Sistemul metodelor de instruire si educare in educatie fizica si sport1.Definitia si functiile metodelor didacticeConform conceptiilor prezentate de specialistii din domeniul stiintelor pedagogice, dar si a celor din educatia fizica, metoda reprezinta calea prin care se transmit si se insusesc cunostintele, deprinderile motrice, se formeaza priceperi motrice, se dezvolta aptitudini psihomotrice, si se educa aptitudini morale, estetice si de vointa. Conceptul de metoda' isi are originea din grecescul 'methodos' care inseamna cale, drum de urmat, pentru realizarea obiectivelor, finalitatilor propuse. Fiecarei discipline, de invatamant, ii corespunde o anumita metodologie didactica, ce s-a dezvoltat si adaptat in functie de caracteristicile particulare ale acesteia. Realizarea optima a activitatii instructiv-educative, in educatie fizica, depinde de modul cum se desfasoara aceasta activitate, de continuturile abordate, de formele organizatorice.In Enciclopedia educatiei fizice si sportului din Romania, Voi.IV.pag 245, metoda este explicata ca fiind un mod sistematic de cercetare, cunoastere si de transformare a realitatii obiective', iar metodele de invatamant sunt considerate ca fiind un complex de operatii folosit in activitatea didactica a educatiei fizice si sportului care formeaza unitatea procesului de predare (condus de pedagog) si de insusire (realizat de elev), menit sa asigure volumul de cunostinte, de priceperi si de deprinderi specifice, corespunzator obiectivelor si finalitatilor stabilite de programele didactice scolare. Se diversifica in cadrul didacticii acestor domenii, in functie de mijloacele folosite in: explicatie, demonstratie, exersare, corectare, verificare si evaluare'.Metoda didactica,in educatia fizica, este considerata ca fiind modalitatea (calea), cu cea mai mare eficienta, de organizare si desfasurare a procesului de predare, invatare, evaluare. in cadrul metodelor, in functie de modalitatea de aplicare practica a metodei au aparut procedeele metodice.Procedeul metodicreprezinta modalitatea particulara de aplicare a unei metodeIn conditii si situatii concrete, pe care Cretu, C, 1998, pag 9) o considera ca fiind o tehnica mai limitata de actiune'. Metodele folosite in pregatirea sportiva sunt metode cu un caracter mare de generalizare, folosite si in celelalte discipline de invatamant, dar adaptate la specificul activitatii de educatie fizica si sport.Metodologia instruirii sau metodologia procesului de invatamant,reprezentata de totalitatea metodelor utilizate in scopul realizarii obiectivelor educatiei fizice si sportului, presupune abordarea unororientari metodologice(modul specific de combinare a metodelor si procedeelor metodice cu principiile didactice) specifice activitatii de educatie fizica si sport. in practicarea educatiei fizice si sportuluistrategia didactica,denumita si strategia instruirii, este data de modul de aplicare a metodelor in functie de mijloacele si formele de organizare a activitatii. Strategia didactica este conceputa in mod diferit, de catre fiecare profesor in parte, in functie de capacitatea creatoare, capacitate ce se manifesta atat in proiectare cat si in conducerea procesului didactic. De ea depinde, in mare masura, eficienta lectiei de educatie fizica sau de antrenament sportiv. Presupune organizarea activitatii in functie de tematicele abordate, obiectivele operationale, nivelul de pregatire al elevilor, timpul alocat activitatii, dotarea materiala, locul de desfasurare, conditiile climaterice si nu in ultimul rand de preferintele elevilor.Conform conceptiei lui Cerghit, L, in 1997.si Cristea,S., in 1998, folosirea metodelor de instruire indeplineste realizarea urmatoarelor functii: formativa, cognitiva, motivationala, normativa, instrumentala.Functia formativ-educativa,reiese din actiunea ceoproduce miscarea in dezvoltare psihomotorie si intelectuala a elevilor. Exemplu in acest sens il reprezinta folosirea metodei intrecerilor in cadrul activitatii practice, dar cu obligativitatea respectarii regulilor (la semnal se alearga, cu intrecere pana la obstacol, pe care obligatoriu il ocolesti si te intorci rapid la coada sirului). in acest test, elevul trebuie sa cunoasca punctul de plecare,modul dedeplasare, punctul de intoarcere, regula de intoarcere si punctul de sosire,ceea ceinseamna ca el participa cognitiv, afectiv, motric si moral la realizareaacesteisarcini. Metoda de exersare prin intrecere, in acest caz, contribuie la formarea complexa a elevilor.Functia cognitivaevidentiata mai alesprincontributia pe care o are folosirea metodelor de instruire asupra dezvoltarii proceselor psihice, in principal asupra memoriei, gandirii, judecati, observatiei, atentiei, analizei, spiritului de decizie si discernere etc. Exemplu prin intermediul descrierii (prin dispozitiile, comenzile, indicatiile, corectarile, aprecierile, dezaprobarile etc), folosita in cadrul activitatii practice, se produce retinerea cunostintelor transmise. in acest sens, elevul retine aspectele teoretice privind deprinderea motrica, proba tehnica, procedeul tehnic, memoreaza regulile de executie ale acestora, ceea ce inseamna ca el participa cognitiv la rezolvarea sarcinilor. Metoda descrierii in combinatie cu exersarea contribuie la insusirea cunostintelor legate de activitatea desfasurata si la formarea unui bagaj larg de deprinderi, privind modalitatile de executie a exercitiilor.Functia motivationalase realizeaza mai ales prin caracterul distractiv-recreativ al activitatilor desfasurate. Formarea unei motivatii temeinice presupune implicarea profesorului in explicarea rolului si influentelor pe care le pot avea exercitiile fizice asupra dezvoltarii personalitatii, dar si prin modalitatea de organizare si desfasurare ale acestora. Exemplu: folosirea in cadrul povestirii a unor analogii (sa alergam iute ca iepurasul) contribuie la formarea motivatiei si implicit la educarea unor aptitudini psihomotrice.Functia normativa de optimizare a actiuniieste rezultatul folosirii indicatiilor metodice si al respectarii cerintelor, regulilor, instructiunilor etc. Respectarea stricta a indicatiilor, a regulilor impuse de activitatea ce se desfasoara, ora de ora, exercitiu de exercitiu, contribuie la:educarea valorilor morale si la formarea conduitei civice;formarea respectului fata de munca depusa;formarea responsabilitatii fata de sarcinile incredintate .Functia instrumentaladecurge din faptul ca metodele sunt folosite ca instrumente de lucru in scopul realizarii obiectivelor finale, cadru, de referinta si operationale Exemplu: exersarea alergarii cu pas lansat de viteza contribuie la dezvoltarea aptitudinii de viteza, dar si la insusirea tehnicii alergarii de viteza.2.Clasificarea metodelor didacticeMetoda, considerata ca fiind o cale, o modalitate de lucru, sau un program dupa care se desfasoara actiunile practice si intelectuale, contribuie la indeplinirea obiectivelor si sarcinilor