Sisteme de Organizare a Unitatilor de Productie Auxiliare Si de Servire in Cadrul Intreprinderilor de Productie

55..11 OO55..22 SSii

ttiip5.3 S

un5.4 Si

m

O intrepridicata, necesitproductie auxilrepararea utilajeproductie de basigurarea proc

În prezeîntreprinderiloracestor activitadesfasurarea covolumului si feactivitatile auxieconomice, urmunitati proprii a

SSIISSTTEEMMEE DDEE OORRGGAANNIIZZAARREE AA UUNNIITTAATTIILLOORR DDEEPPRROODDUUCCTTIIEE AAUUXXIILLIIAARREE SSII DDEE SSEERRVVIIRREE ÎÎNN

CCAADDRRUULL ÎÎNNTTRREEPPRRIINNDDEERRIILLOORR DDEE PPRROODDUUCCTTIIEErrggaanniizzaarreeaa rreeppaarraarriiii ssii îînnttrreettiinneerreerriiii uuttiillaajjeelloorrsstteemmee ddeeoorrggaanniizzaarreeaa aaccttiivviittaattiiii ddee aassiigguurraarree ccuu ddiiffeerriitteepuurrii ddee eenneerrggiiee aa uunneeii îînnttrreepprriinnddeerrii ddee pprroodduuccţţiieeisteme de organizarea activitatii de asigurare cu SDV-uri aei întreprinderi de producţie

steme de organizarea activitatii de transport intern sianipulare

rindere de productie pentru a functiona în mod ritmic si cu eficienta economicaa existenta alaturi de unitatile de productie de baza a unui ansamblu de unitati deiare si de servire. Acestea se constituie în unitati specializate în întretinerea silor, pentru producerea si distribuirea diferitelor SDV-uri necesare procesului de

aza, pentru producerea si distribuirea diferitelor feluri de energie, sau pentrueselor de transport si depozitare.nt se contureaza tot mai mult tendinta existentei unui proces mixt de asigurare a cu activitati auxiliatre si de servire de catre întreprinderi specializate în realizareati, paralel cu asigurarea acestora de catre unitati proprii ale întreprinderii. Pentruereanta a acetor activitati este nevoie sa existe o repartizare judicioasa alului activitatilor realizate de fiecare unitate în parte. Se creaza posibilitatea caliare si de servire specializate sa execute lucrari standard pentru mai multe unitatiând ca activitatile specifice fiecarei întreprinderi în parte sa fie executate de

uxiliare si de servire.

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI

5.1 Organizarea repararii si întretinerii utilajelor5.1.1 Importanta si obiectivele activitatii de reparare a utilajului

Activitatea de întretinere si reparare a utilajelor este impusa de faptul ca pe parcursulfolosirii lor productive acestea sunt supuse procesului de uzura fizica si morala.

Ca urmare a procesului de uzura fizica are loc un proces de pierdere treptata a valorii luide întrebuintare a utilajului, si în final o pierdere a capacitatii de satisfacere a nevoii socialepentru care a fost creat.

În vederea mentinerii caracteristicilor functionale ale utilajului si a functionarii în conditiicât mai apropiate de cele initiale, în cadrul întreprinderilor se organizeaza un sistem deîntretinere si reparare a utilajului de productie. Din analiza comportamentului utilajelor înprocesul de uzura fizica se poate constata ca uzura în timp a diferitelor componente are loc înmod diferentiat. Acest fapt impune luarea unor masuri mai ample de întretinere si reparare aacestor componente, pentru a evita iesirea prematura din functiune a utilajului.

Fenomenul de uzura fizica a utilajului mai poate fi ameliorat si printr-un sistem deactivitati de intretinere a acestuia, precum si printr-un ansamblu dse operatii de control si revizie,care sa permita depistarea din timp a eventualelor defectiuni.

Toate aceste activitati de revizie, control, întretinere si reparae a utilajelor, îndreptate înscopul mentinerii în stare de functionare o perioada cât mai mare de timp formeaza ceea ce înliteratura de specialitate porta numele de sistem de întretinere si reparare a utilajelor.

Realizarea unor activitati de întretinere si reparare a utilajelor are o serie de implicatii,dintre care mai importante sunt:

� cresterea perioadei de timp în care utilajul este în stare de functionare si realizareaproductiei conform graficelor;

� cresterea randamentului si a preciziei de functionare a utilajelor;� realizarea unor activitati de întretinere si reparare de calitate superioara, contribuie la

reducerea costurilor de productie si implicit la cresterea eficientei activitatii de productie.Activitatea de întretinere si reparare a utilajelor are în principal urmatoarele obiective:

a) asigurarea mentinerii utilajului în stare de functionare o perioada cât mai mare de timp;b) evitarea uzurii excesive si a iesirii utilajului în mod accidental din functiune;c) cresterea timpului de functionare a utilajului, fie prin marirea duratei dintre doua

interventii tehnice, fie prin micsorarea perioadei de timp de mentinere a acestuia înreparatii;

d) efectuarea activitatilor de întretinere si reparare cu cheltuieli cât mai reduse si de o calitatecât mai buna, prin cresterea productivitatii muncitorilor care executa aceste activitati;

e) modernizarea masinilor si utilajelor învechite.5.1.2. Sisteme si metode de organizare a repararii utilajelor

Reparatia este lucrarea efectuata în scopul mentinerii în stare de functionare a utilajelor,prin care se înlatura defectiunile constatate în functionare si se realizeaza înlocuirea totala saupartiala a acelor componente care au o durata mai mica de functionare în comparatie cu altele.

La începuturile activitatii de întretinere si reparare a utilajelor, aceasta se executa în modempiric, în sensul ca activitatea de reparare a utilajelor se efectua doar în momentul în careutilajele ieseau din functiune datorita uzurii. Pentru a se evita uzura excesiva a utilajelor si apreveni iesirea accidentala din functiune a acestora, au fost elaborate sisteme de întretinere sireparare a utilajelor, ale caror obiective principale sunt:

� cunoasterea datei calendaristice a scoaterii din functiune a utilajului pentru reparatii:� stabilirea din timp a felului reparatiilor ce trebuie efectuate si a duratei de executie, în

vederea pregatirii materialelor, utilajelor si a fortei de munca necesare executarii lor;� determinarea mijloacelor financiare necesare pentru realizarea reparatiilor.

Capitolul 5 – Sisteme de organizare a unităţilor de producţie auxiliare şi de servire în cadrul întreprinderilor de producţie

Pornind de la aceste cerinte, au fost elaborate doua sisteme de întretinere si reparare autilajelor si anume:

� sistemul de reparatii pe baza constatarilor;� sistemul de reparatii preventiv-planificat.

Sistemul de întretinere si reparare pe baza constatarilor consta în stabilirea datelor deoprire a utilajelor pentru intrarea în reparatii, precum si continutul acestora, în urma uneisupravegheri atente a modului de functionare a utilajelor de catre personal specializat, pe bazacareia se va stabili starea lor de functionalitate.

În urma constatarilor efectuate, rezultatele acestora se vor trece în cadrul unei fiseîntocmite pentru fiecare utilaj în parte. Aceasta fisa va cuprinde informatii despre:

� felul defectiunilor constatate;� data intrarii în reparatie a utilajului;� felul reparatiilor ce trebuiesc executate.

Avantajele sistemului de reparare pe baza constatarilor:a) cunoasterea din timp a datei de intrare în reparatie si felul reparatiilor ce trebuie executate;b) posibilitatea comandarii din timp a pieselor de schimb necesare activitatii de întretinere si

reparare.Dezavantajele sistemului:

a) nu permite elaborarea unui plan de reparatii pentru o perioada mai mare de timp;b) apar greutati în comandarea si confectionarea pieselor de schimb si în folosirea rationala a

fortei de munca;c) efecte nefavorabile asupra calitatii reparatiilor si a costurilor aferente acestor activitati.

Sistemul de intretinere si reparare preventiv-planificat.Prin elaborarea acestui sistem s-a urmarit asigurarea unui dublu caracter întregului

ansamblu de masuri de întretinere si reparare, si anume:� caracter profilactic;� caracter planificat.

Caracterul profilactic rezulta din faptul ca acest sistem prevede adoptare unor masuri deîntretinere si control, prin care sa se previna posibilitatea aparitiei unei uzuri premature, datoritacareia utilajul sa fie scos din functiune inainte de expirarea duratei normate de functionare.

Caracterul planificat este dat de faptul ca diferitele lucrari de întretinere si reparare pecare le contine sistemul, se efectueaza la date calendaristice stabilite dinainte, cu motivareacorespunzatoare.

Aceste doua caracteristici ale sistemului preventiv-planificat imprima sistemului osuperioritate evidenta fata de sistemul pe baza constatarilor, influentând pozitiv asupra calitatiireparatiilor, a duratei de executie a acestora si a costurilor de productie.

În concluzie, sistemul de întretinere si reparare preventiv-planificat este un ansamblu demasuri de întretinere, control si reparare care:

� se efectueaza în mod periodic, la intervale de timp bine determinate;� urmareste prevenirea uzurii excesive si a aparitiei avariilor;� urmareste mentinerea în stare de functionare a utilajelor o perioada cât mai mare de timp.

Sistemul preventiv-planificat se poate aplicu cu ajutorul a doua metode� metoda standard;� metoda dupa revizie.

Metoda standard consta în faptul ca fiecare utilaj sau instalatie intra în reparatii laintervale de timp dinainte stabilite, pentru fiecare din acestea în parte. Felul, volumul sicontinutul reparatiilor care vor fi efectuate au un caracter standard, potrivit uneidocumentatiitehnice, indiferent de strea de functionalitate a utilajului în momentul intrarii înreparatie.

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEIAvantajul acestei metode este dat de urmatoarele elemente:

� permite efectuarea reparatiilor pe baza unei documentatii bine întocmite;� este usor de aplicat;� are eficienta ridicata pentru întreprinderile care au în dotare un numar mare de masini si

utilaje.Dezavantajele acestei metode sunt date de faptul ca:

� necesita un volum foarte mare de munca pentru intocmirea documentatiei necesareaplicarii metodei;

� ridica nejustificat costul reparatiilor, la acele utilaje pentru care se executa activitati dereparatii, fara ca starea lor tehnica sa impuna acest lucru.Metoda dupa revizie consta în faptul ca volumul si continutul reparatiilor se determina

în urma unei revizii tehnice. Pentru stabilirea felului reparatiilor ce vor fi executate se întocmestemai întâi ciclul de reparatii al fiecarei categorii de utilaje în parte.

