene din toți Carpații românești, atât ca suprafață (1420 km2) și

palier altitudinal (2100 m altit. max.), dar și ca fond litologic (varietăți multiple de

andezite, plus aglomerate vulcanice) și ca specificitate a reliefului. Larga dezvoltare

a rocilor magmatice efusive și a produselor piroclastice și dominanța etajului

montan mijlociu (cu altitudini cuprinse între 1000-1600 m) acreditează ideea unei

deosebite reprezentări a andosolurilor, fapt certificat în munții Gurghiu-Harghita.

Realitatea de teren certifică faptul că în Munții Călimani relația directă

rocă-sol este mult „alterată” de compoziția chimico-mineralogică a depozitelor de

solificare, de formele de relief și de procesele de versant. În consecință, andosolurile

sunt mai slab reprezentate în teritoriu, cu predominarea celor neallofanice, întreg

ansamblul montan fiind marcat de o covârșitoare dominanță a districambosolurilor

andice, mai ales la nivelul versanților. Surprinde lipsa totală a podzolurilor,

spodosolurile fiind reprezentate doar prin prepodzoluri, etajul subalpin și alpin fiind

caracterizate de prezența humosiosolurilor și a litosolurilor, în timp ce la nivelul

platourilor superioare se regăsesc frecvent nigrosoluri. În actualele condiții morfo-

litologice, zonalitatea altitudinală a solurilor este subordonată particularităților

pedo-geochimice și tipologiei reliefului.

65

Relieful fluviatil din perimetrul Cireșu – Lișcoteanca (Valea

Călmățuiului de Bărăgan)

Iulian Săndulache1, Cătălina Săndulache

2, Roxana Cârnu

3

¹ Facultatea de Geografie, Universitatea din București, România

² Colegiul Tehnic “Mihai I”, București, România

³Facultatea de Geografie, Universitatea din București, România


Valea Călmățuiului de Bărăgan în sectorul Cireșu – Lișcoteanca prezintă

caractere de vale tânără, având o singură terasă (terasa I), cu altitudine relativă de 6

– 8 m și o luncă bine dezvoltată, largă raportat la debitul actual al râului.

Lunca este în general netedă, dar prezintă și microforme dintre care mai

numeroase sunt popinele (Popina Balaban, Pochina Popii, Movila Olea Mică,

Movila Olea Mare ş.a.). De asemenea, în luncă se pot reconstitui numeroase albii

părăsite, unele din ele ocupate de lacuri temporare sau permanente (Lacul lui

Traian).

Multe dintre popine au înălțimi de 6 – 8 m, ceea ce conduce către ideea că

sunt detașate din nivelul terasei I, fapt pentru care pledează și alcătuirea acestora din

luturi nisipoase similare cu cele ale terasei.

Terasa Călmățuiului este dezvoltată mai mult pe partea dreaptă a acestuia,

unde este acoperită de nisipuri spulberate de vânt din luncă (aduse dinspre nord),

dispuse sub formă de dune orientate pe direcția nord – sud. Amplitudinea dunelor

este redusă: 1 – 4 m între coama dunelor și baza acestora.

Pe stânga văii, terasa poate fi întâlnită numai în sectorul dinspre avale

(Lișcoteanca), în timp ce către amonte ea trece insesizabil în nivelul luncii.

Structura terasei a putut fi observată într-o carieră la nord de Vultureni și este

alcătuită din nisipuri în bază și luturi nisipoase la partea superioară. (nisipurile este

posibil să releve o fostă albie a Călmățuiului din timpul unui episod de scurgere

bogată).

Albia Călmățuiului este relativ meandrată dar unitară, fără despletiri, fără

ostroave și renii, panta hidraulică este mică ceea ce conduce către invadarea acesteia

de către vegetația higrofilă (stuf), iar pavajul de fund este alcătuit exclusiv din mâl,

secundar nisipuri.


66

Alunecări de teren. Certitudini și Îndoieli

Virgil Surdeanu Universitatea „Babeș Bolyai”, Cluj Napoca, România


A te îndoi de rezultatele muncii tale, consideram noi, este o onoare pentru

oamenii onești, chiar dacă aparent pare, la o anumita vârstă și experiență, a fi o

mare rușine. Spunem acest lucru pentru ai liniști pe “binevoitori” și de a-i face pe

“atotștiutori” să revină la “linia de strat” a profesiei lor si, vorba lui Marin Sorescu,

să facă socoteala. Vă supunem deci atenției Domniilor Voastre, spre dreapta și

academică judecată, opiniile noastre și poate așa o parte din vălul ignoranței noastre

va putea fi ridicat în viitor.

Care sunt certitudinile:

- în primul rând existenta procesului ca unul dintre cele mai prezente, cel puțin la

latitudini medii și cu mare efectivitate geomorfologică;

- în ceea ce privește apariția și ocuparea suprafețelor înclinate putem spune că

există o ciclicitate a lui și o mare continuitate, atât în timp cât și în spațiu.

Această dezvoltare este pusă în seama mai multor cauze dintre care prezența

apei este de primă importanță;

- deplasarea se efectuează pe una sau mai multe suprafețe de demarcare între

partea mobilă și cea stabilă;

- mobilitatea ariilor critice în suprafața versanților este coordonată de modul în

care se face tranzitul de masă și energie în sistem.

Dintre incertitudini ținem să enumerăm:

- este apa factorul de primă importantă în efectuarea tranzitului de masă . Dacă da

atunci oare nu trebuie să revedem chiar definiția/definițiile procesului ?

- morfologia este comandată, pe lângă alte atribute, de cantitatea de apă existentă,

la un moment dat, în depozitul aflat în mișcare? Fiecare stare poate genera o

morfologie cu existentă efemeră ? Dacă da atunci clasificarea/clasificările,

având la bază acest atribut, sunt adevărate?

- care este atunci rolul apei în apariția și evoluția suprafețelor afectate de

alunecări de teren?

- o altă incertitudine se referă la vârsta alunecărilor de teren. Sunt ele expresie a

proceselor din Pleistocen ? Pot fi recente ?

- morfologia suprafețelor cu alunecări de teren este cea generată de proces?

- glimeele sunt generate de procese de alunecare sau sunt forme derivate?

Și enumerarea atât a certitudinilor cât și a incertitudinilor poate continua. În

susținerea afirmațiilor noastre vom aduce exemplificări din experiența proprie

petrecută la Pângărați.


67

Monitorizarea video a dinamicii țărmului (bariera Techirghiol).

Rezultate preliminare

Florin Tătui¹, Alfred Vespremeanu-Stroe¹, Laurențiu Niculescu², Gabriel Lupu ¹Facultatea de Geografie, Universitatea din București, București, România

²S.C. Shaman Computers S.R.L., București, România


Necesitatea obținerii unor date orare și zilnice referitoare la dinamica plajei

emerse și submerse în timpul furtunilor (dar și în condiții normale) nu poate fi

satisfăcută prin utilizarea tehnicilor tradiționale (ex: măsurători batimetrice) din

cauza limitărilor logistice și financiare. Utilizarea camerelor video constituie o

soluție viabilă la această problemă, prin extragerea automată din cadrul imaginilor a

unor informații de foarte bună calitate referitoare la poziția liniei țărmului, lățimea

plajei, poziția barelor submerse, batimetria zonei de surf, direcția și înălțimea

valurilor, deplasarea turiștilor pe plajă etc.

Obiectivul central al comunicării noastre este prezentarea acestei tehnici

relativ noi de investigare a dinamicii țărmului la scară temporală mică. Rezultatele

preliminare obținute scot în evidență potențialul mare al utilizării camerelor video

pe țărmul românesc al Mării Negre pentru obținerea unor informații de calitate

foarte bună referitoare la dinamica liniei țărmului și evoluția la scară temporală

mică a sistemului costier.

Un sistem video (constând în 2 camere FireWire cu senzor CCD și o unitate

workstation cu soft dedicat) a fost amplasat în luna februarie 2016 pe o clădire

aflată pe faleza din Eforie Nord în vederea monitorizării continue a proceselor

costiere desfășurate pe bariera litorală Techirghiol (între Eforie Nord și Eforie Sud),

o zonă foarte vulnerabilă la eroziune pe care se află o importantă infrastructură

turistică, rutieră și feroviară. Sistemul video achiziționează imagini pe timpul zilei

cu o frecvență de 7.5 cadre/secundă timp de 10 minute în fiecare oră (4500

imagini). Capturile achiziționate sunt mediate cu ajutorul unui soft dedicat,

obținându-se 4 tipuri de imagini: i) o imagine snapshot la mijlocul intervalului, ii) o

imagine medie a celor 4500 de cadre, iii) o imagine de tip time exposure and

variance și iv) o imagine de tip time stack. Aceste imagini sunt ulterior

ortorectificate și georeferențiate pentru a putea fi analizate în mediu GIS. Pe baza

identificării în cadrul imaginilor a signaturii disipării valurilor de furtună, acestea

permit extragerea automată a poziției liniei țărmului, a poziției barelor submerse sau

dinamicii curenților rip. Aplicațiile viitoare pe care le avem în vedere includ:

extragerea automată a batimetriei, analiza înălțimii și direcției valurilor și

managementul ocupării plajei în timpul sezonului turistic.


68

Rezultatele preliminare ale analizei imaginilor colectate în luna martie 2016

indică o corelație foarte bună între poziția liniei țărmului extrasă automat din

imagini și poziția măsurată în teren cu DGPS-ul RTK. Alte informații utile se referă

la poziția și dinamica barelor submerse crescentice, extinderea arealului de acțiune a

valurilor în cadrul plajei (wave run-up) și poziția și dinamica curenților rip din

arealul analizat.

Această tehnică poate fi utilizată cu succes și în alte ramuri ale

geomorfologiei dinamice cum ar fi geomorfologia fluvială și deplasările în masă, cu

atât mai mult cu cât dorim în viitorul apropiat dezvoltarea unui sistem similar low-

cost care să poată funcționa independent în locații izolate.

69

Controlul tectonic și structural asupra dezvoltării endocarstului în

rocile metacarbonatice din Munții Făgăraș

Laura Tîrlă1, Ionuț Mirea

2, Relu-Dumitru Roban

3, Teodor Cojocaru

1, Virgil

Drăgușin2

¹Facultatea de Geografie, Universitatea din București, România

²Institutul de Speologie ”Emil Racoviță”, Academia Română

³Facultatea de Geologie și Geofizică, Universitatea din București, România


Prin acest studiu ne propunem cunoașterea cadrului tectono-structural al

formării peșterilor și avenelor din sectorul central al Munților Făgăraș (Văile Capra

și Buda). Faliile principale din zonele cu potențial carstificabil Mușeteica și Piscul

Negru au fost cartate, măsurate și corelate cu dezvoltarea galeriilor de peșteră. S-au

realizat analize microtectonice preliminare asupra fisurației din rocile

metacarbonatice din creasta Mușeteica. Pentru peșterile de la Piscul Negru au fost

măsurate azimutele faliilor și ale galeriilor. Analiza microscopică în secțiuni subțiri

a calcarelor și rocilor metamorfice gazdă a permis determinarea compoziției

mineralogice și identificarea microstructurilor generate de paleostress. Calcarele

cristaline din regiunea studiată apar ca intercalații în roci din faciesul șisturilor

verzi, șisturi cloritoase cu calcit, rutil și sfen.

