56
Sistemul nervos central Dezvoltarea sistemului nervos Sistemul nervos somatic şi cel vegetativ se dezvoltă din ectoderm. În săptămâna a 3-a, între zilele a 16-a şi a 18-a apare pe faţa dorsală a discului embrionar placa neurala, formaţiune ectodermală care reprezintă începutul dezvoltării sistemului nervos. Ulterior placa neurală se va transforma în şanţ neural şi apoi în tub neural. Transformarea plăcii neurale în şanţ neural începe în ziua a 21-a din regiunea mijlocie către cele 2 extremităţi. Celulele marginale ale plăcii neurale formează crestele neurale ce se dispun de o parte şi de alta a şanţului neural. Tubul neural începe a se forma în cea de a 26-a săptămână, dezvoltându-se spre cele 2 extremităţi care rămân deschise până în ziua a 30-a când se închid. Celulele crestelor neurale nu se integrează tubului neural; ele formează sub tegument placa ganglionară care se divide în 2 benzi şi apoi fiecare se segmentează metameric formând astfel ganglionii nervilor cranieni şi ganglionii spinali precum şi ganglionii vegetativi laterovertebrali, prevertebrali şi viscerali. Fazele de placă, şanţ şi tub neural constituie neurulatia. Părţile laterale ale tubului neural sunt îngroşate, au un caracter proliferativ şi corespunzător canalului ependimar se constituie şanţuri limitante care separă zonele laterale în 2 regiuni sau lame: 1

Sistemul Nervos Central 1

Embed Size (px)

DESCRIPTION

tot sitemul central

Citation preview

Page 1: Sistemul Nervos Central 1

Sistemul nervos central Dezvoltarea sistemului nervos

Sistemul nervos somatic şi cel vegetativ se dezvoltă din ectoderm. În săptămâna a 3-a, între zilele a 16-a şi a 18-a apare pe faţa dorsală a discului embrionar placa neurala, formaţiune ectodermală care reprezintă începutul dezvoltării sistemului nervos. Ulterior placa neurală se va transforma în şanţ neural şi apoi în tub neural. Transformarea plăcii neurale în şanţ neural începe în ziua a 21-a din regiunea mijlocie către cele 2 extremităţi. Celulele marginale ale plăcii neurale formează crestele neurale ce se dispun de o parte şi de alta a şanţului neural. Tubul neural începe a se forma în cea de a 26-a săptămână, dezvoltându-se spre cele 2 extremităţi care rămân deschise până în ziua a 30-a când se închid. Celulele crestelor neurale nu se integrează tubului neural; ele formează sub tegument placa ganglionară care se divide în 2 benzi şi apoi fiecare se segmentează metameric formând astfel ganglionii nervilor cranieni şi ganglionii spinali precum şi ganglionii vegetativi laterovertebrali, prevertebrali şi viscerali. Fazele de placă, şanţ şi tub neural constituie neurulatia. Părţile laterale ale tubului neural sunt îngroşate, au un caracter proliferativ şi corespunzător canalului ependimar se constituie şanţuri limitante care separă zonele laterale în 2 regiuni sau lame:

a) Lamele fundamentale,dispuse anterior,la nivelul cărora se vor constitui neuronii motori ce vor forma coloanele anterioare ale măduvei şi nucleii echivalenţi ai nervilor cranieni din trunchiul cerebral.

b) Lamele alare,dispuse posterior,constituite din neuroni senzitivi ce vor forma coloanele posterioare ale măduvei şi nucleii senzitivi echivalenţi din trunchiul cerebral. Deşi are origine comună ectodermică sistemul nervos este împărţit în:

sistem nervos de relaţie, somatic, sistem nervos al vieţii vegetative.

Ambele componente au o porţiune centrală,situata în cutia craniană şi în canalul vertebral, şi o porţiune periferică.

Dezvoltarea măduvei spinării

1

Page 2: Sistemul Nervos Central 1

Măduva spinării se dezvoltă din placa neurală din porţiunea corespunzătoare trunchiului.

În centrul măduvei se află canalul ependimar care la nivelul bulbului rahidian se continuă cu ventricolul IV. Iniţial larg şi ovalar canalul ependimar ia formă de lance, îngustându-se prin dezvoltarea pereţilor laterali ai tubului neural.

La nivelul lamelor fundamentale se diferenţiază neuroni motori ai căror prelungiri axonice părăsesc măduva şi formează rădăcinile anterioare ale nervilor spinali.

Corespunzător la nivelul lamelor alare se diferenţiază neuroni senzitivi ce fac sinapsă cu prelungirile axonice ale neuronilor din ganglionii spinali.

Prelungirile axonice ale neuronilor senzitivi formează fasciculele ascendente ce aparţin substanţei albe a măduvei.

Aceste fascicule încep să se mielinizeze în luna a V-a. Fibrele motoarii descendente se mielinizează mai târziu. Astfel fasciculele cortico-spinale încep procesul de mielinizare după luna a IX-a, pentru a se finaliza la vârsta de 2 ani. Odată cu începutul dezvoltării membrelor apar la nivelul măduvei intumescenţele cervicală respectiv lombară. Iniţial măduva spinării ocupă în întregime canalul vertebral. Din luna a III-a, la embrionul de 30 mm, apare un decalaj de creştere astfel încât măduva spinării face o ascensiune aparentă, ajungând ca la embrionul de 70mm. să se termine la nivelul viitoarei vertebre sacrale S3, iar la embrionul de 110 mm la nivelul viitoarei vertebre L3. Ca o consecinţă a decalajului de creştere vertebromedular apare oblicizarea nervilor spinali şi înmănunchierea celor de sub vertebra L2 într-o formaţiune numită coada de cal. În condiţiile acestui decalaj toate segmentele corpului au un corespondent medular la un nivel topografic mai ridicat.

Dezvoltarea encefalului

Din extremitatea cefalică a discului embrionar se dezvoltă encefalul. Iniţial apar 2 vezicule cerebrale: deuterencefalul şi arhencefalul, iar ulterior 3 vezicule:

prozencefalul: creierul anterior, mezencefalul: creierul mijlociu, rombencefalul: creierul posterior.

Ulterior vezicula prozencefalică se împarte în telencefal şi diencefal.

2

Page 3: Sistemul Nervos Central 1

Rombencefalul se împarte în metencefal şi mielencefal. Mezencefalul nu se divide şi astfel se realizează stadiul cu 5 vezicule cerebrale. Ultimele 3 vezicule vor forma trunchiul cerebral.

Telencefalul se dezvoltă imens şi se dedublează simetric formând emisferele cerebrale.

Mielencefalul

Prin evoluţia mielencefalului se formează bulbul rahidian. La nivelul bulbului rahidian se regăsesc elementele structurale ale măduvei dar dispoziţia arhitecturală şi topografică a acestora este modificată. Astfel datorită depărtărilor pereţilor laterali de linia mediană lama dorsală a veziculei mielencefalice se întinde şi ia formă triunghiulară. Mezenchimul suprapus şi vasele adiacente vor transforma această regiune în lamina tectoria a ventriculului IV, segmentul bulbar.

Lamele fundamentale şi lamele alare vor forma planşeul ventriculului IV, segmentul bulbar, ce cuprinde nucleii somatomotori, visceromotori, somatosenzitivi şi viscerosenzitivi ai nervilor cranieni IX, X, XI, XII. Substanţa albă cuprinde, întocmai ca şi la măduva spinării, căi ascendente senzitive, căi descendente motorii, şi căi de asociaţie.

Canalul ependimar urmând dezvoltarea mielencefalului se lărgeşte, este împins posterior, ia o formă triunghiulară şi formează segmentul bulbar al ventriculului al IV-lea.

Metencefalul

Prin dezvoltarea metencefalului se formează puntea şi cerebelul. Puntea se dezvoltă, ca şi bulbul rahidian, din lamele fundamentale şi parţial din lamele alare. Din lama dorsală se va forma lamina tectoria respectiv porţiunea pontină a tavanului ventricolului al IV-lea.

Nucleii zonei motorii de la nivelul lamelor fundamentale sunt nucleii de origine ai nervilor V, VI şi VII. Nucleii vegetativi sunt: nucleul lacrimo-muco-nazal şi nucleul salivator superior, iar nucleii senzitivi sunt reprezentaţi de nucleul tractului trigeminal (V) şi nucleii acustici.

În luna a IV-a la nivelul punţii apar fibrele corticospinale şi corticopontine. Substanţa cenuşie a substanţei reticulate se dezvoltă din lama dorsală, printr-o migrare a celulelor din fanta rombică.

3

Page 4: Sistemul Nervos Central 1

Cerebelul

Se dezvoltă, începând cu săptămâna a 6-a, din porţiunea dorsală a lamelor alare ale metencefalului.

Lamele alare se invaginează în ventriculul al IV-lea, formând crestele rombice care superior se răsfrâng lateral prin extroversiune, iar inferior se unesc pe linia mediană.

