ŞCOALA NAXIONAL; DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAXIE PUBLIC;

SISTEME DE GUVERNARE EUROPENE

- Suport de curs -

Lect. univ. dr. M<d<lina COCOŞATU

BUCUREŞTI

MODULUL 1 Guvernarea – delimit<ri conceptuale ..................................... 8

MODULUL 2 Sisteme de guvernare ........................................................... 14

2.2. Sistemul totalitar de guvernare ............................................................................. 30 MODULUL 3 Categorii de structuri de guvernare..................................... 34

3.1. ConsideraYiuni introductive .................................................................................. 34 3.2. Regimul confuziunii puterilor .............................................................................. 36 3.3. Regimul prezidenYial - regimul separaYiei rigide a puterilor................................. 38 3.4. Regimul parlamentar – regimul separaYiei suple sau al colabor<rii puterilor....... 40 3.5. Regimul semiprezidenYial ..................................................................................... 49

MODULUL 4 Mecanisme de acYiune ale Puterii Executive asupra Parlamentului 57

4.1. Desemnarea unor membri ai Parlamentului de c<tre Puterea Executiv< .............. 57 4.2. Implicarea direct< a Puterii Executive în activitatea legislativ< a Parlamentului. 57 4.3. Prerogativele Puterii Executive privind finalizarea procesului legislativ ............ 62 4.4. Delegarea legislativ<............................................................................................. 64 4.5. Dizolvarea Parlamentului ..................................................................................... 68

MODULUL 5 Mecanisme de acYiune a Parlamentului asupra Puterii Executive 69

5.1. IntervenYia Parlamentului în formarea Executivului şi în desemnarea unor înalYi demnitari ai Puterii Executive ..................................................................................... 69 5.2. IntervenYia Parlamentului în activitatea Executivului .......................................... 70 5.3. IntervenYia Parlamentului asupra unor autorit<Yi executive.................................. 75

• Date de identificare a cursului

Date de contact ale titularului de curs:

Nume: Cocoşatu M<d<lina

Birou: str. Povernei, nr. 6

Telefon: 021/3180897

ConsultaYii: luni,9 -11

Date de identificare curs

Sisteme de guvernare europene

Anul II, Semestrul I

Tipul cursului: obligatoriu

• CondiYion<ri şi cunoştinYe prerechizite

Cursul de faY< condiYioneaz< parcurgerea şi promovarea cu succes a mai multor

discipline din semestrele anterioare ale programului academic propus în cadrul

specializ<rii SpaYiul Public European. Astfel, cursantul care urmeaz< cursul “Sisteme de

guvernare europene” trebuie s< fi promovat urm<toatele discipline: Structuri, mecanisme

şi instituYii ale UE şi Drept şi acquis comunitar

• Descrierea cursului

Cursul Sisteme de guvernare europene îşi propune familiarizarea studenYilor cu

guvernarea din Y<rile europene. Scopul acestui curs este de a cunoaşte relaYiile care se

stabilesc între puterile statului în diferite sisteme de guvernare, precum şi principalele

modalit<Yi de scrutin care exist< în Europa.

• Organizarea temelor în cadrul cursului

Tematica ce corespunde cursului Sisteme de guvernare europene include cinci

module.

Nivelul de înYelegere şi, implicit, utilitatea informaYiilor pe care le reg<siYi în

fiecare modul vor fi sensibil optimizate dac<, în timpul parcurgerii suportului de curs,

veYi consulta sursele bibliografice recomandate. Dealtfel, rezolvarea tuturor lucr<rilor de,

precum şi promovarea examenului final impune, cel puYin, parcurgerea referinYelor

recomandate. In situaYia în care nu veYi reuşi s< accesaYi anumite materialele

bibliografice, sunteYi invitaYi s< contactaYi tutorii disciplinei.

• Formatul şi tipul activit<Yilor implicate de curs

Parcurgerea celor cinci module în care este structurat cursul va presupune atât

întâlniri faY< în faY< (consultaYii), cât şi munc< individual<.

ConsultaYiile, pentru care prezenYa este facultativ<, reprezint< un sprijin direct

acordat dumneavoastr< din partea titularului si a tutorilor.

Avand în vedere particularit<Yile înv<Y<mantului la distanY<, dar şi reglement<rile

interne, parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea studenYilor în

urm<toarele tipuri de activit<Yi:

a. consultaYii – pe parcursul semestrului vor fi organizate dou< intalniri de

consultaYii faY< în faY<;

b. realizarea unui proiect de semestru cu o tem< şi un set de sarcini anunYate cu cel

puYin 30 de zile inaintea datei de depunere a acestuia.

• Materiale bibliografice obligatorii

In suportul de curs, la finele fiec<rei lecYii sunt precizate atât referinYele

bibliografice obligatorii, cât şi cele facultative. Sursele bibliografice au fost astfel

stabilite încât s< ofere posibilitatea adâncirii nivelului de analiz< şi, implicit,

comprehensiunea fiec<rei teme.

• Materiale şi instrumente necesare pentru curs

Optimizarea secvenYelor de formare reclam< accesul studenYilor la urm<toarele

resurse:

- 伊calculator conectat la internet

- 伊imprimant< (pentru tip<rirea materialelor suport sau a temelor redactate)

- 伊acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Central<

Universitar<)

- acces la echipamente de fotocopiere

• Calendar al cursului

Calendarul disciplinei este adus la cunoştinYa studentlui şi cuprinde datele celor

dou< intalniri care vor fi anunYate în timp util pe site-ul facult<Yii şi termenele la care

trebuie transmise lucr<rile de verificare aferente fiec<rei lecYii, precum şi data limit<

pentru trimiterea proiectului de semestru.

• Politica de evaluare şi notare

Evaluarea final< se va realiza pe baz< unui examen scris desf<şurat în sesiunea de

la finele semestrului I. Nota final< se compune din: a. punctajul obYinut la acest examen,

b. evaluarea proiectului de semestru

Elemente de deontologie academic<

Se vor avea în vedere urm<toarele detalii de natur< organizatoric<:

- Orice material elaborat de c<tre studenYi pe parcursul activit<Yilor va face dovada

originalit<Yii. StudenYii ale c<ror lucr<ri se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaYi la

examinarea final<.

- Orice tentativ< de fraud< sau fraud< depistat< va fi sancYionat< prin acordarea

notei minime sau, in anumite condiYii, prin exmatriculare.

- Rezultatele finale vor fi puse la dispoziYia studenYilor prin afisaj electronic.

• StudenYi cu dizabilit<Yi

Titularul cursului si echipa de tutori isi exprima disponibilitatea, in limita

constrangerilor tehnice si de timp, de a adapta conYinutul si metodelor de transmitere a

informaYiilor, precum si modalit<Yile de evaluare (examen oral, examen on line etc), in

funcYie de tipul dizabilit<Yii cursantului. Altfel spus, avem în vedere, ca o prioritate,

facilitarea accesului egal al tuturor cursanYilor la activit<Yile didactice şi de evaluare.

• Strategii de studiu recomandate

Date fiind caracteristicile înv<Y<mantului la distanY<, se recomand< studenYilor o

planificare foarte riguroas< a secvenYelor de studiu individual, coroborat< cu secvenYe de

dialog, mediate de tutorii şi, respectiv, titularul de disciplin<. Lectura fiec<rui modul şi

rezolvarea la timp a lucr<rilor de evaluare garanteaz< grade înalte de inYelegere a

conYinutului tematic si totodat< sporesc sansele promov<rii cu succes a acestei discipline.

MODULUL 1 Guvernarea – delimit<ri conceptuale

Scopul modulului: Familiarizarea cursantului cu conceptul de guvernare

Obiectivele modulului:

La finalul acestui modul, cursanYii trebuie:

異 S< cunoasc< conceptul de guvernare

異 S< prezinte accepYiunile noYiunii de guvernare

Cum ar putea fi definit< aceast< noYiune abstract< - Guvernarea ? La aceast<

întrebare s-au dat nenum<rate r<spunsuri.

O anumit< form< de guvernare este intrinsec< societ<Yii umane, deoarece o

societate total necontrolat<, neghidat< şi nereglementat< este, de fapt, o contradicYie în

termeni. Astfel, putem afirma c< guvernarea este un proces de stabilire a regulilor de

exercitare a controlului, de ghidare şi reglementare1.

Originea cuvântului „guvernare” este aceeaşi cu aceea a cuvântului „guvern”

derivat din latinescul „gubernare”, însemnând „a dirija”.

Termenul a fost introdus în 1986 de c<tre Kratochwil şi Ruggie în domeniul

teoriei politicii şi al relaYiilor internaYionale, iar la începutul anilor ‘90 Rosenau a introdus

conceptul de „guvernare f<r< guvern” 2.

Conform DicYionarului politic3, „guvernarea” reprezint< exercitarea conducerii şi

controlului asupra afacerilor publice prin intermediul instituYiilor puterii centrale şi locale

care utilizeaz< un aparat specializat (birocraYia).

Pierre Laudell-Mills şi Ismael Serageldin definesc guvernarea ca fiind utilizarea

autorit<Yii politice, exerciYiul controlului asupra unei societ<Yi şi managmentul resurselor

pentru dezvoltarea social< şi economic<4.

1 P.Dunleavy, B.O’Leary, Teoriile statului. Politica democraYiei liberale, Ed. Epigraf, Chişin<u, 2002,

p.13. 2 K.Fukuda, European Governance After Nice, Roudledge, 2002, p.44. 3 S.T<maş, DicYionar politic. InstituYiile democraYiei şi cultura civic<, ediYia aII-a, rev<zut< şi ad<ugit<,

Casa de editur< şi pres< ŞANSA SRL, Bucureşti, 1996, p.123.

Forma de guvernare desemneaz< modul concret de formare şi organizare a

autorit<Yilor centrale, caracteristicile şi principiile lor, raporturilor dintre ele şi celelalte

autorit<Yi şi instituYii ale statului, precum şi a raporturilor dintre ele şi celelalte forme

institutionalizate ale sistemului politic.

Din punct de vedere material, guvernarea reprezint< totalitatea proceselor şi

activit<Yilor care formeaz< conYinutul funcYiilor legislativ< şi executiv< ale statului,

realizate de c<tre autorit<Yile puterii exective de la nivel central şi puterii legislative prin

intermediul unui aparat specializat, menite s< realizeze valorile şi sarcinile statale

cuprinse în reglement<rile cu caracter constituYional şi în programul de guvernare

Din punct de vedere formal, guvernarea reprezint< totalitatea autorit<Yilor publice

legislative şi executive care se afl< la nivel central.

În activitatea de guvernare, legislativul şi executivul au un rol hot<râtor.

Participarea lor la actul guvern<rii este complex< şi nuanYat< încât, uneori, este dificil de

spus cât reprezint< în guvernare intervenYia legislativului şi cât cea a executivului.

Un important loc în lucrare este acordat analizei raportului guvernare –

democraYie - suveranitatea statelor.

Chiar dac< în zilele noastre are o baz< mai solid<, guvernarea se defineşte mai

mult prin prisma poziYiei sale, a modurilor şi a circumstanYelor de folosire.

Exist< cinci accepYiuni ale noYiunii de guvernare.

Prima accepYiune este aceea de „corporate governance” folosit< în 1937 pentru a

pune bazele relaYiilor de cooperare intern< întreprinderii care permit eliminarea sau

reducerea a ceea ce vor fi numite „costurile tranzacYiei” antrenate de achiziYionarea de

bunuri şi de servicii în exterior (contracte, negocieri, verific<ri, definiYii de norme de

calitate, c<utarea celor mai bune preYuri...). Totodat<, utilizând acest termen, Ronald

Coase pune bazele neo-instituYionalismului.

Operând trecerea spre spaYiul de stat sau public, cel de-al doilea domeniu de

aplicare şi de semnificaYie a noYiunii priveşte „guvernarea urban<”. Înainte de a se extinde

spre Europa continental<, aceast< trecere se observ< în primul rând în Regatul Unit în

perioada Thatcher, pe când municipalitatea britanic< se vede obligat< s< funcYioneze cu

4 P.Landell, I. Serageldin, Governance and External Factor, Washington, DC, World Bank, 1991, p.3.

resurse bugetare foarte diminuate. În acest caz, guvernarea nu a fost întotdeauna

denumit< cu numele s<u de azi. Guvernarea urban< se aplic< în acele circumstanYe critice

în care restricYiile financiare şi privatiz<rile serviciilor publice urm<rind a fi compensate,

merg împreun< cu reacYiile militante de protest şi de rezistenY< spre ceea ce va fi numit

curând excludere. De atunci, practicile vor fi diferite dup< orientarea politic< comun<,

când neo-liberale şi de „externalizare” a costurilor spre dreapta, când participante şi

sprijinite pe „societatea civil<” spre stânga.

Urm<toarea percepYie a conceputului de guvernare este legat< de politicile de

dezvoltare, mai exact „buna guvernare” în materie de strategii de lupt< împotriva s<r<ciei,

aşa cum le concep Banca Mondial< şi alte organizaYii de sprijin ale lumii a treia5.

Ce înseamn< expresia „bun< guvernare” în aceast< nou< ocurenY< care nu are leg<tur<

cu guvernarea întreprinderii şi nici cu gestionarea falimentului bugetar al

municipalit<Yilor din Europa de Est? Aplicat< la Y<rile puYin avansate, chiar în situaYia de

suferinY< profund<, ea pleac< de la constatarea guvern<rii lor proaste şi eşecului politicilor

de sprijin al dezvolt<rii urmate pân< atunci pentru a prescrie o terapie inedit<; pe de o

parte, necesitatea unei bune gestiuni publice frânând administraYiile şi clasele politice

prea corupte în perspectiva posibil< a unei privatiz<ri a serviciilor colective şi, pe de alt<

parte, liberalizarea complet< a activit<Yilor de producYie şi de schimb care au ca debuşeu

o adev<rat< economie de piaY<.

Caracteristicile bunei guvern<ri sunt: legitimitatea, responsabilitatea,

managementul eficient şi accesul la informaYie a cet<Yenilor.

Cea de-a patra arie de difuzare a noYiunii de guvernare acoper< imensul domeniu

al guvern<rii mondiale (Global Governance).

Expresia „guvernare mondial<” este utilizat< mai ales dintr-o perspectiv< mai

degrab< ideologic< şi adesea critic< în timp ce, începând din momentul în care fenomenul

este teoretizat pe baza lucr<rilor universitare, el tinde s< se confunde oarecum cu ceea ce

specialiştii numesc regimuri internaYionale6. NoYiunea a ap<rut, probabil în 1992, data

5 În 1989 a ap<rut un document al B<ncii Mondiale despre „criza de guvernare” din Y<rile Africii sub-

sahariene, confirmarea acestei folosiri a termenului f<cându-se pân< în anul 1992. 6 A se vedea şi S.Krasner, International Regimes, Ithaca, Cornell University Press, 1983.

apariYiei lucr<rii „Governance without Government”7 sub coordonarea lui James Rosenau

şi Ernst-Otto Czempiel, dezvoltându-se în 1995, când Comission on Global Governance

creat< la iniYiativa lui Willy Brandt difuzeaz< un raport bazat pe ideile convenite asupra

acestui subiect. Aceast< guvernare mondial< sau global< ar trebui, logic, s< încununeze

edificiul dac< nu ar fi atât de evanescent<. Dar, în realitate, guvernarea european< o

dep<şeşte cu mult atât în substanY<, cât şi în coerenY<. În plus, guvernarea mondial< este

aspru criticat< înainte chiar de a exista. Xinând cont de toate aceste lucruri, trebuie, totuşi,

s< admitem cu titlu experimental c<, guvern<rii locale, incluzând nivelul naYional, i se

adaug< o guvernare economic< mondial< înc< foarte fragil< şi supus< st<rilor de spirit

schimb<toare ale reprezentanYilor Y<rilor mari. Fie aceea care tinde s< ajusteze la scar<

planetar< politicile şi comportamentele statelor şi marilor organizaYii internaYionale sau

transnaYionale, pe de o parte, pe baza normelor negociate la scar< planetar< şi a c<ror

validitate ar trebui s< devin<, de asemenea, planetar<, pe de alt< parte, sprijinindu-se pe

instituYii puternice şi „libere de suveranitate” (în limbajul lui James Rosenau), cum ar fi

FMI, Banca Mondial<, OrganizaYia Mondial< a ComerYului, Forumul Economic Mondial

sau Forumul Social fiind respinse. În plus, responsabilii mai mult sau mai puYin vizibili ai

companiilor multinaYionale şi organizaYiilor non-guvernamentale de prim< m<rime se

al<tur< acestor noi conduc<tori presupuşi ai lumii. Ultimii, mai ales, sunt consideraYi

reprezentanYi (autoproclamaYi înainte de a se coopta între ei) improbabilei societ<Yi civile

„globale” (numite şi „burghezia global<” pentru a aminti terminologia lui Jürgen

Habermas.).

Cea de-a cincea şi ultima arie de desf<şurare a noYiunii de guvernare reiese, în

fine, din aplicaYia supranaYional< circumscris< în practica Uniunii Europene, unic

ansamblu de state pe cale de unificare economic< şi politic< efectiv<. SubstanYa sa apare

în aceste circumstanYe mult mai solid< decât în cazurile precedente, deşi adoptarea

oficial< a termenului exact „guvernare” a avut loc mai târziu în cazul Comisiei de la

Bruxelles decât în cazul B<ncii Mondiale8.

7 J. Rosenau şi E.O.Czempiel (coord), Gouvernance without Gouvernment: Order and Change in World

Politics, Cambridge, Cambridge University Press, 1992. 8 G.Hermet, A.Kayancigil, J.F. Prud’homme, La Gouvernance. Un concept et ses aplications, Ed. Karthala,

Paris, 2005, p.31.

Guvernarea supranaYional< presupune exercitarea funcYiilor de guvernare la un

nivel superior unei grup<ri de state. Entitatea care exercit< aceste funcYii este o

organizaYie supranaYional< care trebuie s< îndeplineasc< urm<toarele condiYii: organizaYia

s< aib< un sistem legislativ şi organe judiciare proprii; deciziile organizaYiei s< fie

obligatorii pentru statele membre; organizaYia s< fie, cel puYin în parte, independent< faY<

de guvernele participante; organizaYia s< elaboreze reguli de acYiune pentru statele

membre şi s< îşi impun< deciziile apelând la instituYii diferite decât cele ale statelor

membre.

Europa în curs de unificare dispune, într-adev<r, de instituYii în acelaşi timp

extrem de clar conturate şi remarcabile prin multiplicitatea nivelurilor şi localiz<rilor lor.

Ea se distinge, de asemenea, prin existenYa deja destul de veche a para-constituYiei sale

provenite din tratatele din ce în ce mai puYin internaYionale, prin procedurile sale rodate

de mult timp, doctrinele sale foarte elaborate, personalul s<u ataşat tradiYiilor care provin

din concertare, cooptare şi decizia negociat< post-monarhic< şi mai ales prin limbajul s<u

aparent inspirat dintr-o psihologie publicitar< care vizeaz< s< anihileze dimensiunea

politic< în favoarea unui model tehno-liberal al guvern<rii (din 1985 mai ales, mulYi

termeni ai democraYiei politice, cum ar fi guvernarea, compromisul, poporul suveran,

reprezentare, negociere colectiv<, delegare au fost înlocuiYi cu un lexic de provenienY<

economic<: dialog social, parteneri sociali, model social european, subsidiaritate,

transparenY<, flexibilitate, cod etic, criterii de convergenY<, înl<turarea obstacolelor sau

constrângerilor; au ap<rut şi metafore militare care permit „ în acelaşi timp s<

beneficiem de eficienYa cuvântului şi de inocenYa nespusului...” : „a se mobiliza”, „a-şi

lua un nou avânt”, a încuraja „sinergiile”, a promova „excelenYa”, „impacturile”,

„populaYiile-Yint<”)9.

În concluzie, Uniunea European< este chiar unica zon< în care se observ< o

guvernare altfel decât declarativ<, imaginar<, folosit< pentru a intimida, pur teoretic< sau

analitic< sau înc< vag speculat<; o guvernare înc< de pe acum în stare de funcYionare şi în

stare de permanent< inventare. Crearea acestei guvern<ri are la baz< o motivaYie politic<

care are la baz< rivalitatea celor dou< proiecte europene antagoniste: acela al orient<rii

9 M.D.Perrot, Insignifiance linguistique et mondialisme, Catholica 78, hiver 2002-2003, p.108.

federaliste şi post-etatiste sau post-naYionale a Comisiei de la Bruxelles sau a aliaYilor s<i

şi orientarea antifederalist< şi „suveranist<” a guvernelor naYionale ataşate în marea lor

majoritate – dar nu toate – de un proiect minimalist de simpl< zon< de liber-schimb

european.

Teme de control:

1. ExplicaYi succint principiile bunei guvern<ri

2. DefiniYi noYiunea de guvernare şi enumeraYi sensurile pe care le cunoaşteYi

Bibliografie de referinY<

OpYional<

- S.T<maş, DicYionar politic. InstituYiile democraYiei şi cultura civic<, ediYia aII-a,

rev<zut< şi ad<ugit<, Casa de editur< şi pres< ŞANSA SRL, Bucureşti, 1996

MODULUL 2 Sisteme de guvernare

2.1. Sistemul democratic de guvernare

2.1.1. ConsideraYiuni generale

Scopul modulului: Familiarizarea studentului caraceristicile sistemelor de

guvernare

Obiectivele modulului:

La finalul acestui modul, cursanYii trebuie:

異 S< cunoasc< conYinutul arhitecturii actului normativ

異 S< explice fiecare element al actului normativ

Conceptul de „democraYie” îşi are originile în cuvintele greceşti ”demos” care

înseamn< „grup de cet<Yeni” şi „cratos” care înseamn< „conducere (de c<tre), putere”.

La origini, democraYia însemna conducerea de c<tre un grup de cet<Yeni, opus<

conducerii de c<tre aristocraYie sau monarhie.

