Sistemul nervosIntroducereTotalitatea organelor, majoritatea sunt formate din tesut nervos cu functia de a receptiona, conduce si prelucra informatiile senzoriale. Sistemul nervos are 2 functii de baza: 1) de a mijloci relatia dintre organism si mediu, 2) de a mijloci si coordona activitatea oraganelor interne, pentru a functiona ca un tot unitar. Toate informatiile sosite de la organele interne si din exteriorul organismului sunt conduse la centrii nervosi din sistemul nervos central (SNC), unde sunt prelucrate, elaborate si transmise comenzi la toate tesuturile si organele din organism. Activitatea SNC-ului se realizeaza prin acte si reflexe, atat cu privire la relatia dintre organismmediul inconjurator si asigurarea functionarii. La baza actelor reflexe ale sistemului nervos stau arcurile reflexe formate din: Un receptor; O cale ascendenta senzoriala; Un centru nervos; O cale descendenta motoare; Un efector. Receptori sunt structuri specializate functional sa raspunda doar la anumiti stimuli proveniti din mediul extern sau organele interne care in functie de aceasta caracteristica, se imapart in: exteroceptori (raspund la stimuli mecanici ai mediului extern ex. receptori gustativi, olfactivi, tactili, auditivi, vizuali etc.) si interoceptori (raspund la modificarile care au loc la nivelul organelor interne ex. receptori din structura muschilor). Calea ascendenta a arcului reflex este formata dintr-un neuron senzitiv, un receptor si neuroni de integrare din structura centrilor nervosi. Efectori sunt reprezentati prin muschi scheletici, muschi viscerali, glande cu secrretia interna si glande cu secretia externa. Din punct de vedere didactic, sistemul nervos se clasifica in: Sistemul nervos al vietii de relatie numit sistemul nervos somatic (SNS); Sistemul nervos autonom, responsabil de controlul organelor interne numit sistemul nervos vegetativ (SNV). Cele doua sisteme (SNS si SNV), functioneaza strans legat, astfel incat putem vorbi de un sistem nervos integrat. Sistemul nervos somatic (SNS) este format din sistemul nervos central (SNC) si sistemul nervos periferic (SNP). SNC este format la randul sau de catre maduva spinarii si encefal. SNP este format din nervi cranieni si nervi rahidieni. Sistemul nervos vegetativ are doua componente: aiatemul nervos simpatic si sistemul nervos parasimpatic.

Notiuni: - Tractul nervos este format din fibre nervoase situate in SNC. Poate fi ascendent sau descendent: * ascendent informatia care este dusa de la centri nervosi medulari la cei encefalici; * descendent informatia este dusa de la centri nervosi encefalici la cei medulari. - Cordon nervos (sau funiculnervos) este format din numeroase tracturi nervoase ascendente sau descendente. Pot fi ascendente si descendente. - Ganglioni nervosi sunt formati din unu sau mai multi neuroni (neuroni senzitivi sau motori), astfel avem: * ganglioni senzitivi (cerebro-spinali) ce se gasesc pe traiectul radacinilor posterioare ale neuronilor spinali sau caile ascendente ale nervilor cranieni. * ganglioni vegetativi caracterizati prin: polaritate multipla, prezenta sinapselor si tipografie specifica. - Nucleul este format din mai multi neuroni din SNC. - Centru nervos activitatea functionala a nucleilor nervosi. - Impuls nervos totalitatea modificarilor fizico-chimice ce au loc in stratul unui nervos asupra careia actioneaza un excitant. Anatomia sistemului nervos central SNC are 2 componente: A. maduva spinarii si B. encefalul. A. MADUVA SPINARII Maduva spinarii se situeaza in canalul vertebral format prin suprapunerea gaurilor vertebrale, componente ale coloanei vertebrale, intinzandu-se de la prima vertebra cervicala (C1) pana la a doua vertebra lombara (L2), terminandu-se sub forma unui con medular ce continua cu o formatiune numita filum terminale. In perioada dezvoltari intrauterine si pana in luna a 3-a de sarcina, maduva spinarii ocupa intregul canal vertebral de la C1 la L3, la adult spatiul este ocupat doar pana la L2 (diferenta de lungime intre canalul vertebral si maduva spinarii, se datoreaza faptului ca in timpul dezvoltarii ontogenetice, canalul vertebral prezinta o crestere mai accentuata decat maduva spinarii). Maduva nu prezinta acelasi diametru pe intreaga lungime, astfel apar niste umflaturi (portiuni mai dezvoltate) si anume: o umflatura cervicala si o umflatura lombara. Ambele umflaturi se datoreaza unor activitati intense ale membrelor superioare si inferioare. Complexitatea miscarilor membrelor se coreleaza cu o dezvoltare corespunzatoare mai mare a maduvei. Morfologia externa Maduva prezinta 2 curburi: una cervicala cu concavitatea orientata posterior si una lombara cu concavitatea orientata anterior. In sectiune transversala poate fi observat: * in partea anterioara - un sant numit fisura mediana anterioara. - santurile laterale anterioare, dispuse simetric fata de fisura mediana anterioara, corespunde locului de iesire din maduva spinarii a radacinilor

anterioare ale nervilor spinali. * in partea posterioara - santul median posterior care se continua cu septul median posterior, format din celule gliale. - santurile laterale posterioare, dispuse simetric de-o parte si de alta a a santului, corespunde locului de intrare in maduva spinarii a radacinilor posterioare ale nervilor spinali. Maduva prezinta 4 regiuni: Regiunea cervicala, intre segmentele C1-C6; Regiunea toracala, intre segmentele C6-T9; Regiunea lombara, intre segmentele T9-T12; Regiunea sacrala, intre segmentele T12-L2. Din fiecare regiune se desprinde perechi de nervi spinali, in total fiind 31 de perechi de nervi spinali (sau rahidieni): o 8 perechi de nervi cervicali; o 12 perechi de nervi toracali; o 5 perechi de nervi lombari; o 5 perechi de nervi sacrali; o 5 perechi de nervi coccigieni. Din cauza faptului ca exista o diferenta de lungime intre canalul vertebral si maduva spinarii in cursul dezvoltari ontogenetice, dar si faptul ca fiecare pereche de nervi spinali (rahidieni), parasesc canalul vertebral prin gaurile intervertebrale specifice, pe masura ce coboram de la regiunea cervicala, catre regiunea lombara si ajungand in regiunea sacrala, radacinile nervilor spinali (rahidieni) ocupa o pozitie din ce in ce mai oblica fata de maduva spinarii, astfel incat in portiunea terminala, radacinile se dispun paralel cu filum terminale, in traiectul lor spre gaurile intervertebrale pentru a parasi canalul vertebral. Aceasta dispozitie a radacinilor nervilor spinali paralela cu filum terminale, in portiunea inferioara a maduvei spinarii formeaza COADA DE CAL. Morfologia interna In sectiune transversala, maduva prezinta 2 tipuri de substante, avand o anumita dispunere: 1) substanta alba - dispusa la periferie si 2) substanta cenusie - dispusa la centru. I Substanta cenusie are forma literei ,,H sau fluture (aripi de fluture desfacute). In portiunea mediana substanta prezinta un orificiu mic, numit canalul ependimar (sau canalul central), ramasita a canalului neuronal embrionar, unde se gaseste lichidul cefalo-rahidian (LCR). Daca se face o sectiune in plan sagital care sa treaca prin fisura mediana anterioara si santul median posterior, substanta cenusie se va imparte in 2 jumatati simetrice, fiecare avand 2 coarne: 2 coarne anterioare mai scurte si mai dezvoltate; 2 coarne posterioare mai lungi si mai subtiri, ce ajung pana la suprafata substantei albe; 2 coarne laterale (intermediare) mai pronuntate in regiunea toracala, fiind situate intre coarnele anterioare si posterioare.

Substanta cenusie este format din: corpi neuronali ce si-au pierdut teaca de mielina, axoni si dentrite ale unor neuroni ce nu fac parte din substanta cenusie medulara, ci din alte structuri nervoase encefalice care odata ajunse in substanta cenusie medulara, pierd teaca de mielina. In coarnele anterioare medulare se gasesc neuroni radiculari/motoneuroni somatici/neuroni motori. Astfel avem neuroni motori: neuroni motori alfa responsabili de inervarea fibrelor musculare scheletice, contractile, ale muschilor; neuroni motorii gama responsabili de inervarea capetelor extreme contractile ale fibrelor neuromusculare, ce intra in alcatuirea muschilor. Fusurile neuromusculare sunt numite si proprioceptori neuromusculari. Acesti neuroni motori (alfa si gama) au rol in determinarea contractiei muschilor scheletici si rol trofic, deoarece prin taierea sau distrugerea fibrelor musculare (polimielita), pierd capacitatea de contractie (paralizia muschiului) si capacitatea de hranire (atrofierea muschilor). Neuroni alfa si gama formeaza prin grupare, nucleele motoare responsabile de inervarea a diferitelor grupe musculare ale organismului. Coarnele posterioare medulare formate din axoni si corpi ai neuronilor senzitivi care primesc informatii de la axoni neuronilor senzitivi din ganglioni spinali, iar dentritele neuronilor senzitivi din ganglioni spinali, culege informatii din: piele de la fusurile neuromusculare, de la articulatii, de la fasciculele musculare. Neuroni coarnelor posterioare sunt neuroni senzitivi, dispusi sub forma de nuclee care alcatuiesc zona somato-receptoare. Atat in cazul neuronilor visceromotori din jumatatea anterioara de substanta cenusie, cat si in cazul neuronilor viscerosenzitivi din jumatatea posterioara de substanta cenusie, ei sunt dispusi in: nuclee viscero ce pot controla o serie de organe. Coarnele laterale (intermediare) laterale sunt situate in regiunea toracala si lombara a maduvei spinarii, intre coarnele anterioare si posterioare medulare. Acestea sunt formate din neuroni vegetativi de 2 tipuri: neuroni motori/neuroni visceromotori, dispusi in jumatatea anterioara a cornului lateral. neuroni senzitivi/neuroni viscerosenzitivi, dispusi in jumatatea anterioara a cornului lateral. * Neuroni visceromotori formeaza zona visceromotoare ce comanda mobilitatea musculaturii netede. Axoni acestor neuroni strabat cornul anterior medular, apoi santul lateral anterior si ajung la musculatura neteda a organelor interne, a vaselor sangvine si musculatura neteda a glandelor de secretie interna si externa. * Neuroni viscerosenzitivi formeaza zona viscerosenzitiva ce receptioneaza sensibilitatea viscerala (a organelor). Acestia primesc in jumatatea posterioara a coarnelor laterale medulare, axoni ai neuronilor din ganglioni spinali (tot neuroni senzitivi) ce culeg informatii prin dentrite de la nivelul organelor interne. * Nucleele visceromotorii sunt: o Nucleul motor corespunde centrului ciliar motor, care asigura contractia musghiului ciliar al ochiului;

o o o o o o o

Centrul cardioaccelerator asigura controlul si accelerarea activa a inimii; Centrii vasomotori coordoneaza contractia muschilor netezi ai vaselor sangvine; Centrul glandelor sudoripare centrul sudoratiei; Centrul pilomotor centrul firului de par; Centrii constrictori ai organelor genitale; Centrul mictiunii controleaza contractia si relaxarea sficterului vezicii urinare; Centrul defecatiei.