Avantajul metodei consta în faptul ca permite constatarea gradului de uzura a utilajului,cu ocazia efectuarii reviziei tehnice, evitându-se executarea reparatiilor la acele utilaje undestarea lor tehnica nu impune acest lucru.

Sistemul de reparatii preventiv-planificat contine urmatorele categorii de interventiitehnice:

a) întretinerea si supravegherea zilnica a utilajului;b) revizia tehnica Rt ;c) reparatia curenta de gradul I si II R siRc c1 2 ;d) reparatia capitala RK .Întretinerea si supravegherea zilnica se executa de catre muncitorii care lucreaza pe

utilajele din sectiile de productie, sau de catre muncitori specializati în executarea acestoroperatii. În cadrul activitatii de întretinere si supraveghere zilnica se urmareste înlaturarea micilordefectiuni ale utilajuli, fara a se face înlocuiri de piese.

Revizia tehnica cuprinde operatii care se executa înaintea unei reparatii curente saucapitale. Prin efectuarea unei revizii tehnice se urmareste determinarea starii tehnice a utilajelorsi stabilirea operatiilor care trebuie efectuate în cadrul reparatiilor curente sau capitale.

Cu ocazia reviziei tehnice se pot efectua si operatii de reglare si consolidare a unor piesesau subansamble, în vederea asigurarii unei functionari normale pâna la prima reparatie.

Reparatia curenta este o lucrare care se executa în mod periodic în vederea înlaturariiuzurii fizice, prin înlocuirea unor piese componente sau subansamble uzate. Reparatiile curente,în functie de intervalul de timp dintre doua reparatii curente succesive si valoarea pieselor sisubansamblelor reparate sau înlocuite, sunt de doua feluri:

� reparatii curente de gradul I;� reparatii curente de gradul II.

Astfel, spre exemplu, la o anumita grupa de masini reparatiile curente de gradul I este de3000 de ore de functionare, în timp ce la reparatiile curente de gradul II acest interval este de9000 de ore.

Reparatia capitala este o lucrare de interventie tehnica efectuata dupa expirarea unuiciclu de functionare a utilajului, a carui marime este prevazuta în normativele de functionare aleacestuia si care are drept scop mentinerea în functiune a utilajului pâna la expirarea durateinormate de viata. Reparatia capitala este cea mai complexa interventie tehnica; ea are un caractergeneral, deoarece sunt supuse procesului de întretinere, verificare si reparare o gama foarte largade piese si subansamble care intra în componenta utilajului. Se executa atunci când nu mai suntasigurate randamentul, precizia si siguranta în functionare a utilajului.


În afara interventiilor tehnice cuprinse în sistemul preventiv-planificat, în cadrulîntreprinderii se mai executa si alte tipuri de interventii tehnice. Acestea sunt:

� reparatiile accidentale;� reparatiile de renovare;� reparatiile de avarii.

Reparatiile accidentale se efectueaza la intervale de timp nedeterminate, fiinddeterminate de scoaterile neprevazute din functiune a acestora datorita unor caderi accidentale.

Reparatiile de renovare se efectueaza la utilajele care au trecut prin mai multe reparatiicapitale si au un grad avansat de uzura fizica. Cu ocazia acestor reparatii, se recomanda siefectuarea unor lucrari de modernizare a utilajului.

Reparatiile de avarii se executa de fiecare data când utilajele se defecteaza ca urmareproaste utilizari sau întretineri, fie din cauza unor calamitai naturale: cutremure, incendii,inundatii,etc.

5.1.3. Planificarea repararii utilajelorPentru executarea reparatiilor prin sistemul de reparatii preventiv planificat întreprinderile

de productie industriala întocmesc un plan de reparatii. Aceasta activitate presupune rezolvarea adoua probleme:

a) întocmirea structurii ciclului de reparatii a unui utilaj;b) determinarea datelor calendaristice la care va avea loc fiecare interve,ntie tehnica asupra

utilajului considerat.Ciclul de reparatii reprezinta timpul dintre doua reparatii capitale , inclusiv durata uneia

dintre ele, de obicei ultima.Structura ciclului de reparatii reprezinta numarul, felul si succesiunea diferitelor

interventii tehnice în cadrul unui ciclu de reparatii.Pentru a intocmi o structura a unui ciclu de reparatii este nevoie sa se stabileasca mai întâinumarul de interventii de acelasi fel. Pornind de la faptul ca orice interventie de grad superior lecontine pe toate celelalte inferioare ei, relatia de calcul a numarului de interventii de acelasi fel

este urmatoarea: N Dd

Nitcr

itits= − unde:

- Dcr reprezinta durata ciclului de reparatii;-dit reprezinta durata de timp între doua interventii de acelasi fel;- Nit

s reprezinta numarul interventiilor de acelasi fel.Odata stabilit numarul de interventii tehnice de acelasi fel se poate trece la întocmirea

structurii ciclului de reparatii, tinând cont de numarul interventiilor de acelasi fel si de duratelede timp dintre acestea. O astfel de structura pentru o anumita grupa de utilaje poate arata astfel:

�RK RKRc2 Rc2Rc1 Rc1Rc1

Rt Rt Rt Rt Rt Rt Rt Rt Rt Rt Rt Rt ,

unde RK, Rc1, Rc2 si Rt sunt interventiile tehnice specifice sistemului de reparatiipreventiv-planificat.

Pentru întocmirea planului de reparatii este necesar sa se determine durata ciclului dereparatii în zile calendaristice. Relatia dupa care se determina acesta este urmatoarea:

D TD N

t n KcrRK

s ssi i

i R

RK

cldt

=⋅

+ ⋅ ⋅=

( ) unde,

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI- TRK - timpul de functionare al utilajului între doua reparatii capitale;- Ds - durata unui schimb de lucru, exprimata în ore;- Ns -numarul de schimburi;- tsi - timpul maxim admis de stationare în fiecare interventie tehnica, în zile lucratoare;- ni -numarul de interventii de acelasi fel din cadrul ciclului de reparatii;- Kcld - coeficient de transformare din zile efective în zile calendaristice.Planul de reparatii se întocmeste pentru fiecare utilaj în parte, tinând cont de data

calendaristica la care a avut loc ultima interventie tehnica în anul precedent. Pentru fiecareinterventie tehnica care urmeaza a fi executata pentru anul pentru care se întocmeste planul dereparatii, se determina intervalul de timp , în zile, începand cu ziua cand a avut loc ultimainterventie tehnica în anul precedent. Acest interval de timp se determina în zile calendaristicedupa urmatoarea relatie:

T H nD N

t Ks s

sii

r

cld= ⋅⋅

+ ⋅=

−

( )1

1

unde,

-T- intervalul de timp, în zile calendaristice de la ultima interventie din anulprecedent pâna la o anumita interventie din intervalul precedent;-H- timpul de functionare al utilajului între doua interventii consecutive, exprimatîn ore;

- tsii

r

=

−

1

1

- timpul totatal de stationari ale utilajului în interventiile precedente în anul

pentru care se întocmeste planul de reparatii;- celelalte notatii au aceleasi semnificatii ca si în relatia precedenta.

Durata de executie a unei reparatii exprimata în zile calendaristice este data de relatia:

D tN d n K

n

m s s

=⋅ ⋅ ⋅

, unde:

-tn- timpul normat, în ore, pentru executarea unei anumite interventii la un anumitutilaj;-Nm- numarul de muncitori din formatia de lucru care executa interventia tehnica;-ds- durata unui schimb, în ore;-ns- numarul de schimburi;-K- coeficientul planificat de îndeplinire a normelor.

Impreuna cu desfasurarea acestor activitati, o atentie deosebita trebuie acordata stocurilorde piese de schimb , necesare bunei desfasurari a lucrarilor de întretinere si reparare a utilajelor.Relatia care stabileste marimea stocului de piese de schimb este urmatoarea:

SD C

Npsf mz

z

=⋅

unde:

-Df-reprezinta durata ciclului de fabricare a pieselor de schimb sau de aducere alor de la furnizor;-Nz-numarul zilelor lucratoare din cadrul unei luni;-Cmz-consumul mediu zilnic de piese de schimb pentru activitatea de reparatii.

In vedere îmbunatatirii activitatii de organizare a lucrarilor de întretinere si reparare autilajelor se recomanda nominalizarea prin planurile anuale a tuturor reparatiilor capitalenecesare, cu precizarea necesarului de piese de schimb, a executantului si a termenelor derealizare a acestora.

Odata cu aceasta, se va acorda atentie respectarii graficelor de realizare a reviziilortehnice si a reparatiilor curente.


5.1.4 Utilizarea teoriei uzurii aleatoare a echipamentelor industriale pentru adoptareaunei politici optime de întretinere si reparare a utilajelor

5.1.4.1 Indicatori de studiu si analiza a uzurii aleatoare a echipamentelorOrganizarea eficienta a activitatii de întretinere si reparare presupune elaborarea unei

politici optime de întretinere si reparare a utilajelor.Prin politica optima de întretinere si reparare se întelege un ansamblu de masuri care

trebuie adoptat pentru asigurarea functionarii utilajelor din dotarea unei întreprinderi pe bazaunor criterii de optimizare determinate, cum ar fi siguranta în functionare, cheltuieli minime deîntretinere si reparare, durate minime de mentinere în reparatii ,etc.

Teoria uzurii aleatoare foloseste o gama larga de indicatori de uzura aleatoare, dintre carecei mai utilizati sunt urmatorii:

- functia de supravietuire;- mortalitatea;- probabilitatea de avarie- probabilitatea conditionata de avarie;- probabilitatea de a avea o înlocuire sau mai multe înlocuiri într-o perioada detimp, datorita iesirilor accidentale din functiune.- durata medie de viata.

Functia de supravietuire v(t) exprima ponderea utilajelor ramase în functiune lamomentul t în totalul utilajelor puse în functiune la momentul 0. Acest indicator se determinadupa relatia:

v t n tn

( ) ( )( )

=0

unde,

- v(t)- functia de supravietuire- n(t)- numarul pieselor ramase în functiune la momentul t;- n(0)-numarul pieselor puse în functiune la momentul 0.

