SINTEZA

CONŢINUTUL TEMATIC DE BAZĂ:1. Locul şi rolul sistemului informatic financiar- contabil în activitatea organismelor

economice. Relaţia sistem informatic financiar contabil- sistem informatic economic integrat; sistemul informatic financiar- contabil:- este definit de aplicaţia software cu rol în gestionarea şi prelucrarea datelor financiar contabile generate de activităţile desfăşurate de organismele economice;- este un sistem informatic de gestiune- sistem informatic cu bază de date, integrat, centrat pe utilizator;- este un sistem informatic de management deoarece are rol in fundamentarea deciziilor manageriale cu privire la eficienţa şi perspectivele de evoluţie ale unui organism economic;- este o componentă a sistemului informatic global al oricărui organism economic deoarece legislaţia impune gestionarea automată a datelor fianciar contabile şi comunicarea rezultatelor prelucrărilor către organismele financiar contabile în format electronic recunsocut de acestea;- are rol în evidenţa, prelucrarea şi stocarea datelor financiar contabile; pune la dispoziţia utilizatorilor avantajele oferite de tehnologia IT cu privire la capacitatea de stocare a datelor, la viteza de prelucrare, motoare de căutare performante, mecanisme de analiză avansate etc.; permite acestora să proceseze volume mari şi foarte mari de date în perioade foarte scurte de timp, lucru care depăşeste capacitatea umană de procesare:

2. Realizarea centrată pe utilizator a sistemelor informatice financiar- contabile: particularităţi de realizare, de utilizare şi de auditare. Categorii de sisteme informatice financiar- contabile: performanţe, funcţii şi caracteristici reprezentative.- sistemul informatic financiar- contabil este centrat pe utilizator deoarece se adresează direct utilizatorului final, specialist în domeniul financiar contabil, căruia îi pune la dispoziţie un set de funcţii şi instrumente de evidenţă şi prelucrare automată a datelor specifice locului său de muncă;- are interfaţă prietenoasă cu utilizatorul, apropiată de modul său de gândire, adaptată funcţiilor specifice fiecărei categorii de utilizatori cu care interacţionează, care implică minimul necesar de cunoştinţe de informatică, care foloseşte semantica, formularistica şi conţinutul specifice domeniului financiar- contrabil;- este uşor de utilizat, de administrat şi de auditat deoarece implică în principal cunoştinţe generale de informatică şi cunoştinţe aprofundate din domeniul financiar- contabil care nu pun probleme specialiştilor în domeniu; nu necesită cunoştinţe aprofundate din domeniul IT;

1

- pentru a pune la dispoziţia utilizatorului un asemenea sistem dedicat specialiştii în domeniul informatic trebuie să includă în sistem mecanisme software şi componente hardware suplimentare, bazate pe tehnici şi metode de proiectare moderne şi performante care permit implementarea funcţiei şi funcţionalităţilor specifice;- în funcţie de tehnologia folosită, de modul de realizare şi de performanţele oferite, aceste sisteme pot fi de sine stătătoare- aplicaţii software izolate (cu mai multe sau mai puţie funcţii, toate însă având un nucleu de funcţii de bază fără de care activitatea financiar contabilă nu se poate desfăşura; care se bazează pentru funcţionare pe componente hardware şi software mai mult sau mai puţin performante în funcţie de posibilităţi; care sunt mai uşor sau mai greu de exploatat; care nu comunică direct cu alte componente software similare sau nu, după caz, ci numai prin inrervenţia utilizatorului) sau pot fi module ale unor sisteme complexe care comunică direct între ele pt a asigura eficienţa activităţii economice desfăşurate de organismele economice (sisteme modulare de tip ERP, care pot avea mai multe sau mai puţine module, pot fi mai mult sau mai puţin performante, care comunică numai direct sau şi cu ajutorul utilizatorului);- generic vorbind, sistemele informatice financiar contabile au aceleaşi funcţii impuse in principal de legislaţia în domeniu, dar prezintă şi particularităţi date de specificul domeniului de activitate pentru care a fost gandit;

3. Infrastructura hardware, software necesară pentru integrarea, adaptarea, implementarea şi exploatarea sistemelor informatice financiar- contabile;- Tehnolofia IT, care permite integrarea unor sisteme modulare, felxibile, adaptabile la condiţiile de exploatare; permite fiecărui utilizator să integreze sistemul cu performanţele şi funcţionalităţile dorite, in funcţie de necesităţile sale de prelucrare a datelor financiar contabile şi de cât îl ţin buzunarele;

4. Compatibilitatea între diferitele categorii de sisteme informatice financiar- contabile. Posibilităţi şi modalităţi de transfer a datelor de la un sistem informatic financiar- contabil la altul;- s-au definit standarde în domeniu; toate sistemele informatice financiar contabile pot comunica între ele şi cu alte sisteme folosind standardele şi interfeţele de comunicaţie uzuale, accesibile publicului larg;

5. Selectarea sistemului informatic financiar- contabil în funcţie de particularităţile funcţionale ale domeniului de activitate, de cadrul organizatoric specific şi de legislaţia în vigoare.- sistemele financioar contabile prezintă particularităţi de realizare şi exploatare date de caracteristicile funcţionale şi legislative specifice fiecărui domeniu de activitate, precum şi de cadrul organizatoric specific organismului economic în cadrul căruia se utilizează; s-au dezvoltat astfel sisteme informatice penntru reţele de magazine, reţele de benzinării, reţele de farmacii, reţele de comunicaţie, reţele de policlinici, reţele de transport etc. care sunt distribuite pe arie largă de cuprindere; toate acestea prezintă funcţiile specifice domeniului financiar contabil implementate şi configurate în funcţie de specificul domeniului şi de modul de organizare;

2

6. Selectarea şi integrarea sistemului informatic financiar- contabil în sistemul informatic deja existent. Posibilităţi şi particularităţi de selectare şi de integrare. - limitările sunt date în general de uzura morală a tehnologiei folosite şi de posibilităţile de integrare a componentelor noi cu cele vechi;

7. Analiza comparativă a sistemelor informatice financiar- contabile existente pe piaţă: performanţe, modularitate, caracteristici reprezentative, particularităţi de realizare- utilizare- auditare, compatibilităţi, posibilităţi de integrare in sistemul informatic existent.- este vorba de sistemele financiar contabile existente pe piaţă la ora actuală, dintre care Mentor, Ciel, BitSoftware, WizRom etc.; pentru referatul care trebuie predat pentru evaluare vă rog să faceţi o analiză comparativă a 2 produse software financiar contabile.

Cadru generalInformatica este ştiinţa prelucrării automate a datelor folosind

tehnologia digitală şi de comunicaţie. Este ştiinţa utilizată în toate domeniile de activitate umană care generează volume mari şi foarte mari de date ce trebuie depozitate, gestionate şi prelucrate în intervale limitate de timp în vederea asigurării suportului decizional impus de managementul organismelor economice moderne. Specificul fiecărui domeniu de activitate a determinat apariţia unor ramuri ale acestei ştiinţe, ca de exemplu informatica economică, informatica ştiinţifică, informatica socială, informatica juridică, informatica educaţională etc.

Informatica aplicată în economie este denumită informatică economică. Această ramură a informaticii prezintă particularităţi determinate de caracteristicile activităţilor economice care se desfăşoară în conformitate cu reguli prestabilite, regulamente specifice şi legislaţia în vigoare, şi care vehiculează cantităţi mari de informaţii de acelaşi tip, asupra cărora se apică, în mod uzual, operaţii matemetice simple, care trebuie înregistrate şi prelucrate în intervale date de timp, în vederea obţinerii rezultatelor suport pentru deciziile manageriale.

În context informatic, fiecare mediu economic organizat (în baza unei legislaţii) în vederea atingerii unui anumit obiectiv poate fi denumit generic organism economic, dacă este privit ca un ansamblu de componente, reguli, relaţii, mecanisme etc. care funcţionează şi acţionează ca un tot unitar pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, asemenea unui organism viu care luptă pentru viaţă. Pe de altă, termenul generic de organism economic exprimă implicit dinamica oricărui mediu economic ale cărui componente se află într-o contiună transformare pe toată durata ciclului său de viaţă, asemenea componentelor organismului viu, care se transformă continuu de la naştere până la moarte.

3

Conceptele fundamentale cu care operează informatica sunt informaţia, cunoştinţa şi data.

Informaţia exprimă caracteristicile sau comportamentele elementelor din realitatea înconjurătoare în momentul în care sunt percepute pentru prima dată de utilizator. Creşterea continuă a volumului şi complexităţii informaţiilor vehiculate în societatea modernă o defineşte ca o societate informaţională dependentă de tehnologia informaţiei şi de comunicare, evoluţia sa fiind determinată de achiziţionarea, depozitarea (înmagazinarea), prelucrarea, transmiterea şi utilizarea informaţiilor necesare fundamentării deciziilor de orice natură.

Cunoştinţa reprezintă informaţia după momentul aflării ei. La nivel conceptual, cunoştinţa desemnează ceva cunoscut sau deja ştiut, reprezentând informaţia înmagazinată, de-a lungul timpului, în experienţa unui individ sau a unei colectivităţi. În vederea transmiterii lor către public, cunoştinţele se înregistrează fie numai pe suport material (hârtie), fie şi pe suport electronic (format electronic), folosind tehnologia IT. Întrucât nu toate informaţiile vehiculate de societatea umană de-a lungul timpului devin cunoştinţe, societatea bazată pe cunoştinţe reprezintă numai o parte a societăţii informaţionale.

Data reprezintă informaţia sau cunoştinţa înregistrată în vederea evidenţei şi/sau prelucrării. Rezultatul unei prelucrări reprezintă tot o dată care, prin interpretare, se transformă iniţial în informaţie care apoi poate deveni cunoştinţă. Datele sunt reprezentate prin simboluri şi forme accesibile omului: numere, caractere alfanumerice, operatori matematici, relaţii, imagini etc.

Din punct de vedere informatic, datele reprezintă informaţii sau cunoştinţe gestionate şi/sau prelucrate folosind tehnica de calcul. Calcula-toarele, ca sisteme electronice de prelucrare automată a datelor, au evoluat în direcţia în care manipulează şi prelucrează date provenite uneori din informaţii, alteori din cunoştinţe, reprezentate, la nivel de utilizator, într-un format accesibil acestuia, independent de metodele de evidenţă şi de prelucrare folosite. Acest lucru a creat posibilitatea utilizării sistemelor respective în toate domeniile de activitate umană.

Evoluţiile tehnologice, care au făcut posibilă înregistrarea informaţiilor în baze de date şi obţinerea de informaţii noi prin interpretarea datelor înregistrate şi prelucrate folosind sistemele de calcul, au determinat trecerea directă de la conceptul de informaţie la conceptul de dată şi reciproc, generalizându-se astfel utilizarea acestor concepte. Ca atare, cunoştinţa, ca informaţie înregistrată direct într-o bază de date, se identifică, din punct de vedere informatic, cu data.

4

Generic vorbind, prelucrarea datelor reprezintă procesul de transformare a datelor în alte date, prin efectuarea unor operaţii de evidenţă, de transfer sau de calcul. Prelucrarea automată a datelor este foarte importantă pentru evoluţia unui organism economic modern, deoarece informaţiile obţinute prin interpretarea rezultatelor prelucrărilor efectuate asupra volumelor mari de date vehiculate de acesta, greu de sintetizat altfel, devin rapid accesibile, putând fundamenta decizii manageriale urgente.

Sistemele informatice sunt sistemele de prelucrare automată a datelor bazate pe tehnologia digitală. Progresele tehnicii de calcul şi de comunicaţie, care au crescut puterea de calcul şi care au permis reducerea continuă a preţurilor de cost ale echipamentelor digitale şi programelor aferente, făcându-le mai accesibile, au condus la generalizarea utilizării lor în toate domeniile de activitate.

Informatica de gestiune este partea informaticii economice care se ocupă cu prelucrarea automată a datelor de evidenţă şi control vehiculate în cadrul unui organism economic. La nivel conceptual, foloseşte, suplimentar, noţiunea de gestiune.

Din punct de vedere informatic, gestiunea reprezintă totalitatea bunurilor unui organism economic, încredinţate spre administrare managerilor, pentru desfăşurarea acţiunilor specifice domeniului său de activitate, acţiuni impuse de necesitatea realizării produselor şi/sau serviciilor solicitate de clienţi, în vederea atingerii obiectivului propus, de regulă obţinerea de profit.

Bunurile oricărui organism economic sunt formate din resurse care pot fi materiale (inclusiv tehnice), financiare, informaţionale şi umane. Progresele tehnologice, care au permis crearea şi funcţionarea unor organisme economice cu domenii de activitate complexe (de tip reţea), au condus, implicit, la creşterea ponderii şi rolului resurselor informaţionale (totalitatea informaţiilor) vehiculate de acestea, în raport cu celelalte categorii [1. Z. Gherasim]. În acest context, suportul informaţional, necesar managerilor pentru fundamentarea deciziilor, care determină direcţiile de evoluţie ale organismelor economice moderne, este oferit, în cea mai mare parte, de sistemele informatice de gestiune dedicate gestionării şi prelucrării volumelor mari de date de acelaşi fel, asupra cărora se aplică, de regulă, operaţii aritmetice şi logice simple. Cunoaşterea şi utilizarea eficientă a resurselor informaţionale de către manageri implică gestionarea acestora cu ajutorul sistemelor informatice de gestiune integrate, în care datele se introduc o singură dată şi se exploatează diferenţiat, în funcţie de necesităţi.