Nucleul democraYiei este principiul suveranit<Yii poporului, ceea ce înseamn< c<

guvernarea poate fi legitimat< doar prin voinYa celor guvernaYi10.

Sistemele democratice sunt preferate deoarece, în raport cu alte sisteme de

guvernare, ele au la baz< un maximum de consens şi un minimum de constrângere.

EsenYa sistemului democratic de guvernare const< în respectarea drepturilor şi

libert<Yilor omului, în accesul liber şi egal al cet<Yenilor la viaYa public<, în determinarea

prin voinYa lor a configuraYiei regimului politic.

FuncYionarea acestui sistem presupune ca statul s< fie liber, principiul separaYiei

putrilor în stat s< fie garantat, iar legitimitatea funcYion<rii s< fie dat< de votul cet<Yenilor

în cadrul alegerilor organizate în mod democratic.

Un astfel de sistem se caracterizeaz< prin lipsa puterii personale (a monocraYiei),

prin limitarea mandatului şi responsabilitatea celor aleşi în faYa aleg<torilor, prin

competeYia dintre puterile statului11.

10 S.T<maş, DicYionar politic, InstituYiile democraYiei şi cultura civic<, ediYia a II- a rev<zut< şi ad<ugit<,

Casa de editur< şi pres< „Şansa” SRL, Bucureşti, 1996, p.79.

Primele conceptii teoretice şi practice în legatur< cu democraYia dateaz< înc< din

antichitatea atenian<, de unde deriv< şi sensul etimologic al termenului demos - popor şi

kratos -putere, autoritate, adic< deYinerea şi exercitarea puterii de c<tre popor. Sensul

etimologic al democraYiei, de guvernare a poporului de c<tre acesta, conYinutul s<u social-

politic, nu a fost acelaşi în toate perioadele şi societ<Yile, el a cunoscut o evoluYie

continu<, în funcYie de formele şi principiile în care acesta şi-a g<sit întruchiparea, de

natura sistemului social, de valorile pe care acesta s-a întemeiat, de accepYiunea dat<

noYiunii de popor şi îns<şi democraYiei.

O prim< analiz< teoretic< despre democraYie o realizeaz< Aristotel în lucrarile sale

Politica, Etica şi ConstituYiile. Dominat de ideea realiz<rii binelui general, el asociaz<

guvern<mântul cu ConstituYia, considerându-le lucruri identice; de aceea, spune el, este

suficient s< cercet<m cine şi în folosul cui guverneaz<, pentru a şti ce fel de guvern<mânt

are statul respectiv şi ce constituYie îi corespunde.

Dac< pentru Aristotel democraYia însemna deYinerea de c<tre popor a puterii şi

exercitarea ei direct, Montesquieu înYelege acum s< adauge la criteriul “cantitativ”, reYinut

de greci, criteriul “calitativ” al exercit<rii puterii.

Cu alte cuvinte, se are în vedere modul moderat ori accentuat în care se exercit<

autoritatea. De aceea, reYinând ca form< de guvern<mânt republica, Montesquieu

desemna prin acest concept toate formele politice “lipsite de un şef de stat ereditar şi în

care puterea aparYine fie unei p<rYi din populaYie (aristocraYie), fie poporului

(democraYie)”.

Principiile libert<Yii, egalit<Yii şi majorit<Yii guvernau democraYia antic<. Aceasta

înseamn< c< democraYia comb<tea monocraYia ori oligarhia, presupunea pentru toYi

cet<Yenii libertatea de exprimare a tuturor opiniilor, acestea demonstrând c< nici o p<rere

nu putea s< aib< exclusivitatea adev<rului şi, în sfârşit, deciziile se luau numai cu cvorum

majoritar. Existau totuşi limitele democraYiei antice: şcolarii, minorii, str<inii, femeile nu

participau la adoptarea deciziilor Cet<Yii12.

DemocraYia se caracterizeaz< prin urm<toarele tr<s<turi13:

11 A.Radu, Sisteme politice contemporane, Ed. Cartea Universitar<, Bucureşti, 2003, p.9. 12 M.Prelot, J.Boulouis, Institutions politiques et droit constitutionnel, Dalloz, Paris, 1990, p.48. 13 A se vedea I.Deleanu, Drept constituYional şi instituYii politice, vol. I, p.35.

- participarea tuturor cet<Yenilor la rezolvarea problemelor publice;

- stipularea şi garantarea drepturilor şi libert<Yilor publice şi private ale

cet<Yenilor;

- aplicarea principiilor majorit<Yii;

- pluralismul ideologic;

- pluralismul instituYional care cunoaşte urm<toarele forme: sufragiul universal,

iniYiativa legislativ<, dreptul de revocare ori disoluYie a organelor elective, veto-ul

popular, referendumul, instituYionalizarea autorit<Yilor (deliberativ<, executiv< şi

judec<toreasc<).

Formele de manifestare ale democraYiei sunt:

- democraYia direct< – conform c<reia poporul se autoguverneaz<, el

reglementeaz< dar şi controleaz< executarea normelor legale. În practic< este imposibil de

realizat şi transpus forma aceasta de guvern<mânt, toYi autorii motivând utopia

democraYiei directe tocmai datorit< ”generozit<Yii ideilor ce o anim<” (Comuna din Paris a

fost mai degrab< un caz izolat, pe cât de vremelnic, tot aşa de neconcludent).

- democraYia reprezentativ< - const< în faptul c< puterea neputând fi

exercitat< direct de popor ori naYiune, este nevoie de reprezentare, de o delegare pentru a

acYiona în numele titularului puterii.

Leon Duguit definea noYiunea de reprezentare care opereaz< în raporturile politice

moderne prin aceea c< „manifest<rile de voinY< care eman< de la anumiYi indivizi sau

grupuri de indivizi au aceeaşi forY< şi produc aceleaşi efecte ca şi cum ele ar emana direct

de la corpul cet<Yenilor”14.

S-au elaborat dou< concepYii privind raporturile şi limitele reprezent<rii şi anume:

A) Teoria suveranit<Yii populare, susYinut< de J.J.Rousseau, potrivit c<reia

suveranitatea aparYine poporului şi de aceea trebuie repartizat< în cote - p<rYi egale tuturor

indivizilor care îl alc<tuiesc.

În acest caz, suveranitatea se manifest< numai prin voinYa celor reprezentaYi, care

de fapt au mandatat pe reprezentanYii lor s< le exprime voinYa, cum s-a formulat de Petion

pe 5 septembrie 1789 în ConstituYia francez<: “Membrii corpului legislativ sunt

14 L.Duguit, Traite de droit constitutionnel, t.2, Ancienne Librairie Fontemoing, Paris, 1922, p.494.

mandatari; cet<Yenii care i-au ales sunt comitenYi; deci aceşti reprezentanYi sunt supuşi

voinYei celor de la care deYin misiunea şi puterile lor. Noi nu vedem nici o deosebire între

aceşti mandatari şi mandatarii ordinari; şi unii şi alYii acYioneaz< cu acelaşi titlu; ei au

aceleaşi obligaYii şi aceleaşi îndatoriri.

Suntem deci în faYa unui mandat imperativ, caracterizat prin urm<toarele15:

- cel mandatat reprezint< voinYa celor care îi reprezint<, a aleg<torilor;

- comportamentul şi atitudinea mandatarului sunt stabilite în procur<, tot aşa

deputatul poate s< se pronunYe numai asupra problemelor în leg<tur< cu care are

instrucYiuni;

- periodic deputatul trebuie s<-i încunoştiinYeze pe aleg<tori despre modul cum îşi

îndeplineşte mandatul, aceştia putând oricând s<-i retrag< mandatul;

- pe calea referendumului, poporul - ca titular al suveranit<Yii - poate s< modifice

ori s< anuleze orice hot<râre a adun<rii reprezentative, când acestea nu corespund voinYei

sale.

Sunt reliefate neajunsurile acestui sistem al reprezent<rii prin mandat imperativ,

evidenYiindu-se atât imposibilitatea deputatului de a reprezenta interesele generale

întrucât el este constrâns s< acYioneze numai în limitele intereselor circumscripYiei

electorale, cât şi limitarea libert<Yii de acYiune întrucât este subordonat voinYei

aleg<torilor.

Viciul de fond al teoriei mandatului imperativ const< în aceea c< plecând de la o

instituYie de drept civil (contractul de mandat), se explic< raporturi de drept constituYional.

Ori, este cunoscut c< acestea din urm< iau naştere în procesul instaur<rii şi exercit<rii

puterii, nu într-un domeniu privat cum este contractul de mandat.

B) Teoria suveranit<Yii naYionale susYine c< suveranitatea aparYine naYiunii, privit<

acum ca entitate colectiv<.

RenunYarea la teoria mandatului imperativ se motiveaz< în schimb<rile intervenite

în structura economic< a societ<Yii, în dezvoltarea ramurilor industriei şi comerYului.

Teoria mandatului imperativ care valorific< particularit<Yile locale nu mai ap<r<

interesele clasei reformiste, de aceea ea caut< acum s< instituie noi raporturi dintre

15 I. Rusu, Forma de guvern<mânt, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p.165.

deputaYi şi aleg<tori. Ideea care va domina acum este aceea c< deputatul este

reprezentantul în parlament a intereselor întregului corp electoral (practic format din

p<turile înst<rite ale populaYiei), şi nu numai ale aleg<torilor s<i.

Anglia, prima Yar< în care burghezia devine clas< dominant<, recepteaz< aceast<

teorie în urm<toarele reguli constituYionale:

- deputaYii nu mai sunt acum simpli mandatari ai aleg<torilor dintr-o

circumscripYie; ei reprezint< voinYa naYiunii;

- pentru c< deYin puterile lor de la popor, deputaYii, chiar dac< sunt aleşi de

cet<Yenii unei circumscripYii electorale, reprezint< întreaga naYiune, întregul corp electoral

al Y<rii, nu numai pe aleg<torii care i-au ales;

- dup< alegere, deputaYii au deplin< independenY< faY< de aleg<tori, fiind liberi s<

se pronunYe asupra oric<ror probleme în deplin<tatea atribuYiilor ori s< voteze în adunare

potrivit propriilor convingeri, f<r< ca puterile lor s< fie limitate sau revocate de aleg<tori.

Dup< izbucnirea RevoluYiei franceze din 1789, FranYa a preluat şi ea teoria

mandatului reprezentativ.

O formulare necondiYionat< a dat Sieyes mandatului reprezentativ în discuYia

Adun<rii Constituante, argumentând c< toYi cet<Yenii sunt comitenYii deputatului, nu

numai aleg<torii dintr-o circumscripYie. El motiva c< nu se poate ca alesul s< exprime

voinYa unui mic num<r împotriva majorit<Yii16.

Suveranitatea fiind indivizibil<, inalienabil< şi imperscriptibil< şi cum ”voinYa

naYiunii nu poate fi exprimat< de ea îns<şi, în întregul ei, pe calea sufragiului universal,

naYiunea îşi desemneaz< reprezentanYii, pentru ca aceştia, în numele ei, s< exercite

suveranitatea”.

Aşadar mandatul dat acum este colectiv şi general, deputaYii desemnaYi de naYiune

sunt reprezentanYii generali ai acesteia. Mai mult, ei nu sunt simpli traduc<tori ai voinYei

generale, ei chiar o creaz<.

În leg<tur< cu aceasta, Condorcet afirma în dezbaterile din ConvenYia francez<:

“Mandatar al poporului, voi face ceea ce voi crede mai bine conform cu interesele sale.

16 A.Esmein, Elements de droit constitutionnel francais et compare, vol. I, 7e edition, Paris, 1927, p.102.

Poporul m-a trimis pentru a expune ideile mele, nu ale lui; independenYa absolut< a

opiniilor mele este prima dintre datoriile mele faY< de el”17.

Principalele tr<s<turi ale democraYiei reprezentative sunt:

a) Exercitarea votului universal şi organizarea alegerilor libere.

DemocraYia reprezentativ< const< în participarea tuturor cet<Yenilor, indiferent de

sex, ras<, religie şi avere, la alegerea organelor reprezentative ale statului.

Învestite, aşadar, cu puterea de a exercita voinYa suprem<, organele reprezentative

ale naYiunii nu-şi pot atribui o legitimitate cu adev<rat democratic< decât în cazul alegerii

membrilor lor cu participarea tuturor cet<Yenilor.

b) ExistenYa unui sistem competitiv de partide.

Dreptul la existenY< şi confruntare în alegeri a mai multor partide permit ca

desemnarea reprezentanYilor naYiunii în parlament s< devin<, în bun< m<sur<, un act

politic major de exercitare a suveranit<Yii poporului. Tocmai de aceea pluralismul politic,

atât în sens larg, de coexistenY< şi liber< exprimare a diverselor concepYii şi orient<ri

politice, aflate în competiYie deschis<, adic< pluripartidismul, formeaz< o caracteristic<

inerent< a democraYiei reprezentative18.

c) Recunoaşterea principiului majorit<Yii.

Acest principiu, ca regul< funcYional< a democraYiei reprezentative, opereaz< în

cazul adopt<rii legilor în cadrul parlamentului sau al altor organe colegiale. Din punct de

vedere al implicaYiilor asupra guvern<rii, principiul majorit<Yii se refer< la sprijinul politic

de care trebuie s< beneficieze în parlament un prim ministru şi guvernul pe care îl

conduce pentru a putea exercita în mod legitim şi efectiv atribuYiile care aparYin puterii

executive.

d) ProtecYia cet<Yenilor.

DemocraYia reprezentativ< instituie un raport special între stat şi societate, între

autoritate şi individ, raport care se întemeiaz< pe recunoaşterea şi respectarea drepturilor

fundamentale ale omului şi ale cet<Yeanului.

Sistemul mandatului reprezentativ prezint< îns< şi neajunsuri, astfel:

17 J.Laferier, Manuel de droit constitutionnel, 2e edition, Paris, 1947, p.407-408. 18 A.Cioab<, DemocraYia. Putere şi contra-putere, Ed. Noua Alternativ<, Bucureşti, 1995, p.55.

- lipsa oric<ror subordon<ri juridice a deputaYilor faY< de aleg<tori determin<

implicit şi voluntarismul ori arbitrariul din partea deputaYilor;

- electoratul se transform< astfel dintr-un instrument de voinY< într-unul numai de

desemnare;

- adunarea reprezentativ< risc< s< se transforme, s< devin< un exponent des<vîrşit

al voinYei generale;

- substituirea voinYei generale cu voinYa partidului c<ruia deputatul îi aparYine, mai

ales când acesta trebuie s< se conformeze unei discipline ferme a partidului.

- democraYia semi - direct< – se caracterizeaz< prin existenYa unui sistem care,

pe lâng< alegerea prin sufragiu universal a organului legiuitor, exist< mijloace de

intervenYie direct< a poporului în procesul legifer<rii şi chiar în activitatea

administrativ<19.

- democraYia semi – reprezentativ<.

În ceea ce priveşte raporturile dintre reprezentativitate şi guvernabilitate,

sistemele democratice resping concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane sau

ale unui grup de persoane, militând pentru o larg< reprezentativitate a curentelor politice.

2.1.2. Liberalismul

Elementele ideologiei liberale trebuie discutate dintr-o perspectiv< a dinamicii

ideii liberale în decursul mai multor secole de evoluYie.

La origini, liberalismul a fost o doctrin< politic< ce se opunea absolutismului şi

dreptului divin al regilor, susYinând drepturile naturale ale indivizilor şi egalitatea

acestora de la natur<. F<r< s< mearg< pe linia egalit<Yii sociale, liberalismul a c<p<tat

diferite variante specifice epocilor şi spaYiilor cultural-istorice în care s-a manifestat.

Axat şi centrat pe individ, conceput ca proprietar şi întreprinz<tor, pe om ca fiinY<

rational<, purt<toare şi promotoare a propriilor sale aspiraYii şi interese, liberalismul

acord< o deosebit< importanY< problemei democraYiei.

19 Sunt instituYionalizate urm<toarele mijloace de intervenYie: iniYiativa popular<, veto-ul popular, revocarea

mandatului şi referendumul.

Elemetele ideologiei liberale20 sunt:

1. Individualismul este principiul de construcYie ideologic< ce se refer< la

importanYa individului în societate. ca entitate, individul este superior oric<rei alte

formule sociale de organizare sau de grup. Acest lucru, spune A.Heywood, a dus la

concluzia c< liberalisml este neutru din punct de vedere moral, pentru c< el ofer< aceleaşi

şanse tuturor membrilor societ<Yii, care pot intra în competiYie pentru aceleaşi bunuri pe

baza unor criterii care se aplic< tuturor în acelaşi fel. De aici, o alt< caracterisitic< a

ideologiei de tip liberal.

2. Egalitatea. Ideologia liberal< se propune ca formula cea mai bun< de realizare a

egalit<Yii între oameni, pentru c< ea face apel în primul rând la egalitatea natural< si la

tipurile de egalitate izvorât< din aceasta. Oamenii se nasc egali, ne spune

contractualismul ca doctrina fundamental< ce a oferit primele elemente de construcYie şi

întemeiere a liberalismului. Egalitatea în faYa legii, egalitatea în participarea la delegarea

de reprezentanYi care s< guverneze sunt alte tipuri de egalitate promovate de ideologia

liberal<. Fondat< în drepturile naturale, egaliatea de tip liberal tinde s< construiasc< un

sistem de libert<Yi şi egalit<Yi care s< duc< înspre o selecYie meritocratic< a indivizilor în

competiYia pentru putere sau pentru diferite resurse sociale, funcYii în stat etc.

3. Libertatea. Ideologia liberal< are libertatea ca o contrapondere a egalit<Yii.

Egalitatea liberalismului nu este posibil< decât acolo unde funcYioneaz< principiul

libert<Yilor individuale. Libertatea are astfel preeminenY< în raport cu egalitatea în

doctrina liberal<, pentru c< aceasta poate întemeia sistemul de egalit<Yi ale dreptului

natural, pe când egalitatea nu poate susYine în mod necesar un sistem de libert<Yi.

Problema este foarte simpl<: cine stabileşte limitele şi natura egalit<Yii. Dac< este o putere

care nu Yine cont de libert<Yile indivizilor, orice şans< de realizare a libert<Yii este anulat<.

4. RaYiunea. Liberalii cred c< lumea are o strucutur< raYional< şi c< raYiunea uman<

poate descoperi şi poate organiza lumea în acord cu depturile indivizilor. RaYiunea poate

stabili şi regulile de interacYiune social< care s< poat< anula deosebirile naturale dintre

indivizi.

20 S. T<mas, DicYionar Politic, InstituYiile democraYiei şi cultura civic<, editia a II-a rev<zut< şi ad<ugit<,

Casa de editur< şi pres< Sansa SRL, Bucureşti, 1996, pag.324-325.

5. ToleranYa. Ideologia liberal< accept< ideea de competiYie a diferitelor forYe

politice pentru guvernare. Liberalii cred c< este o armonie natural< care reise din

acceptarea şi luarea în consideraYie a tuturor punctelor de vedere.

6. Consensul de tip liberal este întemeiat pe alegeri şi pe consimY<mîntul

populaYiei. Ideologia liberal< încurajeaz< reprezentativitatea şi democraYia competitiv<.

7. ConstituYionalismul este o alt< caracteristic< a ideologiei liberale. Lipsit< de o

constituYie care s< garanteze depturile indivizilor, o guvernare poate deveni tiranic< sau

totalitar<.

In general, credinta ca obiectivul politicii este s< apere drepturile individului şi s<

maximizeze libertatea de alegere. Asemenea socialismului şi conservatorismului,

liberalismul a ap<rut din combinarea iluminismului, revoluYiei industriale şi a revoluYiilor

politice din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Liberalismul p<streaz< credinYa în

posibilit<Yile de îmbun<t<Yire a condiYiilor sociale prezente, ceea ce se raporteaz< la ideea

de progres, larg acceptat< în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Aceast< idee îmbraYişa

perspectivele de dezvoltare a cunoaşterii, bun<st<rii şi moralit<Yii. Deşi încrederea în

perspectivele de progres în unele dintre acestea s-a moderat în prezent (postmodernism),

liberalismul promoveaz< ameliorarea. De asemenea, Iluminismul a modelat percepYia

liberalismului în ceea ce priveşte activitatea uman<, conceput< ca fiind (cel puYin în mod

potenYial) raYional< şi responsabil<.

Accentul pus pe drepturile egale persist<, aceasta fiind forma fundamental< de

egalitate pe care cei mai mulYi liberali caut< s< o realizeze. Pe de alt< parte, liberalismul a

fost descris de criticii s<i ca fiind influenYat de valorile burgheze, acelea specifice poziYiei

clasei capitaliste din societatea industrial<.

Liberalismul manifest< interes şi pentru spaYiul accesibil în care indivizii s<

tr<iasc< în funcYie de propria lor concepYie despre bine. AmeninYarea nemijlocit< la adresa

acestui "spaYiu" a fost considerat< a fi voinYa arbitrar< a monarhului, ceea ce i-a condus pe

liberali s< ia în considerare limitele adecvate ale puterii politice. Ei au explorat relaYia

dintre puterea legitim< şi consimY<mânt, precum şi caracteristicile supremaYiei dreptului.

Alte ameninY<ri au fost identificate în intoleranYa religioas< şi în puterea opiniei publice

sau în intoleranYa social<. In general, liberalismul a încercat s< defineasc< linia între ceea

ce este public si ceea ce este privat, abordare care are mai multe componente-cheie.

Primul proiect al liberalismului este acela de a descrie tras<turile specifice ale

puterii politice, în contrast cu puterea deYinut< sau exercitat< în domenii private. Locke,

de exemplu, a acordat mare atenYie distincYiei între puterea unui st<pân asupra

servitorului, puterea st<pânului asupra sclavului, puterea patern< şi puterea soYului asupra

soYiei pe de o parte, iar, pe de alt< parte, puterea politic<. Nici una din aceste relaYii de

putere "domestice" nu explic< natura puterii politice, care este legitim< dac< şi numai

dac< cei guvernaYi îşi dau consimY<mântul.