În zona Mușeteica, elementele planare au origine compresională și se

grupează în două sisteme, dispuse aproximativ perpendicular: a) primul se

desfășoară în sens longitudinal și are orientare dominant VSV-ENE; b) al doilea

sistem este dispus transversal, cu orientare NV-SE. Dincolo de rolul evoluției

tectonice, modelul de fisurație ortogonal rezultat este tipic rocilor carbonatice.

Liniațiile mecanice prezente pe planele de fisurație sunt orientate în sens

longitudinal, paralel cu benzile de calcar (azimutul direcției între 72°-77°, VSV-

ENE). La Piscul Negru, faliile majore aparțin aceluiași sistem, orientarea lor variind

între VNV-ESE și NV-SE. Galeriile peșterilor s-au dezvoltat preferențial în lungul

faliilor compresionale longitudinale, segmentele cu lungimile cele mai mari având o

orientare generală SV-NE în Mușeteica și VNV-ESE în zona Piscul Negru.

Lungimile galeriilor sunt semnificative la Piscul Negru, în condițiile unui regim

activ la altitudini mai joase (~1200-1300 m), în timp ce în Mușeteica (~2300-2400

m) galeriile au regim fosil și lungimi mult mai reduse.

Rezultatele obținute arată o bună corelație spațială prin paralelism între

liniațiile mecanice, elementele planare de compresiune și dezvoltarea peșterilor, în

concordanță cu tectonica regională alpină a Carpaților Meridionali.


70

Analiza colmatării lacului de acumulare Podu Iloaiei, bazinul

hidrografic Bahlui, România

Todosi Cristian, Niculiță Mihai, Rusu Constantin

Departamentul de Geografie, Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea Alexandru

Ioan Cuza din Iași, România


Colmatarea lacurilor de acumulare, indiferent de scopul construcției lor

(protecția împotriva inundațiilor, hidroenergie, recreere, controlul sedimentelor),

este un proces natural, efectele sale asupra lacurilor de acumulare și a mediului lor

fiind o problemă de management. În același timp, lacurile de acumulare sunt

capcane perfecte pentru sedimente, oferind posibilitatea de a evalua producția de

sedimente și stocajele de sedimente din bazinul lor. În special în zonele în care

terenurile deluroase sunt utilizate în principal pentru agricultură, eroziunea solului

este principala sursă de aluviuni.

Metodologia clasică pentru studierea colmatării lacurilor de acumulare este

utilizarea batimetriilor succesive, iar pentru estimarea eroziunii solului, utilizarea

modelului RUSLE. Prezenta lucrare reprezintă un studiu de caz aplicat pe

rezervorul Podu Iloaiei (bazinul hidrografic Bahlui) și bazinul său hidrografic.

Bazinul Bahluiețului are o suprafață de 54 670 ha. Suprafața acoperită de

păduri este de 12,9%, utilizarea terenurilor fiind predominant agricolă, cu terenuri

arabile și pășuni. Rezervorul Podu Iloaiei a fost construit în 1963, la 3,4 km în

amonte de confluența Bahluiețului cu râul Bahlui. Lacul are un volum de 21,063

milioane m3, și o suprafață de 529,3 ha la nivelul de 65,45 m (deasupra nivelului

Mării Negre) (nivelul deversor). Acest volum este inundat doar în timpul

perioadelor de ape mari. Nivelul normal de retenție este situat la aproximativ 60 m,

caz în care rezervorul are un volum de aproximativ 2 milioane m3 și o suprafață de

170 ha. În timpul variațiilor naturale anuale ale debitului Bahluiețului, nivelul

variază până la 62 m, rezultând un volum de aproximativ 6,5 milioane m3 și o

suprafață de 208 ha.

Pentru intervalul 1963-2012 în cuveta rezervorului s-au acumulat 4,232

milioane m3, corespunzând unei rate de 2,27 t/ha/an. Această rată a variat de la 3,22

pentru intervalul 1963-1975, la 2,1 pentru intervalul 1996-2012. Din totalul

sedimentelor produse anual de eroziunea solului (426972 t/an), doar 16,9% ajung în

rezervorul Podu Iloaiei, această cantitate explicând doar 57,1% din totalul

sedimentelor depuse în rezervor anual. Restul de 42,9% poate fi explicat prin

aportul de la nivelul bazinului versanților lacului și prin alte surse de sedimente din

bazinul hidrografic.


71

Valorile eroziunii totale și producției de aluviuni provenite din acestea,

obținută cu ajutorul modelelor WaTEM / SEDEM și RUSLE2 sunt în concordanță

cu valorile obținute în rezervorul Podu Iloaiei folosind tehnici GIS pe batimetrii

succesive. Estimarea unui buget de sedimente arată că eroziunea solului joacă un rol

important în sedimentarea rezervorului Podu Iloaiei, la randamentele de sedimente

actuale, umplerea rezervorului având loc în următorii 21 de ani. Aplicarea unor

tehnici de combatere a eroziunii solului pe terenurile agricole ar putea crește această

perioadă la 43 de ani.

72

Ghețarii de platou din Carpații Românești – reconstituiri

paleogeografice

Petru Urdea, Alexandru Onaca, Florina Ardelean, Rafaela Tomuța Universitatea de Vest din Timișoara, Timiș, România


Deși în ultimele decenii au fost făcute progrese importante în cunoaşterea

desfăşurării glaciaţiei cuaternare în Carpaţii Româneşti, inclusiv sub aspectul

stabilirii unor repere cronologice prin intermediul unor vârste absolute, existenţa

gheţarilor de platou nu s-a bucurat de o atenţie deosebită. Fiind destul de vag

documentaţi, considerăm că gheţarii de platou au fost o entitate glaciologică ce a

marcat evoluţia peisajului geomorfologic al Carpaţilor în timpul Pleistocenului.

Pornind de la rezultatele analizei morfologice a arealelor cu potențial,

remarcându-se în acest sens mai ales suprafeţele ce fac parte din complexul

sculptural Borăscu, este posibilă reconstituirea acestora, a relaţiilor cu gheţarii de

circ şi cu gheţarii de vale, precum şi a limitei zăpezilor perene pentru diferite

perioade evolutive. În atingerea obiectivelor noastre am îmbinat metoda

morfologică, prin identificarea elementelor morfologice ce indică existenţa acestui

tip de gheţari în timpul Pleistocenului, şi metodă modelării pe baze geoinformatice.

Astfel, reconstituirea suprafeței foștilor ghețari de platou din Carpații

Meridionali a fost posibilă utilizând un model teoretic de estimare a grosimii

acestora dezvoltat de Benn și Hulton (2010). În majoritatea cazurilor investigate

ghețarii de platou din Carpații Românești au alimentat ghețarii de circ și de vale,

influențând limita altitudinală a liniei de echilibru (ELA) a acestora, ceea ce a

determinat apariţia unei remarcabile variaţii locale a acesteia. În acest sens, au fost

posibile reconstituiri 3D ale ghețarilor, iar calcularea ELA a fost realizată în mod

automat utilizând pachetul „ELA calculation toolbox” (Pellitero et al., 2015)

implementat în ArcMap.


73

Holocene evolution of the Danube Delta: an integral reconstruction and

a revised chronology

Alfred Vespremeanu - Stroe, Florin Zăinescu, Luminiţa Preoteasa, Florin

Tătui

Faculty of Geography, Bucharest University, Bucharest, Romania

E-mail: [email protected] [email protected]

Danube Delta is one of the few large deltas whose evolution has

experienced numerous and various episodes with a complex interactivity mainly

between river sediments, marine dispersing forces and neotectonics which finally

created extraordinary complex morphologies from labyrinthic fluvial landscapes

(with hundreds of small irregular lakes and gallery-channels), large lagoons divided

by barriers or massive tracts of monotonous reed marshes to large transgressive

dunefields accommodated on the beach ridge plains.

While previous contributions particularly focused on various sectors of the

Danube delta, the current paper presents for the first time an integral reconstruction

of delta evolution based on the existing and newly-obtained sedimentological and

morphological analyses which, together with the new absolute ages (AMS 14

C and

OSL), allowed a comprehensive perspective on delta formation, in terms of both its

evolutionary phases and growth patterns. A chronological framework was

established for all deltaic lobes and beach ridge plains, reflecting the importance of

formation timespan and growth rate on the resultant morphology.

This work unveils the early stage of delta formation, succeeding to

reconstruct delta front advancement into Danube Bay (Old Danube lobe: before 7.5

– 5.5 ka) and also the initial spit/barrier development (6.7/6.5 – 5.8 ka). It was

found that the delta plain started to build with more than 1000 years before the start

of the initial spit/barrier formation and the relative stabilization of the sea level; but,

nowadays, the original delta plain topography (of the fluvial delta) is buried at 4 – 6

m depth (due to subsidence and sea-level rise), whilst the present topography

reflects the late stage of fluvial aggradation.

The detailed reconstruction of the maritime delta evolution relies on

numerous age determinations of the paleo-shorelines. It comprises five large open-

coast lobes developed in the last six millennia, of which three were formed by Sf.

Gheorghe branch, attesting its uninterrupted long activity, whereas the other two

were created one by Sulina and the other by Chilia branches. The evolution of each

lobe is derived from successive (chronologic) shoreline positions and discussed in

relation with Danube flow changes. Special attention is paid to their growth stages

and progradation rates. For the southern delta, whose formation is still

controversial, we bring new arguments into debate – barrier spits closing large



74

lagoons versus deltaic lobes construction and reworking – which advocate for a

southern distributary (Dunavăţ, derived from Sf. Gheorghe branch) which had an

intense activity and formed successive open-coast lobes during 2.6 – 1.3 ka. The

new pressures occasioned by the anthropically-driven sediment reduction on the

Danube upon the development of the active lobes have been discussed in relation

with their significant changes in morphology and morphodynamics.

75

Analiza controlului morfometric, climatic și uman, factori esențiali în

distribuția spațială și a frecvenței avalanșelor în arealul glaciar Bâlea -

Masivul Făgăraș (Carpații Meridionali)

Mircea Voiculescu, Florina Ardelean, Marcel Török-Oance Departamentul de Geografie. Universitatea de Vest din Timișoara, Timișoara, România


Avalanșele reprezintă cel mai important hazard natural și proces

geomorfologic în arealul glaciar Bâlea. Studiul nostru a fost efectuat în cadrul a 29

de culoare de avalanșă și reprezintă o primă abordare corelativă și individualizată pe

versantul estic și vestic al văii glaciare Bâlea dar și în cadrul circului glaciar.

