22
 Anexa 4 Managementul sindroamelor neurologice paraneoplazice: raportul grupului de lucru EFNS C.A.Vedeler a,b , J.C. Antoine c , B.Giometto d , F.Graus e , W. Grisold f , I.K. Hart , J. Honnorat ! , ". A.# . $il le%is $mitt i , J.J.G.&. Ve rsc!uuren  '  and (.Vo l) *  +entr u "arane o+last ic euroloical $-ndrome #uronetor* a Depar tment of Neur ology , Haukeland Univ ersi ty Hospi tal, Bergen, Nor way; b Department of Clinical Medic ine, Universi ty of Berge n,Ber gen, Norway; c Department of Neurology, Hopital Bellevue, aint !tie nne, "ranc e; d Department of Neurology and #syc$iatry %&Neurologic Clinic' University of #adua, #ad ua, (tal y; e erv ice of Neur ology , (nsti tut d)( nvesti gacio Biomedica *ugu st #i i uny er%(D (B*# ', Hospit al Cl inic, Univer si ty of Barc el ona, Barcel ona, pai n; f  +udwig Bolt mann (nst it ut fur  Neuroonkologie, -ienna, +in ,*ustria; g  Neuroimmunology .roup, Department of Neurological cience, +iverpool, U/; $  *ta0ia 1esearc$ C enter, N eurology B, Hospit al Neurologi2ue, +y on, "rance; ( Department of Neur ol ogy, !r asmus Univer si ty Medi cal Center, 1ott er dam, 3$e Net$er lands;  4 Department ofNeurology, +eiden University Medical Center, +eiden, 3$e Net$erlands; and k Department of #alliative Medicine, University of Cologne, Cologne, .ermany Cuvinte cheie/ cancer, in%estiatie, neuroloie, +araneo+la)ic, tratament $indroamele neurol oi ce +ar ane o+l a)i ce 0" $1 re+re)int 2 efe cte le la dis tan 32 ale cancerului asu+ra sistemului ner%os. "re)entul ra+ort re+re)int2 o +re)entare eneral2 a manaementului "$ clasice ca encefalita limbic2 +araneo+la)ic2, neurono+atia sen)orial2 sub acut2, de ener escen3 a cer ebeloas2 +ar aneo+la)ic 2, mioclonusul o+soclonusul +araneo+la)ic, sindromul miastenic 5ambert#aton 6i !i+erexcitabilitatea ner%oas2 +eriferic2 +araneo+la)ic2. &iastenia ra%is 6i neuro+atiile +ara+roteinemice nu sunt incluse 7n acest ra+ort. u au fost +osibile recomand2ri ba)ate +e do%e)i dar s a a'uns la un consens +ri%ind reuli de bun2 +ractic2 medical2. $unt indicate in%estia3iile urente, 7n s+ecial 7n sindroamele ce afectea)2 sistemul ner%os central, astfel 7nc8t s2 +oat2 fi +osibil un tratament c8t mai +recoce al tumorii si s2 +oat2 fi +re%enite distruc3ia neuronal2 +roresi%2 6i deficitele neuroloice ire%ersibile. Anticor+ii onconeuronali sunt de mare im+ortan32 7n in%estiarea "$ 6i sunt utili 7n de+istarea tumorii subiacen te. "9G"# : est e fol osi toa re atunci c8nd screenin ul radiol oi c tumoral ini3ial a fost neati%. 9etec3ia 6i tratamentul +recoce al tumorii +ar s2 ofere cea mai mare sans2 +entru stabili)area "$. :era+ia imun2 nu are de obicei nici un efect 1

sindroame neurologice paraneoplazice

Embed Size (px)

Citation preview

Managementul sindroamelor neurologice paraneoplazice: raport grupului de lucru EFNS

Anexa 4

Managementul sindroamelor neurologice paraneoplazice: raportul grupului de lucru EFNS