Aceast< putere urmeaz< a fi îndreptat< c<tre binele public, limitat< la scopurile

sale, şi este reglementat< prin legi stabile şi cunoscute. Aceast< noYiune de guvernare

limitat< s-a aflat în centrul preocup<rilor liberale: supremaYia dreptului, separaYia

puterilor, constituYionalismul, accentul pus pe libert<Yile civile, de exemplu, sunt

consecinYe ale dorinYei de a restrânge puterea politic< la ceea ce este conceput a fi

domeniul ei propriu. Un al doilea aspect al limit<rii guvern<rii a fost accentul pus pe

autonomia domeniului economic şi pe ap<rarea propriet<Yii private. Aceast< caracterizare,

îns<, trebuie tratat< cu atenYie.

Liberalii nu au fost întotdeuna adepYi entuziaşti ai politicii laissez-faire, nu mai

puYin din cauz< c< au recunoscut c< sistemul de piaY< nu este capabil s< garanteze

condiYiile pentru propria sa existenY<. Pe de alt< parte, în timp ce s-a susYinut c<

proprietatea privat< asigur< în general un bastion împotriva puterii statului, permiYând o

anumit< independenY<, mulYi liberali au manifestat preocupare faY< de efectele

concentr<rii propriet<Yii private. Aceasta a fost o obiecYie comun<, dar nu întru totul

justificat<, împotriva gândirii liberale, înc< nu a fost dat< suficient< atenYie efectelor

puterii private, ca o consecinY< a preocup<rii pentru limitarea puterii publice.

Instaurarea democraYiei a pus probleme deosebite liberalismului, care a dat doar

un gir restrâns ideii de guvernare de c<tre popor. In timp ce democraYia putea fi bine

venit< pentru contracararea tendinYei celor care deYineau puterea de a-şi urm<ri propriile

interese, ea poate ameninYa în alte moduri liberatea individului (tirania majorit<Yii). Pe un

plan mai general, liberalii au fost preocupaYi ca nu cumva tendinYele de nivelare ale

societ<Yii de mas< s< suprime iniYiativa individual< şi s< elimine spaYiul experiment<rii

modurilor de viaY<. Tot aşa cum liberalismul a avut o relaYie ambigu< cu democraYia

neîngr<dit<, a avut şi o relaYie complex< cu utilitarismul. Unele expuneri despre

liberalism îşi limiteaz< consideraYiile la autori care au susYinut drepturile naturale,

excluzând în felul acesta orice contribuYii utilitariste.

Chiar dac< ataşamentul faY< de drepturile naturale nu este considerat o condiYie

necesar< a gândirii liberale, unele expuneri privesc utilitarismul aşa cum a fost acesta

propus de Bentham şi J.S.Mill, drept o deviere de la tradiYia principal< a gândirii liberale:

Benthamismul pare s< autorizeze o mai mare activitate a statului decât este de dorit, în

timp ce J.S.Mill simpatiza experimentul socialist şi d<dea o atenYie insuficient<

caracterului sacru al propriet<Yii private. Controversa dintre teoreticienii drepturilor şi

utilitarişti continu<, dar nu este clar faptul c< numai cei dintâi ar putea pretinde s< fie

consideraYi liberali. In joc este balanYa dintre ambiYiile asistenYialiste ale utilitarismului,

care concord< cu preocuparea liberal< de ameliorare a vieYii, şi accentul pus de liberali pe

protecYia individului în faYa efectelor puterii publice.

Toate ideologiile politice pot fi considerate dinamice în sensul c< valorile

particulare de care ele sunt ataşate trebuie ap<rate în faYa noilor ameninY<ri, sau reevaluate

în lumina condiYiilor în schimbare. Din aceast< cauz<, între altele nu exist< o concepYie

împ<rt<şit< despre liberate în cadrul liberalismului. Aşa-numiYii neoliberali, care au Yinut

seam< de condiYiile de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, au

adoptat o concepYie mai favorabil< decât a multora dintre predeccesorii lor, o concepYie

care punea din nou accentul pe preocuparea asistenYialist< a utilitariştilor, cu care, de

altfel, au prea puYine lucruri în comun.

Liberalismul contemporan a fost extrem de preocupat de ideea de libertate21.

Rawls, Dworkin, Nozick şi Ackerman sunt poate cei mai bine cotaYi susYinutori ai acestei

idei. Acest interes pentru dreptate a fost legat de o alt< caracteristic< a liberalismului

contemporan, interesul pentru neutralitate. Neutralitatea relevant< poate fi conceput< în

mod variat, dar în mod cert include neutralitatea în privinYa concepYiilor cet<Yenilor

despre bine. Criticii comunitarieni s-au îndoit c< proprietatea corectitudinii morale

(noYiune bazat< pe dreptate) faY< de bine poate fi sustinut<, dar este clar c< în multe sfere

ambiYia liberal< este aceea de a produce proceduri neutre care s< promoveze, f<r< a face

discriminare între diversele concepYii despre bine sau între stilurile de viaY< adoptate de

21 Dictionar de sociologie, coordonatori C.Zamfir şi L.Vl<sceanu, Editura Babel, Bucureşti, 1998, pag.326-

327.

cet<Yeni. O astfel de neutralitate arat< c< rolul puterii publice este pur şi simplu

instrumental, creând spaYiul necesar pentru exerciYiul libert<Yii individuale şi asigurând

rezolvarea conflictelor; o astfel de abordare a fost contestat< nu numai de c<tre

comunitarism, ci şi de c<tre perfecYionismul liberal.

2.1.3. Social-democraYia

O alt< concepYie despre democraYie, relativ diferit< de cea liberal< şi mai ales de

cea conservatoare, este cea promovat< de social-democraYia european<. Aceast<

orientare concepe democraYia într-o strâns< unitate între laturile sale esenYiale: libertate,

egalitate, protecYie social< şi putere. Obiectivul principal al acestei doctrine este

realizarea echit<Yii şi drept<Yii sociale, apropierea condiYiilor de viaY< între toYi membrii

societ<Yii. Includerea în baza sa doctrinar< şi în practica social-politic< a protecYiei

sociale, constituie tr<s<tura distinct< a social-democraYiei, un principal element de

departajare faY< de celelalte paradigme doctrinare şi ideologice contemporane. ProtecYia

social< a devenit, în cadrul social-democraYiei, axul central de sprijin şi acYiune,

elementul fundamental al acestei paradigme, fapt ce a propulsat-o în universul doctrinar

contemporan. Ea a devenit ast<zi, în cea mai mare parte a Y<rilor din Europa apusean< şi

nordic< doctrin< de guvernare, de fundamentare a democratismului politic.

Social-democraYia este un compromis între liberalism şi socialismul marxist sau,

chiar mai mult, o versiune social< a liberalismului22.

Originile social-democraYiei se reg<sesc în discuYiile generate de fondarea

partidului social –democrat german în 1875 ca urmare a unui acord între Lassalle şi

marxiştii ortodocşi. “Programul de la Gotha”, care definea orient<rile acestui partid.

In viziunea social-democraYiei, socialismul este un obiectiv posibil de realizat prin

evoluYia societ<Yii capitaliste, prin reforme treptate care s< asigure un grad tot mai înalt de

echitate social<. Bernstein, unul dintre cei mai importanYi teoreticieni ai social-

democraYiei ap<r< ideea c< dezvoltarea capitalismului nu duce automat la socialism, care

22 L.Kolakowski, Histoire du marxism, vol. II, Ed. Fayard, 1987, p. 11-12.

este mai degrab< un ideal de atins prin dezvoltare, civilizaYie şi democraYie şi nu impus

printr-un partid de avangard<, cu scopuri şi structuri clandestine. RevoluYia nu mai este

necesar< într-o asemenea accepYiune. În consecinY<, lupta pentru socialism este gradual<

şi ia, în principal, calea reformelor. Pe plan politic, ar fi vorba de realizarea unei

veritabile democraYii, iar pe plan economic obiectivul l-ar constitui aproprierea de c<tre

muncitori a mijloacelor de producYie prin acYiune politic< şi sindical<.23

Social-democraYia elimin< ideea de revoluYie social< care s< duc< la schimbarea

sistemului politic şi a ordinii sociale. AdmiYând sau nu ideea de societate socialist< ca

societate a viitorului, ideologia social democrat< accept< transform<rile lente,

democratice, în cadrul reprezentanYei parlamentare. Dac< în perioda interbelic< social-

democraYia mai era înc< o doctrin< de clas<, dup< cel de-al doilea r<zboi mondial,

partidele social-democrate s-au transformat din partide ale gulerelor albastre în partide

care au un electorat compus în egal< m<sur< din gulere albe şi gulere albastre. Singurul

partid social-democrat care a p<strat în ideologia sa ideea de naYionalizare a principalelor

mijloace de producYie dup< al doilea r<zboi mondial a fost Partidul Laburist al Marii

Britanii, care a eliminat principiul de provenienY< marxist< abia în 1994. În rest, partidele

europene social democrate s-au construit pe ideologii care au asimilat valorile liberale şi

democratice, deosebindu-se de partidele liberale sau democrat-creştine la nivelul limitelor

de intervenYie a statului în economie şi în stabilirea protecYiei sociale. De altfel, în acest<

perioad< partidele politice şi ideologiile de partid încep s< evolueze toate spre ceea ce s-ar

putea numi catch-all parties, întemeiate pe ideologii care se adreseaz< întregului electorat.

Dup< Congresul de la Bad Godesberg (1956), doctrina social-democrat< se

bazeaz< pe trei valori majore: libertatea (politic< şi economic<), dreptatea social< şi

solidaritatea social<.24

Elementul central al concepYiei social-democrate îl reprezint< „Welfare State” -

Statul bun<st<rii sociale sau statul social, fundament teoretic care a stat la baza

23 Dictionar de sociologie, coordonatori C.Zamfir şi L.Vl<sceanu, Bucureşti, Editura Babel, 1998, p.545-

546. 24 S.T<maş, Dictionar Politic, InstituYiile democraYiei şi cultura civic<, ediYia a II-a rev<zut< şi ad<ugit<,

Casa de editur< şi pres< Şansa SRL, Bucureşti, 1996, p.366-367.

experienYelor de guvernare ale partidelor social-democrate din Y<rile scandinave, Marea

Britanie, Austria, R.F.German<., chiar şi dincolo de Oceanul Atlantic.

Începutul a fost New Deal, politic< iniYiat< de preşedintele F.D.Roosvelt în

perioada 1923-1933 pentru a dep<şi efectele crizei de supra-producYie. Este vorba de

acceptarea dirijismului pentru introducerea de corective în economie, de intervenYie a

statului pentru reglarea economiei liberale şi înf<ptuirea unor obiective de justiYie social<.

Pe aceast< baz< a fost alc<tuit programul Tennesee Valley Authority -

industrializarea unei regiuni înapoiate prin m<suri anticriz<: reducerea duratei legale de

munc< la 48 de ore s<pt<mânal, pentru crearea de noi locuri de munc<; limitarea sc<derii

salariilor; reducerea orelor suplimentare; creşterea salariilor; creşterea preYurilor la

anumite m<rfuri, în vederea rentabiliz<rii si cre<rii fondurilor de investiYii etc.

Astfel a luat naştere etosul paternalist al “statului bun<st<rii”. El const< în politici

sociale precum: securitate şi protecYie social< (asigur<ri, pensii, alocaYii de şomaj); fixarea

unui salariu minim garantat; redistribuirea produsului social (intervenYie dirijist< în

domeniul repartiYiei); anumite garanYii în privinYa dreptului la munc< şi a rolului

sindicatelor în elaborarea politicilor sociale la nivel macrosocial; corelaYii între legislaYie

şi reformele welfare în domeniile s<n<t<Yii, educaYiei si familiei; politici culturale active şi

dezvoltarea educaYiei şcolare şi de reconversie profesional< a adulYilor.

Viziunea neoliberal< despre “statul bun<st<rii” îmbin< elemente de dirijism cu

obiective de ordin social, în mod mediat. Acestei viziuni îi aparYine ideea intervenYiei

statului pentru încurajarea sectoarelor de vârf, care presupun investiYii masive, sau a

ramurilor strategice, care traverseaz< dificult<Yi. Tot ei au susYinut necesitatea

subvenYion<rii agriculturii în vederea moderniz<rii rapide. Teza de baz< dup< care

asigurarea bun<st<rii generale nu poate fi conceput< în afara bun<st<rii fiec<rui cet<Yean

este acceptat< de neoliberali şi de social-democraYi, în egal< m<sur<.

“Statul bun<st<rii”, în perioada sa de glorie, a fost o sintez< viabil< între socialism

si piaY<, care a permis garanYii pentru cet<Yean în cel puYin trei direcYii: venit minim,

indiferent de fluctuaYiile cererii şi ofertei; diminuarea sever< a nesiguranYei vieYii;

standarde de viaY< bune pentru toYi cet<Yenii, f<r< discriminare social<, în raport cu o

gam< predeterminat< de servicii sociale.

O asemenea societate este caracterizat< de un coeficient ridicat de mulYumire

social< pentru a face imposibile conflicte violente şi pentru a diminua drastic

contradicYiile dintre diversele categorii sociale.

Aceast< alternativ< este expresia diferenYelor tradiYionale dintre viziunea liberal<

şi opYiunea social-democrat<.

2.1.4. Creştin-democraYia

DemocraYia creştin< reprezint< ast<zi unul dintre cele mai importante curente

politice existente în Europa. Originile acestei doctrine se reg<sesc la sfârşitul secolului

XIX, când Papa Leon al XIII-lea, prin enciclica Rerum Novarum, recunoştea starea de

s<r<cie în care se afla în special populaYia muncitoare şi propunea o alternativ< de

dezvoltare social<, alta decât cea pe care o preconizau mişc<rile socialiste şi sindicale25.

Mişcarea democrat-creştin< este eterogen<, dar în esenY< toate partidele democrat-

creştine sunt de acord asupra anumitor idei.

Conceptul de stat, în doctrina democrat-creştin<, este diferit de acela pe care îl

preconizeaz< liberalii: statul trebuie s< dispun< de anumite puteri, dar el trebuie s< fie

descentralizat. Economia trebuie s< fie pus< în serviciul oamenilor. F<r< a se pronunYa

împotriva sistemului capitalist, democraYia creştin< recunoaşte totuşi necesitatea unor

reforme sociale care s< opreasc< degradarea nivelului de viaY< al populaYiei.

În concepYia democrat-creştin< un rol important revine şi activit<Yii de caritate a

statului pentru remedierea unor situaYii inechitabile, care pot produce convulsii şi

deregl<ri ale mecanismului social.

În perioada de dup< cel de al doilea r<zboi mondial mişcarea democrat creştin< s-

a afirmat în numeroase Y<ri. În Germania, de pild<, democraYia creştin< reprezint< unul

din cele mai mari partide prezente pe arena politic<, în prezent înving<tor al celor mai

recente alegeri.

În Italia, cea mai mare parte a democraYilor creştini a migrat c<tre Partidul Popular

Italian şi AlianYa Marguerita.

25 http://fr.wikipedia.org

În FranYa, un promotor al democraYiei creştine a fost Georges Bidault, care a

întemeiat Mişcarea Republican< de orientare democrat creştin<. În prezent, partidul

U.D.F. (Uniunea Democratic< Francez<) polarizeaz< forYele democrat creştine, dar

orient<ri democrat creştine se întâlnesc şi între aderenYii altor partide.

În ElveYia, Partidul Democrat Creştin se num<r< printre cele patru partide

influente în viaYa Y<rii.

În Chile, Partidul Democrat Creştin a guvernat între anii 1965-1970, în timpul

preşedinYiei lui Eduardo Frei Montalva, iar între 1994-2000 Yara a fost guvernat< din nou

de un alt democrat creştin – Eduardo Frei Ruiz-Tagle, fiul lui Frei Montalva. Partidul

Democrat Creştin particip< şi ast<zi la guvernul constituit dup< alegerile din anul 2000.

Este de reYinut c< în prezent partidele democrat creştine s-au regrupat în cadrul

Partidului Popular European, în prezent una din cele mai importante forYe politice din

Parlamentul European, reunind un num<r de 232 deputaYi din 732.

Trebuie semnalat şi faptul c< iniYial, Partidul Popular European cuprindea numai

Uniunea European< a Democrat Creştinilor (UEDC). Mai târziu, la iniYiativa creştin

democraYilor germani, şi-a l<rgit baza prin cooptarea unor partide de dreapta,

conservatoare şi liberale, membre ale Uniunii Democratice Europene, precum Partidul

Popular din Spania, Partidul Noii DemocraYii din Grecia, conservatorii britanici,

neogauliştii din FranYa ş.a.

Extinzându-şi aria de cuprindere, Partidul Popular European şi-a sporit

eterogenitatea, dar şi-a menYinut o puternic< orientare federalist<.

Partidul de Centru Democratic Social, Partidul Popular din Portugalia, a fost

expulzat din Partidul Popular European în 1993, deoarece criticase Tratatul de la

Maastricht.

Este de menYionat c< în afar< de Partidul Popular European, InternaYionala

Democrat Creştin< mai cuprinde OrganizaYia Democrat Creştin< a Americii – O.D.C.A.,

precum şi Uniunea InternaYional< a Tinerilor Democrat Creştini – U.I.J.D.C., ca şi

Uniunea Mondial< a Femeilor Democrat Creştine – U.M.F.D.C.

2.2. Sistemul totalitar de guvernare

Totalitarismul se caracterizeaz< prin instituirea unui control strict din partea unei

organizaYii politice unice asupra statului şi a instituYiilor acestuia.

Sistemul de guvernare totalitar a ap<rut pe fondul unor crize economice, sociale şi

politice, precum şi pe fundalul unor crize de ordin moral şi juridic, care au condus la

eliminarea guvern<rii democratice din toate aceste sfere.

Originea termenului este în Italia, Mussolini fiind primul care l-a utilizat într-un

discurs din iunie 1925.

L.Schapiro26 a identificat trei elemente caracteristice ale totalitarismului:

ideologia, partidul unic şi maşin<ria administrativ< a statului.

Aşadar, criteriul fundamental de analiz< a caracterului totalitar al unei guvern<ri

este criteriul ideologic: „regimurile nu devin totalitare printr-un fel de antrenament

progresiv, ci pornind de la o intenYie original< – voinYa de a transforma fundamental

ordinea existent< în funcYie de o ideologie”27.

În viziunea lui R.Aron, sistemul totalitar se bazeaz< pe cinci aspecte

fundamentale:

1. Partidul unic care deYine monopolul întregii vieYi politice şi este condus, de

obicei de un singur om;

2. Partidul monopolist deYine o ideologie c<reia îi confer< o autoritate absolut< şi,

prin urmare, devine adev<rul oficial al statului;

3. Pentru propagarea acestui adev<r oficial, statul îşi rezerv< un dublu monopol:

monopolul mijloacelor violente şi cel al mijloacelor persuasive; toate mijloacele de

comunicare fiind comandate de stat şi de cei care îl reprezint<;

4. Activit<Yile economice şi profesionale sunt, în majoritatea lor, supuse statului şi

devin, într-un anumit mod, parte integrant< a acestuia;

5. Totul fiind activitate de stat şi orice activitate fiind subordonat< ideologiei

acestuia, o greşeal< de natur< economic< sau profesional< devine, implicit, o greşeal<

ideologic<.

26 L.Schapiro, Totalitarism, Ed.MacMiallan, Londra, 1972, p.45. 27 R.Aron, DemocraYie şi totalitarism, Ed.All EducaYional, Bucureşti, 2001, p.212.

Ceea ce diferenYiaz< guvernarea totalitar< de guvernarea democratic< este faptul

c<, odat< ajuns la putere, a transformat clasele în mase, a distrus tradiYiile socio-culturale,

politice, economice şi juridice, urm<rind în mod sistematic dominaYia mondial<.

Programul politic de guvernare totalitar< este fundamentul ideologic impus printr-

o doctrin< oficial<, orice alt< ideologie fiind contestat<.

Într-un sistem totalitar exercitarea puterii nu se realizeaz< în baza principiului

separ<rii acesteia sau chiar dac< acest principiu se menYine, el este formal, având un rol

propagandistic.

De asemenea, o alt< caracteristic< a acestui tip de sistem este aceea c< nu putem

vorbi de existenYa unor organe reprezentative ale puterii de stat sau, chiar dac< acestea

sunt prezente în viaYa politic<, atribuYiile şi prerogativele lor sunt considerabil restrânse.

Organele puterii, atât câte exist<, sunt numite, ele subordonându-se total puterii, ceea ce

înseamn< inexistenYa statului de drept.

Lipsa pluripartidismului politic şi ideologic si, în consecinY<, a opoziYiei politice,

determin< funcYionarea unui singur partid, a celui aflat la putere. Singura ideologie

admis< este ideologia partidului unic, aceasta devenind ideologia oficial< a puterii. Ea va

întemeia şi va promova interesele partidului, ale grupului aflat la putere, impunându-se

adeseori şi prin forY<.

În antichitate şi în feudalism, regimurile totalitate s-au manifestat sub forma

monarhiilor absolute. În epoca modern<, odat< cu burghezia şi marea societate, sistemele

totalitare încep a fi înlocuite cu sistemele democratice.

În perioada contemporan<, cele mai reprezentative forme ale regimurilor

dictatoriale au fost şi mai sunt regimurile coloniale, regimurile fasciste, regimurile

comuniste şi regimurile militare.