Distribuția spațială a avalanșelor este controlată de factorii morfometrici

(orientarea generală a văii și a versanților, declivitatea și expoziția acestora,

lungimea patului de alunecare a avalanșelor și înălțimea versantului), între care se

realizează bune corelații. Momentul producerii avalanșelor și frecvența acestora

sunt determinate de variabilele climatice: variația termică, ninsorile căzute în 24, 48

și/sau 72 ore, grosimea stratului de zăpadă, vânturile puternice. Având în vedere că

circa 95% dintre cazurile de avalanșe sunt declanșate de victime, factorul uman a

fost analizat în contextul morfometric al arealului glaciar Bâlea.


76

Creşterea deltelor influenţate de valuri

Florin I. Zăinescu, Alfred Vespremeanu-Stroe, Florin Tătui, Luminiţa

Preoteasa Universitatea Bucuresti, România


Deltele sunt cele mai mari forme de relief costier din lume care iau naştere

şi se dezvolta la vărsarea râurilor în mări. Deltele sunt formaţiuni sedimentare

complexe a căror evoluţie poarta amprentele influenţelor climatice ale bazinului

hidrografic, oceanografiei bazinului receptor, cadrului tectonic în care se

construiesc, şi a variaţiilor în nivelului mării. Deletele sunt foarte senzitive în

special la schimbările în debitul solid cărat la gurile de vărsare care determină rapid

răspunsuri în traiectoria lor evolutivă. Recent, este recunoscută influenţa

activităţilor umane în dezvoltarea deltelor care au contribuit la scară globală prin

schimbarea utilizării terenului din bazinul hidrografic şi a construcţiilor inginereşti

la creşteri şi descreşteri masive în debitele solide ale râurilor.

Schema tripartită a lui Galloway (1975) atribuie morfologia deltelor unuia

sau unei combinaţii a factorilor principali fluviu-valuri-maree care modelează forma

şi trăsăturile câmpiei deltaice. În funcţie de dominarea unui factor asupra altuia

(fluviu vs valuri vs maree) sunt create morfologii diferite ce variază de la fronturi

deltaice crenulate cu numeroase guri de vărsare în cazul lobilor fluviali, la lobi în

general triunghiulari-cuspati cu numeroase grinduri marine construite de valuri, sau

la câmpii interdistributare separate de pâlnii de estuar în cazul gurilor de vărsare

influenţate de maree. Totuşi, câmpiile deltelor mari sunt o construcţie compozită,

alcătuită în numeroase cazuri din alăturarea unor lobi morfologic diferiţi care poartă

trăsăturile specifice influenţei factorilor din acel moment din timp şi spaţiu. În plus,

avulsiile succesive determina construcţia de lobi care interacţionează prin transferul

de sedimente dintre ei iar mai multe braţe pot construi simultan lobi cu morfologii

dierite. Un lob deltaic este unitatea de progradare de bază a unei delte influenţate de

valuri şi reprezintă expresia interacţiunii dintre fluviu şi mare pe scări de timp de

ordinul sutelor şi miilor de ani. Lobii influenţaţi de valuri pot fi simetrici sau

asimetrici în funcţie de unghiul valurilor făcut cu direcţia gurii de vărsare şi prezintă

o abundenţă de grinduri marine dense sau foste insule bariera rămase încastrate în

câmpii joase.

Acest studiu porneşte de la cercetările recente făcute la Staţiunea de

Cercetări Marine şi Fluviale Sfântu Gheorghe, ce au stabilit o cronologie detaliată a

lobilor Deltei Dunării. Lucrarea prezintă o analiză globală a lobilor progradanţi

formaţi de către deltele influenţate de valuri comparând ratele şi tiparele de creştere

pe termen lung cu morfologiile rezultate şi factorii de control.


77

SECȚIUNEA A II A

Postere

78

Degradarea versanților, consecință secundară a amenajării domeniului

schiabil. Studiu de caz Pârtia Ruia (Brașov)

Andreea Andra - Topârceanu1 Mihaela Verga

1, Mihai Mafteiu

2

1Facultatea de Geografie, Departamentul Geomorfologie – Pedologie – Geomatica,

Universitatea din București, România 2MM Georesearch


Degradarea versanților reprezintă una dintre principalele preocupări în

abordările geomorfologice, mai ales atunci când ele se constituie sub forma

impactelor negative asupra mediului rezultate în urma intervențiilor antropice.

Contextul european și național ce vine în sprijinul dezvoltării turismului a

determinat o serie masuri de amenajare și construire, de reabilitare și dezvoltare a

domeniilor schiabile. În vederea extinderii celui mai reprezentativ domeniu schiabil

din Romania, Poiana Brașov s-au executat lucrări de amenajare și reabilitare ce au

presupus excavarea, decopertarea depozitelor de versant, captarea izvoarelor,

executarea de umpluturi și drenuri. în urma acestor lucrări s-au produs degradări ale

versanților, ca efecte ale proceselor de eroziune și alunecări superficiale. Obiectivele lucrării sunt de a evidenția arealele afectate de eroziune imediat

după amenajare și extinderea pârtiilor și de a analiza principalele cauze ale

degradării versanților induse de amenajări turistice specifice dezvoltării domeniului

schiabil. Identificarea arealelor sensibile la eroziune a fost efectuata prin realizarea

secțiunilor geoelectrice interpretative pe baza profilelor geomorfologice transversale

și longitudinale din diferite sectoare ale pârtiei Ruia. Analiza corelata a condus la

evidențierea repartiției arealelor cu diferite grade de vulnerabilitate. Rezultatele studiului sunt relevante în identificarea măsurilor de prevenire

și reducere a eroziunii post-amenajare.


79

Determinarea indicelui de vulnerabilitate a terenurilor pentru

dezvoltarea bioresurselor. Studii de caz în jumătatea de nord a

Carpaților Orientali

Francisca Chiriloaei¹, Camelia Ştefanache², Vasile Budui¹, Constantin

Nechita³, Rareș Şchiopu¹ ¹Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava, România

²INCDSB/Centrul de Cercetări Biologice ”Stejarul” Piatra Neamț, Neamț, România

³Institutul de Cercetări Silvice, filiala Câmpulung Moldovenesc, Suceava, România


Lucrarea a fost realizată în cadrul unui studiu asupra bioresurselor din aria

Carpaților Orientali (jumătatea nordică), având un puternic caracter interdisciplinar.

Unul dintre obiectivele proiectului a fost înțelegerea modului în care degradarea

terenurilor din această zonă poate afecta habitatele naturale cu Arnica montana.

Presiunea antropică și schimbările climatice au dus la diminuarea drastică a

suprafețelor de creștere naturală a plantei, chiar la dispariția ei la nivelul unor

regiuni întinse din Europa (Asdal et al., 2005).

Astfel, investigarea ecologiei acestei plante a devenit o practică de larg

interes în comunitatea oamenilor de știință, fiind oportună implicarea

pluridisciplinară. In acest context, scopul cercetărilor noastre a fost orientat spre

identificarea gradului de vulnerabilitate pentru habitatele de A. montana la acțiunea

unor factori de control în aria geografică menționată. Au fost selectate 13 situri pe

care le-am denumit nișe de supraviețuire si reproducere a plantei in concepția

definiției lui Hutchinson (1957). Cele 13 nișe au fost incluse într-un areal geografic

bine delimitat, denumit bazin hidrografic mic, considerat unitatea fundamentala de

organizare și control a proceselor hidrologice, pedologice, geomorfologice s.a.

Rezultatele au arătat că prin corelarea indicelui de vulnerabilitate a

terenurilor și indicele relativ de bioproductivitate (stabilit în cadrul studiului

efectuat pe baza determinărilor preliminare) pentru Arnica montana se conturează

două clustere distincte. Unul, denumit grupa A, este specific pajiștilor alpine (din

Călimani și Ceahlău) la peste 1800 m altitudine unde gradul de vulnerabilitate este

mare, peste valoarea de 2,00 și, în consecință, indicele relativ de bioproductivitate a

plantei scade la valori de sub 1,00. Cele mai multe situri se află în grupa B unde

vulnerabilitatea terenurilor variază destul de mult (de la 1,00 până la peste 2,00), cu

toate acestea plantele de A. montana găsesc resurse de supraviețuire și dezvoltare,

astfel că bioproductivitatea se menține la valori de peste 5. Între aceste două

extremități se află situl Pietrosul Bistriței, singular pe tabloul corelațiilor; pentru

înțelegerea mai bună a situației descrise de acest sit, este necesară identificarea de

habitate cu aceleași caracteristici care să permită o combinare mai bună a factorilor

de variabilitate. Studiind seturile de hărți ce au stat la baza realizării și calculării


80

vulnerabilității terenurilor, considerăm că o principală cauză ar fi suprafața limitată

a terenului pe care se dezvoltă specia. Deși există condiții favorabile pentru

dezvoltarea și reproducerea plantei, modul de utilizare al terenului (pădurea ca

factor limitativ pentru dispersie, respectiv managementul intensiv al pajiștilor)

limitează extinderea plantei.

Mulțumiri: Această lucrare a fost realizată prin programul Parteneriate în

domenii prioritare – PNII derulat cu sprijinul MEN-UEFISCDI, proiect nr.

74/2014.

81

Propuneri de itinerarii geomorfologice în Munții Măcin.

Studiu de caz: traseul geoturistic Chervant – Priopcea - Megina

Ionela Georgiana Gavrilă Facultatea de Geografie, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca


Valențele științifice și didactice al geomorfositurilor din cadrul Munților

Măcin constituie factori favorabili pentru realizarea unor trasee tematice ce au drept

scop cunoașterea diversității morfologice prin intermediul activităților turistice.

Concentrarea spațială a geomorfositurilor în cadrul Munților Măcin permite

dezvoltarea unor trasee geoturistice complexe sub aspect morfologic, atractive din

punct de vedere peisagistic și cu reale valențe educaționale.

Traseul propus vizează subunitățile morfologice Chervant-Priopcea-

Megina, poziționate la N-N-E de Valea Plopilor și Depresiunea Măcin-Greci, la E

de Culmea Greci, la S de Valea Cerna și Depresiunea Cerna-Mircea-Vodă și la V de

inselbergurile Muchia Lungă și Dealurile Bujoarele.

Sub aspect petrografic, traseul se suprapune pe următoarele tipuri de roci:

şisturi cristaline mezometamorfice (Seria de Orliga–Proterozoic, Seria de Megina-

Proterozoic superior - Cambrian inferior), şisturi cristaline epimetamorfice (Seria

Boclugea - Priopcea - Cambrian superior) și marne, calcare și gresii cuarţoase

(Formațiunea de Cerna - Silurian) (Seghedi, 2007).