C.A.Vedelera,b, J.C. Antoinec, B.Giomettod, F.Grause, W. Grisoldf, I.K. Hartg, J. Honnorath, P.A.E. Sillevis Smitti, J.J.G.M. Verschuurenj and R.Volzk pentru Paraneoplastic Neurological Syndrome Euronetwork

a Department of Neurology, Haukeland University Hospital, Bergen, Norway; b Department of Clinical Medicine, University of Bergen,Bergen, Norway; c Department of Neurology, Hopital Bellevue, Saint Etienne, France; d Department of Neurology and Psychiatry (2Neurologic Clinic) University of Padua, Padua, Italy; e Service of Neurology, Institut dInvestigacio Biomedica August Pi i Sunyer(IDIBAPS), Hospital Clinic, University of Barcelona, Barcelona, Spain; f Ludwig Boltzmann Institut fur Neuroonkologie, Vienna, Linz,Austria; g Neuroimmunology Group, Department of Neurological Science, Liverpool, UK; h Ataxia Research Center, Neurology B, Hospital Neurologique, Lyon, France; I Department of Neurology, Erasmus University Medical Center, Rotterdam, The Netherlands; j Department ofNeurology, Leiden University Medical Center, Leiden, The Netherlands; and k Department of Palliative Medicine, University of Cologne, Cologne, Germany

Cuvinte cheie: cancer, investigatie, neurologie, paraneoplazic, tratament

Sindroamele neurologice paraneoplazice (PNS) reprezint efectele la distan ale cancerului asupra sistemului nervos. Prezentul raport reprezint o prezentare general a managementului PNS clasice ca encefalita limbic paraneoplazic, neuronopatia senzorial subacut, degenerescena cerebeloas paraneoplazic, mioclonusul-opsoclonusul paraneoplazic, sindromul miastenic Lambert-Eaton i hiperexcitabilitatea nervoas periferic paraneoplazic. Miastenia gravis i neuropatiile paraproteinemice nu sunt incluse n acest raport. Nu au fost posibile recomandri bazate pe dovezi dar s-a ajuns la un consens privind reguli de bun practic medical. Sunt indicate investigaiile urgente, n special n sindroamele ce afecteaz sistemul nervos central, astfel nct s poat fi posibil un tratament ct mai precoce al tumorii si s poat fi prevenite distrucia neuronal progresiv i deficitele neurologice ireversibile. Anticorpii onconeuronali sunt de mare importan n investigarea PNS i sunt utili n depistarea tumorii subiacente. PDG-PET este folositoare atunci cnd screening-ul radiologic tumoral iniial a fost negativ. Detecia i tratamentul precoce al tumorii par s ofere cea mai mare sans pentru stabilizarea PNS. Terapia imun nu are de obicei nici un efect sau are un efect moderat asupra sindroamelor ce implic sistemul nervos central ins acest tip de terapie este benefic pentru PNS ce afecteaz jonctiunea neuromuscular. Toti pacientii cu PNS ar trebui sa primeasc tratament simptomatic.

IntroducereSindroamele neurologice paraneoplazice (PNS) au fost iniial definite ca sindroame neurologice de cauz necunoscut care de obicei antedateaz diagnosticul unui cancer care st la baza acestui sindrom i care nu este de obicei evident clinic. In ultimele dou decade, s-a descoperit c multe dintre PNS sunt asociate cu anticorpi impotriva unor antigene neuronale exprimate de tumor (anticorpi onconeuronali) ceea ce a sugerat ca unele dintre SNP sunt mediate imun. PNS sunt rare si apar la 20Hz produce o cretere important, dar este dureroas i de obicei nu este necesar. Anticorpii anti VGCC de tip P/Q sunt prezeni n ser la peste 85% din pacieni [56]. Aceti anticorpi apar n ambele forme de LEMS, cu sau far prezena cancerului pulmonar cu celule mici. S-au gsit n ser i anticorpi VGCC de tip N, dar contribuia lor la slabiciunea muscular sau disfuncia autonomic este probabil mic; nu sunt folosii n scop diagnostic.