Pe baza cunoasterii functiei de supravietuire se poate determina probabilitatea contraraI(t) , care exprima ponderea utilajelor scoase din functiune la momentul t fata de momentul 0.Acest indicator se determina dupa relatia:

I(t)=1-v(t)Mortalitatea utilajelor m(t) exprima numarul utilajelor iesite din functiune între doua

momente consecutive de timp (t-1,t); acest indicator se determina dupa relatia:m(t)=n(t-1)-n(t) unde

-n(t-1)- este numarul utilajelor la momentul t-1;-n(t)- este numarul utilajelor la momentul t.

Probabilitatea de avarie p(t) exprima ponderea utilajelor scoase din functiune înintervalul (t-1,t) fata de numarul utilajelor puse în functiune la momentul 0. Relatia de calcul esteurmatoarea:

p t n t n tn

( ) ( ) ( )( )

= − −10

Probabilitatea conditionata de avarie p tc( ) exprima ponderea utilajelor scoase dinfunctiune în perioada (t-1,t) fata de numarul utilajelor existente în functiune la momentul t.Relatia de calcul este urmatoarea:

p t n t n tn t

n tn tc( ) ( ) ( )

( )( )

( )= − −

−= −

−1

11

1

Uzura utilajelor poate fi aproximativ constanta v(t)=0 sau urmeaza o lege de distributieexponentiala v t te( )= −α . Reprezentarea grafica a celor doua tipuri de uzura sunt:


n

t

v(t)=1=constant v(t)=e- .t

t

n

Fig.5.1 Reprezentarea grafica a Fig.5.2 Reprezentarea grafica a functiei defunctiei de supravietuire în cazul supravietuire în cazul unei uzuri ce urmeazaunei uzuri constante o lege de distributie exponentiala

Relatia dintre I(t), v(t) si p(t) poate fi exprimata grafic în figura 5.3.

p(t)

v(t)

I(t)

n

t

Fig.5.3 Reprezentarea grafica a indicatorilor de uzura aleatoare I(t), v(t) si p(t).

Probabilitatea de a avea o înlocuire p t1( ) exprima probabilitatea ca un utilaj sa iasa dinfunctiune în intervalul de timp cuprins între momentul 1 si t si este data de relatia:

p t v t u f uu

t

11

( ) ( ) ( )= − ⋅=

unde:

v t u n t un

( ) ( )( )

− = −0

si

f u n u n un

( ) ( ) ( )( )

= − −10

Pentru a determina probabilitatea de a avea m scoateri din functiune în intervalul de timpde la 1 la t se foloseste relatia de recurenta:

p t p t u f um mu

t

( ) ( ) ( )= − ⋅−=

11

unde pm( )0 0= .

Durata medie de viata a unui utilaj se determina cu ajutorul relatiei

T n t n tn

tt

= − − ⋅=

∞ ( ) ( )( )101

unde notatiile au aceiasi semnificatie.


5.1.4.2. Metode de determinare a tipului optim de utilaj si a momentului optim deînlocuire

5.1.4.2.1 Alegerea tipului optim de utilaj care urmeaza sa fie achizitionatO politica optima de întretinere si reparara a utilajelor trebuie sa rezolve si problema

înlocuirii utilajului scos din functiune, cu altul nou ceea ce presupune alegerea tipului optim deutilaj care-l va înlocui pe cel scos din functiune, din mai multe tipuri de utilaje cu caractericsticitehnologice asemanatoare. Aceste utilaje cu caracteristici tehnologice asemanatoare difera întreele prin costurile lor de achizitie, prin costurile de întretinere si reparare si prin duratele lor mediide viata. Rezulta ca tipul optim de utilaj care va trebui achizitionat va fi dat de criteriul costuluimediu minim de achizitie, întretinere si reparare pe o anumita perioada de timp.

Relatia costului mediu de achizitie, întretinere si reparare este urmatoarea:

km n

A Cii

m

ijj

n

=⋅

+= =

11 1

( ) unde,

-m- numarul de achizitioanari ale utilajului;-n- numarul de ani de folosire a utilajuli între doua achizitionari;-Ai- cheltuielile de achizitionare a utilajului la achizitia i;-Cij- cheltuielile de întretinere si reparare a utilajului în achizitionarea i si în anul j de

functionare.Dupa stabilirea costului mediu pentru fiecare utilaj care ar putea fi achizitionat, se alege

utilajul cu costul mediu minim de achizitie, întretinere si reparare.5.1.4.2.2. Alegerea momentului optim de înlocuire a utilajelorFunctionarea în conditii de eficienta a utilajelor este limitata în timp, deoarece de la un

moment dat uzura fizica a acestuia impune efectuarea unor cheltuieli cu întretinerea sifunctionarea acestuia foarte mari, fapt ce determina scoaterea lui din functionare si înlocuirea cuun utilaj nou. Se pune deci problema alegerii momentului optim de inlocuire, sau cu alte cuvintea acelui moment de la care functionarea utilajului nu mai este eficienta. acest moment optim sedetermina cu ajutorul urmatoarei relatii de calcul:

CA C

n

jj

j

n

j

j

n+

−

=

−

=

>+ ⋅

1

1

1

1

1

γ

γ unde,

-Cn+1- reprezinta cheltuielile de întretinere si reparare a utilajului în anul n+1 defunctionare;

-A- cheltuielile de achizitie a utilajului la ultima achizitionare;-Cj- cheltuielile de întretinere si reparare în anul j de functionare al ultimei achizitii;

-γ =+1

1 d, unde d reprezinta procentul de taxe si dobânzi cumulate, folosit în

scopul actualizarii cheltuielilor.Rezulta ca momentul optim de înlocuire este dat de anul anterior celui pentru care

cheltuielile de întretinere si reparare depasesc suma cheltuielilor de achizitie si intretinere sifunctionare actualizate.

5.1.5 Organizarea activitatii de întretinere si reparare a utilajelorAsigurarea activitatii de întretinere si reparare a utilajelor revine unui compartiment

specializat numit compartimentul mecano-energetic. Activitatea acestui compartiment esteîndreptata în scopul atingerii urmatoarelor obiective:

� planificarea activitatii de întretinere si reparare pentru toate mijloacele fixe aleîntreprinderii;

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI� organizarea si executarea planurilor de reparatii ale fiecarui mijloc fix din cadsrul

întreprinderii;� adoptarea tuturor masurilor legate de securitatea muncii si de protectie a utilajelor.

Pentru executarea repararii utilajelor se folosesc trei sisteme de organizare a acesteiactivitati:

a) sistemul centralizat;b) sistemul descentralizat;c) sistemul mixt.

Sistemul centralizat este specific întreprinderilor mici si mijlocii. In cadrul acestui sistemtoate lucrarile de întretinere si reparare a utilajelor se executa de catre echipe de muncitorispecializati, subordonati direct compartimentului mecano-energetic.

Sistemul descentralizat este specific acelor unitati de productie ale caror utilaje ridicaprobleme speciale din punct de vedere al activitatii de întretinere si reparare. In acest cazrepararea utilajelor este executata de echipe de muncitori specializati în întretinere si repararesubordonati direct sefului de sectie în care functioneaza utilajele ce urmeaza a fi reparate.

Sistemul mixt consta executarea în executarea reparatiilor la utilajele speciale din otelarii,forja sau cele din sectia de tratamente termice de catre echipele de muncitori specializati înlucrari de întretinere si reparare subordonate direct acestor sectii, iar celelalte lucrari de catremuncitorii din întretinere si reparare din compartimentul mecano-energetic.

Activitatea de întretinere si reparare a utilajelor este precedata de o serie de activitatipregatitoare, dintre care mai importante sunt urmatoarele:

a) inventarierea utilajelor se efectueaza în scopul de a stabili numarul, felul si stareafunctionala a utilajelor care urmeaza sa fie reparate;

b) gruparea utilajelor care urmeaza sa fie reparate pe grupe de utilaje de acelasi fel;c) întocmirea desenelor care vor sta la baza executarii pieselor de schimb, atunci când

acestea se executa în cadrul întreprinderii; în cazul în care acestea nu se executa în cadrulîntreprinderii, se recomanda aprovizionarea din timp a acestora de la furnizorii de piese deschimb;

d) stabilirea tehnologiei lucrarilor de reparatii; în cadrul acestei activitati se stabileste feluloperatiilor care se vor executa cu ocazia efectuarii activitatii de întretinere si reparare autilajelor.

5.1.5.1. Metode moderne de executare a reparatiilorCresterea calitatii lucrarilor de reparatii si reducerea duratei de executie a acestora

depinde foarte mult de metoda utilizata în executarea activitatii de întretinere si reparare autilajelor.

Din cadrul celor mai eficiente metode folosite în organizarea lucrarilor de întretinere sireparare cele mai folosite sunt

� metoda de reparare pe subansamble;� metoda de reparare dupa principiul liniilor de productie în flux.

Metoda de reparare pe subansamble se caracterizeaza prin aceea ca la întreprinderile cu unnumar mare de utilaje de acelasi fel se creaza un stoc de subansamble în stare de functionare.Aceste subansamble vor înlocui subansamblele uzate din cadrul utilajelor care urmeaza sa fiereparate, dupa care subansamblele defecte vor fi reparate si vor intra în componenta stocului desubansamble functionale. Aceasta metoda reduce foarte mult timpul de reparare a utilajelor si decicreste timpul de functionare al utilajelor, cu toate consecintele favorabile care decurg de aici.

Metoda de reparare dupa principiul liniilor de productie în flux se foloseste pentru aceleutilaje care necesita demontarea de pe fundatii si transportarea lor în atelierele de reparatii ( în cazulreparatiilor capitale). In cadrul acestui atelier, pentru executarea reparatiilor se vor putea utilizaacele posibilitati oferite de liniile de productie în flux din cadrul sectiilor de baza ale întreprinderii.