Din punct de vedere didactic se poate urmări (pe direcția vest – est)

secțiunea transversală prin succesiunea paleozoică a unității de Măcin și încălecarea

hercinică a rocilor metamorfice de vârstă Paleozoic inferior peste depozite Siluriene

(Seghedi, 2007). Sub aspect morfologic, valențele educaționale constau în

diferențierile morfologice rezultate ca urmare a contactului tectonic și litologic,

materializate în teren prin alternanța formelor de relief rezidual (sectoare de creastă

cu profil ruiniform, vârfuri reziduale, abrupturi tectonice, micromorfologie de

meteorizare) cu interfluvii netezite de eroziune și vârfuri cu aspect de “cupolă”.

Traseul a fost creat cu ajutorul tehnicilor GIS, având la bază harta

geomorfologică de detaliu a arealului (scara 1:5000) și hărțile morfometrice.

Traseul a fost vectorizat, ulterior fiind realizat profilul longitudinal. Pe baza

profilului longitudinal s-au calculat: lungimea totală a traseului, distanțele dintre

principalele obiective (geomorfosituri), diferența altitudinală dintre principalele

puncte de interes și declivitatea segmentelor parcurse. Datele obținute au servit la

determinarea duratei de parcurgere a traseului, a gradului de dificultate (în funcție

de diferența de nivel), a echipamentului necesar (în funcție de categoriile de pantă,

morfologie etc) și a sezonalităţii în conformitate cu prevederile legale în vigoare

(OG nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în

România).

Caracteristicile parametrilor morfometrici și punctele de interes

geomorfologic din cadrul traseului au constituit baza pentru elaborarea unei


82

propuneri de amenajare turistică a traseului, constând în: puncte de belvedere,

panouri informative, locuri de campare, de popas etc. Stabilirea locațiilor de

amplasare a infrastructurii turistice s-a efectuat prin parcurgerea în scop

experimental a traseului propus, arealele favorabile fiind geolocalizate cu ajutorul

GPS-ului.

Traseul și infrastructura turistică propuse au fost reprezentate pe harta

geoturistică a arealului, rezultată prin simplificarea hărții geomorfologice. Apreciem

că propunerile noastre presupun intervenții minime asupra reliefului și în structura

geomorfositurilor, precum și investiții reduse pentru concretizarea acestora.

83

Fluvial geomorphosites – Interdisciplinary and applied approach

Florina Grecu Department of Geomorphology, Pedology and Geomatics, Faculty of Geography, University of

Bucharest, Romania


The term fluvial geomorphosites refers to the sites that result from the river bed

dynamics and they are investigated by hydrogeomorphologic methods. The rocks and

their evolution stage reflect and influence the duration of fluvial geomorphosites. That is

why an important criterion for the selection would be the ratio of time and area of their

genesis and existence. Most of fluvial geomorphosites have a short existence, because of

the occurrence of flash floods. The interdisciplinary analysis of the fluvial and/or torrential

river bed dynamics as well as the identification / selection of fluvial geomorphosites have

in view: the river bed (geomorphology), the river drainage (hydrology) as well as the

factors, which influence the river bed / fluvial landscape dynamics. The main elements

which have to be followed in the interdisciplinary analysis of fluviatile or torrential

riverbed dynamic in order to identify fluvial geomorphosites are:

- the riverbed relief (geomorphology): the riverbed and the flood plain, processes

and forms of erosion (vertical and lateral), forms of accumulation (point bars, levees,

central islands, alluvial fans, types of river beds, the width of the riverbed and of the flood

plain; terraces; the slope in longitudinal profile; the horizontal profile ;

- river discharge (hydrology) and generating factors: liquid discharge, solid

discharge, levels, flow velocity; characteristics of precipitations as the main source of river

supply (quantity, duration and intensity, antecedent precipitations);

- the factors that influence the river bed dynamic/ the fluviatile landscape: natural

(geologic, geomorphologic, hydroclimatic, biopedogeographic) and human (hydrotechnic

planning, land use, the exploitation of riverbed sediments etc.).

Generally, the fluvial geomorphosites correspond to hydrogeomorphological

landscapes in which singular/isolated forms/geosites or groups of geosites can be

distinguished.

Case study: the Danube Gorges is a complex fluvial geomorphosite .

The study is partially integrated in the digital platform on

geomorphosites. This e-learning device was initiated and developed by the

University of Lausanne, Switzerland (Emmanuel Reynard, director, Luci Darbellay) in

collaboration with five universities: University of Modena and Reggio Emilia, Italy

(Paola Coratza), University of Savoie, France (Fabien Hobléa and Nathalie Cayla),

University of Minho, Portugal (Paulo Pereira), University of Bucharest, Romania (Laura

Comanescu and Florina Grecu), University of Paris IV – Sorbonne, France (Christian

Giusti). The course, developed with the Learning Management System Moodle, is a

completely free-access course. It is divided into four parts: (1) Generalities; (2) Methods;

(3) Conservation and promotion; (4) Examples.

The course will be fully open-access by September 2016.


84

Dinamica geomorfologică a albiei majore a Dunării în sectorul Olteniţa

– Călăraşi

Ştefania (Omrani) Grigorie1, Floare Grecu

1

1 Facultatea de Geografie, Universitatea din București, Romania.


Lucrarea analizează relieful fluviatil din cadrul albiei majore a Dunării,

relief creat prin acţiunea hidrogeomorfologică recentă a Dunării, fiind strâns legată

de evoluţia fluviului prin formarea fluviului pe traseul analizat. În secolul al XX-lea

formele de relief au suferit modificări datorită intervenţiei antropice în scopul

amenajării agricole a luncii, influenţa factorilor naturali în dinamica albiei fiind în

egală măsură determinaţi de factorul antropic. Sunt analizate tipurile de relief,

urmare a cartărilor efectuate în teren, respectiv forme de relief create prin eroziune

(cuvete lacustre cu diferite grade de intervenţie antropică, privaluri, japşe) şi forme

create prin procesele de acumulare (grinduri, renii). În cadrul albiei majore se iau în

analiză digurile, care au introdus modificări importante în dinamica generală a

albiei majore.

Lucrarea se bazează pe analize ale datelor rezultate din observaţiile directe

de pe teren, interpretări de hărţi la diferite scări şi din diferite perioade (Harta

Szatmary, Hărţile Imperiului Austro – Ungar de la 1910, Planuri directoare de

tragere – 1950, Harta topografică – 1980 şi ortofotoplan – 2009).

Analiza pune în evidenţă faptul că dinamica hidrogeomorfologică în spaţiul

albiei minore este mai dependentă de fluctuaţiile de nivel şi debit ale fluviului, decât

cea din albia majoră unde construirea digurilor de apărare din pământ au ,,rupt"

legatura dintre fluviu şi luncă.

85

Distribuția solurilor erodate în suprafață pe teritoriul administrativ

Gorbănești (jud. Botoșani)

Cătălina Gucianu, Florentina Livarciuc Departamentul de Geografie, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, România


Eroziunea constituie principala cauză a degradării solului.

Implicațiile eroziunii în suprafață sunt mai subtile, dar nu mai puțin

importante, având consecințe în scăderea productivității agricole și creșterea

costurilor de producție prin degradarea pe termen lung și greu reversibil sau

ireversibil a orizontului fertil de sol, accelerarea vitezei de colmatare a lacurilor și

alimentarea cu sedimente a rețelei hidrografice, contaminarea și poluarea rețelei

hidrografice cu fertilizanți și pesticide, diminuarea calității aerului, reducerea

biodiversității solului, ș.a.

Scopul studiului de caz de față îl constituie inventarierea și evaluarea

resurselor de sol cu referire la eroziunea în suprafață (eroziune areolară).

T.A. Gorbănești, din punct de vedere geomorfologic face parte din Podișul

Moldovei, subunitatea Câmpia Moldovei, situat în depresiunea Jijia-Bahlui, între

lunca Jijiei la est și lunca Sitnei la vest. Aspectele pedogenetice variate au creat

premisele manifestării eroziunii areolare în clase de intensitate de la eroziune slabă

(31.01% din totalul erodat), eroziune moderată (42.66 % din totalul erodat),

eroziune puternică (10.81 % din totalul erodat), la eroziune foarte puternică (15.52

% din total afectat de eroziune). În urma analizei fracțiunilor granulometrice și a

încadrării în clase texturale s-a observat că în cazul materialului parental predomină

texturile fine, argiloase. Pentru orizontul de sol superior, în condițiile îndepărtării

particulelor de cele mai mici dimensiuni prin mecanismul eroziunii în suprafață,

texturile sunt mijlocii și se suprapun pe versanți cu pante peste 10% afectați de

eroziune moderată și foarte puternică. În cazul versanților cu pante mai accentuate

și afectați de eroziune excesivă, orizonturile inferioare sunt aduse la suprafață,

textura fiind aceiași cu a materialului parental. În cazul comunei Gorbănești,

eroziunea în suprafață afectează o suprafață totală de 3459.48 ha adică 49% din

teritoriu.

Se poate considera ca eroziunea solului este prima secvență a modelării

contemporane a reliefului (I. Bojoi 1992). Astfel, cu toate că este mai puțin

spectaculoasă în comparație cu formele eroziunii în adâncime, eroziunea în

suprafață duce la producerea unor dezechilibre puternice în dinamica și evoluția

ecosistemelor, impactând suprafețe extinse și crescând vulnerabilitarea solului.


86

Eficientizarea sistemelor de zăpadă artificială

Laurenţiu Ilie1, Laura Comănescu

1, Marcel Boloș

2, Robert Dobre

1, Mădălina

Teodor1, Ioana Bradea

2

1Facultatea de Geografie - Universitatea din Bucureşti, Bucureşti, România

2Facultatea de Stiinte Economice - Universitatea din Oradea, Oradea, România


Uniformizarea stratului de zăpadă (de minimum 30 de centimetri) pe

suprafața pârtiilor de schi, este necesară practicării în bune condiții a sporturilor de

iarnă. Prin caracterul geomorfologic al fiecărui domeniu schiabil, se pot identifica

în funcție de caracteristicile acestuia, areale în care stratul de zăpadă are deficiențe

în a înregistra grosimea minimă. Alături de factorii geomorfologici, cei climatici

reprezintă o alta categorie de factori definitorii pentru arealele în care stratul de

zăpadă nu va avea un caracter continuu.

Identificarea arealelor care se confruntă cu aceste probleme se va realiza în

funcție de relația dintre gradul de incidență a razelor solare cu suprafața topografică

și hipsometria arealului în studiu, geodeclivitatea și precipitațiile solide.

În secțiunile pârtiilor de schi în care au fost identificate problemele asupra

grosimii stratului de zăpadă, s-a realizat o determinare a suprafeței urmată de

calcularea volumului de zăpadă prezent și cel ideal. Diferența dintre volum inițial și

volum ideal reprezentând aportul de zăpada artificială necesar pentru practicarea

sporturilor de iarnă.