Regimurile coloniale au ap<rut înc< din perioada marilor descoperiri geografice

(secolele XV-XVI), cunoscând o maxim< r<spândire în perioada modern<, când unele

state precum Anglia, Olanda, Belgia, Spania, Portugalia şi mai târziu S.U.A. şi Germania

şi-au creat adev<rate imperii coloniale. Aceste regimuri totalitare, profund nedemocratice,

au constat în subordonarea total< economic<, politic< şi spiritual< a numeroase Y<ri şi

popoare din Asia, Africa şi America de Sud, în cele mai multe cazuri prin forY< şi

violenY<.

În perioada interbelic<, dar mai ales dup< cel de-al doilea r<zboi mondial, odat< cu

destr<marea şi pr<buşirea sistemului colonial, acest tip de regim politic a disp<rut. Deşi

fostele colonii au devenit independente politic, multe din ele continu<, sub forme

mascate, s< r<mân< dependente economic de fostele metropole.

Regimurile fasciste au ap<rut şi s-au manifestat în perioada interbelic<,

reprezentând o soluYie politic< de extrem< dreapta, o dictatur< terorist<, un regim politic

totalitar. ApariYia şi ascensiunea fascismului în formele sale clasice (Italia, Germania)

poate fi explicat printr-un complex de factori, cauze şi conjuncturi specifice perioadei

interbelice.

Fascismul s-a manifestat sub diferite variante politice în Y<ri europene şi Japonia.

În Europa, regimul fascist a cunoscut diferite denumiri, de regul< dup< numele

conduc<torului, ca salazarismul în Portugalia (1932), franchismul în Spania (1936) sau în

FranYa, regimul de la Vichy al mareşalului Petein. Regimuri fasciste au mai fost

instaurate, sub diferite forme în Olanda, Belgia, CroaYia, România. Ast<zi, fascismul -

înYeles ca regim politic - a disp<rut, dar ca mişcare politic< şi ideologie, el se mai

manifest< sub forma neofascismului într-o serie de Y<ri din Europa sau America de Sud.

Regimurile comuniste. În comparaYie cu regimurile fasciste, ele sunt regimuri

politice de extrem< stânga, dar cu acelaşi numitor comun - totalitarismul şi dictatorismul

social-politic.

Regimurile comuniste s-au caracterizat prin suprimarea pluralismului politic şi

promovarea rolului conduc<tor al unui singur partid, prin redirecYionarea sistemului de

drepturi şi libert<Yi care a fost subordonat ideologiei marxist-leniniste, ca şi prin etatizarea

economiei şi restrângerea – pân< la suprimare, în unele situaYii – a propriet<Yii private.

Teme de control:

3. ExplicaYi succint principalele tr<s<turi ale democraYiei reprezentative

4. FaceYi comparaYie între guvernarea social democrat< şi guvernarea creştin-

democrat<

5. PrezentaYi caracteristicile sistemului totalitar de guvernare

Bibliografie de referinY<

Obligatorie

- A.Radu, Sisteme politice contemporane, Ed. Cartea Universitar<, Bucureşti, 2003

OpYional<

- R.Aron, DemocraYie şi totalitarism, Ed.All EducaYional, Bucureşti, 2001

MODULUL 3 Categorii de structuri de guvernare

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu structurle de guvernare

Obiectivele modulului:

La finalul acestui modul, cursanYii trebuie:

異 S< cunoasc< caracetristicile formelor de guvernare

異 S< prezinte caracteristicile regimurilor prezidenYial, semi-prezidenYial şi parlamentar

3.1. ConsideraYiuni introductive

În viziunea lui Arend Lijphart28, formele de guvernare se divid în prezidenYiale şi

parlamentare, în baza a trei diferenYe esenYiale :

1. Dac< în sistemul parlamentar, şeful executivului (primul ministru) şi cabinetul

s<u depind de încrederea Parlamentului, putând fi revocaYi prin proceduri parlamentare

specifice (votul de încredere, moYiunea de cenzur<), în sistemul prezidenYial Parlamentul

nu poate s< forYeze demisia şefului executivului (preşedintele) care este ales de cet<Yeni

prin vot popular pentru un mandat care este reglementat de ConstituYie.

2. Sistemele prezidenYiale se diferenYiaz< prin faptul c< preşedinYii sunt aleşi prin

vot popular, în timp ce premierii sunt aleşi de c<tre puterea legislativ<. În ceea ce priveşte

forma de alegere, aceasta poate s< difere de la un stat la altul. Astfel, în cazul

preşedinYilor, alegerea poate fi direct< propriu-zis<, prin votul nemijlocit al cet<Yenilor,

sau prin itermediul unui colegiu ales popular, în timp ce premierii sunt aleşi prin

intermediul parlamentului unicameral sau al unei camere parlamentare, în sistemele

bicamerale, sau de c<tre o reprezentanY< naYional< l<rgit<.

3. Sistemele prezidenYiale au cabinete unipersonale, deciziile importante

aparYinând exclusiv şefului puterii executive, miniştrii fiind subordonaYii acestuia, în timp

28 A. Lijphart, Modele ale democraYiei. Forme de guvernare şi funcYionare în treizeci şi şase de Y<ri, Ed.

Polirom, Iaşi, 2000, p.120-129.

ce în sistemele parlamentare cabinetele sunt colegiale sau colective, ceea ce presupune

asumarea deciziilor în mod solidar, de c<tre întregul cabinet, nu numai de c<tre şeful

acestuia.

În ceea ce priveşte semiprezidenYialismul, A.Lijpahrt consider< c< acesta poate fi

redus< la una dintre cele dou< forme de baz<, cea prezidenYial< sau cea parlamentar<.

Autorul admite şi existenYa altor criterii de departajare în afara celor trei

prezentate anterior, precum separaYia puterilor, în consecinYa sa privitoare la

incompatibilitatea dintre funcYia de parlamentar şi cea de membru al legislativului,

dreptul de a dizolva Parlamentul şi dualitatea puterii executive, f<r< îns< a le considera

esenYiale.

Spre deosebire de A.Lijphart, Giovanni Sartori29, prin analiza facut< în opera sa

„Ingineria constituYional< comparat<”, identific< trei forme de guvernare într-un sistem

democratic: prezidenYialismul, parlamentarismul şi semiprezidenYialismul.

G.Sartori consider< c< sistemul prezidenYial are la baz< îndeplinirea simultan< a

trei condiYii: alegerea în mod popular a preşedintelui, imposibilitatea revoc<rii acestuia pe

durata mandatului prin procedura votului parlamentar şi faptul c< preşedintele este şeful

executivului, fiind cel care conduce Guvernul.

Spre deosebire de prezidenYialism, sistemele parlamentare se bazeaz< pe

împ<rYirea puterii între legislativ şi executiv, ceea ce determin< faptul c< Guvernul

depinde de votul Parlamentului.

Gradul diviz<rii puterii determin< existenYa a trei tipuri de sisteme parlamentare :

parlamentarism „de premierat” (premiership), parlamentarism „de adunare” şi

parlamentarism partitocratic.

În cadrul sistemului parlamentar, partidele care sunt reprezentate în parlament

trebuie s< susYin< Guvernul. Corespunz<tor raporturilor care se stabilesc între premier şi

cabinetul pe care îl conduce, ne putem afla în una din urm<toarele situaYii: premierul este

şi şeful partidului de guvern<mânt; premierul nu este neap<rat şi şeful partidului de

gevernare, dar are puterea conferit< prin lege de a demite miniştri şi; cea de-a treia

situaYie, în care forYa premierului este egal< cu cea a unui ministru.

29 G.Sartori, Ingineria constituYional< comparat<, Ed. Mediterana 2000, Bucureşti, 2002, p.95-155.

În condiYiile profundelor transform<ri politice care au avut loc în anii ’90 în

Europa Central< şi de Est, fostele Y<ri comuniste - care au abolit sistemul monopartid şi

economia planificat< - au transformat structural cadrul lor legislativ şi constituYional,

preocupându-se de elaborarea unor noi legi fundamentale care s< garanteze drepturile şi

libert<Yile cet<Yenilor, pluralismul politic, o funcYionare armonioas< a instituYiilor statului,

controlul constituYionalit<Yii şi aplicarea efectiv< şi imediat< a angajamentelor

internaYionale în ordinea intern< a statelor respective.

3.2. Regimul confuziunii puterilor

Regimul confuziunii puterilor urm<reşte controlul reciproc între autorit<Yile statale

care exercit< cele trei puteri ale acestuia: legislativ<, executiv< şi judec<toreasc<, astfel

încât “puterea s< opreasc< puterea”, sistemului de ”m<suri” al unei puteri s< i se adauge

“contram<suri” care Yin de celelalte puteri, asigurând astfel echilibrul şi prevenind

monopolul puterii.

Sub aceast< form< a ”sistemului de balanYe” sau ”m<suri şi contram<suri” pot fi

înl<turate abuzurile unei puteri, tendinYele acesteia de dominare. Nerespectarea acestui

echilibru are drept urmare guvern<mântul de adunare, regimul dictatorial şi regimul

directorial.

Guvern<mântul de adunare se caracterizeaz< prin aceea c< adunarea sau adun<rile

exercit< autoritatea suprem<, desemneaz< şi revoc< executivul şi poate anula deciziile

luate de guvern.

De asemenea, în cadrul guvern<mântului de adunare, executivul are o structur<

colectiv<, neputând demisiona.

EvoluYia sistemelor politice a cunoscut - pentru puYin timp - experienYa acestui

regim politic în care puterea legiuitoare este dominant< faY< de cea executiv<30.

30 FranYa în perioada septembrie 1792 - iulie 1793.

Tr<s<turile acestui regim se apropie de sistemul politic elveYian, dar nu se

confund< cu acesta.

Regimul politic elveYian, singular, face parte din categoria”regimurilor

marginale”. Elementele distinctive ale acestui regim unic sunt urm<toarele:

- Puterea executiv< este deYinut< de un colegiu ales decatre legislativ, pe un

anumit termen, pân< la expirarea c<ruia nu poate fi revocat;

- Preşedintele ConfederaYiei ElveYiene este unul din cei şapte membri ai

Consiliului federal, desemnat ca Preşedinte de c<tre Adunarea Federal< pe timp limitat de

un an;

- Consiliul federal lucreaz< numai ca organ colegial (poate delibera numai dac<

sunt prezenYi cel puYin patru membri);

- Regimul directorial nu cunoaşte instituYia responsabilit<Yii politice a miniştrilor.

Astfel, Consiliul federal nu r<spunde politic faY< de Adunarea Federal<;

- Adunarea Federal< nu poate fi dizolvat< de Consiliul federal;

- Consiliul federal are drept de iniYiativ< legislativ<;

- Consiliul federal trebuie s< execute directivele date de Adunarea Federal< şi nu

poate demisiona colectiv.

Ceea ce caracterizeaz< funcYionarea acestui sistem politic este separarea

instituYional< a funcYiilor puterilor, compromisul reciproc şi colaborarea partidelor

politice.

Regimul dictatorial este rezultatul domin<rii legislativului de c<tre executiv. Dac<

şeful executivului este şi şeful statului rezult<, desigur, un regim totalitar. Constrângerea

este metoda de guvernare a acestui regim, inocularea fricii şi a terorii manifestându-se în

toate componentele sociale.

Regimul directorial este cel în care plenitudinea puterii aparYine unui colegiu ales

de puterea legislativ< pe un termen determinat. Aceasta presupune c< nu poate fi revocat

înainte de expirarea mandatului, chiar dac< nu r<spunde politic în faYa legislativului.

Actele acestui colegiu se afl< totuşi sub controlul Adun<rii. Acest sistem se reg<seste în

organizarea sistemului din ElveYia.

3.3. Regimul prezidenYial - regimul separaYiei rigide a puterilor

În cadrul regimului prezidenYial nu exist< o distincYie între şeful statului şi şeful

guvernului deoarece aceste dou< funcYii sunt deYinute de aceeaşi persoan< - preşedintele.

Executivul este monocefal, fiind reprezentat de preşedinte, ceilalYi membri ai

cabinetului având rolul de a-l ajuta pentru a duce la îndeplinire obiectivele programului

de guvernare.

Principala caracteristic< a sistemelor prezidenYiale const< în separaYia absolut< a

celor trei puteri şi conferirea unui num<r considerabil de atribuYii preşedintelui, dar

acestea pot fi neutralizate printr-o procedur< ce permite transparenY< şi controlul opiniei

publice, inclusiv tragerea la r<spundere a şefului de stat în situaYia în care s-a îndep<rtat

de la mandatul care i-a fost conferit.

Prototipul sistemului prezidenYial este modelul american, respectiv modelul

“White House”.

El se caracterizeaz< prin separaYia strict< a puterilor. Acest regim politic prezint<

urm<toarele tr<s<turi caracteristice:

a) o strict< separaYie a competenYelor între autoritatea legislativ< şi cea executiv<;

b) cele dou< autorit<Yi (legislativ< şi executiv<) sunt independente. Aceasta

înseamn< c<, în principial, acestea nu au la dispoziYie instrumente de presiune reciproc<

în vederea adopt<rii deciziilor.

Un executiv cât mai independent faY< de puterea legislativ< este creat de regimul

prezidenYial prin încredinYarea întregii autorit<Yi executive unui preşedinte.

IndependenYa celor dou< puteri înseamn< c< preşedintele nu r<spunde în faYa

parlamentului, deci el nu trebuie s< se retrag< dac< autoritatea legiuitoare îşi exprim< un

vot de neîncredere. În acelaşi timp, îns<, nici preşedintele nu are dreptul de a dizolva

parlamentul.

c) caracterul reprezentativ al preşedintelui statului, care este şeful guvernului,

rezult< din modul de desemnare a acestuia. Se foloseşte în acest caz sufragiul universal

(direct sau printr-un grup de electori). Cu alte cuvinte, şeful executivului nu este ales de

parlament, el fiind cel puYin tot atât de reprezentativ ca şi parlamentul.

d) guvernul nu-şi exercit< prerogativele ca organ colegial solidar, membrii s<i

fiind r<spunz<tori numai faY< de şeful statului, în mod individual.

Regimul prezidenYial prezint<, desigur, avantajul înl<tur<rii unor presiuni

reciproce între puteri, creând astfel şi posibilitatea acestora de a acYiona conform

programului prezentat electoratului. Nu pot fi neglijate îns< şi dezavantajele acestui

regim. Astfel, exist< pericolul creşterii influenYei executivului, al alunec<rii c<tre

prezidenYialism. De asemenea, dac< majoritatea parlamentar< este diferit< de cea care

sprijin< executivul, apar dificult<Yi în funcYionarea mecanismului statal. În acest sens, un

exemplu reprezentativ îl constituie regimul american în care, în prezent, Partidul

Republican deYine majoritatea în cele dou< camere parlamentare. Modelul american cum

a fost el consfinYit prin ConstituYia din 17 septembrie 1787 şi luând în considerare

circumstanYele istorice în care a ap<rut şi modul în care se exercit<, este “mai mult

american decât prezidenYial”.

De asemenea, FranYa a c<utat s< instaureze regimul prezidenYial în 1791, în timpul

ConstituYiei anului III şi ConstituYiei din 184831.

Cu toat< separaYia strict< a puterii, specific< acestui regim, putem afirma c< exist<

o colaborare pentru funcYionarea sistemului.

Potrivit ConstituYiei, sunt prev<zute reglement<ri care s< permit< ”raporturi de

neutralizare reciproc<”. Astfel, pentru confirmarea numirilor unor funcYionari publici sau

aprobarea tratatelor internaYionale trebuie s< se pronunYe Senatul american, iar bugetul

este aprobat de Congres. De asemenea, preşedintele S.U.A. are drept de veto, un ”veto de

buzunar” faY< de legile adoptate de Congres.

În opinia mea, sistemul prezidenYial prezint< trei dezavantaje: tendinYa de

autoritarism demonstrat< de statele cu un asemenea sistem (excepYie fac Statele Unite ale

Americii), implicaYiile provocate de separarea puterilor în stat (în sensul c< preşedinYia şi

puterea legislativ< sunt percepute ca dou< structuri paralele, neputând oferi cet<Yenilor

31 A se vedea pentru mai multe detalii M.Chautebout, Droit constitutionnel et science politique, A.Coli,

1982, p. 143 şi urm.

garanYia angaj<rii r<spunderii întâlnit< în sistemul parlamentar) şi dificultatea de a

schimba preşedintele înainte de expirarea mandatului.

3.4. Regimul parlamentar – regimul separaYiei suple sau al colabor<rii puterilor

3.4.1. Caracterizare general<

Regimul parlamentar are la baz< ideea colabor<rii puterilor statului. Este sistemul

politic în care separaYia puterilor se caracterizeaz< prin supleYe şi dinamism.

Într-o accepYiune larg<, regimul parlamentar ar fi “regimul politic în care organul

executiv şi organul legislativ - efectiv distincte - sunt Yinute s< colaboreze în exercitarea

funcYiilor etatice şi dispun de mijloace politice care le permit s< se controleze mutual32.

Se susYine c< definiYia aceasta este prea larg<, deoarece nu reliefeaz< tr<s<tura

acestui tip de regim, şi anume responsabilitatea politic< a guvernului.

Regimurile parlamentare sunt, prin esenYa lor, dualiste, ele dispun de un şef de

stat, desemnat de Parlament, şi de un guvern condus de un premier, care exercit< funcYia

de şef al executivului. FuncYia şefului de stat, ales de parlament, este contorsionat< de

rolul partidelor politice în desemnarea acestuia, dup< cum cea de şef al guvernului este

supus< regulilor majorit<Yii parlamentare. Exist< oare în aceste regimuri politice o real<

separaYie a puterilor sau este vorba de o simpl< separaYie a puterii partidelor politice?33

O alt< accepYiune prezint< regimul parlamentar a fi cel în care “direcYia afacerilor

publice aparYine parlamentului şi şefului statului, prin intermediul unui cabinet

responsabil în faYa parlamentului34.

Conceptul acesta este unilateral, deoarece “nu include şi regimul parlamentar

dualist, vizând doar regimul parlamentar monist”35.

În cazul acestui regim parlamentar, “puterea executiv< are o puternic< arm<

împotriva puterii legislative, constând în dreptul şefului statului de a dizolva parlamentul

32 Ch.Debbasch, Y.Daudet, Lexique de termes juridiques, 3e edition, Dalloz, Paris, 1981, p.251. 33 I.Alexandru, Teoria administraYiei, Ed. Economic<, Bucureşti, 2001, p.29. 34 G.Burdeau, Droit Constitutionnel et institutions politiques, 20e edition, L.G.D.J., 1984, p.52. 35 I.Deleanu, Teoria şi practica regimului parlamentar burghez, Ed. Dacia, Cluj, 1978, p.52.

sau cel puYin camera aleas< a acestuia”. La rândul s<u, parlamentul poate s< provoace

demisia guvernului printr-un vot de neîncredere sau refuzul vot<rii bugetului ori a unei

legi importante propus< de guvern.

Preşedintele republicii exercit< atribuYii de reprezentare şi de protocol, având un

rol politic minor. Cu toate acestea, preşedintele republicii poate acYiona în situaYii de

criz<, în care el este cel ce va conferi mandat viitorului premier. Totuşi, în exercitarea

acestei atribuYii, preşedintele nu poate acYiona discreYionar deoarece el va opta pentru o

anumit< nominalizare numai dup< ce va avea girul forYelor politice şi se va confrunta cu

acestea36.

În privinYa raporturilor dintre şeful statului şi adunare, primul-ministru este

“pivotul regimului parlamentar”, el fiind nevoit s< modifice ori s< concilieze uneori

aceste raporturi37.

Asigurarea echilibrului celor trei puteri ale statului în regimul parlamentar este

caracterizat< prin urm<toarele aspecte:

- disocierea autorit<Yii executive în funcYia de şef de stat şi de guvern;

- şeful de stat nu r<spunde politic, aceast< r<spundere revenind guvernului, ca

organ colegial, parlamentul putând s< îl demit<;

- guvernul r<spunde direct şi pentru activitatea şefului statului, actele mai

importante ale acestuia fiind contrasemnate de şeful guvernului;

- guvernul este sprijinit în activitatea sa de o majoritate parlamentar<, provenit<

din reprezentanYii propriului partid; dac< guvernul pierde încrederea parlamentului, este

obligat s< se retrag<;

- guvernul, prin şeful statului, poate s< determine dizolvarea adun<rii, provocând

noi alegeri.

a) Regimul parlamentar dualist, întâlnit în secolul al XVIII-lea în Marea Britanie

şi în prima jum<tate a secolul al XIX-lea în FranYa, cunoscut şi sub denumirea de “regim

36 „Reorganiser l’executif americain”, în Problemes Politiques et Sociaux, La documentation Francais,

nr.415, 1981, p.10. 37 J.Gicquel, A. Houriou, Droit Constitutionnel et institutions politiques, 8e edition, Ed. Montchretien,

1985, p.200.

parlamentar prin teoria echilibrului”, în care guvernul este responsabil colectiv nu numai

în faYa adun<rii, dar şi în faYa şefului statului;

b) Regimul parlamentar monist sau ”regim parlamentar prin teoria

responsabilit<Yii unilaterale a guvernului”. Dup< îns<şi denumirea, guvernul r<spunde în

faYa adun<rii alese prin vot universal şi direct.

În cazul când guvernul are asigurat< majoritatea parlamentar<, el se transform<

într-un ”comitet al camerei”.

Se cunosc regimuri parlamentare de tipul bipartid ori ”anglo-saxon” (caracterizat

prin alternanYa la guvernare a celor dou< partide principale) şi de tipul multipartid ori

”latin” (caracterizat prin existenYa unei majorit<Yi parlamentare fluctuante determinat< de

multitudinea de partide parlamentare şi de aici instabilitatea guvernului – ex. Italia).

Regimul parlamentar acord< o importanY< considerabil< Parlamentului care

reprezint<, în esenY<, adev<ratul for de guvernare.

R<d<cinile istorice ale acestui sistem îl reprezint< sistemul constituYional britanic,

caracterizat printr-un grad ridicat de echillibru şi interfaY< între Parlament şi elementele

care îl alc<tuiesc (Adun<ri/Camere, comisii parlamentare), pe de o parte, şi Guvern, pe de

alt< parte.