La jumtate dintre pacienii cu LEMS va fi diagnosticat cancerul pulmonar cu celule mici n mai puin de doi ani. Un studiu retrospectiv pe 77 de pacieni cu LEMS a artat c pacienii fumtori (actuali sau foti), HLA-B8 negativi au avut o ans de 69% de a dezvolta cancer pulmonar cu celule mici. n contrast, nici unul dintre cei 24 de pacieni, care nu au fumat niciodat i erau HLA-B8-pozitivi, nu au dezvoltat acest tip de cancer [57]. Oricum, se recomand ca toi pacienii s fie examinai prin tomografie computerizat toracic de nalt rezoluie, bronhoscopie atunci cnd este cazul i, dac tomografia nu arat modificri, prin PDG-PET. Acest protocol de investigaie este important n mod special pentru pacienii cu risc crescut (fumtori, HLA-B8 negativi). Pacienii ar trebui urmrii pentru o perioad de 4 ani prin efectuarea tomografiilor la fiecare 6 luni.

Tratament

La pacienii cu cancer pulmonar cu celule mici este important terapia oncologic. Rezultatele desprinse dintr-un studiu retrospectiv pe o serie mic de pacienii arat c dup tratamentul specific al tumorii, sindromul neurologic s+a remis n 6-12 luni [58]. Un pacient la care s-au efectuat rezecie local i radioterapie nu a avut recderi timp de 12 ani. Chimioterapia, care este prima opiune de tratament, are efect imunosupresiv n LEMS. S-a demonstrat c prezena LEMS la pacienii cu cacncer pulmonar cu celule mici crete supravieuirea [59]. Tratamentul simptomatic const n administrarea de 3,4-diaminopiridin [60] i dac se adaug i piridostigmin se poate obine un efect terapeutic adiional. Dac aceast terapie nu este suficient pot fi luate n considerare steroizii, azatioprina,plasmafereza i imunoglobulinele administrate intravenos.

Hiperexcitabilitatea nervoas periferic paraneoplazic (PPNH)

Manifestri clinice

Cea mai obinuit form de hiperexcitabilitate nervoas periferic (PNH) (numit i neuromiotonie sau sindrom Isaacs) este autoimun i este cauzat de obicei de anticorpii VGKC [61]. PPNH apare la pn la 25% din pacieni i poate antedata detecia tumorii cu pn la 4 ani [62]. ntr-un studiu pe 60 de pacieni, apte (12%) au avut timom i miastenia gravis, doi (3%) au avut timom fr a avea i miastenia gravis, patru (7%) au avut cancer pulmonar cu celule mici i unul (2%) a avut adenocarcinom pulmonar [62]. PPNH poate s apar i la pacienii cu boal Hodgkins [63,64] sau la cei cu plasmocitom [65].

Caracteristica hiperexcitabilitii nervoase periferice este hiperactivitatea spontan i continu a muchilor scheletici, de obicei sub form de mioclonii i crampe dureroase uneori acompaniate de variate combinaii de rigiditate, pseudomiotonie, pseudotetanie i slbiciune [66]. Aproximativ 33% din pacieni au i tulburri de sensibilitate i pn la 50% au hiperhidroz sugernd afectarea sistemului nervos autonom. Poate fi afecatat i sistemul nervos central, cu apariia tulburrilor de personalitate, insomniei, psihozei cu idei iluzorii, halucinaiilor i disfunciei autonomice (Sindromul Morvans).

Investigaii

Electromiografia este util n confirmarea diagnosticului de hiperexcitabilitate nervoas periferic i n excluderea altor cauze de hiperactivitate muscular continu ca sindromul stiff al membrelor. Studiul conducerii nervoase poate s evidenieze o neuropatie periferic subiacent [62,66].