Cele 2 jumatati simetrice de substanta cenusie medulara sunt unite intre ele prin comisura cenusie a maduvei spinarii, pe care canalul ependimar o imparte intr-o jumatate cu dispunere anterioara si o jumatate cu dispunere posterioara. Prin aceasta comisura, se asigura trecerea fibrelor axonale dintr-o jumatate in alta, prin incrucisare. In substanta cenusie se gaseste: Neuroni motori; Neuroni vegetativi; Neuroni de asociere (intercalari); Neuroni senzitivi. Substanta alba se gaseste cu rol predominant in maduva spinarii, fiind situata la periferie. Ea se compune din fibre axonale si fibre dentritice (majoritatea mielinizate, dar sunt si nemielinizate), si celule gliale. Substanta alba este formata din 3 perechi de cordoane (funicule): Cordoane anterioare medulare despartite prin fisura mediana anterioara care nu ajunge pana la comisura cenusie; Cordoane posterioare medulare dispuse intre fisura mediana anterioara si santul lateral anterior; Cordoane laterale medulare dispuse intre santul lateral anterior si santul lateral posterior al partii stangi si drepte. Cordoanele substantei albe sunt formate din: fascicule/tracturi de fibre ascendente, ale sensibilitatii si fascicule/tracturi de fibre descendente, ale motricitatii. Cele mai importante cai formate de substanta alba medulara sunt: a) caile ascendente medulare ce fac legatura intre centrii nervosi ai maduvei spinarii si diferiti centrii nervosi ai encefalului, b) caile descendente medulare cu originea in diferite regiuni encefalice si centrii nervosi ai maduvei spinarii. Pe langa aceste cai ascendente si descendente ale maduvei spinarii, exista si caile proprii ale maduvei spinarii, care fac legatura intre cateva segmente ale maduvei spinarii aflate la diferite nivele. Caile ascendente medulare 1. Fasciculul spino-talamic anterior dispus in cordonul anterior medular de substanta alba medulara, fiind format din axonii neuronilor senzitivi din coarnele posterioare medulare de substanta cenusie medulara care se incruciseza la nivelul comisurei medulare, si trec de partea cealalta formand fasciculul spino-talamic anterior. Fasciculul are traiect ascendent la trunchiul cerebral, pana ajunge la talamus. Raspunde de conducerea informatiei tactile constiente. 2. Fasciculul spino-talamic lateral dispus in cordonul lateral medular de substanta alba medulara, fiind format din axonii neuronilor senzitivi din coarnele posterioare medulare de substanta cenusie medulara care se incruciseaza la nivelul comisurei mediene, formand fasciculul spino-talamic

lateral. Fasciculul are traiect ascendent la talamus. Raspunde de conducerea informatiei tactile inconstiente. 3. Fasciculul spino-cerebelos anterior/fasciculul spino-cerebelos incrucisat/fasciculul Gowers dispus in cordonul anterior medular de substanta alba medulara, fiind format din axonii neuronilor senzitivi ai cordoanelor posterioare medulare de substanta cenusie medulara care se incruciseaza la nivelul comisurii anterioare. Fasciculul are dispunere anterioara fata de fasciculul spino-talamic posterior. 4. Fasciculul spino-cerebelos posterior/fasciculul spino-cerebelor direct dispus in cordonul anterior medular de substanta alba medulara, fiind format din axonii neuronilor senzitivi din coarnele posterioare medulare de substanta cenusie medulara. Acest fascicul inpreuna cu cel spino-cerebelos anterior, duc la cerebel informatii senzoriale de la articulatiile parghiilor corpului, de la fusurile neuromusculare, de la tendoane si de la fasciile muschilor. Aceste informatii acced prin fasciculul spino-cerebelos anterior la vermisul cerebelului, iar fasciculul spino-cerebelos posterior la lobii anteriori si posteriori ai cerebelului si sunt legate de echilibrul organismului, datorita faptului ca cerebelul este implicat in realizarea echilibrului organismului cat si in locomotie. Caile descendente medulare Fasciculele descendente ale maduvei spinarii, asigura legatura intre centrii nervosi encefalici si centrii nervosi medulari. Prin aceste fascicule, centrii nervosi encefalici transmit comenzile la centrii nervosi medulari din coarnele anterioare de substanta cenusie ale maduvei spinarii transmit comanda de contractie la muschi scheletici. Aceste fibre descendente au origine in: o Scoarta cerebrala; o Nucleii cvadrigemeni; o Nucleul rosu; o Substanta neagra; o Nucleii vestibulari bulbari; o Olivele bulbare. 1. Fasciculul cortico-spinal anterior/fasciculul cortico-spinal direct/fasciculul piramidal direct situat in cordonul anterior medular de substanta alba medulara si are origine in celule piramidale corticale (celule piramidale Betz). Axonii acestor neuroni se distribuie la motoneuroni alfa si gama din coarnele anterioare medulare de substanta cenusie medulara. Incrucisarea se realizeaza la nivelul comisurii mediene. Sunt cai ale motilitatii voluntare. 2. Fasciculul cortico-spinal lateral/fasciculul cortico-spinal incrucisat/fasciculul piramidal incrucisat - situat in cordonul lateral medular de substanta alba medulara si are originea in celulele piramidale ale cortexului motor. Axonii acestor neuroni coboara de-a lungul trunchiului cerebral, care se incruciseaza la nivelul bulbului formand decusatia piramidala (sau bulbara), la limita dintre bulb si maduva, apoi coboara in cornul lateral medular de substanta cenusie medulara si ajunge la nivelul motoneuronilor alfa si gama, din coarnele anterioare medulare de substanta cenusie medulara. Sunt cai ale motilitatii voluntare.

3. Fasciculul tecto-spinal/fasciculul extrapiramidal situat intre cordonul lateral medular si cordonul anterior medular de substanta alba medulara si are origine in coliculii cvadrigemeni. Fibrele se incruciseaza la nivelul pedunculilor cerebrali si se continua traseul descendent, patrunde in maduva spinarii si se distribuie la nivelul motoneuronilor alfa din cornul anterior medular din zona cervicala. Sunt cai ale motilitatii involuntare. 4. Fasciculul rubro-spinal situat in cordonul lateral medular de substanta alba medulara si are origine in nucleul rosu din coliculii cvadrigemeni. Fibrele se incruciseaza la nivelul pedunculilor cerebrali, coboara in maduva spinarii si ajunge la nucleii motori de la motoneuronii alfa din coarnele mediane din zona cervicala. Sunt cai ale motabilitatii involuntare. 5. Fasciculul nigro-spinal are origine in substanta neagra din mezencefal cu traiect descendent prin trunchiul cerebral si ajunge la maduva spinarii, la nivelul motoneuronilor alfa din coarnele anterioare medulare de substanta cenusie medulara. Sunt cai ale motilitatii involuntare. 6. Fasciculul vestibulo-spinal situat in cordonul anterior medular de substanta alba medulara si are origine in nucleii vestibulari bulbari. Fibrele coboara la maduva si se dispun la nivelul motoneuronilor alfa din coarnele anterioare medulare de substanta cenusie medulara. Sunt cai ale motilitatii involuntare. 7. Fasciculul olivo-spinal situat lateral de tractul vestibulo-spinal si are origine in olivele bulbare. Fibrele coboara in maduva si se dispun la nivelul motoneuronilor alfa din coarnele anterioare medulare de substanta cenusie medulara. Sunt cai ale motilitatii involuntare. Toate caile descendente medulare sunt implicate in controlul contractiilor muschilor scheletici. Acestea conduc comenzi pentru miscarile involuntare, automate si semiautomate, ale muschilor. Fibrele cailor involuntare pleaca din centrii extrapiramidali ai encefalului si ajung la maduva spinarii. Impulsurile conduse prin caile piramidale, initiaza miscari fine, voluntare. Sectionarea fibrelor piramidale produce doar: Scaderea activitatii musculare; Lipsa de indemnare; Dificultate in efectuarea miscarilor voluntare; Nu produc paralizii.

Caile descendente motoare conduc impulsuri care: regleaza si controleaza tonusul postural; miscarile automate asociate cu mersul, vorbirea, scrisul, imbracarea, alimentarea; unele stari afectivo-emotionale; atitudinile automate.

Meningele spinale Meningele spinale sunt un ansamblu de 3 membrane cu rol in protectia SNC-ului (a encefalului si a maduvei spinarii), in consecinta ele se numesc:

o o

meningele spinale; meningele cerebrale.

Aceste membrane sunt: dura mater, arahnoida si pia mater. Meningele spinale se continua la nivelul gaurii occipitale cu meningele spinale. 1. Dura mater (pahimeninge) constituie membrana externa, mai groasa si intra in contact cu canalul vertebral, fiind dispusa imediat in aproprierea peretului dur al canalului vertebral. Intre peretele osos al canalului vertebral si dura mater se interpune un spatiu epidural (extradural). Dura mater este formata din tesut conjunctij fibros, rezistent, putin elastic, care inconjoara maduva spinarii in portiunea terminala (inferioara) a maduvei spinarii. Tesutul conjunctij fibros se dispune in jurul lui filum terminale formand ligamentul coccigian, care se fixeaza pe osul coccis. Aceasta foita (dura mater) se mai dispune si in jurul nervilor spinali (rahidieni), pana la locul unde parasesc canalul vertebral, formand tecile radiculare. Intre dura mater si arahnoida exista un spatiu subdural, unde se gaseste tesut endotelial si celule conjinctive. 2. Arahnoida constituie membrana mijlocie (adera de substanta nervoasa a maduvei spinarii) si este formata din tesut conjunctiv. Prezinta niste trabecule interpuse in spatiul rezervat acestei membrane, care faciliteaza o protectie mai buna a substantei nervoase a maduvei spinarii (trabeculele faciliteaza). Intre arahnoida si pia mater exista un spatiu subarahnoidian care contine lichidul cefalorahidian (LCR), responsabil de asigurarea protectiei substantei nervoase a maduvei spinarii. 3. Pia mater constituie membrana interna, avand o structura conjunctivo-vasculara, care se compune din: tesut conjunctiv, vase de sange si vase limfatice. Din loc in loc este perforata de vasele de sange ce patrund in substanta nervosa a maduvei spinarii. Dintre cele 3 membrane ale meningelui de la nivelul maduvei spinarii: arahnoida si pia mater sunt considerate meningele moale laptomeninge. Dura mater, arahnoida si pia mater se continua de la nivelul gaurii occipitale cu dura mater, arahnoida si pia mater din structura meningelui cerebral. In ansamblu meningele, atat in cazul maduvei spinarii cat si in cazul encefalului, au functie de protectie si trofica.