Pentru eficientizarea sistemului de zăpadă artificială s-a utilizat o analiză

fuzzy. Analiza permite gruparea unor valori în intervale (precipitații solide, radiația

solară, geodeclivitatea) și stabilirea unor reguli care să determine aportul de zăpadă

artificială necesar in funcție de nivelul minim al stratului de zăpadă inițial.

Această analiză de tip fuzzy urmărește eficientizarea sistemelor de zăpadă

artificială prin realizarea unei economii de resurse energetice cât și redimensionarea

bazinului de alimentare cu apa aferent domeniului schiabil.


87

Torentul noroios de la Chirlești (Carpații de Curbură): o jumătate de

secol de evoluție

Philippe Lahousse¹, Guillaume Pierre², Marian Ene³, Daniel Diaconu³, Mircea

Vișan³ ¹UFR de Géographie et Aménagement, Université Lille 1 Sciences et Technologies, TVES-

EA 4019, France

²Département de Géographie, Université de Reims Champagne-Ardenne, Reims cedex.

GEGENA2- EA 3795, France

³Faculté de Géographie, Université de Bucarest, Bucharest. România


Torentul noroios de la Chirlești, localizat la exteriorul Carpaților de

Curbură, pe dreapta râului Buzău, aval de Nehoiu, este un fenomen aparte care

combină morfologia unui organism torențial cu dinamica unei mase de alunecare cu

un caracter noroios.

Fenomenul s-a declanșat la începutul anilor ’50 ai secolului trecut, pe

fondul unei activități de defrișare intense și al unei perioade cu exces de umiditate.

Desfășurarea sa a fost resimțită imediat la nivelul gospodăriilor aflate la baza

versantului, acestea fiind distruse total sau parțial. Toate intervențiile ulterioare de

diminuare sau stopare a efectelor produse de continua dinamică a fenomenului au

fost inutile, astfel încât materialul noroios a ajuns în cele din urmă, în anul 2010, la

șoseaua și calea ferată din apropiere, amenințând să le acopere.

Studiul morfometric al întregului torent noroios între anii 2002 și 2010,

precum și analiza datelor privind precipitațiile, au permis specificarea unui model

de evoluție a acestei forme de relief originale.

88

Analiza fluxului de sedimente din bazinul hidrografic Gemenea

Florentina Livarciuc, Cătălina Gucianu, Marius Livarciuc Departamentul de Geografie, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, România


Analiza fluxului de sedimente dintr-un sistem hidrografic oferă posibilitatea

de a formula unele estimări asupra duratei de viață a barajelor, a magnitudinii

transportului de sedimente și a patogenilor proveniți de pe terenurile agricole,

observarea efectelor asupra efluenței sedimentelor produse de practicile de

regularizare a albiei, de gestiunea și modul de utilizare a terenurilor etc.

Bazinul hidrografic Gemenea, asupra căruia se referă acest studiu, este

poziționat în partea de nord-vest a Munților Stânișoara. Râul este de ordinul V in

sistem Strahler, lungimea cursului principal de apă este de 15,9 km, iar împreună cu

afluentul său principal Slătioara însumează un debit mediu de 0,911 m3/s. Râul

Gemenea își colectează apele de pe o suprafață de 77,7 km², care îl înscrie în

categoria bazinelor hidrografice mici (Rădoane, 2002), ocupând 21 % din suprafața

bazinului hidrografic Suha Bucovineană și 3,9 % din suprafața Munților Stânișoara.

In timpul viiturilor și a perioadelor cu ape mari, particulele fine și grosiere

sunt mobilizate și transportate spre aval. Prin studiul de față urmărim să evidențiem

dinamica sedimentelor de la sursa la debușeu, sub influența factorilor de control

(geologici, geomorfologici, climatici, biologici, antropici) și a proceselor

geomorfologice (eroziune – transport – depunere). În acest scop, au fost demarate o

serie de acțiuni în teren și în laborator, constând în: prelevarea probelor de debit

solid în suspensie, probe de sol și depozite de albie în vederea analizei

granulometrice, inventarierea surselor și a proceselor generatoare de sedimente,

cartarea și estimarea volumelor de sedimente stocate etc.

Ca urmare a rezultatelor obținute în laborator, putem afirma ca proprietățile

fizice ale particulelor aflate în suspensie într-un bazin hidrografic oferă informații

importante despre procesul de eroziune, sursele sedimentelor și dinamica

particulelor în lungul rețelei hidrografice.

Un volum important de informații a rezultat din relația dintre dimensiunea

particulelor din debitul solid in suspensie cu cele din sol. Fenomenul de eroziune și

transport selectiv au fost evidențiate pe baza raporturilor dintre ponderile

fracţiunilor granulometrice din sedimentele aflate in suspensie şi din solurile

bazinelor aferente.

”Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul

“SOCERT. Societatea cunoaşterii, dinamism prin cercetare", număr de

identificare contract POSDRU/159/1.5/S/132406. Proiectul este cofinanţat din

Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007-2013. Investeşte în Oameni!”


89

Clasificarea morfologică a ostroavelor dunărene.

Aplicație pentru sectorul Giurgiu/Ruse - Oltenița/Tutrakan, România-

Bulgaria.

Andreea - Florentina Marin¹, Iuliana Armaș¹ 1 Facultatea de Geografie, Universitatea din București, Romania.


Ostroavele sunt definite ca formaţiuni geomorfologice prezente în cadrul

albiei minore a unei ape curgătoare; frecvent, acestea se formează prin depuneri de

aluviuni care depăşesc competenţa cursului de apă (Ielenicz, Nedelea, 2009). În

permanenţă acestea sunt supuse acţiunii apei, motiv pentru care se caracterizează

prin dinamism morfologic continuu. Fiind forme de relief instabile, ostroavele pot

furniza informaţii ale proceselor geologice şi hidro-geomorfologice manifestate

recent într-un areal. Pot avea importanță biologică, socio-economică și chiar

geopolitică. De asemenea, prezența lor reprezintă un bun indicator pentru starea

naturală a unui sistem fluvial şi sunt în mare măsură influențate de schimbările

parametrilor hidrologici şi de activităţile antropice (Picco et al., 2014, Sadek, 2012).

Prin această lucrarea se dorește realizarea unei clasificări morfologice a

ostroavelor dunărene. Ca studiu de caz a fost selectat sectorul Giurgiu/Ruse-

Oltenița/Tutrakan, România-Bulgaria. Trebuie menționat că în prezentul studiu

„ostroavele dunărene” sunt considerate din punct de vedere științific insule

fluviatile. S-a optat ca lipsa/prezenţa vegetaţiei să fie criteriul principal în distincţia

dintre un banc emers şi un ostrov dunărean (insulă fluviatilă). Pentru clasificare,

setul de criterii a fost creat pe baza caracteristicilor morfografice și morfometrice a

acestor forme de relief. Caracteristicile au fost determinate, atât vizual, cât și prin

calcularea unor indici de formă.

Cu toate că în literatura de specialitate există numeroase scheme de

clasificare a albiilor râurilor/fluviilor, în care insulele fluviatile au fost integrate

(Leopold et al., 1964; Brice, 1975; Kellerhals et al., 1976; Nanson & Knighton,

1996), rareori a fost realizată o clasificare punctuală a acestor formațiuni. În

lucrarea de față s-a ținut cont de două scheme (recente) de clasificare a insulelor

fluviatile din literatura de specialitate internațională, propuse de Wyrick &

Klingeman (2011), respectiv de Kiss & Andrasi (2014). Astfel, ostroavele dunărene

actuale au fost împărțite în funcție de: aspect, suprafață, rata de alungire și lățimea

relativă a ostrovului.

Pe baza schemei de clasificare rezultată, se poate observa că, cele mai multe

ostroave din sectorul analizat au un aspect neregulat. Tendința generală este de a

căpăta o formă alungită, respectiv puternic alungită, aspect care evidențiază o

intensificare a procesului de eroziune în cadrul albiei minore a Dunării.


90

Susceptibilitatea la inundații a localității Lungoci din județul Galați

Diana Alexandra Marola Universitatea București, România


Lucrarea are ca scop identificarea arealelor susceptibile la inundații din

cadrul localității Lungoci din județul Galați. Această localitate este situată în

apropiere de Siret și este foarte frecvent afectată de inundații.

Pentru a identificarea arealele susceptibile la inundații, au fost analizați în

prima etapă, parametrii corespunzători (geologie, soluri, utilizarea terenului,

geodeclivitate) care influențează vulnerabilitatea arealului studiat la inundații.

Pentru obținerea modelului digital al terenului (DEM) a fost utilizată harta

topografică a României la scara 1:25 000. Ortofotoplanurile din 2005 și 2009

reprezintă, de asemenea, surse importante din care au fost extrase o serie de

elemente utilizate în cadrul acestui studiu. Rezultatele sunt redate sub forma unor

hărți care au fost obținute cu ajutorul programului ArcGis.

În cea de a doua etapă sunt ilustrate datele climatice înregistrate la stația

meteorologică din apropiere pentru o perioadă reprezentativă (Iulie 2006), când au

avut loc inundații foarte puternice în arealul de studiu. Datele au fost analizate și

rezultatele obținute au fost expuse sub forma unor grafice, ilustrând situația

meteorologică din perioada respectivă, care a determinat apariția acestui fenomen.

În ultima etapă sunt ilustrate arealele susceptibile la inundații din localitatea

Lungoci, rezultate în urma analizelor realizate și validate cu Harta de hazard și risc

la inundații realizată de Apele Române.


91

Evoluția hidro-geomorfologică a cuvetei lacustre Cuejdel din Munții

Stânișoarei de la formare și până în prezent

Alin Mihu-Pintilie¹, Cristian Constantin Stoleriu², Gheorghe Romanescu² ¹Departamentul Interdisciplinar de Cercetare – Domeniul Științe, Universitatea ”Alexandru

Ioan Cuza” Iași, România

²Departamentul de Geografie, Facultatea de Geografie și Geologie, Universitatea

”Alexandru Ioan Cuza” Iași, România


Lacul de baraj natural Cuejdel (Crucii) s-a format în sud-estul Munții

Stânișoarei, parte componentă a Grupei Centrale a Carpaților Orientali, în bazinul

superior al râului Cuejdiu (afluent de stânga al Bistriței). Cuveta lacustră este

rezultatul unei alunecări de teren produse în vara anului 1991, care a afectat 67,74

ha acoperite cu pădure de pe versantul vestic a Culmii Muncelului (1117 m). Masa

deluvială a blocat cursul pârâului Cuejdel pe o lungime de 1215 m, barajul natural

determinând acumularea unei importante cantități de apă (valori reconstituite):

suprafața – 16,22 ha; volum – 1223001,33 m3; adâncimea maximă – 18,8 m;

lungimea 1170 m. În intervalul 2011–2015, echipa noastră de cercetare a efectuat o

serie de măsurător batimetrice utilizând un sonar de mare precizie (Bathy-500DF

Dual Frequency Hydrographic Echo Sounder).