didactice imediate, intermediare si finale.O clasificare acceptata, in mare parte de specialistii din pedagogia generala, cat si de specialistii din educatia fizica, grupeaza metodele dupa evolutia lor istorica in :metode clasice(traditionale), verificate si stabilizate in ceea ce priveste eficienta procesului instructiv-educativ. Din aceasta grupa fac parte: expunerea, conversatia, demonstratia, exercitiul/exersarea etc;metode moderne,noi, ce vin sa completeze, sa usureze si sa stimuleze activitatea instructiv-educativa. Din aceasta categorie fac parte modelarea, algoritmizarea, problematizarea, brain-stormingul etc.in cadrul anumitor metode, au aparut si s-au concretizat o serie de procedee metodice care constituie modalitati de lucru particularizate sau variante specifice prin care se cauta sa se influenteze dezvoltarea subiectilor.Astfel incadrulexpuneriiauaparutcaprocedeemetodice:povestirea,explicatia, prelegerea, iar exersarea poate fi globala sau fragmentata etc.Existenta unui numar mare de metode si de procedee metodice, folosite in educatia fizica, privind instruirea si educarea, impune sistematizarea si gruparea acestora. Astfel Carstea Gh., in 'Teoria si metodica educatiei fizice si sportului', aparuta in 2000, considera ca metodele din educatia fizica si sport constituie un sistem si le grupeaza in: metodele de instruire propriu-zisa, metodele de educatie, metodele de corectare a greselilor de executie, metodele de verificare, apreciere si notare, metodele de refacere a capacitatii de efort'. Se impune sa subliniem si faptul ca aceasta grupare a metodelor nu este stricta. Ele pot fi grupate, de asemenea, dupa scopurile didactice urmarite in metode de predare, de invatare, de proiectare, de evaluare, de refacere. Cert este faptul ca metodele respective au dubla si chiar tripla actiune in functie de modalitatea lor de folosire. Astfel, explicatia poate fi folosita de profesor ca metoda de predare, de elev ca metoda de invatare sau evaluare, asa cum si exersarea poate fi folosita de elev ca metoda de invatare, evaluare si de profesor ca metoda de predare. La randul ei, modelarea poate fi folosita ca metoda de proiectare cand activitatea se structureaza pe baza modelelor intermediare (unitati de invatare/instruire reprezentate de exercitii cu finalitati de executie), dar si ca demonstratie cand se bazeaza pe prezentarea modelului (executie model).Realizarea procesului instructiv-educativ nu este rezultatul folosirii unei singure metode, ci rezultatul cumulat al impletirii si folosirii permanente a tuturor metodelor si procedeelor metodice. Astfel, demonstratia poate fi insotita de explicatie sau conversatie, poate precede sau urma exersarea. Folosirea unei metode de invatamant nu are un caracter strict, singular, unidirectional, ci unul multifunctional. Alegerea metodelor, in procesul instructiv-educativ, este actiunea ce necesita o mare responsabilitate din partea profesorului, intrucat aceasta trebuie sa asigure finalitatea educatiei fizice, finalitate ce este diferita de la clasa la clasa, de la un ciclu de invatamant la altul, de la un elev la altul.Caracteristic disciplinei Educatie fizica si sport este faptul ca insusirea deprinderilor motrice, a cunostintelor specifice acestora, dar si a celor ajutatoare se realizeaza in mod pregnant in lectia de educatie fizica, prin exersarea repetata (in proportie de 90%). Aceasta caracteristica specifica, impune profesorului de educatie fizica alegerea celor mai potrivite si adaptate metode si procedee metodice, in functie de etapele procesului instructiv-educativ (proiectarea, predarea, invatarea si evaluarea), dar si in functie de posibilitatile elevilor. Maiestria profesorului consta in realizarea combinatiei diferitelor metode didactice, care sa asigure insusirea deprinderilor motrice, retinerea cunostintelor de specialitate, dezvoltarea fizica armonioasa, educarea aptitudinilor psihomotrice, morale si de vointa.3.Metodele de predareTransmiterea, insusirea si evaluarea cunostintelor este un proces complex ce se realizeaza prin folosirea combinatiei tuturor metodelor. Formarea unei imagini, a unei reprezentari clare se realizeaza cu ajutorul metodelor verbale (povestirea, prelegerea, descrierea, explicatia, conversatia etc), insa perceptia si intelegerea reala este intregita de o observare dirijata asupra unei demonstratii corecte si de o executie simtita (perceputa, analizata de catre elev). Desfasurarea procesului instructiv-educativ, sub forma de lectie scolara, necesita proiectarea activitatii (cu ajutorul algoritmizarii si modelarii) si folosirea unor metode care sa stimuleze (invatarea prin descoperire, brain-stormingul) interesul si motivatia. Evaluarea (aprecierea, notarea) vine sa sublinieze eficienta metodelor folosite, contribuind astfel la transformarea comportamentului uman.3.1. Metodele verbaleTransmiterea cunostintelor, datelor sau dispozitiilor necesare insusirii, dezvoltarii si educarii se realizeaza cu ajutorul metodelor verbale ce folosesc cuvantul rostit, acestea fiind structurate in doua mari grupe:metode expozitive;metode conversative.3.1.1. Metodele verbale expozitiveExpunereaeste considerata ca fiind cea mai veche metoda de transmitere a cunostintelor si informatiilor. Ea foloseste limbajul, care trebuie sa fie accesibil nivelului de intelegere, clar, cursiv si curat exprimat (fara jargoane). Este o cale simpla, directa, rapida de transmitere a informatiei. De modalitatea de realizare a expunerii depinde in mare masura invatarea. intrucat prin expunere, se ofera, elevilor, cunostinte de-a gata, aceasta metoda, predispune elevii/studentii/sportivii la pasivitate, in procesul de receptionare-invatare.Expunerea este principala metoda prin care se realizeaza predarea in invatamantul universitar. in cadrul ei s-au perfectionat mai multe procedee metodice si anume: povestirea, explicatia si prelegerea-dezbaterea, descrierea. Folosirea unuia dintre aceste procedee metodice de expunere a cunostintelor depinde de varsta elevilor si de capacitatea lor de intelegere.Explicatiaeste o forma de realizare a expunerii succinte, ce are menirea de a preciza, a argumenta, a exemplifica, a lamuri si clarifica anumite situatii, aspecte sau mecanisme ale miscarii. Acest procedeu metodic se foloseste in toate sistemele de invatamant, de la copii cei mai mici pana la oamenii maturi. Dar intrucat implica operatii logice complexe (comparatia, analogia, analiza, sinteza, deductia, inductia) este mai putin folosita in invatamantul preprimar si primar. Este un procedeu cu mare utilizare in educatia fizica si antrenamentul sportiv, fiind stimulativ in ceea ce priveste participarea constienta si activa. intrucat explicatia foloseste o expunere logica si argumentata, profesorii si antrenorii pot dirijagandireaelevilor/sportivilorspredepistareaunoraspectemaiputin sesizabile, pot contribui la formarea unor judecati care sa determine o anumita