Embed Size (px)
Citation preview
SISTEMUL CONTABIL
DIN BELGIA
INTRODUCERE
Economia Belgiei a crescut constant in ultimii 10 ani, inclusiv si Produsul Intern
Brut. Inflatia a fost tinuta sub control, Belgia reusind sa indeplineasca cerinta U.E. ca
datorie anuala interna sa nu depaseasca 3% din PIB. Belgia dispune de o industrie
performanta, care depinde, in mare masura, de comertul international. Astfel ea importa
aproape toate materiile prime, care ii sunt necesare. Exporturile de marfuri si servicii
reprezinta circa 70% din PIB.
Sistemul belgian de raportare financiara si practicile contabile de aici reprezinta
un exemplu al modelului continental european. Influentele franceze (ex.: obligatia de a
utiliza un anumit standard in practica) sau germane (ex.: un sistem conservator, o lege
foarte detaliata si o relatie stransa de raportare financiara si impozitare.) vor fi usor gasite
in contabilitatea belgiana.
La inceputul anilor 1970, Belgia a fost una dintre cele mai subdezvoltate tari ale
Europei in materie de raportare financiara. Legislatia referitoare la conturile anuale a fost
veche, precum si a evidentei contabile in sine care era confuza, incoerent si - pentru cele
mai multe companii - destul de primitiva. In mai putin de 20 de ani, raportarea financiara
a fost reformata si transformata, cand Belgia a pus in aplicare directivele Comunitatii
Europene.
CAP. 1 CONSIDERENTE GENERALE
1.1 Date generale privind economia Belgiei
Medul de afaceri si cel concurential
Belgia are un climat de afaceri liberal in care firmele de stat, incluzand serviciile
postale, caile ferate si transportul public, reprezinta o cota nesemnificativa din totalul
activitatii productive. Guvernul Belgian limiteaza cat mai mult interventia sa in
economie.
Cateva corporatii domina economia Belgiei, ele avand un rol hotarator in fiecare
sector al economiei, incluzand industria, finantele si comertul. Guvernul Belgiei nu
impune investitorilor straini limitari sau controale restrictive, rezultand un climat
investitional liberal. Se solicita totusi anumite aprobari a unor comisii care reglementeaza
modalitatea de realizare a serviciilor in industrie, banci, asigurari, leas 949h79j ing etc.,
respectarea anumitor reguli de protectie a consumatorilor, obtinerea unor autorizatii de
constructii, demolari etc. din partea administratiilor locale, asigurarea conditiilor de
protejare a muncitorilor in sensul de a nu lucra in conditii periculoase, sau de poluare etc.
Companiile straine se bucura in Belgia de tratamentul national, fiind asimilate
celor indigene. Nu exista restrictii de repatriere a capitalului si profitului si nici cerinte in
ceea ce priveste participarea belgiana la constituirea unei firme cu capital strain.
Pentru a preveni distorsionarea competitiei in afaceri cu celelalte tari membre ale
U.E., Belgia a intarit legislatia, care interzice acordurile, deciziile sau practicile ce
restrang concurenta, cum ar fi obligativitatea folosirii unor preturi fixe, limitarea sau
controlul productiei, a pietelor sau investitiilor, impartirea pietelor sau surselor de
aprovizionare.
Sistemul bancar belgian este format din Banca Centrala (a carui rol determinant in
realizarea politicii monetare belgiene a fost preluat de Banca Europeana Centrala),
Comisia Bancara (care supervizeaza activitatea institutiilor financiare, incluzand bancile,
companiile de investitii, companiile de asigurari etc.) si bancile comerciale a caror filiale
si sucursale functioneaza in cadrul centrelor comerciale si financiare din numeroase tari.
Bancile belgiene utilizeaza sisteme moderne si automate de realizare a tranzactiilor
bancare interne si internationale. De altfel, sediul SWIFT se afla la Bruxelles. In Belgia
isi desfasoara activitatea o serie de banci internationale de prim rang.
Economia este puternic orientata spre sectorul serviciilor, dar prezinta diferente
regionale importante intre Flandra, regiunea mai dinamica, si Valonia, regiune aflata intr-
o perioada postindustriala afectata de dezafectarea industriilor traditionale. Ca unul dintre
membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijina integrarea economica europeana
si politici de economie deschisa. In 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a inlocuit
francul belgian definitiv in 2002. Din 1922 Belgia si Luxemburgul formeaza o zona
economica comuna, iar din 1944 aceste tari fac parte din zona economica Benelux.
Belgia a fost prima tara din Europa Continentala care a trecut printr-o perioada de
revolutie industriala la inceputul secolului al- XIX-lea. Pana la jumatatea secolului
urmator, egiunea miniera si metalurgica valona s-a dezvoltat puternic, in timp ce Flandra
a ramas preponderent o regiune agrara. Anii 1970 au reprezentat o perioada de receseie
datorita crizelor petroliere si a declinului industriei metalurgice. Politicile economice mai
liberale din Flandra au facut ca centrul economic al tarii sa se deplaseze spre nord.
Economia Belgiei si infrastructura de transport sunt puternic integrate cu cele a
Europei de Vest. Pozitionarea tarii in centrul unei regiuni puternic industrializate fac ca
Belgia sa fie una dintre primele zece tari in clasamentul comertului international.
Economia este caracterizata de o forta de munca foarte productiva, un PIB ridicat si
exporturi importante. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente
industriale, produse petroliere si chimice, accesorii si textile. Principalele produse de
export sunt automobilele, produse alimentare, otel, produse petroliere, mase plastice,
textile, diamante finisate
In 1830, Belgia a devenit stat independent, iar in timpul celor doua Razboaie
Mondiale a fost ocupata de Germania. In ultima jumatate de secol a prosperat ca tara
moderna cu o tehnologie moderna, fiind membru NATO si al UE. Steagul Belgiei a fost
recunoscut oficial in 1831, ceea ce semnifica recunoasterea Belgiei ca stat independent.
Asezarea verticala a culorilor este preluata de la steagul Frantei.
Principalii indici economici
P rodusul intern brut : 311,02 miliarde Euro; PIB / locuitor: 29385 EuroCresterea economica: 2,5%Cresterea productiei industriale: 1,9%Rata inflatiei:1,7% Principalii parteneri comerciali: Germania, Franta, Olanda, Marea Britanie si Italia.
1.2. Inceputurile sistemului contabil belgian
Mediul de afaceri belgian, care s-a dezvoltat foarte incet, a costat dintr-un numar
foarte mare de intreprinderi mici si mijlocii apartinand grupurilor de intreprinderi. Aceste
companii au fost finantate in principal prin intermediul imprumuturilor de la creditori, in
special, a bancii si a capitalului grupului.
La inceputul secolului XX caracteristicile se schimba. Tot mai multe companii isi
fac loc pe piata si deci bursa de valori si investitii este in contina crestere. Pana la punera
in aplicare a directivelor CE, Raportarea financiara a fost orientata spre furnizarea
informatiilor creditorilor in loc de investitori. Prin urmare, sistemul contabil belgian a
fost si este inca domninat de principiul prudentei.
In anii 1970, in urma adoptarii directivelor CE au fost introduse in Belgia cateva
reglementari noi si extinse de contabilitate. Legea contabilitatii impreuna cu decretele
regale au fost foarte detaliate, pentru ca Belgia are o traditia a unui sistem codificat de
legi, ca si Germania. In plus, utilizatorii informatiei contabile, expertii contabili si
auditorii impartasesc opinia referitoare la respectarea acestor norme juridice detaliate ce
ofera o imagine fidela si reala. Noul mileniu va imparti Belgia in doua grupuri in ceea ce
priveste raportarea financiara. Companii listate la bursa vor pregati situatiile financiare
consolidate conform IAS-urilor sau IFRS-urilor. Cele nelistate la bursa vor adopta una
dintre reglementarile internationale iar companiile mici vor continua raportarea
traditionala potrivit legislatiei belgiene.