Rezultatele au evidențiat că după 25 de ani de la formarea lacului,

principalele valori s-au redus cu: suprafața -2,37 ha, adâncimea maximă -2,3 m,

volumul -26,77 104m

3. Evoluția regresivă a corpului de apă se datorează

fluctuațiilor de nivel induse de adâncirea canalului de drenaj în corpul barajului

natural, precum și datorită ritmului colmatării. Conform cu măsurătorile efectuate

prin tehnica ground-penetrating radar (Gpr Malå Ramac X3M) la nivelul anului

2014, volumul de sedimente acumulate în lac era de cca. 103988,87 m3, ceea ce

reprezintă cca. 8,5% din volumul inițial. Rată medie anuală de colmatare

determinată prin această metodă este situată în jurul valorii de 4521,26 m3/an (0,36

%/an). Extrapolând analiza bugetului de sedimente la nivelul bazinului de recepție

al lacului (9,8 km2), valoarea eroziunii și rata de efluență a aluviunilor în lac

determinate pe baza măsurătorii directe este de 4.3346 t/ha/an. Conform cu aceste

rezultate, acumularea Cuejdel încă se menține în peisaj ca cel mai mare lac de baraj

natural din România.


92

Amprenta antropică asupra morfologiei albiei majore a Dâmboviţei cu

detalierea zonei centrale a oraşului Bucureşti

Diana Popovici

1, Mirela Dragoş

1, Iuliana Armaş

1

1 Facultatea de Geografie, Universitatea din București, Romania.

E-mail:[email protected]

Spaţiul pe care îl ocupă Bucureştiul a suferit o serie întregă de modificări în

cei peste 550 de ani de existenţă a oraşului. Cele mai pregnante modificări au fost

realizate în lunca Dâmboviţei, unde o serie întreagă de elemente naturale – grădişti,

izvoare, pinteni, meander - au fost puternic modificate o dată cu lucrările de

canalizare ale Dâmboviţei, de la finele secolului al XIX lea. Alte modificări

antropice asupra reliefului iniţial s-au înregistrat în domeniul frunţilor de terasă sau

al versanţilor. Pentru construirea, în special a căilor de comunicaţie, acestor

suprafeţe înclinate li s-a modificat, în primul rând, panta. Modelarea antropică a

reliefului s-a realizat şi prin construirea unor spaţii industriale, comerciale,

rezidenţiale sau a unor obiective monumentale realizate în perioada comunistă (ex.

Palatul Parlamentului, Lacul Văcăreşti etc).

Pentru identificarea modificărilor antropice s-a procedat la obţinerea unui

model numeric de teren istoric, pe baza Planului oraşului Bucureşti din 1911 ce a

fost ulterior utilizat împreună cu un model LiDAR, actual, pentru identificarea

modificările pozitive şi negative ale suprafeţei topografice din Bucureşti. Alături de

cele două modele de teren au fost consultate şi o serie de documente istorice,

literatură de specialitate, hărţi şi planuri pentru a surprinde modificările aduse

arealului de studiu anterior anului 1911, dar şi pentru a explica modificările

rezultate din analiza celor două modele numerice de teren.

Rezultatele arată că intervenţia antropică asupra văii Dâmboviţei s-a axat pe

diminuarea sau înlăturarea arealelor cu exces de umiditate situate la contactul dintre

luncă şi versant, acolo unde existau o serie de izvoare (ex. Parcul Cişmigiu, actuala

Casă a Armatei, Parcul Tineretului), asanarea şi nivelarea unor afluenţi ai

Dâmboviţei (ex. afluentul din actuala zonă a Universităţii, Bucureştioara, Gârlița),

nivelarea unor pinteni (ex. pe locul actualelor Politehnica şi Palatul Parlamentului)

şi acoperirea unor ostroave (de lângă Biserica Sf. Elefterie).

93

Semnalul climatic extras din inelele de creștere la stejari în NE

României, proxy pentru evaluarea paleomediului pentru ultimii 7000 de

ani

Constantin Nechita1, Francisca Chiriloaei

2, Ionel Popa¹

1INCDS "Marin Drăcea", Câmpulung Moldovenesc, Suceava, România

2Departamentul de Geografie, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, România


Seriile dendrocronologice cu acoperire mare în timp reprezintă un important

proxy pentru estimarea condițiilor climatice din trecut. Reconstituirile climatice

obținute pe baza informațiilor memorate de arbori în elementele anatomice

componente ale inelului de creștere anual se bazează pe corelația dintre climat și

creștere radială. Cel mai important indicator statistic din care putem deduce

semnalul climatic este regăsit în inelul anual al arborilor. Acesta se divide în mai

multe componente dintre care doar una este esențială din perspectiva climatică,

respectiv semnalul de joasă frecvență.

Arborii în procesele de creștere se comportă cel mai adesea uniform în

cazul unui arboret compact. În condiții de stres mare chiar și arbori apropiați

prezintă reacții comportamentale diferite. Stresul înregistrat de inelul anual poate fi

datorat climatului, când arborii vegetează la limita arealului natural al speciei sau

atunci când fenomenele climatice sunt extreme. Acest semnal se regăsește în

lățimea inelului anual al arborilor cu o rezoluție intra-anuală, chiar zilnică, dar nu

acoperă decât perioada de vegetație a plantelor, de cele mai multe ori lunile de

primăvară și vară. Unele specii, precum stejarul, care datorită particularităților

fiziologice pot reține și informații remanente din anul precedent formării inelului

anual. O altă categorie de semnale include informațiile constante pentru perioade

mari de timp. Spre exemplu: climatul decadal sau multidecadal, informații cu

privire la relief, pantă, expoziție, condiții staționale, managentul arboretelor,

competiția dintre arbori, catastrofe naturale etc.

În prezentul studiu am urmărit variația semnalelor din inele de creștere

indiferent de natura lor, folosind înalta frecvență, și semnalul climatic evidențiat

prin joasa frecvență. Studiul s-a realizat pe probe datate cu C14

, poziționate în

diferite perioade temporale din ultimii 7000 de ani (cal ani BP). Probele datate cu

vârste mari au fost analizate individual, deoarece semnalul este constant. Arborii din

ultimii 200 de ani, prezintă trenduri diferite ale semnalelor în raport cu seria de

creștere radială (TRW). Din acest motiv am evaluat frecvența semnalului pe un

număr de 400 de arbori. Compararea semnalului de joasă frecvență la arborii

subfosili și actuali este necesară în cazul formării unei serii cu acoperire temporală

mare și aplicabilitate în dendroclimatologie și reconstituiri.


94

Rezultatul analizelor efectuate indică impactul antropic sever asupra

ecosistemului din ultimii ani, care se manifestă diferențiat în raport cu poziționarea

geografică a probelor. Prin prezentul studiu am evaluat unul din riscurile pe care le

implică formarea unei serii de creștere din inelele anuale ale arborilor, folosită

pentru estimarea paleoclimatului. Astfel, se poate remarca faptul că există probe cu

semnal alterat, care trebuie să fie eliminate din setul de date ce va forma seria finală.

Acknowledgement:

The research leading to these results has received partial funding from EEA

Financial Mechanism 2009 - 2014 under the project contract no 18SEE. Part of this

work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific

Research and Innovation, CNCS–UEFISCDI, project number PN-II-RU-TE-2014-

4-0855 ”Reconstruction of Late Holocene History of Romanian rivers based on

geomorphological and dendrochronological interpretation of subfossil trunks”. The

research was also, partially supported by funds from the Exploratory Research

Projects PN-II-ID-PCE-2011-3, “Reconstruction of Romanian river-channel

changes in the last 11.700 years: The role of climatic conditions and human

impact.”

95

Evoluția fordunelor în climatul temperat-uscat al coastei Deltei Dunării.

Studiu de caz: câmpul marin Sărăturile

Alin-Cristian Păroiu

Facultatea de Geografie, Universitatea din București, România


Acest studiu urmărește analiza complexă a evoluției și dinamicii

multidecadale a sistemului de dune de pe țărmul Sfântu Gheorghe, precum și a

fenomenelor și condițiilor ce au condus la morfologia din prezent. S-a urmărit

evidențierea importanței pe care o au fordunele și procesele ce au loc la nivelul

acestora în domeniul geomorfologiei costiere.

Obiectivele studiului au fost:

- înțelegerea morfologiei actuale a sistemului dunicol,

- remarcarea importanței vegetației în dezvoltarea dunelor costiere,

- evidențierea interacțiunilor ce au loc între plajă si dune, precum și corelațiile ce se

impun între aceste sectoare,

- observarea tiparelor și sesizarea cauzelor în ceea ce privește dinamica sezonieră a

țărmului,

- explicarea diferențelor din cadrul arealului studiat,

- realizarea unui model evolutiv al fordunelor, bazat pe analiza schimbărilor

morfodinamice din ultimele 2 decenii și compararea volumelor la diferite scări

spațio-temporale.

Arealul de studiu se află pe țărmul câmpului marin Sărăturile, în cadrul

lobului Sfântu Gheorghe I, situat în partea de SE a Deltei Dunării și a cărui evoluție

a început în urmă cu 2500 de ani. Plaja Sfântu Gheorghe se întinde de-a lungul a 7.5

km la N de gura de vărsare a brațului omonim. Acest areal se află într-o zonă

protejată, cu un impact antropic scăzut, aspect ce facilitează monitorizarea

proceselor naturale responsabile de schimburile de sedimente ce au loc între plajă și

dune și morfodinamica întregului sistem.

Metodologia de lucru a constat în realizarea etapei de cabinet (prin aplicarea

metoda bibliografică, metoda analizei diacronice), a etapei de teren (prin realizarea

de ridicări topografice cu stația totală Sokkia 610 și cu Leica SR 530 RTK DGPS),

crearea unei baze de date a volumelor si lățimilor sistemului plajă-dune din cadrul

pofilelor măsurate, realizarea pofilelor de evoluție în MATLAB și realizarea

modelelor numerice ale terenurilor).

Rezultatele studiului arată că frecvența crescută a furtunilor din timpul

iernii impune o scădere a lățimii plajei cu 15-20 m, eolizatia producându-se cu

precădere la nivelul dunelor. În sectorul nordic, retragerea țărmului generează

retragerea frontului dunelor și scăderea drastică a volumelor, în special în dreptul


96

reperului PN. Vântul unidirecțional din nord a favorizat apariția blowout-urilor, în

special în sectorul central, dar și la NBuival. Sectorul sudic este într-o tendință de

progradare, aici remarcabilă fiind consolidarea cordonului de fordune din ultimii 2-

3 ani. Furtunile au un impact morfologic major în peisajul costier, incidența unui

eveniment stormic excepțional putând să disloce volume însemnate de sedimente și

să genereze schimbări în sistem, care să necesite ani pentru a se reface la loc.