executie, pot directiona si usura intelegerea ceea ce duce infinal lao executie constienta si la formarea motivatiei, interesului pentru activitate. Explicatia contribuie la insusirea cunostintelor de specialitate referitoare la: tehnicile si tacticile de executie corecta, cunoasterea regulilor si cerintelor ce trebuie respectate, intelegerea influentelor diferitelor exercitii asupra organismului, dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice, retinerea aspectelor privind formarea si perfectionarea unor deprinderi motrice. Cresterea eficientei explicatiei este un deziderat urmarit permanent de profesor (daca acesta se respecta si este preocupat de rezultatele muncii lui) si depinde de modalitatea de utilizare a acesteia.Folosirea explicatiei, in scopul transmiterii informatiilor si a justificarii si argumentarii necesita respectare anumitor cerinte. Ea trebuie sa fie:clara si prezentata intr-un limbaj corect din punct de vedere terminologic si gramatical, si, in acelasi timp, plastic scotand in evidenta ceea ce este mai important;precisa si scurta astfel incat sa capteze atentia subiectilor si sa memorarea informatiilor;sugestiva si prezentata la nivelul capacitatii de intelegere a elevilor, nici prea complicata (sa nu provoace aversiune), dar nici prea simplista (ca sa determine o participare pasiva) sa provoace neatentie, plictiseala;oportuna, adica sa fie folosita atunci cand este si unde este necesara.Realizarea unei explicatii bune, pe intelesul tuturor, asigura insusirea unor cunostinte teoretice precise si formeaza atitudini ce ajuta la:insusirea deprinderilor motrice de baza, a celor specifice unor ramuri de sport si la formarea priceperilor motrice;realizarea unei tinute fizice si morale corecte;executia unei miscari suple si frumoase;imbunatatirea nivelului de dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice;formarea si educarea calitatilor morale si de vointa.Exemplu de realizare a explicatiei pentru 'stand pe maini' balansarea piciorului spre inapoi trebuie sa fie energica si rapida, iar palmele se aseaza pe sol, cu degetele spre inainte, bratele sunt intinse. Pentru a mentine trunchiul pe verticala cateva secunde, toata musculatura trebuie sa fie incordata.Povestireaeste folosita in principal la nivelul invatamantului prescolar si in primele doua clase ale invatamantului primar. Consta in prezentarea verbala concreta si sistematica a unor actiuni, intamplari din viata animalelor sau a fenomenelor din natura, pe baza carora elevi isi fac anumite reprezentari pentru a intelege mai usor unele exercitii. De regula, profesorul insoteste povestirea cu demonstratii, materiale iconografice etc, pentru a stimula actiunea, recurge la analogii. Pentru a fi eficienta, povestirea trebuie sa fie plastica, sugestiva si sa se bazeze pe descrierea realitatii inconjuratoare, care este bine cunoscuta de subiecti. Exemplu - acum sa zburam ca fluturasul sau ca randunica, prin aceasta analogie copiii isi creeze o imagine privind miscarea, ce se asemana cu cea a fenomenelor, evenimentelor, lucrurilor, actiunilor, personajelor deja cunoscute.Pentru ca povestirea sa stimuleze activitatea de practicare a exercitiilor fizice, in procesul instruirii, este necesar sa respecte urmatoarele cerinte:sa prezinte fenomene reale si cunoscute, care sa aiba legatura cu miscarile ce urmeaza a fi executate;sa fie prezentata cu claritate si corectitudine:sa scoata in evidenta anumite aspecte emotionale:sa prezinte fenomenele in succesiunea lor logica.Prelegereareprezinta o discutie teoretica folosita cu precadere in invatamantul superior, la ultimele clase de liceu, dar si la sportivii de mare performanta. Expunerea sub forma de prelegere are la baza o documentare si argumentare stiintifica riguroasa. Poate fi insotita uneori de materiale intuitive cu scop de a contribui la retinerea si intelegerea cu usurinta a cunostintelor si la formarea unor reprezentari clare. Ea dureaza 1-2 ore. Poate deveni plictisitoare si obositoare daca dupa 30-40 de minute de prezentare teoretica a continuturilor, nu intervine o dezbatere propriu-zisa a problemelor puse in discutie.Dezbatereaca forma derivata din prelegere, se realizeaza de obicei sub forma de 'masa rotunda', si reprezinta, de fapt, o comunicare didactica sub forma uni dialog autentic in care se 'creeaza o atmosfera de toleranta si respect, de cooperare fructuoasa, de coeziune afectiva, de confruntare academica a opiniilor si conceptiilor' in care studentii, elevii invata sa: perceapa, inteleaga, gandeasca, exprime, analizeze, compare, formuleze rationamente, elaboreze, sintetizeze raspunsuri, sa puna intrebari si sa aplice cunostinte.Descriereaeste un procedeu metodic, derivat din expunere, cu mare eficienta in practica sportiva, fiind utilizata in predarea tuturor categoriilor de exercitii fizice, considerata deci ca fiind cel mai des folosita in activitatea motrica. Consta in prezentarea concreta si scurta a trasaturilor si a detaliilor exterioare a unui obiect sau a unei modalitatii de realizare a unui act motric, exercitiu, deprindere sau actiune motrica. Prin descriere sunt scoase in evidenta aspectele fizice ale obiectului sau momentele de continut ale deprinderii motrice. Asa cum consemneaza A., Barta si P Dragomir, pag. 21, 1999, descrierea este metoda prin care se prezinta verbal imaginea unui exercitiu, precizandu-se miscarile, succesiunea lor, directia, amplitudinea, ritmul si durata. Descrierea exercitiilor fizice consta intr-o prezentare terminologica ce presupune:prezentarea pozitiei initiale;prezentarea succesiunii miscarilor cu toate componentele specifice(directie, amplitudine, ritm, intensitate etc);prezentarea pozitiei finale.De asemenea, descrierea poate fi insotita de indicatii privind volumul exprimat in durata sau numar de repetari, durata pauzei, numarul de serii etc.Folosirea descrierii, in lectia de educatie fiica, presupune respectarea urmatoarelor recomandari:sa fie clara si concisa, intr-o terminologie specifica, sugestiva sicunoscuta de elevi/sportivi/studenti;sa preceada, sa insoteasca sau sa urmeze demonstratiei, sau poate fiinsotita de planse, machete, fotografii, scheme;sa fie reluata ori de cate ori s-a constatat ca apar dificultati inprocesul de intelegere, de reprezentare sau de executie;sa fie folosita cu precadere in momentul de initiere, invatare a unuiexercitiu, a unei deprinderi motrice.Exemplu: pentru 'stand pe maini' - din stand cu bratele sus, capul orientat cu privirea spre inainte, se balanseaza piciorul drept inainte sus, dupa care se aseaza odata cu mainile, pe sol, intr-un triunghi echilateral, cu genunchiul usor indoit, la o distanta de 30-40 cm. de locul de plecare. Piciorul stang se balanseaza inapoi in sus in acelasi timp cu intinderea si impulsia piciorului drept. In timp ce piciorul stang se indreapta spre verticala, piciorul drept se desprinde de sol si se alatura acestuia. Capul este in extensie, privirea