Nu exist nici un anticorp care s indice dac hiperexcitabilitatea nervoas periferic este de origine paraneoplazic. Anticorpii VGKC sunt prezeni la 35% dintre pacienii cu hieprexcitabilitate nervoas periferic dobndit, acest procent crescnd la 80% la cei cu timoame [61]. Aceti anticorpi sunt prezeni i la cei cu PLE i timom fr PNH i la cei cu encefalit limbic non-paraneoplazic [9-11]. Anticorpii Hu pot fi de ajutor n cazul n care un pacient cu PPNH a avut cancer pulmonar cu celule mici [67]. Cutarea paraproteinelor n ser i urin poate ajuta la identificarea plasmocitoamelor [65].

Este indicat examenul computer tomografic mediastinal cu contrast ntruct pn la 15% din pacieni au un timom, uneori n absena miasteniei gravis sau a anticorpilor AchR [62]. Este util i efectuarea unuei examinri tomografice toracice de nalt rezoluie ntruct aproximativ 10% din pacienii cu PNH au cancer pulmonar cu celule mici sau adenocarcinom pulmonar [62]. Examinarea CT poate de asemenea identifica pacienii cu boal Hodgkins [63,64]. PDG-PET este investigaia de elecie atunci cnd exist suspiciunea unei maligniti dar investigaiile iniiale nu o detecteaz. La cei ce au risc crescut de cancer pulmonar este indicat urmrirea pe o perioad de pn la 4 ani [62].

Tratament

PPNH se amelioreaz de obicei sau se poate chiar remite dup tratamentul oncologic adecvat [63,65-67]. Observaia c majoritatea cazurilor de PPNH sunt autoimune a dus la ncercarea administrrii medicamentelor imunomodulatoare, inclusiv la civa pacieni cu timoame [66,68] ale cror simptome erau dizabilitante sau refractare la terapia simptomatic. Plasmafereza produce de obicei o ameliorare clinic semnificativ ce dureaz n medie 6 sptmni i este nsoit de o scdere a activitaii electromiografice [66] i de o scdere a titrurilor de anticorpi VGKC [69]. Experiena sugereaz c i imunoglobulinele administrate intravenos pot ajuta [70] dei s-a raportat agravarea PNH la un pacient dup administrarea lor i eficien inferioar plasmaferezei la altul [72]. Prin analogie cu LEMS, anumii pacieni cu PPNH refractar la alte forme de tratament pot beneficia de edine repetate de terapie imunomodulatorie la fiecare 6-8 sptmni.

Prednisolonul, cu sau fr azatioprin, a fost util la unii pacieni cu PNH autoimun [66,73], inclusiv la civa pacieni cu PPNH asociat timomului a cror simptomatologie nu s-a mbuntit dup timectomie [66]. Toate formele de hiperexcitabilitate nervoas periferic, inclusiv cele paraneoplazice, se amelioreaz de obicei dup tratamentul simptomatic cu medicamente anti-epileptice [66].

Recomadri de bun practic medical

Pacienii cu PNS prezint de obicei simptome neurologice nainte de detecia tumorii subiacente. Anticorpii onconeurali ar trebui s fie cutai seriat la pacienii cu suspiciune de PNS. Anticorpii sunt importani pentru diagnosticul i localizarea tumorii.

Sunt importante investigaiile radiologice pentru detecia tumorii (ex: examinarea tomografic de nalt rezoluie pentru cancerul pulmonar cu celule mici), dar acestea ar trebui urmate de PDG-PET dac nu se gsete tumora.

Pacienii trebuie urmrii la intervale regulate, de exemplu la fiecare 6 luni pe o perioad de pn la 4 ani, cu scopul de a detecta tumora atunci cnd screening-ul iniial a fost negativ.

Cea mai de succes abordare n vederea stabilizrii PNS este detecia i tratamentul precoce al tumorii subiacente. Aceasta presupune colaborarea cu oncologi, pneumologi, ginecologi sau pediatri, n funcie de tipul tumorii asociate.

Terapia imunologic (steroizi, plasmaferez, imunoglobuline administrate intravenos) nu are de obicei nici un efect sau are un efect modest n PLE, SSN i PCD.

Copiii cu POM pot rspunde bine la terapie imunologic; la adulii cu POM ns, nu exist dovezi clare ale eficienei acestei terapii.