Prima porţiune a cerebelului care se formează este paleocerebelul care reprezintă funcţional centrul cerebelului. Ulterior cerebelul se dezvoltă în 3 segmente:

în luna a III-a se dezvoltă o formaţiune dispusă median, ce se numeşte vermis,

în luna a IV-a apar două mase laterale reprezentate de emisferele cerebeloase, care se dezvoltă formând neocerebelul care asigură reglarea mişcărilor voluntare sub coordonarea scoarţei cerebrale.

În timp ce paleocerebelul se maturizează în viaţa intrauterină, neocerebelul îşi definitivează maturizarea după naştere.

În luna a IV-a atât pe vermis cât şi pe emisferele cerebeloase apare relieful lamelar, alcătuit din fisuri ce delimitează lobuli, şi din şanţuri fine ce delimitează lamele cerebeloase. Din punct de vedere structural neuroblaştii sunt dispuşi pe 3 straturi:

stratul ependimar, stratul mantalei, stratul marginal. În acelaşi timp se constituie nucleii cerebelului:

nucleii dinţaţi, nucleii nodoşi, nucleii emboliformi. Aceşti nuclei sunt situaţi, topografic, la

nivelul emisferelor cerebeloase. nucleii fastigiali, care sunt dispuşi la nivelul vermisului..

În fazele ulterioare ale dezvoltării substanţa cenuşie se dispune la suprafaţa cerebelului în timp ce substanţa albă se dispune în interior. Substanţa albă se dezvoltă odată cu stabilirea conexiunilor cerebelului şi formează 3 perechi de pedunculi cerebeloşi:

o pedunculii cerebeloşi inferiori ce realizează legătura cu măduva spinării şi bulbul,

o pedunculii cerebeloşi mijlocii ce stabilesc legătura cu puntea,

4

Page 5: Sistemul Nervos Central 1

o pedunculii cerebeloşi superiori ce realizează legătura cu mezencefalul şi diencefalul.

Mezencefalul

Se dezvoltă din cea de a 3-a veziculă cerebrală. Dezvoltarea sa este asemănătoare cu cea a segmentului medular a tubului neural. Astfel prin dezvoltarea lamelor fundamentale şi a celor alare cavitatea ependimară devine canalul lui Sylvius. La nivelul lamelor fundamentale se dezvoltă nucleii de origine ai nervilor cranieni III,oculomotor şi IV, trohlear. Din lamele alare se dezvoltă nucleii tectali ai tuberculilor cvadrigeminali. La sfârşitul celei de a 3-a luni se dezvoltă nucleul roşu, iar din regiunea corespunzătoare coloanelor laterale ale măduvei spinării se dezvoltă nucleii vegetativi accesori ai nervilor oculomotori. Substanţa albă se formează din vălul marginal, pe măsura formării căilor descendente motorii şi a căilor ascendente sensitive. La nivelul mezencefalului acestei căi de conducere sunt concentrate, topografic, în pedunculii cerebrali.

Diencefalul

Se dezvoltă din prezencefal împreună cu telencefalul. ] Spre deosebire de măduva spinării şi trunchiul cerebral unde caracteristic este segmentarea metamerică şi structura asemănătoare, în diencefal şi în telencefal predomină dezvoltarea lamelor alare deci a neuronilor senzitivi. Din pereţii veziculei prozencefalice se dezvoltă două organe de simţ: veziculele optice şi bulbii olfactivi. Din diencefal se dezvoltă mase de neuroni senzitivi care vor constitui talamusul, epitalamusul, metatalamusul, subtalamusul şi hipotalamusul cu neurohipofiza. Cavitatea diencefalului va forma ventriculul III care are o formă înaltă şi biconcavă prin proeminenţa celor doi talamuşi. Ventriculul III comunică cu ventriculii laterali prin 2 orificii, largi la început, dar care se îngustează progresiv, în paralel cu dezvoltarea emisferelor cerebrale.

5

Page 6: Sistemul Nervos Central 1

Lama dorsală din care se dezvoltă peretele superior al ventriculului III este alcătuită din stratul celular ependimar şi din pia mater vasculară care va trimite expansiuni digitiforme în ventricul acoperite de un epiteliu cuboidal prevăzut cu microvili ce secretă lichid cefalorahidian. Posterior se dezvoltă epitalamusul şi glanda epifiză. Metatalamusul se formează din celule ce au migrat din masele talamice şi cuprinde corpii geniculaţi laterali şi cei mediali alcătuiţi din neuroni senzitivi ce reprezintă staţii de releu al căilor vizuale şi acustice.

Din lamele alare se dezvoltă nucleii talamici alcătuiţi din mase de neuroni. Talamusul devine, funcţional, cel mai important releu polisenzitiv ce se află interpus între receptorii senzitivi şi cortexul cerebral.

Hipotalamusul ca parte inferioară a lamelor alare formează peretele inferior al ventriculului III. Structural este alcătuit din neuroni vegetativi ceea ce demonstrează originea dintr-o zonă echivalentă coloanelor laterale, deci a şanţului limitant. În porţiunea mediană a peretelui inferior al ventriculului III, anterior de tuber cinereum, apare o prelungire numită infundibulum din care se va forma tija glandei hipofize şi lobul ei posterior, neurohipofiza. Lobul anterior şi porţiunea intermediară a glandei hipofize se dezvoltă din diverticulul lui Ratke, ce apare în săptămâna a III-a pe peretele superior al stomodeumului.

Telencefalul

Iniţial unică, vezicula telencefalică se dedublează în 2 vezicule dispuse lateral ce reprezintă viitoarele emisfere cerebrale. Legătura dintre cele 2 emisfere este evidentă în partea anterioară fiind realizată prin lama terminală de la nivelul peretelui anterior al ventriculului al III-lea, precum şi prin formaţiunile comisurale care se dezvoltă ulterior. Suprafaţa veziculelor cerebrale va forma scoarţa cerebrală, iar baza lor ce priveşte spre diencefal va forma corpul striat (nucleii bazali). Canalul central formează cei 2 ventriculi laterali care urmând direcţiile de dezvoltare ale veziculelor telencefalice dezvoltă 3 prelungiri: anterioară (frontală), posterioară (occipitală) şi inferioară (sfenoidală). Corpul striat (nucleii bazali) apar în luna a III-a prin proliferarea neuroepiteliului de la baza veziculelor encefalice. Corpul striat se diferenţiază în 2 mase nucleare:

1. Una dispusă antero-lateral din care se formează nucleul lentiform subdivizat morfofuncţional în putamen şi globus pallidus.

6

Page 7: Sistemul Nervos Central 1

2. Alta dispusă postero-medial din care se diferenţiază nucleul caudat.Între aceşti nuclei coboară prelungirile axonice ce constituie fasciculul

cortico-spinal şi fasciculul cortico-pontin ce intră în alcătuirea capsulei interne. Tot în structura capsulei interne intră şi prelungirile axonice ale neuronilor talamici şi hipotalamici ce au un traiect ascendent. Porţiunea superolaterală a veziculelor telencefalice va forma scoarţa cerebrală care prin plicaturare realiezază o suprafaţă întinsă. Şanţurile mari ce delimitează lobii emisferelor apar din luna a IV-a începând cu scizura laterală a lui Sylvius. În luna a VI-a se formează scizura centrală a lui Rolando, iar în luna a VII-a scizura parieto-occipitală.

Aceste şanţuri adânci vor delimita lobii frontali, parietali, temporali şi occipitali. În luna a VII-a apar, la nivelul lobilor, şanţuri mai puţin adânci ce vor delimita circumvoluţiile. Cele 2 emisfere cerebrale sunt unite prin comisuri, formaţiuni alcătuite din substanţa albă. Astfel prima comisură care apare este lama terminală. În luna a III-a apare comisura anterioară ce uneşte zonele olfactive temporale.

În luna a III-a începe să se dezvolte cea mai nouă comisură, din punct de vedere onto- şi filogenetic, reprezentată de corpul calos care se dezvoltă progresiv până în luna a VI-a. Corpul calos, dispus superior de tavanul ventriculului III cuprinde cel mai mare contingent de fibre comisurale ce unesc neocortexul celor 2 emisfere cerebrale. Inferior de corpul calos se află o altă formaţiune comisurală reprezentată de trigonul cerebral (fornixul). Între corpul calos, dispus superior, şi trigonul cerebral, dispus inferior se află septum pelucidum, alcătuit din cortex telencefalic regresiv. Alte 2 comisuri ce se dezvoltă sunt mai reduse:

* comisura habenulară, dispusă anterior, ce uneşte zonele olfactive epitalamice.