urmareste palmele pe sol. Se mentine trunchiul in aceasta pozitie cateva secunde.3.1.2. Metodele verbale conversativeConvorbirea este una dintre cele mai eficiente metode de obtinere a datelor cu privire la capacitatea de intelegere, de suportare a efortului fizic a elevilor, dar si la capacitatea de realizare a evaluarii activitatii de miscare. In educatia fizica convorbirea, se realizeaza prin conversatie si brain-storming.Conversatiase realizeaza cu ajutorul dialogului intre profesorul ce conduce activitatea si elevii ce participa la procesul instructiv-educativ. Avand un caracter verbal, se desfasoara prin intermediul unor intrebari clare, cu un grad mare de activizare, prin care se solicita elevilor gasirea unor solutii sau formarea unor conceptii, judecati. Folosirea intrebarilor, in procesul de insusire a deprinderilor motrice si de dezvoltare si educare a aptitudinilor psihomotrice are ca scop stimularea gandirii si initiativei, formarea motivatiei si interesului pentru practicarea exercitiilor fizice. Eficienta folosirii conversatiei in lectia de educatie fizica depinde de momentul in care este folosita, dar si de modalitatea de realizare a acesteia. O conversatie negativista poate produce uneori o stimulare a activitatii,dar de cele mai multe ori produce o demoralizare si implicit o scadere a interesului pentru practicarea exercitiilor fizice, in timp ce o conversatie pozitivista poate duce la o revigorare a activitatii, la o stimulare a participarii constiente si active. Conversatia poate folosita in scopul transmiterii cunostintelor, dar si in scopul stimularii corectitudinii executiilor. Tot cu ajutorul conversatiei, si pentru a stimula perceptiile si gandirea elevilor, se realizeaza sondaje privind cauzele ce produc reusitele si nereusitele in executie (ce ai simtit in zbor?, unde ai executat bataia - desprinderea?, de ce nu ai dat mingea s-o prinda colegul?, de ce te-ai dezechilibrat in executia la stand pe maini?), se schimba pareri privind greutatile ce incetinesc ritmul de invatare, se comenteaza tehnici si tactici de executie, modalitati de rezolvarea a unor situatii, se fac aprecieri, se transmit indicatii, se emit pareri privind evaluarea etc.Brain-stormingeste un procedeu metodic folosit mai rar si de putin timp in educatia fizica si sport. El consta in promovarea unei dezbateri ce se bazeaza pe exprimarea parerilor, afirmatiilor, in mod argumentat. in prima etapa calitatea argumentelor nu conteaza, intrucat dupa o perioada scurta de timp (cateva zile sau chiar cateva executii) de la dezbaterea initiala se reiau discutiile si se emit noi pareri, se prezinta noi posibilitati de rezolvare, ce sunt analizate de un micro-grup, cunoscator a problemei dezbatute si se stabilesc decizii/solutii eficiente. (Exemplu: realizarea unei linii acrobatice presupune legarea elementelor artistice, unele de altele intr-o succesiune ce poate fi comuna, dar si intr-o succesiune specifica fiecarui elev in parte, tinand cont de particularitatile individuale. in prima faza se creeaza o linie acrobatica ce poate sau nu poate sa fie executata de fiecare elev in parte. Ea este discutata, comentata, analizata. Dupa cateva zile fiecare elev sau grup de elevi in parte isi reiau discutiile, afirmatiile, se emit noi pareri, se prezinta noi posibilitati de combinare a elementelor, se supun dezbaterii si sunt analizate modalitatile de combinare, se stabilesc deciziile/solutiile cele mai eficiente, se creeaza propria/propriile combinatii si se argumenteaza).3.2. Metodele intuitive (nonverbale)Formarea unor reprezentari clare in ceea ce priveste executia rationala a actelor si actiunilor motrice se realizeaza si cu ajutorul metodelor intuitive denumite si nonverbale. Aceste metode se bazeaza pe activitatea organelor de simt: vaz, auz, cutanat, kinestezic. in cadrul metodei intuitive au evoluat cateva procedee metodice printre care amintim: demonstratia si observatia.Demonstratiain educatia fizica, este metoda prin care se arata elevilor ceea ce ei vor lucra in continuare, sau ceea ce trebuie sa realizeze in final. Cu ajutorul demonstratiei elevul se familiarizeaza cu deprinderea motrica, exercitiul sau actiunea ce urmeaza a fi invatata, consolidata, perfectionata sau evaluata. Ea poate preceda, insoti sau urma explicatia. Datorita posibilitatii de prezentare directa a exercitiilor, prin miscare, ea formeaza reprezentari clare privind structura deprinderilor motrice, privind succesiunea rationala a actelor motrice.Realizarea demonstratiei trebuie sa tina cont de etapele formarii deprinderilor motrice. Astfel ea poate fi:tip model globalatunci cand se urmareste formarea unei reprezentari, a unei actiuni motrice ce urmeaza sa fie insusita;de tip analiticcand actiunile motrice sunt foarte complexe si invatarea se realizeaza pe parti sau pe faze;de tip final demonstrativ evaluativcand se realizeaza evaluarea rezultatelor obtinute.Demonstratia cu ajutorul materialului intuitiv(scheme/schite, planse, casete video, filme, kinograme, diafilme etc.) este considerata ca fiind nemijlocita, si este rar folosita in lectiile de educatie fizica, insa este des folosita in antrenamentul sportiv. Este indicata in momentul in care nu se poate recurge la demonstrarea realizata de catre un elev sau un profesor, si poate fi considerata ca o modalitate suplimentara de formare a reprezentarilor.Demonstratia practica directadenumita si 'demonstratia vie' are la baza executarea in fata elevilor a exercitiului sau a structurii motrice supusa invatarii. Demonstratia pe baza de executie (cand executia este un 'model') este considerata ca fiind cea mai eficienta metoda de predare a cunostintelor practice.Ea se poate realiza:de catre profesor,cand acesta are o buna prestatie fizica si tehnica (se mai numeste si demonstrare nemijlocita;de catre un elev,din grupul cu care lucreaza profesorul sau antrenorul, cand acesta stapaneste bine tehnica de executie a deprinderi motrice ce urmeaza a fi invatata sau cand acesta este inzestrat cu o inteligenta motrica deosebita, ceea ce-i da posibilitatea sa realizeze incercari apropiate de tehnica de executie ceruta. Elevii pot fi folositi ca modele si atunci demonstratia este considerata ca fiind de tip mijlocit.Realizarea unei demonstratii corecte poate contribui la dirijarea observatiei elevilor spre perceperea elementelor esentiale ale actiunilor motrice, ceea ce poate stimula dorinta elevilor pentru exersare si pentru reusita. Folosirea unui anumit tip de demonstratie va tine cont de particularitatile individuale ale subiectilor. Atunci cand se constata aparitia unor greseli tipice (prezente la un numar mai mare de elevi) se poate recurge la executia unei demonstratii suplimentare pentru a scoate in evidenta aspectele esentiale, dar si la o demonstratie gresita cu scopul de a scoate in evidenta incorectitudinile aparute inexecutia sau in intelegerea gresita a miscarilor. Eficienta demonstratiei