Terapia imunologic la pacienii cu LEMS sau PPNH duce la ameliorarea simptomatologiei.

Toi pacienii cu PNS ar trebui s beneficieze de tratament simptomatic.

Declaraie

Accest studiu a fost finanat prin Grant-ul Uniunii Europene cu numrul QLG1-CT-2002-01756.

Bibliografie

1. Graus F, Delattre JY, Antoine JC, et al. Recommended diagnostic criteria for paraneoplastic neurological syndromes. Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry 2004; 75: 11351140.

2. Willison HJ, Ang W, Gilhus NE, et al. EFNS Task force report: a questionnaire-based survey on the service provision and quality assurance for determination of diagnostic autoantibody tests in European neuroimmunology centres. European Federation of Neurological Societies. European Journal of Neurology 2000; 7: 625628.

3. Brainin M, Barnes M, Baron J-C, et al. Guidance for the preparation of neurological management guidelines by EFNS scientific task forces revised recommendations 2004. European Journal of Neurology 2004; 11: 577581.

4. Gultekin SH, Rosenfeld MR, Voltz R, et al. Paraneoplastic limbic encephalitis: neurological symptoms, immunological findings and tumor association in 50 patients. Brain 2000; 123: 14811494.

5. Dirr LY, Elster AD, Donofrio PD, Smith M. Evolution of brain abnormalities in limbic encephalitis. Neurology 1990; 40: 13041306.

6. Provenzale JM, Barboriak DP, Coleman RE. Limbic

encephalitis: comparison of FDG PET and MRI findings. American Journal of Roentgenology 1998; 18: 16591660.

7. Dalmau J, Graus F, Villarejo A, et al. Clinical analysis of anti-Ma2-associated encephalitis. Brain 2004; 127: 18311844.

8. Yu Z, Kryzer TJ, Grisemann GE, et al. CRMP-5 neuronal autoantibody: marker of lung cancer and thymomarelated autoimmunity. Annals of Neurology 2001; 49: 146154.

9. Buckley C, Oger J, Clover L, et al. Potassium channel antibodies in two patients with reversible limbic encephalitis. Annals of Neurology 2001; 50: 7479.

10. Pozo-Rosich P, Clover L, Saiz A, et al. Voltage-gated potassium channel antibodies in limbic encephalitis. Annals of Neurology 2003; 54: 530533.

11. Vincent A, Buckley C, Schott JM, et al. Potassium

channel antibody-associated encephalopathy: a potentially immunotherapy-responsive form of encephalitis. Brain 2004; 127: 701712.

12. Graus F, Keime-Guibert F, Rene R, et al. Anti-Huassociated paraneoplastic encephalomyelitis: analysis of 200 patients. Brain 2001; 124: 11381148.

13. Linke R, Schroeder M, Helmberger T, Voltz R. Antibodypositive paraneoplastic neurologic syndromes: value of CT and PET for tumor diagnosis. Neurology 2004; 63:282286.

14. Younes-Mhenni S, Janier MF, Cinotti L, et al. FDG-PET improves tumour detection in patients with paraneoplastic neurological syndromes. Brain 2004; 127: 23312338.

15. Horwich MS, Cho L, Porro RS, Posner JB. Subacute sensory neuropathy: a remote effect of carcinoma. Annals of Neurology 1977; 2: 719.

16. Graus F, Bonaventura I, Uchya M, et al. Indolent anti-Hu-associated paraneoplastic sensory neuropathy. Neurology 1994; 44: 22582261.

17. Camdesssanche JP, Antoine JC, Honnorat J, et al. Paraneoplastic peripheral neuropathy associated with anti-Hu antibodies. A clinical and electrophysiological study of 20 patients. Brain 2002; 125: 166175.

18. Younger DS, Dalmau J, Inghirami G, et al. Anti-Huassociated peripheral nerve and muscle microvasculitis. Neurology 1994; 44: 181183.