Guvernul este condus de un Prim-ministru care deYine o gam< larg< de puteri,

r<spunde în faYa Parlamentului, care îi poate retrage oricând încrederea acordat<, în

condiYiile în care apreciaz< c< nu îşi îndeplineşte mandatul.

Principala critic< adus< parlamentarismului este faptul c< primul-ministru nu

poate fi ales în mod direct de c<tre cet<Yeni, ci este desemnat de partidul sau coaliYia care

a caştigat alegerile.

O alt< critic< provine din relaYia care se stabileşte între puterea executiv< şi cea

legislativ<. Datorit< separ<rii puterilor, exist< posibilitatea de a considera c< puterea

executiv< are mai multe atribuYii decît cea legislativ< sau judec<toreasc<, puteri care au

drept principal scop verificarea şi crearea unui echilibru în cadrul exeutivului.

Modelul “Bundestag” este prototipul sistemului parlamentar republican, în timp

ce modelul “Westminster” este prototipul sistemului monarhiei constituYionale.

3.4.2. Modelul Westminster

EvoluYia politic< a Marii Britanii ofer< un exemplu clasic de trecere de la

monarhia absolut< la monarhia constituYional<, fiind considerat< a fi una din Y<rile tipice

pentru sistemul de guvernare de tip parlamentar38.

În Marea Britanie a luat naştere parlamentarismul, acest regim funcYionând în mod

exemplar în aceast< Yar< datorit< atât îndelungatei practici parlamentare, cât, mai ales, a

politicii cutumiare existente.

Dezvoltarea a ceea ce putem numi „civilizaYia parlamentar< englez<” s-a datorat

în foarte mare m<sur< izolaYionismului geografic şi politic specific insulelor britanice,

reflectat în spiritul tradiYionalist al locuitorilor lor. Statul britanic s-a format şi a evoluat

într-un spaYiu geografic închis, lipsit de convulsiile politice de pe continent, realitate

istoric< ce i-a conferit o remarcabil< stabilitate funcYional< în timp, cu mecanism şi soluYii

politice r<mase neclintite multe secole. Cultura tradiYionalist< britanic< este cea care a

contribuit şi contribuie şi ast<zi la menYinerea nealterat< a formei de guvern<mânt

monarhice, în varianta monarhiei constituYionale sau parlamentare39.

Parlamentul reprezint< esenYa regimului britanic şi fundamentul stabilit<Yii sale

politice, caracterizându-se printr-un spirit conciliator, deşi este de factur< bipolar<,

diciziile politice fiind rodul unui laborios proces de conciliere.

Pentru a curma dezbaterile inutile, sistemul parlamentar britanic cunoaşte

posibilitatea sist<rii discuYiilor urmat< de trecerea direct< la votare („closure” procedure),

reYinerea selectiv< a anumitor amendamente („kangaroo” closures), precum şi fixarea

unor limite determinate de timp pentru discutarea unor probleme (“guillotine” devices)40.

Camera Comunelor este cea care deYine întreaga putere legislativ<. Membrii s<i,

în num<r de 659 (num<r care coincide cu num<rul circumscripYiilor electorale), sunt aleşi

prin vot universal şi direct, pentru un mandat de cinci ani41. Potrivit prevederilor legii

38 S.B.Chrimes, English Constitutional History, Oxford University press, Londra, 1978, p.121. 39 A.Radu, Sisteme politice contemporane, Ed. Cartea Universitar<, Bucure&ti, 2003, p.38. 40V.Duculescu, C.C<linoiu, G.Duculescu, Drept constituYional comparat, Tratat, vol. I, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti, 2002, p.479. 41 Alegerea este f<cut< prin scrutin majoritar uninominal cu un singur tur.

electorale din anul 1975, nu pot fi aleşi deputaYi persoanele care ocup< o funcYie în

serviciul Coroanei, militarii, magistraYii şi poliYiştii.

Parlamentarii se organizeaz< în dou< grupuri parlamentare, corespunz<toare

puterii (majoritatea parlamentar<) şi opoziYiei. Fiecare grup parlamentar este condus de

un lider, desf<şurându-şi activitatea, urmând o disciplin< politic< şi de vot foarte

riguroas<.

Camera Comunelor este condus< de un Speaker din rândurile parlamentarilor.

IniYial, pe baza unei cutume constituYionale, Speaker-ul era numit de rege, el având

sarcina de a asigura o bun< relaYie între palatul regal şi parlament. În prezent, preşedintele

Camerei este desemnat de c<tre parlamentari, dar nu prin vot, ci prin consensul celor

dou< mari partide britanice. Mandatul s<u este de cinci ani, funcYia fiind atribuit< la

începutul fiec<rei legislaturi42.

OpoziYia parlamentar< din Camer< (Her Majesty’s Loyal Opposition) beneficiaz<

de toate condiYiile necesare pentru a-şi manifesta opiniile în mod liber, dar şi de a critica

activitatea guvernului. Partidul aflat în opoziYie are la dispoziYie procedura chestion<rii

membrilor cabinetului, precum şi dreptul de a stabili tema dezbaterilor pentru o p<trime

din durata sesiunii parlamentare.

Spre deosebire de Camera Comunelor, Camera Lorzilor nu are un caracter

reprezentativ, în sensul c< baza ei nu este electiv<, ci ereditar<, cuprinzând membri ai

înaltei nobilimi.

Datorit< transform<rilor care au avut loc în structura social< britanic<, ceea ce a

determinat reducerea num<rului demnit<Yilor nobiliare, prinr-un act juridic emis în1958 s-

a acordat Coroanei dreptul de a numi noi lorzi, indiferent de originea social< a persoanei

înnobilate, dar numai b<rbaYi, pentru ca începând cu anul 1963 s< beneficieze de acest

drept şi femeile.

Modul diferit de recrutare a celor dou< camere parlamentare, precum şi

numeroasele modific<ri care au avut loc de-a lungul timpului în ceea ce priveşte

raporturile dintre acestea au avut efecte directe asupra atribuYiilor specifice care revin

Camerei Comunelor şi Camerei Lorzilor, puterea celei dintâi deYinând - aşa cum am mai

42 A Radu, op.cit, p. 41.

ar<tat - rolul principal în procesul legislativ, fiind totodat< şi forul în faYa c<ruia guvernul

este responsabil.

Camera Lorzilor este condus< de un Lord Cancelar, care este membru al

Guvernului şi preşedinte al CurYii Supreme de Apel.

Deşi cu puteri limitate, Camera Lorzilor joac< un rol important în regimul

parlamentar britanic, fiind considerat< un organism, în esenY<, de avizare şi consultare în

materie legislativ<, f<r< a deYine îns< o funcYie legislativ< propriu-zis<.

O expresie a colabor<rii care exist< între cele trei puteri ale statului o reprezint<

responsabilitatea ministerial< care const< în prerogativa pe care parlamentul o deYine de a

cere membrilor Guvernului s< prezinte un raport referitor la modul în care îşi desfşoar<

activitatea.

Controlul exercitat de Camera Comunelor, ca organism care îi acord< votul de

învestitur<, se manifest< sub forma prerogativei parlamentarilor de a cere membrilor

cabinetului s< raporteze în leg<tur< cu modul în care îşi îndeplinesc atribuYiile. Miniştrii

r<spund atât în mod solidar pentru activitatea de ansamblu a Guvernului, cât şi în mod

individual (procedura impeachment) pentru comiterea unor fapte precum tr<darea, darea

sau luarea de mit<, înşel<ciunea.

Procedura de impeachment cuprinde dou< faze: declanşarea urm<ririi de c<tre

Camera Comunelor şi judecarea propriu-zis< a celui în cauz< de c<tre Camera Lorzilor.

Puterea executiv< este exercitat< de dou< instituYii inegale : monarhul, aflat formal

în vârful ierarhiei politice, şi Cabinetul.

Sub aspect strict tehnic, monarhul are atribuYii similare preşedintelui din regimul

prezidenYial. Conform regulilor cutumiare scrise, monarhul desemneaz< primul-ministru,

sancYioneaz< legile, prezint< mesajul Tronului, dizolv< Camera Comunelor şi deYine

funcYia de şef al statului.

InstituYia monarhiei nu mai are ast<zi putere politic< efectiv<, monarhul

prezervându-şi rolul de conduc<tor ca efect al dreptului cutumiar, deşi f<r< a se manifesta

ca atare în mod direct. Cu alte cuvinte, putem spune c< status-qvo-ul britanic se

caracterizeaz< prin neintervenYia monarhiei în viaYa politic< dar, totodat<, prin

potenYialitatea acestei intervenYii, potenYialitate care constituie garanYia bunei funcYion<ri

a sistemului43.

AtribuYiile monarhului au un caracter formal. Un exemplu în acest caz este faptul

c< premierul desemnat de rege este, în mod obligatoriu, liderul partidului care a câştigat

alegerile. De asemenea, deşi cutuma îi recunoaşte regelui dreptul de veto pentru

sancYionarea legilor, acest drept nu a mai fost folosit de peste 200 de ani.

Şi în ceea ce priveşte dizolvarea Camerei Comunelor, monarhul pronunY<

dizolvarea, îns< primul – ministru este cel care deYine puterea de dizolvare. Dizolvarea

Parlamentului nu mai reprezint< o contrapondere la votul de neîncredere, ci o metod<

nou< de reînnoire a parlamentului în circumstanYe care par favorabile partidului de

guvern<mânt.

Cabinetul, pe lâng< atribuYiile propriu-zise pe care le exercit<, mai deYine şi

prerogative în procesul legislativ, precum şi prerogative cu caracter financiar. Sub

autoritatea primului-ministru, Cabinetul exercit< toate puterile executive, furnizând circa

90% din proiectele de legi dezb<tute de Parlament.

Recunoscut de partid ca artizan al victoriei în alegeri, primul-ministru se bucur<

de o mare autoritate. Responsabilitatea sa în faYa Parlamentului tinde s< fie înlocuit< cu

responsabilitatea partidului de guvern<mânt în faYa electoratului44.

Cabinetul este dublat de o instituYie original< – Cabinetul fantom< (Shadow

Cabinet) - format< din deputaYi ai opoziYiei desemnaYi şi conduşi de liderul lor,fiind

pregatiYi s< preia guvernarea.

3.4.3. Modelul Bundestag

Modalitatea în care ConstituYia Germaniei defineşte şi reglementeaz< atribuYiile

Parlamentului, precum şi mecanismele şi funcYiile care se stabilesc între puterile statului,

demonstreaz< existenYa unui sistem de tip parlamentar.

43 A. Radu, Sisteme politice contemporane, Ed. Cartea universitar<, Bucureşti, 2003, p. 44 44 În 1990, odat< cu retragerea doamnei Margaret Thatcher din fruntea conservatorilor în favoarea lui John

Major, a fost cedat şi postul de premier noului lider al Partidului Conservator.

Parlamentul german este de tip bicameral, fiind format din Bundestag şi

Bundesrat. Formula Parlamentului german este de tip asimetric, cele dou< camere ale

Parlamentului fiind diferenYiate între ele atât din punct de vedere al modului de alegere,

cât şi al atribuYiilor care le revin. Cu toate acestea, asimetria camerelor, altfel spus

divizarea puterii în interiorul parlamentului, nu are ca rezultat transformarea Bundesrat-

ului într-o camer< secund<, lipsit< de putere în raport cu cealalt< camer<. În fapt, ea poate

fi considerat< drept cea mai puternic< dintre camerele secunde din lume. Camera secund<

german< nu-şi datoreaz< influenYa nici alegerii populare, nici dreptului de veto legislativ

absolut, ci faptului c< este o camer< federal< unic<, format< din reprezentanYi ai

executivelor statelor membre ale federaYiei – de obicei miniştri ai cabinetelor acestor

state45.

Astfel, membrii Bundesrat-ului sunt aleşi prin vot universal direct, în varianta

unui sistem electoral proporYional-majoritar, respectiv jum<tate din num<rul deputaYilor

se alege pe baza votului majoritar uninominal, iar cealalt< jum<tate prin vot proporYional

de list<46. Bundesrat-ul este compus din parlamentari care reprezint< landurile şi prin

intermediul c<rora landurile particip< la legislaYia şi administraYia FederaYiei47.

Deşi ConstituYia afirm< principiul colabor<rii dintre cele dou< camere ale

parlamentului în procesul legislativ, în practic<, rolul Bundesrat-ului în acest domeniu

este limitat. Acest rol este susYinut şi de prevederile care acord< primordialitate

dezbaterilor şi votului din Bundestag. Prima dezbatere a conYinutului unui proiect de lege

are loc în Bundestag, dup< care în Bundesrat48.

De asemenea, Camerele au roluri diferite şi în ceea ce priveşte prerogativa

controlului parlamentar asupra executivului. Bundestag-ul are atribuYia de numire şi de

demitere a guvernului, fiind şi camera care particip< la alegerea preşedintelui federal.

45 A. Lijphart, Modele ale democraYiei. Forme de guvernare şi funcYionare în treizeci şi şase de Y<ri, Ed.

Polirom, Iaşi, 2000, p.193. 46 Este vorba de sistemul buletinului dublu. 47 V.Duculescu, C.C<linoiu, G.Duculescu, Drept constituYional comparat, Tratat, vol. I, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti, 2002, p.576. 48 În situaYia în care Bundesrat-ul aduce modific<ri proiectului de lege, aceste modific<ri vor trebui supuse

aprob<rii Bundestag-ului.

În practic<, pentru a evita exercitarea exagerat< de c<tre Parlament a

instrumentelor sale de control care ar putea determina instabilitatea cabinetului, s-a optat

pentru o anumit< procedur< a controlului parlamentar.

Astfel, putem spune c< responsabilitatea politic< a Guvernului federal în faYa

Parlamentului poat< fi amânat< în dou< situaYii.

În primul rând, primul-ministru (cancelarul) solicit< Bundestag-ului un vot de

încredere, vot care trebuie acordat de majoritatea deputaYilor. În situaYia neacord<rii

votului de încredere, Cancelarul beneficiaz< de dreptul de a propune preşedintelui

republicii, într-un termen de 21 de zile de la rezultatul votului, dizolvarea Bundestag-

ului49 şi organizarea alegerilor generale anticipate.

În situaYia în care preşedintele federal nu r<spunde solicit<rii Cancelarului de a

dizolva Bundestag-ul, iar aceast< camer< nu desemneaz< un nou Cancelar, Cancelarul

c<ruia i-a fost refuzat votul de încredere poate cere preşedintelui s< declare starea de

necesitate legislativ<. Efectul constituYional al acestei st<ri const< în dreptul Guvernului

de a adopta în regim de urgenY< - şi numai cu aprobarea Bundesrat-ului - acte normative

cu caracter primar pentru o perioad< de cel mult şase luni50.

Astfel, o consecinY< a acestor m<suri constituYionale o reprezint< instituirea

practicii de guvernare centrat< pe cancelar, cunoscut< sub numele de

Kanzelerdemokratie. EficienYa politic< a regulilor care reglementeaz< raporturile dintre

legislativ şi executiv este dovedit< de faptul c< doar o singur< dat< dup< r<zboi, în 1982,

cancelarul a fost schimbat prin proceduri parlamentare.

Cel de-al doilea caz este cel în care Bundestag-ul, din proprie iniYiativ<, adopt< o

moYiune de cenzur< împotriva Guvernului - cu votul majorit<Yii deputaYilor - fapt care

determin< c<derea Guvernului. Este interesant< şi original< prevederea constituYional<

potrivit c<reia prin moYiunea de cenzur< trebuie s< se indice numele viitorului Cancelar,

ceea ce determin< evitarea organiz<rii unor alegeri generale şi tensiuni politice generate

de propunerea unui nou candidat.

49Potrivit prevederilor constituYionale, în interiorul termenului de 21 de zile Bundestag-ul poate desemna un

nou prim-ministru, înl<turând astfel posibilitatea de a fi dizolvat. 50 C. Ionescu, Regimuri politice contemporane, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 202.

Puterea executiv< este reprezentat< de Guvernul federal format din Cancelar şi

miniştri şi din preşedintele republicii.

Puterea executiv< federal< este supus< regulilor regimului parlamentar, fiind

acordat< unei personae care îndeplineşte funcYia de şef de stat, în condiYii de

neresponsabilitate, şi unui organ colegial, prin natura sa, esenYialmente responsabil. Prima

component< a executivului o constituie Preşedintele, iar cea de-a doua, Guvernul.

Preşedintele Republicii Federale este ales cu majoritate de voturi de c<tre Adunarea

Federal<, compus< din membrii Bundestagului, c<rora li se adaug< un num<r egal de

membri desemnaYi de adun<rile representative ale landurilor.51

Specificul executivului german rezid< în concentrarea puterii executive în mâna

Cancelarului, în cea mai mare parte.

Cancelarul este principalul factor de luare a deciziei, în timp ce preşedintele

deYine nişte funcYii decorative, cum ar fi reprezentarea Germaniei pe plan internaYional,

încheierea tratatelor internaYionale, exercitarea dreptului de graYiere etc.

Preşedintele federal nu r<spunde din punct de vedere politic de actele sale. Astfel,

pentru a produce efecte juridice, ordonanYele şi decretele preşedinYiale trebuie s< fie

contrasemnate de primul-ministru sau de ministrul de resort.

Procedura de numire a cancelarului este una complex<. Regula politic< prevede c<

prima propunere pentru postul de cancelar trebuie s< aparYin< parlamentului, iar în cazul

în care propunerea nu este votat<, preşedintele este cel care va desemna persoana care s<

ocupe funcYia de cancelar. Dac< nici în aceste condiYii nu se acord< votul pentru

învestirea cancelarului, preşedintele are dreptul s< dizolve Bundestag-ul.

În cadrul guvernului, cancelarul stabileşte liniile directoare ale politicii

guvernamentale, asumându-şi r<spunderea pentru îndeplinirea lor.

3.5. Regimul semiprezidenYial

51 I.Alexandru, Teoria administraYiei, Ed. Economic<, Bucureşti, 2001, p.29.

Dup< îns<şi denumirea lor, regimurile mixte sunt “produsul unor combinaYii de

elemente aparYinând unor regimuri politice diferite, în special regimul prezidenYial şi cel

parlamentar”52.

Elementele care caracterizeaz< regimul semi-prezidenYial sunt53:

a) preşedintele nu mai este ales de parlament ci de corpul electoral, prin sufragiu

universal.

b) doar unele acte ale preşedintelui trebuie contrasemnate, existând cazuri în care

aceast< procedur< nu trebuie îndeplinit<. Este vorba de situaYiile care privesc

independenYa naYiunii, integritatea teritoriului ori executarea angajamentelor

internaYionale care sunt ameninYate în mod grav şi imediat, funcYionarea regulat< a

puterilor publice fiind astfel întrerupt<;

c) preşedintele are dreptul de a recurge la referendum, acesta constituind de fapt

un mijloc de presiune împotriva parlamentului, pe lâng< dreptul de dizolvare a acestuia;

d) p<strându-se tr<s<turile din regimul parlamentar, executivul este bicefal: şeful

de stat - care nu r<spunde politic, - şi guvernul - r<spunz<tor pentru activitatea pe care o

desf<şoar< în faYa Adun<rii NaYionale;

e) preşedintele trebuie s< desemneze un prim-ministru, astfel încât acesta s<

alc<tuiasc< o echip< guvernamental< care s< se bucure de încrederea majorit<Yii Adun<rii

NaYionale;

Prototipul semiprezidenYialismului îl reprezint< modelul francez contemporan,

respectiv cea de-a V-a Republic< Francez< instaurat< în 1958.

ExperienYa politic< a republicilor anterioare, în mod deosebit a Republicii a IV-a,

cu deficienYele puse în evidenY< de regimul parlamentar “absolutist”, a constituit

principala surs< a schimb<rilor constituYionale majore operate în FranYa în anul 1958.

Având drept model m<surile impuse de generalul de Gaulle, iniYiatorii actualei

ConstituYii franceze au realizat o oper< juridic< axat< pe dou< principii centrale: înt<rirea

puterii executive, îndeosebi a şefului statului ca parte a puterii executive, şi limitarea

constituYional< a sferei decizionale a parlamentului.

52 I.Deleanu, Drept constituYional şi instituYii politice, vol. I, Bucureşti, 1991, p.55. 53 I.Rusu, Forma de guvern<mânt, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p.45.

Principalele caracteristici ale regimului politic al celei de a V-a Republici sunt

restaurarea funcYiei prezidenYiale şi a autorit<Yii şefului executivului, raYionalizarea

funcYiilor legislativ< şi de control ale parlamentului. Prin consecinYele lor politice, aceste

caracteristici demonstreaz< existenYa în FranYa a unui guvern<mânt de factur<

prezidenYial<, care poate fi denumit prin formula sistem prezidenYial european. Deşi în

leg<tur< cu caracterizarea regimului politic francez se poart< şi ast<zi o anume disput<,

prezidenYialismul acestuia nu poate fi eludat. El deriv< chiar din substanYa ConstituYiei.

Cât priveşte puterea judec<toreasc<, statuat< ca o putere separat< de legislativ şi

executiv, întâlnim şi aici o prelungire a rolului jucat de preşedinte. În afar< de puterea

judec<toreasc< propriu-zis<, ConstituYia instituie o jurisdicYie politic< şi una

constituYional<. Astfel, preşedintele este garantul independenYei autorit<Yii judiciare, fiind

asistat în îndeplinirea acestei atribuYii de un Consiliu Superior al Magistraturii. Pe de alt<

parte, jurisdicYia constituYional< este înf<ptuit< de Consiliul ConstituYional.

Sporirea puterii executive s-a realizat, în primul rând, prin delimitarea unei sfere

decizionale proprii preşedintelui republicii. Astfel, preşedintele are puterea de a numi

premierul, de a dizolva Adunarea NaYional< sau de a supune referendumului naYional

proiecte legislative privitoare la organizarea autorit<Yilor publice.