Nervii spinaliPrin nervii spinali se intelege un manunchi de fibre nervoase mielinizate sau nemielinizate, care impreuna formeaza nervul. Aceste fibre sunt de obicei: fibre senzoriale si fibre motorii. Nervii spinali sunt nervi micsti. Caracterul acestor nervi, provine de la faptul ca fibrele nervoase ce ii corespund sunt senzitive si motorii. Multitudinea de fibre nervoase este inconjurata de o teaca conjunctiva foarte fina endonerium. Aceste fibre nervoase formeaza fascicule nervoase invelite de o teaca conjunctiva, ceva mai groasa

decat endonerium perinerium. Apoi, ansamblul de fascicule de fibre nervoase intra in alcatuirea unui nerv, invelit de o teaca conjunctiva si mai groasa decat perinerium epinerium. In alcatuirea nervilor intra pe langa fibrele nervoase si vase de sange, vase limfatice (acestea joaca un rol trofic, de hranire cu oxigen si substante hranitoare a fibrelor nervoase). Tesutul conjunctiv care formeaza endonerium, perinerium si epinerium, reprezinta o structura continua, astfel, acest tesut asigura o unitate intre fibrele nervoase, vasele de sange si vasele limfatice, care constituie nervii. Nervii spinali sunt formati dintr-o radacina dorsala si una ventrala. Pe traiectul radacinii dorsale se gasesc ganglioni spinali formati din neuroni pseudounipolari. Din punct de vedere structural in radacina posterioara se gasesc axoni si dentrite ai neuronilor pseudounipolari, care pot fi somatici sau vegetativi. In ceea ce priveste radacina anterioara, aceasta este formata din axoni ai neuronilor motori alfa si gama din coarnele anterioare de substanta cenusie si neuroni visceromotori din coarnele laterale de substanta cenusie medulara. Cele doua radacini, se unesc in canalul vertebral, apoi nervii spinali parasesc canalul vertebral prin orificiile intervertebrale. In cazul radacinilor dorsale, acestea sunt formate din: fibre senzitive somatice si fibre senzitive vegetative. - Fibrele senzitive somatice culeg informatii de la nivelul: Tegumentului; Fusurilor musculare; Articulatiilor. - Fibrele senzitive vegetative viscerosenzitive culeg informatii de la nivelul: Organelor interne; Musculatura neteda a organelor interne; Musculatura vaselor de sange din structura organelor interne. Aceste informatii, atat in cazul fibrelor senzitive somatice si a fibrelor senzitive vegetative sunt culese de dentritele neuronilor din ganglioni spinali aflati pe traiectul radacinilor spinale. Axoni neuronilor din ganglioni spinali patrund in maduva prin santul lateral posterior si poate face sinapsa cu: Neuroni senzitivi din coarnele posterioare (dorsale) de substanta cenusie medulara; Neuroni motori din coarnele anterioare (ventrale) de substanta cenusie medulara; Neuroni visceromotori din coarnele laterale de substanta cenusie medulara. Sau nu fac sinapsa in maduva, ci, pot sa mearga ascendent la nucleii Goll si Burdach, unde fac sinapsa cu al 2- lea neuron senzitiv al caii senzoriale.

Radacinile anterioare parasesc maduva prin santul laterale ale maduvei spinarii formand: Axoni ai motoneuronilor alfa cu traiect spre musculatura scheletica;

Axoni ai neuronilor visceromotorii din coarnele laterale de substanta cenusie care parasesc si ele maduva spinarii prin acelasi loc ca ci fibrele somato-motorii, intrand in structura organelor interne. Inainte ca nervii spinali sa paraseasca canalul vertebral, cele 2 radacini se unesc, apoi parasesc canalul vertebral si dupa ce au iesit din gaura de conjugare a canalului vertebral, nervii spinali se ramifica in 2 ramuri: ramul anterior si ramul posterior. Toate ramurile posterioare ale nervilor spinali (31 de perechi), se distribuie la tegumentul si musculatura spatelui, aflata in jghebul dintre unghiul costal si apofizele spinoase ale vertebrelor. Ramura anterioara formeaza plexuri nervoase, mai putin ramurile anterioare ale nervilor toracali si anume: A. Din primele 4 perechi de ramuri anterioare ale nervilor cervicali se formeaza PLEXUL CERVICAL, din care ulterior se desprind fibre nervoase care inerveaza pielea: Fetei; Gatului; Urechii; Zonei mastoidiene; Zonei parotidiene; Si tot din acest plex se desprind fibre care inerveaza muschii: laringelui; sternocleidomastoidian; trapez; romboizi; diafragmatic. Dintre nervii acestui plex nervos cervical, nervul frenic inerveaza muschiul diafragmatic, avand rol important in procesul de respiratie. B. Urmatoarele 4 ramuri anterioare a nervilor cervicali la care participa si fibre ale radacinei anterioare a primului nerv toracal formeaza PLEXUL BRAHIAL, responsabil de inervarea tegumentului: Umarului; Bratului; Antebratului; Mainii. Si tot din acest plex avem, fibre care inerveaza musculatura: Centurii scapulare; Bratului; Antebratului; Mainii. Cele 12 perechi de ramuri ale nervilor toracali, care nu se anastomozeaza (nu se unesc), se dispun in canalul costal, impreuna cu vena si artera costala si inerveza: musculatura intercostala, tegumentul partii anterioare a regiunii toracale si o parte din musculatura abdomenului. C. Primele 4 ramuri de nervi lombari impreuna cu fibrele nervoase toracale, formeaza PLEXUL LOMBAR, care inerveaza:

o o o o

Tegumentul de la nivelul soldului; Musculatura soldului; O parte din tegumentele extremitatii libere a membrului inferior; O parte din musculatura piciorului, gambei si a coapsei.

D. Ultima ramura anterioare a nervului lombar V, impreuna cu ramurile anterioare ale primilor 4 nervii sacrli, formeza PLEXUL SACRAL. Din acest plex se desprinde nervul sciatic. care se ramifica in partea anterioara peroniana si tibiana. E. Ultimile 2 ramuri anterioare ale nervilor sacrali, impreuna cu nervul coccigian formeaza PLEXUL COCCIGIAN, care inerveaza: Tegumentul zonei fesiere; Musculatura fesiera; O parte din musculatura piciorului, gambei si a coapsei.

B. ENCEFALULa. b. c. d. Encefalul se compune din: Trunchiul cerebral (a1. bulbul rahidian, a2. puntea lui varolio, a3. mezencefal) Cerebelul; Diencefal; Telencefal (emisferele cerebrale).

a. Trunchiului cerebrala1. Bulbul rahidian I. Structura externa Bulbul rahidian prima componenta a trunchiul cerebral, de la maduva spinarii in sus. Mai poarta denumirea de ,,maduva prelungita, datorita configuratiei externe, cat si interne (a substantei cenusie si a substantei albe), ce prezinta asemanari cu configuratia externa si interna a maduvei spinarii. Acesta reprezinta portiunea bazala a trunchiului cerebral, avnd o forma de trunchi de con cu baza mica dispusa in jos, iar cu baza mare dispusa in sus. Pentru bulb, limita inferioara nu este precisa, dar cea superioara este bine delimitata prin santul bulbo-pontin. Insa, se considera conventional limita inferioara a bulbului rahidian, planul care trece transversal pe sub decusatia piramidala. Bulbul prezinta 2 fete: Fata antero-laterala prezinta in partea mediana fisura medina anterioara care se observa si la maduva spinarii. De astfel, cordoanele de substanta alba medulara, se continua la nivelul bulbului pe aceasta fata, devenind mai dilatate si formand piramidele bulbare, ce se continua pana la nivelul santului bulbo-pontin (adica de-o parte si de alta a fisurei mediane anterioare). La nivelul santulul anterior, in partea superioara de-o parte si de alta a piramidelor bulbare, se gasesc niste proeminente ovoidale numite olivele bulbare, inconjurate de 2 santuri:

1. 2.

santul preolivar dispus spre fata anterioara a bulbului rahidian; santul retroolivar dispus spre fata laterala a bulbului rahidian. Din santul preolivar proemineaza la exterior nervul cranian XII. Din santul retroolivar proemineaza la exterior, nervii cranieni IX, X si XI. Din santul bulbo-pontin proemineaza la exterior, nervii cranieni VI, VII si VIII.

Fata posterioara prezinta: O prelungire a fetei anterioare; Santul median posterior; Lateral, fata de santul median posterior, se gasesc 2 fascicule: Goll si Burdach, care sunt despartite prin santul intermediar posterior. Fasciculul Goll si Burdach, pe masura ce inainteaza spre partea posterioara a bulbului rahidian, devin mai dezvoltate, astfel incat prezinta niste proeminente, in profunzimea carora se gaseste nucleii Goll si Burdach. Tot pe aceasta fata se gasesc: pedunculii cerebrali inferiori in profunzimea fisurii mediane posterioare, de-o parte si de alta, se afla aria vestibulara, in profunzimea carei se gaseste nucleii vestibulari bulbari. De-o parte si de alta a santului posterior median sunt dispuse 2 proeminente: trigonul nervului X (nucleul vag) si trigonul nervului XII (nucleul hipoglos). II. Structura interna In ceea ce priveste substanta cenusie, in portiunea inferiora a bulbului este dispusa ca si in cazul maduvei, insa in portiunea superiora, substanta cenusie se afla in interiorul masei bulbare, sectionata de numeroase intretaieri ale fibrelor de substanta alba, ascendente si descendente, in nucleii de substanta cenusie, care pot fi proprii bulbului si trunchiului cerebral, din care face parte bulbul. Substanta alba a bulbului rahidian, se gaseste dispusa sub forma de colona si sub aspect columnar. Nucleii motori sunt reprezentati prin nucleii ce contin neuroni motori din coarnele anterioare de substanta cenusie medulara, de la care pleaca fibre motoare, ce se asociaza diferitilor nervii cranieni. Nervii motori bulbari au puncte terminus pentru fibrele care sosesc de la diferite structuri encefalice (inclusiv cortexul motor si sistemul extrapiramidal), ce controleaza activittea acestor centrii motori bulbari. Acesti centrii motori bulbari sunt reprezentati prin: nucleul ambiguu, ce furnizeaza fibre motorii pentru nervii cranieni IX, X si XI; nucleul hipoglos, ce furnizeaza fibre motorii pentru nervul cranian XII, responsabil de inervarea musculaturii limbii; In ansamblu, nucleii motori bulbari inerveaza musculatura mimicii, valului palatin, faringelui si contribuie la realizarea fenomenului de deglutitie. Nucleii senzitivi sunt reprezentati prin al 2-lea neuron al caii senzorile (numit si deutoneuron) pentru proprioceptorii si extraceptorii din zona capului. Informatia de la acesti neuroni este trimisa la structurile encefalice superioare.

Dintre nuclei senzitivi nucleul solitar, contine fibrele senzitive ale nervilor cranieni IX si X. Al 2lea neuron senzitiv este reprezentat prin portiunea bulbara a nucleului senzitiv al trigemenului, dispus pe intreaga lungime a trunchiului cerebral, de unde vin fibrele senzitive ale nervului cranian V. Nucleii vegetativi sunt reprezentati prin: nucleul salivar inefrior, responsabil de controlul glandelor salivare protide nucleul dorsal al nervului cranian X, de la care pleaca fibre vegetative parasimpatice, ce controleaza toate organele din zona trunchiului, respectiv a abdomenului si musculatura organelor interne. Nucleii proprii ai bulbului rahidian, comuni cu cei ai trunchiului cerebral sunt: o Nucleii de substanta reticulata reprezentati prin zeci de nuclei a sistemului respirator (peste 90), implicati in controlul respiratiei, activitatii inimii si a diametrului vaselor de sange. o Nucleii olivari reprezentati prin neuroni din olivele bulbare de la care pleaca fibre nervoase la motoneuroni alfa din coarnele anterioare de substanta cenusie medulara. o Nucleii Goll si Burdach - formati din al 2-lea neuron senzitiv pe cale ascendenta senzoriala, ce culeg informatii senzoriale din tegumente, articulatiile capului si sunt transmise la al 3lea neuron ai caii senzitive din talamus (denumit si tritoneuron). Substanta alba bulbara este dispusa la exterior si formeaza fibre ascendente si descendente. 1. encefalice. Fibrele ascendente - stabilesc legatura intre centrii nervosi spinali si diferite structuri

a) Fasciculul spino-talamic anterior si fasciculul spino-talamic lateral responsabili de conducerea influxului nervos senzitiv de la deutoneuronul caii (din coarnele dorsale de substanta cenusie) la talamus. Conduc informatii tactile constiente si inconstiente. b) Fasciculul spino-cerebelos anterior si fasciculul spino-cerebelos posterior conduc informatiile senzoriale de la deutoneuronul caii (din coarnele dorsale de substanta cenusie) la cerebel. Conduc informatii proprioceptive constiente di inconstiente. c) Fasciculul Goll si Burdach intra in formarea lemniscului median, ce reprezinta axoni ai deutoneuronului caii pentru: sensibilitatea tactila fina, de presiune fina etc. 2. Fibrele descendente - stabilesc legatura intre diferitele structuri encefalice si centrii nervosi motori din coarnele anterioare de substanta cenusie medulara, dar si cu neuroni motori din nucleii motori bulbari. Acestea sunt reprezentate prin fibre motorii cu originea in: cortexul motor precentral, coliculii cvadrigemeni, nucleul rosu, substanta neagra, nucleii olivo-bulbari si nucleii vestibulari. a) Fasciculul direct cortico-spinal realizeaza incrucisari doar la nivelul segmentelor medulare si nu se incruciseaza in bulb.