Relaţia dintre sistemele utilizate de societatea umană pentru colectarea, prelucrarea şi gestionarea informaţiilor pe care le vehiculează, în evoluţia ei,

5

este reprezentată vizual în fig. 1.2. Ponderea utilizării fiecărui asemenea sistem este proporţională cu dimensiunea figurii folosite pentru reprezentarea sa.

Pentru folosirea resurselor informaţionale oferite de societatea modernă de astăzi, managerii (conducătorii) oricărui organism economic trebuie să cunoască conceptele şi principiile de realizare a sistemelor informatice de gestiune, de interes general sau dedicate domeniului de activitate pe care îl coordonează. Totodată, trebuie să cunoască tehnicile de implementare şi modalităţile de utilizare specifice instrumentelor informatice cu ajutorul cărora se poate asigura asistarea deciziei manageriale. Trebuie să cunoască modalităţile şi tehnicile de întreţinere şi de auditare a sistemelor şi instrumetelor informatice pe care le utilizează în activitatea lor curentă în vederea obţinerii rezultatelor aşteptate.

Sistem economicOrice organism economic (firmă, întreprindere, instituţie, bancă,

unitate agricolă sau de stat etc.) reprezintă un sistem economic deoarece este compus din mai multe compartimente de sine stătătoare (direcţii, secţii, departamente, laboratoare, ferme, unităţi etc.), cu reguli de acţiune specifice (funcţionare, legislative, organizaţionale etc.), care se interconectează şi interacţionează între ele formând un întreg organizat în vederea atingerii obiectivelor declarate la constituirea sa, realizarea produselor şi/sau serviciilor specificate în documentele de înfiinţare. La rândul lui, fiecare compartiment de sine stătător al unui organism economic reprezintă un subsistem economic, deoarece este compus din mai multe locuri de muncă individuale (servicii, ateliere, birouri, puncte de lucru, subunităţi etc.), cu regulamentele interne specifice de funcţionare şi /sau de gestiune, care colaborează între ele şi formează un întreg organizat pentru realizarea unor subansamble sau servicii ce intră în componenţa produselor sau serviciilor finale, oferite de sistemul economic, în întregul lui, clienţilor săi. Rezultă că un sistem economic este format dintr-o mulţime de subsisteme economice, care pot fi considerate sisteme economice de sine stătătoare. În acest context, conceptul de sistem economic, se atribuie nu numai 6

Fig. 1.2.

Sistemeinformaţionale

SistemeInformatice

(SI)

SistemeInformatice de Gestiune

(SIG)

Sisteme Informatice de Gestiune

Integrate (SIGI)

unui organism economic, ci şi fiecărui compartiment al său de sine stătător.

Orice organism economic se defineşte ca fiind un sistem deschis [3. M. Udrică], deoarece realizează un schimb permanent de resurse cu alte organisme economice. În mod similar, orice compartiment de sine stătător al unui organism economic este un sistem deschis deoarece realizează un schimb permanent de resurse cu alte compartimente ale acestuia sau cu compartimente din cadrul altor organisme economice.

Componente funcţionaleDefinit ca sistem economic deschis, orice organism economic este

format, generic, din trei subsisteme/ componente funcţionale interconectate (fig. 1.3.):

subsistemul productiv, condus sau operativ, care realizează funcţia organismului economic (producţie sau prestări servicii), fiind factorul de execuţie;

subsistemul informaţional, care asigură comunicarea între celelalte două subsisteme ale organismului economic, precum şi legătura acestuia cu mediul său exterior (economic, financiar, bancar etc.);

subsistemul decizional (de conducere), care controlează şi conduce sistemul operativ prin intermediul sistemului informaţional.

Fiecare dintre aceste trei subsisteme funcţionale poate fi considerat un sistem economic de sine stătător.

7

Fig. 1.3. Reprezentarea grafică a unui organism economic, ca sistem deschis. Subsisteme componente [2. V. Stanciu]

Mediu exteriorOrganismuluiEconomic (Sistemului Economic)

Organism Economic (OE) = Sistem Economic (SE)

dateorganizate

dispoziţiide execuţie

Sistem (subsistem)decizional

(de conducere)Funcţia

DECIZIE

Sistem (subsistem

informaţionalFuncţia

INFORMAŢIE

Sistem (subsistem) operativ condus sau productiv,

(realizează funcţia OE)Funcţia OPERAŢIE

(realizare Produse sau servicii)

informaţii

date

decizii

ordine

Flux informaţional descendent

(intern)

Flux informaţional ascendent(intern)

Flux informaţional

Resurse informaţionale

Flux financiar Resurse financiare

Flux material Resurse materiale

Flux uman Resurse umane

Fluxuri externe

Schimbul de resurse între un sistem economic şi alte sisteme economice, care formează mediul exterior acestuia, se realizează în fluxuri. În funcţie de tipul resurselor care participă la acţiunea de schimb, se deosebesc: Flux informaţional:

Totalitatea informaţiilor necesare desfăşurării unei anumite activităţi.

Fluxmaterial:

Totalitatea materiilor prime, materialelor consumabile, serviciilor, produselor, echipamentelor şi/sau programelor necesare desfăşurării unei anumite activităţi.

Flux financiar: Totalitatea resurselor băneşti necesare desfăşurării unei anumite activităţi.

Flux uman: Totalitatea acţionarilor, angajaţilor, colaboratorilor care participă la desfăşurarea unei anumite activităţi.

Domeniu de activitatePentru realizarea obiectivului propus, un sistem economic utilizează

resursele de care dispune pentru desfăşurarea unei mulţimi de activităţi care-i defineşte domeniul de activitate.

Indiferent de particularităţile sale funcţionale, de organizare şi legislative, un sistem economic poate avea, generic, două tipuri de domenii de activitate:

producţie, dacă mulţimea de activităţi pe care o desfăşoară are ca obiectiv realizarea de produse destinate utilizatorilor, persoane fizice sau alte sisteme economice, ca de exemplu bunuri de larg consum, maşini şi utilaje, tipografie, energie electrică etc.; fiecare categorie de produse defineşte un subdomeniu al domeniului de activitate producţie specific, ca de exemplu alimentar, textil, IT, tipografic, energetic etc.;

8

prestare de servicii, dacă mulţimea de activităţi pe care o desfăşoară are ca obiectiv prestarea de produse către utilizatori, persoane fizice sau alte sisteme economice, ca de exemplu furnizarea energiei electrice, intreţinerea utilajelor şi echipamentelor, aprovizionarea, desfacerea, transportul, contabilitate etc.; fiecare categorie de servicii defineşte un subdomeniu al domeniului de activitate prestare de servicii specific, ca de exemplu distribuţie, service, aprovizionare, desfacere, transport, contabilitate etc.

Domeniul de activitate al unui sistem economic este mai mult sau mai puţin complex, după cum mulţimea activităţilor pe care o desfăşoară pentru atingerea obiectivului propus este mai mult sau mai puţin complexă. De regulă mulţimea activităţilor desfăşurate de un sistem economic este formată din submulţimi omogene de activităţi cu rezultate de sine- stătătoare, care definesc subdomenii de activitate în cadrul domeniului de activitate al sistemului economic respectiv. În acest context, domeniul de activitate al unui sistem economic poate fi:

specific, dacă este definit de mulţimea activităţilor specifice desfăşurate de sistemul economic pentru realizarea obiectivelor propuse, respectiv realizarea produselor şi/sau serviciilor pe care trebuie să le ofere clienţilor cu scopul de a obţine venituri, a de exemplu:- producţia de îmbrăcăminte, pentru o fabrică de confecţii;- prestarea de servicii educaţionale, pentru o universitate;- aprovizionarea- desfacerea, pentru un depozit de materiale;- prestarea de servicii financiar- contabilitate, pentru o firmă de

contabilitate;- prestarea serviciilor de cercetare- dezvoltare, pentru un institut

de cercetare;- prestarea serviciilor de divertisment, pentru o discotecă etc.

auxiliar, dacă este definit de mulţimea activităţilor auxiliare desfăşurate de sistemul economic pentru realizarea obiectivelor propuse, ca de exemplu:- aprovizionarea cu materii prime şi materiale consumabile;- desfacererea produselor realizate;- prestarea serviciilor de evidenţă personal, pentru personalul

propriu;- prestarea serviciilor financiar- contabilitate, pentru uz propriu;- prestarea serviciilor cercetare- dezvoltare, pentru uz propriu

etc.

9

Pe de altă parte, domeniul de activitate al unui sistem economic este:

simplu, dacă mulţimea activităţilor desfăşurate este omogenă şi are un rezultat de sine- stătător (producţia unei singure categorii de produse sau prestarea unei singure categorii de servicii);

complex, dacă mulţimea activităţilor desfăşurate este formată din mai multe submulţimi omogene de activităţi cu rezultate de sine- stătătoare (producţia mai multor categorii de produse sau prestarea mai multor categorii de servicii).

Documente de evidenţă şi controlDesfăşurarea activităţilor de către un sistem economic pentru a-şi

atinge scopul generează fluxuri de resurse cărora le corespund fluxuri de documente deoarece resursele implicate în procesul de producţie sau de prestare servicii pentru terţi se înregistrează, sub formă de date ce exprimă cantitatea, valoarea şi/calitatea lor, pe documente întocmite la locul şi în momentul desfăşurării activităţilor la care participă resursele respective. Pentru activităţile de schimb între un sistem economic şi exteriorul său (aprovizionare, desfacere, informare, promovare etc.) fiecare flux de resurse informaţionale, materiale sau umane este însoţit de un flux financiar.

În funcţie de complexitatea sa, fiecare activitate desfăşurată de un sistem economic generează unul sau mai multe fluxuri de resurse, cărora le corespund unul sau mai multe fluxuri de documente care demonstrează efectuarea acesteia şi consemnează cantitativ, valoric şi/sau calitativ, resursele implicate.

Pentru fiecare tip de activitate pe care o desfăşoară un sistem economic se întocmesc documente specifice, în funcţie de modul de participare a resurselor la activitatea respectivă. Din acest punct de vedere, se deosebesc:

documente cu caracter permanent, care se întocmesc pentru activităţi la care resursele implicate rămân neschimbate pentru toate desfăşurările dintr-o anumită perioadă de timp (producţie, servicii, personal etc.); se întocmesc la prima desfăşurare a activităţii şi se completează la următoarele desfăşurări ale acesteia, rămânând valabile pentru toate desfăşurările sale ulterioare care se efectuează în perioada respectivă de timp (listă de produse/ servicii/ personal, specificaţie/ reţetă de fabricaţie, stat de plată etc.);

10

documente cu caracter de eveniment, care se întocmesc pentru activităţi la care resursele implicate se schimbă de la o desfăşurare la alta, pentru fiecare set de resurse (marfă, cursă feroviară/aeriană etc.), care participă numai la desfăşurarea produsă la un moment dat de timp (cumpărare, vânzare, transport, spectacol etc) întocmindu-se un set de documente (factură, chitanţă, ordin de plată, cursă, bilet de călătorie, bilet de transport etc.); documentele întocmite pentru această categorie de activităţi sunt considerate, în contextul proiectării sistemelor informatice, documente tip eveniment deoarece fiecare desfăşurare a unor asemenea activităţi antrenează un set de resurse, care se înregistrează pe câte un set de documente întocmit la locul şi momentul de timp la care s-a produs.

Documentele pe care se inregistrează resursele implicate în activităţile pe care le desfăşoară sistemele economice sunt denumite, generic, documente de evidenţă şi control deoarece consemnează:

desfăşurarea unor activităţi de către un sistem economic; indică tipul activităţilor desfăşurate;

resursele care participă la activităţile desfăşurate de un organism economic; indică valoarea, cantitatea şi calitatea resurselor respective.

Documentele de evidenţă şi control prezintă următoarele caracteristici:

se întocmesc la locul de desfăşurare a activităţilor, reprezentând dovada desfăşurării lor (Contract de vânzare /cumpărare, Factură de vânzare /cumpărare, Stat de plată, Foaie matricolă, Lege etc.;

conţin caracteristicile elementelor realităţii de informatizat reprezentative pentru sistemul informatic de gestiune, exprimate sub formă de date care se utilizează la întocmirea evidenţelor şi la efectuarea calculelor impuse de managerii sistemului economic, precum şi de organele financiare şi legislative care controlează activitatea acestuia (Nr./Dată/Valoare, pentru Contractul de vânzare-cumpărare, Salariu tarifar/Spor vechime/Rest de plată, pentru Statul de plată salarii etc.);

se obţin într-o ordine cronologică, determinată de succesiunea în timp a activităţilor care le produc (întâi se aprovizionează un sortiment de produs şi numai după aceea se poate vinde, etc.);

se condiţionează unele pe altele, în funcţie de conţinutul şi de momentul producerii lor (nu pot întocmi o factură de vânzare înainte de a avea o listă cu preţurile de vânzare a produselor).