5.1.6 Posibilitati de crestere a eficientei activitatii de întretinere si reparare a utilajelor;modernizarea utilajelor

5.1.6.1 Posibilitati de crestere a eficientei economice a activitatii de întretinere sireparare a utilajelor

Activitatea de întretinere si reparare a utilajelor trebuie sa se concretizeze în reparatii decalitate superioara , cu costuri cât mai mici si cu o durata cât mai redusa. Acest dezideratpresupune existenta unor posibilitati de realizare, cum ar fi:

a) deoarece costurile de executie a activitatii de întretinere si reparare a utilajelor reprezinta opondere de 12-18% din volumul cheltuielilor comune de sectie, nivelul acestora trebuie saînregistreze o scadere continua; acest lucru este posibil prin limitarea cheltuielilor legatede înlocuirea pieselor uzate, astfel încât cheltuielile necesare pentru obtinerea pieselor noisa nu depaseasca cheltuielile pieselor vechi;

b) reducerea cheltuielilor legate de montarea si demontarea utilajelor, prin mecanizareaexecutarii acestor operatii;

c) folosirea pe scara larga a metodei de reparare pe subansamble si a metodelor pe bazaprincipiilor liniilor de productie în flux;

d) cresterea duratei de functionare a utilajelor între doua reparatii succesive, prin folosireaunor piese de schimb rezistente la uzura, prin cresterea fiabilitatii si durabilitatii acestora;

e) folosirea procedeelor de reconditionare si refolosire a pieselor uzate.Organizarea moderna a activitatii de întretinere si reparare a utilajelor presupune existenta

unor întreprinderi specializate în executarea acestei activitati, ceea ce ar presupune reparareautilajelor într-un timp scurt, în conditii de calitate superioara si cu costuri reduse.

5.1.6.2. Modernizarea utilajelorPe parcursul functionarii lor utilajele sunt supuse proceselor de uzura fizica si morala.

Daca uzura fizica poate fi îndepartata prin actiuni de întretinere si reparare a utilajelor, uzuramorala poate fi încetinita prin activitatea de modernizare a utilajelor. Prin modernizarea unuiutilaj se urmareste asigurarea functionarii acestuia la parametrii tehnico-economici cât maiapropiati de cei ai utilajelor noi. Modernizarea utilajelor poate fi efectuata în doua moduri:

a) odata cu executarea activitatii de reparatie capitala;b) în mod independent, ca actiune de sine statatoare.Ca urmare a actiunii de modernizare a utilajelor creste randamentul acestora si precizia în

functionare, asigurând în acest fel cresterea volumului de productie, îmbunatatirea calitatiiproduselor si reducerea cheltuielilor de productie.

Pentru realizarea modernizarii unui utilaj se urmaresc mai multe obiective:� sporirea vitezei de lucru a utilajului, a puterii electromotoarelor si perfectionarea

diferitelor elemente constructive;� automatizarea comenzilor si introducerea unor dispozitive cu actiune rapida;� marirea rezistentei la uzura a utilajelor prin folosirea unor piese cu fiabilitate ridicata;� perfectionari constructive ale motoarelor, automatizarea comenzilor si mecanizarea

proceselor de lucru manuale.Efectele activitatii de modernizare a utilajelor pot fi puse în evidenta cu ajutorul

urmatorilor indicatori:1) ponderea utilajelor modernizate în totalul utilajelor existente în întreprindere;2) ponderea efectelor economice obtinute în urma modernizarii utilajelor în totalul

cheltuielilor efectuate cu ocazia acestor modernizari.Deoarece activitatea de modernizare este foarte complexa, necesitatea si oportunitatea

efectuarii acesteia va fi stabilita de un studiu tehnico-economic întocmit în prealabil.


5.2 Organizarea activitatii de asigurare cu diferite feluri de energie5.2.1. Importanta si obiectivele activitatii de asigurare cu energie

Activitatea de productie din cadrul unei întreprinderi de productie se caracterizeazaprintr-un consum important de diferite feluri de energie, cum ar fi spre exemplu energia electrica,abur, gaze, aer comprimat, etc. Necesarul întreprinderii din aceste feluri de energie este asigurat de un ansamblu de unitatienergetice producatoare de energie dintre care mai importante sunt: centrala electrica, centralaproducatoare de apa calda, abur, aer comprimat, statia generatoare de oxigen, acetilena etc. toateaceste subunitati de productie fac parte din grupa sectiilor auxiliare ale întreprinderii industriale.La fel de importante pentru întreprinderea de productie ca si centralele producatore de diferitetipuri de energie sunt si diferitele retele, conducte sau instalatii, care asigura transportul acestorfeluri de energie la consumatori. Aceste instalatii de transport a energiei la consumatori seîncadreaza în grupa sectiilor de servire ale întreprinderii .

Importanta organizarii în conditii cât mai bune a activitatii de producere si transport aacestor tipuri de energie, rezulta din faptul ca întreprinderea industriala este o mare consumatoarede energie. Astfel, întreprinderile industriale consuma aproximativ 2/3 din cantitatea totala deenergie produsa în sistemul energetic national si 1/2 din cantitatea totala de combustibil folositaîn economie.

Organizarea activitatilor energetice în instalatiile de producere si de transport a energieieste influentata de particularitatile procesului de consum al acesteia, si anume:

a) simultaneitate între momentul producerii si momentul consumului energetic;b) consum neuniform pe durata unei zile de munca.

Ca urmare a acestor particularitati, compartimentul energetic trebuie sa asiguresatisfacerea consumatorilor cu diferitele tipuri de energie, în conditiile în care nu se pot creastocuri la dispozitia întreprinderii.

In prezent se manifesta tot mai mult tendinta ca diferitele feluri de energie sa fie produsede întreprinderi specializate, la dispozitia întreprinderii existand subunitati de producere a acestortipuri de energie doar pentru situatii de avarii în sistemul energetic national.

Având în vedere toate aceste probleme mentionate anterior, compartimentul energetic dincadrul întreprinderii industriale trebuie sa-si asume atingerea urmatoarelor obiective:

� asigurarea necesarului de energie pentru satisfacerea cerintelor consumatorilor;� folosirea rationala a diferitelor instalatii sau agregate energetice;� asigurarea cu energie potrivit parametrilor impusi de consumatori si cu costuri cât mai

reduse;� limitarea consumurilor energetice si eliminarea pierderilor de energie în procesul de

productie al acesteia, de transport si de consum.5.2.2 Planificarea necesarului de energie

Asigurarea consumului curent de energie impune stabilirea necesarului de energie atât pefiecare subunitate în parte cât si pe total întreprindere. Aceasta se obtine prin folosirea balantelorenergetice.

Balantele energetice sunt instrumente de masurare a necesarului energetic alconsumatorilor pe destinatii de folosire al energiei, cât si diferitele surse energetice de acoperire aacestui necesar. Destinatiile de folosire a energiei pot fi foarte diverse în functie de specificulactivitatii de productie al întreprinderii si anume: pentru scopuri tehnologice, pentru fortamotrice, pentru încalzit, pentru iluminat, etc.

In cadrul întreprinderilor de productie industriale se întocmesc balante energetice partialepentru diferitele tipuri de energie si o balanta energetica generala obtinuta pe baza datelor dinbalantele energetice partiale.


Un exemplu de balanta energetica partiala este balanta de energie electrica din tabelul 5.1.

Tabelul 5.1Nr.

crt. Indicatorii balantei de energie electrica Necesar (kwh) Surse de acoperire (kwh)

I Necesar de energie electrica

1.1 -în scopuri tehnologice

1.2 - pentru forta motrice

1.3 - pentru iluminat

*

*

*

II Surse de acoperire

2.1 - din centrala electrica proprie

2.2 - din sistemul energetic national

*

*

III Total Total necesar Total surse

O balanta energetica echilibrata trebuie sa aiba total necesar de energie egal cu total sursede acoperit.

In acelasi mod se întocmesc si balantele pentru aer comprimat , abur si combustibil.Determinarea necesarului de energie electrica se face în mod diferentiat dupa cum

energia electrica este consumata în scopuri tehnologice, pentru forta motrice sau pentru iluminat.a) necesarul de energie electrica folosita în scopuri tehnologice se determina pe baza normelor

de consum de energie electrica pe unitatea de produs cu ajutorul relatiei:

Net Q ncii

n

i= ⋅=1

unde

- Net- necesarul de energie electrica pentru scopuri tehnologice;- Qi- cantitatea din produsul i;- nci- norma de consum de energie electrica pe unitatea de produs i.

b) necesarul de energie electrica pentru forta motrice a diferitelor masini si instalatii sedetermina cu ajutorul a doua relatii. Prima relatie

NeN T nc K

K Rfmu f s

p

=⋅ ⋅ ⋅

⋅ unde:

- Nefm- necesarul de energie electrica pentru forta motrice;- Nu- numarul de utilaje actionate electric;- Tf- timpul de functionare al unui utilaj pe perioada de calcul a necesarului deenergie electrica;- nc- norma de consum pe ora de functionare a utilajului;- Ks- coeficientul de simultaneitate al functionarii utilajelor;- Kp- coeficientul pierderilor de energie în retea;- R- randamentul motoarelor cu care sunt echipate utilajele.

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEICea de-a doua relatie folosita pentru determinarea necesarului de energie electrica pentru

forta motrice

NeP T K K

K Rfmi f i s

p

=⋅ ⋅ ⋅

⋅ unde

- Pi- puterea instalata a motorelor instalate pe masini;- Ki- coeficientul de încarcare a utilajului.

Celelalte notatii au aceiasi semnificatie ca în relatia precedenta.c) necesarul de energie electrica pentru iluminat se determina dupa relatia

Ne P T K pi i i s= ⋅ ⋅ ⋅ +( )1

100 unde:

- Pi- puterea instalata a punctelor de iluminat;- Ti- timpul de iluminat pentru perioada considerata;- Ks- coeficientul de simultaneitate al functionarii punctelor de iluminat;- p- procentul de pierderi de energie electrica în retea.

Pentru celelalte tipuri de energie , necesarul de energie se stabileste dupa metodespecifice fiecarui tip. Astfel, pentru determinarea necesarului de abur utilizat în scopuritehnologice metoda utilizata are la baza normele de consum tehnologic de abur pentru fiecareprodus în parte. Dupa aceiasi metoda se stabileste si necesarul de aer comprimat si combustibilpentru scopuri tehnologice.

Pentru determinarea necesarului de combustibil pentru încalzit exprimat în tone, sefoloseste urmatoarea relatie:

N V nz ng nc Kci = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅

1000 unde:

- V- volumul încaperilor care trebuie încalzite;

- nz- numarul zilelor de încalzit;

- - ng- numarul de grade cu care trebuie ridicata temperatura fata detemperatura medie exterioara; în acest caz, ng=Te-Ti , unde

- Te- temperatura medie exterioara;- Ti- temperatura care trebuie mentinuta în interior;- nc- norma de consum de combustibil conventional necesar ridicarii temperaturiicu un grad Celsius, intr-o zi, la 1000 mc volum al încaperilor:

- K- coeficientul de transformare din combustibil real; astfel, K PcPc

c

r

= unde:

- Pcc- puterea calorica a combustibilului conventional (7000 kcal/kg);- Pcr- puterea calorica a combustibilului real.