b) Fasciculul cortico-spinal incrucisat pleaca din cortexul motor precentral cu puncte terminus - nucleii motori din coarnele anterioare de substanta cenusie medulara si fibre descendente cu puncte terminus - nucleii motori bulbari = fibre cortico-nucleare. c) Fasciculul tecto-spinal are originea in coliculii cvadrigemeni si coboara prin pedunculii cerebrali, prin trunchiul cerebral, prin bulb, la motoneuronii din coarnele anterioare de substanta cenusie medulara. d) Fasciculul rubro-spinal are originea in nucleul rosu din pedunculii cerebrali, coboara prin trunchiul cerebral (inclusiv prin bulb), la puncte terminus - motoneuronii din coarnele anteriore de substanta cenusie medulara. e) Fasciculul vestibulo-spinal are originea in nucleii vestibulari din bulbul rahidian si puntea lui varolio. Acesta cobora la puncte terminus motoneuronii din coarnele anterioare de substanta cenusie medulara. f) Fasciculul nigro-spinal are originea in substata neagra a mezencefalului si coboara la puncte terminus, la nucleii motori din coarnele anterioare de substanta cenusie medulara. g) Fasciculul olivo-spinal are originea in olivele bulbare ale bulbului rahidian si coboara prin bulb la puncte terminus motoneuronii din coarnele anterioare de substnta cenusie medulara.

Functiile bulbului rahidianI. Functia de conducere este reprezentata prin caiile ascendente si descendente care trec pe la nivelul bulbului si caiile proprii ale bulbului (care stabilesc conexiuni intre nucleii bulbari). II. Functia de centru reflex este reprezentata prin doua tipuri de centrii nervosi: centrii nervosi simpli si centrii nervosi automati. Centrii nervosi simpli controleaza reflexele de: tuse, stranut, deglutitie, voma si salivar. a) Reflexul de tuse declansat prin excitarea receptorilor din pleure, a mucoasei bucale, mucoasei laringiene, mucoasei traheei, mucoasei bronhilor. Informatiile de la acesti receptori periferici sunt conduse prin fibrele senzitive ale nervilor IX si X, la centrul tusei din bulb, de unde sunt transmise impulsurile eferente motoare la musculatura abdominala (implicata in procesul de respiratie) si muschiul diafragmatec. Reflexul de tuse nu este altceva decat o expiratie fortata cu glota inchisa. Calea ascendenta a acestui reflex este reprezentata de fibrele senzitive ale nervilor IX si X. Calea descendenta fiind reprezentata de fibrele motorii ale nervilor IX si X, care deservesc muschii implicati in procesul de declansare a tusei. b) Reflexul stranutului declansat de excitarea mucoasei nazale. Impulsurile sunt conduse prin fibrele senzitive ale nervului V, la centrul stranutului din bulb, de unde sunt trimise impulsuri eferente motoare, la muschii respiratori. c) Reflexul de deglutitie declansat de excitarea receptorilor din cavitatea bucala, faringe si esofag. Impulsurile sunt culese de fibrele senzitive ale nervilor IX si X si duse catre centrul deglutitiei

din bulb, de la care sunt transmise comenzi prin fibrele eferente de la muschiul faringelui pentru a impinge bolul alimentar spre esofag, apoi stomac. d) Reflexul de voma declansat prin excitarea mucoasei stomacului si aproape a tuturor organelor viscerale. Impulsurile de la nivelul stomacului si a organelor interne sunt culese de fibrele senzitive ale nervului X, care se afla in portiunea laterala a substantei reticulare bulbare de unde sunt transmise impulsuri eferente la muschii stomacului, diafragmatici si abdominali, prin a caror contractie simultana, se realizeaza eliminarea, in sens invers, din stomac, a continutului acestuia prin cavitatea bucala la exterior. e) Reflexul salivar declansat prin excitarea de catre alimente a receptorilor din cavitatea bucala. Impulsurile sunt culese de la acest nivel prin ramurile senzitive ale nervilor IX si X, fiind conduse la nucleul salivar din bulb. Prin fibrele parasimpatice continute de nucleul salivar, impulsurile ajung la glandele salivare parotide, care vor secreta saliva in cavitatea bucala. Centrii nervosi automati sunt excitati de modificarile compozitiei chimice a mediului intern. Cei mai importanti centrii sunt: centrii respiratiei, centrii cardiaci si centrii vasomotori. * Centrii respiratiei sunt dispusi pe o suprafata extinsa din structura bulbului, fiind excitati de modificari ale compozitiei chimice a sangelui, respiratiei, modificarea concentratiei oxigenului din sange, modificarea concentratiei de CO2 din sange, modificarea pH-lui sangelui etc. Receptori sunt reprezentati prin chemoreceptori ce se gasesc in: aria chemosenzitiva bulbara, corpusculi carotidieni, corpuscului aortici, unele zone ale tesutului pulmonar. Nivel de la care, impulsurile sunt culese prin fibrele senzitive ale nervilor IX si X si trimise la centrii respiratiei din bulb, reprezentati prin: Grupul repirator dorsal; Grupul respirator ventral; reponsabli de asigurarea derularii ritmice a respiatiei. Grupul centrului abneustic; Grupul centrului pneumotastic. * Centrii cardiaci cel mai important centru este centrul cardioinhibitor din nucleul dorsal al bulbului, responsabil de diminuarea ritmului cand depaseste limitele fiziologiei normale. Centrii sunt sensibili la modificarile compozitiei chimice a mediului intern: modificarea compozitiei in oxigen si dioxid de carbon a sangelui. Informatiile pentru centrii cardiaci ajung de la chemoreceptori aflati in: corpusculi carotidieni si aortici, peretele atric stang si drept, peretele ventricului stang si unele zone ale tesutului pulmonar. Impulsurile sunt conduse prin fibrele senzitive ale lui IX si X, la centrii cardiaci bulbari, fiind transmise prin nervul X la atriului stang si drept, determinand diminuarea ritmului cardiac. * Centrii vasomotori responsabili de controlul musculaturii netede din structura vaselor sangvine. Acestia se subimpart in 2 suncentrii: a) centrul vaso-constrictor si b) centrul vaso-dilatator. Cand activitatea centrului vaso-constrictor are loc, se produce contractia vaselor sangvine si cresterea presiunii arteriale. In schimb, cand activitatea centrului vaso-dilatator are loc, se produce dilatarea vaselor sangvine si scaderea presiunii arteriale in circulatia sistemica.

Centrii vasomotori sunt sensibili la modificarile compozitiei chimice a mediului intern: modificarea concentratiei de oxigen si dioxid de carbon in sange. Chemoreceptorii, pentru controlul vaselor sangvine se gasesc in corpusculi carotidieni si aortici, peretii atriilor si in peretele ventricului stang. Centrii vasomotori sunt implicati si in controlul ritmului respirator (dar la acesta mai contribuie si alte reflexe), reflexul HERING BRANER, responsabil de reglarea cantitatii de aer ce patrunde cu fiecare inspiratie in plamani.

a2. Puntea lui varolioA doua componenta structurala a trunchiului cerebral, localizata intre bulbul rahidian si pedunculii cerebrali, fiind reprezentata printr-o masa nervoasa, sub forma de banda transversala dispusa intre cele 2 emisfere cerebeloase. Are o latime de 3 cm si este separata de bulb prin santul bulbo-pontin si santul ponto-peduncular. Pe fata antero-laterala, in pozitie medina, se gaseste santul bazilar, o prelungire a santului median intalnit la bulbul rahidian (adaposteste trunchiul arterei cerebrale, responsabila de irigarea cu sange a creierului) si piramidele pontine, de-o parte si de alta a santului bazilar reprezinta continuarea piramidelor bulbare. Tot la acest nivel, intalnim bratele puntii cu dispozitie laterala si inferioara fata de punte. Fata antero-laterala stabileste legaturi intre cele 2 emisfere cerebeloase, de unde si denumire de ,,PUNTEA LUI VAROLIO. Aici este locul de origime a nervului cranian V. Pe fata posterioara se observa: o continuare a santului posterior intalnit la nivelul bulbului rahidian; eminentele mediane (structuri nervoase dispuse de-o parte si de alta a fisurii mediane posterioare), delimitate de santul limitant lateral; forca rostrali o structura in forma aproximativ triunghiulara, dispusa lateral fata de eminentele mediane, in profunzimea carora se gaseste nucleul nervului VII, iar in portiunea mediana a eminentei colicului facialului, se gasesre nucleul nervului VI. Structura interna a puntii lui varolio Substanta cenusie este sectionata de numeroasele caii ascendente si descendente si cai proprii ale punti, in gramezi de substanta cenusie, ce reprezinta nucleii pontini care sunt impartiti in functie de rolul lor fizilogic in: nuclei motori, nuclei senzitivi, nuclei vegetativi si nuclei proprii ai puntii lui varolio si de comun cu trunchiul cerebral (puntea reprezinta o parte integrata din trunchiul cerebral). Nucleii motori pontini reprezentati prin nucleul motor masticator al nervului V, nucleul motor al nervului VI si nucleul motor al nervului VII. o Nucleul motor masticator al nervului V este responsabil de controlul motricitatii musculaturii masticatoare;

o Nucleul motor al nervului VI este responsabil de controlul unei parti din muschii extrinseci ai globului ocular; o Nucleul motor al nervului VII este implicat in controlul motricitatii muschilor mimicii si in controlul miscarii ploapelor. Nucleii senzitivi pontini sunt reprezentati prin portiunea pontina senzitiva a trigemenului ce primeste informatii senzitive de la ganglionul Gasser, care culege informatia de la articulatia temporomandibulara. Nucleul senzitiv acustic (VIII) primeste informatii senzoriale de la ganglionul Corti, iar neuronii ganglionului de la audioreceptorii organului Corti. Nucleii vegetativi pontini sunt reprezentati prin: nucleul lacrimal responsabil de controlul reflexului lacrimal; nucleul salivar superior responsabil de controlul reflexului salivar. Nucleii proprii ai puntii si trunchiului cerebral sunt reprezentati prin: nuclei pontini situati in substanta reticulata; nucleul corpului trapezoid. Substanta alba in puntea lui varolio este formata din fibre longitudinale mielinizate si fibre transversale mielinizate. Fibrele longitudinale nemielinizate sunt reprezentata prin: Caile ascendente sunt cele care duc informatii de la centrii medulari la diferite structuri encefalice: fascicurile spinotalamice, fasciculul spinocerebelor anterior, panglica lui Reil care contine axoni ai neuronilor din nucleii Goll si Burdach in traseul lor ascendent spre talamus; Caile descendente: caile corticospinale; caile corticobulbare; caile corticopontine; fibrele rubrospinale de la nucleul rosu la maduva; fibrele tectospinale de le coliculi la maduva; fibrele nigrospinale de la substanta neagra la maduva. Caile corticospinale, corticobulbare si corticopontine fac legatura intre scoarta cerebrala si nuclei bulbari si pontini. Fibrele transversale mielinizate fac legatura intre nuclei pontini si nuclei cerebelului, fibrele se incruciseaza in portiunea medina a puntii unde se gaseste santul anterior pontin (adaposteste trunchiul arterei bazilare care alimenteaza cu sange structurile nervoase). Functiile puntii lui varolio: a) functia de conducere si b) functia de centru reflex. a) Functia de conducere este reprezentata prin fibrele ascendente, fibrele descendente, fibrele ce realizeaza legatura intre nucleul pontin si maduva. b) Functia de centru reflex sunt reprezentate prin multitudinea de reflexe coordonate de nuclei pontini. Astfel, la nivelul puntii lui varolio se gasesc centrii care controleaza urmatoarele reflexe: o Reflexul lacrimar declansat prin excitarea corneei, mucoasei conjunctivale si a mucoasei nazale. Impulsurile senzitive sunt preluate de fibrele senzitive ale nervului V si sunt conduse la centrul