11

Documentele de evidenţă şi control simple sunt denumite generic documente primare de evidenţă şi control deoarece conţin datele care pot fi identificate unic într-un sistem informatic. Practic, fiecărui document primar de evidenţă şi control fizic îi corespunde un document similar (format electronic) în sistemul informatic. Se precizează că documentele de evidenţă şi control fizice (reale) folosite în cadrul sistemului economic nu coincid, ca număr şi caracteristici, cu documentele primare de evidenţă şi control definite în modelul de reprezentare a realităţii de informatizat.

Desfăşurarea continuă a activităţilor necesare îndeplinirii obiectivului unui sistem economic conduce la întocmirea şi/sau la actualizarea permanentă a unor documente. Practic, cu cât complexitatea sistemului economic este mai mare, cu atât volumul de activitate desfăşurat de acesta este mai mare şi, în consecinţă, numărul documentelor întocmite este mai mare. Prin urmare, creşte volumul de informaţii înregistrate (date) pe documente care, prin prelucrare în conformitate cu regulile de gestiune interne şi cu legislaţia în vigoare, conduc la rezultate (alte date) prin interpretarea cărora managerii obţin informaţiile pe care îşi fundamentează deciziile. Rezultă că, pe ansamblu, creşte volumul de informaţii care exprimă caracteristicile activităţilor desfăşurate de un sistem economic cu domeniu de activitate complex, precum şi cantitatea, valoarea şi/ sau calitatea resurselor (informaţionale, materiale, financiare şi umane) utilizate de acesta în procesul de producţie şi/sau de prestare servicii. În acest context, creşte ponderea resurselor informaţionale, în raport cu celelalte categorii de resurse deoarece, prin interpretarea datelor înregistrare pe documente şi a rezultatelor obţinute prin prelucrările acestora, toate categoriile de resurse vehiculate de sistemul economic modern se transformă în resurse informaţionale. Prin urmare, creşte rolul acestor resurse în evoluţia unui sistem economic, şi implicit, al sistemelor informaţionale, la nivelul cărora sunt gestionate şi/sau prelucrate.

Sistem informaţionalSistemul informaţional se defineşte ca fiind un un ansamblu organizat

şi integrat de operaţii de culegere, transmitere, prelucrare, sistematizare, analiză şi păstrare, difuzare şi valorificare a informaţiilor” [3. M. Udrică]. Deoarece informaţiile vehiculate de un sistem economic sunt distribuite la nivelul compartimentelor sale funcţionale, fiind utilizate pentru fundamentarea deciziilor manageriale la nivelul fiecăruia, sistemul său informaţional este format din mulţimea (sub)sistemelor informaţionale corespunzătoare componentelor sale de sine stătătoare.

12

Sistemul informaţional face legătura între celelalte două sisteme componente ale sistemului economic, cel de conducere şi cel productiv. În mod concret acest sistem are, pe de-o parte, rolul de a sintetiza datele provenite de la sistemul productiv şi din exteriorul său în date care, interpretate la nivelul sistemului de conducere, determină obţinerea informaţiilor pe care se bazează deciziile de management. Pe de altă parte, are rolul de a descompune aceste decizii în ordine care trebuie executate la nivelul sistemului productiv. Altfel spus, datele primite de la celelalte componente ale sistemului economic şi din exteriorul acestuia, se prelucrează şi se sintetizează la nivelul sistemului informaţional. Informaţiile obţinute prin interpretarea rezultatelor acestor prelucrări fundamentează deciziile luate la nivelul sistemului de conducere. Aceste decizii sunt transmise sistemului informaţional, care le descompune în ordine pe care le transmite, sub formă de dispoziţii de execuţie, sistemului productiv. În procesul de producţie sau de prestare servicii se generează datele care, după ce se înregistrează (consemnează) în documentele întocmite la faţa locului, se transmit către sistemul informaţional, care le prelucrează şi le sintetizează, împreună cu altele, şi le transmite la nivelul superior etc.

Sistemul informaţional este indispensabil în procesul de conducere al oricărui sistem economic. Are un rol major în desfăşurarea tuturor activităţilor care se impun pentru ca un sistem economic, în ansamblul său, să realizeze obiectivele specificate la constituirea sa, deoarece furnizează fiecărui utilizator informaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i revin în procesul de producţie sau de prestare servicii.

Pe măsură ce volumul informaţiilor vehiculate de un sistem economic creşte, se impune utilizarea tehnicilor automate de calcul, care pot prelucra rapid volume mari şi foarte mari de informaţii, dacă sunt înregistrate în format electronic. Rezultatele acestor prelucrări pot fi transmise, practic în timp real, către utilizatorii lor, folosind tehnologia digitală de comunicaţie (intranet şi/sau internet).

Sporirea numărului de organisme economice care vehiculează volume mari de informaţii complexe, a impus integrarea sistemelor informatice în sistemele informaţionale tradiţionale utilizate pentru gestionarea şi prelucrarea acestora, ca sisteme de prelucrare automată ce pot oferi utilizatorilor suportul de date pentru informaţiile dorite, acolo unde este necesar, la momentul de timp dorit.

Sistem informatic (SI)Sistemul informatic se defineşte ca fiind partea automatizată a

siste-mului informaţional. În esenţa sa, reprezintă un ansamblu organizat 13

de echipamente de calcul şi programe (software), care comunică între ele pentru a asigura prelucrarea automată a datelor vehiculate în cadrul unui sistem economic, în conformitate cu regulile de gestiune interne şi legislaţia în vigoare, precum şi transferul rezultatelor către utilizatorii lor. Deoarece datele supuse prelucrărilor şi rezultatele acestora se produc şi se transmit diferenţiat la nivelul compartimentelor unui sistem economic, în funcţie de particularităţile funcţionale, organizatorice, legislative şi de gestiune specifice fiecăruia, sistemul informatic utilizat de întreg este format din mulţimea (sub)sistemelor informatice utilizate de compo-nentele sale. Practic, sistemul informatic implementat pentru un sistem eco-nomic este format din mulţimea sistemelor informatice implementate câte unul pentru fiecare domeniu de activitate identificat în cadrul acestuia, motiv pentru care este denumit sistem informatic global.

La nivel economic, sistemul informatic are funcţia de prelucrare auto-mată a datelor, obţinute prin înregistrarea informaţiilor provenite din exteriorul şi interiorul unui sistem economic. Rezultatele prelucrărilor automate sunt inter-pretate de factorii de decizie pentru obţinerea informaţiilor necesare procesului de conducere, procesului de producţie sau de prestare servicii şi procesului de informare. Datele supuse prelucrărilor reprezintă informaţiile înregistrate pe docu-mente, la locul şi la momentul desfăşurării activităţilor unui sistem economic, care merită a fi organizate şi reprezentate pentru a fi prelucrate automat, într-un sistem informatic.

De regulă, se prelucrează automat volumele mari de date de acelaşi fel, asupra cărora se aplică operaţii matematice simple. Pentru obţinerea informaţiilor necesare funcţionării sale, un sistem economic trebuie să prelucreze volumul de date corespunzător numărului mare de documente, întocmite periodic sau câte unul, la fiecare desfăşurare de activitate. Datele consemnate în aceste documente formează, în mod uzual, operanzii unor operaţii aritmetice şi logice, deoarece activităţile economice corespunzătoare operaţiilor respective sunt, în majoritatea lor, activităţi simple de transfer, de transformare, de consum şi de evidenţă a resurselor vehiculate de un sistem economic pentru atingerea scopului urmărit. Practic, cu cât volumul de activitate desfăşurat de un sistem economic este mai mare şi mai complex, cu atât numărul documentelor întocmite de acesta în timpul funcţionării este mai mare şi, în consecinţă, cantitatea de date care trebuie prelucrate într-o perioadă limitată de timp este mai mare. De aceea, datele rezultate din activităţile economice trebuie organizate şi reprezentate astfel încât să poată fi prelucrate automat, cu ajutorul sistemelor informatice.

Structură14

Structura sistemului informatic reprezintă modul de organizare internă al acestuia pentru îndeplinirea funcţiei sale de prelucrare automată a datelor. Reprezintă principiile de realizare a sistemului informatic (model principial), stabilite pe baza elementelor fundamentale ce definesc domeniul de activitate şi particularităţile sistemului economic pentru care acesta îndeplineşte funcţia de prelucrare automată a datelor.

Ca structură generală orice sistem informatic, inslusiv sistemul informatic de gestiune, este alcătuit din următoarele componente structurale (fig. 1.4.).

La nivel general, componentele structurale ale sistemului informatic sunt aceleaşi, independent de domeniul de activitate pentru care a fost realizat, deoarece acesta trebuie să-şi îndeplinească funcţia de prelucrare automată a datelor introduse în sistem pentru obţinerea rezultatelor solicitate de utilizatori. Fiecare componentă structurală prezintă însă particularităţi sau caracteristici specifice domeniului de activitate pentru care s-a realizat sistemul informatic din care face parte.

Structura sistemului informatic realizat pentru un anumit domeniu de activitate şi un anumit sistem economic este unică deoarece este determinată de particularităţile funcţionale, de regulile de gestiune specifice şi de legislaţia în vigoare aferentă domeniului respectiv. Altfel spus, componentele structurale sunt unice pentru fiecare domeniu de activitate în parte, deoarece reprezintă în sistemul informatic elementele fundamentale ale domeniului de activitate pentru care s-a realizat (sistemul informatic). În fond, pentru că preiau (intrări), prelucrează (prelucrări) şi distribuie (ieşiri) datele generate de activităţile dintr-un anumit domeniu, care antrenează anumite categorii de resurse, asupra cărora produc efectele (de transferare, transformare, consum sau evidenţă) determinate de regulile proprii de gestiune şi de legislaţia specifică domeniului respectiv, în vederea obţinerii unor rezultate prestabilite,

15

Fig. 1.4. Structura generală a unui sistem informatic

re-zultă

asupra cărora

se aplică

INTRĂRI (de date)

totalitatea datelor supuse prelucrărilor

PRELUCRĂRI (de date)

totalitatea operaţiilor efectuate asupra

datelor

IEŞIRI(de date)

rezultatele relucrărilor efectuate

asupra datelor

componentele structurale reprezintă în sistemul informatic elementele de bază care definesc domeniul de activitate pentru care s-a realizat şi îl individualizează în mulţimea domeniilor de activitate posibile. Din acest punct de vedere, structura unui sistem informatic reprezintă modelul principial al domeniului economic pentru care se realizează.

ArhitecturăArhitectura sistemului informatic reprezintă un model constructiv

al sistemului informatic realizat pentru un domeniu de activitate şi un sistem economic. Sistemul informatic este un sistem complex fiind alcătuit, la rândul lui, din mai multe (sub)sisteme care reprezintă, fiecare în parte, o componentă arhitecturală a sa:

sistemul de calcul: ansamblul hardware-software care interacţionează în vederea prelucrării automate a datelor sistemului economic care utilizează sistemul informatic în vederea desfăşurării eficiente şi în timp util a activităţilor specifice; este format din calculatoarele la dispoziţia utilizatorului;

sistemul de comunicaţie – ansamblu hardware-software care interacţio-nează în vederea asigurării transferului de date între diferitele compo-nente ale sistemului informatic; este format din dispozitive de comu-nicaţie şi calculatoare dedicate care asigură comunicarea datelor în cadrul sistemului informatic respectiv (transferul datelor între componentele acestuia);

sistemul de resurse umane – mulţimea persoanelor de diferite funcţii sau profesii care interacţionează cu sistemul informatic, acţionând în direcţia îndeplinirii funcţiei acestuia;

sistemul (cadrul) organizatoric – totalitatea metodelor şi tehnicilor de organizate folosite pentru ca sistemul informatic să-şi îndeplinească funcţia.

Pentru îndeplinirea funcţiei de prelucrare automată a datelor utilizatorilor săi, un sistem informatic trebuie să conţină minim un calculator, care reprezintă el însuşi un sistem de calcul, caz în care nu necesită sistem de comunicaţie. De regulă însă, sistemul informatic este format din mai multe calculatoare interconectate (reţea) printr-un sistem de comunicaţie.

Calculatoarele din componenţa unui sistem informatic sunt folosite pentru efectuarea prelucrărilor solicitate de utilizatorii săi sau pentru asigurarea comunicaţiei datelor în sistemul informatic respectiv, în funcţie de software-ul pe care îl rulează.

16

Din punct de vedere arhitectural, calculatorul reprezintă unitatea de calcul a sistemului informatic, sistemul său de calcul putând fi format dintr-un singur calculator izolat sau din mai multe calculatoare conectate în reţea.