19. Molinuevo JL, Graus F, Serrano C, et al. Utility of anti-Hu antibodies in the diagnosis of paraneoplastic sensory neuropathy. Annals of Neurology 1998; 4: 976980.

20. Antoine JC, Honnorat J, Camdessanche JP, et al. Paraneoplastic anti-CV2 antibodies react with peripheral nerve and are associated with a mixed axonal and demyelinating peripheral neuropathy. Annals of Neurology 2001; 49:214221.

21. Honnorat J, Antoine JC, Derrington E, et al. Antibodies to a subpopulation of glial cells and a 66 kDa developmental protein in patients with paraneoplastic neurological syndromes. Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry 1996; 61: 270278.

22. Keime-Guibert F, Graus F, Fleury A, et al. Treatment of paraneoplastic neurological syndromes with antineuronal antibodies (anti-Hu, anti-Yo) with a combination of immunoglobulins, cyclophosphamide, and methylprednisolone. Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry 2000; 68: 479482.

23. Peterson K, Rosenblum MK, Kotanides H, Posner JB.Paraneoplastic cerebellar degeneration. I. A clinical analysis of 55 anti-Yo antibody-positive patients. Neurology 1992; 42: 19311937.

24. Mason WP, Graus F, Lang B, et al. Small-cell lung cancer,paraneoplastic cerebellar degeneration and the LambertEaton myasthenic syndrome. Brain 1997; 120: 12791300.

25. Bernal F, Shams li S, Rojas I, et al. Anti-Tr antibodies as markers of paraneoplastic cerebellar degeneration and Hodgkins disease. Neurology 2003; 60: 230234.

26. Graus F, Lang B, Pozo-Rosich P, et al. P/Q type calcium channel antibodies in paraneoplastic cerebellar degeneration with lung cancer. Neurology 2002; 59: 764766.

27. Shams li S, Grefkens J, de Leeuw B, et al. Paraneoplastic cerebellar degeneration associated with antineuronal antibodies: analysis of 50 patients. Brain 2003; 126: 14091418.

28. Fukuda T, Motomura M, Nakao Y, et al. Reduction of P/Q-type calcium channels in the postmortem cerebellum of paraneoplastic cerebellar degeneration with LambertEaton myasthenic syndrome. Annals of Neurology 2003; 53: 2128.

29. Widdess-Walsh P, Tavee JO, Schuele S, Stevens GH. Response to intravenous immunoglobulin in anti-Yo associated paraneoplastic cerebellar degeneration: case report and review of the literature. Journal of Neuro-Oncology 2003; 63: 187190.

30. Vernino S, ONeill BP, Marks RS, et al. Immunomodulatory treatment trial for paraneoplastic neurological disorders. Neuro-oncol 2004; 6: 5562.

31. Rojas I, Graus F, Keime-Guibert F, et al. Long-term clinical outcome of paraneoplastic cerebellar degeneration and anti-Yo antibodies. Neurology 2000; 55: 713715.

32. Anderson NE, Budde-Steffen C, Rosenblum MK, et al. Opsoclonus, myoclonus, ataxia, and encephalopathy in adults with cancer: a distinct paraneoplastic syndrome. Medicine 1988; 67: 100109.

33. Buttner U, Straube A, Handke V. Opsoclonus and ocular flutter. Nervenarzt 1997; 68: 633637.

34. Straube A, Leigh RJ, Bronstein A, et al. EFNS task forcetherapy of nystagmus and oscillopsia. European Journal of Neurology 2004; 11: 8389.

35. Dropcho EJ, Kline LB, Riser J. Antineuronal (anti-Ri) antibodies in a patient with steroid-responsive opsoclonus-myoclonus. Neurology 1993; 43: 207211.

36. Mitchell WG, Davalos-Gonzalez Y, Brumm VL, et al. Opsoclonus-ataxia caused by childhood neuroblastoma: developmental and neurologic sequelae. Pediatrics 2002; 109: 8698.