lacrimal pontin, de la care sunt transmise eferent de fibrele motorii vegetative parasimpatice la glanda lacrimara, caruia ii determina activarea intensitatii secretorii. Centrul lacrimal pontin se afla sub controlul unor structuri superioare nervoase (mezocortexul), astfel incat glandele lacrimare isi intensifica activitatea si in timpul derularii unor emotii pozitive/negative. o Reflexul salivar declansat de excitarea receptorilor bucali (pentru durere, tact, gust etc). Impulsurile sunt preluate de ramurile nervilor V si IX, fiind trimise mai departe la nucleul salivar pontin prin fibrele parasimpatice componente ale nervului IX, prin acesta se intensifica secretia glandelor salivare submaxilare si sublinguale. Glandele parotide sunt controlate de catre nucleul salivar bulbar. Desi controlul activitatii a glandei salivare se face prin nuclei salivari bulbari/pontini, scoarta cerebrala este implicata in controlul acestor nuclei salivari, prin faptul ca, pe baza proceselor de salivatie pot fi elaborate reflexe conditionate salivar. o Reflexul cornean de clipire declansat prin excitatea corneei si a mucoasei conjunctivale. Impulsurile culese sunt trimise prin ramurile senzitive ale nervului V la centrul pontin, implicat in procesul de clipire din puntea lui varolio, mai departe sunt transmise prin fibrele nervului IX si fibrele parasimpatice ale nervului VII, la muschii ploapei determinand inchiderea repetata a fantei palpebrale, respectiv clipitul. o Reflexul auditiv-oculogistic declansat de excitarea puternica a receptorilor auditivi. Impulsurile preluate de la receptorii auditivi prin ramuri senzitive ale nervului VIII, la trunchiul cerebral, iar de aici ajung la nucleii nervilor III, IV si VI. Toti acesti nuclei sunt implicati in controlul nenumaratilor muschi extrinseci ai globului ocular, care determina miscarea ochilor in directia din care vine zgomotul. o Reflexul auditiv de clipire declansat (printr-un zgomot puternic) de excitarea receptorului auditiv. Impulsurile sunt conduse de fibrele senzitive ale nervului VIII la centrul de clipire din puntea luui varolio, respectiv la nucleul nervului VII, de unde prin impulsuri eferente parasimpatice ajung la musculatura ploapei, determinand reflexul de clipire. o Reflexul de masticatie declansat prin excitarea mucoasei bucale datorita prezentei alimentelor in cavitatea bucala. Informatiile sunt culese prin ramurile nervilor V si IX. Impulsurile sunt conduse ascendent la centrul masticator trigeminal din punte, fiind transmise apoi, muschiilor masticatori pentru a realiza procesul de masticatie. o Reflexul de supt declansat prin excitarea mamelonului de catre buzele puietului (la mamifere). Impulsurile sunt conduse la bulbul rahidian, dar si la nivelul unor structuri nervoase superioare, inclusiv puntea lui varolio, hipotalamus, de unde sunt trimise impulsuri eferente la centrul suptului din formatiunea reticulata a bulbului rahidian si puntea lui varolio (bulbo-pontin). De aici impulsurile ajung la glandele lactagene mamare, care sunt contractate si produc eliberarea laptelui in cavitatea bucala. Reflexul de supt poate fi implicat separat (adica numai controlul suptului) din formatiunea reticulata ponto-bulbara.

In acest caz mamelonul este preluat in cavitatea bucala a puieului, limba este facuta scoc, in care se dispune mamelonul, se executa o ridicare succesiva a limbii cu gura inchisa, se creeaza o presiune negativa in cavitatea bucala a puietului si laptele ajunge de la mamelon in cavitatea bucala. a3. Mezencefalul Dispus superior fata de puntea lui varolio si este delimitat in partea inferioara de sabtul pontopeduncular, iar superior de diencefal. Pe fata antero-laterala intalnim pedunculi cerebrali dispusi de-o partea si de alta fata de linia mediana. In portinea mediana se gasesc doua mase de substante nervoasa cuprinse intre santul pontopeduncular si corpii mamilari ai diencefal. Intre cei 2 pedunculi cerebrali ai mezencefalul se gaseste un spatiu interpeduncular de forma triunghiulara (cu baza orientata superior spre corpii mamilari si varful orientat in jos spre santul pontopeduncular), in care se gaseste substanta perforata anterioara, prin care patrund in masa nervoasa a creierului, ramificatii ale arterelor bazilare, dispuse in santul bazilar-pontin. Aici este locul de emergenta a nervului III. Pe fata posterioara intalnim aria coliculilor cvadrigemeni (aria cvadrigeminala), unde se gasesc niste proeminente nervoase 4 coliculii cvadrigemeni: 2 coliculi cvadrigemeni inferiori si 2 coliculi cvadrigemeni superiori. Separati intre ei printr-un sant in forma literei ,,T. Imediat sub coliculii cvadrigemeni inferiori. Se situeaza locul de emergenta al nervului IV, acesta fiind singurul nerv care paraseste trunchiul cerebral pe fata posterioara, toti ceilalti nervi cranieni parasesc trunchiul cerebral pe fata antero-laterala. Structura interna Substanta cenusie dispusa ca si in cazul bulbului rahidian si puntea lui varolio sub forma de gramezi, care formeaza nuclei mezencefalului, acestia sunt de urmatoarele tipuri: o Nucleii mezencefalici senzitivi la nivelul mezencefalului, se gasesc portiuni senzitive ale nervului V; o Nucleii mezencefalici motori reprezentati prin nucleul nervului III si nucleul nervului IV; o Nucleii mezencefalici vegetativi reprezenati prin nucleul Edinger Westphal, responsabil de controlul musculaturei netede a irisului si a corpilor ciliari. o Nucleii proprii ai mezencefalului si trunchiului cerebral reprezentati prin substanta neagra, nucleul rosu, culiculii cvadrigemeni inferiori si superiori. Substanta alba este reprezentata prin fibrele nervoase mielinizate formate din: fascicule ascendente continute in pedunculii cerebrali. Fascicule descendente cu origine in scoarta cerebrala si destinatia la nucleii motori din formatiunea reticulata a nucleilor cerebrali (nucleilor motori din bulbul rahidian). In pedunculul cerebral, se gaseste nucleul rosu ce trimite fibre la centrii nervosii din maduva.

In trunchiul cerebral, se gaseste fibre descendente care sosesc de la scoarta cerebrala, avand ca punct de destinatie nucleii pontini nucleul cerebral fasciculul nucleului cortico-cerebelos. In mezencefal, caile ascendente senzoriale leaga centrii senzitivi ai maduvei cu scoarta cerebrala, avand origine in nucleii Goll si Burdach, cu traiect la talamus (caile). Coliculii cvadrigemeni au legatura cu scoarta cerebrala, cu maduva, prin fasciculul tecto-spinal, cu talamusul, aceste legaturi se fac in dublu sens. Au legatura si cu receptorii optici din structura retinei si cu cei auditivi din organul Corti. Coliculii primesc informatii de la exteroceptorii tegumentari si proprioceptorii din structura muschiilor si articulatiilor. Functiile mezencefalului sunt reprezentate prin functia de conducere si functia de centru reflex. Functia de centru reflex este foarte complexa, activitatea acestuia se datoreaza nucleilor componenti ai acestuia si ii putem distinge in: reflexe fotomotoare, reflexe de miscare conjugata a ochilor, reflexe statice, reflexe statochinetice. 1. Reflexele fotomotoare intalnite sunt de 2 tipuri: fotomotor de aparare si fotomotor de acomodare pentru vedere la distanta. * Reflexul fotomotor de aparare declansat prin excitarea cu lumina foarte puternica a fotoreceptorilor retinieni. Informatiile sunt culese de la acest nivel de catre fibrele senzitive ale nervului II si conduse ascendent la centrul fotomotor din mezencefal, de unde sunt transmise impulsuri eferente la nucleul Edinger Westphal, de la care ajung la musculatura circulara a irisului, determinand prin contractia acestuia, micsorarea diametrului pupilar pentru limitarea cantitatii de lumina care patrunde in ochi. * Reflexul de acomodare pentru vederea la distanta are loc in momentul aproprierii de ochi a unui obiect de vedere care reflecta spre ochi o cantitate de lumina, cu atat mai mare cu cat obiectul se afla mai aproape de ochi, astfel, in mod reflex, are loc micsorarea diametrului pupilar. Calea aferenta a acestui reflex este urmatoarea: prin nervul II excitatia ajunge la coliculii cvadrigemeni, apoi la corpii geniculati ai mezencefalului, de unde informatiile ajung prin radacina optica la cortexul vizual occipital, apoi cortexul motor precentral, ajungand la centrul motor reflex fotomotor din mezencefal, trecand prin fibrele nervoase de la nucleul motor Edinger Westphal si ajungand mai departe la musculatura cisculara a irisului prin ganglionul determinand micsorarea pupilei pentru a o adapta la cantitatea de lumina care sa patrunda in ochi. 2. Reflexele statice sunt foarte complexe, preocupate de mentinerea echilibrului in conditii de repaus sau in conditii de miscare. Acestea sunt de 2 tipuri: reflexe de postura si feflexe de redresare. * Reflexul de postura are scopul de a controla pozitia spatiala a corpului in raport cu forta gravitationala. * Reflexul de redresare are scopul de readucerea pozitiei corpului in pozitia normala, atunci cand anumiti factori au modificat aceasta pozitie. 3. Reflexele statochinetice sunt responsabile de mentinerea echilibrului corpului, cand se afla in miscare. Centrul nervos mezencefalic implicat in realizarea reflexelor statice si statochinetice, primeste informatii senzitive de la receptorii pentru echilibru din ureche interna (de la macule si creste