O dispoziYie constituYional< impus< de c<tre de Gaulle, care concur< la sporirea

autonomiei executivului, este interpretarea principiului separaYiei puterilor în stat în

sensul separ<rii funcYiei guvernamentale de mandatul parlamentar. Astfel spus, membrii

guvernului nu pot fi, în acelaşi timp, şi parlamentari.

Pe de alt< parte, raYionalizarea parlamentului a vizat atât funcYia legislativ<, cât şi

controlul asupra guvernului. Sub primul aspect, parlamentul Republicii a V-a, ca şi cel

american, are puterea de a legifera numai în domenii expres menYionate, conform art. 34

din ConstituYie, nedeYinând monopolul legifer<rii. Pe lâng< prerogativa preşedintelui de a

cere poporului s< legifereze în anumite domenii, guvernul are şi el dreptul de a legifera,

pentru o perioad<, prin ordonanYe, în conformitate cu prevederile art. 38. În ceea ce

priveşte funcYia de control, “ConstituYia din 1958 reia principiul r<spunderii politice a

guvernului dar, spre deosebire de practicile republicilor precedente, îl organizeaz< de o

manier< dificil< de a controla activitatea guvernamental< cotidian< şi cvasiimposibil de a

demite guvernul”. Elementul specific al procedurii de angajare a r<spunderii

guvernamentale în faYa Adun<rii NaYionale îl reprezint< modul de num<rare a voturilor:

“… sunt num<rate numai voturile favorabile moYiunii de cenzur<, care nu poate fi

adoptat< decât de majoritatea membrilor care alc<tuiesc Adunarea…” La fel stau lucrurile

şi în cazul în care camera iniYiaz< un vot de neîncredere.

În sistemul politic francez, puterea executiv< este exercitat< de

Preşedintele Republicii şi de Consiliul de Miniştri (Guvernul), condus de un Premier.

Ierarhia dintre cei doi titulari ai puterii executive este reglementat< de ConstituYie prin

atribuirea de putreri executive majore şefului statului.

Ceea ce este specific regimului executivului francez este faptul c< imixtiunea

preşedintelui Republicii în treburile guvernului este apropiat< regimurilor moniste sau

monocratice. Astfel, Preşedintele Republicii conduce lucr<rile Consiliului de Miniştri şi

semnaz< ordonanYele şi decretele adoptate în Consiliul de miniştri, numeşte în funcYii

civile şi militare, fie singur, fie în Consiliul de Miniştri. Totodat<, executivul francez se

caracterizeaz< printr-o evoluYie contradictorie a aplic<rii principiului separaYiei puterilor

în stat, de la prima ConstituYie elaborat< în 1791 şi pân< la cea actual<, care d<

posibilitatea guvernului de a legifera în anumite domenii54.

Preşedintele francez este ales prin vot universal direct, în varianta scrutinului

majoritar cu dou< tururi. IniYial, între anii 1958 şi 1962, preşedintele era ales de c<tre un

Colegiu electoral format din membrii celor dou< camere, plus membrii consiliilor

generale şi ai adun<rilor teritoriale de peste m<ri, ca şi reprezentanYii aleşi ai consiliilor

municipale. Mandatul prezidenYial poate fi reînoit f<r< nici o restricYie. În schimb, legea

electoral< stabileşte o procedur< preliminar< a depunerii candidaturilor menit< a realiza o

selecYie riguroas< a persoanelor apte s< candideze la funcYia suprem< în stat.

Începând cu scrutinul din anul 2002, preşedintele este ales pentru un mandat redus

cu doi ani, respectiv de 5 ani. Modificarea a fost decis< pe 24 septembrie 2000 printr-un

referendum naYional, cu o majoritate de 72,5% dintre francezii participanYi la scrutin.

Aparent minor<, m<sura reducerii cu doi ani a mandatului prezidenYial are semnificaYii

politice importante, putând fi considerat< o veritabil< revoluYie politic<. Mai întâi, se pune

cap<t unei situaYii inedite în Y<rile democratice – 7 ani de prezidenYiat, f<r< restricYii la

54 I.Muraru, Drept constituYional, vol.II, Bucureşti, 1993, p.12.

reînoire, situaYie care se apropia mai degrab< de cea a unei “domnii”. În al doilea rând,

suprapunerea mandatului prezidenYial peste cel al parlamentarilor asigur< condiYiile

pentru reechilibrarea raporturilor dintre puterea executiv< şi cea legislativ<. În acest sens,

situaYia de coabitare politic<, specific< pân< acum FranYei, devine practic imposibil<. În

fine, ad<ugat< altor m<suri de reform< politic<, scurtarea mandatului prezidenYial,

reprezint< un pas spre o nou< alc<tuire a sistemului politic, spre Republica a VI-a.

Ca principal< autoritate politic<, preşedintele are atribuYii foarte largi, preeminenYa

sa în cadrul puterii executive fiind susYinut< prin prerogativa de a numi premierul şi pe

ceilalYi membrii ai Guvernului, la propunerea acestuia. Nici un vot legislativ nu poate

anula aceste numiri. Toate decretele guvernului necesit<, pentru a produce efecte

juridice, semn<tura preşedintelui, iar miniştrii, în special cei care reprezint< posturi cheie,

precum ap<rarea naYional< sau afacerile externele, lucreaz< direct cu preşedintele, f<r< a fi

necesar un mandat din partea premierului. Practic, guvernul este un instrument politic al

preşedintelui.

De asemenea, o atribuYie important< a preşedintelui o reprezint< aceea de a

participa la şedinYele Consiliului de Miniştri, situaYie în care prezideaz< aceste şedinYe.

În raport cu Parlamentul, rolul primordial al preşedintelui deriv< în principal din

dreptul pe care i-l acord< ConstituYia de a dizolva Adunarea NaYional< (o singur< dat<

într-un interval de 12 luni) şi din posibilitatea constituYional< de iniYiativ< legislativ< în

domeniul organiz<rii autorit<Yii de stat. Spre exemplu, uzând de aceast< prerogativ<,

preşedintele de Gaulle a impus, în anul 1962, schimbarea modului de alegere a

Preşedintelui, prin introducerea votului direct. Aceeaşi modalitate, care certific< puterea

instituYiei prezidenYiale în acest domeniu, a utilizat-o şi ultimul preşedinte ales pentru 7

ani, Jacques Chirac, când a convocat referendumul pentru reducerea duratei mandatului

prezidenYial. De asemenea, preşedintele dispune de dreptul de veto, care, în sistemul

constituYional francez, înseamn< dreptul şefului statului de a cere parlamentului o nou<

deliberare asupra unei legi ordinare (sau numai asupra unor articole) sau de a sesiza

Consiliul ConstituYional în leg<tur< cu neconstituYionalitatea unei legi ordinare.

Conform prevederilor art. 5 din ConstituYie, Preşedintele dispune de prerogativa

de arbitru al autorit<Yilor statului, fiind învestit cu puterea de a lua orice decizie pe care o

consider< necesar< pentru soluYionarea unui conflict care ar interveni între acestea şi care

ar afecta funcYionarea statului.

Formarea Guvernului are la baz< voinYa şefului statului, nefiind necesar<

învestitura dat< de Parament. Schimbarea acestuia nu se poate realiza decât în urma

demisiei, care poate fi determinat< de voinYa primului ministru, pus< în practic< de

Adunarea NaYional< prin adoptarea unei moYiuni de cenzur<, ca urmare a angaj<rii

r<spunderii guvernului asupra unui text de lege, sau poate fi consecinYa neaprob<rii unui

program ori a unei declaraYii de politic< general< a Guvernului. ConstituYia FranYei

permite programarea sesiunilor ordinare sau extraordinare pentru a permite Guvernuui s<-

şi asume r<spunderea în faYa Adun<rii NaYionale55.

Pe lâng< conducerea curent< a treburilor statului, al<turi de Preşedinte, Guvernul

deYine puterea de a reglementa juridic relaYiile sociale, adic< este beneficiarul unei

autentice activit<Yi legislative. Totodat<, cum am ar<tat deja, guvernul nu este responsabil

în faYa parlamentului, el putând fiind totuşi demis printr-o moYiune de cenzur< votat< îns<

prin majoritatea parlamentar< absolut< (voturile anulate şi abYinerile sunt socotite ca

voturi în favoarea guvernului).

În cadrul Guvernului, poziYia premierului este solid<, acesta fiind învestit cu

autoritatea de a propune preşedintelui eliberarea din funcYie a oric<rui ministru. Sub acest

aspect, se poate aprecia c<, similar Marii Britanii sau Germaniei, guvernul se

caracterizeaz< printr-o disciplin< strict<. Autoritatea premierului este înt<rit< şi prin

prerogativa acestuia de a contrasemna anumite acte emise de preşedinte.

Rezumând raporturile de putere din interiorul autorit<Yii executive, observ<m rolul

redus al premierului în raport cu cel al Preşedintelui, dar mai important în raport cu rolul

Adun<rii NaYionale. Ca ierarhie absolut<, Preşedintele Republicii se situeaz< pe prima

poziYie în stat.

Procedura legislativ< reglementat< de ConstituYie indic< faptul c< iniYiatorii legii

fundamentale au fost preocupaYi mai degrab< de reglementarea clar< a raporturilor dintre

puterea executiv< şi cea legislativ<, şi mai puYin de reglementarea raporturilor dintre cele

dou< camere parlamentare. Astfel, se poate invoca o anume ambiguitate în departajarea

55I.Alexandru, Teoria administraYiei, Ed. Economic<, Bucureşti, 2001, p.32.

atribuYiilor legislative ale acestora. Spre exemplu, pe de-o parte, procedura medierii arat<

egalitatea statului legislativ al Adun<rii NaYionale şi a Senatului, iar pe de alta, faptul c<

legile privind finanYele nu pot intra în dezbaterea parlamentar< decât prin intermediul

Adun<rii NaYionale sugereaz< un anume primat al acestei camere. Totuşi, Yinând cont atât

de procedurile electorale diferite de alegere a camerelor, cât şi de practica politic< se

susYinea ideea diferenYierii statutului celor dou< adun<ri parlamentare, în sensul unei

asimetrii relative a acestora.

Mult mai riguros este reglementat< activitatea legislativ< privit< din perspectiva

rolului jucat de guvern, în detrimentul parlamentului. Conform ConstituYiei, guvernul are

drept de iniYiativ< legislativ<, ca şi parlamentul, dar executivul dispune şi de

instrumentele necesare dirij<rii dezbaterii parlamentare în sensul dorit de acesta, precum

blocarea amendamentelor neagreate de guvern sau dreptul de a interveni în cazul unui

dezacord între cele dou< camere. Totodat<, statistica arat< c< majoritatea covârşitoare a

legilor adoptate de parlament şi promulgate de Preşedinte are ca surs< iniYiativa

legislativ< a guvernului.

Procedeele diferite de alegere a celor dou< Camere se repercuteaz< atât asupra

gradului de reprezentare politic<, cât şi asupra statutului funcYional al acestora. Nefiind

rezultatul direct al manifest<rii voinYei electorale a cet<Yenilor şi, în general, favorizând

marile aglomer<ri urbane, Senatul se caracterizeaz< printr-o reprezentare politic< diferit<

în raport cu cea a Adun<rii NaYionale. Dup< cum, sub aspect funcYional, Senatul este

considerat un corp ponderator al parlamentului, având rolurile de contrapondere la

puterea exercitat< de prima camer< şi de ameliorare a proiectelor legislative elaborate de

aceasta. În concluzie, bicameralismul francez poate fi considerat unul de tip relativ

asimetric şi incongruent.

Teme de control:

1. DefiniYi modelul Bundestag

2. EnumeraYi elemenele care caracterizeaz< regimul semi-prezidenYial

3. AnalizaYi caracteisticile regimurilor parlamentare

Bibliografie de referinY<

Obligatorie

- A.Radu, Sisteme politice contemporane, Ed. Cartea Universitar<, Bucure&ti, 2003,

p.38. - V.Duculescu, C.C<linoiu, G.Duculescu, Drept constituYional comparat, Tratat, vol. I,

Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007

MODULUL 4 Mecanisme de acYiune ale Puterii Executive asupra

Parlamentului

4.1. Desemnarea unor membri ai Parlamentului de c<tre Puterea Executiv<

Acest procedeu const< în desemnarea expres< a unor parlamentari de c<tre şeful

puterii executive.

Astfel, potrivit prevederilor art.59 alin.2 din ConstituYia Italiei, preşedintele

Republicii poate numi cinci senatori pe viaY< dintre cet<Yenii care au merite deosebite în

viaYa social<, ştiinYific<, artistic< sau literar<.

În Marea Britanie, Life Peerage Act, adoptat în 1959, confer< Reginei şi primului-

ministru dreptul s< acorde persoanei gratificate s< devin< membru al Camerei Lorzilor56.

De asemenea, membrii Bundesratului (Camera Superioar< a Parlamentului

German)57 sunt numiYi sau revocaYi de guvernele landurilor. Fiecare land are rezervate

din oficiu trei mandate în Bundesrat, num<rul acestora putând s< creasc< în funcYie de

m<rimea populaYiei landului respectiv pân< la şase mandate.

4.2. Implicarea direct< a Puterii Executive în activitatea legislativ< a Parlamentului

În funcYie de tipul de regim politic, prezidenYial sau parlamentar, ponderea

procedurilor de intervenYie a puterii executive în activitatea legislativ< a parlamentului

este diferit<. Astfel, domeniile în care puterea executiv< este abilitat< s< se implice în

derularea unor activit<Yi parlamentare sunt:

a) iniYiativa legislativ<;

b) participarea la dezbaterile parlamentare;

56 Titlul de lord are o valoare viager<, neputând fi transmis. 57 În prezent, Bundesratul are 68 de membri, toYi fiind numiYi de puterea executiv<.

c) mesajele adresate de c<tre şeful statului naYiunii prin intermediul

Parlamentului.

În general, iniYiativa legilor este conferit< deopotriv< Parlamentului şi puterii

executive. În ConstituYia României din 1866 se prevedea c< iniYiativa legilor aparYine

celor dou< Camere ale ReprezentanYei NaYionale şi regelui. Un text identic conYinea şi

ConstituYia din 1923. ConstituYia din 1938 a încredinYat iniYiativa legilor monarhului, cele

dou< Camere legislative putând propune doar proiecte de lege în interesul obştesc al

statului.

Potrivit prevederilor art.74 alin.1 din ConstituYia României din anul 1991,

iniYiativa legislativ< aparYine Guvernului, deputaYilor şi senatorilor sau unui num<r de cel

puYin 100.000 de cet<Yeni cu drept de vot58.

Desf<şurarea procesului legislativ a fost modificat prin revizuirea ConstituYiei din

anul 2003. Astfel, au fost stabilite domeniile în care una dintre Camerele Parlamentului,

denumit< „prima Camer<”, dezbate proiectul sau propunerea legislativ<, iar cea de-a doua

Camer<, „Camera de decizie”, statueaz< în mod definitiv asupra propunerii sau

proiectului. În opinia noastr<, acest criteriu de partajare a între cele dou< camere ale

Parlamentului este una artificial<.

Camerei DeputaYilor îi revin, ca prim< Camer< sesizat<, 22 de categorii de legi

organice şi o singur< categorie de legi – care pot fi, dup< caz, organice sau ordinare –

având ca obiect ratificarea tratatelor şi a altor acorduri internaYionale, în timp ce Senatului

îi revin numai 18, precum şi toate proiectele sau propunerile de legi ordinare59.

În sistemul constituYional italian iniYiativa legislativ< aparYine Guvernului,

fiec<rui membru al Camerelor, ca şi organelor care au fost învestite cu aceasta de c<tre o

lege constituYional<. Potrivit prevederilor art.71 din CostituYia Republicii Italiene poporul

are dreptul de iniYiativ< a legilor prin intermediul propunerii f<cute de c<tre cel puYin

50.000 aleg<tori a unui text redactat pe articole.

58 Cet<Yenii care îşi manifest< dreptul la iniYiativ< legislativ< trebuie s< provin< din cel puYin un sfert din

judeYele Y<rii, iar în fiecare din aceste judeYe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie s< fie înregistrate cel

puYin 5.000 de semn<turi în sprijinul acestei iniYiative. 59 V.Duculescu, C.C<linoiu, Drept constituYional şi instituYii politice, ediYie rev<zut< şi completat<, Ed.

Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p.176.

De asemenea, în FranYa, atribuYiile preşedintelui privesc intervenYia în procesul

legislativ, el având posibilitatea de a interveni în ceea ce priveşte retragerea de pe ordinea

de zi a unui proiect de c<tre Consiliul de Miniştri.

Potrivit prevederilor ConstituYiei, în Germania, iniYiativa legislativ< poate aparYine

şi Guvernului federal.

Dreptul de iniYiativ< legislativ< a Guvernului are r<d<cini istorice, fiind considerat

o r<m<şiY< contemporan< a regimului confuziei de puteri, caracteristic monarhiei

absolutiste. În prezent, implicarea executivului în procesul legislativ prin iniYierea

proiectelor de lege are o justificare politic<. Guvernul este responsabil pentru conducerea

general< a administraYiei şi asigur< realizarea politicii interne şi externe a statului (art.102

alin.1 din ConstituYia României).

În virtutea acestei responsabilit<Yi, Guvernul trebuie s< deYin< prerogativa de a

propune Parlamentului proiecte de legi şi, totodat<, de a face amendamente la propunerile

legislative prezentate de parlamentari.

De asemenea, potrivit ConstituYiei, Guvernul poate deYine o putere de

reglementare proprie (constituYional<) sau delegat< de Parlament, în virtutea c<reia are

dreptul s< emit< în anumite condiYii norme cu putere de lege. Atfel, în urma deleg<rii

legale pe care Parlamentul o acord< Guvernului, acesta poate adopta ordonanYe simple în

domenii care nu fac obiectul legilor organice, în timp ce în urma deleg<rii constituYionale

ne afl<m în prezenYa unor ordonanYe de urgenY< care opereaz< în cazul unor situaYii

excepYionale.

Cu toate acestea, intervenYia executivului în procesul legislativ din România se

desf<şoar< sub controlul Parlamentului deoarece Guvernul poate adopta ordonanYe de

urgenY< doar în condiYiile legii de abilitare dat< de forul legislativ, în domeniile în care a

fost abilitat şi în interiorul termenului stabilit. De asemenea, în cazul ordonanYelor de

urgenY<, acestea intr< în vigoare numai dup< depunerea lor spre aprobare la Parlament.

În ceea ce priveşte participarea membrilor Guvernului la dezbaterile forului

legislativ, practica general< parlamentar< relev< c< miniştrii pot participa la şedinYele

camerelor. Comisiile pot hot<rî ca anumite lucr<ri ale acestora s< se desf<şoare f<r<

prezenYa membrilor Guvernului.

Justificarea dreptului membrilor Guvernului de a participa la lucr<rile

Parlamentului, inclusiv la cele ale comisiilor parlamentare, este aceeaşi ca în cazul

dreptului de iniYiativ< legislativ<. Potrivit prevederilor art.110 alin.2 din ConstituYia

României, participarea membrilor Guvernului la lucr<rile parlamentului este obligatorie

dac< li se solicit< prezenYa. Potrivit Regulamentului Senatului, preşedintele acestuia poate

invita un reprezentant al Guvernului la şedinYa de stabilire a proiectului ordinii de zi. În

ceea ce priveşte stabilirea ordinii de zi a Camerei DeputaYilor, Regulamentul acestei

Camere prevede c< la şedinYele biroului s<u permanent în care se dezbate proiectul ordinii

de zi poate participa, la cerere, un membru al Guvernului. În sistemul nostru

constituYional, miniştrii au acces, de asemenea, la lucr<rile comisiilor Camerei

DeputaYilor şi Senatului care pot decide , îns< ca anumite lucr<ri ale lor s< se desf<şoare

f<r< prezenYa reprezentanYilor Guvernului.

În concordanY< cu regulamentele celor dou< Camere, dezbaterea proiectelor de

lege este precedat< de prezentarea de c<tre iniYiatorul acestora a motivelor care au condus

la promovarea proiectului. La discutarea acestuia va putea lua cuvântul în cele dou<

Camere şi reprezentantul Guvernului. De altfel, în componenYa Guvernului României se

afl< un ministru pentru relaYia cu Parlamentul, instituYie preluat< din dreptul constituYional

francez.

O alt< form< de intervenYie direct< a puterii executive asupra celei legislative

const< în mesajele adresate periodic de şeful statului, Parlamentului, privind probleme de

interes general.

Aceast< procedur< a fost inclus< pentru prima dat< la 17 septembrie 1787 în

ConstituYia Statelor Unite ale Americii, dar are la baz< cutuma constituYional< britanic<

referitoare la mesajul Tronului. Potrivit paragrafului 3 al Articolului II din ConstituYia

SUA, “din când în când, Preşedintele va informa Congresul asupra st<rii Uniunii şi îi va

recomanda s< ia în considerare m<surile pe care el le apreciaz< a fi necesare şi oportune”.

Aceste m<suri reprezint<, practic, programul legislativ al AdministraYiei,

Congresul fiind dator s< ia în dezbatere cererile formulate cu acest prilej de c<tre

preşedinte. Potrivit art.18 din ConstituYia FranYei, Preşedintele Republicii comunic< cu

cele dou< Camere ale Parlamentului prin mesaje citite şi care nu dau naştere la nici o

dezbatere.