37. Gambini C, Conte M, Bernini G, et al. Neuroblastic tumors associated with opsoclonus-myoclonus syndrome: histological, immunohistochemical and molecular features of 15 Italian cases. Virchows Archiv 2003; 442: 555562.

38. Bataller L, Graus F, Saiz A, Vilchez JJ. Clinical outcome in adult onset idiopathic or paraneoplastic opsoclonusmyoclonus. Brain 2001; 124: 437443.

39. Voltz R. Paraneoplastic neurological syndromes: an update on diagnosis, pathogenesis, and therapy. Lancet Neurology 2002; 1: 294305.

40. Darnell JC, Posner JB. Paraneoplastic syndromes involving the nervous system. New England Journal of Medicine 2003; 349: 15431554.

41. Berger JR, Mehari E. Paraneoplastic opsoclonusmyoclonus secondary to malignant melanoma. Journal of Neuro-Oncology 1999; 41: 4345.

42. Zamecnik J, Cerny R, Bartos A, et al. Paraneoplastic opsoclonus-myoclonus syndrome associated with malignant fibrous histiocytoma: neuropathological findings.Ceskoslovenska Patologie 2004; 40: 6367.

43. Antunes NL, Khakoo Y, Matthay KK, et al. Antineuronal antibodies in patients with neuroblastoma and paraneoplastic opsoclonus-myoclonus. Journal of Pediatric Hematology/oncology 2000; 22: 315320.

44. Pranzatelli MR, Tate ED, Wheeler A, et al. Screening for autoantibodies in children with opsoclonus-myoclonusataxia. Pediatric Neurology 2002; 27: 384387.

45. Bataller L, Rosenfeld MR, Graus F, et al. Autoantigen diversity in the opsoclonus-myoclonus syndrome. Annals of Neurology 2003; 53: 347353.

46. Prestigiacomo CJ, Balmaceda C, Dalmau J. Anti-Riassociated paraneoplastic opsoclonus-ataxia syndrome in a man with transitional cell carcinoma. Cancer 2001; 91:14231428.

47. Wong AM, Musallam S, Tomlinson RD, et al. Opsoclonus in three dimensions: oculographic, neuropathologic and modelling correlates. Journal of the Neurological Sciences 2001; 189: 7181.

48. Wirtz PW, Sillevis Smitt PA, Hoff JI, et al. Anti-Ri

antibody positive opsoclonus-myoclonus in a male patient with breast carcinoma. Journal of Neurology 2002; 249: 17101712.

49. Swart JF, de Kraker J, van der Lely N. Metaiodobenzylguanidine total-body scintigraphy required for revealing occult neuroblastoma in opsoclonus-myoclonus syndrome. European Journal of Pediatrics 2002; 161: 255258.

50. Hayward K, Jeremy RJ, Jenkins S, et al. Long-term

neurobehavioral outcomes in children with neuroblastoma and opsoclonus-myoclonus-ataxia syndrome: relationship to MRI findings and anti-neuronal antibodies. Journal of Pediatrics 2001; 139: 552559.

51. Rudnick E, Khakoo Y, Antunes NL, et al. Opsoclonusmyoclonus-ataxia syndrome in neuroblastoma: clinical outcome and antineuronal antibodies-a report from the Childrens Cancer Group Study. Medical and Pediatric Oncology 2001; 36: 612622.

52. Jongen JL, Moll WJ, Sillevis Smitt PA, et al. Anti-Ri

positive opsoclonus-myoclonus-ataxia in ovarian duct cancer. Journal of Neurology 1988; 245: 691692.

53. Nitschke M, Hochberg F, Dropcho E. Improvement of paraneoplastic opsoclonus-myoclonus after protein A column therapy. New England Journal of Medicine 1995; 332: 192.

54. Wirtz PW, Sotodeh M, Nijnuis M, et al. Difference in distribution of muscle weakness between myasthenia gravis and the LambertEaton myasthenic syndrome. Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry 2002; 73: 766768.