* comisura posterioară, situat sub pediculul epifizar. La începutul celei de a II-a luni peretele veziculelor telencefalice are o structură primitivă alcătuită din 3 straturi: stratul germinativ, mantaua, vălul marginal. Celulele din manta migrează spre suprafaţă şi vor constitui cortexul cerebral care se va dezvolta diferenţiat în raport cu funcţia îndeplinită. Astfel cortexul olfactiv, ce se formează în luna a II-a şi a III-a este format din 3 straturi celulare constituind arhicortexul din regiunea hipocampului şi paleocortexul riencefalic. Neocortexul se formează între a III-a şi a VI-a lună fiind alcătuit din 6 straturi neuronale ce vor forma zone motorii, senzitive şi asociative.

7

Page 8: Sistemul Nervos Central 1

Ulterior, după luna a VII-a se diferenţiază morfo-funcţional cortexul motor, situat la nivelul lobului frontal, format din neuroni de formă piramidală, şi cortexul senzitiv, situat la nivelul lobului parietal format din neuroni de formă granulară. Numărul de neuroni este, la naştere, de aproximativ 14 miliarde. Deşi creierul se dezvoltă ponderal până la 14 ani creşterea globală nu se face prin sporirea numerică a neuronilor ci prin dezvoltarea individuală a neuronilor şi prin multiplicarea prelungirilor dendritice şi a conexiunilor realizate, la care se asociază înmulţirea celulelor gliale. Substanţa albă se constituie prin dezvoltarea prelungirilor axonice a celulelor scoarţei cerebrale şi a nucleilor senzitivi subcorticali. Din luna a II-a, secundar migrărilor neuronale ea se situează profund îndeplinind multiple funcţii: de conducere, de proiecţie, de asociaţie şi comisurale. Mielinizarea substanţei albe a telencefalului se realizează în paralel cu dezvoltarea zonelor corticale.

Astfel, în primele faze, se mielinizează fibrele ce provin din zonele motorii vizuale şi acustice. Ulterior se mielinizează fibrele cu origine în zonele de asociaţie, caracteristice creierului uman. Procesul de mielinizare este parţial realizat la naştere, unele fibre continuându-şi mielinizarea până la pubertate. Suprafaţa scoarţei cerebrale este de aproximativ 700 cm. la naştere şi de 1700-2000 cm2 la 2 ani. Maturizarea neuronilor se face progresiv din luna a II-a şi se finalizează la 14 ani. Evoluţia fiziologică a sistemului nervos începe cu măduva spinării se continuă cu trunchiul cerebral şi se finalizează cu maturizarea cortexului cerebral.

8

Page 9: Sistemul Nervos Central 1

Măduva spinării (medulla spinalis)

Reprezintă segmentul sistemului nervos central ce se găseşte situat în canalul vertebral. La nivelul măduvei spinării îşi au originea 31 de perechi de nervi spinali.

Limita superioară, ce o separă de bulbul rahidian, este reprezentată de un plan convenţional ce trece prin extremitatea inferioară a decusaţiei piramidale.

Inferior măduva spinării se continuă cu filum terminale, învelit într-o teacă durală, ajungând până la nivelul vertebrei coccigiene 1 unde se inseră.

Dimensiuni: dimensiunea medie este de 45 cm lungime la bărbat şi de 42 cm la femeie.

Forma este aproximativ cilindrică prezentând de-a lungul traiectului 2 proeminenţe numite intumescenţe.

Prima, intumescenţa cervicală, este cuprinsă între vertebrele C3-T2. A doua, intumescenţa lombară, este cuprinsă între vertebrele T9-L2. La

nivelul celor 2 intumescenţe se aflî neuroni somatici, motori şi senzitivi, ce asigură inervaţia somatică a elementelor anatomice de la nivelul membrului superior şi a celui inferior.

Pe o secţiune transversală măduva spinării apare aplatizată antero-posterior astfel încât diametrul transversal este mai mare cu 2-3 mm. în raport cu diametrul antero-posterior.

Dimensiunile măduvei spinării sunt mai reduse decât cele ale canalului vertebral. Această disproporţie este mai evidentă în zonele mai

9

Page 10: Sistemul Nervos Central 1

mobile ale coloanei vertebrale (cervicală, lombară) şi mai puţin evidentă în zona toracică, mult mai rigidă.

Între suprafaţa externă a măduvei spinării şi suprafaţa internă a coloanei vertebrale se interpune meningele spinal şi spaţiile perimedulare. Prin intermediul acestor formaţiuni măduva spinării realizează următoarele raporturi:

anterior cu corpurile vertebrelor şi discurile intervertebrale postero-lateral cu arcurile vertebrale şi ligamentele galbene.

Măduva spinării prezintă spre studiu: faţa anterioara, o faţa posterioara, doua feţe laterale.

Faţa anterioară prezintă în sens craniocaudal şanţul median anterior, iar de o parte şi de alta a acestuia se află cele 2 şanţuri colaterale anterioare la nivelul cărora părăsesc măduva spinării rădăcinile anterioare ale nervilor spinali. Faţa posterioară este străbătută în sens cranio-caudal de şanţul median posterior. De o parte şi de alta faţa posterioară este străbătută de şanţurile colaterale posterioare la nivelul cărora pătrund în măduva spinării rădăcinile posterioare ale nervilor spinali. Cele 2 şanţuri mediane şi cele 4 şanţuri colaterale delimitează pe suprafaţa externă a măduvei spinării un număr de 6 benzi longitudinale, de culoare albicioasă ce se numesc cordoane, după cum urmează:

o 2 cordoane anterioare cuprinse între cele 2 şanţuri colaterale anterioare şi separate prin şanţul median anterior.

o 2 cordoane posterioare cuprinse între cele 2 şanţuri colaterale posterioare şi separate între ele prin şanţul median posterior.

În porţiunea cervicală fiecare cordon posterior este subdivizat de şanţul intermediar posterior într-o porţiune internă reprezentată de fasciculul lui Goll (gracilis), şi o porţiune laterală reprezentată de fasciculul lui Burdach (cuneatus).

o 2 cordoane laterale cuprinse între cele 4 şanţuri colaterale, 2 anterioare, respectiv 2 posterioare.

Feţele laterale în număr de 2, dreaptă şi stângă prezintă originea aparenta a celor 31 de perechi de nervi spinali:

perechi cervicali, 12 perechi toracici, 5 perechi lombari,

10

Page 11: Sistemul Nervos Central 1

5 perechi sacraţi, 1 pereche coccigiană.

Fiecare nerv spinal prezintă două rădăcini.Rădăcina anterioară îşi are originea în neuronii somatomotori şi

visceromotori din coarnele anterioare respectiv coarnele laterale ale substanţei cenuşii a măduvei spinării. De la nivelul originii rădăcina anterioară părăseşte măduva spinării prin şanţul colateral anterior. Ea are funcţional rol motor.

Rădăcina posterioară îşi are originea în neuronii somatosenzitivi situaţi în ganglionul spinal aflat pe traiectul rădăcinii posterioare. Cu rol senzitiv ea pătrunde în măduva spinării prin şanţul colateral posterior. Cele 2 rădăcini, anterioară şi posterioară, sunt separate prin intermediul ligamentelor dinţate.

În continuare cele 2 rădăcini se îndepărtează una de cealaltă perforând individual sacul dural şi arahnoida acestea formând câte o teacă proprie pentru fiecare rădăcină. După un scurt traiect cele 2 rădăcini fuzionează formând trunchiul nervului spinal, învelit într-o teacă durală.

Mobilitatea măduvei spinarii

În cursul extensiei coloanei vertebrale, coloana vertebrală se scurtează măduva spinării fiind supusă compresiei. În cursul flexiei coloanei vertebrale, coloana vertebrală se alungeşte măduva spinării fiind supusă la întindere. Toate modificările de lungime ale canalului vertebral se transmit măduvei spinării datorită continuităţii cu trunchiul cerebral şi prin intermediul rădăcinii nervului spinal şi a sacului dural.

Structura măduvei spinării

Efectuând o secţiune transversală prin măduva spinării se observă prezenţa unei zone centrale de culoare brun-cenuşie ce are forma literei H şi care se numeşte substanţa cenuşie. Aceasta este înconjurată de un înveliş de culoare alb-gălbuie ce se numeşte substanţa albă.

Substanţa cenuşie

11

Page 12: Sistemul Nervos Central 1

Pe o secţiune orizontală substanţa cenuşie are aspectul literei H, alcătuită din 2 jumătăţi simetrice dispuse de o parte şi alta a liniei mediane, şi unite între ele printr-o punte transversală dispusă în plan frontal şi în mijlocul căreia se află orificiul canalului ependimar.