Calculatorul este un sistem, denumit în mod uzual sistem de calcul, deoarece este format dintr-un ansamblu organizat de componente hardware şi software care interacţionează în vederea prelucrării datelor (efectuare calcule, evidenţă, stocare, transfer etc.) dintr-un domeniu de activitate umană (economic, social, cultural, educaţional, tehnic, comunicaţiilor de date sau multimedia etc.) (fig. 1.6.).

17

Fig. 1.6. Principalele componente hardware şi software dintr-un sistem de calcul

B. SOFTWARE

suntscrise

cu

creează şi

gestio-nează

(colecţii organizate de date)

BAZE DE DATE- BD

totalitate limbajede programare folosite în SI

de limbaj = pachet de programe care asigură conversia programelor în limbajul recunoscut de procesor

totalitate programefolositeîn SI

de sistem = pachet de programe care asigură accesul utilizatorului la resursele sistemului

de aplicaţie = pachet de programedestinate utilizato-rului

pentru dezvoltate de aplicaţii = pachet de programe destinate utilizatorului proiectant de aplicaţii şi programatorului.

aplicaţii = pachet de programe destinat utilizatorului final

CALCULATOR = SISTEM DE CALCUL sau SISTEM CALCULATOR

A. HARDWARE = ansamblu echipamente fizice folosite de SI

echipamentele periferice(tastatură, mouse, scanner, imprimantă, monitor, stick- uri, unităţi de disc etc.)

unitate centrală de prelucrare(procesor, memorie internă, interfeţe de comunicaţie cu echipamentele periferice)

dispozitive de comunicaţie (placă reţea, modem etc.)

executate de

stocate pe

Sistemul informatic are două componente arhitecturale majore, cu rol decisiv în existenţa sa, deoarece reprezintă componentele arhitecturale ale sistemelor de calcul şi de comunicaţie, în fond tot sisteme de calcul folosite pentru comunicaţia de date, fără de care nu se poate vorbi de sistem informatic, şi anume hardware-ul şi software-ul.

Principalele componente hardware care intră în componenţa unui calculator, indiferent de rolul lui în cadrul sistemului informatic, şi modalitatea de interconectare a lor, precum şi modul lor de comunicare cu grupele majore de software, sunt prezentate în schema bloc din fig. 1.7.

18Fig. 1.7. Modul de interconectare şi de comunicare a principalelor

componente hardware şi software dintr-un calculator

SOFTWARE:– programe;– limbaje;– baze de date

Baze de Date(BD)

SOFTWARE DE SISTEM – Sistem de

Operare (SO); – programe utilitare.

– programe pentru dezvoltare de aplicaţii (SGBD- uri);– aplicaţii (programe pentru

utilizator).

ş

SOFTWARE DE APLICAŢIE

SOFTWAREDE LIMBAJ:– limbaje de

programare;– programe

asociate;

HARDWARE:– unitate centrală de prelucrare;– echipamente periferice;– echipamente de reţea.

UnitateCentrală

Unitatede disc

Interfaţă dereţea

înscris în memorie . NET

l...atetc. sau arhivat)

Funcţionarea componentei hardware este controlată de componenta software care interacţionează permanent cu utilizatorul pentru a asigura funcţionarea sistemului informatic, în ansamblul său, în concordanţă cu solicitările utilizatorului respectiv.

Hardware-ul şi software-ul sunt componentele arhitecturale care definesc sistemul informatic cu performanţele sale şi- i determină rolul în raport cu utilizatorii.

Hardware-ul unui sistem informatic se defineşte ca fiind partea sau componenta sa fizică (materială, concretă), formată din ansamblul echipamentelor de calcul şi de comunicaţie, împreună cu toate dispozitivele şi accesoriile utilizate pentru realizarea acestuia. În funcţie de modul de organizare în cadrul sistemului informatic, componentele sale hardware se pot grupa în:

unitate centrală de prelucrare- CPU, formată, în principal, din microprocesor şi dispozitive care comunică direct cu acesta- memorie, interfeţe standardizate, dispozitive interne de comunicaţie;

echipamente (dispozitive) periferice care se conectează la CPU prin intermediul unor interfeţe dedicate, standardizate, care pot fi de intrare (tastatură, mouse, scanner etc.), de ieşire (monitor, imprimantă etc.), de intrare-ieşire (disk-HDD sau floppy disk-FDD, CD-R/W sau DVD-R/W, stick sau USB-ul etc.);

echipamente (dispozitive) de reţea (comunicaţie), interne sau de sine-stătătoare (hub, switch, modem, bridge, router etc.);

cabluri de interconectare.Software-ul unui sistem informatic se defineşte ca fiind partea sau

componenta sa logică (gândită), fără reprezentare materială concretă, care cuprinde totalitatea programelor executabile şi a limbajelor de programare utilizate pentru scrierea acestora, precum şi totalitatea

19

datelor asupra cărora operează aceste programe, astfel organizate încât să poată fi stocate, prelucrate şi regăsite în sistemul informatic respectiv Cu alte cuvinte, termenul software se atribuie programelor de calculator, limbajelor de programare folosite pentru scrierea lor şi datelor pe care le prelucrează.

Toate componentele software ale sistemului informatic, cu excepţia limba-jelor de programare şi a datelor utilizatorilor, sunt denumite generic programe de calculator, deoarece există numai în raport cu procesorul calculatorului care le execută, îndeplinind astfel sarcinile pentru care au fost create.

În funcţie de natura şi de rolul lor într-un sistem informatic, componentele software se grupează în următoarele categorii majore:

software de utilizator, care permite utilizatorilor să folosească resursele hardware la desfăşurarea unor categorii de activităţi din divese domenii; cuprinde software-ul de sistem şi software-ul de aplicaţie; software-ul de sistem, care asigură accesul utilizatorilor la toate resursele hardware ale sistemului, cuprinde Sistemul de Operare (efectuează funcţiile de bază necesare comunicării operatorului cu componentele hardware- Windows, Linux etc.) şi programe utilitare (execută funcţii specifice, legate direct de gestionarea resurselor hardware pentru care au fost realizate); software- ul de aplicaţie, care cuprinde toate pachete de programe destinate utilizatorilor, cuprinde software-ul pentru dezvoltare de aplicaţii (pachete de programe asociate limbajelor de programare folosite de proiectanţi pentru realizarea programelor aplicaţii necesare în desfăşurarea activităţilor din diverse domenii de activitate- Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date) şi aplicaţiile propriu-zise (programe sau pachete de programe destinate utilizatorilor finali- Microsoft Office, Corel Draw, Mentor etc.);

software de limbaj, care oferă programatorilor instrumentele de care au nevoie pentru a scrie programe; cuprinde limbajele de programare (C++/Visual C++, Basic/Visual Basic/ VB, J/Java, SQL etc.) şi programele asociate lor (asambloare, compilatoare, editoare de legături, interpretoare, debuggere etc.);

datele utilizatorilor, introduse în sistemul informatic în vederea prelucrării lor conform necesităţilor utilizatorilor; în funcţie de modul de organizare acestea pot fi de tip document (în format electronic) sau Bază de Date (BD); documentele sunt date organizate folosind produse software specializate (procesoare de text- Microsoftword, procesoare de tabele- Microsoft Exel) care

20

permit comunicarea imediată a lor către utilizatori (prin vizualizare – pe un monitor de calculator – sau imprimare – pe suport material) sau depozitarea lor în colecţii (de date); bază de date este definită de datele organizate sub formă de bază de date, folosind în acest scop produse software specializate în stocarea, prelucrarea, regăsirea, manipularea şi gestionarea volumelor mari de date de acelaşi fel, asupra cărora se aplică operaţii simple (aritmetice, logice, medii, statistici comparaţii etc.), astfel încât prin interogare să se obţină răspunsurile necesare în fundamentarea deciziilor de orice natură.

Componentele software care trebuie instalate permanent şi obligatoriu pe calculatoarele unui sistem informatic, pentru ca acesta să-şi îndeplinească funcţia pentru care a fost realizat, sunt cele destinate utilizatorului şi datele manipulate cu ajutorul lor. Programele asociate limbajelor de programare pot fi instalate numai pe durata procesului de realizare şi de testare a programelor create cu ajutorul limbajelor respective.

Bază de dateBaza de Date – BD (format bază de date) reprezintă, în limbaj

informatic, un mod structurat sau organizat de stocare şi de regăsire a datelor într-un sistem informatic. Conţinutul unei baze de date este format din mulţimea datelor dintr-un anumit domeniu, care au fost generate în timpul desfăşurării activităţilor unui sistem economic şi au fost introduse (înregistrate) într-un sistem informatic pentru a fi gestionate mai eficient şi prelucrate în mod automat.

În limbaj uzual, baza de date desemnează atât datele, cât şi modul lor de organizare, prin similitudine cu noţiuni din vorbirea curentă care desemnează ansambluri organizate de elemente de acelaşi fel. Datorită asemănării de conţinut cu semnificaţia cuvintelor colecţie, bancă sau bibliotecă, baza de date este denumită şi colecţie organizată, bibliotecă sau bancă de date.

Din punct de vedere conceptual, sistemul bază de date se defineşte ca fiind format din structura bazei de date (descrierea structurii datelor şi a regulilor care asigură coerenţa lor în raport cu sistemul economic care le generează) şi ansamblul colecţiilor organizate de date depozitate în mod sistematizat într-un sistem informatic, care se corelează pe baza regulilor de funcţionare, de gestiune, de organizare şi legislative specifice domeniului în vederea obţinerii rezultatelor necesare utilizatorului pentru fundamentarea deciziilor manageriale.

21

Fig. 1.10. Reprezentarea vizuală a conceptului de bază de date (schemă bloc)

SISTEM ECONOMIC

DOMENIULREAL

(documente pe care sunt consemnate, prin valorile caracteristicilor lor, resursele utilizate şi activităţile desfăşurate);

SISTEM BAZĂ DE DATE

DOMENIUL

ABSTRACT

separarea şi generalizarea caracteristicilor reprezentative pentru domeniul real, şi a relaţiilor dintre ele;

COLECŢIIDE DATE

valorile caracteris-ticilor reprezenta-tive, înregistratepe un suport extern de memorie

DOMENIUL SEMANTIC

reprezentarea caracteristi-cilor selectate şi a relaţiilor dintre ele în funcţie de semnificaţia lor reală;

BAZA DE DATE

modelul abstract de reprezentare a valorilor caracteristicilor reprezentative, stabilit în funcţie de tipul legăturilor dintre ele, care determină modul de organizare;

reprezen-tare şi

organizare

Colecţia de date se defineşte ca fiind mulţimea valorilor (care prin înregistrare devin date) caracteristicilor reprezentative ale unui element real din sistemul economic (resursă sau activitate) consemnate într-un document sau într-o mulţime de documente de acelaşi fel, întocmite la momentele de timp la care se desfăşoară activităţile la care participă una sau mai multe resurse, împreună cu domeniile reale în care pot lua valori caracteristicile respective, denumite generic domenii de definiţie [1. Z. Gherasim]. Spre exemplu, colecţia FACTURĂ reprezintă mulţimea valorilor pe care le iau caracteristicile activităţilor de vânzare sau de cumpărare desfăşurate într-o perioadă de timp, care le individualizează una de alta, (SerieFactură, NrFactură, DataFactură etc.) consemnate în Facturile întocmite pentru vânzările de produse (sau prestarea de servicii) sau cumpărările de materiale efectuate (sau servicii utilitare) de către un organism economic într-o anumită perioadă de timp, câte una pentru fiecare vânzare sau cumpărare care loc în perioada de timp analizată, împreună cu domeniile reale în care pot lua valori caracteristicile respective (SerieFactură [şir de litere cu lungimea maximă = 3] sau SerieFactură [AAAA, ZZZZ]; NrFactură N, 0<n< 9999 sau NrFactură [00000, 99999]; {01.01.2007< DataFactură < 31.03.2007} sau DataFactură [01.01.2007, 31.03.2007]etc.).

Structura bazei de date se defineşte ca fiind modelul logic (gândit) de organizare a datelor pe un suport de memorie externă. Este determinată de modelul abstract sau conceptual de reprezentare a datelor definit în funcţie tipul legăturilor stabilit între date(le din colecţii).

Fiecare tip de model abstract de reprezentare a datelor defineşte un singur tip de bază de date deoarece determină o singură structură de date, ca model logic, expresia ‘model de date’ desemnându-le pe amândouă. Mai mult chiar, în practică expresia ‘bază de date’ (BD) poate desemna nu numai cele două modele de date (cel abstract şi cel logic), ci şi colecţiile de date astfel reprezentate şi organizate, în funcţie de contextul în care se foloseşte. Spre exemplu, expresia de ‘bază de date 22

relaţională’ (BDR) poate desemna într-un anumit context numai modelul abstract relaţional de reprezentare a datelor, în alt context numai structura relaţională de date – ca model relaţional de organizare a datelor (model logic), iar în alt context ambele modele relaţionale de date, cu sau fără colecţiile de date astfel reprezentate şi organizate pe suportul de memorie. În mod similar, expresia ‘bază de date obiecturală’ (BDO) desemnează numai unul dintre cele două modele obiecturale de date (abstract sau logic) sau ambele modele, cu sau fără colecţiile de date aferente, în funcţie de contextul în care este folosită.