Dupa planificarea necesarului de energie , întreprinderea trebuie sa ia masurile necesarecare sa asigure consumatorilor energia necesara potrivit garficelor elaborate anterior.

Pentru analiza proceselor de transformare a energiei si evidentierea posibilitatilor dereducere a consumului energetic , se foloseste bilantul energetic. Acesta este un document care seîntocmeste pentru fiecare contur energetic (volumul si suprafetele instalatiilor fata de care se iauîn considerare intrarile si iesirile de energie) si este format din doua grupe de indicatori:

� în prima grupa intra acei indicatori energetici care evidentiaza toate intrarile de energie sicele obtinute în cadrul conturului energetic datorita unor reactii în interiorul acestuia;


� din a doua grupa sunt evidentiate componentele energetice utile folosite în interiorulconturului, precum si cele livrate în afara acestuia sub forma de energii utile altor contururienergetice;Ecuatia generala a unui contur energetic, evidentiata cu ajutorul bilantului energetic este

urmatoarea:Ei=Eu+Ep+El unde:

- Ei- suma energiilor intrate si:sau produse în cadrul conturului energetic;- Eu- suma energiilor utile;- Ep- suma pierderilor de energie;- El- suma energiilor livrate în afara conturului în scopul folosirii în alte procese.

5.2.3. Posibilitati de folosire rationala a energiei si combustibiluluiDeoarece ponderea cheltuielilor cu energia si combustibilul în costurile de productie ale

produselor este relativ mare se impune luarea unopr masuri care sa limiteze consumul energeticde orice fel, de crestere a randamentelor energetice si pentru diminuarea pierderilor în retelele detransport a energiei. Masurile de reducere a consumului energetic pot fi astfel grupate:

� masuri de normare stiintifica a consumurilor energetice si pe baza rezultatelor obtinute deîntreprinderi similare;

� masuri de reducere a consumului energetic pe baza perfectionarii tehnologiilor defabricatie, modernizarea sau înlocuirea instalatiilor energetice cu randamente scazute si deîmbunatatire a izolatiei termice a instalatiilor :

� masuri de reducere a pierderilor în reteaua de transport, distributie si consum, pe bazafolosirii celor mai buni purtatori de energie si o buna întretinere si reparare a acestora;

� pentru energia folosita în scopuri motrice se impune folosirea limitatoarelor de mers în golprecum si echiparea utilajelor cu motoare cu o putere instalata corespunzatoare;

� masuri de ameliorare a factorului de putere si aplatizarea curbei de sarcina.Un rol la fel de important îl au si masurile de perfectionare a tehnologiei de fabricatie si a

organizarii productiei si a muncii.

5.3 Sisteme de organizare a activitatii de asigurare cu SDV-uri (scule,dispozitive, verificatoare) a unei întreprinderi de productie

5.3.1 Importanta activitatii de asigurare cu SDV-uri si obiectivele sectiei de SDV-uri.Desfasurarea normala a procesului de productie într-o întreprindere de productie impune

asigurarea locurilor de munca cu diferite SDV-uri, problema care se cere rezolvata de catre uncompartiment specializat, numit sectia de SDV-uri sau de scularie. Asigurarea cu SDV-urilecorespunzatoare influenteaza în mod direct asupra calitatii produselor, a productivitatii muncii, agradului de utilizare a capacitatii de productie si a nivelului costurilor de productie.

Importanta activitatii de asigurare cu SDV-urile necesare, rezulta în primul rând din faptul cavolumul cheltuielilor ocazionate de fabricarea si utilizarea SDV-urilor are o pondere insemnata în costulproductiei ; astfel aceste cheltuieli sunt de 8-15% pentru productia de masa, 6-8% pentru productia deserie mare, între 4-6% pentru productia de serie mica si 3-4% la productia individuala.

Nomenclatorul de SDV-uri din cadrul unei întreprinderi de productie ajunge uneori pânala câteva zeci de mii de tipuri de astfel de echipamente tehnologice. Asigurarea întreprinderii cuastfel de echipamente poate fi realizata în doua moduri:a) prin aprovizionarea de la întreprinderi specializate în fabricarea acestora;b) prin fabricarea lor în sectia sau atelierul propriu de scularie.

O problema deosebita în activitatea întreprinderii se pune în legatura cu depozitarea,pastrarea si distribuirea SDV-urilor. În vederea depozitarii SDV-urilor, în cadrul întreprinderiiexista un depozit (magazie)central de SDV-uri si de magazii de pastrare si distribuire în cadrulunitatilor de productie.

În cazul în care fabricarea SDV-urilor se face în cadrul întreprinderii de productie , se

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEIcreaza o sectie sau un atelier de SDV-uri propriu, dotat cu utilajele si personalul corespunzator.

Pentru cresterea eficientei activitatii de productie, se recomanda achizitionarea SDV-urilor de la întreprinderile specializate, urmând ca cele specifice fabricatiei întreprinderii sa seexecute în cadrul sectiei proprii de scularie a întreprinderii.

În general, obiectivele sectiei de SDV-uri sunt urmatoarele:a) asigurarea consumului curent de SDV-uri prin fabricarea acestora în sectia proprie de

SDV-uri sau prin aprovizionarea de la întreprinderile specializate;b) asigurarea depozitarii, pastrarii si distribuirii de SDV-uri cu mentinerea stocurilor la

nivelul minim;c) organizarea activitatii de reascutire, reparare si reconditionare a SDV-urilor;d) utilizarea rationala a SDV-urilor si reducerea cheltuielilor necesitate de folosirea lor.

5.3.2.Tipologia SDV-urilorClasificarea SDV-urilor este ceruta de marea diversitate a acestora care exista în cadrul

unei întreprinderi de productie , ceea ce impune gruparea acestora dupa caracteristicile lorconstructive si tehnologice.

Exista numeroase sisteme de clasificare a SDV-urilor, dar sistemul cel mai folosit si carede altfel este utilizat si în întreprinderile românesti este sistemul zecimal de clasificare sicodificare.

Potrivit acestui sistem diferitele SDV-uri din industria constructiilor de masini, deexemplu, se împart- în zece grupe numerotate de la 0 la 9, în functie de destinatia acestora.

Fiecare grupa se împarte în 10 subgrupe, fiecare subgrupa în 10 feluri si fiecare fel în 10variante.

Astfel, spre exemplu, cutitul de strunjit longitudinal cu tais suplimentar are numarul2102, în cadrul caruia fiecare cifra exprima:

2 - grupa: scule aschietoare;1 - subgrupa: cutite;0 - felul:pentru strunjit longitudinal;2 - varianta: cu tais suplimentar.

Odata cu clasificarea SDV-urilor se face si codificarea acestora. Numarul de cod al SDV-urilor este format din doua grupe de câte patru cifre separate printr-o liniuta de unire.

Prima grupa de patru cifre poarta denumirea de numar caracteristic si definestecaracteristicile constructive si de exploatare ale SDV-ului.

Cea de-a doua grupa poarta numele de numar succesiv si defineste tipo-dimensiuneaSDV-ului.

Cutitul de strung pentru strunjit longitudinal cu tais suplimentar are codul 2102-0483.Se mai poate folosi si un alt criteriu de clasificare a SDV-urilor, si anume în functie de

gradul de specializare al acestora. Potrivit acestui criteriu exista doua grupe mari de SDV-uri :� universale;� speciale.

Grupa SDV-urilor universale cuprinde acele SDV-uri folosite pentru executarea uneicategorii de lucrari la toate produsele fabricate în întreprindere, iar cele speciale sunt folositedoar pentru prelucrarea unui produs sau a unei anumite piese.

5.3.3. Determinarea necesarului de SDV-uri si stabilirea marimii stocurilor de SDV-uri

5.3.3.1 Metode de calcul a necesarului de SDV-uriAsigurarea ritmica cu SDV-uri a locurilor de munca impune planificarea necesarului

anual pe fiecare fel de SDV în parte. Pentru rezolvarea acestei probleme este necesar sa secunoasca:a) nomenclatorul de SDV-uri care urmeaza a fi utilizate în cadrul întreprinderii;


b) metodele de calcul a necesarului de SDV-uri pentru fiecare tip în parte.Nomenclatorul de SDV-uri pentru tipul de productie de serie mare sau de masa se

precizeaza pentru fiecare produs sau piesa în parte într-un document numit " Lista de SDV-uri".Pentru productia de serie mica sau individuala nomenclatorul de SDV-uri se stabileste pe bazaunei " Fise de echipament tehnologic" specifica fiecarui utilaj sau loc de munca. Pe bazacunoasterii acestui nomenclator , a operatiilor care se vor executa si a normelor de consum deSDV-uri se calculeaza necesarul anual de SDV-uri.

Metodele de calcul a necesarului de SDV-uri cele mai utilizate sunt urmatoarele:� metoda pe baza normelor de consum;� metoda statistica;� metoda pe baza normelor de echipare tehnologica.

Metoda pe baza normelor de consumAceasta metoda asigura un calcul exact al necesarului de SDV-uri pentru fiecare tip de

SDV îun parte, în functie de felul produselor care vor fi prelucrate si normele de consumspecifice de SDV-uri pe unitatea de produs, cu ajutorul urmatoarei relatii:

C Q ncs ii

n

i= ⋅=1

unde

-Qi -cantitatea ce urmeaza a se prelucra din produsul i;-nci - norma de consum de SDV-uri pe unitatea de produs i.

Norma de consum de SDV-uri se detrmina în mod diferit în functie de tipul de SDVutilizat în procesul de productie. Vom exemplifica modul de determinare al normei de consum deSDV-uri pentru grupa sculelor aschietoare si pentru cea a instrumentelor de masurat.

Pentru sculele aschietoare norma de consum se determina dupa urmatoarea relatie:

nc tT

m

muz

= unde:

- tm- timpul mecanic de prelucrare pe unitatea de produs;-Tmuz- timpul mecanic pâna la uzura completa a sculei aschietoare.