Fiecare dintre cele 2 jumătăţi simetrice este alcătuită din:1. Cornul anterior care pe măduva spinării în totalitate îi corespunde

coloana anterioară

RADACINA ANTERIOARA

RADACINA POSTERIOARA

GANGLIONUL SPINAL

RAMURA MENIGEE

RAM. COMUNICANT

RAMURAPOSRERIOARA

RAMURAANTERIOARA

SANTUL MEDIAN ANTERIOR

SANTULMEDIANPOSTERIOR

SANTUL COLATERAL ANTERIOR

SANTUL COLATERAL POSTERIOR

NUCLEUL ANTEROMEDIAL

NUCLEUL ANTEROLATERAL

NUCLEUL POSTEROMEDIALNUCLEUL POSTEROLATERAL

NUCLEUL CENTRAL

CANALUL EPENDIMAR

NUCLEUL PRINCIPAL

NUCLEUL CLARKE

NERVUL SPINAL

N.INTERMEDIO-MEDIAL

N.INTERMEDIO-LATERALNERVUL SPINAL

Măduva spinării, secţiune orizontală2. Cornul posterior care pe măduva spinării în ansamblu îi corespunde

coloana posterioară3. Cornul lateral care pe măduva spinării în totalitate îi corespunde

coloana laterală.Puntea transversală ce uneşte cele 2 jumătăţi simetrice formează

comisura cenuşie. În centrul ei se află canalul ependimar care o subîmparte în:

comisura cenuşie anterioară, comisura cenuşie posterioară.

Substanţa cenuşie este alcătuită din neuroni, culoarea ei fiind conferită de către corpusculii lui Nissl, ce reprezintă reticululul endoplasmatic rugos.

12

Page 13: Sistemul Nervos Central 1

Neuronii sunt fie dispuşi difuz în substanţa cenuşie fie grupaţi în nuclei.

Neuronii substanţei cenuşii pot fi radiculari, intercalari, de asociere, comisurali sau coordonali.

Din punct de vedere funcţional neuronii substanţei cenuşii pot fi împărţiţi în 2 mari categorii: motori şi senzitivi. Neuronii motori sunt situaţi în substanţa cenuşie dispusă anterior de canalul ependimar şi cuprinde coarnele anterioare precum şi jumătatea anterioară a coarnelor laterale.

Neuronii senzitivi sunt situaţi în substanţa cenuşie dispusă posterior de canalul ependimar şi cuprinde coarnele posterioare precum şi jumătatea posterioară a coarnelor laterale.

Substanţa cenuşie ce se află dispusă de jur împrejurul canalului ependimar formează zona periependimară.

Cornul anterior

Este alcătuit din 2 zone:o capul cornului anterior,o baza cornului anterior.

Coarnele anterioare conţin neuroni somatomotori radiculari ce prezintă numeroase ramificaţii dendritice şi o prelungire axonică ce participă la formarea rădăcinii anterioare a nervului spinal, realizeazând inervaţia motorie musculaturii striate a membrelor.

Neuronii somatomotori sunt grupaţi funcţional şi somatotopic în grupări neuronale ce constituie nuclei:1. Nucleul medial-anterior, asigură inervaţia musculaturii anterioare a

trunchiului.2. Nucleul medial-posterior, asigură inervaţia musculaturii posterioare a

trunchiului.

13

Page 14: Sistemul Nervos Central 1

Nucleii somatomotori

3. Nucleul central, este localizat în metamerele C3, C4, C5, de la nivelul cărora îşi are originea nervul frenic ce inervează muşchiul diafragm, şi în metamerele S2, S3, S4 de la nivelul cărora îşi au originea fibre nervoase ce inervează diafragmul pelvin. 4. Nucleul latero-anterior, este localizat la nivelul celor 2 intumescenţe astfel:

4.1. la nivelul intumescenţei cervicale conţine neuroni ce inervează muşchii flexori ai membrului superior.

4.2. la nivelul intumescenţei lombare conţine neuroni ce inervează muşchii flexori ai membrului inferior. 5. Nucleul latero-posterior este localizat la nivelul intumescenţelor astfel:

5.1. la nivelul intumescenţei cervicale conţine neuroni ce inervează muşchii extensori ai membrului superior.

5.2. la nivelul intumescenţei lombare conţine neuroni ce inervează muşchii extensori ai membrului inferior.

Neuronii somatomotori ai coarnelor anterioare sunt de 2 tipuri: alfa şi gama.

14

Page 15: Sistemul Nervos Central 1

Motoneuronii sunt de dimensiuni mari cu prelungirea axonică puternic mielinizată şi mare viteză de conducere ce inervează fibra musculară scheletică extrafusală.

După Gasser, fibrele nervoase se clasifică în funcţie de grosime, grad de mielinizare şi viteză de conducere, în 3 grupe:

fibre A, groase, mielinizate, somatice, cu mare viteză de conducere, fibre B, mai subţiri, mielinizate, vegetative, cu viteză mai redusă de

conducere, fibre C, cele mai subţiri, amielinice, vegetative, cu viteză mică de

conducere.Motoneuronii sunt de dimensiuni mai reduse iar prelungirile

axonice reprezintă fibre de tip A ce inervează fibrele musculare intrafusale.Complexul morfofuncţional format dintr-un motoneuron, prelungirea

sa axonică şi fibrele musculare pe care le inervează se numeşte unitate motorie.

Cornul posterior

Este alcătuit din 3 zone. baza cornului ce vine în raport cu comisura cenuşie

posterioară, colul cornului ce reprezintă zona de mijloc, capul cornului posterior ce ajunge până în apropierea

suprafeţei exterioare a măduvei spinării în zona şanţului colateral posterior, de care este separat printr-o bandă de substanţă albă: zona marginală Lissauer.

Neuronii cornului posterior se grupează în nuclei după cum urmează:1. Nucleul apical situat la extremitatea posterioară a corpului posterior

în stratul zonal Waldeyer.Nucleul apical conţine deutoneuronii căii sensibilităţii exteroceptive

tactile protopatice. Prelungirile axonice ale nucleului apical urcă 4-5 segmente şi constituie fasciculele spinotalamice anterioare.

15

Page 16: Sistemul Nervos Central 1

Nucleii somatosenzitivi.

2. Nucleul gelatinos se află situat în substanţa gelatinoasă a lui Rolando dispusă anterior de stratul zonal, şi conţine deutoneuronii căii sensibilităţii exteroceptive tactile protopatice.

Prelungirile axonice urcă 4-5 segmente şi constituie fasciculele spinotalamice anterioare.

3. Nucleul propriu a lui Waldayer (nucleul central) conţine deutoneuronii căii sensibilităţii termice şi dureroase. Prelungirile lor axonice se încrucişează în comisura cenuşie trec în cordoanele laterale de partea opusă originii formând fasciculele spinotalamice laterale.

4. Nucleul Stilling - Clarke (nucleul dorsal), este situat în baza coarnelor posterioare în metamerele medulare C8-L2. Conţine deutoneuronii sensibilităţii proprioceptive inconştiente. Prelungirile axonice ale deutoneuronilor pătrund în cordonul lateral de aceeaşi parte formând fasciculul spinocerebelos posterior, direct Flechsig.

5. Nucleul lui Bechterew este situat în baza coarnelor posterioare şi reprezintă sediul deutoneuronilor căii sensibilităţii proprioceptive inconştiente. Prelungirile axonice se încrucişează, trec de partea opusă în

16

Page 17: Sistemul Nervos Central 1

cordoanele laterale formând fasciculul spinocerebelos anterior încrucişat Gowers.

Neuronii cornului posterior au rol somato-senzitiv.

Cornul lateral

Este alcătuit din populaţia neuronală dispusă în jurul canalului ependimar între coarnele anterioare şi cele posterioare, având rol vegetativ.

O linie orizontală dusă prin canalul ependimar împarte cornul lateral în 2 zone:

1. Zona viscero-motorie, situată anterior de linia orizontală, conţine neuroni visceromotori radiculari ai căror prelungiri axonice sunt reprezentate de fibre de tip B ce vor intra în alcătuirea rădăcinii anterioare a nervului spinal.

Aceste fibre se numesc şi fibre preganglionare şi fac sinapsă cu neuronii situaţi în ganglionii vegetativi. Prelungirile axonice ale acestor neuroni formează fibrele postganglionare care se termină la nivelul organului efector (sunt fibre de tip C).

Neuronii visceromotori se grupează în nuclei care în totalitatea măduvei spinării dau naştere la coloane.

A. Coloana intermedio-laterală. (nucleul cornului lateral). Are rol vegetativ simpatic fiind situat în coarnele laterale ale măduvei

spinării de la metamerul C8 până la L2 şi de la metamerul S3 până la extremitatea inferioară a măduvei spinării.

Între metamerele L2-S3 coloana intermedio-laterală este întreruptă. Coloana conţine următorii centri vegetativi simpatici:

A1. centrul cilio-spinal – iridodilatator – dilatator al pupilei, localizat la nivelul segmentelor C8-T3. Prelungirile axonice ale neuronilor visceromotori reprezentate de fibre preganglionare trec prin rădăcinile anterioare ale nervilor spinali, apoi prin ramura comunicantă albă ajunge la nivelul ganglionului cervical superior unde fac sinapsă şi se continuă cu fibrele postganglionare ce se alătură plexului simpatic pericarotidian. În continuare străbat rădăcina simpatică a ganglionului ciliar (ataşat morfologic nervului oftalmic) prin care trec fără a face sinapsă şi prin intermediul nervilor ciliari ajung la muşchii radiari ai irisului determinând mărirea pupilei (midriază).