1.3 Cadrul juridic si institutional
Legea societatilor comerciale:
Inainte de legea contabilitatii din 1975, legislatia cu privire la organizarea
contabilitatii a fost aproape inexistenta in Belgia. Doar cateva articole regasite in Codul
Civil in concordanta cu cerintele de raportare financiara a companiilor. Aceste articole au
fost luate din ordonanta fraceza Colbert / Savary din 1673 iar din anul introducerii lor in
legistatia belgiana, au mai avut loc putine schimbari pana in 1975. Prima lege belgiana,
Codul de Comert ( mai 1873) includea cerinta de a intocmi un bilant si un cont de profit
si pierdere. Legea nu specifica nici un fel de reglementare cu privire la modul de
intocmire a acestora, nefiind stabilite nici un fel de restrictii. Ca o consecinta a publicarii
situatiilor financiare, s-a demonstrat incomparabilitatea cu situatiile alor societati precum
si irelevanta in fata utlizatorilor de inforamtie contabila. Legea preciza doar ca toate
deprecierile necesare trebuie sa fie inregistrate in contul de profit si pierdere.
O data cu amendamentele legii din 1975, au fost introduse o serie de precizari cu
privire la intomirea bilantului. Aceasta a constat in urmatoarele rubrici: pe partea de activ
permanent, activele circulante activele imobilizate a trebuit sa fie prezentate separat. In
pasiv, datoriile interne angajate si cele negarantate ar trebuit sa fie prezentate (art. 75).
Aceasta lege, care a dominat modalitatea de raportare financiara de pana la 1975, a ramas
nedezbatuta cu privire la metodele de evaluare.
Introducerea acestei legislatii a fost o piatra de hotar in istoria raportarii financiare
in Belgia. O data cu decretele regale, Legea este singura sursa de regulamentare
obligatorie privind evidenta contabila si pentru companiile industriale si comerciale.
Fiind parte codificata a unui sistem de drept, Legea Contabilitatii si decretele legale
aferente sunt foarte detaliate. Ele contin numeroase cerinte pentru tinerea contabilitatii si
prescrie formate, nu numai pentru bilant si din contul de profit si pierdere, dar, de
asemenea, pentru notele explicative.
O a doua sursa privind reglementarile contabile din Belgia, dar care nu au un
caracter obligatoriu, sunt sugestiile emise de catre Comisia privind standardele de
contabilitate (CBN) . Legea contabilitatii contine articole care reglementeaza crearea de
CNC / CBN. Responsabilitatile sunt stabilite conform articolului 14, dupa cum urmeaza:
De a-si prezenta opiniile guvernului si parlamentului la cerere sau din proprie
initiativa.
Pentru a dezvolta un organism de contabilitate si principii contabile, prin avizari
sau recomandari
Reprezentantii profesiei contabile si a celei de auditor impreuna cu reprezentantii
Ministerului de Finante si Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii se bazeaza pe
prevederile conforme cu CNC / CBN. Acestea sunt considerate a fi autoritare, insa nu au
puterea unei legi.
Pana in anul 1990 companiile au avut numai obligatia de a intocmi contabilitate
simpla. Contabilitatea consolidata a fost considerata ca fiind un element exotic si
companiile nu le pregateau de buna voie, in principal, pentru ca ei nu erau familiarizati cu
acest concept. Prin decretul regal din 6 martie 1990, cea de-a saptea directiva a fost pusa
in aplicare in Belgia. Legiuitorul a ales impunerea intocmirii situatiilor consolidate doar
pentru grupurile foarte mari. In cazul in care o societate belgiana avea sa isi pregateasca
conturile in conformitate cu GAAP-urile internationale, trebuia sa solicite permisiunea de
a face acest lucru. Guvernul a decis sa lucreze cu scutiri individuale, care vor fi acordate
de catre ministrul Economiei. Companiile considerate eligibile pentru a aplica standarde
internationale de contabilitate, sunt numite 'jucatori globali”. Un jucator global este o
companie care indeplineste una sau mai multe dintre urmatoarele criterii:
intreprinderea este (sau urmeaza) listata pe piata straina de capital,
intreprinderea are o activitate internationala semnificativa
societatea-mama a intreprinderii utilizeaza standarte internationale in
raportarile sale financiare
operatiunile intreprinderii se afla in anumite sectoare (precum petrolul) unde
utilizarea normelor contabile straine este larg raspandita.
1.3. Legislatia belgiana prinvind domeniul contabil
Principalele surse de legislatie belgiana in domeniul contabil sunt 'Legea cu
privire la conturile de intreprinderi' si 'Codul de companie (Code.) si cu respectivele lor
de puneri in aplicare. In plus, Codul Fiscal de Venituri (CIR), cu decretele sale de
aplicare, exercita o influenta semnificativa asupra contabilitatii tuturor societatilor din
sistemul belgian.
Adoptarea Standardelor Internationale de Contabilitate si Standardele
Internationale de Raportare Financiara (IAS / IFRS) in Uniunea Europeana este parte a
Comisiei Europene la nivel global armonizarea politicii fiscale ale caror scop este de a
stabili o baza comuna de impozitare. Impactul unui IAS / IFRS contabil si fiscal, bazat
pe povara fiscala efectiva a companiilor belgiene mari, nu este uniforma intre sectoare.
Unele sectoare, cum ar fi constructia de automobile si vehicule, au experienta mult mai
mare in cresterea sarcinilor fiscale, fiind mult mai eficiente decat altele. La nivel global
impactul este relativ important. Analiza se efectueaza utilizand analize de impozitare
europene (ETA), un multi – perioada de transmitere. Intr-un context european, un IAS /
IFRS pe baza de impozitare va duce la cresterea efectiva a impozitarilor, in toate tarile.
Cu toate acestea, se va mentine, probabil, cea mai competitiva impozitare comparativ cu
tarile UE. De asteptat ca largirea bazei de impozitare ar putea constitui o oportunitate de a
reduce rata impozitului pe venit corporativ, fara a schimba total povara.
Cea de-a doua jumatate a secolului 19 si cea de-a 20-lea au fost perioade de
gandire, in Belgia, intensiv despre modalitatile de organizare a evidentei contabile si de
raportare financiara. Inainte de 1983 au existat mai multe propuneri de la profesionistii
contabili si profesionisti ai mediului academic, precum si initiative private de la
organismele industriale.
In Belgia, in ciuda adoptarii IFRS pentru situatiile financiare consolidate de mai
multe tipuri de companii, GAAP-urile belgiene raman necesare contabilitatii in cadrul
companiilor pentru situatiile financiare, din cauza impactului impozitarii si a legilor
interne si IMM.
1.4. Notiuni despre fiscalitate in mediul economic
Principiul neutralitatii fiscale.
Prima lege din domeniul fiscalitatii a aparut in 1930 cand Belgia a devenit
independenta. Insa conceptul de impozitul pe venit a fost introdus inca din 1913.
Deoarece statutul de impozitare a ramas destul de ambiguu cu privire la definirea de
veniturilor impozabile, reglementarile fiscale (emise de catre autoritatile fiscale si care
decurg din hotararilor judecatoresti) au fost dezvoltate. In primii 70 de ani din secolul al
XX-lea, companiile isi evaluau activele, pasivele, veniturile si cheltuielile in functie de de
normele fiscale, pentru a determina venitul impozabil. Aceste reguli fiscale au devenit
implicit norme contabile deoarece legea societatilor comerciale nu au oferit nici o regula
privind evaluarea. In acest mod s-a creat o legatura puternica intre contabilitate si
fiscalitate, legatura care exista si in ziua de astazi.
De la mijlocul anilor 1970 a aparut un o noua situatie. Companiile s-au confruntat
cu un nou set complet de reguli contabile, o data cu introducerea Legii Contabilitatii in
1975. In multe alte tari companiile se aflau in aceeasi situatie, existand puternice
diferente intre raportarea financiara si impozitare; acestea fiind depasite prin introducerea
unor impozite amanate in raportari. Cu toate acestea, la mijlocul anilor 1970, conceptul
de impozit amanat era necunoscut membrilor sistemului economic belgian. Mai mult, ei
s-au opus ideii de a intocmi doua seturi de situatii financiare: pentru scopuri contabile si
fiscale, considerand acest concept ca fiind o povara administrativa. Ca raspuns la
nemultumirea lor, guvernul a introdus Principiul neutralitatii fiscale. Introducerea
acestuia a fost o optiune politica deoarece guvernul nu a dorit ca sistemul de taxe si
impozite si de calcul a veniturilor impozabile sa fie schimbat prin introducerea acestei noi
legi a contabilitatii. Prin expunerea motivelor sale se precizeaza: ’Guvernul va asigura
neutralitatatea fiscala iar atunci cand va fi necesar se vor lua masuri administrative sau
juridice’. Neutralitatea fiscala a fost obtinuta in felul urmator: administratia fiscala a
acceptat toate normele din Legea Contabilitatii impreuna cu decretele privind
deprecierea, in schimbul aprobarii principiului neutralitatii fiscale. In preambul la
decretul regal din 18 octombrie 1976 Parlamentul a afirmat ca regulile fiscale vor diferi
de cele contabile numai in situatii exceptionale.
