Singuratic şi hai-hui,

Îşi strigă numele lui.

Ce moţată, dragii mei,

A scos Creangă dintr-un tei?

Roşioară la bărbiţă,

Coada ca o furculiţă,

Toamna pleacă de la noi,

Primăvara se-ntoarce-apoi.

Către soare se avântă

Dimineaţa-n zori şi cântă,

Primăverii e solie,

Cerului o bucurie,

Plugarilor veselie,

Lumii întregi minunăţie.

Cântăreaţă delicată,

Vraja-i seara ne desfată.

Zână albă, lungi picioare,

Pene negre pe-aripi are,

Face cuib pe casa mare,

Peste broaşte e mai mare.

Păsări călătoare