Modelul de date este independent de datele (colecţiile de date ) care se depozitează în baza de date construită cu ajutorul său.

Modelul de date defineşte nu numai o cale (un mod) de organizare a datelor în memoria calculatorului, ci şi un set de operaţii care se pot efectua asupra acestora. Spre exemplu, modelul relaţional defineşte operaţiile ‘select’, ‘project’ şi ‘join’ pe care se bazează construirea unui limbaj de interogare a bazelor de date care este, de fapt, un limbaj de programare orientat pe problema creării, exploatării şi întreţinerii bazelor de date. Practic, modelul de date determină limbajele de interogare (query languages) disponibile pentru accesarea bazelor de date construite în jurul său.

Software de aplicaţie cu bază de dateSoftware-ul de aplicaţie adaptat le crearea şi manipularea

eficientă a bazelor de date este cunoscut generic sub denumirea de software de aplicaţie cu bază de date. În acest context, celor două categorii de software de aplicaţie le corespund următoarele două categorii de software de aplicaţie cu bază de date:

software pentru dezvoltare de aplicaţii cu bază de date; aplicaţii propriu-zise cu bază de date.Software-ul pentru dezvoltare de aplicaţii cu bază de date este

cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea generică de Sistem de Gestiune a Bazelor de Date” – SGBD (Data Base Management System – DBMS. Reprezintă, generic, o colecţie de programe cu ajutorul căreia se creează, se interoghează, se actualizează şi se întreţine o bază de date. Reprezintă, practic, o interfaţa software între utilizator şi baza de date, fie că este vorba de o aplicaţie utilizator sau de utilizatorul uman (figura 1.11).

23

Fig. 1.11. SGBD= Interfaţa cu Baza de Date

Sistem de Gestiune a Bazelor de Date

(SGBD)Bază de

date (BD)Utilizator

APLICAŢIE cu BD Utilizator finalProgramatorAdministrator BD

În jurul fiecărui tip de bază de date se crează un singur tip de SGBD. SGBD-urile pot diferi foarte mult unul de altul, cel mai important

criteriu de diferenţiere fiind însă modul de organizare internă a datelor (modelarea structurii de date) deoarece afectează viteza şi flexibilitatea de regăsire a datelor respective Ca atare, SGBD-urile de tipuri diferite au performanţe diferite. Practic, creşterea volumului şi sporirea complexităţii datelor care trebuie depozitate sub formă de baze de date au condus la apariţia de SGBD-uri din ce în ce mai performante, cele mai utilizate fiind SGBD-urile relaţional-obiecturale care folosesc avantajele oferite de ambele tehnici de implementare, diminuând astfel dezavantajele fiecăreia (Oracle).

În jurul fiecărui model de date se pot construi mai multe SGBD-uri, deoarece pentru orice model logic sunt posibile mai multe implementări fizice independente de modelul de date. Diferenţele între SGBD- urile de acelaşi tip se exprimă în diferenţe de performanţe, deoarece fiecare tip de bază de date este creat în jurul unui model abstract de reprezentare a datelor care determină un singur tip de model logic de date pentru care pot fi construite unul sau mai multe modele fizice de date (mod de depunere pe suportul de memorie), care corespund, fiecare, unui SGBD mai mult sau mai puţin performant.

SGBD-ul este software-ul folosit de specialiştii în domeniu (programatori) în dezvoltarea de aplicaţii cu baze de date pe care le pun la dispoziţia utilizatorilor finali, nespecialişti în informatică, pentru a fi folosite în gestionarea eficientă a volumelor mari de date vehiculate de sistemele economice pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.

SGBD-ul este mediul de dezvoltare a aplicaţiilor cu bază de date, aplicaţii dedicate care acordă utilizatorului final (al sistemului informatic) accesul la datele organizate sub formă de baze de date pentru actualizare, prelucrare şi stocare. Sistemul informatic din care face parte o aplicaţie cu bază de date este denumit, în mod uzual, sistem informatic cu bază de date.

Aplicaţii cu bază de dateAplicaţiile cu bază de date sunt programe specializate în crearea,

exploatarea şi întreţinerea bazelor de date necesare desfăşurării activităţilor din diferite domenii (contabilitate financiară şi/sau de gestiune, bancar, evidenţa studenţilor, evidenţa cărţilor din bibliotecă, plata taxelor şi impozitelor, diagnosticarea şi evidenţa pacienţilor din sectorul sanitar, salarii şi evidenţa salariaţilor, gestiune farmaceutică, gestiune stocuri de materii prime şi materiale etc.).

24

Aplicaţia cu bază de date este formată, în principiu, din aplicaţia propriu- zisă (programele propriu-zise), care asigură accesul utilizatorului la datele organizate sub formă de bază de date, şi din baza de date asociată, cea care conţine datele care pot fi manipulate şi prelucrate prin intermediul aplicaţiei respective.

În sensul cel mai restrâns, aplicaţia cu bază de date se defineşte ca fiind programul sau setul de programe folosit în mod direct de utilizatorul final pentru crearea, actualizarea, întreţinerea şi asigurarea securităţii datelor dintr-o bază de date. Practic, este formată din programele scrise într-un limbaj de programare, de preferat orientat de tip SGBD, care manipulează şi prelucrează datele organizate într-o bază de date, în conformitate cu regulile funcţionale, organizatorice şi legislative specifice unui anumit domeniu de activitate şi sistemului economic care le generează. Din acest motiv, programele respective sunt dependente de caracteristicile domeniului de activitate care se informatizează şi de particularităţile sistemului economic pentru care a fost realizat sistemul informatic din care face parte. În consecinţă, o aplicaţie cu bază de date nu poate fi realizată independent de domeniul de activitate şi de sistemul eco-nomic pentru care a fost scrisă.

În sensul cel mai cuprinzător, aplicaţia cu bază de date se defineşte ca fiind sistemul informatic cu bază de date format dintr-un SGBD, în absenţa căruia baza de date şi programele propriu-zise de manipulare şi de gestionare a datelor pe care le conţine nu există, împreună cu toate componente hardware/software, organizatorice şi umane care interacţionează în vederea realizării obiectivului de exploatare a datelor organizate sub formă de bază de date, care pune la dispoziţia utilizatorului o aplicaţie dedicată pentru accesul uşor la datele stocate în sistem. Acest tip de aplicaţie se include în sistemul infor-matic al unui sistem economic numai dacă domeniul acestuia de activitate impune organizarea datelor în baze de date. Ea poate reprezenta întregul sistem informatic al unui sistem economic sau numai o parte a acestuia, în funcţie de necesităţi.

Ca orice sistem informatic, aplicaţia cu bază de date are o structură unică, determinată de domeniul de activitate care generează datele organizate sub formă de bază de date în cadrul unui sistem economic, căreia îi pot corespunde mai multe arhitecturi, câte una pentru fiecare soluţie tehnică de implementare determinată de tipul SGBD-ului folosit pentru crearea aplicaţiei destinată utilizatorului final, de software-ul de sistem şi de suportul hardware utilizate.

Structura unei aplicaţii cu bază de date este determinată de aplicaţia dedicată, aflată la interfaţa dintre datele organizate sub formă

25

de bază de date şi utilizatorul final, care primeşte ca intrări datele consemnate pe documentele întocmite de sistemul economic pe durata desfăşurării activităţilor specifice, asupra cărora aplică prelucrările determinate de regulile funcţionale, organi-zatorice şi legislative specifice domeniului de activitate şi/sau proprii sistemului economic respectiv, pentru a obţine rezultatele cerute ca ieşiri de utilizator.

Arhitectura software a unei aplicaţii cu bază de date se poate reprezenta, în principiu, sub forma schemei bloc din figura 1.12. Sunt puse în evidenţă principalele categorii de utilizatori ai unui asemenea sistem informatic, care comunică cu baza de date, privită ca ansamblu mod de organizare şi colecţii de date, prin intermediul unui SGBD, fiecare categorie având ca interfaţă directă un software adaptat abilităţilor sale informatice şi rolului pe care îl are în raport cu sistemul informatic respectiv. La nivel hardware, arhitectura unui asemenea sistem informatic constă dintr-o reţea de calculatoare pe care rulează atât software-ul de sistem, cât şi software-ul de aplicaţie care asigură funcţionalitatea sistemului informatic în ansamblul său.

Aplicaţiile cu baze de date fac parte din categoria software-ului de utilizator destinat utilizatorului final, deoarece sunt programe sau colecţii de programe care realizează funcţii specifice de stocare (depozitare), modificare şi extragere a datelor din bazele de date utilizate de diferitele sisteme econo-mice pentru desfăşurarea activităţilor specifice. Practic, reprezintă un pachet de programe proiectat pentru efectuarea operaţiilor prestabilite asupra bazelor de date, în conformitate atât cu regulile interne de funcţionale şi organizare proprii fiecărui sistem economic, cât şi cu regulamentele specifice şi legislaţia în vigoare pentru domeniul de activitate din care face parte sistemul economic respectiv (gestiunea producţiei de bunuri materiale-utilaje, alimente, de uz personal, de uz didactic etc. , gestiunea serviciilor-bancare, financiare, sanitare, hoteliere, transporturi, comuni-caţii fixe/ mobile/ prin satelit/ internet, consultanţă, educaţionale etc.).

Deoarece sunt puternic dependente de particularităţile organizatorice, funcţionale şi legislative specifice fiecărui sistem 26

Figura 1.12. Arhitectura aplicaţiei cu bază de date [1. Z. Gherasim]

Bazade Date

(BD)SGBD

APLICAŢIE cu BD

SCHEMĂ BD

PROGRAME UTILITARE

UTILIZATOR FINAL

ADMINISTRATOR

PROGRAMATORDE APLICAŢII cu BD

economic şi fiecărui tip de domeniu de activitate, aplicaţiile cu baze de date pot fi realizate:

pe cont propriu, caz în care fiecare organism economic îşi realizează singur aplicaţia cea mai potrivită particularităţilor funcţionale şi legislative specifice domeniului său de activitate, în conformitate cu propriile reguli organizatorice şi de gestiune; pentru aceasta trebuie să dispună de specialişti în realizarea sistemelor informatice cu bază de date;

la comandă, de sisteme economice care prestează servicii informatice, caz în care sistemul economic care solicită aplicaţia trebuie să descrie în comandă, suficient de detaliat, particularităţile funcţionale şi legislaţia în vigoare pentru domeniul său de activitate, alături de regulile organizatorice proprii; de asemenea trebuie să recepţioneze, în cunoştinţă de cauză, aplicaţia comandată; altfel spus, trebuie să specifice în comandă ce doreşte să facă aplicaţia cu bază de date de care are nevoie şi să verifice, la recepţie, dacă aceasta funcţionează conform specificaţiilor din comandă; pentru întocmirea corectă a comenzii şi pentru recepţionarea sistemul informatic comandat, sistemul economic implicat trebuie să dispună de specialişti care deţin minimul necesar de cunoştinţe în reali-zarea sistemelor informatice;

de sisteme economice care dezvoltă produse software în vederea comercializării, caz în care fiecare sistem economic trebuie să achizi-ţioneze aplicaţia cea mai potrivită pentru el, care corespunde atât particularităţilor funcţionale şi legislative specifice domeniului său de activitate, cât şi propriilor reguli organizatorice; pentru să-i descrie furni-zorului ce doreşte să facă aplicaţia cu bază de date de care are nevoie şi pentru a verifica dacă aceasta funcţionează aşa cum se aşteaptă, sistemul economic implicat trebuie să dispună de specialişti care deţin minimul necesar de cunoştinţe în realizarea sistemelor informatice.

Rezultă că, pentru manipularea şi prelucrarea eficientă a volumelor mari de date pe care le vehiculează sistemele economice, specialiştii acestora trebuie să deţină cunoştinţele de realizare a sistemelor informatice cu baze de date care se impun, de la caz la caz. Astfel, pentru a fi competenţi la locul lor de muncă, aceştia trebuie să-şi însuşească cunoştinţele de bază legate de:

utilizarea SGBD-urilor în crearea şi manipularea bazelor de date, caz în care se impune crearea abilităţilor de modelare şi de programare necesare, SGBD-urile făcând parte din categoria

27

software-ului pentru dezvoltare de aplicaţii destinat specialiştilor în informatică;

dezvoltarea aplicaţiilor cu baze de date în conformitate cu particularităţile funcţionale, legislative, organizatorice şi de gestiune specifice unui sistem economic; fiind destinate utilizatorilor finali, nespecialişti în infor-matică, aceste aplicaţii trebuie să răspundă cerinţelor fiecărui loc de muncă şi să fie uşor de folosit.