La prima vedere au existat multe distorsiuni intre legislatia fiscala si legea
contabilitatii.
In scopul de a le elimina, Guvernul a procedat in mai multe moduri: in primul rand, a
schimbat anumite aspecte ale statutului fiscal pentru a le aduce in conformitate cu Legea
Contabilitatatii; in al doilea rand, itemi din contabilitate au fost modificati pentru a
armoniza contabilitatea cu tratamentul fiscal aprobat. Aproape la 20 de ani de la punerea
in aplicare a Legii Contabilitatii si a principiul neutralitatii fiscale, se putea spune ca
obicetivul a fost atins doar in parte. In multe cazuri, legislatia fiscala si cea administrativa
accepta regulile contabile. Cu toate acestea, neutralitatea este amenintata constant de
faptul ca Parlamentul adesea foloseste masuri fiscale pentru a stimula economia.
Sistemul de impozit pe venit
Sistemul belgian include urmatoarele patru tipuri principale de taxe:
1. impozite pe venituri, inclusiv impozitul pe venit corporativ. (ca persoana juridica de
venituri
2. taxe privind transferul de proprietate, bunuri si servicii, constand din taxa pe valoare
adaugata (TVA), de inregistrare si de taxe de timbru, vamale si a accizele, precum si de
succesiune (mostenire de impozitare).
3. impozitele pe proprietate, si 'bunuri mobile' impozitul pe dividende, dobanzi si
redevente:
4. comunale (adica locale)
Pentru companiile corporative impozitul pe venit este cel mai important. Desi
oficial impozitul venit este calculat ca 39 % (pentru firmele al caror profit este de pana in
€ 322 300 ($ 350 000) poate beneficia de o rata mai mica. Taxa efectiva calculata la
profit variaza intre 10% si 30% pentru intreprinderile mari si intre 20% si 30% pentru
intreprinderile mici si mijlocii. Aceste cifre dovedesc faptul ca multe companii belgiene
se folosesc de taxe speciale deductibile sau alte taxe pentru evitarea structurilor.
I Taxele pe veniturile individuale variaza intre 0 si 55%, iar pentru dividende este
de 25%. La dobanzile bancare se aplica un impozit de 15%.
Se aplica urmatoarele exceptii de la plata TVA :
Exporturile de bunuri catre persoanele stabilite in tari in afara U.E.;
Importurile temporare si re-exporturile de marfuri care in general sunt operatiuni
libere de aplicarea unor taxe;
Transferarea unui segment complet de afaceri ;
Majorarea in cash a capitalului unei companii.
In Belgia se aplica urmatoarele niveluri ale TVA:
1% pentru tranzactiile cu aur;
6% pentru marfurile si serviciile clasificate ca fiind de natura sociala;
12% pentru marfurile destinate consumului curent, precum si pentru serviciile
care au importanta deosebita pentru scopuri economice, sociale sau culturale;
21% pentru celelalte marfuri.
TVA se aplica la valoarea pretului din factura, la care este adaugata taxa vamala
(daca este cazul), ambalajul si cheltuielile de transport si asigurare.
Pentru rentele obtinute de detinatorii de proprietati imobiliare se percepe o taxa
de la 1,25% la 2,5%, care variaza in functie de localizarea proprietatii.
Taxele locale, percepute de administratiile locale, variaza intre 0 si 10%, cele mai
frecvente fiind intre 5 si 9% din veniturile taxabile ale persoanelor individuale.
Accizele in U.E. sunt percepute pentru productia si importul de combustibili,
tigari, alcool si produse alcoolice si uleiuri minerale. In Belgia, accizele mai sunt
aplicabile cafelei si bauturilor ne-alcoolice, precum si produselor importate peste anumite
limite cantitative.
1.5. Profesia contabila
Profesia contabila s-a dezvoltat foarte incet in Belgia. Pentru ca marea majoritate
a firmelor au fost finantate prin grupuri de intreprinderi si capital extern, partenerii
implicati au fost multumiti de informatiile de care beneficiau. Astefel nu era nevoie de o
dezvoltare a profesiei care ar duce in final si la dezvoltarea standardelor de contabilitate.
Institutul de conturi a fost creat prin Legea din 22 iulie. Influenta profesiei contabile si a
celei de audit a fost foarte limitata chiar si la mijlocul anilor 1970. Reorganizarea
Institutului a dus in 1999 la formarea unui nou organism profesional, Institutul Expertilor
Contabili in cadrul Institutului de Contabili si Consilieri Fiscali (lnslituut Contabililor en
voor Belastungconsulenlen (1AB) / Institui des Experts-comptablcs el des Conseils
fiscaux (IEC) care a stabilit functiile auditorilor dinte cele ale contabililor, reglementand
relatiile dintre cele doua institute. In prezent, sarcina principala a menbrilor Instiiuut van
dc Contabilii en Relaslingeonsulenten / lnstilut des Bxperts-comptables et des Conseils
fiseaux (aproximativ 8000 membrii) este de a oferi intreprinderilor mici si mijlocii ajutor
in pregatirea situatiilor financiare.
1.6. Obiective, ipoteze si caracteristici calitative
Conceptul de imagine fidela a fost introdus in legislatia belgiana ca parte a
procesului de armonizare. Acesta a fost un concept nou in viziunea belgiana dar este
interpretat ca dand sensul intregii situatii financiare, care trebuie sa ofere o imagine reala
si transparenta asupra imaginii firmei. De fapt, acest concept nu a fost niciodata absorbit
de practicienii belgieni, insa contul de profit si pierdere si bilantul nu au impiedicat
vizualizarea unei imagini fidele, iar o dezvaluire a notelor anexate este suficienta pentru a
corecta situatia initiala.
In ceea ce priveste relatia dintre substanta si forma, forma juridica este, de obicei,
aderata la ea, cu toate ca in ultimii ani, au existat unele semne de schimbare, cum ar fi o
cerinta de a valorifica leasingul financiar, in cazul in care substanta economica ar
respinge forma.
In general, sistemul contabil belgian prezinta un puternic caracter fiscal in
prezentarea situatiilor financiare, incorporand si o imagine fidela a patrimoiului. Acest
lucru este valabil nu numai companiilor mici, dar mai ales celor consolidate Pregatirea
declaratiilor financiare este considerata de comunitatea de afaceri si de profesia contabila
ca o modalitate de indeplinire a cerintelor detaliate stabilite in statutul de contabilitate.
Legi speciale si decrete regale coexista cu rapoartele anuale de societati de
holding, companii de asigurari, fondurile de pensii si spitale.
Legea contabilitatii cu privire la conturi individuale ale unei companii contine
reglementari detaliate cu privire la procedurile de contabilitate, include o descriere
detaliata standard de conturi detaliate si un formular oficial, nu numai pentru a bilant si a
contului de profit si pierdere dar si pentru note. Decretele legale cu privire la conturile
consolidate cuprind o detaliere a bilantului consolidat si contul de profit si pierderi, dar
nu si
detaliate pentru formatul notelor explicative.
Fiecare intreprindere, tinand seama de natura speciala a activitatii sale, trebuie sa
definineasca reguli pentru a fi utilizate la evaluare prin metoda inventarului sau de
afaceri si in
special, de stabilire si de ajustare, depreciere, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si a
reevaluarilor. Evaluarea, deprecierea, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli trebuie sa
indeplineasca criteriile de prudenta, sinceritate si buna credinta.
Principiul prudentei este discutat in continuare in conditiile legii, dar criteriile de
sinceritate si buna-credinta nu sunt definite in mod explicit. In plus, legiuitorul prevede
ca pentru a fi in concordanta cu principiile si telurile stabilite, trebuie respectat si
principiul prudentei, dar nu il defineste pe acesta din urma.
Principiul continuitatii activitatii - cu exceptia cazurilor expres mentionate in
conturile anuale, se presupune ca situatiile contabile au fost intocmite in concordanta cu
principiul continuitatii activitatii.