angulare), proprioceptorii musculaturi corpului, gatului, exteroceptorii tegumentari si de la proprioceptorii din structura articulatiilor. Primesc informatii de la cortexul motor, astfel, acesti centrii mezencefalici reusesc in orice moment dat sa controleze pozitia spatiala a organismului, atat in repaus cat si in miscare, fata de sensul in actioneaza forta gravitationala. Rolul fiziologic al unor nuclei mezeencefalici Nucleul rosu implicat in controlul tonicitatii musculaturii corpului. Informatiile sosesc de la: scoarta cerebrala, substanta reticulata a trunchiului cerebral, cerebel, maduva spinarii, si pleaca catre: talamus, nuclei motori (din coarnele anterioare medulare) si substanta reticulata a trunchiului cerebral. Extirparea lui duce la rigiditatea de decerbare consta in cresterea exagerata, anormala a tonicitatii musculaturii corpului si in special a musculaturii extensoare. Acest lucru va determina: indoirea gatului pe spate, extensia exagerata a bratelor si picioarelor, facand foarte dificila locomotia. Nucleul rosu are rolul de a inhiba impulsurile (stimuli) trimise de nucleii din substanta reticulata a trunchiului cerebral, inclusiv a bulbului rahidian, sa ajunga la muschii corpului. Substanta neagra implicata in coordonarea miscarii corpului. Coliculii cvadrigemeni superiori sunt reprezentati de centrii subcorticali pentru reflexele vizuale, fiind responsabili de deschiderea fantei palpebrale si de orientarea globilor oculari in directia sursei luminoase. Coliculii primesc informatii de la receptori optici retinieni, de la exteroceptori si proprioceptori situati la periferia, implusurile plecand catre nucleii oculomotori din substanta reticulata a trunchiului, care controleaza miscarile ochilor cu privirea. Coliculii cvagrigemeni inferiori sunt considerati centrii subcorticali pentru reflexele auditive, raspunzatoare de orientarea capului si a ochilor spre sursa care produce un zgomot. Acestia primesc impulsuri de la urechea interna, pe care le trimit la corpii geniculati mediali ai metatalamusului, iar de aici la nucleii motori din trunchiul cerebral care controleaza muschii gatului, pentru orientarea capului in directia de unde vine zgomotul. NERVII CRANIENI/NERVII CEREBRALI Nervi pereche (in numar de 12 perechi), asemanatori cu cele 12 perechi de nervi rahidieni, dar spre deosebire de acestia, nervii cranieni inerveaza muschii, pielea si toate celalalte extremitatii din zona capului. Nervii cranieni si nervii cerebrali formeaza portiunea periferica a sistemului nervos (maduva si encefalul = sistemul nervos central). Se noteaza ca si in cazul nervilor spinali, cu cifre romane de la I-XII: Perechea I de nervi cranieni = nervul olfactiv; Perechea II de nervi cranieni = nervul optic; Perechea III de nervi cranieni = nervul oculomotor comun; Perechea IV de nervi cranieni = nervul trohlear/nervul patetic; Perechea V de nervi cranieni = nervul trigemen; Perechea VI de nervi cranieni = nervul abducens; Perechea VII de nervi cranieni = nervul facial; Perechea VIII de nervi cranieni = nervul acusticovestibular/nervul vestibulotrohlear;

Perechea IX de nervi cranieni = nervul glosofaringian; Perechea X de nervi cranieni = nervul vag/nervul pneumogastric; Perechea XI de nervi cranieni = nervul accesor/nervul spinal; Perechea XII de nervi cranieni = nervul hipoglos. NERVII CRANIENI SENZITIVI Nervii cranieni senzitivi sunt: I, II si VIII.

I Nervul olfactiv este format din axonii celulelor nervoase senzitive din structura mucoasei olfactive, care dupa ce parasesc mucoasa se grupeaza si formeaza filetele olfactive (fila olfactorie), trecand prin lama ciuruita a osului etmoid, intrand in cutia craniana unde realizeaza sinapsa cu celulele mitrale din bulbii olfactivi, care reprezinta o parte din calea ascendenta senzoriala a mirosului. II Nervul optic este format din axonii celulelor ganglionare (din structura retinei), care parasesc globul ocular (prin pata oarba a acestuia). Fiecare nerv optic are 1 milion de fibre senzitive. Acesti nervi optici care au parasit globul ocular, se incruciseaza formand chiasma optica, dupa care fiecare tractus optic (contine fibre nervoase senzoriale care provin de la ambele retine) ce rezulta in continuare fibrele tractului ajungand la: o parte la corpii geniculati laterali ai metatalamusului si mai departe la cortexul vizual optic; o parte la coliculii cvadrigemeni superiori implicati in controlul unor reflexe vizuale. Nervul optic reprezinta o parte din calea ascendenta senzoriala vizuala, pana la proiectia in cortexul optic occipital. VIII Nervul acusticovestibular este format din doua parti diferite: 1) nervul auditiv (cohlear) si 2) nervul vestibular. 1) Nervul auditiv (cochlear) este format din dentritele si axonii neuronilor din ganglionul spiral Corti, dentritele culeg informatii de la audioreceptorii din organul corti. Axonii neuronilor din ganglionul Corti patrund in substanta reticulata a trunchiului cerebral si fac sinapsa cu nucleii cochleari din substanta reticulata a trunchiului cerebral (ventral si dorsal). Astfel, nervul acustic reprezinta o parte din calea ascendenta senzitiva auditiva care duce la talamus, apoi la cortexul auditiv-temporar. 2) Nervul vestibular este format din dentritele si axonii neuronilor din ganglionul Scarpa, aceste dentrite culeg informatii senzoriale de la celulele senzoriale din macule si creste ampulare (celule implicate in sensibilitatea vestibulara, respectiv echilibru). Axonii celulelor senzoriale din ganglionul Scarpa ajung in formatiunea reticulata bulbo-pontina, unde fac sinapsa cu nucleii vestibulari superiori, inferiori, mediali si laterali. Ca si in cazul nervului auditiv, nervul vestibular reprezinta o parte din calea ascendenta senzoriala pentru sensibilitatea vestibulara (echilibru). NERVII CRANIENI MOTORI Sunt formati in exclusivitate din axonii neuronilor motori din nucleii nervilor respectivi aflati in trunchiul vertebral. Acesti nucleii motori (unde isi au originea nervii cranieni motori) sunt similari nucleilor motori care se gasesc in coarnele anterioare de substanta cenusie medulara. Tot in cadrul acestor nucleii, din care i-au nastere nervii cranieni, se gasesc sub controlul unor structuri nervoase situate superior fata de trunchiul cerebral, inclusiv scoarta cerebrala. Aceasi subordonare functionala o au si nucleii motori din coarnele anterioare de substanta cenusie medulara.

-

Nervii cranieni motori sunt: III, IV, VI, XI si XII. III Nervul oculomotor comun este format din fibre exclusiv motoare, care isi au originea in nucleul oculomotor comun din pedunculii cerebrali. Aceste fibre nervoase sunt responsabile de inervatia muschilor extrinseci ai globului ocular, care la randul lor, raspund de miscarile globului ocular. In alcatuirea nervului se gasesc si fibre vegetative visceromotoare ce isi au originea in nucleul Edinger-Westphal (din pedunculii cerebrali), fiind raspunzatori de controlul musculaturii circulare si radiare a corpilor ciliari. IV Nervul trohlear (patetic) are originea in mezencefal si este format exclusiv din fibre motorii, respectiv axonii lor. Fibrele au traiect la muschii extrinseci ai globului ocular. VI Nervul abducens are origine in nucleul nervului abducens din punte. Fibrele motoare, axonii acestor neuroni ajung la muschii extrinseci ai globilor oculari, pentru controlul miscarilor globilor oculari. XI Nervul accesor (spinal) este compus din 2 nucleii: un nucleu motor din bulb si un nucleu motor din maduva cervicala. Prezinta o ramura craniana care isi are originea in nucleul ambiguu din bulb si o ramura spinala cu originea in coarnele anterioare medulare din zona cervicala. Ramura spinala paraseste maduva prin santul lateral ventral si intra prin gaura occipitala in cavitatea craniana, unde se uneste cu ramura craniana a nervului XI, impreuna parasec din nou cutia craniana si inerveaza prin ramura craniana muschii din zona capului (muschii faringelui, laringelui), iar prin ramura spinala inerveaza muschii trepezi, sternocleidomastoidieni. XII Nervul hipoglos este format din axonii ai neuronilor motori care au origine in bulb si care dupa ce parasesc cutia craniana inerveaza muschiul limbii si in consecinta se mai numeste si nervul muschiul limbii. NERVII CRANIENI MICSTI Acestia sunt constituiti din fibre somatice senzitive, somatice motoare, vegetative senzitive si vegetative motoare. Fibrele senzitive culeg informatiile din: zona capului, de la muschi, de la piele si de la proprioceptori, pe care le conduc in trunchiul cerebral, la nucleii senzitivi la talamus cortexul somestezic. Nucleii senzitivi din cortex, unde ajunge informatia senzoriala sunt similari cu nucleii senzitivi din coarnele posterioare medulare de substanta cenusie (pentru nervii spinali). Aceste fibre senzitive care culeg informatii din zona capului sunt dentritele care apartin unor neuroni din ganglioni situati inafara trunchiului cerebral, dar in cutia craniana, asemenea cu neuronii din ganglioni spinali, aflati pe traiectul radacinii posterioare ale nervilor spinali. In alcatuirea nervilor micsti se gasesc si fibre viscerale: fibre visceromotorii si fibre viscerosenzitive. Fibrele motorii sunt reprezentate prin axoni ai neuronilor motori din nuclei motori ai nervilor spinali, respectiv a altor nuclei motori din trunchiul cerebral. Aceste fibre deservesc muschii masticatori, faringelui, si ai laringelui.

V Nervul trigemen este un nerv mixt format din fibre somatosenzitive si somatomotorii. Partea senzitiva a trigemenului este formata din dentrite si axonii ai ganglionului semilunar al trigemenului, denumit ganglionul Gasser. Partea motorie a trigemenului este formata din axoni ai neuronilor din nucleul motor masticator al trigemenului cu originea in mezencefal. Cele doua ramuri se impreuneaza (senzitiva si motorie) si formeaza nervul trigemen. Trigemenul de la nivelul ganglionului Gasser se imparte in ramura: Ramura oftalmic formata exclusiv din fibre senzitive provenite de la: mucoasa nazala, mucoasa oftalmic, globul ocular si pielea din regiunea fruntii; Ramura maxilara formata exclusiv din fibre senzitive care culeg informatii de la: mucoasa limbii, pielea din zona tmplelor, pielea din zona mastoidiana, pielea din zona buzei inferioare si a ploapei inferioare; Ramura mandibulara mixta, fiind formata din: - Fibre senzitive care culeg informatii de la mandibula, mucoasa zonei amigdaliene, pielea fruntii, pielea ploapei, pielea urechii si zona buzei, fie atat inferioara sau superioara. - Fibre motorii care transmit comenzi catre: musculatura masticatoare, muschii partii superioare a faringelui, muschiul tensor al timpanului si muschiul tensor al valului palatin. Trigemenul contine si fibre parasimpatice si simpatice vegetative, care deservesc la muschii netezi si glandele din cavitatea bucala si nazala pentru provocarea de secretie a acestora. VII Nervul facial este un nerv mixt format din fibre senzitive, motoare somatice si parasimpatice vegetative. Fibrele senzitive au origine in ganglionul geniculat care culege informatii din portiunea posterioara a limbii si a mucoasei faringiene. Fibrele motoare somatice sunt formate din axoni ai neuronilor din nucleul motor al facialului (origine in punte). De la nivelul acestui nucleu impulsurile ajung la musculatura mimicii si a fetei, muschii stilohioidieni, muschii digastrici si muschii scaritei. Fibrele vegetative parasimpatice au originea in nucleul salivar superior, iar implusurile ajung la glandele sublinguale si submandibulare, controland activitatea secretoare. IX Nervul glosofaringian este un nerv mixt, fiind format din acelasi tip de fibre ca si facialul. Fibrele senzitive sunt reprezentate prin dentritele si axoni ganglionului plexiform care culege informatia de bucala. Fibrele motoare somatice provin din nucleul ambiguu din bulb si sunt implicate in special in controlul musculaturii faringelelui. Fibrele vegetative parasimpatice apartin fibrelor motorii care fac legatura intre nucleul salivar inferior (bulb) si glandele salivare parotide. X Nervul vag este un nerv mixt format din fibre senzitive somatice, motoare somatice si vegetative. * Fibrele senzoriale au originea in ganglionul nodus si ganglionul jugular; * Fibrele motoare provin din nucleul ambiguu; * Fibrele vegetative provin din nucleul dorsal vag. Fibrele somatosenzitive, somatomotorii si visceromotorii se unesc in nervul vag, care coboara prin gaura occipitala, ajungand in cutia toracica, unde formeaza mai multe plexuri: Plexul cervical; raspunzatoare de inervatia organelor din zona cervicala si de

Plexul cardiac.

inervarea muschiului cardiac.