Timpul mecanic pâna la uzura completa a sculei aschietoare se poate determina dupa relatia:Tmuz=(Nr+1)t(1-K) unde:

- Nr - numarul de reascutiri ale sculei aschietoare dupa prima utilizare;- t - timpul de utilizare al sculei aschietoare între doua reascutiri;- K - coeficient de pierderi în utilizarea timpului de lucru al sculei aschietoare

datorita calitatii si modului de exploatare al acesteia.Numarul de reascutiri ale sculei aschietoare se poate determina dupa relatia:

N Llr = unde:

- L - lungimea partii ascietoare a sculei;- l - grosimea stratului aschietor care se îndeparteaza la o reascutire.

În concluzie, norma de consum de scule aschietoare este data de relatia:

nc tLl

t Km=

+ ⋅ ⋅ −( ) ( )1 1

Înlocuind valoarea normei de consum în relatia de calcul a necesarului de SDV-uri seobtine relatia generala de calcul a necesarului de scule aschietoare:

CQ tm

Ll

t Ks

i ii

n

=⋅

+ ⋅ ⋅ −=1

1 1( ) ( )

Pentru calculul necesarului de scule aschietoare mai pot fi utilizate urmatoarele metode

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEIde calcul:

a) pentru unele întreprinderi industriale calculul necesarului de scule aschietoare se face la1000 de produse prelucrate, dupa relatia:

Cs tmTmuz1000

1000= ⋅

b) pentru situatiile în care tipul productiei este de unicate, necesarul de scule aschietoare seface pentru fiecare grupa de masini consumatoare de un anumit tip de scula aschietoare,dupa relatia:

Cs M Km KsTmuz

= ⋅ ⋅ unde:

-M- numarul de masini-ore de functionare a grupei de masini;-Km- ponderea timpului de lucru mecanic în totalul timpului de functionare;-Ks- ponderea timpului mecanic al unei anumite scule aschietoare.Pentru instrumentele de masurat norma de consum pe unitatea da produs se determina

dupa relatia:

ncNN

mp

muz

= unde:

- Nmp- numarul de masuratori ce se vor executa cu instrumentul de masurat pe unitateade produs;

- Nmuz- numarul de masuratori care se pot face cu instrumentul de masurat pâna la uzuracompleta a acestuia.

Numarul de masuratori pâna la uzura completa a instrumentului de masurat se determinadupa relatia:

N N N T Kmuz r mm uz= + ⋅ ⋅ −( ) ( )1 1 unde- Nr- numarul posibil de reparatii ale instrumentului de masurat;- Nmm- numarul de masuratori ce pot fi efectuate pe un micron de uzura;- Tuz- toleranta la uzura a instrumentului de masurat;- K- coeficientul de pierderi în folosirea timpului de lucru a instrumentului de masurat.Înlocuind în relatia generala de calcul a necesarului de SDV-uri , se obtine relatia de

calcul a necesarului de instrumente de masurat:

CQ Nmp

Nr Nmm Tuz Kim

i ii

n

=⋅

+ ⋅ ⋅ ⋅ −=1

1 1( ) ( )

unde notatiile pastreaza aceiasi semnificatie.

Metoda statisticaCu ajutorul acestei metode se stabileste consumul de SDV-uri la 1000 lei productie sau la

1000 de ore de functionare a utilajului, pe baza unor date statistice din perioada de baza.Consumul de SDV-uri la 1000 lei productie se stabileste cu ajutorul unui coeficient

stabilit pe baza relatiei:

K VVP

SDV1 = unde

- VSDV - valoarea consumului de SDV-uri din perioada de baza;- VP - valoarea productiei, exprimata în mii lei, în perioada de baza.Pentru a determina consumul de SDV-uri pentru perioada curenta se utilizeaza relatia:

C K VPSDV c= ⋅1 unde:- VPc - valoarea productiei, exprimata în mii lei, pentru perioada curenta.

Consumul de SDV-uri la 1000 ore de functionare se stabileste în mod asemanator cu


ajutorul unui coeficient stabilit cu relatia:

K VNSDV

h2 = unde

-Nh- numarul de mii de ore de functionare ale utilajului în perioada de baza.Consumul de SDV-uri pentru perioada curenta se utilizeaza relatia:

C K NSDV hc= ⋅2 unde:-Nhc- reprezinta numarul de mii de ore de functionare ale utilajului în perioada curenta.Metoda statistica ofera bune rezultate atunci când structura productiei din perioada de

baza este comparabila cu structura acesteia din perioada curenta.

Metoda pe baza normelor de echipare tehnologicaAceasta metoda tine seama de numarul locurilor de munca consumatoare de SDV-uri si

de felul de SDV-uri cu care trebuie echipate locurile de munca. Pentru determinarea necesaruluide SDV-uri cu ajutorul acestei metode se utilizeaza relatia:

Cl ts

TmuzSDV

i ii

n

=⋅

=1 unde:

-li- locul de munca i;-tsi- timpul de folosire a SDV-ului la locul de munca i.

5.3.3.2 Stabilirea stocurilor de SDV-uriAsigurarea consumului curent de SDV-uri necesita dimensionarea corecta a marimii

stocurilor acestora. Aceasta activitate se desfasoara pentru fiecare tip de SDV în parte.Astfel, pentru fiecare tip de SDV se determina un stoc total la nivelul întreprinderii dupa

urmatoarea relatie:S S St dc up= + unde:

-St- stocul total la nivel de întreprindere;-Sdc- stocul din depozitul central;-Sup- stocul la nivelul unitatilor de productie.

a) Stocul din depozitul central este format din stocul curent si din stocul de siguranta si sedetermina dupa relatia:

S S Sdc c sig= + unde-Sc- stocul curent;-Ssig- stocul de siguranta.Stocul curent reprezinta cantitatea de SDV-uri necesara asigurarii consumului acestora în

intervalul dintre doua livrari sau pe perioada fabricarii lor în cadrul întreprinderii.Stocul de siguranta reprezinta cantitatea de SDV-uri care trebuie sa existe la dispozitia

întreprinderii pentru asigurare continuitatii procesului de fabricatie în cazul aparitiei unoranomalii în aprovizionarea cu SDV-uri sau în fabricarea acestora.b) Stocul din cadrul unitatilor de productie se determina dupa relatia:

S S S Sup cms slm slr= + + unde:-Scms- stocul curent aflat în magazia de SDV-uri a sectiei de productie;-Sslm- stocul aflat pe diferitele locuri de munca;-Sslr- stocul aflat la diferitele locuri de reascutire.Stocul curent aflat în magazia de SDV-uri a sectiei de productie se determina dupa relatia:

S C tcms

a= ⋅360

unde:

-Ca- consumul anual de SDV-uri;

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI-t- numarul de zile dupa care se reînoieste stocul de SDV-uri din cadrul sectiei de

productie.Stocul de SDV-uri aflat pe locurile de munca se calculeaza cu ajutorul relatiei:

S m N nsslm s= ⋅ ⋅ unde:-m- numarul locurilor de munca din cadrul sectiei de productie;-Ns- numarul mediu de SDV-uri aflat pe un loc de munca în cadrul unui schimb de lucru; ns- numarul de schimburi din cadrul unei zile de lucru.Stocul de SDV-uri aflat pe locurile de reascutire se calculeaza dupa o relatie

asemanatoare:S n N nsslr s= ⋅ ⋅ unde:

-n- numarul locurilor de reascutire;-celelalte notatii îsi pastreaza aceiasi semnificatie.Pe ansamblul întreprinderii stocul total de SDV-uri este dat de relatia:

S S Sti dc upii

n

= +=1

unde

-Sti- stocul total pe întreprindere;-Sdc- stocul din depozitul central;-Supi- stocul din unitatea (sectia) de productie i;-n- numarul de unitati de productie.La nivelul depozitului central, stocul de SDV-uri se coordoneaza dupa sistemul max-min.Astfel, Sdc este maxim când Sdc=Sc+Ssig si este minim când Sdc=Ssig. Organizarea

activitatii de aprovizionare cu SDV-uri trebuie sa aiba în vedere mentinerea nivelului stoculuiîntre cele doua limite admisibile.

Reprezentarea grafica a stocului total de SDV-uri este urmatoarea:

Sti

Sdc

Sup

Smin

Smax

Scms

Sslm

Ssla

Fig.5.4 Reprezentarea grafica a marimii stocurilor de SDV-uri

Sursa de formare a stocurilor de SDV-uri din unitatile de productie o constituie stocul dindepozitul central. Pentru a stabili necesarul de aprovizionat dintr-un anumit tip de SDV seutilizeaza relatia:Na=Cs+Ssig-Si unde:

-Na- necesarul de aprovizionat pe o perioada de un an de zile.-Cs- consumul de SDV-uri planificat pentru aceiasi perioada;-Ssig- stocul de siguranta;-Si- stocul initial de la începutul anului.


5.3.4 Organizarea activitatii de distribuire si pastrare a SDV-urilor pe locurile de munca.Pentru organizarea în bune conditiuni a activitatii de distribuire si pastrare a SDV-urilor,

depozitul central trebuie sa fie dotat cu dulapuri si rafturi special amenajate, care sa asigurepastrarea corespunzatoare a acestora, pe categorii. În felul acesta se asigura si o distribuireoperativa a SDV-urilor în functie de necesitatile locurilor de munca.

Metodele de distribuire a SDV-urilor pe locurile de munca sunt diferite dupa cum SDV-urile sunt de folosinta permanenta sau numai temporara.

Distribuirea SDV-urilor de uz permanent se repartizeaza muncitorilor pe bazadocumentului "Inventar de scule" în care sunt mentionate denumirea si numarul de SDV-uri dateîn folosinta muncitorului.

Distribuirea SDV-urilor de uz temporar se face la cererea muncitorului, în functie delucrarile care trebuie executate pe baza sistemului jetoanelor.

Sistemul jetoanelor se aplica în doua variante:− cu un singur rând de jetoane;− cu doua rânduri de jetoane.

Varianta cu un singur rând de jetoane consta în aceea ca muncitorul are la dispozitie unnumar de jetoane pe care le preda la magazia de SDV-uri, în schimbul carora primeste un numarechivalent de SDV-uri necesare. Magazionerul care distribuie SDV-urile aseaza jetoanele primitede la muncitori, în rafturile din care au fost distribuite SDV-urile. La restituirea SDV-urilor,muncitorul primeste un numar de jetoane egal cu numarul SDV-urilor înapoiate. Numarul maximde jetoane pe care le poate primi un muncitor este egal cu 10.