A2. Centrul cardio-accelerator localizat la nivelul segmentelor T3-T5, şi care determină tahicardie şi vasodilataţie coronariană.

A3. Centrii pilomotori, sudoripari şi vasomotoriSunt situaţi la nivelul segmentelor T1-L2.

17

Page 18: Sistemul Nervos Central 1

A4. Centrul simpatic pelvin (nucleul simpatic inferior Jacobson) este situat la nivelul segmentelor medulare terminale, sub S3, asigură inervaţia viscerelor pelvine.

B. Coloana intermedio-medială, nucleul pelvin Laruell,este situată în măduva spinării sacrală la nivelul segmentului S1-S3 reprezezentănd originea parasimpaticului sacral, centru al reflexelor de micţiune, defecaţie, erecţie, ejaculare.

Spre deosebire de fibrele simpatice, fibrele preganglionare parasimpatice sunt lungi ele ajungând până în pereţii viscerelor unde fac sinapsă în ganglionii intramurali de unde pornesc fibrele postganglionare parasimpatice, care sunt scurte.

2. Zona viscero-senzitivă

Este situată în jumătatea posterioară a cornului lateral fiind alcătuită din neuroni viscerosenzitivi care reprezintă sediul deutoneuronilor căilor interoceptive.

Primul neuron N1, se află situat în ganglionul spinal iar prelungirea sa axonică urmează calea rădăcinii posterioare a nervului spinal, pătrunde în substanţa cenuşie a măduvei spinării şi face sinapsă în neuronii viscero-senzitivi.

Substanţa albă

Înconjoară substanţa cenuşie fiind formată din fibre mielinice. Din punct de vedere topografic fibrele nervoase ce străbat măduva spinării constituie 3 cordoane.

1. Cordonul anterior situat între şanţul median anterior şi şanţul colateral anterior

2. Cordonul posterior situat între şanţul median posterior şi şanţul colateral posterior.

3. Cordonul lateral situat între şanţul colateral anterior şi şnţul colateral posterior.

În cadrul cordoanelor de substanţă albă fibrele nervoase mielinice sunt grupate din punct de vedere funcţional în fascicule, sau tracturi.

În afara criteriilor funcţionale fasciculele sunt dispuse şi în funcţie de considerente genetice şi somatotopice. Astfel fibrele cele mai vechi din punct de vedere filogenetic, care sunt cele mai scurte şi care leagă între ele diferite metamere medulare, sunt aplicate direct pe substanţa cenuşie

18

Page 19: Sistemul Nervos Central 1

formând fasciculele fundamentale. Fibrele mai noi filogenetic sunt fibre lungi şi sunt situate la periferia măduvei spinării.

Având la bază criteriul funcţional fibrele substanţei albe a măduvei spinării se împart în 2 mari categorii:

A. Fasciculele aparatului elementar al măduvei, reprezentate de fascicule de asociaţie, intersegmentare.

B. Fasciculele aparatului de conducere al măduvei.

A. Fasciculele aparatului elementar (de asociaţie)

Aparatul elementar al măduvei spinării se găseşte în substanţa albă, este cel mai vechi din punct de vedere filogenetic, contribuind la realizarea funcţiei de centru reflex al măduvei.

În funcţie de originea axonilor ce intră în componenţa lor fasciculele aparatului elementar se împart în 2 categorii:

A.1. Fasciculele endodene sunt formate din axonii unor neuroni situaţi în substanţa cenuşie a măduvei spinării.

A.2. Fasciculele exogene sunt formate din axonii unor neuroni situaţi în afara măduvei spinării.

A.1. Fasciculele endogeneA.1.1. Fasciculul fundamental este situat în imediata apropiere a

substanţei cenuşii. Este alcătuit din:o fasciculul propriu anterolateral ce înconjoară cornul

anterior.o fasciculul propriu posterior dispus pe faţa medială a

cornului posterior.A.1.2. Zona cornu-comisurală se află în măduva spinării cervicală

ocupând zona anterioară a cornului posterior.A.1.3. Tractul în virgulă a lui Schultze (fascicul semilunar) se află în

măduva spinării cervicală şi în măduva spinării toracică superioară fiind cuprins în profunzimea fasciculului lui Burdach.

A.1.4. Bandeleta perferică se află în măduva spinării toracică inferioară fiind dispusă între şanţul median posterior şi capul cornului posterior.

A.1.5. Centrul oval (fasciculul septomarginal) se află în măduva spinării lombară fiind dispus în profunzimea fasciculului lui Goll, de o parte şi alta a septului median posterior.

19

Page 20: Sistemul Nervos Central 1

Secţiune orizontală prin măduva spinării

20

Page 21: Sistemul Nervos Central 1

1 1

22

3344

55

6

7

8

910

12

13 11

15

14

15

16

17

14

15

GANGLIONUL SPINAL

RADACINA ANTERIOARA

RADACINA POSTERIOARA

7

12

13

ZONA SOMATO SI VISCERO-MOTORIE

ZONA SOMATO SI VISCERO-SENSITIVA

8

6

9

10

11

NUCLEUL CENTRAL

NUCLEUL PRINCIPAL

NERVULSPINAL

Măduva spinării-substanţa cenusie, substanta albă, nervul spinal.

A.1.6. Fasciculul triunghiular se află în măduva spinării lombară, în cea sacrală şi în conul terminal ocupând cordonul posterior de o parte şi de alta a septului median posterior.

A.1.7. Fasciculul sulcomarginal este dispus în cordoanele anterioare de o parte şi de alta a şanţului median anterior.

A.2. Fasciculele exogene

A.2.1. zona marginală a lui Lissauer situată între stratul zonal Waldayer şi şanţul colateral posterior. Este format din fibre ce conduc sensibilitatea superficială exteroceptivă protopatică şi termoalgezică.

21

Page 22: Sistemul Nervos Central 1

A.2.2. Fasciculul longitudinal al cornului posterior. Străbate în sens longitudinal substanţa gelatinoasă. Conduce sensibilitatea protopatică profundă.

A.2.3. Fasciculul longitudinal medial este alcătuit din fibre nervoase ce merg din mezencefal până în măduva spinării cervicală inferioară şi care au origini diferite:

a) Tractul vestibulo-longitudial cu originea în nucleul vestibular lateral. După ce se încrucişează cu cel de partea opusă se termină în nucleii motori ai nervilor oculomotori şi în nucleii somatomotori din măduva spinării cervicală.

b) Tractul talamolongitudinal alcătuit din fibre nervoase cu originea în talamus.

c) Tractul tectolongitudinal constituit din fibre nervoase cu originea în coliculii cvadrigemeni.

d) Tractul comisurolongitudinal format din fibre cu originea în nucleii comisurii posterioare.

În ansamblu fasciculul longitudinal medial controlează mişcările reflexe coordonate ale capului, gâtului şi ochiului (mişcările oculo-cefalo-gire) în funcţie de informaţiile primite de la nivelul aparatului vestibular.

B. Fasciculele aparatului de conducere ale măduvei spinării

În funcţie de direcţia în care conduc influxul nervos aceste fascicule se împart în două categorii:

Fascicule Ascendente, Fascicule Descendente.

Fasciculele ascendente

Aparţin căilor ce conduc sensibilitatea de la nivelul receptorilor specializaţi la nivelul centrilor superiori de analiză şi integrare. Se diferenţiază 3 tipuri de sensibilitate.

A. Sensibilitatea exteroceptivă provine de la receptorii situaţi la nivelul tegumentelor fiind reprezentată de sensibilitatea tactilă, de sensibilitatea termică şi de sensibilitatea dureroasă. Pentru fiecare dintre cele 3 aspecte ale sensibilităţii există receptori diferenţiaţi şi căi de conducere proprii.

Pe de altă parte sensibilitatea exteroceptivă prezintă 2 componente diferenţiate:

22

Page 23: Sistemul Nervos Central 1

- sensibilitatea exteroceptivă protopatică, grosieră, de aproximaţie, mai veche din punct de vedere al dezvoltării filogenetice.

- sensibilitatea exteroceptivă epicritică, fină, discriminativă. B. Sensibilitatea proprioceptivă provine de la receptorii specializaţi

situaţi în oase, articulaţii, muşchi, tendoane, informând centrii superiori asupra stării de contracţie a muşchilor, precum şi despre atitudinea posturală.