Apoi nervul vag trece din cavitatea toracica in cavitatea abdominala formand: Plexul pulmonar; Plexul gastric; Plexul renal; - inerveaza toate organele viscerale abdominale. Plexul suprarenal; Plexul intestinal. Fibrele vegetative care pleaca din nucleul dorsal al vagului, urmeaza acelasi nivel si formeaza plexul vegetativ parasimpatic, specific pentru organele viscerale din cutia toracica si abdominala. b. Cerebelul

Reprezinta o structura nervoasa care apartine encefalului, fiind situata in loja posterioara a cutiei craniene (deasupra trunciului cerebral si sub lobii occipitali ai emisferelor cerebeloase), de forma ovoida, cu dispunere transversala. Prezinta 3 fete: Fata superioara intra in contact cu lobii occipitali ai emisferelor cerebeloase, de care se separa printr-o membrana conjunctiva cortul cerebelului o continuare a durei mater cerebrale; Fata inferioara intra in contact cu cele 2 fose cerebrale ale occipitalului; Fata anterioara intra in contact cu trunchiul cerebral si formeaza un spatiu (intre trunchiul cerebral si cerebel): ventricului al patrulea cerebral provine din conductul primar al mezencefalului; ventricului al patrulea bulbar comun prin apenduculul cerebral; ventriculul comun prin orificiile lui Lusca cu spatiul subarahnoidian. Morfologie interna Cerebelul se compune dintr-un vermis si 2 emisfere cerebeloase, care sunt brazadate de santuri mai adanci care impart vermisul si cerebelul in lobi si lobuli, si santuri mai putin adanci care impart suprafata in lamele. Santurile orizontale impart cerebelul in corpul cerebelului si corpul floculonodular (denumit si arhicerebelul). Santurile primare impart corpul cerebelului in lobul anterior si lobul posterior. Lobulii vermisului sunt: Lingula (sau lobul lingual); Lobul central; Culmenul; Declive; Folium; Tuber; Pyramis; Uvula; Nodulus; Lobulii emisferelor cerebeloase sunt: Lobulul patrulat anterior;

Lobulul patrulat posterior; Lobulul semilunar inferior; Lobulul semilunar superior; Lobulul tonsila; Lobulul floculus.

Substanta cenusie este dispusa la exteriorul cerebelului sub forma de scoarta cerebeloasa (sau cortexul cerebelos) si e reprezentata prin gramezi de substanta cenusie situate in profunzimea substantei albe formand nucleii cerebelosi, dispusi atat in vermis cat si in emisferele cerebeloase. Scoarta cerebeloasa/cortexul cerebelos detine in structura lui urmatoarele straturi: Stratul molecular este format din 2 tipuri de celule: a) celulele stelate ale caror dentrite stabilesc sinapse cu dentritele celulelor Purkinje, iar axonii celulelor raman cantonai in stratul molecular, b) celule in panera sau in coule, ale caror dentrite sunt raspandite in stratul molecular al cortexului cerebelos si fac sinapsa cu celulele din acest strat, cu dentritele celulelor Purkinje. Axonii acestor celule trimit colaterale din loc in loc care se incruciseaza formand un fel de coule care protejeaza corpii celulelor Purkinje. Stratul celulelor Purkinje este situat imediat sub stratul molecular, fiind format din celulele Purkinje, ale caror dentrite se raspandesc in stratul molecular si fac sinapsa cu dentritele din acest strat. Axonii celulelor trimit colaterale in stratul granular, unde fac sinapse cu celulele din acel strat, dar isi continua traiectoria, prin intermediul maselor cerebeloase, pana la nucleii cerebelosi cu care stabilesc sinapse. Stratul granular este stratul cel mai profund, stabileste conexiuni cu toate celulele din stratul granular, care vor stabili legaturi cu celulele din stratul molecular superior. Realizeaza sinapse cu celulele Purkinje, iar axonii lor coboara in profunzimea maselor nervoase a celulelor cerebeloase unde fac sinapsa cu nuclei cerebelosi. In acest strat se gasesc si celule Golgi (au dentrite si axoni puternic ramificati). Celulele gliale (din cortex) sunt raspandite in intreaga structura a cortexului cerebral asigurand conexiuni cu toate structurile ce compun corpul cerebelos. Nucleii de substanta cenusie situati in structura vermisului si a emisferelor cerebeloase. Nucleii cerebelosi din structura vermisului sunt nucleii perechi si mentionam: nucleii fastigiali, cu o dispozitie laterala fata de ei (in masa de substanta alba a substantei cerebeloase) se gasesc nucleii globosi, cu o dispunere si mai laterala gasim nucleii emboliformi, iar cu o dispunere si mai laterala nucleii dinai. Nucleii fastigiali, globosi si emboliformi sunt din punct de vedere filogenetic nucleii vechi ai cerebelului = nucleii paleocerebelosii. Nucleii dintati sunt din punct de vedere filogenetic mai noi, prezentand o parte mai veche paleocerebelul, si o parte mai noua neocerebelul. Cerebelul stabileste legaturi cu alte structuri encefalice prin pedunculi cerebelosi cu trunchiul cerebral. Astfel pedunculi cerebelosi inferiori stabilesc legaturi cu bulbul rahidian, pedunculi cerebelosi mijlocii stabilesc legaturi cu puntea lui Varolio, iar pedunculi cerebelosi superiori stabilesc legaturi cu mezencefalul. Substanta alba este dispusa la interior si formata din fibre (nervoase mielinizate) de 3 tipuri: 1. Fibre de asociere reprezentate de fibrele care stabilesc legaturi intre zone ale cortexului cerebral din aceasi emisfera cerebeloasa si fibrele care stabilesc legaturi intre cortexul cerebelos si nucleii cerebelosi (tot din aceasi emisfera cerebeloasa).

2. Fibre de conexiune stabilesc legaturi intre diferite zone corticale care apartin celor doua emisfere cerebeloase. 3. Fibre de proiectie stabilesc legaturi intre cerebel cu celelalte structuri nervoase ce apartin sistemului nervos central. Aceste fibre pot fi aferente (ce vin la cerebel) sau eferente (vin de la cerebel la celelalte structuri encefalice). Fibrele aferente vin de la trunchiul cerebral, maduva si scoarta cerebrala si sunt reprezentate prin fibre care intra in consistenta: Fasciculul spinocerebelos anterior si posterior duc informatia senzitiva de la neuronii senzitivi din coarnele posterioare medulare la cortexul cerebelos/cortexul vermisului. Fascicurile bulbo-cerebeloase fibre care provin din nucleii bulbari. Fasciculul olivo-bulbar fasciculul pleaca de la olivele bulbare. Fasciculul cortico-ponto-cerebelos vine de la scoarta cerebelului, de la celulele piramidale ale cortexului motor la puntea lui Varolio, apoi la cerebel. Fasciculi vestibulari vin de la nucleii vestibulari. Fibre eferente, care pleaca din cerebel si ajung la maduva, trunchiul cerebral si talamus. Fasciculul vestigiobulbar realizeaza legatura intre nucleul cerebelos si scoarta cerebrala, pe de-o parte si nucleii vestibulo-bulbari, iar de aici (prin fasciculul vestibulo-bulbar), impulsurile ajung la motoneuronul alfa din coarnele anterioare de substanta cenusie medulara. Fasciculul dentorubric pleaca de la nucleii dintati ai cerebelului la nucleul rosu al mezencefalului (prin fasciculul rubrospinal) la motoneuroni alfa din coarnele anterioare medulare de substanta cenusie medulara. Fasciculul dentotalamic - pleaca de la nucleii dintati ai cerebelului la nucleii din talamus care sunt in cooperare cu sistemul extrapiramidal, scoarta cerebeloasa si substanta reticulata a trunchiului cerebral, unde se gasesc o serie de nucleii implicati in reglarea tonusului muscular. Functiile cerebelului Functia de mentinere a tonusului muscular este realizata de catre lobul anterior al cerebelului, extirparea acestuia ar duce la: cresterea tonusului muscularii extensoare a corpului datorita faptului ca prin impulsurile pe care cerebelul le transmite la nucleii bulbari (respectiv vestibulo-bulbari) diminuand activitatea acestuia si prin aceasta, mentine o stare corespunzatoare a corpului, scaade tonicitatea musculara corporala, aceasta se aproprie de starea flasca si prin aceasta este perturbata efectuarea miscarii de catre membrele superioare si inferioare, afecteaza si pozitia antigravitationala. Cerebelul coopereaza si cu alte structuri encefalice cum ar fi: substanta reticulata si nucleii trunchiului cerebral, sistemul extrapiramidal, scoarta cerebrala, acestea in cooperare cu cerebelul sunt implicate in mentinerea tonusului muscular astfel incat: Se opun fortei gravitationale = muschii antigravitationali, impiedicand forta forta gravitationala sa-l culce la pamant. Pozitia sa fie bipeda. Functia de mentinere a echilibrului este realizata prin implicatia lobului inferior al cerebelului arhicerebelul, a carui extirpare conduce la: Pierderea capacitatii de efectuarea a miscarilor fine coordonate de scoarta.

Cerebelul este implicat in controlul miscarii datorita faptului ca pe suprafata cortexului cerebelos sunt proiectate toate sensibilitatile corpului ca si in cazul scoartei cerebrale somestezice. Intre cortexul cerebelos si cel somestezic al emisferelor cerebeloase exista o perfecta legatura in sens dublu, de la scoarta cerebeloasa la emisferele cerebeloase si invers pentru fiecare dintre sensibilitatile care se proiecteaza atat in cortexul cerebelos, cat si in emisferele cerebeloase. Astfel, cerebelul e informat in permanenta de ,,imaginea corpului situat in corpul cerebelos. Pe caile descendente de la cortexul motor cerebelos la motoneuroni alfa din coarnele anterioare substanta cenusie medulara, se desprind colaterale ce ajung la cerebel, care este informat cu comenzi pe care cortexul cerebelos le transmite la centrii nervosi medulari. Colateralele cerebelului pot sa creasca sau sa scada viteza de transmitere a comenzilor corticale pentru motoneuronii alfa din coarnele anterioare medulare, astfel incat pentru miscarea pe ulterior, le reflecta muschii sub comanda centrilor motori spinali, sa fie cat mai bine adaptate cerintelor organismelor. Cerebelul este implicat in mentinere echilibrului prin numeroase legaturi pe care le stabileste cu tonusul muscular antigravitational. Realizeaza mentinerea echilibrului prin legaturi pe care le are cu nucleii vestibulari bulbari si apoi mai departe cu motoneuronii alfa din coarnele anterioare medulare, apoi fasciculul dentorubric (prin care stabileste legaturi cu nucleul rosu din mezencefal). Participa si la realizarea echilibrului si la mentinerea lui. Extirparea cerebelului la maimuta, au fost observate serioase perturbari in ceea ce priveste mersul (acesta este impleticit, caracteristic omului beat).

c. DiencefalulDispus intre mezencefal si telencefal este o structura nervoasa constituita din mai multe mase nervoase: talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus, hipotalamus. Morfologie externa Prezinta o parte bazala si o parte posterioara. Pe partea bazala se poate distinge: Chiasma locul de incrucisare a celor 2 nervi optici; Tracturile optice rezultate dupa incrucisarea nervilor optici (la nivelul chiasmei optice), au traiect catre corpii geniculati ai metatalamusului. Tuber cinereum lama de substanta cenusie care se prelungeste cu o formatiune de aspectul unei palnii = infundibulum. Glanda hipofiza situata in saua turceasca conectata de tuber cinereum prin infundibulim. Corpii mamilari 2 corpi ovoizi de substanta alba situati pe partea bazala a encefalului cu mezencefalul. Partea posterioara este vizibila abia dupa indepartarea emisferelor cerebeloase care apara diencefalul. Toate structurile diencefalului sunt dispuse in jurul ventricului al treilea cerebelos si anume: Talamusul dispus in partile laterale ale ventricului al treilea; Hipotalamusul dispus in podisul ventricului al treilea si este reprezentat printr-o lama de substanta alba.