În sistemul politic prezidenYial, preşedintele - fiind ales prin vot universal şi direct

- este egal, din punct de vedere reprezentativ, cu Parlamentul, şi totuşi se adreseaz<

naYiunii prin intermediul acestuia. Este, acesta, înc< un argument care demonstreaz<

supremaYia principiului suveranit<Yii poporului şi rolul Parlamentului de depozitar al

acesteia. Este vorba de mesaje foarte importante. Preşedintele S.U.A. se poate adresa

naYiunii sau unor categorii sociale direct, prin mijloace de pres< (alocuYiuni televizate,

conferinYe de pres<, articole, declaraYii publice ş.a.), dar, în acest dialog, problemele

dezb<tute, ca şi m<surile preconizate pentru soluYionarea acestora, nu au importanYa celor

care figureaz< în mesajul anual al preşedintelui.

În ConstituYia Statelor Unite nu se precizeaz< în mod concret procedura folosit<

pentru adresarea mesajului. Astfel, preşedintele poate adresa un mesaj scris sau mesajul

poate fi prezentat chiar de preşedinte. De pild<, pân< în anul 1969, mesajele preşedintelui

american nu erau prezentate de el însuşi. În practica constituYional< francez< sunt folosite

ambele modalit<Yi de prezentare a mesajului.

În practica constituYional< româneasc< interbelic<, regele deschidea sesiunea

ReprezentanYei NaYionale printr-un mesaj la care fiecare adunare întocmea un r<spuns

(art.90 din ConstiutuYia din 1923).

În dreptul constituYional român procedura prezent<rii de c<tre preşedintele

republicii în faYa Parlamentului a unor mesaje (“d<ri de seam<”) asupra exercit<rii

atribuYiilor sale şi asupra dezvolt<rii statului a fost introdus< prin Legea nr.1/1974 pentru

instituirea funcYiei prezidenYiale. De menYionat este faptul c< preşedintele ales în anul

1974 nu a prezentat nici o dare de seam< în faYa Marii Adun<ri NaYionale, socotind c<

expunerile f<cute cu diferite prilejuri omagiale, în faYa Parlamentului sau a unor foruri

naYionale, suplineau îndatorirea sa constituYional<.

În ConstituYia României se prevede c< preşedintele adreseaz< Parlamentului

mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naYiunii. DispoziYia reduce

conYinutul mesajelor la principalele probleme politice, deşi, de pild<, problemele

economice sau cele de protecYie social< sunt cel puYin la fel de importante ca şi cele

politice.

Este adev<rat c<, în ultim< instanY<, problemele economice sau sociale au

implicaYii politice, dar aceast< relaYie între economic şi politic nu este un argument

puternic pentru dep<şirea îngust<rii conYinutului mesajelor prezidenYiale. În afar< de

aceasta, ConstituYia nu stabileşte o periodicitate a mesajelor preşedintelui adresate

Parlamentului.

4.3. Prerogativele Puterii Executive privind finalizarea procesului legislativ

Evident, un asemenea gen de “participare” a puterii executive la procesul de

adoptare a legilor, corelat şi cu dreptul acesteia de iniYiere a proiectelor de lege este,

aparent, de natur< s< pun< un semn de întrebare asupra supremaYiei Parlamentului. În

asemenea condiYii, suveranitatea Parlamentului nu ar fi compromis<? Parlamentarii nu s-

ar transforma din reprezentanYi ai naYiunii în funcYionari ai executivului? R<spunsul la

aceste întreb<ri nu poate fi decât negativ.

În realitate, intervenYia puterii executive este pur formal< şi nu impieteaz< asupra

exercit<rii de c<tre parlamentari a mandatului lor în condiYii de deplin< libertate şi la

ad<post de o eventual< presiune guvernamental<.

În practica constituYional< s-au conturat dou< c<i de intervenYie a Executivului în

aceast< materie asupra legislativului:

a) sancYionarea şi promulgarea legilor;

b) dreptul de veto;

Procedura sancYion<rii şi promulg<rii, legilor izvor<şte din doctrina separaYiei

puterilor şi este un ultim efort al puterii executive pentru a preveni un eventual abuz al

puterii legislative care s-ar l<sa tentat< ca, votând o lege, s<-şi impun< punctul de vedere

în mod discreYionar nu numai unei puteri sau alteia, ci poporului, care este, în ultim<

instanY<, destinatarul legii.

Aşadar, şeful statului, dispunând de puterea de a promulga legea adoptat< de

Parlament, o supune unei ultime verific<ri în ceea ce priveşte conYinutul acesteia şi chiar

constituYionalitatea ei. Promulgarea echivaleaz< cu o autentificare a legii. Prin actul

promulg<rii, legea devine executorie, cap<t< forY< juridic<. Dup< promulgare, legea este

publicat< într-o colecYie oficial< care cuprinde în ordine cronologic< toate legile adoptate

de Parlament.

Pentru motive lesne de înYeles, în ConstituYie este prev<zut un termen rezonabil în

care şeful statului promulg< legea. Potrivit prevederilor noastre constituYionale, termenul

respectiv este de 20 de zile.

Preşedintele României poate cere Parlamentului, o singur< dat<, reexaminarea

legii. În aceast< situaYie, preşedintele nu poate face presiuni asupra Parlamentului,

încercând s< propun< o anumit< redactare a vreunui articol sau s< modifice substanYa

legii. Legea poate fi menYinut< în forma în care a fost votat< iniYial. Pentru o nou<

adoptare, nu este cerut< o alt< majoritate de voturi faY< de faza iniYial<.

De asemenea, Preşedintele României poate sesiza Curtea ConstituYional< asupra

constituYionalit<Yii legii. În aceste dou< cazuri, promulgarea legii este obligatorie în

termen de 10 zile de la primirea legii readoptate de c<tre Parlament sau de la primirea

deciziei CurYii ConstituYionale prin care se confirm< constituYionalitatea legii. În aceste

condiYii, prerogativele Preşedintelui României sunt formale, el neputând bloca procesul

legislativ, care r<mâne exclusiv Parlamentului.

În Italia, preşedintele republicii are dreptul de a cere o a doua dezbatere a unei

legi, (aşa numitul „drept de veto suspensiv”, îns< aceast< atribuYie este supus<

contrasemn<rii.

În unele Y<ri, cumar fi Statele Unite ale Americii, şeful statului deYine un autentic

drept de veto, opunându-se astfel legii adoptate de Parlament şi refuzând s< o semneze.

Din punct de vedere juridic, refuzul şefului statului de a promulga legea este o

expresie a dreptului s<u de veto. Acest drept este conferit şefului statului atât în

republicile prezidenYiale, cât şi în republicile parlamentare. Dreptul de veto poate fi

exercitat şi de monarh. Cum îns< în epoca contemporan< monarhiile au îmbr<cat o form<

constituYional< sau parlamentar<, dreptul de veto al monarhului s-a atrofiat. Astfel,

potrivit art.62 din ConstituYia Spaniei, regele sancYioneaz< şi promulg< legile adoptate de

Cortesurile Generale (Parlamentul). ConstituYia nu prevede, îns<, dreptul monarhului de

a refuza sancYionarea unei legi. De asemenea, monarhul Marii Britanii nu a mai exercitat

dreptul de veto de la începutul secolului al XVII-lea, iar regele FranYei - c<ruia i s-a

recunoscut un drept de veto suspensiv prin ConstituYia din 1791 - a pl<tit cu capul acest

drept de a se împotrivi voinYei Adun<rii NaYionale.

În prima ConstituYie a FranYei (1791), sancYionarea unei legi era în realitate un

veto suspensiv, durând maximum patru ani (dou< legislaturi, mandatul fiind de doi ani).

În cazul în care şeful statului refuz< s< sancYioneze decretele legislative, acestea

nu mai puteau s<-i fie prezentate în timpul aceleiaşi legislaturi, urmând a fi reluate dup<

urm<toarele dou< legislaturi.

Potrivit prevederilor ConstituYiei S.U.A., dac< preşedintele nu semneaz< legea în

termen de 10 zile de la data la care i-a fost trimis< de Congres spre promulgare, aceasta

intr< automat în vigoare. Preşedintele Statelor Unite ale Americii poate opune veto-ul s<u

oric<rei legi. Congresul nu poate dep<şi acest veto decât dac< adopt< din nou legea

respins< de preşedinte, cu o majoritate de dou< treimi din num<rul congresmenilor.

Guvernatorii statelor membre ale Uniunii beneficiaz< de un aşa-numit “item

veto”. Potrivit acestor proceduri, guvernatorul unui stat îşi exprim< dezacordul faY< de o

anumit< parte a textului legislativ adoptat de Congresul local. Altfel spus, el opune veto

la un articol sau capitol dintr-o lege local<, restul articolelor urmând s< se aplice.

O variant< a procedurii constituYionale americane de veto este aşa-numitul poket

veto. Potrivit acestei proceduri, în ultimele 10 zile ale sesiunii parlamentare preşedintele

poate refuza semnarea unei legi dac< îi este trimis< în acest termen de Congres pentru a fi

semnat<, dup< care îşi suspend< lucr<rile. În cazul în care preşedintele utilizeaz<

procedura de „poket veto”, refuzând s< semneze legea respectiv<, în sesiunea urm<toare a

Congresului procesul legislativ de adoptare a acesteia este reluat de la început.

4.4. Delegarea legislativ<

În condiYiile stabilite în ConstituYie, puterea executiv< poate s< se implice efectiv

în activitatea legislativ<, preluând prerogativele de reglementare primar< a relaYiilor

sociale, care în mod normal sunt exercitate doar de puterea legislativ<. În general,

asemenea acte sunt denumite decrete-lege, ordonanYe, decrete legislative ş.a.

În viaYa fiec<rui stat pot interveni situaYii în care Parlamentul, aflându-se în

imposibilitatea de a se întruni pentru a legifera sau/şi chiar situaYii social-politice care

impun adoptarea rapid< a unei reglement<ri juridice. În asemenea condiYii, procedura

parlamentar< fiind mai greoaie, se abiliteaz< Guvernul s< ia m<suri rapide – inclusiv de

legiferare. Originea acestei abilit<ri se g<seşte în tradiYia constituYional< britanic<, care

acorda şefului statului – regele – atribuYia de a lua pe cale de regulament toate m<surile

necesare pentru a garanta siguranYa politic< şi ap<rarea regatului60.

În România, practica emiterii decretelor-legi a fost folosit< în diferite perioade

istorice. IniYial, a fost instituit< de Alexandru Ioan Cuza dup< modelul francez. Astfel, în

art.18 alin.2 al Statutului Dezvolt<tor al ConvenYiei de Paris din 1858 se prevedea c<

“Decretele ce pân< la convocarea noii Adun<ri se vor da de Domn, dup< propunerea

Consiliului de Miniştri şi a Consiliului de Stat, vor avea putere de lege”. De asemenea, în

art.III al “ModificaYiunilor îndeplin<toare Statutului” se arat< c< “în cazul când guvernul

ar fi nevoit a lua m<suri de urgenY< care cer concursul Adun<rii Elective şi al Senatului,

în timpul când aceste adun<ri nu sunt deschise, ministrul va fi dator a le supune la cea

dintâi convocaYiune, motivele şi rezultatele acestor m<suri”.

Aceast< practic< a mai fost folosit< în România în timpul Primului R<zboi

Mondial. ConstituYia din 1923 a ratificat, prin art.133, unele dintre decretele-lege

adoptate în perioada anterioar<.

Sub imperiul ConstituYiei din 1938, regele avea dreptul ca “în timpul când

adun<rile legiuitoare erau dizolvate şi în intervalul dintre sesiuni s< fac< în orice privinY<

decrete cu putere de lege, care urmau a fi supuse adun<rilor spre ratificare la cea mai

apropiat< sesiune a acestora” (art.46).

Prin Decretul-Lege nr. 3052 din 5 septembrie 1940, cele dou< Camere ale

Parlamentului au fost dizolvate şi, prin urmare, de la aceast< dat< pân< la constituirea

Parlamentului în urma alegerilor generale din noiembrie 1946 s-a legiferat prin decrete-

lege. ConstituYia din 1948 a prev<zut crearea unui organism ales din rândul

parlamentarilor – Prezidiul Marii Adun<ri NaYionale – c<ruia i s-a conferit atribuYia de a

emite decrete cu putere de lege. ConstituYia din 1952 a preluat întocmai prevederea din

ConstituYia din anul 1948. În anul 1961, acest organism şi-a schimbat denumirea în

Consiliul de Stat. Din punct de vedere al naturii sale juridice, Prezidiul Marii Adun<ri

NaYionale şi Consiliul de Stat întruneau caracteristicile de organ suprem de stat cu

60 C.Ionescu, InstituYii politice şi drept constituYional, Ed. Juridic<, Bucureşti, 2004, p.183.

activitate permanent<, subordonat Marii Adun<ri NaYionale. Având aceast< calitate,

Consiliul de Stat era învestit cu atribuYia de a emite, în anumite condiYii, decrete cu putere

de lege care erau apoi supuse dezbaterii M.A.N. potrivit procedurii de adoptare a legii.

În sistemul constituYional francez actual, practica decretelor-lege folosite între anii

1875-1958, este preluat< sub denumirea de ordonanYe (art.38 din ConstituYie), aplicându-

se, în special, în materie bugetar<. Astfel, dac< proiectul de buget introdus de Guvern nu

este adoptat de Parlament în termen de 70 de zile, Guvernul are dreptul (conform art.47

din ConstituYie) s< adopte el însuşi actul normativ respectiv prin ordonanY<.

Acest procedeu este cunoscut în doctrin< sub denumirea de “delegare de

legislaYie” şi este practicat în mod general. Din punct de vedere conceptual, “delegarea de

legislaYie” sau “delegarea puterii legislative” const< într-un transfer de prerogative de la

Parlament c<tre Guvern privind adoptarea unui act normativ.

TendinYa parlamentarilor de a delega puterea legislativ< celei executive are

caracter general, în pofida faptului c< numeroşi autori i se opun61. Principalul argument

adus de adversarii teoriei deleg<rii puterii legislative se întemeiaz< pe principiul potrivit

c<ruia delegata potestas non delegare possum. Cu alte cuvinte, dac< Parlamentul deYine şi

exercit< o putere delegat<, el nu ar mai avea, la rândul sau, vocaYia de a delega sau

înstr<ina o putere ce nu îi aparYine. O asemenea lips< de vocaYie a Parlamentului de a

încredinYa altei puteri exerciYiul legifer<rii a fost intuit< şi de John Locke, care spunea c<

legislativul nu poate transfera puterea de a adopta legi, întrucât o deYine ca o putere

delegat< de popor şi nu o poate transfera altuia. Poporul singur poate desemna forma

(organul) care se va constitui în putere legislativ<. Când poporul a spus – continu< Locke

– “Noi vom încredinYa puterea şi vom fi guvernaYi de legi f<cute de astfel de oameni

(adic< parlamentari) şi în astfel de forme”, nimeni altcineva nu poate spune c< alYii vor

face legile pentru el62. Practica constituYional< a convins, îns<, cea mai mare parte a

doctrinarilor de necesitatea ca Parlamentul s< învesteasc< puterea executiv< cu atributul

de a “legifera” în anumite condiYii stabilite chiar de Parlament. Argumentul hot<râtor a

61 D.Schoenbrod, The Delegation Doctrine: Could the Court Give in Substance, în „Michigan Law

Review”, vol. 83, nr. 5, 1985. 62 J.Locke, Concerning Civil Government, Second Essay, în „Great Books of the Western World”, vol. 33,

Enciclopedia Britanica, Chicago, 1993, p.58.

fost complexitatea şi “tehnicizarea” actului de conducere social<, care ar impune

adoptarea rapid< a unor m<suri legislative pentru rezolvarea unor probleme acute.

Potrivit art.115 din ConstituYia României, Parlamentul poate adopta o lege

special< de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanYe în domenii care nu fac

obiectul legilor organice. Legea de abilitare va stabili în mod obligatoriu, domeniul şi

data pân< la care se pot emite ordonanYe. În cazuri excepYionale, Guvernul potrivit

deleg<rii constituYionale, poate adopta ordonanYe de urgenY< care intr< în vigoare numai

dup< depunerea lor spre aprobare la Parlament.

ConstituYia Spaniei din 1978 prevede, de asemenea, în art.83, c< Parlamentul

(Cortesurile Generale) poate delega Guvernul, printr-o lege-cadru, s< edicteze reguli

având puterea de lege (decrete legislative). În legea-cadru se stabilesc precis domeniul de

reglementare şi durata deleg<rii. Guvernul poate adopta şi decrete-lege în caz de

“necesitate extraordinar< şi urgenY<”. Parlamentul portughez (Adunarea Republicii) este

competent, potrivit art.164 lit. e din ConstituYie, s< confere Guvernului autorizaYia de a

legifera. Fiind astfel investit cu o adev<rat< competenY< legislativ<, Guvernul portughez

poate emite decrete-legi în domeniile care nu sunt rezervate Adun<rii Republicii, precum

şi în domeniile respective, potrivit legii de abilitare63.

Art. 38 din ConstituYia FranYei abiliteaz< Guvernul ca, pentru înf<ptuirea

programului s<u, s< cear< Parlamentului autorizaYia de a lua hot<râri, într-un termen

limitat, m<suri care în mod normal sunt de domeniul legii.

DispoziYii având un caracter asem<n<tor sunt stipulate şi în alte constituYii. Astfel,

potrivit articolului 44 din ConstituYia Greciei, în circumstanYe excepYionale, de necesitate,

de extrem< urgenY< şi neprev<zut<, Preşedintele Republicii poate, la propunerea

Consiliului de Miniştri, s< edicteze acte cu valoare legislativ<. Aceste acte sunt supuse,

potrivit articolului 72, paragraful 1 din ConstituYie, ratific<rii Camerei DeputaYilor într-un

termen de 14 zile de la edictarea lor sau de la convocarea în sesiune a forului legislativ.

63 C. Ionescu, op. cit., p.187.

4.5. Dizolvarea Parlamentului

În practica constituYional< a statelor, problema conflictului între Parlament şi

puterea executiv<, reprezentat< în acest caz de şeful statului (monarh sau preşedinte), a

devenit notorie, fiind în ultim< instanY< soluYionat< în ConstituYia fiec<rui stat. Conflictul

între Parlament şi preşedinte este de fapt un conflict între prerogativele constituYionale ale

celor dou< instituYii guvernante şi se manifest< atât pe plan intern, cât şi în relaYiile

internaYionale. Întotdeauna, conflictul se soluYioneaz< prin mijloace legale

(constituYionale)64.

Forma cea mai grav< pe care o poate lua un astfel de conflict const< în refuzul

Parlamentului de a acorda votul de încredere Guvernului.

Într-o asemenea situaYie, soluYionarea crizei impune dizolvarea Parlamentului de

c<tre şeful statului. Trebuie precizat c< o asemenea m<sur< este posibil< numai în

regimurile parlamentare65.

În conformitate cu art.89 din ConstituYia României, preşedintele Y<rii poate s<

dizolve Parlamentul dup< consultarea preşedinYilor celor dou< Camere şi a liderilor

grupurilor parlamentare, dac< forul legislativ nu a acordat votul de încredere pentru

formarea guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai dup<

respingerea a cel puYin dou< solicit<ri de investitur<.

Teme de control:

1. Implicarea direct< a Puterii Executive în activitatea legislativ< a Parlamentului

2. Delegarea legislativ< în Europa

Bibliografie de referinY<

Obligatorie

- ConstituYiile statelor europene

64 C.Ionescu, InstituYii politice şi drept constituYional, Ed. Juridic<, Bucureşti, 2004, p.188. 65 În statele în care Parlamentul are o organizare bicameral<, dizolvarea poate fi dispus< fie în privinYa

ambelor Camere, fie în privinYa unei singure Camere. De obicei, Camera vizat< este Camera inferioar<.

MODULUL 5 Mecanisme de acYiune a Parlamentului asupra Puterii Executive

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu mecanismele de acYiune ale

parlamentelor europene asupra puterii executive

Obiectivele modulului:

La finalul acestui modul, cursanYii trebuie:

異 S< cunoasc< procedura de formare a executivului

異 S< explice intervenYia Parlamentului asupra unor autorit<Yi executive

5.1. IntervenYia Parlamentului în formarea Executivului şi în desemnarea unor

înalYi demnitari ai Puterii Executive

Rolul parlamentului în formarea executivului este foarte complex şi difer< în

funcYie de sistemul politic - prezidenYial sau parlamentar -, precum şi în funcYie de

realit<Yile social-politice şi tradiYiile constituYionale din fiecare Yar<.

În primul rând, trebuie menYionat< prerogativa Parlamentului, în republicile

parlamentare, de a alege şi revoca pe preşedinte (art.43 pct.10 din ConstituYia României

din 1965; art.29/A alin.1 şi art.31 alin.1 lit.f din ConstituYia Ungariei; art.83 din

ConstituYia Italiei; art.54 din ConstituYia Germaniei.)

În afar< de alegerea şi revocarea şefului statului, în unele sisteme constituYionale

Parlamentul alege şi revoc< guvernul sau alege pe primul-ministru. Potrivit art.62 din

ConstituYia Germaniei, cancelarul federal este ales cu majoritate absolut< f<r< dezbateri

de c<tre Bundestag (Camera Inferioar<) la propunerea Preşedintelui Republicii Federale.

În cazul în care persoana propus< de Preşedintele federal nu obYine majoritatea

cerut< în termen de 14 zile de la primul scrutin , Bundestagul poate propune uncandidat şi

îl poate alege pe Cancelar cu o majoritate absolut< a membrilor s<i.

În ceea ce priveşte relaYiile dintre Guvern şi Parlament, ConstituYia Italiei prevede

în art. 94 c< „ Guvernul trebuie s< se bucure de încrederea celor dou< Camere. Fiecare

Camer< acord< sau refuz< încrederea sa printr-o moYiune motivat< şi votat< prin apel

nominal. În cele 10 zile care urmeaz< form<rii sale, Guvernul se prezint< în faYa

Camerelor pentru a obYine încrederea lor.”

O form< de “participare” direct< a Parlamentului la constituirea executivului, de

fapt, a guvernului, const< în desemnarea membrilor acestuia, inclusiv a primului

ministru, de c<tre şeful statului, din rândul parlamentarilor. Exemplul clasic înc< în

vigoare este cel al Marii Britanii. Senatul Statelor Unite avizeaz< numirile în înalte funcYii

de demnitar f<cute de preşedinte.