C. Sensibilitatea interoceptivă provine de la receptorii specializaţi situaţi la nivelul viscerelor.

1. Fasciculele spinotalamice

Conduc sensibilitatea exteroceptivă protopatică tactilă, termică şi dureroasă. Sunt în număr de două:1.1. Fasciculul spinotalamic anterior, situat în cordonul anterior al

măduvei spinării. Conduce sensibilitatea exteroceptivă protopatică tactilă.1.2. Fasciculul spinotalamic lateral, este situat în cordonul lateral al

măduvei spinării. Conduce sensibilitatea exteroceptivă termică şi dureroasă.În cadrul celor două fascicule fibrele nervoase se grupează după

criterii funcţionale şi somatotopice. Astfel anterior sunt grupate fibrele ce conduc informaţii legate de

reflexul de apărare, apoi cele care transmit atingerea şi cel mai posterior cele care conduc durerea şi temperatura. Pe de altă parte fibrele ce provin din metamerele cervicale sunt dispuse în apropierea substanţei cenuşii, în timp ce fibrele ce provin din metamerele toracice, lombare şi sacrate sunt dispuse mai excentric ajungând până la periferia măduvei spinării.

2. Fasciculele spinobulbare

Sunt în număr de două: fasciculul lui Goll, fasciculul gracilis, fasciculul lui Burdach, fasciculul cuneatus.

Ele sunt dispuse în cordonul posterior al măduvei spinării conducând sensibilitatea exteroceptivă epicritică tactilă precum şi sensibilitatea proprioceptivă conştientă.

2.1. Fasciculul lui Goll (fasciculul gracilis) conduce sensibilitatea exteroceptivă epicritică şi sensibilitatea proprioceptivă conştientă de la receptorii specializaţi de la nivelul membrelor inferioare şi a jumătăţii inferioare a trunchiului.

2.2. Fasciculul lui Burdach (fasciculul cuneatus) conduce de asemenea sensibilitatea exteroceptivă epicritică şi sensibilitatea proprioceptivă

23

Page 24: Sistemul Nervos Central 1

conştientă, de la nivelul membrelor superioare şi a jumătăţii superioare a trunchiului.

3. Fasciculele spinocerebeloase

Sunt dispuse în cordonul lateral, la periferia acestuia, conducând sensibilitatea proprioceptivă inconştientă. Sunt în număr de două:

3.1. Fasciculul spinocerebelos posterior direct Flechsing, este constituit din prelungirile axonice ale neuronilor din nucleul Stilling-Clarke.

3.2. Fasciculul spinocerebelos anterior încrucişat Gower, este format din prelungirile axonice ale neuronilor din nucleul lui Bechterew.

În ambele fascicule există o somatotopie precisă astfel încât în porţiunea anterioară se află fibre ce provin din segmentele cervicale, urmând către posterior fibre din segmentele toracice, lombare şi sacrate.

Fasciculele descendente

Aparţin căilor motorii. Ele se grupează în trei mari categorii:A. Fasciculele sistemului piramidal,B. Fasciculele sistemului extrapiramidal,C. Fasciculele căilor vegetative.

A. Fasciculele sistemului piramidal:

Fasciculul piramidal direct, Fasciculul piramidal încrucişat.

Sunt căi motorii, cu mare viteză de conducere ce coordonează mişcările voluntare, fine, de mare precizie, ale musculaturii somatice scheletice.Îşi au originea în cortexul cerebral, respectiv în neuronii reprezentaţi de celulele gigant Betz situaţi în girusul precentral al lobului frontal. De la nivelul acestor neuroni care reprezintă protoneuronul (N1) căii se constituie fasciculul piramidal (cortico-spinal) care în drumul său descendent trece prin capsula internă, prin pedunculii cerebrali, prin puntea lui Varolio; ajuns în bulbul rahidian se angajează prin piramidele bulbare, unde 80% din contingentul total de fibre se încrucişează formând decusaţia piramidală sau motorie, trecând de partea opusă în cordonul lateral formând fascicolul piramidal încrucişat sau corticospinal lateral.

Restul de 20% din fibre coboară direct constituind fasciculul piramidal direct sau corticospinal anterior, situat în cordonul anterior de

24

Page 25: Sistemul Nervos Central 1

aceeaşi parte şi care se va încrucişa doar la nivelul metamerului în care se va termina. Fibrele nervoase fac sinapsă în neuronii somatomotori radiculari din coarnele anterioare ale măduvei spinării care constituie deutoneuronul căii. Prelungirile axonice ale acestora intră în constituţia rădăcinii anterioare a nervilor spinali distribuindu-se musculaturii somatice scheletice.

Şi în cadrul fasciculelor piramidale există o somatotopie precisă: astfel medial în raport cu substanţa cenuşie sunt dispuse fibrele destinate zonei cervicale, iar spre lateral cele toracice, lombare şi sacrale.

B. Fasciculele sistemului extrapiramidal

Sunt fascicule ce îşi au originea în centrii nervoşi subcorticali, ele conducând motilitatea involuntară automată şi cea asociată.

După traiectul descendent ajung în final în substanţa cenuşie a măduvei spinării pentru a face sinapsă iniţial cu neuronii intercalari din substanţa cenuşie periependimară şi apoi cu neuronii somatomotori radiculari ce constituie deutoneuronul (N2) al căii.

Din punct de vedere funcţional neuronii intercalari se pot împărţi în: - neuroni inhibitori, - neuroni excitatori.B.1. Fasciculul rubrospinal. Îşi are originea în nucleul roşu din

mezencefal de unde coboară se încrucişează în decusaţia lui Forel pătrunde în măduva spinării unde este situat în cordonul lateral anterior de fasciculul piramidal încrucişat şi face sinapsă în neuronii intercalari din substanţa cenuşie periependimară.

B.2. Fasciculul vesibulo-spinal îşi are originea în nucleul vestibular lateral de unde coboară direct neîncrucişat până în măduva spinării unde se împarte în două componente:

* fasciculul vestibulo-spinal anterior ce parcurge cordonul anterior al măduvei spinării,

* fasciculul vestibulo-spinal lateral ce parcurge cordonul lateral al măduvei spinării. Cele 2 fascicule fac sinapsă cu deutoneuronul căii reprezentat de neuronii somatomotorii din cornul anterior al măduvei spinării.

Cele 2 fascicule asigură inervaţia musculaturii cefei şi a spatelui intervenind în reflexele de menţinere a echilibrului.

B.3. Fasciculul tecto-spinal îşi are originea în coliculii cvadrigemeni din mezencefal de unde coboară spre măduva spinării fie direct sub forma fasciculului tectospinal lateral, fie după ce s-a încrucişat formând fasciculul

25

Page 26: Sistemul Nervos Central 1

tectospinal anterior. Staţia finală pentru cele 2 fascicule este la nivelul neuronilor somatomotori din substanţa cenuşie a măduvei spinării.

Cele 2 fascicule reprezintă căi de conducere a reflexelor acustice şi optice.

B.4. Fasciculul olivospinal îşi are originea în nucleul olivar din bulbul rahidian, coboară în măduva spinării şi face sinapsă cu neuronii somatomotorii din metamerele cervicale.

B.5. Fasciculul reticulo-spinalSubstanţa reticulată este alcătuită dintr-o multitudine de nuclei dispuşi

la nivelul trunchiului cerebral. Din punct de vedere funcţional substanţa reticulată este organizată în 2 sisteme:

sistemul reticulat ascendent activator facilitator, sistemul reticulat descendent inhibitor.

Nucleii substanţei reticulate primesc aferenţe de la: nucleul roşu prin tractul rubroreticulat, globus palidus prin tractul palidoreticulat, substanţa neagră prin tractul nigroreticulat.

Axonii neuronilor substanţei reticulate constituie fasciculul reticulo-spinal care face sinapsă cu neuronii intercalari din substanţa cenuşie periependimară, iar aceştia realizează sinapse cu neuronii somatomotori radiculari.

Substanţa reticulată exercită o acţiune fie facilitatoare fie inhibitoare, sub influenţa directă a scoarţei cerebrale şi a nucleilor bazali, asupra neuronilor somatomotori radiculari, care la rândul lor vor micşora sau vor mări pragul de excitabilitate al fusurilor neuromusculare.

C. Fasciculele căilor vegetative

Sunt dispuse difuz în cordonul anterior şi cel lateral.S-au individualizat 2 fascicule vegetative în cadrul cărora fibrele

nervoase sunt ordonate somatotopic în:1. fasciculul căilor vasoconstrictoare,2. fasciculul căilor sudoraţiei.

Măduva spinării segmentară

În primele stadii de dezvoltare embriologică corpul este împărţit într-o serie regulată de segmente transversale numite metamere. Numite miotoame în cazul muşchilor, dermatoame în cazul tegumentului şi viscerotoame în cazul viscerelor sunt inervate de rădăcinile nervului spinal corespunzător.

26

Page 27: Sistemul Nervos Central 1

Astfel miotomul este format din totalitatea muşchilor ce sunt inervaţi o singură pereche de nervi spinali.