Principiul permanentei metodelor - metodele de evaluare nu trebuie sa fie
schimbate de la un exercitiu financiar la urmatorul. In cazul unei abateri de la acest
principiu, elementele cele mai importante trebuie schimbate in conformitate cu noua
metoda, in deschiderea bilantului in anul in care au avut loc modificarile. Aceasta implica
faptul ca efectul cumulat al schimbarilor de la inceputul anului financiar nu trebuie sa fie
introduse in contul de profit si pierdere, dar ar trebui introduse direct in capitalurile
proprii. Micile societati, pot totusi sa treaca efectul cumulat direct in contul de profit si
pierdere. O schimbare in politicile contabile va implica inevitabil faptul ca sumele
declarate in contul de profi si pierdere, bilant si raportul anual nu pot fi comparate cu cele
din anii anteriori.
Principiul evaluarii permanente Legislatia prevede faptul ca elementele
componente ale activelor si pasivelor trebuie evaluate in mod individual. Scopul acestei
dispozitii este de a evita adoptarea unei abordari a portofoliului in evaluarea acestor
elemente. Prin urmare, nu este permis ca in vederea unei evaluari sa se adopte un punct
de vedere in care evaluarea unui activ sa fie prea ridicata in comparatie cu evaluarea prea
mica a unui alt activ.
Principiul independetei exercitiului Se vor lua in considerare toate veniturile si
cheltuielile corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportarea, fara a se
tine seama de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor. Aceasta a presupus trecerea
de la conceptele de incasari si plati la o contabilitate de angajamente care acorda
prioritate cauzelor asupra efectelor, inregistrandu-se mai intai angajamentele si apoi
executarea lor.
Principiul intangibilitatii - potrivit acestui principiu bilantul de deschidere al unui
exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent, pentru a
asigura continuitatea si coerenta informatiilor privind pozitia financiara si rezultatele
realizate si pentru a evita pierderea de informatii.
Totusi, in conformitate cu normele contabile internationale, exista si anumite
exceptii cu privire la acest principiu, pentru anumite corectii care se impun
intreprinderilor care aplica pentru prima data reglementari contabile aferente unui
nousistem contabil ce presupune retratarea soldurilor finale ale exercitiului anterior
schimbarii.
Principiul necompensarii - Valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi
compensate cu valorile elementelor ce reprezinta capitaluri proprii si datorii, respectiv
veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor intre active si capitaluri proprii si
datorii, permise de reglementarile legale. Orice compensare ar avea ca efect o pierdere de
informatie si deci reducerea fidelitatii imaginii reflectate de catre situatiile financiare ale
entitatilor economice.
Principiul pragului de semnificatie - Presupune ca orice element care are o
valoare semnificativa si care prin importanta lor afecteaza deciziile, trebuie prezentat
distinct in situatiile financiare. Elementele cu valori nesemnificative vor fi insumate,
nefiind necesara prezentarea lor separata.
Prin aplicarea acestui principiu, informatiile prezentate in situatiile financiare
trebuie sa evite cele doua extreme posibile:
- sa fie prea sintetice si asta cu cat mai mult cu cat trebuie respectat si
principiul noncompensarii;
- sa fie prea abundente in detalii nesemnificative pentru luarea deciziilor.
Actul privind situatiile financiare nu contine nicio orientare concreta cu privire la
metodele de evaluare care ar trebui folosite in cazul in care compania nu ar mai avea o
activitate continua. Oricum, in practica generala regulile de evaluare a activelor si
pasivelor sunt intr-o anumita masura similare celor utilizate in bilantul de lichidare. Acest
lucru implica faptul ca valorile realizabile nete sunt utilizate in cazul activelor si ca
provizioanele sunt pentru acoperirea pasivelor in legatura cu restructurarea sau inchiderea
afacerii.
Desi in general, normele de evaluare raman vage, acest lucru nu inseamna ca
pregatirea situatiilor financiare este necesar mai mult timp fata de momentul evaluarii
activelor, pasivelor, a cheltuielilor si veniturilor.
CAP.2 ELEMENTE DE RAPORTARE FINANCIARA ANUALA
Bilantul – principii generale de clasificare
Actul privind intocmirea situatiilor financiare prevede ca situatiile anuale si situatiile consolidate trebuie redactate intr-o maniera clara, in conformitate cu legea si normele emise. Punctul de plecare al Actului privind Intocmirea Situatiilor Financiare este faptul ca formele detaliate contribuie la realizarea imaginii de ansamblu si a mijloacelor de comparatie mentionate mai sus.
Bilantul poate fi prezentat atat in format orizontal cat si vertical. Contul de profit si pierderi poate fi prezentat in formatul de tip lista prin clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa tipul sau natura lor. Structura bilantului si a contului de profit si pierderi pot fi schimbate de la un an la altul numai in cazul unor circumstante special care se aplica. Doua formate nu pot fi combinate. Orice modificari facute trebuie sa fie specificate si explicate in note.
Dispozitiile privind prezentarea bilantului si a contului de profit si pierdere intr-un format specific se aplica la toate tipurile de companii care intra sub incidenta legii. Relatari privind anumite reguli se aplica doar in cazul intreprinderilor mici si mijlocii. Legea nu se aplica bancilor, institutiilor de credit si societatilor de asigurari.
Situatiile financiare sunt reglementate pe de-o parte din raportul anual ce consta in
bilant, contul de profit si pierdere si notele explicative la bilant. Bilantul trebuie sa fie
prezentat imediat dupa incheierea exercitiului financiar si trebuie sa indice pierderea sau
profitul perioadei trecute. LegislatiA belgiana a stabilit ca forma bilantului sa fie pe
orizontala. In ceea ce priveste contul de profit si pierdere, fiecare societate are
posibilitatea de a alege modul de prezentare: orizontal sau vertical. In conturile
consolidate companiile poat prezenta situatia, fie prin natura lor sau de functie.
Societatile cu raspundere limitata, private sau publice, cooperativele sau
parteneriatele pe actiuni trebuie sa includa un raport al administratorului, si, bineinteles,
un raport de audit in cazul in care acestea sunt supuse auditului. Publicarea unor
declaratii, cum ar fi fluxul de numerar sau rapoartele de mediu, este optionala. Cu toate
acestea, cu scopul de a fi in masura sa evalueze rezultatele firmei, pentru a crea locuri de
munca, companiile sunt obligate prin lege sa ofere date specifice cu privire la politica de
ocupare a fortei de munca. Din 1995, bilantul social a devenit parte integranta a situatiilor
financiare ale unei companii.
Acest bilant social este format din patru capitole. Un capitol include o imagine de
ansamblu a numarului de personal angajat la data elaborarii bilantului, analize intre
modalitatea de lucru la norma intreaga si jumatate de norma, precum si pe categorii de
personal (de exemplu, manual, calificat in productie, personal tesa, personal de
conducere). Capitolul doi ofera doua explicatii pentru modificarea numarului de persoane
angajate in ultimii ani. Capitolul trei include informatii cu privire la modul de utilizare a
stimulentelor din partea Guvernului. Capitolul patru include informatii cu privire la suma
cheltuita pe educatie si formare profesionala si a numarului de angajati care au participat
la aceste. Companiile care sunt autorizate sa-si prezinte conturile anuale intr-o versiune
prescurtata au, de asemenea, permisiunea de a publica o versiune prescurtata a bilantului
social.
Firmele cotate la bursa trebuie sa prezinte periodic sau ocazional diverse rapoarte
informative, cu privire la situatia firmei. Cele periodice se prezinta la jumatate de an si
dupa un an. In raportul semestrial are urmatoarele elemente minimale ce trebuie a fi
dezvaluite: cifra neta de afaceri pentru o perioada de sase luni, rezultatul extraordinar,
rezultatul financiar, precum si rezultatele inainte si dupa impozitare. Raportul trebuie sa
contina informatii cantitative, impreuna cu o explicatie a rezultatelor si un rezultat cu
privire la situatia societatii. De asemenea se cere a fi o comparatie cu situatiile financiare
precedente. Acest raport ar trebui sa fie disponibil, cel mai tarziu, dupa trei luni de la
sfarsitul celei de-a doua perioade a anului financiar. Elementele calitative din raportul
intermediar trebuie sa fie calculate si evaluate in conformitate cu dispozitiile legii
contabilitatii. Raportul intermediar ar trebui sa precizeze daca acele situatii sunt auditate.