Varianta cu doua rânduri de jetoane consta în aceea ca la eliberarea SDV-ului dinmagazie, un jeton cu numarul de marca al muncitorului se pune în raftul din care a fost eliberatacesta; al doilea jeton, cu numarul de cod al SDV-ului eliberatse pune într-un tablou de control îndreptul numarului de marca al muncitorului care a primit SDV-ul. La predarea SDV-uluimuncitorul va primi jetonul corespunzator de pe tabloul de control.

Aceasta varianta permite cunoasterea în orice moment a SDV-urilor eliberate, precum si amuncitorilor la care se afla acestea.

Pentru a se evita pierderile de timp ale muncitorilor cu primirea SDV-urilor, serecomanda aducerea acestora la locurile de munca de catre muncitori auxiliari.

5.3.5. Posibilitati de economisire a consumului de SDV-uri.Problema economisirii consumului de SDV-uri presupune un ansamblu de masuri

începând cu faza de proiectare si pâna la consumarea acestora pe locurile de munca. Din cadrulacestor masuri , mai importante sunt urmatoarele:

� proiectarea unor SDV-uri cu o durabilitate mare, prin folosirea unor materiale rezistente sicu tratamente corespunzatoare;

� adoptarea unui regim d lucru corespunzator rezistentei materialelor care vor fi prelucrate;� organizarea eficienta a activitatii de ascutire si reparare a SDV-urilor;� depistarea si înlaturarea cauzelor care provoaca o uzura rapida a SDV-urilor.


5.4 Sisteme de organizare a activitatii de transport intern si manipularea unei întreprinderi

5.4.1 Concept, importanta si obiectiveTransportul intern este o activitate de servire a întreprinderii . Din cadrul activitatii de

transport intern fac parte :� transportul de la furnizor a materiilor prime si materiale, descarcarea si receptia acestora(

în cazul în care transportul se efectueaza cu mijloacele de transport proprii aleîntreprinderii consumatoare);

� transportul acestor materiale la sectiile de productie si pe locurile de munca;� manipularile acestor materiale pe locurile de munca în cadrul proceselor de fabricatie.

Activitatea de manipulare reprezinta activitatea de de deplasare a materialelor sauproduselorîn vederea alimentarii sau evacuarii locurilor de munca.

Importanta activitatii de transport intern deriva din faptul ca acesta contribuie în moddirect la desfasurarea procesului de productie si ocupa o pondere mare în totalul activitatilordesfasurate în cadrul întreprinderii industriale. În acest sens, se poate exemplifica:

a) în industria siderurgica, pentru obtinerea unei tone de fonta se transporta si manipuleaza120-180 t de diverse materii prime si materiale;

b) în industria textila pentru obtinerea unui kg de tesaturi, se transporta si manipuleaza 300-350 kg de materii prime si materiale;

c) în industria extractiva, a lemnului si a materialelor de constructii volumul transporturilorşi al manipularilor reprezinta peste 50% din totalul volumului de munca.Activitatea de management a transportului intern este asigurata în întreprinderea

industriala de un compartiment specializat de "Transport intern".Dintre obiectivele urmarite de acest compartiment, putem mentiona:

� asigurarea deplasarii materialelor în interiorul întreprinderii, potrivit cerintelor dedesfasurare ritmica a procesului de productie;

� îmbunatatirea folosirii mijloacelor de transport prin utilizarea unor mijloace de transportde mare randament;

� micsorarea costurilor legate de activitatea de transport intern, prin reducerea volumului demunca necesitat de aceasta activitate, a distantelor de transport, a consumuli decombustibil, etc.

5.4.2. Tipologia transporturilor si a mijloacelor de transportDatorita unei mari varietati a modurilor de efectuare a transportului intern este necesara o

clasificare a acestuia dupa mai multe criterii.a) În functie de modul de realizare, transporturile interne se clasifica în:

� transporturi pe sol;� transporturi pe apa;� transporturi aeriene.

Transportul desfasurat pe sol este la rândul sau:− transport rutier;− transport pe calea ferata.

Transportul rutier se desfasoara între unitati de productie apropiate si cu opriri frecvente.Mijloacele de transport specifice sunt autocamioanele, tractoarele cu remorci, carucioare, etc.

Transportul pe cale ferata se foloseste în întreprinderile care au de transportat cantitatimari de materii prime si materiale, cum sunt întreprinderile metalurgice, siderurgice sau demateriale de constructii, pe linii ferate cu ecartament îngust sau normal, prevazute cu instalatiispecifice: macazuri, transbordoare, etc.


Acest tip de transport are unele dezavantaje fata de transportul rutier:� distante mari de transport impuse de amplasamentul cailor ferate;� blocarea circulatiei în timpul operatiilor de încarcare-descarcare;� utilizarea unor suprafete mari pentru amplasarea instalatiilor specifice transportului pe

calea ferata.Transportul pe apa este utilizat atunci când întreprinderea se gaseste în apropierea unor

cursuri de apa, prin folosirea unor mijloace de transport ca slepuri, remorchere, etc.Transportul aerian are avantajul deplasarii materialelor pe distantele cele mai scurte si

econmisirea suprafetelor de productie, cu ajutorul podurilor rulante, conveiere, monoraiuri, etc.b) În functie de gradul de continuitate transportul intern poate fi:

� cu deplasare continua efectuat cu ajutorul benzilor rulante si conveiere;� cu deplasare discontinua, efectuat cu ajutorul autocamioanelor, electrocarelor sau

podurilor rulante.c) În functie de directia de deplasare transporturile interne sunt:

� orizontale;� verticale, efectuate cu ajutorul macaralelor sau ascensoarelor.� pe planuri înclinate.

5.4.3 Sisteme de organizare a activitatii de transport internSistemele de organizare a activitatii de transport intern difera dupa gradul lor de

regularitate.Astfel, în întreprinderile cu productie de serie mica si individuala, fluxurile de transport

sunt variabile si deci în aceste cazuri transportul intern se desfasoara la cerere sau pe baza deplanuri zilnice.

În cazul întreprinderilor cu productie de serie mare sau de masa, fluxurile de transport auun caracter permanent si în acest caz , organizarea transportului intern se face pe baza unorgrafice de transport, întocmite pe perioade mari de timp. În aceasta situatie se spune catransportul are un caracter regulat si este de doua feluri:a) transport pendular;b) transport inelar.

a) Transportul pendular are loc atunci când deplasarea materialelor se face între doua puncteconstante. Acesta poate fi de trei feluri:� transport pendular într-o singura directie;� transport pendular în dubla directie;� transport pendular în evantai.

Transportul pendular într-o singura directie este atunci când mijlocul de transport sedeplaseaza încarcat de la depozit la o sectie si se întoarce descarcat de la sectie la depozit.

Schema de realizare a acestui sistem de transport este urmatoarea:

D S unde:

:

deplasare cu încarcatura

deplasare fara încarcatura

Fig.5.5 Schema sistemului de transport pendular în simpla directie

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEITransportul pendular în dubla directie presupune deplasarea mijlocului de transport

încarcat atât de la depozit la sectie cu materii prime si materiale, cât si de la sectie la depozit cuproduse, semifabricate, etc. Schema de realizare a acestui sistem de transport este urmatoarea:

D S

Fig.5.6 Schema sistemului de transport pendular în dubla directie

Transportul pendular în evantai presupune existenta unui singur centru de expeditie si amai multor centre de destinatie. În functie de modul în care circula mijlocul de transport, acestsistem este în simpla directie sau dubla directie. Schemele de transport în aceste cazuri sunturmatoarele:

D

S1

S2

Sn

Fig.5.7 Schema sistemului de transport în evantai simpla directie

D

S1

S2

Sn

Fig. 5.8 Schema sistemului de transport în evantai în dubla directie

b) Transportul inelar se caracterizeaza prin aceea ca mijlocul de transport pleaca de la unpunct de expeditie si trece pe la mai multe puncte de destinatie, întorcându-se la punctulde plecare, efectuând în acest fel un traseu inelar. În functie de modul în care circulamijlocul de transport, sistemul dse transport poate fi:

− sistem de transport inelar cu flux aproximativ constant;− sistem de transport inelar cu flux crescator;− sistem de transport inelar cu flux descrescator.

Sistemul inelar cu flux aproximativ constant presupune faptul ca mijlocul de transportpleaca de la punctul de destinatie încarcat; pe traseul de transport descarca si încarca aproximativaceiasi cantitate de materiale la fiecare punct de destinatie, întorcându-se cu aproximativ aceiasicantitate de încarcatura la punctul de expeditie din care a plecat. Schema acestui sistem detransport este urmatoarea:


D

S1

S2

S3

Fig.5.9 Schema sistemului de transport inelar cu flux aproximativ constant

Sistemul de transport inelar cu flux crescator se caracterizeaza prin aceea ca mijlocul detransport pleaca gol de la punctul de expeditie si încarca în mod succesiv de la fiecare punct dedestinatie cantitati variabile de materii prime si materiale, astfel încât se întoarce la punctul deexpeditie plin. Schema acestui sistem de transport este urmatoarea:

D

S1

S2

S3

Fig.5.10 Schema sistemului de transport inelar cu flux crescator

Sistemul inelar cu flux descrescator se caracterizeaza prin aceea ca mijlocul de transportpleac de la punctul de destinatie încarcat si descarca pe traseu cantitati variabile de materii primesi materiale, ajungând gol la punctul de plecare. Schema acestui sistem de transport esteurmatoarea:

D

S1

S2

S3

Fig.5.11 Schema sistemului de transport inelar cu flux descrescator

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI5.4.4 Planificarea activitatii si a mijloacelor de transport intern

5.4.4.1 Elaborarea planului de transport internPentru planificarea activitatii de transport intern este necesar sa se rezolve urmatoarele

probleme:a) determinarea cantitatilor de materii prime si materialecare vor circula de la depozite la sectii

si între diferitele sectii de productie;b) determinarea distanteleor medii de transport;c) determinarea capacitatii medii de transport pe diferite grupe de utilaje.

a) Determinarea cantitatilor de produse care circula de la depozite la sectii se determina întabelul urmator:

Tabel nr. 5.1________________________________________________________________________

Depozite Total cantitate de materiale apro-vizionate din

Sectii D1 D2.-------.Dj---------.Dn depozite (t)___________________________________________________________________________0_______________1___________2________3________4________________5_____

S1 M11 . M12------ M j1 -------- M n1 M jj

n

11=

S2 M21 M22-------- M j2 --------- M n2 M jj

n

21=

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Sq Mq1 Mq2 --------- Mqj --------- Mqn Mqjj

n

=1

________________________________________________________________________

Total materiale

de la depozite Mii

q

11=

Mii

q

21=

----- Miji

q

=1

----- Mini

q

=1

Q Mqni

q

ijj

n

= ⋅= =1 1

________________________________________________________________________

În tabelul de mai sus variabila Mij reprezinta cantitatea de materii prime si materiale caresoseste la sectia i de la depozitul j.