Trebuie precizat că dezvoltarea pe cont propriu a aplicaţiilor cu bază de date impune cunoştinţe aprofundate legate de realizarea, administrarea şi auditarea sistemelor informatice, în timp ce pentru comandarea sau achiziţionarea unei asemenea aplicaţii sunt suficiente cunoştinţele de bază. Chiar şi utilizatorii specialişti în diverse domenii de activitate, care folosesc aplicaţiile cu baze de date disponibile numai la nivel de operare, în conformitate cu particularităţile propriului loc de muncă, trebuie să-şi însuşească un minim necesar de cunoştinţe cu privire la proiectarea şi auditarea sistemelor informatice cu baze de date pentru a le putea folosi eficient şi a le întreţine. Şi asta, în condiţiile în care se ştie că un sistem informatic care nu este exploatat şi întreţinut corespunzător mai mult încurcă decât ajută.

ClasificareClasificarea sistemelor informatice se face independent de mărimea, de

complexitatea şi de modul lor de realizare. Principalele criterii de clasificare a sistemelor informatice sunt prezentate în tabelul 1.1.

28

Tabelul 1.1.Criterii de clasificare a sistemelor informatice

29

Modul deorganizareinternă adatelor

tradiţionale (colecţiile de date sunt organizate sub formă de fişier document)

mixte (colecţiile de date sunt organizate sub formă de document şi bază de date)

cu bază de date (colecţiile de date sunt organizate sub formă de bază de date)

Modul deintroducere

a datelor integrate (datele se introduc o singură dată în sistem şi se prelucrează de mai multe ori, în funcţie de nevoile informaţionale specifice fiecărui utilizator)

neintegrate (datele se introduc în sistem de câte ori este necesar pentru a fi prelucrate diferenţiat, în funcţie de nevoile informaţionale specifice fiecărui utilizator)

Modul deprelucrarea datelor

on-line (datele produse în diferite locaţii se introduc în sistem şi se prelucrează la locul producerii lor, direct de către utilizator)

distribuită (datele produse în diferite locaţii se introduc în sistem şi se prelucrează la locul producerii lor, de către operatori specialişti în domeniu)

în loturi (datele produse în diferite locaţii se introduc în sistem şi se prelucrează centralizat, de către specialişti în domeniu)

Obiectivele

urmărite

conducerea proceselor tehnologice (sisteme informatice tehnologice)(datele t furnizate prin semnale transmise de dispozitivele de intrare; datele de ieşire sunt furnizate sub formă de semnale transmise către dispozitivele de execuţie)

cercetare, modelare, proiectare (sisteme informatice tehnice)(asigură automatizarea calculelor, modelarea/proiectarea/testarea asistată de calculator şi alte facilităţi de prelucrare automată necesare specialiştilor care studiază diverse domenii de activitate)

dedicate unui domeniu de activitate(adaptate la particularităţile funcţionale, organizatorice, de gestiune şi legislative aferente domeniului de activitate care defineşte obiectul de activitate declarat de un sistem economic la constituirea sa).

Sisteme informatice de gestiune(utilizate pentru administrarea şicontrolul resurselor unui sistem economic)

Sisteme informatice de auditare(utilizate pentru auditarea activităţilor unui sistem economic)

Sisteme informatice de management(utilizate pentru monitorizarea şi controlulactivităţilor unui sistem economic în vederea fundamentării deciziilor) conducerea

activităţilor economice

(sisteme informatice economice)

(datele de intrare sunt furnizate prin documente întocmite de om;datele de ieşire sunt furnizate prin documente întocmite de sistem pentru om)

Sisteme Informatice de Asistare a Decizie(au ca obiectiv principal culegerea şi prelucrarea automată a datelor; colecţiile de date sunt formate din fişiere şi/sau baze de date)

Sisteme informatice Suport Decizie- SSD(au ca obiectiv principal îmbunătăţirea eficacităţii deciziilor; colecţiile de date sunt formate din baze de cunoştinţe: baze de date + baze de modele analitice necesare procesului decizional)

Sisteme expert (sisteme de inteligenţă artificială pentru rezolvarea unor probleme practice la nivelul de performanţă al experţilor umani; colecţiile de date sunt formate din baze de cunoştinţe (baze de date + baze de modele analitice) + baze de mecanisme de utilizare a acestora pentru desfăşurarea anumitor activităţi)

după rolulîn

procesulde

conducere

dupăaportul

în procesul

decizional

Sistemul informatic de gestiune (SIG)Sistemul Informatic de Gestiune (SIG) este sistemul informatic

folosit pentru administrarea şi controlul resurselor unui sistem economic

Administrarea şi controlul resurselor unui sistem economic impun administrarea şi controlul activităţilor pe care le desfăşoară sistemul economic respectiv pentru îndeplinirea obiectivelor sale deoarece resursele se transformă (îşi schimbă forma), se modifică (cantitativ şi/sau calitativ), se schimbă (cu alte resurse) sau se consumă pe durata desfăşurării de activităţi. Practic, pentru a fi administrate şi controlate, resursele unui sistem economic trebuie scoase în evi-denţă (evidenţiate) împreună cu activităţile pe care le desfăşoară sistemul economic care le deţine.

Administrarea şi controlul resurselor (pe care le deţine) şi activităţilor (pe care le desfăşoară) unui sistem economic impun desfăşurarea unei activităţi suplimentare de evidenţă care constă înregistrarea şi controlul acestora.

Fiind folosite pentru evidenţă, datele neprelucrate, care se obţin direct prin înregistrarea resurselor deţinute de un sistem economic şi a activităţilor desfăşurate de acesta, sunt denumite generic date primare de evidenţă, iar documentele pe care se consemnează sunt denumite, tot generic, documente primare de evidenţă. Dar, de cele mai multe ori documentele pe care sunt consemnate datele primare vehiculate de un sistem economic sunt denumite generic documente primare de evidenţă şi control, deoarece un control eficient impune efectuarea unor înregistrări suplimentare de date, faţă de cele necesare unei evidenţe corecte.

Răspunderea pentru păstrarea şi administrarea corectă a resurselor unui sistem economic, în vederea îndeplinirii obiectivelor specifice domeniului său de activitate, este încredinţată factorilor de decizie stabiliţi pe fiecare nivel de organizare, denumiţi generic administratori sau manageri. Aceştia îşi funda-mentează deciziile primare pe 30

rezultatele prelucrărilor datelor vehiculate de siste-mul economic respectiv, în conformitate cu regulile funcţionale şi organizatorice specifice acestuia, precum şi cu legislaţia în vigoare aferentă domeniului său de activitate, prelucrări care pot fi efectuate manual şi/ sau automat.

Volumul datelor vehiculate de un sistem economic pentru atingerea obiectivelor sale, de regulă mare (proporţional cu complexitatea şi volumul acti-vităţilor desfăşurate de acesta), şi necesitatea obţinerii rezultatelor prelucrărilor care se aplică asupra lor într-un interval limitat de timp (determinat de importanţa şi de urgenţa deciziilor pe care le fundamentează) impun prelucrarea automată a datelor respective. În consecinţă, apare necesitatea realizării unor sis-teme informatice care să asigure depozitarea (stocarea), prelucrarea şi gestio-narea eficientă a volumelor mari de date, folosind performanţele sistemelor de calcul, concretizate în:

puterea de calcul, viteza şi precizia de prelucrare oferite de (micro)procesoare;

capacităţile de stocare (mari şi foarte mari) oferite de dispozitivele de stocare în masă;

posibilitatea de stocare a datelor în baze de date, independente de software-ul care le manipulează; accesul rapid şi eficace la datele astfel stocate;

comunicarea rapidă şi eficientă a datelor, oferită de sistemele de comunicaţie performante.

Dacă se are în vedere faptul că prelucrează automat datele primare de evidenţă şi control vehiculate în cadrul unui sistem economic, sistemul informatic de gestiune se defineşte ca fiind sistemul informatic de evidenţă şi control al resurselor şi activităţilor unui sistem economic.

Ca sistem informatic de conducere a activităţilor economice, sistemul informatic de gestiune face parte din categoria Sistemelor Informatice de Asistare a Deciziei (SIAD) pentru că managerii obţin informaţiile de care au nevoie în fundamentarea deciziilor imediate prin interpretarea rezultatelor prelucrărilor efectuate de sistemul informatic de gestiune care are ca obiectiv principal culegerea, prelucrarea automată şi gestionarea eficientă a datelor stocate în colecţii de date organizate, în principal, sub formă de baze de date şi, ocazional, în format document. Astfel, sistemul informatic de gestiune asistă managerul în procesul decizional, executând o mică parte din activitatea acestuia şi anume culegerea şi prelucrarea datelor care stau la baza deciziilor imediate.

Sistemul informatic de gestiune este parte componentă a sistemului informatic de management, deoarece conducerea eficientă a unui sistem

31

economic este condiţionată de gestionarea corectă a resurselor şi activităţilor desfăşurate de acesta.

Ca soluţie arhitecturală (model constructiv), sistemele informatice de gestiune sunt sisteme informatice cu bază de date sau mixte, beneficiind astfel de avantajele oferite de acestea cu privire la depozitarea, prelucrarea şi gestionarea volumelor mari de date, de acelaşi fel, vehiculate de sistemele economice. În plus, soluţia arhitecturală prezintă avantajele şi dezavantajele modului stabilit pentru prelucrarea datelor generate de sistemele economice, din acest punct de vedere sistemele informatice de gestiune putând fi de următoarele tipuri:

cu prelucrare în loturi, dacă colecţiile care formează baza de date sunt stocate pe un singur calculator (sisteme centralizate);

cu prelucrare distribuită, dacă colecţiile care formează baza de date sunt stocate pe mai multe calculatoare conectate în reţea (sisteme distribuite);

on-line, dacă colecţiile care formează baza de date, distribuite sau nu, sunt direct accesibile utilizatorilor (prin intranet, internet sau extranet).

Din punctul de vedere al modului de introducere al datelor în sistem, se realizează Sisteme Informatice de Gestiune Integrate (SIGI), care respectă prin-cipiile introducerii unice a datelor în sistem, de pe documentele primare de evidenţă şi control întocmite de sistemele economice, şi prelucrării multiple a acestora, în concordanţă cu nevoile informaţionale specifice fiecărui utilizator. Există activităţi izolate care, prin specificul lor, nu permit utilizarea unei soluţii arhitecturale integrate pentru sistemul informatic (ca de exemplu o parte din activităţile de secretariat), caz în care se folosesc soluţii parţial neintegrate-parţial integrate. Având în vedere raportul volumului de date organizate sub formă de document şi al celor organizate în baze de date, aceste sisteme informatice sunt considerate, practic, ca fiind integrate.

Performanţele sistemelor informatice de gestiune sunt determinate, în principal, de performanţele componentelor lor arhitecturale, decisive fiind componentele hardware şi software integrate în sistemele de calcul şi de comunicaţie.

Din punct de vedere funcţional şi organizatoric, sistemul informatic de gestiune integrat este subordonat subsistemelor componente ale sistemului economic cu rol în acoperirea nevoilor informaţionale necesare compartimentelor sale funcţionale pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor specifice. Relaţia dintre acestea este de incluziune (figura 1.16.):

32

Sistem Economic (SE)

Sistem Informaţional (SInf)

Sistem Informatic (SI)

Sistem Informatic de Gestiune (SIG)

Sistem Informatic de Gestiune Integrat (SIGI)

Fig. 1.16. Relaţia dintre sistemul economicşi subsistemele sale componente cu rol în asigurarea informaţiilor necesare pentru fundamentarea deciziilor manageriale

SIGI SIG SI Sinf SE

Ca structură (model principial), sistemele informatice de gestiune prezintă particularităţile impuse de elementele fundamentale ce definesc domeniile de activitate pentru care se realizează:

regulile de funcţionale şi organizatorice specifice; legislaţia în vigoare.Structura sistemului informatic de gestiune şi clasificarea componentelor

sale structurale sunt prezentate schematic în figura 1.17.

33Fig. 1.17. Sistemul informatic de gestiune. Structură şi componente structurale

Creareare BD;Actualizare BD; Exploatare BD; Salvare BD; Reorganizare BD;Restaurare BD;

1. externe = totalitatea datelor provenite din exteriorul SIG:

= externe SE;= provenite de la

compartimente funcţionale ale aceluiaşi SE;

2. interne =totalitatea datelor provenite din interiorul SI:

=date intermediare.

1. Ca formă de organizare internă pot fi:documente destinate utilizatorului uman: în format

clasic, în formă de ecran şi în format electronic;colecţii de date (fişiere), care se transferă către alte

SI care continuă prelucrarea lor în regim off-line sau on-line;2. În funcţie de natura prelucrărilor pot fi: - obţinute în urma unor operaţii de transfer; - obţinute în urma unor calcule;3. În funcţie de conţinut, pot fi: - indicatori (analitici, sintetici, statistici etc.); - colecţii de date (de tip document sau fişier de date);4. În funcţie de forma de prezentare, pot fi de tip: – raport/listă/situaţie; – foi de calcul; – grafic; – format recunoscut de alte SIG.

Prelucrări = operaţii efectuate asupra datelor pentru obţinerea informaţiilor necesare deciziilor

Intrări = date pentru încărcare, gestionare şi prelucrare

Ieşiri = rezultatele prelucrărilor efectuateasupra datelor

ClasificareSistemele informatice de gestiune se clasifică, în principal, în funcţie

de rolul lor în cadrul sistemului economic, de domeniul de gestiune şi de natura prelucrărilor efectuate asupra datelor pe care le gestionează.