Raportul anual este compus din conturi individuale, conturi consolidate, raportul
administratorului, auditorului si raportul anual privind diagnosticul si pozitia actuala a
firmei. Acest buletin contine aceleasi elemente prezentate la raportul de la jumatatea
anului, cu toate acestea, cifrele sunt prezentate pentru o perioada de un an. Aceste date
cantitative trebuie sa fie insotite de o explicatie a rezultatelor si informatiilor cu privire la
activitatea firmei. Mai mult decat atat, ar trebui sa fie mentionate daca datele au fost
verificate si daca auditorul a emis un raport calificat . In acest caz, continutul de
calificare, trebuie sa fie dezvaluit.
In plus, societatile cotate trebuie sa comunice imediat, printr-un raport ocazional,
orice informatie care ar putea influenta pretul actiunilor sau alte instrumente financiare
emise de societate, in cazul in care informatiile au caracter public. Companiile listate ca
fiind noi pe piata trebuie sa publice trimestrial informatii cu privire la cifra de afaceri si
de rezultatele lor, impreuna cu estimarile viitoare.
Companiile care au un angajat al Consiliului trebuie sa pregateasca un raport
special cu privire la situatia financiara a companiei pentru acest lucru. Informatiile
prezentate lucratorilor Consiliului pot fi aprobate de catre auditorii financiari. Auditorii
vor analiza si vor declara ca informatiile reprezinta situatia reala de la companie si va
astepta participarea la reuniunea Consiliului pentru ca acesta sa raspunda la intrebari.
2.1. Practici de recunoastere si masurare
O comparatie intre reglementarile belgiene si Standardele Internationale de
Contabilitate IAS este prezentata mai jos. In Belgia, practicile de masurare si de
recunoastere sunt aproape identice cu procedurile prevazute de legea internationala de
reglementare contabila.
Comparatie intre reglementarile contabile belgiene si Standardele Internationale de
Contabilitate:
IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare. Sunt incluse aceleasi principii contabile
ca si in standardele de contabilitate. In ceea ce priveste substanta peste forma, forma
juridica de obicei, domina. In ceea ce priveste continutul situatiilor financiare, declaratia
prinvind un flux de numerar nu este necesara in Belgia, iar o declaratie de modificari
asupra capitalul este necesar doar pentru a conturilor consolidate.
IAS 2 Stocuri. Tratate in mod similar, in art 32 si 35-39 (RD 20011: FIFO. LIFO
si media ponderata a costurilorr acceptate.
IAS 7 Situatiile fluxurilor de trezorerie. Nu exista reglementari privind acest
standard.
I IAS 8 Politici contabile, modificari in estimarile contabile si erori. Rezultatele
ordinare si extraordinare sunt abordate intr-un mod similar in partea IV din RD 2001. Nu
exista nici o reglementare privind corectarea erorilor fundamentale: o redeclarare a
balantei de deschidere nu este permisa; modificari contabile abordate in art 30 si 127;
numai cele din normele de evaluare si de prezentare sunt mentionate singura cerinta fiind
in notele explicative la bilant.
IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilantuluiAbordare este similara in ambele
seturi de reguli: dupa balanta de verificare nu pot fi modificate elemente decat prin
ajustari in cazul in care acestea se refera la conditiile existente la data de balantei.
IAS 11 Contracte de constructii. Tratate de cercetare-dezvoltare in anul 2001.
Ambele metode de evaluare sunt permise: metoda contractului sau procedeul de
finalizare.
IAS 12 Impozitul pe profit. Doar impozitul amanat este recunoscut. De preferat ca
metoda de evaluare sa fie combinata cu una de recunoastere a diferentelor temporare.
IAS 14 Raportarea pe segmente. In notele explicative diferentele dintre diferitele
segmente ale industriei si geografice ar trebui sa fie raportate.
IAS 16 Imobilizari corporale tratate in mod similar.
IAS 17 Contracte de leasing. Principiile de baza de care beneficiaza in calitate de
leasing financiar sau de operare de leasing sunt definite in text
IAS 18 Venituri din activitati curente. Conceptul de venituri nu este explicat in
dreptul belgian de contabilitate.
IAS 19 Beneficiile angajatilor. Numai art. 54 (RD 2001) se ocupa de pensii si se
limiteaza la descrierea din aceste situatii, in care nici o dispozitie de pensii ar trebui sa fie
prezentata in bilant.
IAS 20 Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor
legate de asistenta guvernamentala. Subventiile guvernamentale aferente activelor
trebuie prezentate in bilant si separate de impozitele amanate. Prezentarea de subventii
aferente activelor este in conflict cu IAS 20. Toate celelalte subventii trebuie sa fie
prezentat sub forma de venituri (art. 95. RD 2001).
IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Tranzactiile straine in
valuta sunt reglementate doar de Buletinul 20 CNC/CBN. Prevederea este in
conformitate cu IAS 21 cu exceptia castigurilor nerealizate care ar trebui raportatate ca
venituri amanate. Pentru traducerea situatiilor financiare ale filialelor straine, decretele
consolidate permit aplicarea a doua metode: monetare / non-monetare si metoda de
inchidere rata metoda, insa standardul nu prescrie atunci cand fiecare din ele ar trebui sa
fie aplicate.
IAS 22 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Reorganizarile duty-free
sunt prescrise utilizand o metoda comparabila cu punerea in comun a intereselor, cu
cateva exceptii:
-reorganizari impozabile
-Consolidarea
IAS 23 Costurile indatorarii Cele doua metode sunt permise: capitalizarea si
vanzarea.
IAS 24 Prezentarea informatiilor privind partile legate. Dezvaluirea ar trebui sa
fie facuta in notele explicative ale bilantului asupra activelor financiare, creantelor si
investitiilor, creditele datorate partilor afiliate si rezultatele financiare obtinute de la
acestia. De asemenea, cuantumul datoriilor din aria securizata a companiei trebuie sa fie
dezvaluit in note.
IAS 26 Contabilizarea si raportarea planurilor de pensii. Un decret regal (1 aprilie
1991) se refera la situatiile financiare ale fondurilor de pensii. Aceste situatii financiare
au multe similitudini cu standardele financiara a societatilor de asigurare, in Belgia, si nu
sunt in conformitate cu activele nete cerute de IAS 26.
IAS 27 Situatii financiare consolidate si individuale. Decretul consolidat din
martie 1991 este in conformitate cu cea de-a saptea directiva, si, de aceea, intr-o mare
masura este aceeasi ca si IAS 27. Numai investitiile filialelor in societatea-mama ar
trebui sa fie transportate la costul de achizitie sau reevaluate.
IAS 28 Investitii in entitatile asociate. Investitiile in asociati in cazul in care
acestia au constituit declaratiile utilizand metoda punerii in echivalenta, metoda costului
sau o suma relevanta ar trebui sa fie utilizata.
IAS 29 Raportarea financiara in economiile hiperinflationiste. Nu exista
reglementari privinD hiperinflatia.
IAS 30 Informatii prezentate in situatiile financiare ale bancilor si ale institutiilor
financiare similare. Nu exista conflicte intre IAS 30 si decretul regal din 4 august 1996,
care reglementeaza raportarea financiara a bancilor si altor institutii financiare.
IAS 31 Interese in asocierile in participatie. Consolidarea proportionala ar trebui
sa fie utilizata pentru a raporta interesele in societatile mixte.
IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere. Nu exista reguli specifice
cu privire la noile instrumente financiare.
IAS 33 Rezultatul pe actiune. Acest subiect nu este abordat de catre legiuitorul
belgian.
IAS 34 Raportarea financiara interimara raportul intermediar consta numai dintr-
o declaratie de venit condensat si notele explicative selectate in Belgia
IAS 36 Deprecierea activelor. Sunt indicati doar termenii generali in ceea ce
priveste situatiile exceptionale de depreciere. Conceptul de unitate generatoare de
numerar nu se definite in conformitate cu legislatia belgiana.
IAS 37 Provizioane, datorii contingente si active contingente. Probabilitatea ca
intreprinderea va suporta modificari, ca urmare a unui eveniment din trecut este
suficienta , nu trebuie sa existe nici o obligatie de la data inchiderii bilantului. Se pot
consitui provizioane. O decizie privind restructurarea este suficienta a fi luata de
Consiliul de administratie inainte de data bilantului a pentru a configura o provizionul.
Restul prevederilor sunt tratate in mod similar.