Poate fi observate si: epifiza, habenula, talamus, comisura intrahabenulara, trigonul habenulei si masele intrahabenulare. * Epifiza dispusa intre coliculii cvadrigemeni superioari si face legatura cu diencefalul (din care face parte prin habenula), fiind formata din celule nervoase, gliale, pigmentare si secretoare. * Habenula reprezinta lama de substanta alba. * Comisura intrahabenulara reprezentata de substanta alba ce face legatura intre cele 2 trigonuri habenulare. * Talamusul dispus de-o parte si de alta a trigonului habenular. * Masele intrahabenulare realizeaza legatura intre cele 2 mase ale talamusului. Structura interna a diencefalului Talamusul este format in cea mai mare parte din substanta cenusie (reprezentati prin nucleii talamici) si din substanta alba care delimiteaza nucleii talamici si reprezinta caile aferente si eferente la talamus. Nucleii talamici sunt anteriori, posteriori, mediali si laterali, fiind separati intre ei printr-o lama de substanta cenusie lama mediana. La talamus sosesc si de la talamus pleaca o serie de fibre nervoase ce alcatuiesc partea integrata a substantei albe a talamusului. In ceea ce priveste aferentele de la talamus pot fi de la trunchiul cerebral, maduva, scoarta cerebrala si eferentele, care vin la talamus pot sa fie de la tracturile optice, caile auditive. Cele mai importante fibre aferente sunt spinotalamice prin fascicului spinotalamic anterior si lateral, fibrele care compun lemniscul median (axonii ai neuronilor din nucleii Goll si Burdach), fasciculul lemniscului trigeminal origine in ganglionul Gasser (prin nucleul tractului solitar bulbar ajunge la talamus), fasciculul dentotalamic origine in nucleii dintati ai vermisului cerebelului. De la talamus pleaca o serie de fibre nervoase care formeaza tractul nervos: talmocortical, talmostriat, talmobulbar, talmocerebelos, si alte tracturi prin care talamusul stabileste legaturi functionale cu celalalte structuri ale sistemului nervos central. Metatalamusul este reprezentat prin 2 parti: Corpii geniculati mediali primesc imformatii de la receptorii auditivi mai departe la cortexul auditiv temporal sau la corpii mamilari inferiori. Corpii geniculati laterali primesc informatii de la receptorii vizuali (prin tracturile nervoase optice) mai departe prin radiatie optica la cortexul occipital vizual si corpii mamilari inferiori. Subtalamusul este reprezentat prin 2 mase nervoase: zona incerta si nucleii substalamici care fac parte din sistemul extrapiramidal al sistemului nervos central ce controleaza (pe cale involuntara) tonicitatea musculaturii corpului. Epitalamusul este format substanta alba si substanta cenusie, din structuri care intra in alcatuirea lui: habenula, comisura intrahabenulara, trigonul habenular, in profunzimea caruia se gaseste nucleul habenular ce se conecteaza cu centrii mirosului aflati la baza emisferelor cerebeloase prin comisura intrahabenulara.

Hipotalamusul este ultima portiune a diencefalului, situata la baza ventricului al treilea, in podisul ventricului al treilea. In alcatuirea lui se gasesc mai multi nucleii de substanta cenusie, o portiune supraoptica din tuber cinereum tuberculii cenusii, din neurohipofiza si corpii mamilari, nucleii supraoptici, nucleii paraventriculari, nucleii tuberali, nucleii mamilari. Are in structura si fibre albe care constituie pe de-o parte fibrele ce stabilesc legaturi intre diferiti nucleii ai hipotalamusului, iar pe de alta parte fibrele ce formeaza caile ascendente spre hipotalamus si descendente de la hipotalamus la alte structuri encefalice. Astfel, informatiile senzoriale sosesc de la talamus, scoarta cerebeloasa si nucleul dorsal al vagului, iar de la hipotalamus substanta reticulata bulbara, unde se afla centrii nerviilor vegetativi ce controleaza respiratia, activitatea inimii si a vaselor de sange la scoarta cerebeloasa, rinencefal si talamus. Hipotalamusul este unul din cei mai importanti centru nervos superior pentru toate functiile vegetative ale organelor. Functiile diencefalului 1. Functia de releu talamusul si metatalamusul se afla pe caile ascendente senzoriale pentru toate functiile organismului, mai putin cele olfactive. 2. Functia de centru nervos vegetativ indeplinita de diencefal prin intermediul hipotalamusului. 3. Functia de conducere realizata prin fibrele spinotalamice care fac legatura intre centrii nervosi, talamus si maduva, caile optice care duc informatia de la receptorii optici la talamus, apoi la cortexul vizual si caile auditive care duc informatia de la receptorii auditivi la corpii geniculati ai metatalamusului la cortexul auditiv vizual. Hipotalamusul este centrul nervos vegetativ superior implicat in toate functiile vegetative ale organismului, se gaseste in legatura cu o multitudine de structuri encefalice unde se situeaza centrii nervosi vegetativi pe care hipotalamusul ii coordoneaza exemplu: implicarea in controlul osmolaritatii lichidului cand aceasta creste, atunci prin secretie, din nucleii supraoptici si paraventriculari se determina o retentie a apei la nivelul nefronilor renali pentru reducerea lichidului corporal in fiziologia corpului, iar cand osmoza corpului scade, de la nivelul nucleiilor suprachiasmatici, se elimina o cantitate mai mica de hormon antidiuretic, care elimina cantitatea de urina la exterior si cantitatea de apa din organism. In structura hipotalamusului se gaseste centrul termogenetic si centrul termolitic. Talamusul este implicat in reglarea temperaturii corpului exemplu: cand temperatura corpului scade sub limita normala se declanseaza prin hipotalamus ci centrul termogenetic, un ansamblu de organe ce maresc productia de caldura in organism, iar cand temperatura creste (este prea mare), centrul termolitic declanseaza mecanismul de disipare a caldurii din organism prin vasodilatatie periferica si transpiratie abundenta (eliminare de apa). Reglarea ingestiei de alimente prin centrul foamei si centrul saietii, daca se extirpeaza centrul foamei, nu va mai exista comportament alimentar (nu se mai hranesc), iar extirparea celuilalt centru duce la sistarea ingestiei de alimente chiar daca animalul este flamand. Hipotalamusul este implicat si in controlul activitatii inimii: Excitarea hipotalamusului anterior se realizeaza pe cale parasimpatica o diminuare a activitatii inimii, reducerea fortei de contractie a inimii, reducerea bioritmului cardiac.

Excitarea portiunii superioare a hipotalamusului, realizeaza o crestere a activitatii inimii si cresterea ritmului cardiac, cresterea arteriala, cresterea contractiei. Hipotalamusul este implicat si in activitatea sexuala, in care hipotalamusul anterior, determina prin parasimpatic o intensificare a activitatii sexuale, iar hipotalamusul posterior determina o reducerea. Hipotalamusul prin scoarta cerebeloasa primeste informatii exteroceptive, prin cai ascendente ale maduvei la talamus si prin scoarta somestezica. d. Telencefalul (emisferele cerebrale) Provin din veziculele telencefalice primitive numite telencefal. Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a encefalului, fiind separate de santul interemisferic, se imparte in emisfera dreapta si stanga. Cele 2 emisfere sunt dispuse antero-posterior, fiecare avand 3 poli: polul anterior (extremul anterior) corespunde lobului frontal, polul posterior (extremul posterior) corespunde lobului occipital si polul lateral (extremul lateroinferior) corespunde lobului temporal. Fiecare emisfera prezinta: * 3 fete: o fata dorsolaterala intra in contact cu bolta craniana, fata mediana priveste spre santul interemisferic, si o fata inferioara intra in contact cu baza craniului. * 3 margini: marginea lateroinferioara, marginea mediana superioara si marginea mediana inferioara, cele doua margini din urma, privesc catre santul interemisferic. * Santuri mai adanci care delimiteaza lobii si santuri putin mai adanci ce delimiteaza girusuri. Santurile care delimiteaza lobii sunt: - Santul lateral (scizura Silvius) dispus pe partea laterala a emisferei cerebrale; - Santul central dispus pe partea laterala si superioara a emisferei cerebrale; - Santul parieto-occipital dispus pe partea externa a lobului occipitala a fiecarei emisfere cerebrale; - Santul calcarin dispus pe fata mediana a emisferei cerebrale; - Santul cingului dispus pe fata mediana a emisferei cerebrale si o dispunere paralel cu corpul calos; - Santul colateral dispus pe fata inferioara a emisferei cerebrale; Aceste santuri/scizuri, mai profunde, delimiteaza: Lob temporal dispus lateral si sub scizura lui Silvius; Lob frontal dispus anterior fata de scizura lui Rolando sau santul central, la baza lui se gaseste cea mai veche portiune a emisferelor cerebrale rinencefal (cortexul olfactiv), numit si paleocortex; Lob occipital dispus in spate, posterior de lobolul parietal si temporal; Lob parietal dispus in spatele scizurei lui Rolando si este delimitat posterior de lobul occipitala. Emisferele cerebrale sunt formate din mai multe girusuri. Paleocortexul este format din bulbii olfactivi (au forma maciucata, fiind situat in santul olfactiv de pe partea laterala a lobului frontal), tractul olfactiv (dispus intre bulbii olfactivi si tubercul), trigonul olfactiv si tuberculul olfactiv. Partea cea mai noua din punct de vedere filogenetic este neocortexul. Structura interna a emisferelor cerebrale este formata din substanta cenusie si substanta alba. Substanta cenusie este dispusa la exteriorul emisferelor si frmeaza scoarta cerebrala/cortexul cerebral, iar sub forma de gramezi de substanta cenusie dispuse la baza emisferelor sunt observati nucleii bazali/corpii striati.

Nucleii bazali sunt dispusi deasupra telencefalului si lateral de acesta pentru fiecare emisfera si sunt reprezentati prin: nucleul caudat, nucleul lentiform (format din o parte filogenetica mai veche globus palidus si o parte filogenetica mai noua putamen) si nucleul claustru. Scoarta cerebrala este formata din 6 straturi de celule, de diferite forme si marimi exemplu: nevrogliile, fibrele nervoase care stabilesc legaturi intre cortex si celelalte straturi ale encefalului sau ale maduvei, fibre nervoase scurte ce stabilesc legaturi intre diferite zone ale cortexului cerebral, vase si capilare sangvine (dispuse printre straturile de celule ale cortexului cerebral si raspund de aprovizionarea cu oxigen a cortexului cerebral). Celulele nervoase si cortexul cerebral procura energia necesara prin procesele metabolice oxidative, care se deruleaza doar in prezenta de oxigen. Daca tot tesutul nervos sau cortexul cerebral este privat 6-7 secunde de oxigen, pot sa apara modificari irevers