Suprafaţa cutanată inervată de rădăcina posterioară a unei singure perechi de nervi spinali formează un dermatom, iar totalitatea viscerelor inervate de o singură pereche de nervi spinali formează viscerotomul.

Rădăcinile anterioare ale nervilor spinali sunt constituite din fibre mielinice de calibru diferit ce reprezintă prelungirile axonice ale neuronilor somatomotori din coarnele anterioare şi ale neuronilor visceromotori din coarnele laterale.

Aceste fibre se pot clasifica în funcţie de calibru, distribuţia lor periferică şi funcţionalitate în:

1. Fibre somatomotorii:a) fibre alfa - axonii motoneuronilor ,b) fibre gama – axonii motoneuronilor .2. Fibre visceromotorii, axoni ai neuronilor visceromotori din cornul

lateral, ce reprezintă fibre preganglionare, de tip B.Rădăcinile posterioare ale nervului spinal sunt formate atât din fibre

mielinice cât şi din fibre amielinice ele reprezentând prelungirile axonice ale neuronilor din ganglionul spinal care constituie protoneuronul (N1) al căilor sensibilităţii extero – proprio şi visceroceptive. Deci ganglionul spinal conţine atât neuroni somatosenzitivi cât şi neuroni viscerosenzitivi, iar prelungirile axonice ale acestora, somatosenzitive şi viscerosenzitive vor constitui rădăcina posterioară a nervului spinal.

Aceste fibre se clasifică în 3 grupe:1. Fibre mielinice groase de tip A, cu viteză de conducere rapidă,

conduc informaţii de la receptori proprioceptivi inconştienţi de la nivelul fusului neuromuscular şi fac sinapsă în nucleii Clarke şi Bechterew din substanţa cenuşie a cornului posterior.

2. Fibre mielinice de grosime medie de tip B, cu viteză de conducere mai lentă, conduc sensibilitatea proprioceptivă conştientă şi alcătuiesc fasciculele lui Goll şi Burdach, care fac sinapsă cu deutoneuronul situat în bulbul rahidian, reprezentat de nucleii lui Goll şi Burdach.

3. Fibre mielinice subţiri şi fibre amielinice de tip C, cu viteză de conducere lentă conduc sensibilitatea exteroceptivă şi sensibilitatea visceroceptivă.

Cele ce conduc sensibilitatea exteroceptivă fac sinapsă cu deutoneuroni reprezentaţi de neuronii stratului zonal Waldayer, ai nucleului gelatinos şi ai nucleului capului posterior, de unde pornesc fasciculele spinotalamice.

27

Page 28: Sistemul Nervos Central 1

Fibrele care conduc sensibilitatea visceroceptivă fac sinapsă în neuronii viscerosenzitivi ai substanţei periependimare a cornului lateral.

Înainte de a face sinapsă cu deutoneuronii toate categoriile de fibre ale rădăcinii posterioare emit colaterale reflexomotorii care fac conexiune cu neuronii radiculari somatomotorii şi visceromotorii.

Colateralele fibrelor groase (A) fac sinapsă direct cu motoneuronii de tip din cornul anterior realizând arcurile reflexe proprioceptive monosinaptice.

Colateralele emise de fibrele de tip B şi C vor face sinapsă cu un neuron intercalar iar acesta va face sinapsă cu un motoneuron de tip sau cu un neuron visceromotor, formând arcurile reflexe exteroceptive respectiv visceroceptive multisinaptice.

Nervii spinali

Sunt formaţi din 2 rădăcini: anterioară şi posterioară, care se unesc în interiorul sacului dural şi formează nervul spinal, care părăseşte canalul vertebral prin gaura intervertebrală şi se împarte într-un număr de 4 ramuri:

ramura anterioară, ramura posterioară, ramura comunicantă – vegetativă, ramura meningee.

Ramurile posterioare îşi păstrează dispoziţia segmentară, ele distribuindu-se musculaturii spatelui precum şi tegumentului regiunii posterioare a trunchiului de la vertex la sacru.

Ramurile anterioare se distribuie muşchilor şi tegumentelor regiunilor antero-laterale ale gâtului şi trunchiului precum şi tegumentului şi musculaturii membrelor.

Cu excepţia nervilor spinali toracali, ramurile anterioare ale nervilor spinali se anastomozează formând plexuri nervoase:

plexul nervos cervical, plexul nervos brahial, plexul nervos lombar, plexul nervos sacral.

Plexul nervos cervical

Se formeaza prin anastomozele realizate între ramurile anterioare ale nervilor spinali cervicali C1, C2, C3, C4, formandu-se trei anse

28

Page 29: Sistemul Nervos Central 1

anastomotice dispuse anterior de tuberculul anterior al vertebrelor cervicale şi de inserţiile muşchiului scalen mijlociu.

Plexul cervical este situat profund, în triunghiul lateral al gâtului, fiind acoperit de fascia cervicala profundă şi de manunchiul vasculonervos al gâtului.

Plexul nervos cervical

29

Page 30: Sistemul Nervos Central 1

Plexul nervos brahial

PLEXUL NERVOS BRAHIALPLEXUL NERVOS BRAHIAL

SE FORMEZSE FORMEZĂĂ PRIN UNIREA RAMURILOR PRIN UNIREA RAMURILOR ANTERIOARE ALE NERVILOR SPINALI C5,ANTERIOARE ALE NERVILOR SPINALI C5,C6,C6, C7,C7, C8,C8, T1.T1.

C5+C6C5+C6 == TUNCHIUL PRIMAR SUPERIORTUNCHIUL PRIMAR SUPERIORC7C7 == TRUNCHIUL PRIMAR MEDIAN.TRUNCHIUL PRIMAR MEDIAN.C8+T1C8+T1 == TRUNCHIUL PRIMAR INFERIOR. TRUNCHIUL PRIMAR INFERIOR.

FIECARE TRUNCHI PRIMAR SE BIFURCFIECARE TRUNCHI PRIMAR SE BIFURCĂĂ ÎÎN:N:-- RAMURA ANTERIOARRAMURA ANTERIOARĂĂ-- RAMURA POSTERIOARRAMURA POSTERIOARĂĂ

CELE 6 RAMURI REZULTATE SE ANASTOMOZEAZCELE 6 RAMURI REZULTATE SE ANASTOMOZEAZĂĂFORMFORMÂÂND 3 TRUNCHIURI SECUNDARE,ND 3 TRUNCHIURI SECUNDARE, CARE CARE PPĂĂTRUND TRUND ÎÎN AXILN AXILĂĂ::

1.TRUNCHIUL SECUNDAR ANTERO1.TRUNCHIUL SECUNDAR ANTERO--LATERALLATERAL

2.TRUNCHIUL SECUNDAR ANTERO2.TRUNCHIUL SECUNDAR ANTERO--MEDIALMEDIAL

3.TRUNCHIUL SECUNDAR POSTERIOR3.TRUNCHIUL SECUNDAR POSTERIOR

Se formeaza prin anastomozele realizate de ramurile anterioare ale nervilor spinali C5, C6, C7, C8, T1. Aceste ramuri apar in spaţiul delimitat

30

Page 31: Sistemul Nervos Central 1

intre muşchiul scalen anterior si muşchiul scalen mijlociu, posterior de artera subclaviculară.Ramurile anterioare ale nervilor spinali C5 si C6 se anastomozeaza formând tunchiul primar superior. Ramurile anterioare ale nervilor spinali C8 si T1 se anastomozează formand trunchiul primar inferior. Ramura anterioara a nervului spinal C7 va forma trunchiul primar mijlociu.Fiecare trunchi primar se imparte în doua ramuri, care se anastomozează, formand trei trunchiuri secundare:1. Trunchiul secundar anterolateral.2. Trunchiul secundar posterior.3. Trunchiul secundar anteromedial.

C.5.

C.6.

C.7.

C.8

T.1.

TRUNCHIUL PRIMARSUPERIOR

TRUNCHIUL PRIMAR MEDIAN

TRUNCHIUL PRIMARINFERIOR

TRUNCHIUL SECUNDARANTEROLATERAL

TRUNCHIUL SECUNDARPOSTERIOR

TRUNCHIUL SECUNDARANTEROMEDIAL

PLEXUL BRAHIALTrunchiurile primare şi cele secundare ale plexului brahial.

31

Page 32: Sistemul Nervos Central 1

RAMURILE TERMINALE ALE RAMURILE TERMINALE ALE PLEXULUI BRAHIALPLEXULUI BRAHIAL

1. NERVUL MEDIAN, cu 1. NERVUL MEDIAN, cu origineaoriginea îîn n trunchiuriletrunchiurile secundaresecundare anterolateralanterolateral şşi i anteromedialanteromedial..