IAS 38 Imobilizari necorporale. In temenii legislatiei belgiene nu se face
distinctie intre costurile de cercetare si dezvoltare , ambele putand fi valorificate. Cu
privire la activele necorporale generate intern, costurile indirecte pot fi incluse.
IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare. Nu exista reguli
specifice cu privire la instrumentele financiare
IAS 40 Investitii imobiliare. In conformitate cu legislatia belgiana numai
evaluarea in conformitate cu costul istoric cu reevaluare este permis.
IAS 41 Agricultura. Aceste elemente nu sunt abordate in legislatia belgiana.
2.2. Norme de evaluare a bilantului si a contului de profit si pierdere
Normele de evaluare a bilantului si a contului de profit si pierdere sunt de obicei,
la fel pentru ambele conturi individuale si consolidate. Cele mai multe reguli de evaluare
sunt conservatoare si de foarte multe ori juridice pentru definirea de active sau pasive.
Legislatorul si CNC / CBN au elaborat norme detaliate individuale, care sunt tipice unui
sistem codificat de legi, mai degraba decat principii generale si definitii. In consecinta, pe
de o parte, mai multe tipuri de active si pasive precum si unele articole sunt definite in
mod explicit in statut, in timp ce pe de alta parte, anumite informatii necesare bilantului
nu sunt definite deloc.
Normele de evaluare pentru cele mai importante posturi ale bilantului, sunt
descrise mai jos, impreuna cu diferentele dintre normele de conturi individuale si
consolidate. Evaluarea problemelor legate in special de conturile consolidate vor fi tratate
separat, ulterior.
Imobilizari necorporale
Partea de active a bilantului belgian incepe cu separarea cheltuielilor de
constituire,in functie de formarea, reorganizare si problema costurilor de imprumut,
pentru a putea fi valorificate. Deoarece acestea sunt de natura unor taxe amanate mai
degraba decat de natura unor active lichide, vor fi amortizate pe o perioada ce nu
depasete cinci ani.
Imobilizarile necorporale sunt urmatorul post din bilant. Acestea trebuie evaluate
la costul de achizitie, sub rezerva unui plafon la o suma ce nu trebuie sa depaseasca
niciodata sumace urmeaza a fi valorificata. Reevaluare de active necorporale nu este
permisa.
Fondul de comert in conturi individuale apare doar in doua situatii foarte
specifice. Inainte de toate, el poate aparea in momentul in care o companie cumpara o
alta companie sau este parte din ea. Fondul comercial este definit ca parte din costul de
obtinere a unei intreprinderi sau a segmentului de afaceri care depaseste net valoarea de
intreprindere sau de segment dobandita. In al doilea rand, vor aparea in caz de fuziune
sau de achizitie printr-un schimb de actiuni in urmatoarele situatii bine definite: atunci
cand (I) achizitorul are un procent din actiunile dobandite de companie, printre activele
sale si (2) valoarea transportata a acestor actiuni in bilantul achizitor este mai mare decat
valoarea actiunilor cotate. Daca apare o astfel de diferenta, o incercare ar trebui mai intai
sa se faca pentru a-l elimina prin ajustarea valorilor de anumite active sau pasive. Daca in
urma modificarii ramane o diferenta, ar trebui sa fie prezentata situatiile dupa ce
fuziunea sau achizitia are loc.
Active corporale
Active fixe corporale in mod normal, sunt contabilizate la cost (inclusiv toate
cheltuielile necesare pentru a aduce bunul in functiune) si amortizate la durata utila de
viata. Contabilitatea nu precizeaza metodele de deprecierea care ar putea fi utilizate. Cu
toate acestea, legile fiscale numai permit metoda liniara si metoda de amortizare fiscala.
In plus nu numai amortizarea este acceptata ca o cheltuiala deductibila. Foarte des
valoarea prezentata in activele corporale nu prea prezinta o vedere economiac a activele
de depreciat, utilizand metoda balantei fiscale, reducerea este adesea subestimata. Active
corporale pot fi reevaluate in cazul in care cresterea in valoare este de un caracter
permanent. Reevaluarea unui activ tangibil finit cu o durata de viata ar trebui sa fie
depreciata. Aceste cheltuieli suplimentare de amortizare nu sunt acceptate in scopuri
fiscale si surplusul din reevaluare nu constituie baza de impozitare.
Active financiare
Se face o distinctie intre sumele investite in filiale, in asociatii, precum si in alte
societati, care trebuie sa se prezinta separat. Toate debitori incasati intr-o perioada mai
mare de un an si platile efectuate pentru o perioada mai amre de un an sunt evaluate la
valoarea nominala.
Active curente
Stocurile reprezinta cea mai mica valoare din costul sau valoarea de piata.
Companiile pot alege sau nu includerea costurillor globale in costul de productie, in cazul
in care productia perioadei este mai mare de un an. Companii pot include, de asemenea,
dobanda din costul de productie. Pierderile nerealizate din plasamente vor fi taxate in
contul de profit si piedere. Titluri de valoare cu venituri fixe ar trebui sa fie evaluate la
costul de achizitie.
Pasive si dispozitiile
Pasive sunt impartite in bilant intre curente si pe termen lung si, de asemenea, ca
datorii financiare, datorii comerciale, etc.Informatii cu privire la garantarea
imprumuturilor sunt tratate in notele explicative. Prevederile sunt impartite in patru
categorii (pensii, impozite, de intretinere si reparatii capitale, precum si alte dispozitii).
2.3. Situatii financiare consolidate.
Companiile belgiene nu au avut niciodata un rol initiator in domeniul
contabilitatii consolidate. Desi multe companii mari s-au infiintat ca grupuri de societati,
nu poate fi spus ca este un fenomen spontan in Belgia. Primele initiative de reglementare
la sfarsitul 1960 si inceputul lui 1970 au fost cu privire la societatile de holding Acestea
au fost completate ulterior de catre directivele juridice. Decretul regal din 6 martie 1990
(Decretul de consolidare) reglementat la punerea in aplicare a celui de-al saptelea CE
directiva in legislatia belgiana. Au fost aplicabile tuturor societatilor industriale si
comerciale si, prin urmare, a avut un impact important de reglementare
IFRSurile adoptate de Uniunea Europeana sunt necesare, incepand cu anul
financiar 2005, pentru companiile listate, de la 2006, pentru banci si de la 2007, pentru
acele companii care au doar obligatiuni listate. Alte companii sunt permise, incepand din
2004, la inceputul anului in loc de a adopta IFRS belgian GAAP lor in situatiile
financiare consolidate (irevocabila alegere).
Compania financiare. GAAP-urile belgiene sunt inca . Standardelor
Internationale de Contabilitate (IASB) si SUA Financial Accounting Standards Board
(FASB) au fost comise pentru a converge IFRS si US GAAP de la Norwalk Accord din
2002. Posibil ca si altele, inclusiv de reglementare, au avut un statut de convergenta
pentru a simplifica si raportarea financiara si a reduce povara pentru companiile listate,
in special cele cu un stoc de cota de piata in mai mult de o jurisdictie. Securities and
Exchange Commission (SEC), sau 'foaie de parcurs', pentru a scoate US GAAP cerintei
de reconciliere pentru emitentii straini privati, folosind IFRS, a sustinut in continuare spre
convergent IFRS si US GAAP ca un constituent esential. In plus, Comisia Europeana a
aruncat in spatele sau greutatea de convergenta ca parte a strategiei sale de a proteja mai
bine investitorii interni care investesc in non-europene.
Cele trei mari tipuri de convergenta aflate in curs de proiecte in desfasurare:
Proiecte comune in cazul in care standardele sunt de asteptat sa fie in acelasi
cuvant (Business Combinatii Faza 2 este primul exemplu de aceasta abordare);
Pe termen scurt, in cazul in care proiectele de convergenta pe raspuns, fie in SUA
sau IFRS GAAP par posibile pe o baza rapida (impozitul amanat este un exemplu
de contabilitate); si
In curs de dezvoltare la un consens privind abordarea pe termen lung, proiecte
care sunt de natura mai conceptuala (de venituri si recunoasterea cadrul
conceptual sunt exemple).