După funcţiile pe care le îndeplineşte în cadrul sistemului informaţional din care face parte, un sistem informatic de gestiune poate fi:

sistem informatic operativ: are rolul de culegere, organizare şi stocare a datelor primite din sistemul operativ, cel care desfăşoară activităţile specifice domeniului de activitate propriu sistemului economic (producţia de bunuri sau prestarea de servicii);

sistem informatic de sinteză: are rolul de a produce datele de sinteză care, prin interpretare, generează informaţiile de sinteză interne necesare pentru fundamentarea deciziilor manageriale (fişe de cont, balanţe, bilanţ, anexe, indicatori), prin centralizarea, prelucrarea şi organizarea datelor primite de la sistemul informatic operativ (medii, sume, procente aplicate asupra unor volume mari de date cu aceeaşi semnificaţie etc.);

sistemul informatic de asistare a deciziei: oferă sistemului de conducere informaţiile necesare pentru evaluarea stării sistemului operativ (profitabilitate, pierdere etc.), în contextul extern dat, ajutând astfel la stabilirea corectă a deciziilor care se impun; pe baza datelor de sinteză furnizate de sistemul informatic de sinteză şi a datelor obţinute prin înregistrarea informaţiilor provenite din exteriorul sistemului economic, acesta generează datele de evaluare pe baza cărora se poate aprecia corect efectul produs de deciziile sistemului de conducere asupra sistemului operativ;

sistem informatic de control al execuţiei: are rolul de organizare şi control al activităţilor specifice domeniului de activitate propriu sistemului economic (producţia de bunuri sau prestarea de servicii; transformă deciziile primite de la sistemul decizional în ordine pe care le transmite sistemului operativ pentru a fi executate ( dispoziţii de execuţie, sarcini individuale, planificare producţie/ prestare de servicii etc.) etc.

În funcţie de domeniul de gestiune, sistemele informatice de gestiune se împart în următoarele categorii:

sisteme informatice pentru producţia/ prestarea de servicii speciale, care au ca obiectiv principal creşterea productivităţii prin

34

automatizarea acti-vităţilor administrative şi de control la nivelul (sub)sistemelor executive (care execută produsele sau serviciile solicitate de clienţi) din cadrul sistemelor economice; prezintă particularităţi de proiectare şi de auditare determinate de caracteristicile procesului de fabricaţie/de prestare serviciu; sunt sisteme informatice conduse, care descompun deciziile primite de la (sub)sistemele de conducere din cadrul sistemelor economice în ordine prin interpretarea cărora se obţin sarcinile individuale şi dispoziţiile de execuţie (sistem informatic pentru determinarea automată a necesarului de materii prime, materiale consu-mabile, manopere şi servicii utilitare pentru un lot de produse/tip de serviciu, sistem informatic pentru repartizarea automată a sarcinilor indi-viduale pe dispoziţie de execuţie, sistem informatic de evidenţă a consumurilor de materii prime, materiale consumabile, manopere sau servicii utilitare pe unitatea de produs/tip de serviciu, sistem informatic de gestiune a producţiei finite/serviciilor prestate etc.);

sisteme informatice comerciale care au ca obiectiv principal gestionarea eficientă şi controlul activităţilor comerciale; prezintă particularităţi de proiectare şi de auditare determinate de caracteristicile acestui tip de activităţi, reprezentative fiind comerţul şi marketingul; fiecare sistem economic care are ca obiect de activitate producţia de bunuri sau prestarea de servicii speciale pentru clienţi desfăşoară un minim necesar de activităţi comerciale pentru a-şi atinge scopul sau colaborează cu un sistem economic specializat în desfăşurarea de activităţi comerciale care poate dispune de un asemenea sistem informatic de gestiune (sistem informatic de aprovizionare-desfacere, sistem informatic de marketing pentru servicii sanitare, sistem informatic pentru derularea contractelor cu clienţii, sistem informatic pentru plata furnizorilor, sistem informatic pentru vânzare en-detail sau en-gros etc.);

sisteme informatice de cercetare-dezvoltare care au ca obiectiv principal gestionarea eficientă şi controlul activităţilor de cercetare-dezvoltare; prezintă particularităţi de proiectare şi de auditare determinate de carac-teristicile activităţilor de cercetare şi de dezvoltare; de obicei desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare pe cont propriu sistemele economice cu putere economică mare, pentru că sunt costisitoare, motiv pentru care acest tip de sistem informatic de gestiune, şi el costisitor, este mai puţin folosit (sisteme informatice de gestiune a activităţilor de

35

creştere a capacităţilor de producţie prin retehnologizare, sisteme informatice de gestiune a activităţilor de îmbunătăţire a performanţelor învăţământului bazate pe platforme de e-learning etc.);

sisteme informatice financiar-contabile, care au ca obiectiv principal gestionarea eficientă şi controlul activităţilor financiare şi contabile; prezintă particularităţi de proiectare şi de auditare determinate de caracteristicile activităţilor financiareşi a activităţilor contabile; indiferent de obiectul său de activitate, un sistem economic este obligat să desfăşoare minimul necesar de activităţi financiar-contabile pentru a-şi atinge scopul sau să colaboreze cu un sistem economic specializat în desfăşurarea de asemenea activităţi; în ambele cazuri este obligatorie utilizarea unui asemenea sistem informatic de gestiune, deoarece raportările financiar-contabile se efectuează numai în format electronic (sistem informatic de contabilitate, sistem informatic de încasări şi plăţi, sistem informatic de calculaţie a costurilor etc.);

sisteme informatice de evidenţă peronal-salarizare, care au ca obiectiv principal gestionarea eficientă şi controlul activităţilor de evidenţă a personalului şi de plată a salariilor; prezintă particularităţi de proiectare şi de realizare determinate de caracteristicile acestor tipuri de activităţi; indiferent de obiectul său de activitate, un sistem economic este obligat să desfăşoare minimul necesar de activităţi de evidenţă personal şi de sala-rizare pentru a-şi atinge scopul sau să colaboreze cu un sistem economic specializat în desfăşurarea de asemenea activităţi; în ambele cazuri este obligatorie utilizarea unui asemenea sistem informatic de gestiune, deoarece raportările cu privire la taxele şi impozitele pe salarii se efectuează numai în format electronic (sistem informatic pentru pontaj, sistem informatic pentru plăţi salariale şi de alte naturi, sistem informatic de evidenţă a asiguraţilor şi coasiguraţilor etc.) etc.

După natura prelucrărilor care se efectuează asupra datelor gestionate, sistemele informatic de gestiune se clasifică în mai multe categorii, cele mai importante fiind [2. V. Stanciu]:

sisteme informatice pentru prelucrarea tranzacţiilor, folosite la nivelul sistemului operativ din cadrul unui sistem economic (sistem informatic de gestiune a producţiei, sistem informatic privind evidenţa vânzărilor, sistem informatic de con-tabilitate financiară, sistem informatic de gestiune stocuri, sistem

36

informatic de operaţiuni bancare cont curent, sistem informatic de gestiunea produselor bancare etc.);

sisteme informatice de birotică, folosite la nivelul sistemului informaţional din cadrul unui sistem economic (sistem informatic de secretariat etc.);

sisteme informatice de conducere, folosite la nivelul sistemului de conducere din cadrul unui sistem economic pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor de conducere (sistem informatic de evaluare a direcţiilor de evoluţie a producţiei sau prestării de serviciilor de către un sistem economic, sistem informatic pentru evaluarea activităţii financiare a unui sistem economic în vederea fundamentării deciziei băncii de acordare a creditelor etc.); asigură rapoartele sintetice de rutină care stau la baza fundamentării deciziilor imediate, controlului şi planificării pe termen scurt; permit evaluarea efectelor pe care le au deciziile asupra sistemului operativ;

sisteme informatice pentru cercetare-proiectare-dezvoltare folosite în activitatea de cercetare-proiectare-dezvoltare pentru crearea noilor tehnologii şi integrării lor în activitatea sistemului economic (sistem informatic pentru determinarea unei tehnologi de fabricaţie în condiţii de consumuri minime şi preţ de cost scăzut, etc).

Sistem informatic de gestiune globalSistemul informatic de gestiune global este sistemul informatic de

gestiune integrat, format din mulţimea sistemelor informatice de gestiune utilizate de un sistem economic pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor specifice domeniului său de activitate (consemnat în documentele de constituire) în vederea îndeplinirii obiectivelor sale: producţia de bunuri şi/sau prestarea de servicii către clienţi. Practic, este sistemul informatic care realizează automatizarea activităţilor administrative şi de control la nivelul sistemului economic în ansamblul său, oferind factorilor de decizie, de pe toate nivelele ierarhice, ca suport obiectiv pentru fundamentarea deciziilor manageriale (imediate, pe termen scurt şi, uneori, pe termen lung), rezultatele prelucrărilor efectuate asupra datelor primare de evidenţă şi control generate de sistemul economic respectiv, în conformitate cu regulile de organizare şi funcţionare specifice, precum şi cu prevederile legale în vigoare.

Componentele sistemului informatic de gestiune global sunt sisteme informatice de gestiune de diferite tipuri, distribuite fizic în compartimentele funcţionale ale sistemului economic, care comunică între ele pentru

37

schimbul de date. Distribuţia geografică a componentelor informatice se face de aşa manieră încât să asigure introducerea datelor de intrare în sistem o singură dată, la locul în care se produc, reducându-se astfel redundanţa şi volumul de muncă aferent introducerii lor în sistem şi, implicit, costurile de implementare şi de exploatare aferente.

În principiu, sistemul informatic de gestiune global este format din patru tipuri de sisteme informatice de gestiune, câte unul pentru fiecare funcţie de comunicare a sistemului informaţional din care face parte cu celelalte două componente ale sistemului economic: sistemul decizional (de conducere), pe nivel ierarhic superior şi sistemul operativ (condus), pe nivel ierarhic inferior. Modul în care cele patru componente funcţionale ale sistemului informatic de gestiune global comunică cu componentele neinformaţionale ale sistemului economic este prezentat în figura 1.18.

38

Fig. 1.8. Subsistemele componente ale Sistemului Informatic deGestiune global (SIGglobal) al Sistemului Economic (SE),

stabilite pe baza funcţiilor pe care le îndeplinesc în cadrul sistemului informaţional.

Informaţiiexterne

Sistem Informaţional

Sistem Informatic (SI)SI al OE

Sistem InformaticDe Gestiune (SIG)

SI operativ

Date organizate

Date de sinteză(docu-mente)

SI de asistare a deciziei

(foloseşte tehnici

de simulare)

Date de sinteză(docu-mente)

Ordine

SI de sinteză

SI de control al execuţiei

Date de evaluare(docu-

mente)

Sistemul operativ (condus) al Sistemului Economic (SE)

Sistemul decizional (de conducere) al Sistemului Economic (SE)

Date primare

Decizii

Informaţiiinterne

Informaţii de stare a sistemului operativ în contextul extern dat

Sistem Economic(SE)

Sistemul informatic operativ preia datele de evidenţă şi control producţie sau prestare de servicii de la Sistemul operativ, le prelucrează conform unor reguli care permit organizarea lor în formatul de intrare acceptat de sistemul informatic de sinteză şi le transmite către acesta.

Sistemul informatic de sinteză prelucrează datele primite astfel încât rezultatele obţinute să conducă la datele de sinteză care, prin interpretare, furnizează managerilor Sistemului decizional informaţiile pe baza cărora îşi pot fundamenta deciziile. Totodată, datele de sinteză sunt transmise

Sistemului informatic de asistare a deciziei împreună cu datele obţinute prin înregistrarea unor informaţii provenite din exteriorul sistemului economic. Acest tip de sistem informatic aplică asupra datelor primite din interiorul şi din exteriorul sistemului economic algoritmi de simulare care au ca rezultat date de evaluare pe baza cărora managerii Sistemului decizional pot aprecia efectul pe care îl au deciziile lor asupra sistemului operativ, ajutând astfel la stabilirea corectă a deciziilor care se impun. Deciziile corecte sunt transmise apoi Sistemului informatic de control al execuţiei care le descompune în ordine care sunt transmise Sistemului operativ sub formă de planuri de producţie/ prestare de servicii, dispoziţii de execuţie şi/sau sarcini individuale.