97

Utilizarea terenurilor în teritoriile afectate de alunecări de teren de tip

glimee din Câmpia Transilvaniei. Studii de caz: alunecările de la Apatiu,

Ocnița, Archiud și Măluț

Vasile Viorel Pop Facultatea de Geografie, Universitatea „Babeș Bolyai” Cluj Napoca, România


Un mod aparte de utilizarea a terenurilor în Câmpia Transilvaniei se

întâlnește pe suprafețele afectate de alunecări de teren de tip glimee. Microrelieful

acestora a determinat componenta antropică să recurgă la cele mai diverse moduri

de utilizare a terenurilor. Din numeroasele sit-uri cu alunecări de tip glimee din

Câmpia Transilvaniei, în acest studiu, atenția va fi îndreptată asupra alunecărilor de

la Apatiu, Ocnița, Archiud și Măluț. Dintre categoriile de utilizare a terenului se

remarcă în special pășuni, fânețe, livezi, vii etc. Cunoașterea cu exactitate a valorii

suprafețelor aferente fiecărei categorii este în măsură să ofere o imagine sugestivă

despre importanța economică a acestor terenuri. Datorită faptului că vârsta

alunecărilor este de peste 10000 de ani, este interesant aflarea momentului când

aceste terenuri au intrat în atenția oamenilor. Modul de folosință a terenurilor este

controlat de condițiile topoclimatice, astfel că într-o alunecare de tip glimee există

mai multe topoclimate, un climat al versanților însoriți având expoziție sudică și

vestică, un climat al versanților umbriți cu expoziție nordică și estică. Și solurile

suferă o regionare locală, astfel că în ulucurile depresionare cu surplus de umiditate

se formează soluri gleice.

De asemenea, trebuie menționat că în ultima vreme tot mai multe alunecări

de teren de tip glimee au fost cuprinse în interiorul ariilor protejate de tip Natura

2000. Astfel de demersuri sunt în măsură să justifice atenția sporită care trebuie

acordată acestor suprafețe, atât din punct de vedere economic cât și științific.

În acest sens am făcut ridicări topografice in teren cu GPS Trimble R4

folosind tehnologia GMSS. În urma acestor măsurători folosind aplicația Arcgis am

realizat hărțile geomorfologice ale sit-urilor cu glimee. Suprafața aferentă fiecărei

categorii de folosință a fost cartată de pe ortofotoplanuri cu ajutorul aplicației

Arcmaps. În urma cercetărilor efectuate putem concluziona că există glimee cu

suprafețe de teren folosite primar doar pentru păstorit și o folosință complexă a

glimeelor (terenuri arabile, pășunat, pomicultură, viticultură, etc.).


98

Evoluția frontului deltaic în ultimii 150 ani

Marius-Viorel Pîrvan Facultatea de Geografie, Universitatea din București, România


Scopul central al acestei lucrări este de a realiza o analiză a sectorului

submers din zona costieră a Deltei Dunării în care să se evidențieze evoluția

frontului deltaic la scări de timp medii și mari.

Arealul analizat în această lucrare se întinde pe circa 120 km lungime, de la

Gura Portița până pe teritoriul Ucrainei. Limita nordică este dată de capătul nordic

al lobului Chilia. În profil transversal, limitele corespund cu delimitarea țărmului

din punct de vedere hidrodinamic – partea inferioară a muchiei țărmului (în

condițiile Mării Negre pe izobata de (-20) – (-25) m).

Materialele folosite pentru lucrarea de față au constat în:

- Hărți istorice (din anul 1856 până în prezent).

- Măsurători batimetrice, realizate în cadrul Stațiunii de Cercetări Marine și

Fluviale Sfântu Gheorghe.

- Măsurători batimetrice sezoniere și anuale sectoriale realizate între 2003 și 2014

pe 18 profile transversale care acoperă 16 km la nord de gura de vărsare Sfântu

Gheorghe.

- Ortofotoplanuri (edițiile 2005 și 2010), imagini satelitare Landsat si măsurători

GPS.

Hărțile istorice au fost georeferențiate (cu ajutorul programului Qgis), au

fost digitizate curbele batimetrice și au fost obținute griduri prin metoda de

interpolare kriging (utilizând programul Surfer, versiunea 11). În final am obținut

modelul numeric al terenului (MNT sau DEM). Din MNT, cu ajutorul softului

Surfer 11 au fost extrase volumele pentru suprafețele comune ale celor 4 intervale

de timp analizate (1856-1898, 1898-1935, 1935-1975 și 1975-2008).

Astfel s-au obținut 4 hărți (pentru fiecare interval de timp, mai sus

menționat) în care se pot individualiza anumite sectoare care sunt dominate de

acumulare sau eroziune. Pentru aceste sectoare am determinat ratele de sedimentare

respective eroziune.

În final am analizat factorii care influențează evoluția domeniului submers și am

constatat că cel mai mare impact îl au 1) schimbările debitului solid al Dunării și 2)

factorul climatic, reprezentat de cele mai importante furtuni.

99

Evaluarea calității apelor din lacurile de acumulare mici și mijlocii pe

baza monitorizării nutrienţilor

Loredana Andreea Popoiu, Raluca Mitroi Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului, Universitatea Tehnică

“Gheorghe Asachi”, Iași, România

E-mail: [email protected],

Începând cu anul 2010, evaluarea calității apelor de suprafață a fost

efectuată conform cerințelor Directivei Cadru a Apei 2000/60/CEE. În prezent,

evaluarea apelor de suprafață are la bază Normativul 161/2006, prin intermediul

căruia se realizează clasificarea din punct de vedere ecologic și chimic pentru toate

categoriile de ape de suprafață.

În cazul lacurilor de acumulare sunt definite două clase ale potențialului

ecologic, respectiv: potențial ecologic maxim și bun pe de o parte și potențial

ecologic moderat pe de altă parte. Monitorizarea calității apelor din lacurile de

acumulare se face prin interpretarea rezultatelor fizico-chimice, biologice și

bacteriologice ale probelor recoltate cu o frecvență determinată de importanța

acumulării și în funcție de regimul termic și pluviometric înregistrat.

În urma evaluării calității apelor din lacurile de acumulare mici și mijlocii

din bazinul hidrografic Prut-Bârlad, s-a constatat că una dintre principalele

probleme din punct de vedere a calității apei o reprezintă poluarea cu nutrienţi

(compuși ai azotului și fosforului). Prezența nutrienţilor în apă, sol și subsol este

normală, poluarea cu nutrienţi reprezentând încărcarea cu substanțe nutritive peste

concentrațiile determinate de mecanismele de funcționare a ecosistemelor.

Potențialul cel mai defavorabil dat de nutrienţi în cazul lacurilor de

acumulare poate fi potențialul “moderat”. Obiectivul de mediu pentru un lac de

acumulare se consideră a fi atins atunci când acesta se încadrează într-un potențial

ecologic bun.

Astfel dacă în anul 2012, din 15 lacuri de acumulare mici și mijloci

analizate în bazinul hidrografic Prut-Bârlad, ating obiectivul de mediu 6 dintre

acestea (6 lacuri de acumulare mici și mijlocii au un potențial ecologic bun), în anul

2015, numărul acestora crește la 15 (dintr-un număr de 17 lacuri de acumulare mici

și mijlocii analizate, 15 lacuri de acumulare mici și mijlocii au un potențial ecologic

bun). Astfel se observă o evoluție favorabilă a calității apei, din punct de vedere a

monitorizării nutrienţilor.


100

Alunecare activă pe Dealul Hoia, lângă Muzeul etnografic din Cluj

Poszet Szilárd1, Gál Andrea

2, Imecs Zoltán

2, Lakatos Tamás

1, Ravasz Levente

2

1Facultatea de Științe și Arte, Universitatea Sapientia, Cluj-Napoca, România

2Facultatea de Geografie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România


Alunecarea studiată este situată în apropierea mediului construit și din acest

punct de vedere poate fi o alarmă. Este situat în partea de NV a municipiului Cluj-

Napoca, pe versantul drept al văii Nadășului, înainte de confluența acestuia cu valea

Someșului Mic. Lucrarea de față se bazează pe cartarea geologică și

geomorfologică a zonei, deoarece structura geologică, litologia și relieful deluros

influențează în mod determinant vulnerabilitatea versanților la procesele

geomorfologice actuale.

Structura generală monoclinală cu înclinare ușoară a formațiunilor

geologice spre NE, se îmbină cu o alcătuire litologică unde orizonturile bogate în

minerale argiloase (Formațiunea de Valea Nadășului sau Formațiunea Marnelor de

Brebi) alternează cu faciesuri calcaroase, mai rezistente la degradare (Formațiunea

de Jebuc, Formațiunea Calcarului de Cluj, Formațiunea Tufului de Dej). Din cauza

mișcărilor de ridicare neotectonică formațiunile paleogene (Eocen superior -

Oligocen inferior) prezintă o înclinare de 7 - 8º și au fost fragmentate de falii.

Datorită eroziunii fluviale foarte accentuate din Cuaternar, regiunea a fost

foarte puternic fragmentată de către rețeaua hidrografică, iar în prezent predomină

procesele de deplasare în masă (alunecări) și eroziunea în adâncime. Până nu demult

zonele construite s-au extins doar în regiunile stabile, în primul rând lunca și

terasele Someșului Mic și ai Nadășului. La ora actuală însă orașul se extinde foarte

dinamic, inclusiv pe versanții unde domină depozitele cu slabă rezistență la acțiunea

eroziunii liniare și cu susceptibilitate foarte mare la deplasările gravitaționale.

Gradul de vulnerabilitate este accentuat de către diverse activități antropice, ce pot

accelera dinamica proceselor geomorfologice actuale.

Alunecarea analizată și monitorizată de către noi s-a declanșat la sfârșitul

anului 2015 și este un exemplu ”viu” pentru mișcări în masă determinate de către

activități antropice, în special în zonele cu susceptibilitate ridicată. Obiectivul

studiului este de a monitoriza dinamica alunecării. Pentru atingerea scopului urmărit

vom utiliza metode tradiționale (monitorizarea mișcării prin măsurători pe teren)

combinate cu cele fotogrammetrice și GIS. În acest sens s-a realizat

aerofotografierea zonei cu ajutorul unei drone. Prelucrarea imaginilor obținute

permite efectuarea unor măsurători de precizie asupra fenomenului studiat.


101

Pretabilitatea reliefului pentru amenajarea domeniului schiabil Zărnești

– Brebina

Georgian Ionuț Purcăreață¹, Laurențiu Ilie², Mădălina Teodor², Robert

Dobre², Ionuț Săvulescu², Bogdan Andrei Mihai² ¹Facultatea de Geografie, Universitatea din București, România

²Facultatea de Geografie, Departamentul de Geomorfologie Pedologie, Geomatică,

Universitatea din București, România


Demersul acestui studiu focalizează un spațiu geografic din perimetrul UAT

Zărnești, situat în zona de curbură internă a Carpaților, în sudul Munților Perșani.