55. ONeill JH, Murray NM, Newsom-Davis J. The LambertEaton myasthenic syndrome. A review of 50 cases.Brain 1988; 111: 577596.

56. Motomura M, Johnston I, Lang B, et al. An improved diagnostic assay for LambertEaton myasthenic syndrome. Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry 1995; 58: 8587.

57. Wirtz PW, Willcox N, van der Slik AR, et al. HLA and smoking in prediction and prognosis of small cell lung cancer in autoimmune LambertEaton myasthenic syndrome. Journal of Neuroimmunology 2005; 159: 230237.

58. Chalk CH, Murray NM, Newsom-Davis J, ONeill JH, Spiro SG. Response of the LambertEaton myasthenic syndrome to treatment of associated small-cell lung carcinoma. Neurology 1990; 40: 15521556.

59. Maddison P, Newsom-Davis J, Mills KR, Souhami RL. Favourable prognosis in LambertEaton myasthenic syndrome and small-cell lung carcinoma. Lancet 1999; 353: 117118.

60. McEvoy KM, Windebank AJ, Daube JR, Low PA. 3,4-Diaminopyridine in the treatment of LambertEaton myasthenic syndrome. New England Journal of Medicine 1989; 321: 15671571.

61. Hart IK, Waters C, Vincent A, et al. Autoantibodies detected to expressed potassium channels are implicated in neuromyotonia. Annals of Neurology 1997; 41: 238246.

62. Hart IK, Maddison P, Newsom-Davis J, et al. Phenotypic variants of peripheral nerve hyperexcitability. Brain 2002; 125: 18871895.

63. Caress JB, Abend WK, Preston DC, Logigian EL. A case of Hodgkins lymphoma producing neuromyotonia.Neurology 1997; 49: 258259.

64. Lahrmann H, Albrecht G, Drlicek M, et al. Acquired neuromyotonia and peripheral neuropathy in a patient with Hodgkins disease. Muscle and Nerve 2001; 24: 834838.

65. Zifko U, Drlicek M, Machacek E, et al. Syndrome of continuous muscle fiber activity and plasmacytoma with IgM paraproteinemia. Neurology 1994; 44: 560561.

66. Newsom-Davis J, Mills KR. Immunological associations of acquired neuromyotonia (Isaacs_ syndrome). Report of five cases and literature review. Brain 1993; 116: 453469.

67. Toepfer M, Schroeder M, Unger JM, et al. Neuromyotonia, myoclonus, sensory neuropathy and cerebellar symptoms in a patient with antibodies to neuronal nucleoproteins (anti-Hu-antibodies). Clinical Neurology and Neurosurgery 1999; 101: 207209.

68. Hayat GR, Kulkantrakorn K, Campbell WW, Giuliani MJ. Neuromyotonia: autoimmune pathogenesis and response to immune modulating therapy. Journal of the Neurological Sciences 2000; 181: 3843.

69. Shillito P, Molenaar PC, Vincent A, et al. Acquired neuromyotonia:Evidence for autoantibodies directed against K+ channels of peripheral nerves. Annals of Neurology 1995; 38: 714722.

70. Alessi G, De Reuck J, De Bleecker J, Vancayzeele S. Successful immunoglobulin treatment in a patient with neuromyotonia. Clinical Neurology and Neurosurgery 2000; 102: 173175.

71. Ishii A, Hayashi A, Ohkoshi N, et al. Clinical evaluation of plasma exchange and high dose intravenous immunoglobulin in a patient with Isaacs_ syndrome. Journal of Neurology, Neurosurgergy, and Psychiatry 1994; 57: 840842.

72. van den Berg JS, van Engelen BG, Boerman RH, de Baets MH. Acquired neuromyotonia: superiority of plasma exchange over high-dose intravenous human immunoglobulin. Journal of Neurology 1999; 246: 623625.

73. Nakatsuji Y, Kaido M, Sugai F, et al. Isaacs_ syndrome successfully treated by immunoadsorption plasmapheresis. Acta Neurologica Scandinavica 2000; 102: 271273.

23