Pe de altă parte, pentru a-şi atinge obiectivul de automatizare a activităţilor administrative şi de control la nivelul sistemului economic în ansamblul său, sistemul informatic de gestiune global trebuie să cuprindă sisteme informatice de gestiune care să automatizeze şi să eficientizeze activităţile atât la nivelul domeniului de gestiune specific, cât şi la nivelul domeniilor de activitate auxiliare acestuia, fără de care nu poate funcţiona. Din acest punct de vedere, sistemul informatic de gestiune global este un sistem complex format, generic, din patru tipuri de sisteme informatice de gestiune care automatizează domeniile de gestiune minim necesare pentru ca un sistem economic să-şi îndeplinească obiectivele propuse: unul pentru pentru producţia/prestarea de servicii speciale, definite ca fiind produsele sau serviciile specificate în documentele de la constituirea sa, şi alte trei pentru desfăşurarea activităţilor auxiliare obligatorii (comerciale, financiar-contabile şi de evidenţă personal-salarizare). Modul în care aceste sisteme informatice de gestiune comunică în cadrul sistemului informatic global pentru a asigura schimbul de date necesar desfăşurării activităţilor sistemului economic în condiţii de eficienţă şi productivitate sporite este prezentat în figura 1.19.

Sistemul informatic comercial-componenta aprovizionare preia factura şi eventual avizul de expediţie primite de la Furnizor pe baza cărora generează Nota de Intrare-Recepţie-NIR şi actualizează corespunzător (încarcă) Fişele de magazie, adică înregistrează materiile prime, materialele şi/sau

39

materialele consumabile recepţionate. Sistemul informatic de evidenţă producţie/prestare servicii pe de-o parte întoc-meşte bonurile de consum şi actualizează corespunzător (descarcă) fişele de magazie, urmărind producţia sau prestarea de servicii, iar pe de altă parte întocmeşte listele de produse/servicii disponibile şi actualizează (încarcă) fişele de magazie, adică înregistrează producţia finită sau serviciile care pot fi prestate. Sistemul informatic comercial-componenta desfacere întocmeşte factura şi eventual avizul de expediţie pentru produsele şi/sau serviciile comandate de client şi le expediază acestuia, împreună cu marfa solicitată, şi totodată actualizează (descarcă) fişele de magazie, adică înregistrează produsele expediate la client sau serviciile prestate către acesta.

Sistemul informatic financiar-contabil: preia facturile primite de la furnizor sau emise către client,

împreună cu NIR-urile de la Sistemul informatic comercial; preia bonurile de consum de la Sistemul informatic de evidenţă

producţie/ prestare servicii; preia statele de plată a salariilor de la Sistemul informatic de

evidenţă personal-salarizare pe baza cărora întocmeşte documentele financiar-contabile, efectuează plăţile şi încasările. Sistemul informatic de evidenţă personal-salarizare preia pontajele de la celelalte trei componente ale sistemului informatic de gestiune integrat, schimbă cu acestea (trimite şi primeşte) diverse liste care implică personalul angajat sau colaborator şi întocmeşte documentele de plată (statele şi fluturaţii aferenţi).

Sistemului Informatic de Gestiune global (SIGglobal) al Sistemului Economic (SE) este un sistem informatic integrat deoarece datele se introduc o singură dată în sistem, la locul unde se produc şi se exploatează de câte ori este nevoie.

Sistemului Informatic de Gestiune global (SIGglobal) al Sistemului Economic (SE) este un sistem informatic modular, fiecare modul fiind, în fond, un sistem informatic de gestiune cu intrări şi ieşiri bine definite care pot fi:

intrări = date în format clasic (consemnate pe documente de evidenţă şi control) sau ieşiri ale altor sisteme informatice de gestiune, din interiorul sau din exteriorul sistemului economic respectiv;

ieşiri = date în format clasic (consemnate pe documente de evidenţă şi control) sau intrări pentru alte sisteme informatice, din interiorul sau din exteriorul sistemului economic respectiv.

40

1.19

.

Utilizatorii preferă utilizarea sistemelor informatice de gestiune modulare deoarece prezintă următoarele avantaje majore:

flexibilitate ridicată, lucru care permite adaptarea uşoară la cerinţele mereu în schimbare ale utilizatorilor, prin adăugarea de module noi care implementează schimbările;

fiabilitate sporită, lucru care le conferă siguranţă sporită în funcţionare determinată în principal de faptul că este mult mai uşor de supravegheat funcţionarea unei componente decât a întregului;

posibilitatea de implementare în etape care pot fi stabilite în funcţie de priorităţile utilizatorului şi de posibilităţile financiare ale acestuia;

posibilitatea de modernizare eşalonată, înlocuindu-se eşalonat numai modulele uzate moral, în funcţie de posibilităţile financiare ale utiliza-torului.

Concluzii Sistemul informatic creat pentru un anumit domeniu de activitate are o

structură unică, determinată de elementele fundamentale care definesc domeniul respectiv şi mai multe arhitecturi, câte una pentru fiecare soluţie tehnică de realizare.

Toate componentele arhitecturale ale unui sistem informatic sunt independente de activitatea sistemului economic pentru care se realizează şi de aceea se pot achiziţiona de la producători specializaţi (care le comercializează şi le configurează după nevoi), cu excepţia aplicaţiei cu bază de date al cărui mod de realizare depinde de:

componentele structurale (intrări, prelucrări şi ieşiri), unice pentru un anumit domeniu de activitate desfăşurat de un anumit sistem economic, aplicaţia respectivă fiind cea care reprezintă într-un sistem informatic elementele fundamentale care definesc un domeniu de activitate desfăşurat de un sistem economic;

SGBD-ul disponibil, posibil diferit de la un sistem economic la altul, lucru care conduce la diferenţe de realizare a aplicaţiei respective de la caz la caz.

Aplicaţia cu bază de date este singura componentă (software) a unui sistem informatic dependentă de caracteristicile domeniului de activitate care se informatizează şi de particularităţile sistemului economic pentru care se realizează sistemul informatic respectiv (din care face parte). Restul componentelor acestuia depind în totalitate de tehnologia hardware/software folosită pentru realizarea sa, care se selectează în funcţie de preţul de achiziţie şi de dorinţa utilizatorului.

41

Caracteristicile specifice domeniului de activitate care se informatizează şi particularităţile de informatizare impuse sistemului informatic de sistemul economic pentru care se realizează (care-l utilizează) definesc, împreună, realitatea de informatizat sau mediul de informatizat. Domeniul de activitate poate fi simplu (producţie un anumit tip de bunuri, prestarea unui anumit tip de servicii, evidenţă personal, salarizare, contabilitate etc.) sau complex (format dintr-o mulţime de domenii de activitate simple), după cum sistemul economic care utilizează sistemul informatic poate fi la rândul lui simplu (dacă are ca obiect de activitate un domeniu de activitate simplu şi un singur punct de lucru) sau complex (dacă are ca obiect de activitate un domeniu de activitate complex şi/sau mai multe puncte de lucru care-l definesc ca fiind de tip reţea).

Se subliniază că, la nivel economic, interesează numai sistemele informatice pentru conducerea activităţilor economice care, în funcţie de caracteristicile lor, pot fi convenţionale şi/sau cu baze de date, integrate sau parţial integrate, de prelucrare în loturi, distribuită sau on-line.

Toate tipurile de sisteme informatice utilizate pentru conducerea activităţilor economice sunt denumite generic, sisteme informatice economice. În cadrul acestora un rol esenţial îl au Sistemele Informatice de Gestiune (SIG) folosite de economişti pentru administrarea şi controlul resurselor unui sistem economic.

Sistemele informatice de gestiune utilizate de sistemele economice pentru gestionarea datelor şi prelucrarea lor în vederea fundamentării deciziilor manageriale pot fi globale sau specifice unui anumit domeniu de gestiune. Sistemele informatice de gestiune globale sau componente ale acestora diferă unul de altul prin particularităţile determinate pentru fiecare de caracteristicile funcţionale, legislative şi organizatorice specifice domeniilor de gestiune pe care le informatizează şi/sau proprii sistemelor economice care le utilizează. Pe de altă parte, diferă de celelalte tipuri de sisteme economice prin rolul pe care îl are fiecare în procesul de conducere (gestiune, auditare sau management) şi prin aportul adus la actul decizional (asistare decizie, suport decizie sau expert). Şi diferă de celelalte tipuri de sisteme informatice prin obiectivele urmărite de fiecare (conducerea proceselor economice sau tehnico-tehnologice, cercetare, modelare, proiectare sau dedicate unui anumit domeniu de activitate). Dar toate folosesc pentru gestionarea şi prelucrarea informaţiilor solicitate de utilizatorii lor tehnologiile digitale moderne, multimedia şi de comunicaţie. Altfel spus, toate tipurile de sisteme informatice sunt dezvoltate pe baza tehnologiilor IT. Evoluţiile tehnologice au condus, practic, la generalizarea accesului direct al utilizatorilor la datele vehiculate în cadrul sistemelor informatice. S-a creat astfel posibilitatea ca fiecare utilizator să efectueze pe 42

loc prelucrările de care are nevoie pentru obţinerea informaţiilor dorite atunci când doreşte şi unde doreşte, cu condiţia să se afle în faţa unui calculator conectat la internet situat, practic, oriunde în lume.

Metodele şi tehnicile folosite pentru realizarea sistemelor informatice sunt, în principal, independente de tipul lor deoarece folosesc aceeaşi tehno-logie pentru dezvoltare, mijloacele IT fiind cele care determină esenţial, prin performanţele lor şi prin posibilităţile de prelucrare a datelor pe care le oferă utilizatorilor, modul de realizare a sistemelor informatice. Ele impun modul de reprezentare a obiectivelor urmărite şi a particularităţilor specifice (impuse de caracteristicile domeniilor de activitate care se informatizează şi ale sistemelor economice care le utilizează) astfel încât să poată fi preluate şi prelucrate de sistemul informatic pentru ca acesta să ofere utilizatorilor săi răspunsurile aşteptate.

Evoluţia mijloacelor IT este îndreptată permanent în direcţii care vin în întâmpinarea nevoilor de prelucrare a datelor specifice fiecărei categorii de utilizatori. În fond, pentru dezvoltarea fiecărui tip de sistem informatic se impune folosirea mijloacelor IT care satisfac nevoile utilizatorilor, ca performanţe şi posibilităţi de prelucrare a datelor. Spre exemplu, pentru dezvoltarea sistemelor informatice de gestiune sunt necesare capacităţi mari de stocare a datelor, pe măsura volumelor de date vehiculate de sistemele economice, care se gestionează folosind SGBD-urile. Pentru răspuns în timp real (imediat, pe loc) sunt necesare sisteme de comunicaţie performante care permit utilizatorilor accesul la datele vehiculate în sistemul respectiv. Pe de altă parte, evoluţia metodelor şi tehnicilor folosite pentru reprezentarea obiectivelor şi particularităţilor specifice unui mediu de informatizat într-un sistem informatic merge în direcţia care permite utilizarea noilor tehnologii IT pentru reprezentarea complexităţii şi specificului fiecărui tip de mediu de informatizat. Şi pentru că elementul cheie al tehnologiei IT îl reprezintă sistemul de calcul, modul de reprezentare al obiectivelor şi particularităţilor specifice fiecărui mediu de informatizat (economic, tehnico-tehnologic, de cercetare, de modelare, de proiectare sau dedicat) într-un sistem informatic este determinat, pe fond, de tehnologia digitală (de faptul că în interiorul unui calculator datele sunt reprezentate binar) şi de mecanismele puse la dispoziţia utilizatorilor de specialiştii în domeniu pentru a face conversia de la datele reprezentate pe „înţelesul” utilizatorului (limbaj uzual) la datele reprezentate pe „înţelesul” calculatorului şi invers (limbaj binar sau digital). În consecinţă, mijloacele IT (ca echipamente şi programe) şi metodele/ tehnicile de reprezentare a realităţii înconjurătoare (ca mecanisme puse le dispoziţia utilizatorilor de specialişti) în interiorul unui sistem informatic, cu scopul de a folosi performanţele acestora (în prelucrarea, depozitarea şi

43

distribuirea datelor) pentru a satisface nevoile utilizatorilor, se condiţionează reciproc.

Rezultă că realizarea unui sistem informatic se face cu ajutorul tehnicilor şi metodelor impuse de performanţele şi de posibilităţile de prelu-crare a datelor oferite de mijloacele IT utilizate pentru reprezentarea comple-xităţii şi specificului domeniului de activitate al sistemului economic care-l utilizează, cu scopul de a atinge obiectivul urmărit (conducerea proceselor economice sau tehnico-tehnologice, cercetare, modelare, proiectare sau dedicate unui anumit domeniu de activitate). Metodele şi tehnicile de realizare a sistemelor informatice pot fi însă prezentate şi exemplificate în contextul fiecărui tip de sistem informatic pentru care se folosesc. Spre exemplu, sistemele informatice economice, inclusiv cele de gestiune, prezintă particularităţi de realizare determinate de necesitatea gestionării şi prelucrării într-o perioadă limitată de timp a volumelor mari de date generate se sistemele economice, de acelaşi fel, asupra cărora se aplică prelucrări simple pentru obţinerea rezultatelor care prin interpretare conduc la informaţiile aşteptate de utilizatorii lor. De asemenea prezintă particularităţi legate de funcţionarea fiecărui domeniu de activitate, de organizarea fiecărui sistem economic şi de legislaţia în vigoare, pentru domeniul de activitate de bază şi pentru domeniile auxiliare acestuia. De aceea exemplificarea metodelor de realizare a acestora se face în context specific.

44