creste atunci cand este insotita de explicatie care subliniaza anumite aspecte. Demonstratia si expunerea verbala (explicatia, conversatia) constituie metodele de baza folosite in scopul formarii unei perceptii, a unei reprezentari clare asupra miscarii ce trebuie executata.Observatiaexecutiei asigura in cel mai mare grad sesizarea aspectelor cheie ale executiei miscarilor. Profesorul dirijeaza observatia elevilor spre executiile cele mai bune realizate in timpul desfasurarii lectiilor, prin urmarirea atenta. Observatia dirijata poate fi efectuata si asupra exercitiilor gresite pentru a scoate in evidenta aspectele negative si a le inlatura. Este indicat ca profesorii sa orienteze observatia subiectilor spre un anumit aspect, precizat dinainte, si sa stimuleze interventiile pozitive ale elevilor. Valoarea metodei este data de faptul ca poate stimula elevii in aplicarea a tot ceea ce considera ca este nou si eficient, le stimuleaza gandirea creatoare, imaginatia, le imbogateste cunostintele si le dezvolta simtul observatiei.Observatia executiei altor subiecti (profesor, elev model) vizeaza:depistarea aspectelor esentiale ale executiei;sesizarea aspectelor pozitive si negative din executia colegilor, ceea ce permite formarea capacitatii de apreciere si autoapreciere corecta a tehnicii de executie.Observatiapoate fi dirijata siasupra executiei proprii,este vorba de acea percepere a miscarii cu ochii mintii', de acea simtire, reprezentare si control a propriei miscari, pe care foarte putini elevi reusesc sa o stapaneasca si care, in procesul de antrenament, este deosebit de importanta.Metodele de invatareProcesul de instruire-educare, specific educatiei fizice si sportului, este un proces ce este influentat, in mare parte, de sarguinta si de interesul de care da dovada copilul/ elevul/ studentul in activitatea de pregatire. in cadrul lectiei de educatie fizica,exersarea(practica si intelectuala) este metoda ce are la baza activitatea de executie, a subiectilor, ca singura modalitate ce poate duce la indeplinirea obiectivelor educatiei fizice si sportului, iarproblematizarea si studiul individualvin sa completeze modalitatea de acumularea a cunostintelor si formarea priceperilor pe baza eforturilor proprii.1. Metoda exersariiinvatarea are la baza executia sau exersarea, care in alte discipline de invatamant, este intalnita sub denumirea de exercitiu. In educatia fizica si sport, metoda, ce contribuie in mod direct la activitatea de invatare, este exersarea, care constituie de fapt executia sau activitate practica directa, iar exercitiul fizic reprezinta un act motric, un mijloc ce face parte din continutul educatiei fizice (exemplu: mersul, alergarea, driblingul, pasarea mingii sunt considerate exercitii fizice). Exersarea presupune repetarea sistematica, constienta si activa, a diferitelor exercitii fizice, in scopul realizarii obiectivelor de instruire, prezentate, comandate, explicate, indicate, demonstrate sau cerute de profesor, specifice activitatii planificate. Exersarea repetata a exercitiilor fizice, ca rezultat al contractiilor musculare, conduce la realizarea engramei activitatii/exercitiului respectiv. Pentru intarirea perceptiei senzoriale, a unei engrame corecte, se pot utiliza in afara exersarii miscarilor explicatiile verbale, vizionarea inregistrarilor cinematice, a desenelor etc.in educatie fizica,dupa modalitatea de abordare,ea poate fi practica si verbala, iar dupa modalitatea de executie a miscarilor si exercitiilor ce urmeaza a fi insusite, poate fi sub forma: fragmentata si globala.Exersarea practica fragmentataconsta in executia deprinderi motrice in mod fragmentat, pe secvente sau faze, in mod analitic. Acest tip de exersare se foloseste atunci cand deprinderile motrice sau exercitiile se caracterizeaza printr-un grad mare de complexitate si nu este posibila invatarea globala, dar si in cazul cand se abordeaza perfectionarea unui anumit aspect al miscarii, ce necesita o anumita cizelare sau chiar corectare. Exersarea fragmentata poate fi executata in mod individual, cand deprinderea, priceperea motrica respectiva nu necesita participarea unuia sau a mai multor coechipieri, dar si in grup, cand dorim sa perfectionam o anumita executie in conditii variate ce necesita participarea mai multor coechipieri pentru realizarea unei inlantuiri de elemente sau procedee tehnice (exemplu jocurile sportive). invatarea miscarilor complexe, care nu pot fi insusite printr-o exersare globala, necesita fragmentarea componentelor deprinderilor motrice respective, in acte motrice ce sunt insusite in mod singular, dupa care sunt asamblate in deprinderea motrica complexa. Exemplu: cand se invata saritura in lungime cu 1 1/2 pasi in aer se insuseste: separat aterizarea, separat un elan scurt, mediu si lung cu bataie-desprindere si separat zborul. in final aceste faze ale sariturii se asambleaza si se execute saritura completa. Exersarea fragmentata poate fi realizata in mod individual, cand se intampina greutati in procesul de invatare, si cu tot grupul/clasa odata, cand nu apar greseli mari de executie. intotdeauna, invatarea miscarilor, cu un grad mare de complexitate, incepe cu exersarea fragmentata a componentelor (fazelor), realizand astfel o exersarea partiala, analitica si o insusire temeinica a acesteia. Nueste insa indicat sa se insiste prea mult pe exersarea fragmentara, intrucat poate sa ingreuieze dupa insusire, procesul de legare cursiva a fazelor.Exersarea practica globalapresupune executia unei deprinderi motrice in totalitatea sa, a unui complex de deprinderi motrice, care se succed conform modelului determinat anterior. Ea realizeaza invatarea sau perfectionare globala a deprinderilor. Este metoda prin care executiaunuiexercitiu, a unui procedeu tehnic, a unei deprinderi motrice este predata in totalitatea sa, respectand succesiunea miscarilor, cerintele de directie, ritm, tempou, intensitate, volum. In procesul de exersare globala, pentru a asigura o invatare mai rapida, se pot usura conditiile de executie prin: marirea suprafetei de sprijin, marirea sau micsorarea obiectelor si distantelor. Exersarea globala este folosita in alergari, sarituri, aruncari, dar si in unele jocuri sportive si in gimnastica, cand nu se intampina greutati in executia cursiva a miscarilor.Folosirea exersarii globale contribuie le realizarea obiectivelor educatiei fizice, cand se respecta urmatoarele indicatii metodice:este folosita pentru insusirea actiunilor motrice mai simple;este folosita des in etapa consolidarii si perfectionarii deprinderilor motrice sportive;este folosita in scopul dezvoltarii aptitudinilor motrice:este organizata in conditii variate;este intrerupta cand apar greseli de executie.Dupa desfasurarea in timp a actiunilor,de catre copii/ elevi/ studenti, exersarea poate fi: simultana si alternativa.Exersarea simultanaare avantajul ca invatarea, consolidarea, perfectionarea actiunilor motrice