Avem doua organisme oficiale de interpretare: Comitetul International de
Raportare si Interpretare Financiara (IFRIC) si Emerging Issues Task Force (EITF). Dar,
in plus, FASB se orienteaza spre dormarea , in timp ce numeroase grupuri nationale de
orientare si autoritatile de reglementare responsabile cu aplicarea IFRS pentru companiile
listate incep sa se adauge la literatura de specialitate. Daca toate aceste interpretative si
organisme de reglementare nu poat lucra in armonie si sa evite adaugarea de norme si
multipleu diverselor interpretari la principii, la sfarsit, obiectivel armonizate la nivel
mondial a standardelor de contabilitate nu poate fi atinse.
Acest lucru ar putea parea tot mai degraba pesimist, dar se poate ca, cateva obiective sa
fie atinse cu usurinta. Intre timp, Price waterhouse Coopers isi mentine angajamentul de a
sprijini convergenta pe un singur set de standarde de raportare pentru companiile in
pietele de capital, si cred ca piata de capital colectiva in anumite circumscriptii poate
atinge acest obiectiv.
In conformitate cu prevederile Comisiei Europene (CE) a Regulamentului nr
1606/2002, societatile cotate, in Belgia, sunt necesare pentru a utiliza Standardele
Internationale de Raportare Financiara (IFRS), dupa cum este aprobat de Uniunea
Europeana, pentru pregatirea conturilor consolidate.
In ceea ce priveste optiunile disponibile pentru statele membre de a permite sau
impune standardele internationale in alte tipuri de conturi pentru diferite tipuri de
companii sunt interesate, din 2008, CE raportul privind punerea in aplicare a
Regulamentul Nr 1606/2002 care afirma ca Belgia cere IFRS in conturile anuale
enumerate de companiile aflate pe piata de investitii si va lua in considerare, permitand
IFRS in conturile anuale pentru alte companii (cotate si necotate), o data cu evaluarea
acestor aspectele
fiscale si juridice ale acestei decizii.
Mai mult, folosirea IFRS-urilor este permisa in contabilitatea consolidata
de toate celelalte companii si este necesara in conturile consolidate ale institutiilor de
credit si firmele de investitii.
Companiile care nu sunt obligate sa utilizeze IFRS sau aleg sa nu le utilizeze,
folosesc reguliele belgiene general acceptate
Comitetul pentru Standarde de Contabilitate (ASC) a publicat 'Politica plan
privind punerea in aplicare a IFRS, Regulament, precum si convergenta la sistemul
contabil belgian fata de IFRS ' cu obiectivul de a' ajusta 'contabilitatea belgiana la cadrul
IFRS.
In iunie 2008, nu existau suficiente informatii la dispozitia publicului in ceea ce
priveste
progresul inregistrat in eliminarea diferentelor dintre sistemul belgian si cerintele
internationale.
In 2005 un raport de evaluare elaborat de Institutul de Contabilitate Publica si
Consultanta Fiscala (IEC), prezentat la Federatia Internationala a Contabililor (IFAC)
descrie cadrul de reglementare si de stabilire a standardelor pentru raportare financiara in
Belgia.
Cerintele de pregatire a declaratiei fiscale pentru companiile listate sunt cuprinse
in decretul regal din 4 decembrie 2003, precum si articolele 97-106 din Codul de
companie din 2001, care sunt completate de Euronext la articolul Book.
Companiile belgiene private pregatesc situatiile financiare in conformitate cu
articolele 97-106 din Codul de companie din 2001 si Legea cu privire la contabilitate si
conturile anuale ale companiilor din 1975.
Companiile externe private pregatesc situatiile financiare in urma articolului 107
din Codul de companie din 2001, completata prin decretul regal din 30 ianuarie 2001.
Contabilul Comisiei Standard (ASC), care este supravegheat de catre Ministerul
Afacerilor Economice, ofera asistenta tehnica pentru autoritatile responsabile de instituire
a
Regulamentul de contabilitate.
O serie de publicatii privind principiile contabile general acceptate pentru a
sublinia
diferentele dintre cadrul belgian si a Standardelor Internationale de Raportare Fincial
(IFRS), eliberat de Standardele Internationale de Contabilitate (IASB). Conform
Comitetului European al Bancilor Bilantul de date.
Principalele diferente intre legislatia belgiana si IFRS sunt in principal, pe baza de
principiul prudentei si pe existenta unui povarei fiscale care influenteaza puternic regulile
belgiene, deoarece situatiile financiare sunt principala baza de impozitare. Cu toate
acestea, astfel cum a fost remarcat de catre Comitetul European al Bancilor Bilantul de
date de birouri, in decembrie 2003, ASC a publicat in 'Planul de politica cu privire la
aplicarea IFRS de regulamentare si de convergenta a sistemului belgian Legea
Contabilitatii spre IFRS ', cu obiectivul de a initia' o practica de adaptare a practicilor
actuale de contabilitate,
cadru la standardele IFRS. Acest lucru a determinat constituirea a trei grupuri de lucru, cu
accent pe urmatoarele aspecte: legislatia fiscala, dreptul societatilor comerciale, precum
si ale intreprinderilor mici si mijlocii, marimea intreprinderilor. Din iunie 2008, nu exista
nici o
informatie la dispozitia publicului cu privire la progresul inregistrat in eliminarea
diferentelor dintre cerintele sistemului contabil belgian si cel international.
Cu toate acestea, pe 19 iulie 2002, Comisia Europeana (CE) a adoptat
Regulamentul nr 1606/2002 care necesita adoptarea unor IFRS emise de IASB. In cadrul
acestui
regulament, companiils sunt obligate sa isi pregateasca situatii financiare consolidate
folosind IFRS a aprobat de catre Uniunea Europeana incepand cu 1 ianuarie 2005.
In ceea ce priveste optiunile disponibile pentru statele membre care sa permita sau
sa solicite standardele internationale si in alte tipuri de conturi pentru diferite tipuri de
companii interesate, Guvernul Belgiei a introdus o serie de decrete (Royal) pentru
pregatirea situatiilor financiare.
2.4 Coordonate ale procesului de convergenta
Ca termen, „a converge” semnifica a ajunge in acelasi punct sau la acelasi
rezultat.
Pentru a intelege continutul acestui concept aplicat la nivel contabil, trebuie pornit
de la realitatea ca o armonizare perfecta a normelor contabile nu poate exista, din
moment ce fiecare sistem contabil este influentat de variabile economice, financiare,
fiscale, sociale, juridice si culturale ale mediului. Eforturile de armonizare regionala au
atenuat diferentele dintre practicile contabile dar nu au putut sa le elimine. De exemplu,
Directiva a IV-a europeana, desi aplicata in toate tarile membre, nu a fost perceputa in
mod unitar. De asemenea, desi exista o oarecare armonizare intre sistemele contabile
anglo-saxone, exista totusi diferente intre contabilitatea americana si cea britanica, spre
exemplu.
Solutia ar fi convergenta, tradusa prin alinierea, fara preluare identica, la normele
contabile internationale. Mai exact, convergenta presupune un singur set de standarde, cu
posibilitatea adaptarii lor la realitatile nationale, elaborate cu concursul reprezentantilor
mai multor tari.
Astfel, sistemele contabile nationale ar trebui sa-si adapteze propriile norme la
cele internationale (IAS/IFRS) sau chiar sa le adopte cu un anumit numar de schimbari.
Organismul international de normalizare contabila (IASB: International
Accounting Standards Board, engl.) si cel american (FASB: Financial Accounting
Standards Board, engl.) au semnat un acord (numit de la „Norwalk”, sediul FASB),
avand ca finalitate asigurarea unei convergente mai importanta a referentialelor contabile
emise de cele doua organisme de reglementare contabila. Oficialii celor doua organisme
de normalizare contabila au declarat ca asigurarea convergentei normelor contabile la
nivel mondial semnifica alinierea normelor contabile considerate de baza, prin adoptarea
variantei doctrinare considerata cea mai buna: daca norma americana (US GAAP) este
mai buna se schimba norma internationala si invers. Pe de alta parte, convergenta
presupune si o aliniere a referentialelor contabile nationale la normele IFRS emise de
IASB, pana la aceasta data IASB realizand o serie de acorduri cu organisme de
normalizare contabila din diferite tari.
Procesul de convergenta este vizibil pentru lucrarile IASB: intr-o prima faza, de
„amelioare” a normelor IAS existente, au fost revizuite mai multe norme IAS, una a fost
abrogata (IAS 15) iar altele costituie inca obiectul unui proiect separat de ameliorare
(IAS 32 si 39 privind instrumentele financiare). In plus, au fost adoptate norme noi, (cele
sapte norme IFRS), convergente cu referentialul contabil american.