2.2. NERVUL MUSCULONERVUL MUSCULO--CUTANAT,CUTANAT, cu cu origineaorigineaîîn n trunchiultrunchiul secundarsecundar anteroantero--lateral.lateral.

3.NERVUL ULNAR,3.NERVUL ULNAR, cu cu origineaoriginea îîn n trunchiultrunchiulsecundarsecundar anteromedialanteromedial..

4.4. NERVUL CUTANAT MEDIAL BRAHIAL,NERVUL CUTANAT MEDIAL BRAHIAL, cu cu origineaoriginea îîn n trunchiultrunchiul secundarsecundar anteromedialanteromedial..

5.5. NERVUL CUTANAT MEDIAL NERVUL CUTANAT MEDIAL ANTEBRAHIAL,ANTEBRAHIAL, cu cu origineaoriginea îîn n trunchiultrunchiulsecundarsecundar anteromedialanteromedial..

6.6. NERVUL RADIAL,NERVUL RADIAL, cu cu origineaoriginea îîn n trunchiultrunchiulsecundarsecundar posterior.posterior.

7.NERVUL AXILAR7.NERVUL AXILAR (CIRCUMFLEX),(CIRCUMFLEX), cu cu origineaoriginea îîn n trunchiultrunchiul secundarsecundar posterior. posterior.

32

Page 33: Sistemul Nervos Central 1

TRUNCHIUL SECUNDARANTEROMEDIAL

TRUNCHIUL SECUNDARANTEROMEDIAL

TRUNCHIUL SECUNDARANTEROLATERALTRUNCHIUL SECUNDARANTEROLATERAL

TRUNCHIUL SECUNDARPOSTERIOR

TRUNCHIUL SECUNDARPOSTERIOR NERVUL MEDIAN

NERVUL MUSCULOCUTANAT

NERVUL RADIAL

NERVUL AXILAR

NERVUL CUTANAT MEDIAL BRAHIAL

NERVUL CUTANAT MEDIAL ANTEBRAHIALNERVUL ULNAR

TRUNCHIURILE SECUNDARE SI RAMURILE TERMINALEALE PLEXULUI BRAHIAL

Trunchiurile secundare şi ramurile terminale ale plexului brahial

Plexul nervos lombar

Se formeaza in urma anastomozelor realizate intre ramurile anterioare ale nervilor spinali L1, L2, L3, L4.

Ramura anterioara a nervului spinal L1 se anastomozeaza cu o ramură a nervului spinal T12. Nervul spinal L4 se anastomozeaza cu nervul spinal L5 formând trunchiul lombo-sacral, care se indreapta către plexul sacral.

In acest mod nervul spinal L4 trimite o ramura pentru plexul lombar şi o ramura pentru plexul sacral.

Topografic plexul lombar este dispus anterior de procesele transverse ale vertebrelelor lombare, intre fasciculele de inserţie ale muşchiului psoas.

33

Page 34: Sistemul Nervos Central 1

PLEXUL LOMBARPLEXUL LOMBAR

ESTE FORMAT DIN RAMURILE ANTERIOARE ESTE FORMAT DIN RAMURILE ANTERIOARE ALE NERVILOR SPINALI :L1,ALE NERVILOR SPINALI :L1, L2,L2, L3,L3, L4.L4.

PLEXUL LOMBAR EMITE 7 RAMURI PLEXUL LOMBAR EMITE 7 RAMURI COLATERALE COLATERALE ŞŞI 2 RAMURI TERMINALE.I 2 RAMURI TERMINALE.

Ramurile terminale ale plexului nervos lombar devin aparente de-a lungul marginii laterale a muşchiului psoas, respectiv anterior de muşchiul pătrat al lombelor.

RAMURILE TERMINALE ALE RAMURILE TERMINALE ALE PLEXULUI LOMBARPLEXULUI LOMBAR

1.1. NERVUL FEMURLALNERVUL FEMURLAL-- origineaoriginea (L1(L1--L4)L4)-- RamuriRamuri MusculareMusculare m.m. cvadriceps,mcvadriceps,m.. sartorius,msartorius,m..

pectineupectineu..-- RamuriRamuri cutanatecutanate anterioareanterioare..-- NervulNervul SafenSafen..2.2. NERVUL OBTURATORNERVUL OBTURATOR-- originea(L2originea(L2--L4)L4)-- RamuraRamura AnterioaraAnterioara-- m.pectineum.pectineu,, m.adductorm.adductor scurtscurt, ,

m. adductor lung,m. adductor lung, m.gracilism.gracilis..-- RamuraRamura cutanatcutanatăă femuralfemuralăă medialmedialăă..-- RamuraRamura posteroarposteroarăă--m.m. adductor mare.adductor mare.-- NervulNervul ObturatorObturator externextern--m.obturatorm.obturator extern. extern.

34

Page 35: Sistemul Nervos Central 1

L.1.

L.2.

L.3.

L.4.

PLEXULLOMBAR

NERVUL M. PATRAT FEMURALN.N.INTERCOSTALI

NERVUL M.ILIOPSOAS

N.ILIOHIPOGASTRICRR.CUTANATE ANT.RR.CUTANATE POST.

RR.MUSCULARE MM.ABDOMINALIN.ILIOINGHINAL RR.SCROTALE ANT.

N.GENITOFEMURALRR.GENITALE

RR.Muschiul CREMASTERRamura FEMURALA

N.CUTANAT FEMURALLATERAL

Ramura GLUTEALA

Ramura FEMURALA

N.FEMURAL

N.SAFEN

RR.CUTANATE ANTERIOARERR. MUSCULARE M.CVADRICEPS

M.SARTORIUSM.PECTINEU

N.OBTURATORN.OBTURATOR EXTERN

RAM.POSTERIOR-M.ADDUCTOR MARE

RAM.ANTERIORM.PECTINEUM.ADDUCTOR SCURTM.ADDUCTOR LUNG

M.GRACILIS

Ram.CUTANAT FEMURAL MEDIALPLEXUL LOMBAR

Ramurile terminale ale plexului lombar.

35

Page 36: Sistemul Nervos Central 1

Plexul nervos sacral

Plexul nervos sacral se formeaza prin unirea ramurilor anterioare ale nervilor spinali S1, S2, S3 şi trunchiul lombosacral, format prin anastomoza ramurilor nervilor spinali L4 si L5.

PLEXUL SACRAPLEXUL SACRALL

ESTE FORMAT DIN RESTE FORMAT DIN RĂĂDACINILE DACINILE ANTERIOARE ALE NERVILOR SPINALI L4,ANTERIOARE ALE NERVILOR SPINALI L4,L5,L5, S1,S1, S2,S2, S3.S3.

DIN PLEXUL SACRAT SE DESPRIND:DIN PLEXUL SACRAT SE DESPRIND:--6 6 ramuriramuri colateralecolaterale,,--o o ramuraramura terminalterminalăă..

RAMURA TERMINALRAMURA TERMINALĂĂ A A PLEXULUI SACRATPLEXULUI SACRAT

MARELE NERV SCIATIC,MARELE NERV SCIATIC, care care îîn span spaţţiuliulpopliteupopliteu se se îîmpartemparte in 2 in 2 ramuriramuri::

1.1. NERVUL FIBULAR COMUNNERVUL FIBULAR COMUN2.2. NERVUL TIBIALNERVUL TIBIAL

36

Page 37: Sistemul Nervos Central 1

L.4

L.5.

S.1.

S.2.

S.3.

PLEXULSACRAT

N.SCIATICMARE

N.M.CVADRICEPS

N.M.BICEPSN.M.SEMITENDINOS

N.M.SEMIMEBRANOS

N.SCIATIC POPLITEU EXTERN

N.SCIATIC POPLITEU INTERN

N.CUTANAT FEMURALPOSTERIOR

N.GLUTEU SUP.

N.GLUTEU INF.

N.M.PIRIFORM

N.MM.GEMENI

N.M.PIRIFORM

N.FIBULAR COMUN

N.TIBIAL

Constituţia şi ramurile terminale ale plexului sacral.

37

Page 38: Sistemul Nervos Central 1

PLEXULSACRAL

N. FIBULAR COMUN

N.TIBIAL

N.FIBULAR SUPERFICIAL

NN.MM.PERONIERI

N. FIBULAR PROFUNDN. M.TIBIAL ANTERIOR

N.M.LUNG EXTENSOR AL DEGETELOR

N.M.PERONIER AL TREILEA

N.M.LUNG EXTENSOR AL HALUCELUINN.MM.DIGITALI DORSALI

N.CUTANAT DORSAL MEDIAL

RAMURA MUSCULARĂ

N.M.TRICEPS SURAL

N.M.PLANTAR

N.M.POPLITEU

N.M.TIBIAL POSTERIOR

N.M.FLEXOR LUNG AL HALUCELUI

N.M.FLEXOR COMUN AL DEGETELOR

N.CUTANAT SURAL MEDIAL

NERVULSCIATIC

38