sau dezvoltarea aptitudinilor psiho-motrice se realizeaza cu toti elevii odata conform cerintelor activitatii practice. Ceaalternativapresupune alternarea insusirii unor deprinderi cu alte deprinderi, (exemplu: prima parte a lectiei, jumatate din elevi exerseaza exercitiile pentru invatarea bataii - desprinderii la saritura in lungime, iar cealalta jumatate exerseaza jocul de handbal cu reguli reduse, in partea a doua a lectiei exersarea pe ateliere/grupe se schimba).Dupa modalitatea de organizare a elevilor,exersarea poate fi: frontala, pe grupe, pe perechi, individuala.Exersarea frontalase realizeaza cu tot colectivul/clasa odata. in lectia de educatie fizica sau cea de antrenament este folosita in verigaI,cand se organizeaza colectivul de elevi ce trebuie disciplinat si pregatit pentru realizarea lectiei, in veriga a Ii-a, cand se pregateste organismul pentru efort, in veriga aIII-a, cand se actioneaza asupra influentarii selective a aparatului locomotor prinexercitii sub forma de complexe de gimnastica, in veriga a VH-a, cand se realizeaza revenirea organismului dupa efortul depus si in veriga a VUI-a, cand se trag concluziile asupra modalitatii de realizare a lectiei si de participare a elevilor la aceasta. Poate fi folosita si in veriga a IV-a, a V-a si a Vi-a cand colectivele de elevi nu sunt numeroase si este spatiu suficient.Exersarea pe grupepresupune organizarea elevilor pe grupe si ateliere. Grupele pot fi fixe, pe o perioada mai mare de timp, sau pot fi constituite de fiecare data in parte, in functie de tema / temele de lectie. Important este ca aceste grupe sa fie echilibrate din punct de vedere valoric, pentru a nu crea manifestari negative, de nemultumire si nesatisfactie. Exersarea pe grupe este specifica verigii a IV-a, cand se urmareste dezvoltarea vitezei si coordonarii, verigii a V-a, cand se urmareste invatarea, consolidarea, perfectionarea si verificarea deprinderilor insusite, dar si verigii a Vi-a, cand se urmareste dezvoltarea fortei sau rezistentei. in lectiile in care se abordeaza teme de dezvoltare a fortei, colectivul de elevi se imparte pe grupe valorice si se lucreaza pe ateliere. Poate fi folosita si in veriga a VH-a, la revenire.Exersarea pe perechieste un procedeu cu mare eficienta, folosit cu precadere in veriga a 111-a, cand exercitiile sunt executate pe perechi in scopul influentarii selective a aparatului locomotor, in veriga a V-a, cand se urmareste insusirea unei noi deprinderi si este nevoie ca un elev sa asiste sau sa ajute executia unui coleg/coechipier (specific invatarii deprinderilor motrice ce alcatuiesc sporturile individuale, exemplu la stand pe maini, sau cand executa impreuna deprinderi motrice specifice jocurilor sportive unde sunt necesari cel putin doi elevi) si in veriga aVI- a, cand se pune problema dezvoltarii fortei, unde este nevoie de doi participanti. Poate fi folosita si in veriga a rV-a.Exersarea individualaeste o exersare realizata de catre fiecare elev in parte. Elevii lucreaza in mod independent, nedirijat, profesorului ii revine, in principal, sarcina de supraveghere, indrumare si corectare. Poate fi folosita in toate verigile lectiei, dupa ce au fost insusite deprinderile motrice, si mai ales cand se urmareste perfectionarea acestora, dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice ce nu necesita ajutor sau interventia unui coleg. Este indicata, intrucat permite lucru in functie de posibilitatile individuale, dar si in functie de ritmul propriu. Acest tip de exersare pretinde o baza materiala foarte buna, un spatiu de desfasurare suficient, un nivel crescut de constiinta si motivatie si un numar de materiale didactice suficient. Poate fi folosita in executia exercitiilor pentru dezvoltarea fizica, pentru dezvoltarea aptitudinilor motrice, dar si pentru formarea deprinderilor motrice specifice sporturilor individuale. Necesita din partea profesorului atentie sporita si un efort la fel de mare, determinat atat de necesitatea cunoasterii reale a predispozitiilor elevilor /studentilor/sportivilor, cat si a efectelor produse de exersarea miscarilor. Exersarea individuala presupune exersarea in functie de predispozitiile elevilor si specificul, ramurii/probei sportive. Are mare influenta in cresterea performantelor sportive.Exersarea individuala are urmatoareleavantaje:asigura o densitate motrica mare;ajuta la corectarea deficientelor fizice prin folosirea exercitiilor adecvate;asigura o dezvoltare/formare/educare in ritm propriu, dat de particularitatile individuale ereditare (unii mai buni, altii mai putin buni);asigura tratarea diferentiata a elevilor conform preferintelor (unul vrea sa joace baschet, altul sa alerge etc).in folosirea acestui procedeu metodic apar si o serie dedezavantaje,ce constau in:imposibilitatea profesorului de a fi atent la fiecare executie pe tot timpul lectiei;imposibilitatea organizarii, atunci cand numarul de elevi dintr-o clasa este mare (peste 20 elevi), intrucat acestia nu pot fi urmariti;imposibilitateaorganizarii,dacanudispunemdeobazamateriala deosebita.Exersarea, sub formele ei variate de folosire, contribuie: la invatarea, consolidarea, perfectionarea, evaluarea deprinderilor motrice, la formarea priceperilor motrice, la imbunatatirea dezvoltarii fizice corporale, la dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice conditionale si coordinative. la educarea calitatilor morale si de vointa, la formarea capacitatii de organizare si de practicare independenta a exercitiilor fizice.Exersarea pentru invatarea, consolidarea, perfectionarea si evaluarea deprinderilor motrice si formarea priceperilor motricepoate fi: exersarea singulara a unei deprinderi/priceperi motrice (se poate realiza fragmentar cand aceasta este foarte complexa si global cand aceasta este simpla) si exersarea cumulata /globala a mai multor deprinderi / priceperi motrice. Exersarea in scopul invatarii deprinderilor si formari priceperilor motrice, si se realizeaza in veriga a V-a, considerata ca fiind veriga tematica de realizare a temelor.Exersareainscopuloptimizariidezvoltariifizicecorporaleserealizeaza in special in veriga a IlI-a lectiei si are la baza executia miscarilor sub forma de complexe de exercitii fizice localizate. Exercitiile ce sunt folosite pentru optimizarea dezvoltarii fizice generale se realizeaza din mers sau pe loc, intr-o formatie de gimnastica ce avantajeaza executia. Complexele sunt formate din 6-8 exercitii, a cate 4-8 timpi, se executa liber sau cu obiecte portative, cu partener, cu incarcaturi, pe numaratoare sau pe fond muzical. Exercitiile din complexe sunt alese astfel incat sa solicite toate segmentele corpului, abordand o anumita ordine (desusin jos:cap,gat,membresuperioare,trunchi,membreinferioare).imbunatatirea dezvoltarii fizice poate fi realizata si in celelalte verigi ale lectiei (in veriga a IV-a, a V-a si a Vi-a) prin folosirea exercitiilor in diferite scopuri, dar si prin