Pe baza datelor din acest tabel se poate determina cantitatea totala de materii prime simateriale care circula în interiorul sectiilor de productie, a produselor finite fabricate de catreacestea si cantitatea de deseuri rezultata din procesul de fabricatie. Ansamblul tuturor acestorelemente formeaza cantitatea totala de transport din interiorul întreprinderii, prezentata în tabelulurmator:


Tabelul nr. 5.2________________________________________________________________________Sectii deproductie S1 S2---------Sj----------Sq Total__________________________________________________________________ 1 2 3 4 5 6__________________________________________________________________

S1 M jj

n

11=� m12---------m j1 ---------m q1 M mj

j

n

ii

q

11

12= =

� �+

S2 m21 M jj

n

21=� ----m j2 ---------m n2 M mj

j

n

ii i

q

21

21 2= = ≠

� �+,

------------------------------------------------------------------------------------------

Sq mq1 mq2---------mqj ------- Mqjj

n

=1

m Mqii

q

mjj

n

=

−

=� �+

1

1

1

___________________________________________________________________Total produse

finite Pf1 Pf2----------Pfj---------Pfq Pfii

q

=1

_____________________________________________________________________Cantitate totala

de deseuri d1 d2-----------dj-----------dq dii

q

=1

______________________________________________________________________Cantitate totala

de transport Q1 Q2----------Qj-----------Qq Qii

q

=1

=Qt

______________________________________________________________________

În acest tabel variabila mij reprezinta cantiatea de materiale care circula între sectiile deproductie i si j.

b) Distanta medie de transport pe întreprindere se obtine pornind de la fiecare obiectiv detransport (sectie, atelier, depozit) în parte. Astfel, spre exemplu calculul distantei medii detransport pentru sectia 1 se poate face utilizând relatia:

d d d d d d dndmm I II N

11 2 1 3 1 1 1 1= + + ⋅⋅⋅+ + + + ⋅⋅⋅− − − − − − unde:

-d m1− - distanta de la sectia 1 la sectia m;-d N1− - distanta de la sectia 1 la depozitul N;-nd- numarul distantelor de transport de la numaratorul fractiei.

Calculul distantei medii de transport se poate face în doua moduri:1) ca medie aritmetica simpla a distantelor medii de transport pentru fiecare obiectiv în parte;2) ca medie aritmetica ponderata între cantitatile de transport si distantele medii de transport.

Determinarea distantei medii de transport pe baza mediei aritmetice simple a distantelormedii de transport se obtine cu ajutorul relatiei:


D dm dm dm dm dm dmNdm

m I II N= + + ⋅⋅⋅+ + + + ⋅⋅⋅+1 2 unde:

-dm1- distanta medie a sectiei 1;-dmII- distanta medie a depozitului II.-Nd- numarul distantelor medii de la numaratorul fractiei.

A doua varianta de calcul a distantei medii de transport, pe total întreprindere, consta înefectuarea mediei aritmetice ponderate a cantitatilor si a distantelor medii de transport, duparelatia:

Dq d

qm

i ii

n

ii

n=⋅

=

=

1

1

unde:

- Dm- distanta medie de transport pe total întreprindere;- qi- cantitatea ce urmeaza a se transporta din materialul i;- di- distanta medie de transport pentru materialul i.

c) Capacitatea medie de transport se exprima atât pentru fiecare grupa de utilaje cât sipentru toate utilajele din întreprindere. Pentru o grupa de utilaje capacitatea medie detransport se determina dupa relatia:

C N q N D K Nmt u mc m s z= ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ unde:- Cmt- capacitatea medie de transport pe întreprindere:- q- capacitatea unitara de transport;- Nmc- numarul mediu de cicluri de transport;- Dm- distanta medie de transport;- Ks- coeficientul de schimburi;- Nz- numarul de zile al perioadei pentru care se calculeaza capacitatea de

productie.Numarul mediu de cicluri de transport dintr-un schimb se determina dupa relatia:

N KTmc

m

= ⋅480 unde:

- K- coeficientul de utilizare mijlocului de transport (0,85-0,90);- Tm- timpul mediu pentru realizarea unui ciclu de transport.

Timpul mediu pentru efectuarea unui ciclu de transport se determina pe baza relatiei:

T t t tm i d c= + + unde:-ti- timpul de încarcare al mijlocului de transport;-td- timpul de descarcare al mijlocului de transport;-tc- timpul cursei mijlocului de transport.

Timpul cursei al unui mijloc de transport se defineste ca fiind timpul necesar pentruparcurgerea distantei medii de transport dus-întors. De aceea relatia de calcul a acestui timp este:

t DVc

m

m

= 2 unde:

- Dm- distanta medie de transport;- Vm- viteza medie de transport.

În aceste conditii, relatia pentru calculul timpului mediu de transport devine:

T t t DVm i d

m

m

= + + 2


Acesti indicatori prezentati anterior stau la baza planificarii activitatii si necesarului demijloace de transport ai întreprinderii industriale.

5.4.4.2 Fundamentarea necesarului de mijloace de transport intern.Necesarul de mijloace de transport al unei întreprinderi se fundamenteaza pentru fiecare

categorie de mijloace de transport în parte. Relatia generala de calcul a necesarului de mijloacede transport este urmatoarea:

N QN K qmt

mc

=⋅ ⋅

unde:

-Q- cantitatea de materiale transportata;-Nmc- numarul mediu de cicluri de transport;-q- capacitatea unitara a mijlocului de transport;-K- coeficientul de utilizare al capacitatii unitare de taransport.

Pentru o perioada mai mare de un schimb de lucru, numarul mediu de cicluri de transportse determina dupa relatia:

N Ft t t tmc

t

i d c a

= ⋅+ + +

60 unde:

-Ft- fondul de timp disponibil al mijlocului de transport, exprimat în ore;-ta- timpul de asteptare al mijlocului de transport, pe durata efectuarii unei curse,

exprimat în minute.Pornind de la relatia generala de calcul a necesarului de mijloace de transport, se vor

determina relatiile de calcul a necesarului de mijloace de transport pentru diferitele sisteme detransport.

Necesarul de mijloace de transport pentru sistemul pendular

a) în simpla directie:

N Q t t t tF q Kmt

i d c a

t

= + + +⋅ ⋅ ⋅

( )60

b) în dubla directie:

NQ t t t t

F q Kmti d c a

t

=+ + +⋅ ⋅ ⋅

260( )

c) în evantai simpla directie:

N Q t t t tF q Kmt

i i d c a

ti

n

= + + +⋅ ⋅ ⋅=

( )601

d) în evantai dubla directie

NQ t t t t

F q Kmti i d c a

ti

n

=+ + +⋅ ⋅ ⋅=

2601

( )

În ultimele doua relatii, n reprezinta numarul transporturilor pendulare în simpla,respectiv în dubla directie.

SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEINecesarul de mijloace de transport pentru sistemul circular

a) cu flux aproximativ constant:

NQ n t t t t

F q Kmti d c a

t

=+ + +⋅ ⋅ ⋅

( )60

b) cu flux crescator:

N Q n t t t tF q Kmt

i d c a

t

= ⋅ + + +⋅ ⋅ ⋅

( )60

c) cu flux descrescator:

N Q t n t t tF q Kmt

i d c a

t

= + ⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅

( )60

În ultimele doua relatii n reprezinta numarul punctelor de încarcare, respectiv descarcareale mijlocului de transport.

Relatia generala de calcul a necesarului de mijloace de transport în cazul în care secunoaste distanta si viteza medie de deplasare a mijloacelor de transport este urmatoarea:

NQ D

v q KQ td

Fmt

i mii

n

i ii

n

t

=⋅

⋅ ⋅+ ⋅ ⋅=

=

( )1

1

1 unde:

-Qi- cantitatea de transportat din produsul i;-Dmi- distanta medie de transport pentru produsul i;-v- viteza medie de deplasare a mijllocului de transport;-q- capacitatea unitara de transport a mijlocului de transport;-k- coeficientul de folosire a mijlocului de transport;-tdi- timpul de încarcare-descarcare a mijlocului de transport;-Ft- fondul de timp disponibil a mijlocului de transport.

5.4.5 Utilizarea metodelor de programare liniara pentru optimizarea planului detransportTransportarea diferielor cantitati de materii prime si materiale de la furnizori la diferitii

consumatori trebuie sa se faca în conditiile asigurarii efectuarii transportului cu cosruri cât maireduse. Elaborarea planului optim de transport, în aceste conditii se poate realiza prin folosireametodelor de progaramare liniara, carora li se asociaza modele de programare liniara specificepentru fiecare problema concreta care trebuie rezolvata.

Pentru modelarea matematica a unei probleme de transport, sa presupunem ca exista mfurnizori de materii prime si materiale, pentru n consumatori.

Notatiile modelului:-ai- cantitatea de materii prime si materiale existenta în depozitul furnizorului i,

i=1,2,...,m;-bi- necesarul de materii prime si materiale al consumatorului j, j=1,2,...,n;-xij- cantitatea de materii prime si materiale transportata de la furnizorul i la consumatorul j;-cij- costul transportului pe unitatea de produs de la furnizorul i la consumatorul j.


Pe baza acestor notatii se poate scrie modelul general al unei probleme de transport:

a a bii

m

jj

n

)= =

=1 1

b X a i mijj

n

i) ,( , ,..., )=

= =1

1 2

c X b j niji

m

j) ,( , ,..., )=

= =1

1 2

Xij ≥ 0Acestor restrictii li se asociaza urmatorea functie obiectiv:

F c xijj

n

i

m

ij= ⋅ === 11

min

Modelul de programare liniara al problemei de transport se poate rezolva cu ajutorulmetodelor Simplex sau cu pachetele de programe informatice specifice acestui model, de tipulOPALINE.

Documents

Sisteme de Organizare a Unitatilor de Productie Auxiliare Si de Servire in Cadrul Intreprinderilor de Productie