De asemenea au fost facuti pasi importanti in directia convergentei si de catre
organismul american de normalizare. FASB a emis mai multe standarde care elimina
diferentele existente in raport cu referentialul international (de ex. SFAS 151, 153, si 154)
si a amendat o norma (SFAS 123) pentru a fi mai aproape de tratamentul international.
Directiile mari de convergenta intre FASB si IASB sunt urmatoarele:
a) convergenta privind situatiile financiare (raportarea financiara);
b) convergenta privind gruparile de intreprinderi;
c) convergenta privind cadrul contabil conceptual;
d) convergenta privind recunoasterea veniturilor.
Convergenta intre cele doua referentiale vizeaza insa si alte aspecte, cum ar fi:
operatiunile de leasing, stingerea datoriilor, raportarea castigului pe actiune sau impozitul
pe profit.
In esenta, termenul de „armonizare” a fost inlocuit cu cel de „convergenta”, care
denota o crestere a compatibilitatii intre referentialele contabile globale ca urmare a
importantei pietei financiare americane in economia globala.
S-a dezbatut mult continutul procesului de „convergenta”, proces acceptat intr-o
masura tot mai mare pe plan mondial. Convergenta este esentiala pentru dezvoltarea si
buna functionare a pietei internationale de capital. Participantii cheie pe aceste piete
(intreprinderi, utilizatori de informatii financiare cum sunt analistii financiari si
investitorii, organismele de reglementare) doresc sa o vada realizata. Tot mai multe
fluxuri traverseaza frontierele, activitatile de fuziune sunt tot mai numeroase, investitiile
externe continua sa creasca substantial. Asadar, normele contabile trebuie sa fie coerente
cu pietele internationale.
Obiectivul IASB este ca normele internationale si nationale sa convearga spre
norme de inalta calitate.
Aceasta s-ar putea realiza printr-o colaborare cu autoritatile nationale pe baza
unor proiecte comune, prin monitorizare si prin intensificarea comunicarii.
Obtinerea convergentei in viziunea IASB se poate realiza prin:
- existenta unui cadru conceptual unic
- colaborari in cadrul unui parteneriat real
- alegerea celei mai bune alternative indiferent de originea ei
- crearea unor mecanisme pentru interpretari pertinente
Actiunile mentionate trebuie sa fie concertate cu aspecte de natura practica cum
sunt: alinierea reglementarilor fiscale, de piata, juridice, asigurarea calitatii auditului si a
conducerii intreprinderilor.
IASB lasa la latitudinea statelor optiunea de extindere a IAS/IFRS de la conturile
consolidate ale societatilor cotate la societatile mici si mijlocii (IMM-URI), fie ca sunt
cotate sau necotate.
Liniile generale ale programului de lucru al IASB se refera la trei obiective:
- favorizarea convergentei in materie normativa
- facilitarea aplicarii normelor
- ameliorarea normelor existente
In afara acestor teme, au fost identificate alte subiecte care vor fi incredintate spre
studiu unora dintre normalizatorii nationali. Dintre acestea se poate mentiona un proiect
legat de intreprinderile mici si mijlocii care va studia necesitatea furnizarii unor
instrumente specifice nevoilor de informatii financiare in tarile emergente sau pentru
anumite categorii de intreprinderi cum sunt IMM-urile sau intreprinderile individuale.
Asadar, trendul mondial este realizarea convergentei, curent la care se aliniaza si
Europa. Incepand cu 1 ianuarie 2005, aceasta a trecut la aplicarea efectiva a normelor
contabile internationale – ca modalitate de asigurare a convergentei contabile. Inca
inainte de aceasta scadenta – valabila dupa cum se stie pentru societatile cotate si
conturile lor consolidate – ne-am formulat cu totii o serie de intrebari vis-a-vis de.
In paralel cu regulamentul amintit, Consiliul european pregatea un proiect de
modificare a directivelor a IV-a si a VII-a in cadrul unei directive numita de
“modernizare” pentru a permite convergenta totala (fie de drept, fie prin optiune/de fapt)
a solutiilor internationale cu cele fixate in vechile directive. Proiectul urmarea ca
adoptarea IAS/IFRS sa respecte exigentele directivei a IV-a si a VII – a, adica sa dea o
imagine fidela si onesta a situatiei financiare si a rezultatelor unei intreprinderi. Aceasta
cerinta nu implica totusi o stricta conformitate cu fiecare dintre dispozitiile directivelor
europene.
Justificarea actiunii in cauza era crearea unor conditii de concurenta uniforme
pentru societatile europene care aplica IAS/IFRS, respectiv pentru cele care nu le aplica.
Or, cele care nu aplicau normele internationale, aveau ca unica sursa de drept contabil
directivele IV si VII. In consecinta, aceste directive era important sa reflecte dezvoltarile
contabile pe plan international.
Pentru a intelege ritmul si amploarea procesului de convergenta pe plan european,
ni se pare relevanta expunerea unei scurte statistici privind situatia din Europa inainte de
anul 2005. Astfel:
71 % din intreprinderile europene recunosteau beneficiile raportarii dupa
IAS/IFRS
57% dintre intreprinderi agreau reglementarea contabila facuta mai degraba de un
organism paneuropean sau global decat unul national
81% dintre intreprinderi doreau libertatea de a opta pentru IAS/IFRS inainte de
2005
Desigur, exista diferente mai mari sau mai mici intre normele nationale si cele
internationale. Credem ca, in timp, diferentele se vor atenua. Dar pana atunci, ele trebuie
cunoscute si gestionate.
Intr-o prezentare sintetica, principalele diferente intre normele europene si
IAS/IFRS sunt:
a) IAS/IFRS au fost destinate facilitarii comunicarii de informatii pe pietele de
capital, in timp ce normele nationale ale multor tari din Europa au urmarit sa
sprijine politica fiscala si alte scopuri de reglementare.
b) IAS/IFRS au fost destinate asigurarii transparentei prin intermediul publicarii
si al cresterii gradului de utilizare a valorii juste pentru active si datorii.
Astfel, pot intra in contradictie cu norme nationale care permit o prezentare
limitata si o evaluare guvernata de principiul prudentei si de costul istoric
CONCLUZII
Pregatirea situatiilor financiare, in Belgia, a fost considerata in trecut o mare
masura, in aplicarea reglementarilor contabile detaliate emise de catre guvernul belgian
de contabilitate de reglementare si normele de evaluare incluse in acesta sunt dominate de
o norma juridica si fiscala puternic dezvoltaat. Pe parcursul secolului al XX-lea
contabilitatea intreprinderii a fost cea mai importanta sursa de informatie financiara in
Belgia. Contabilitatea a fost in general, si inca este, condusa de impozitare. La sfarsitul
secolului al XX-lea au aparut doua evolutii. In primul rand, de la inceputul anilor 1990,
situatiile consolidate ale companiilor mari au luat importanta deosebita ca o sursa de
informatii financiare. In al doilea rand, influenta IAS. US GAAP si alte GAAPstaine in
practicile contabile belgiene a devenit mult mai puternic ca urmare a efectelor
internationale de armonizare.
Belgia ar putea intra intr-o 'recesiune grava' in 2009, in contextul in care
ansamblul indicatorilor economici de la sfarsitul anului trecut, in frunte cu inflatia, denota
o perspectiva sumbra asupra economiei, sustine Guy Quaden, guvernatorul bancii
centrale a Belgiei. Acesta a declarat ca produsul intern brut din 2009 ar putea scadea cu
1,9%, marcand intrarea Belgiei intr-o recesiune grava. In decembrie, acesta anticipa o
scadere cu doar 0,2% a PIB-ului, informeaza AFP.
BIBLIOGRAFIE
1. Jorissen, A. and Maes, L. The principle of fiscal neutrality: the cornestone of
the relationship beetwen financial reporting and taxation in Belgium. Europian
Accounting Review
2. Deaconu A., Impactul convergentei contabile asupra reglementarilor si
practicilor nationale, volumul conferintei „Contabilitatea mileniului III”, Editura Sincron,
Cluj-Napoca, 2003
3. Pauwels, P. Accounting and Reporting in Belgium
4. Deaconu A., Contabilitatea Intreprinderilor Mici si Mijlocii – standarde
nationale, europene sau internationale ?, 3rd International Conference „An Entreprise
Odyssey: Integration or Disintegration”, June 15-17 th, 2006, Zagreb, Croatia