celelalte forme de organizare a activitatii fizice practice (activitatea independenta, competitiile sportive scolare, recreatia organizata, gimnastica de inviorare etc).Exersareainscopuldezvoltariiaptitudinilorpsihomotricesedesfasoara pe parcursul intregii lectii, cu exceptia primei si ultimei verigii. Accentul cade cu precadere pe veriga a IV-a, cand se urmareste dezvoltarea vitezei si indemanarii si a Vi-a cand se urmareste dezvoltarea fortei si rezistentei. Mijloacele si metodele pentru dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice sunt multiple, variate si pot fi alese in functie de aptitudinea ce urmeaza a fi dezvoltata si educata.Exersarea pentru dezvoltarea calitatilor moralesi de vointaserealizeaza pe parcursul intregii lectii de educatie fizica si sport, prin incurajari, corectari permanente si mai ales prin obligativitatea respectarii regulilor si a indicatiilor.Exersarea pentru formarea capacitatii de organizare si de practicare independentase realizeaza prin dirijarea controlata a activitatii, prin modalitati diferite de organizare a activitatii, a colectivului de elevi si a materialelor sportive. Capacitatea de organizare si de practicare independenta se formeaza prin stimularea elevilor in acordarea ajutorului, in conducerea anumitor exercitii, in folosirea elevilor la organizarea materialelor sportive si a spatiului de lucru si prin cunoasterea regulilor de comportare, a celor de executie a diferitelor exercitii, jocuri, parcursuri aplicative. Formarea capacitatii de practicare independenta se realizeaza in fiecare veriga a lectiei prin incurajarea executiilor libere si stimularea alegerii exercitiilor sau practicarii unor ramuri de sport foarte placute elevilor. Are la baza exersarea individuala dirijata si incurajata de catre profesor, atat in timpul orelor scolare, cat si in timpul liber.2. ProblematizareaAlaturi de exersarea (fragmentata sau globala) folosita la executia exercitiilor pe baza reproducerii, imitatiei, in educatia fizica si sport, se foloseste si metoda de invatare prin problematizare. invatarea prin problematizare, a fost denumita de R. M. Gagne, citat de Dumitriu Gh. si Dumitriu C, in 2003, 'rezolvarea productiva de probleme' si este considerata principala modalitate de aplicare a teoriei invatarii prin descoperire, a invatarii active, a invatarii de tip euristic' (conform lui Carstea 2000, pag 114). Aceasta metoda presupune crearea unor situatii practice problematice, care necesita, din partea elevilor o atentie deosebita in gasirea celor mai eficiente solutii de rezolvare. Are la baza 'exersarea prin deducere si gandire creatoare' rezultata in urma analizei si compararii situatiilor aparute sau provocate, in urma depistarii relatiilor dintre cunostintele, deprinderile si priceperile deja insusite. Dupa cum subliniaza si FarcasV.,2003, problematizarea, in educatie fizica, consta dintr-o suita de variabile prin care se urmareste crearea unei situatii problema care antreneaza si ofera elevilor posibilitatea sa surprinda diferite relatii intre diferite cunostinte, priceperi si deprinderi motrice anterioare si noile achizitii prin solutiile pe care, acestia le gasesc sub indrumarea cadrului didactic'. Angajarea elevilor/sportivilor, intr-o activitate independenta de insusirea si mai ales de aplicare in situatii diferite, a celor invatate, prin crearea de probleme, contribuie la formarea imaginatiei, motivatiei, a interesului si a creativitatii pentru gasirea celor mai eficiente si mai adecvate solutii. Exersarea deprinderilor motrice realizata in mod diferit si in conditii de executie cat mai variata, si impusa de situatii neprevazute contribuie cel mai mult la realizarea acelui tip de 'invatare aplicativ deductiva', care asigura modificarea comportamentelor si personalitatii elevilor/studentilor/ sportivilor.Paralel cu indrumarea facuta de cadrul de specialitate, pe tot parcursul instruirii, se impune angajarea elevilor/studentilor/sportivilor in rezolvarea, in mod independent, a diferitelor probleme, situatii aparute, sau provocate.in educatia fizica, problematizarea presupune:sugerarea alegerii rezolvarii unei situatii, de catre profesor/antrenor;alegerea unei optiuni de rezolvare a unei situatii de catre un grup de elevi;alegerea unei optiuni de rezolvare a unei situatii de catre un elev/sportiv.In lectia de educatie fizica, problematizarea solicita foarte mult elevii, care sunt nevoiti, ca pe baza cunostintelor anterioare, sa aleaga cele mai eficiente si potrivite solutii in functie de momentul executiei. Rezolvarea de probleme stimuleaza analiza, judecata, imaginatia creatoare, capacitatea de reorganizare si restructurare a cunostintelor, a deprinderilor motrice, interesul, curiozitatea spiritul de explorare. Toate acestea duc in final formarea competentelor motrice si intelectuale ale elevilor.Problematizarea ca metoda de invatare se evidentiaza in executia: parcursurilor aplicative, in jocurile de miscare, in jocurile sportive, in crearea linilor acrobatice si artistice in gimnastica etc. si contribuie, in mare masura la formarea creativitatii la elevi. Ca metoda didactica de invatare, problematizarea presupune, in timp o succesiune de secvente ce constau in: momentul crearii situatiei/situatiilor problema, momentul alegerii celei mai potrivite solutii cu momentul executiei, momentul rezolvarii problemei si momentul analizei solutiei alese pentru rezolvare.3. Metoda studiului individualDesi considerata improprie domeniului nostru, are din ce in ce mai multe utilizari intrucat presupune realizarea unei exersari in scopul fie a perfectionariiexecutiilor, fie pentru descoperirea anumitor caracteristici ale exercitiilor. Are la bazaactivitatea de informare teoretica din literatura de specialitate cat si activitatea de exersare recomandata pentru activitatea independenta in scopul: imbunatatirii capacitatii de efort, cresterii performantelor sportive, realizarii baremurilor pentru onota maxima, perfectionarii unei anumite executii, re-exersarii in momentul nereusiteiunei executii corecte sau a unei executii de re-corectare si chiar cand se recomandastudierea unei anumite bibliografii.5.Metodele de proiectare didacticaProcesul de proiectarea activitatii de educatie fizica si sport se realizeaza cu ajutorul mai multor metode. Cu ajutorul lor se asigura structurarea continutului si realizarea obiectivelor educatiei fizice si sportului. Din grupa metodelor folosite in activitatea de programare si proiectare, ce contribuie la ordonarea si dirijarea procesului de predare, invatare, evaluare subliniem: modelarea, instruirea programata, algoritmizarea. Aceste trei metode, cu ajutorul carora se realizeaza proiectarea didactica, nu sunt folosite separat ele se interconditioneaza si se completeaza reciproc, asigurand astfel eficacitatea procesului educativ. Exista autori care le prezinta ca fiind metode de predare sau de invatare, minimalizand importanta lor