Perspectivele unui proiect de amenajare a unui domeniu schiabil în acest spațiu sunt

condiționate de o sumă de factori geografici.

Metodologia de lucru s-a bazat pe analiza în GIS a patru factori principali

pentru amenajarea unui asemenea proiect: geodeclivitatea, orientarea versanților,

textura solului și grosimea stratului de zăpadă. Raster-ul final al pretabilității

reliefului pentru amenajarea domeniului schiabil a fost obținut prin integrarea

factorilor într-o ecuație de algebră geografică reliefată cartografic cu funcția Raster

Calculator a extensiei Spatial Analyst din ArcGIS. Peste rasterul obținut am

suprapus vectorial distribuția principalelor procese geomorfologice cu impact în

amenajarea proiectului.

Rasterul final, rezultat în urma analizei GIS oferă arealului focalizat

perspective pozitive de dezvoltare a unui domeniu schiabil. Doar al patrulea factor

diminuează gradul de fiabilitate al acestui proiect, viitorul domeniu schiabil

desfășurându-se la limita inferioară a altitudinii optime. Un alt aspect negativ al

proiectului este reprezentat de afectarea elementelor de biodiversitate. Chiar dacă nu

se află într-o arie naturală protejată, amplasamentul de 213,51 ha (conform PUZ) se

suprapune unei zone cu păduri mixte de fag, molid și pășune.

Analiza pretabilității reliefului ar trebui să reprezinte etapa premergătoare a

oricărui proiect, pentru că aceasta reliefează perfect gradul de favorabilitate și

scutește eventuale costuri suplimentare de mentenanță, îmbunătățind prognoza de

fiabilitate.


102

Amenajarea versantului afectat de alunecări de teren de pe Valea

Ormanului în vederea reintroducerii sale în circuitul agricol

Violeta Retegan Facultatea de Geografie, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, România


Localitatea Orman face parte din Dealurile Clujului și Dejului, fiind așezată

la 47º05`lat. N și 23º49`long. E în comuna Iclod, județul Cluj. Pârâul Orman, de-a

lungul căruia s-a dezvoltat vatra satului, este un afluent de stânga al Someșului Mic

cu o lungime de 10 km. Confluează cu râul colector în localitatea Livada, creându-

și un bazin hidrografic mic, cu suprafața de 25 km².

La fel ca toate râurile din această unitate de relief, Ormanul are o vale

sculptată în depozite de vârstă miocenă, fiind prezente formațiunile alcătuite din

argile marnoase, gresii, sare, tufuri (Badenian) și marne, tufuri (Buglovian) (

Surdeanu et al., 2012). Condițiile de ordin geologic, hidrologic, hidrogeologic și

climatic au determinat modelarea versanților acestei văi predominant prin alunecări

de teren. Un sit cu alunecări de teren se află în sudul localității, pe versantul stâng și

ocupă o suprafață de 80 ha. Poziția alunecărilor de teren în afara vetrei satului nu

amenință securitatea localității, dar acestea scot din circuitul agricol o suprafață de

teren însemnată.

Scopul acestui studiu este să ofere un model de amenajare a terenurilor

alunecate de pe Valea Ormanului, astfel încât acestea să poată fi reintegrate în

circuitul agricol. În cadrul Dealurilor Clujului și Dejului există o serie de proiecte

de îmbunătățiri funciare realizate înainte de 1990 (15, conform ANIF Cluj-Napoca),

dar Valea Ormanului nu a fost cuprinsă încă în unul dintre aceste planuri. Studiul

poate avea astfel valențe practice, în momentul în care se va realiza amenajarea

teritoriului în vederea utilizării acestuia în scopuri predominant agricole, ca și până

în prezent, sau în alte scopuri integrate unei strategii de dezvoltare durabilă.


103

Distribuția spațială a Indicelui de Senzitivitate Costieră în cadrul

țărmului românesc al Mării Negre

Mădălina – Elena Ristea Facultatea de Geografie, Universitatea din București


Vulnerabilitatea zonelor de coastă la hazarde meteo-marine și

geomorfologice este un subiect de mare interes în cadrul studiilor legate de

schimbările climatice. În ultimii 30 de ani a fost dezvoltat și aplicat un număr

considerabil de indici de vulnerabilitate pentru multe din țărmurile lumii.

Metodologiile diferite de evaluare a vulnerabilității depind de scara spațială și

temporală la care se realizează analiza, caracteristicile zonei de coastă,

disponibilitatea datelor, etc.

Prezentul studiu își propune o evaluare la scară regională a senzitivității

țărmului românesc la eroziune prin aplicarea unui Indice de Senzitivitate Costieră.

Senzitivitatea este parte componentă a unei analize de vulnerabilitate, alături de

expunere și capacitate de adaptare, și reprezintă probabilitatea ca funcțiile unui

sistem să fie afectate de schimbările cauzate de un hazard.

Metodologia constă în dezvoltarea unui indice compus dintr-o serie de

variabile cărora le-au fost alocate scoruri pe baza opiniei experților, unde scorul 5

reprezintă ce mai importantă variabilă în cadrul analizei de senzitivitate, iar scorul

1, variabila cea mai puțin importantă.Valorile variabilelor au fost împărțite în 5

clase de senzitivitate: senzitivitate foarte mică (1), senzitivitate mică (2),

senzitivitate moderată (3), senzitivitate mare (4) și senzitivitate foarte mare (5).

Indicele de Senzitivitate Costieră este calculat pentru fiecare dintre cele 38 de

sectoare ale țărmului, sectoare stabilite pe baza orientării față de nord.

Rezultatele analizei vor fi reprezentate prin intermediul unei hărți de

senzitivitate a țărmului românesc al Mării Negre, obținută prin intermediul unor

softuri SIG. Aceasta poate constitui un punct de plecare în realizarea unui Plan de

Management Integrat al zonei de coastă românești.

104

Regimuri de scurgere în Câmpia Joasă a Someșului, pe baza

morfologiilor fluviale relicte și a structurilor sedimentare asociate

Delia Robu, Ioana Perșoiu, Maria Rădoane Departamentul de Geografie, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, România


Lucrarea de față aduce în discuție modul de organizare a scurgerii la nivelul

Câmpiei aluviale a Someșului, la nivelul terasei 1 (4-6 m, altitudine relativă), a

luncii înalte (2-3 m) și a luncii joase (0,2-1,5 m). Studiul se bazează pe indici

morfologici și morfometrici privind direcții de paleodrenaj și tipurile de albii

funcționale în trecut, la care se adaugă investigații granulometrice în foraje și

deschideri naturale/artificiale, din lungul acestor vechi trasee.

În prezent, principalul curs de apă în arealul de studiu este râul Someș. Față

de acesta, la nord și la sud, în perimetrul luncii joase sunt prezente pârâurile

Noroieni, Homorod, Bălcaia, cursuri secundare ce preiau parțial vechi brațe/trasee

ale Someșului. Față de cursurile active, unele cu albii rectificate în urma lucrărilor

hidrotehnice, izolat apar bucle/meandre abandonate ce nu pot fi atribuite acestora.

Un număr de 4 foraje, realizate în bucle de meandru abandonate, evidențiază că la

acest nivel râul Someș s-a caracterizat printr-o scurgere cu transport de material mai

fin.

La nivelul luncii înalte, principala morfologie fluvială relictă este o

secvență de albie împletită, cu un curs de albie meandrată supraimpusă, în prezent

preluată de pârâul Menghi, subadaptat. Dimensiunile mari în secțiune transversală

(raza de curbură medie – Rc = 630 m) indică un Someș supradimensionat la acest

nivel. Forajele din acest perimetru sugerează că Someșul depozita materiale formate

din pietrișuri și nisipuri grosiere specifice unor albii împletite – wandering,

colmatate apoi de materiale fine de tipul nisipurilor și silturilor.

Terasa 1 are o dezvoltare fragmentară, în limita E-NE a perimetrului de

studiu. Pe această suprafață au fost identificate 2 aliniamente de paleomeandre mari

(Rc =778,45 m), paralele, una dintre ele abandonată complet, a doua preluată de

pârâul Racta. Ambele paleotrasee au fost secționate de râul Tur, și se continuă la

nord de acesta, unde par a se contopi. Deschiderile din balastierele de pe trasee și

forajele atestă prezența pietrișurilor cu matrice nisipoasă și a nisipurilor grosiere.


105

Analiza și evaluarea domeniilor schiabile existente în România din

punct de vedere geografic și socio-economic

Mădălina Teodor, Robert Dobre, Laurențiu Ilie

Facultatea de Geografie, Universitatea din București, România


Scopul acestui proiect a fost analiza și evaluarea geografică și socio –

econimică a domeniilor schiabile din România. Pentru a realiza acest studiu au fost

inventariate 29 de stațiuni din țară. În această analiză au fost luați în calcul atât

factorii geografici (poziție geografică, accesibilitate, dispunerea pârtiilor de ski în

funcție de orientarea versanților, geodeclivitatea versanților transpusă în diversitatea

pârtiilor de ski) cât și cei socio - economici (serviciile oferite de administratorii

domeniilor schiabile, serviciile turistice conexe, starea pârtiilor de ski, vizibilitatea

domeniului schiabil pe internet, tipurile de amenajări turistice existente).

Poziția și accesibilitatea domeniului schiabil sunt factori importanți în

evaluarea domeniilor schiabile. Diversitatea pârtiilor de schi prezente într-o stațiune

precum și existența unor servicii conexe (instalații de tubbing, a unui parc de

aventură etc) reprezintă factori decisivi în determinarea atractivității domeniului

schiabil. Cu cât diversitatea este mai mare, cu atât stațiunea de schi va atrage o

varietate mai mare de turiști.

Starea pârtiilor de schi, tipul și stare instalațiilor de transport pe cablu și

calitatea serviciilor turistice influențează percepția schiorilor asupra infrastructurii

aferente stațiunii.

O bună gestionare a unui domeniu schiabil implică oferirea unei game cât

mai variate de activități, o bună întreținere a stării pârtiilor de ski (asigurarea unui

strat de zăpadă continuu și bine întreținut – fără gheață, denivelări, procese

geomorfologice care să afecteze pista sau prezența rocilor desprinse de pe versanți),

realizarea unei imagini pe internet (prin crearea unui site web actualizat cu

informații referitoare la modalitatea de acces, starea pârtiilor de schi, posibilități de

cazare etc, prin crearea unor evenimente atractive pentru sportivi dar și pentru

spectatori).

Din analizele realizate pe teren s-a observat că îmbunătățirea serviciilor

oferite de către administratorii pârtiilor de schi și buna gestiune a unui domeniu

schiabil determină fidelizarea turiștilor și implicit creșterea numărului acestora.


106

Notițe

107

108

109

110

111

112

113

114

115

Documents

SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE GEOMORFOLOGIE și