5.2. IntervenYia Parlamentului în activitatea Executivului

Necesitatea analizei raportului dintre puterea legislativ< şi cea executiv<, sub toate

aspectele sale – de la cel juridic la cel politic, rezult< din importanYa acestui raport pentru

funcYionarea unei societ<Yi democratice.

ImplicaYiile modului în care este conceput raportul legislativ – executiv sunt

multiple, complexe şi dep<şesc sfera politicului. Aspectul esenYial în raportul dintre cele

dou< puteri Yine de controlul legislativului asupra executivului, iar reglementarea de jure

a acestuia, precum şi modul în care este exercitat de facto afecteaz< funcYionarea

întregului sistem politic şi tot ceea ce înseamn< statul de drept şi domnia legii.

Astfel, raportul care se stabileşte între puterea legislativ< şi cea executiv<

determin< reprezentativitatea şi legitimitatea în procesul de luare a deciziilor.

În lipsa unor mecanisme democratice bine consolidate şi a unei culturi politice de

tip participativ, democratic, modul efectiv în care este exercitat controlul parlamentar

asupra activit<Yii guvernului este un factor hot<râtor în problema puterii discreYionare şi

deplasarea centrului de greutate decizional< dinspre organismul cel mai reprezentativ al

unei democraYii – Parlamentul – c<tre Guvern.

Controlul parlamentar este important în aprecierea activit<Yii executivului şi a

modului cum se desf<şoar< şi cum se concretizeaz< relaYia dintre Guvern şi Parlament.

Caracterul esenYial al acestei dimensiuni în sistemul de checks and balances între puterile

statului este dovedit şi de importanY a pe care democraYiile consolidate i-o acord<.

Aceast< modalitate de intervenYie parlamentar< în activitatea executiv< este

posibil< în mai multe situaYii:

a) r<spunsul dat de Parlament unor probleme la solicitarea guvernului sau a

şefului statului (ex. R<spunsul adresat în Parlament unor probleme la mesajele adresate

şefului statului).

b) constituirea unor comisii de anchet< asupra activit<Yii unor departamente ale

executivului. Astfel, a devenit deja o tradiYie pentru fiecare Parlament s<-şi constituie din

sânul s<u comisii parlamentare de anchet<. Exemplul clasic îl constituie sistemul

constituYional al Statelor Unite ale Americii.

Comisiile de anchet< ale Camerei ReprezentanYilor şi ale Senatului sunt foarte

temute, deoarece, prin prerogativele ce le-au fost încredinYate, ele au dreptul s< ancheteze

orice probleme considerate de membrii acestora ca importante pentru comisie, de la

problemele privind, de pild<, securitatea naYional<, livr<ri de arme, trafic de droguri, pân<

la trafic de influenY< sau alte delicte comise de înalYi funcYionari. Raportul întocmit de

comisie poate fi public sau secret66.

Rolul anchetelor parlamentare const< în desemnarea unui num<r de parlamentari

de a exercita un control asupra unui segment determinat din activitatea Executivului,

operaYiune care se finalizeaz< cu o informare cuprins< într-un raport care permite

Parlamentului s< ia o decizie cu privire la subiectul investigat.

Comisiile parlamentare de anchet< cuprind forme diferite de manifestare, în

special sub aspectul competenYei şi al procedurilor pe care le urmeaz< investigaYia şi

raportul final.

c) întreb<ri şi interpel<ri adresate membrilor guvernului.

Exist< în viaYa parlamentar< din mai multe Y<ri practica ca fiecare dezbatere

parlamentar< s< înceap< cu „spectacolul întreb<rilor” adresate membrilor Guvernului,

operaYiune amplu mediatizat<, în primul rând din considerente electorale67.

Potrivit regulamentelor de organizare şi funcYionare ale fiec<rei Camere,

parlamentarii se bucur< de dreptul de a adresa întreb<ri sau de a-i interpela pe membrii

guvernului, inclusiv pe primul-ministru. Aceast< practic< este general<, fiind diferite doar

elementele tehnice de adresare a întreb<rilor sau interpel<rilor, precum şi modalit<Yile de

66 S.S.Smith, C.J.Deering, Commitees in Congress, Congressional Quatlerly Inc., Washington D.C., 1990,

p.23. 67 A.Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.II, Ed. Nemira, Bucureşti, 1996, p.497.

r<spuns. Cel interpelat poate refuza în anumite situaYii şi condiYii s< r<spund< la o anumit<

întrebare, justificând refuzul s<u pentru considerente de ap<rare a unor secrete de stat sau

a securit<Yii naYionale.

Interpelarea const< într-o cerere adresat< Guvernului de un grup parlamentar, de

unul sau mai mulYi deputaYi, prin care se solicit< explicaYii asupra politicii Guvernului în

probleme importante ale activit<Yii sale interne sau externe68.

Întrebarea const< într-o simpl< cerere de a r<spunde dac< un fapt este adev<rat,

dac< o informaYie este exact<, dac< Guvernul şi celelalte organe ale administraY iei

publice înYeleg s< comunice Camerei informaYiile şi documentele cerute de Camera

DeputaYilor sau de comisiile permanente ori dac< Guvernul are intenYia de a lua o hot<râre

într-o problem< determinat<69.

Cu alte cuvinte, întreb<rile se refer< la chestiuni punctuale, concrete, la acYiuni

particulare ale cabinetului, în vreme ce interpel<rile urm<resc informarea cu privire la

strategia Guvernului într-un anumit domeniu, la politicile pe care acesta intenYioneaz< s<

le aplice.

De drept, interpel<rile sunt menite a genera şi o scurt< dezbatere pe problemele

aduse în discuYie de parlamentari. Astfel, în sistemul parlamentar românesc, în s<pt<mâna

în care se primesc r<spunsurile, parlamentarii care au depus interpel<ri le dezvolt< în

maximum trei minute înainte de a se da cuvâ ntul oficialului interpelat pentru prezentarea

r<spunsului. Dac< acesta este considerat inadecvat sau dac< parlamentarul nu este

mulYumit de r<spunsul primit, el poate interveni cu puncte de vedere suplimentare şi are

dreptul de a comenta r<spunsul.

În cazul interpel<rilor adresate premierului, procedura este cea potrivit c<reia

acestea sunt adresate într-un interval de dou< minute pentru fiecare, premierului (sau, de

cele mai multe ori, un reprezentant al s<u) acordându-i-se trei minute pentru a r<spunde.

Urmeaz< posibilitatea unui drept la replic< de înc< dou< minute, de ambele p<rYi, ultimul

cuvânt avându-l premierul.

Consider<m c< obligativitatea miniştrilor de a veni în faYa Parlamentului şi de a

r<spunde direct şi personal interpel<rilor pe care le primesc ar putea reprezenta un factor

68 A se vedea şi art. 162 al Regulamentului Camerei DeputaYilora României 69 A se vedea şi art. 154 al Regulamentului Camerei DeputaYilora României

important în realizarea unui control parlamentar mai eficient asupra Guvernului şi s-ar

încadra, de fapt, în sfera r<spunderii politice a executivului în faYa forului legislativ.

Astfel, putem spune c< absenYa miniştrilor care prefer< s<-şi delege secretarii de stat sau

chiar directorii şi consilierii pentru a r<spunde parlamentarilor împiedic<, de fapt,

exercitarea controlului parlamentar asupra Guvernului.

În Marea Britanie, dezbaterea parlamentar< ca mijloc de control asupra

cabinetului este o adev<rat< instituYie a democraYiei şi cunoaşte posibilit<Yi extreme de

variate de iniYiere.

Astfel, este prev<zut zilnic, de luni pân< joi, un interval de o or< pentru întreb<ri şi

r<spunsuri, iar premierul este chemat în fiecare s<pt<mân< la tribuna Parlamentului pentru

a da curs solicit<rilor parlamentarilor şi pentru a justifica politica Guvernului. Întreb<rile

formulate iniYial pot fi dublate de întreb<ri suplimentare, fiecare zi prilejuind astfel o

dezbatere între reprezentanYii Guvernului şi cei ai Parlamentului.

De asemenea, fiecare membru al Camerei Comunelor poate solicita întrunirea

acestui for pentru a discuta chestiuni legate de circumscripYia pe care o reprezint< sau

probleme de interes public. Dezbaterea are loc timp de jum<tate de or< dup< epuizarea

ordinii de zi. Conform Ordinului nr. 24, exist<, de asemenea, posibilitatea iniYierii unor

dezbateri de urgenY< “asupra unei chestiuni specifice şi importante care necesit< a fi luat<

în considerare urgent.”În aceast< situaYie, dezbaterii i se aloc< un interval de trei ore.

OpoziYia parlamentar< britanic< beneficiaz< de aşa-numita “zi a opoziYiei”. Este

vorba, de fapt, de 20 de zile în fiecare sesiune, în care opoziYia are dreptul de a alege şi

propune subiecte spre dezbatere. Dintre acestea, 17 zile sunt la dispoziYia liderului

opoziYiei (instituYie şi denumire oficializat< în Marea Britanie), iar celelalte trei revin

celui de-al doilea partid de opoziYie ca m<rime.

În Parlamentul englez, interpel<rile au o form< aparte, cunoscut< sub denumirea

de „moYiune de amânare”, care seam<n< cu interpel<rile numai în cazul în care ele

determin< prelungirea şedinYei parlamentare pentru ca un ministru s< r<spund< la o

întrebare adresat< de parlamentari. O a doua situaYie are în vedere amânarea închiderii

sesiunii înaintea vacanYei parlamentare. În astfell de cazuri, mambrii camerei Comunelor

pot depune o moYiune de acest gen pentru a provoca o dezbatere asupra unor întreb<ri

adresate cabinetului. Acest gen de dezbateri nu este urmat de un vot. De asemnea, în

situaYia în care exist< o problem< determinat<, care nu suport< amânare, suntem în

prezenYa unei moYiuni de amânare înn caz de urgenY<.

Şi în Germania, Bundestag-ul are la dispoziYie, pe lâng< mecanismele clasice, un

tip de procedur< inexistent în România. Este vorba despre întreb<rile cu dezbatere, care

pot fi iniYiate de orice grup parlamentar şi care sunt înscrise pe ordinea de zi imediat dup<

înştiinYarea Guvernului cu privire la acestea.

O procedur< similar< exist< în Senatul francez, în care orice senator are dreptul s<

formuleze o întrebare şi s< solicite o dezbatere pe marginea ei70.

Nu numai Y<rile cu tradiYie democratic< acord< importanYa cuvenit< dimensiunii de

informare a funcYiei de control parlamentar. În Polonia, în afara procedurii obişnuite care

acord< un termen de 21 de zile pentru formularea unui r<spuns la întreb<ri şi interpel<ri,

primul-ministru şi membrii Consiliului de Miniştri sunt obligaYi s< r<spund< pe loc

chestiunilor urgente ridicate în fiecare şedinY< a Seim-ului. Întreb<rile cu privire la

probleme curente şI importante pot fi adresate oral, sub obligaYia responsabililor vizaYi de

a r<spunde pe loc.

Un mijloc de control suplimentar este stipulat în art.39 al ConstituYiei Ungariei,

potrivit c<reia Guvernul “este obligat s< furnizeze Parlamentului rapoarte regulate cu

privire la activitatea sa.”

d) dreptul la informare.

Informarea parlamentului se face prin modalit<Yi specifice, în cadrul acestora

figurând diverse rapoarte, inform<ri, d<ri de seam<, etc. prezentate de Guvern. RaYiunea

acestor inform<ri rezid< din necesitatea asigur<rii funcYion<rii parlamentului. Un

Parlament neinformat este întotdeauna la dispoziYia Executivului, transformându-se într-

un simplu organ de ratificare a deciziilor guvernamentale.

În sistemul nostru constituYional, de exemplu, parlamentarii au dreptul s< solicite,

în cadrul dreptului de control parlamentar - prin preşedinYii Camerelor sau ai comisiilor

date - informaYii, documente de la Guvern şi de la celelalte organe ale administraYiei

publice.

70 DirecYia pentru Informare Parlamentar<, Controlul parlamentar prin intermediul întreb<rilor şi al

interpel<rilor în FranYa, Marea Britanie şi Germania, studiu documentar, iunie 2002.

Privit< într-un cadru general, informarea Parlamentului de c<tre Guvern este o

condiYie a exercit<rii controlului parlamentar asupra acestuia. Acest aspect rezult< dintr-

un studiu realizat de Uniunea Interparlamentar<, în majoritatea statelor examinate

normele constituYionale prev<zând obligaYia Executivului de a da seam< în faYa

Parlamentului de activitatea pe care o desf<şoar<, urmând ca pe aceast< baz< s< fie

exercitat un control permanent asupra Guvernului71.

Sistemul constituYional francez cunoaşte urm<toarele modalit<Yi de adresare a

întreb<rilor şi interpel<rilor:

a) întreb<ri orale cu sau f<r< dezbatere (întrebarea este adresat< de câte un

parlamentar unui membru al Guvernului care r<spunde la urm<toarea şedinY< a Camerei;

dac< se solicit< dezbaterea pe marginea întreb<rii se acord< un timp limitat, atât pentru

prezentarea întreb<rii, cât şi în leg<tur< cu aceasta, eventual pentru susYinerea ei de c<tre

parlamentari). În acelaşi sistem constituYional, o întrebare oral< urmat< de dezbateri se

numeşte interpelare. De cele mai multe ori, interpelarea d< naştere la discuYii

contradictorii, confrunt<ri de opinii ideologice, interese politice şi de partid ş.a. şi se

poate sfârşi chiar prin demisia Guvernului.

b) întreb<ri scrise. Ele nu rezult< din ConstituYie, ci dintr-o cutum< datând de

la începutul secolului XX, care a fost receptat< în regulamentele Camerelor. Întreb<rile

scrise privind politica general< a Guvernului sunt adresate primului-ministru.

În sistemul constituYional românesc actual, Guvernul şi fiecare dintre membrii s<i

sunt obligaYi s< r<spund< la întreb<rile sau la interpel<rile formulate de deputaYi sau de

senatori. De asemenea, oricare Camer< legislativ< poate adopta o moYiune prin care îşi

exprim< poziYia cu privire la problema ce a f<cut obiectul interpel<rii.

5.3. IntervenYia Parlamentului asupra unor autorit<Yi executive

71 M.Enache, Controlul parlamentar, Ed. Polirom, Iaşi, 1998, p.76.

Este forma cea mai ampl< prin care forul legislativ îşi manifest< poziYia sa de

reprezentant al naYiunii faY< de puterea executiv<. Este un procedeu r<spândint, dar

formele sale difer< de la un sistem constituYional la altul.

Ca modalitate de manifestare, este cunoscut< punerea sub acuzare a şefului

statului, precum şi a miniştrilor. Miniştrii şi ceilalYi înalYi demnitari pot fi deferiYi justiYiei

pentru comiterea unor fapte penale, dar procedura este diferit< faY< de cea folosit< faY< de

cet<Yenii care ar comite aceleaşi fapte: luare de mit<, evaziune fiscal<, omucidere, spionaj,

înalt< tr<dare etc.

De obicei, prin ConstituYie sunt fixate procedura, organismul sau organismele la

care se face apel. Astfel, potrivit articolului 61 din ConstituYia Republicii Federale

Germania, oricare Camer< a Parlamentului poate pune sub acuzare pe preşedintele

republicii în faYa tribunalului constituYional federal pentru violarea voluntar< a legii

fundamentale sau a unei legi federale. Cererea de punere sub acuzare trebuie prezentat<

de cel puYin o p<trime din membrii Bundestagului sau ai Bundesratului. Decizia de

punere sub acuzare trebuie aprobat< de o majoritate de dou< treimi din membrii Camerei

respective. AcuzaYia este susYinut< de un reprezentant al Adun<rii care a votat punerea

sub acuzare. Potrivit aceluiaşi articol, dac< Tribunalul constituYional federal constat< c<

preşedintele republicii s-a f<cut vinovat de o violare voluntar< a legii fundamentale sau a

unei alte legi federale, îl poate declara eliberat din funcYie.

În sistemul constituYional francez, potrivit prevederilor art.68 din ConstituYie,

preşedintele Republicii nu este responsabil de actele s<vârşite în exerciYiul funcYiei sale

decât în caz de înalt< tr<dare. El nu poate fi pus sub acuzare decât de cele dou< Camere,

care au hot<rât printr-un vot identic în scrutin public şi cu o majoritate absolut< a

membrilor care le compun. Preşedintele este judecat de Înalta Curte de JustiYie. În ceea ce

priveşte membrii guvernului, aceştia r<spund penal pentru actele s<vârşite în exerciYiul

funcYiilor lor, calificate drept crime sau delicte în momentul când au fost comise.

În Statele Unite ale Americii este reglementat< procedura de impeachment.

Aceast< procedur< const< în punerea sub acuzare a înalYilor demnitari ai statului, inclusiv

a preşedintelui. Procedura cuprinde dou< faze: Camera ReprezentanYilor este învestit< cu

dreptul de a pune sub acuzare prin votul majoritaYii simple a membrilor acesteia, judecata

propriu-zis< urmând a fi f<cut< de Senat. În cazul când este judecat preşedintele, lucr<rile

Senatului vor fi prezidate de preşedintele CurYii Supreme. Procedura de judecat< este

asem<n<toare cu cea folosit< în faYa unei instanYe. Pentru acuzare se cere votul a dou<

treimi din num<rul senatorilor prezenYi.

Potrivit prevederilor art.109 din ConstituYia României, urm<rirea penal< a

membrilor guvernului este cerut< de cele dou< camere ale Parlamentului, precum şi de

Preşedintele României.

În România, potrivit ConstituYiei din 1965, preşedintele a fost r<spunz<tor faY< de

Marea Adunare NaYional<. Aceasta fiind singura dispoziYie constituYional< referitoare la

r<spunderea preşedintelui, se poate trage concluzia c< legiuitorul - instituind în 1974

funcYia de preşedinte al republicii - nu a avut în vedere o r<spundere penal< sau material<

a acestuia, ci doar o form< r<spundere politic<. Potrivit noii ConstituYii a Y<rii (art.96

alin.1), Camera DeputaYilor şi Senatul, în sedinY< comun<, pot hot<rî punerea sub acuzare

a Preşedintelui României pentru înalt< tr<dare, cu votul a cel puYin dou< treimi din

num<rul deputaYilor şi senatorilor. În acest caz, competenYa de judecat< aparYine CurYii

Supreme de JustiYie în condiYiile legii. Preşedintele este demis la data r<mânerii definitive

a hot<rârii de condamnare.

Art.95 din ConstituYie a instituit şi o procedur< de suspendare a Preşedintelui

României. Teoretic, este posibil ca preşedintele suspendat s< nu fie demis în urma

referendumului. Într-o asemenea ipotez< s-ar aplica prevederile art.97 alin.1 din

ConstituYie potrivit c<rora, în cazul în care preşedintele este în imposibilitate definitiv< a

exercit<rii atribuYiilor, intervine vacanYa prezidenYial< şi în termen de trei luni de la

constatarea vacanYei, guvernul ar urma s< organizeze alegeri prezidenYiale. În literatura de

specialitate s-a emis opinia c<, în cazul în care electoratul a refuzat demiterea

preşedintelui, interimatul funcYiei acestuia, instituit în virtutea art. 98 alin. 1 din

ConstituYia României, înceteaz<, iar preşedintele suspendat îşi reia exerciYiul mandatului

s<u72.

Guvernul r<spunde politic în faYa Parlamentului, aceasta fiind o alt< form< de

intervenYie a puterii legislative în activitatea executiv<. În sistemele prezidenYiale,

Guvernul nu este responsabil faY< de Parlament (în S.U.A., de exemplu); deci, forma de

72 I.Deleanu, Drept constituYional şi instituYii politice, vol II, Iaşi, 1992, p.217.

intervenYie menYionat< este o modalitate utilizat< în sistemele parlamentare, precum şi în

statele al c<ror sistem politic este construit pe o sintez< a celor dou< sisteme.

În România – în care regimul politic este semiprezidenYial - Guvernul r<spunde

politic numai în faYa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al

Guvernului r<spunde politic solidar cu ceilalYi membrii pentru activitatea Guvernului şi

pentru actele acestuia.

Articolul 20 din ConstituYia FranYei prevede c< Guvernul r<spunde în faYa

Parlamentului. Aceasta norm< cu valoare de principiu este corelat< cu dispoziYiile

cuprinse în art.49 şi 50 din legea fundamental< care stabilesc condiYiile şi procedura

r<spunderii. Responsabilitatea Guvernului este angajat< de premier în faYa Adun<rii

NaYionale cu prilejul prezent<rii unei declaraYii de politic< general< sau a programului

s<u. Adunarea NaYional< pune în cauz< responsabilitatea Guvernului prin votarea unei

moYiuni de cenzur<.

În sistemul britanic, procedura de judecare a miniştrilor pentru s<vârşirea unor

fapte de tr<dare, dare sau luare de mit< sau înşel<ciune este cunoscut< sub denumirea de

impeachment şi se desf<şoar< de c<tre ambele camere legislative.

În Italia, controlul parlamentar al activit<Yii executive este stabilit în ConstituYie

în concordanY< cu tr<s<turile regimului parlamentar. Astfel, Guvernul îşi asum<

responsabilitatea politic< în faYa celor dou< camere legislative. Miniştrii poart< o

r<spundere colectiv< pentru activitatea general< a cabinetului şi r<spundere personal<

pentru ministerul pe care îl conduc.

Teme de control:

1. PrezentaYi rolul parlamentului în formarea executivului

2. Caracteristicile controlului parlamentar

Bibliografie de referinY<

Obligatorie

- M.Enache, Controlul parlamentar, Ed. Polirom, Iaşi, 1998