in proiectarea didactica. Elaborarea documentelor didactice (planul tematic anual, planul calendaristic semestrial, unitatea de invatare, proiectul didactic) este o activitate ce solicita timp, competenta si mai ales o cunoastere reala a posibilitatilor umane, materiale si financiare, dar si a continuturilor programei scolare. ModelareaProcesul de elaborare a unui model, model ce se aproprie ca forma, structura, caracteristici, indici, de trasaturile esentiale ale finalitatii unui continut considerat original sau final se numeste modelarea. In practica sportiva, modelarea poate fi folosita ca metoda de programare/proiectare a activitatii de instruire si reprezinta un model teoretic programatic, dar si ca modalitate de predare prin intermediul modelelor si reprezinta un model practic executiv. in situatia in care modelarea este folosita in procesul de programare/proiectare, aceasta se concretizeaza in documentele elaborate de catre profesor, in scopul desfasurarii activitatii practice, iar cand este folosita ca metoda de predare-invatare se concretizeaza fie intr-o demonstratie a profesorului, a unui elev talentat, fie in prezentarea unor imagini prin schite, planse, casete video in scopul indrumarii elevilor pentru a percepe, a intelege si a descoperi anumite informatii si relatii despre miscarea ce urmeaza a fi executata. Conform opiniei prezentata deV.Ghenadi, 1981, modelarea 'se constituie in metoda specifica cu reguli si etape de aplicare precis delimitate, facand-o aplicabila in domeniile de activitate ce au ca obiect de studiu sistemul dinamic complex' de miscare.Folosita in principal ca metoda de programare, modelarea procesului instructiv-educativ este inteleasa ca fiind actiunea prin care cadrul didactic proiecteaza activitatea ce urmeaza sa se realizeze de-a lungul unui an de zile, a unui ciclu de invatamant in conformitate cu prevederile prevazute de programa scolara. Modelarea presupune elaborarea, de catre profesor a unor modele de instruire si de evaluare pentru fiecare deprindere motrica sau pentru fiecare disciplina/ ramura/ proba sportiva in parte. Actiunea de programare a activitatii prin intermediul modelelor are caracter metodologic si urmareste esalonarea mijloacelor folosite, metodelor si tehnicilor de lucru, criteriilor de evaluare, in scopul realizarii obiectivelor intermediare si finale si mai ales. Modelul final in educatia fizica si sport este reprezentat de obiectivele prevazute de programa scolara pentru fiecare semestru, an de studiu, etapa de invatamant, iar modelul pragmatic este reprezentat de documentele de proiectare didactica ce asigura indeplinirea modelului final.Proiectarea procesului instructiv-educativ, avand la baza un model de lucru ce reprezinta modele intermediare denumite deI.Cerghit, 1980, pag. 184, modele simulatoare care mimeaza unele fenomene, procese, fapte actiuni, comportamente' asigura realizarea modelului final prevazut de programa scolara. Elaborarea unui astfel de model presupune abordarea urmatoarelor etape:cunoasterea detaliilor si caracteristicilor finale de executie tehnica a modelului;stabilirea valorilor cantitative ale obiectivului final (pentru: lectie, procedeu tehnic, deprindere motrica, proba de concurs, perioada de pregatire etc.) al modelului;stabilirea modului de organizare si functionare (mijloace, metode, formatii, dozare) a modelului ce urmeaza a fi aplicat in activitatea practica.elaborarea propriu-zisa a modelului de lucru pe baza trasaturilor esentiale ale modelului final;aplicarea modelului de lucru in activitatea practica si verificarea valabilitatii acestuia;imbunatatirea si modificarea modelului de lucru atunci cand obiectivele finale nu au fost realizate/indeplinite;stabilirea concluziilor pe baza studierii rezultatelor obtinute in urmaaplicarii modelului de lucru, comparativ cu modelul original.I.Cerghit, in 1980, pag 180 subliniaza ca 'modelulesteun rezultat al unei constructii artificiale, bazate pe rationamente de analogie, pe un efort de gandire deductiva'. Specific educatiei fizice si sportului este marea varietate de modele de miscare, dar si de posibilitati de elaborare a modelelor de pregatire/instruire/dezvoltare/educare. Indiferent de modelul folosit, acesta trebuie sa reproduca/imite originalul, intr-o forma simplificata care sa scoata in evidenta trasaturile esentiale.in educatie fizica si sport, din punct de vedere a aspectelor vizate, modelele pot fi:structurale,prin care se realizeaza obiectivele finale, cadru si de referinta (exemplu: valoarea de 10 m la lungime cu elan, la baietii sau executarea unui exercitiu liber ales cu 7-8 elemente la fete, sau realizarea unor structuri de exercitii in jocul de fotbal/ handbal/ baschet/ volei la clasa a VII a etc).materiale,reprezentate de machete, aparate, dispozitive, materiale didactice, folosite in procesul de instruire.Din punct de vedere a etapizarii procesului de instruire modelele pot fi:finale,ce corespund si se apropie de modelul educational impus de exigentele sociale de la sfarsitul intregului stagiu de instruire, adica la finele ciclului de invatamant si sunt prevazute de programele scolare si concretizate in obiective;intermediare,elaborate pentru finele unei perioade mai scurte de timp, a unui semestru sau etapa de invatamant. Sunt elaborate de profesor (pentru invatamantul: prescolar, primar, gimnazial, liceal, universitar).Modelele stabilite/programate/proiectate trebuie sa exprime 'ce trebuie sa stie', ce trebuie sa stapaneasca' si 'cum trebuie sa arate' cei care ajung sa parcurga etapa destinata modelului programat.Prevederile modelelor intermediare si finale, in educatia fizica scolara, vizeaza realizarea urmatoarelor obiective:intarirea starii de sanatate;educarea capacitatii de organizare si practicare independenta a modalitatilor de miscare in timpul liber;educarea capacitatii de recreare, refacere si recuperare a organismului in timpul liber;educarea capacitatii de autoorganizare a timpului liber;dezvoltarea fizica armonioasa a organismului prin modalitati diferite de miscare;insusireadeprinderilorsiformarea priceperilormotrice(debazasi specifice unor discipline/probe sportive);educarea aptitudinilor psihomotrice si a calitatilor morale si de vointa.Modelul final al instruirii in educatia fizica si sport cuprinde urmatoarele componente:obiectivul final/intermediar, prognoza evolutiei;conceptiaprivindpregatirea:sistemedeactionare,modalitatide programare, metode de predare, evaluare conform continuturilor pregatirii;valoarea finala a aptitudinilor;dimensiunea finala motrica, cognitiva, afectiva, morala;In educatia fizica si sport, conform opiniei Ghenadi,V.,modelele pot fi:teoretice, filozofice, conceptuale;matematice, reprezentate de obiective valorice;fizice, reprezentate de valori materiale si dimensiuni fizice;

Toate aceste modele sunt determinate de structura starii si esentei fenomenului sistemului sau procesului de educatie fizica.