Anatomia măduvei spinării

• Măduva spinării este situată în canalul vertebral (alcatuit prin suprapunerea vertebrelor), pe care însă nu-l ocupă în întregime.  

• Lungimea măduvei este de 43 – 45 cm cu variaţii individuale. Limita superioară a măduvei corespunde gaurii occipital sau emergent primului nerv spinal (C1) iar limita inferioară corespunde vertebrei L2 . Faptul că măduva îşi are limita inferioară în dreptul vertebrei L2 , se explică prin ritmul de creştere al coloanei vertebrale mai rapid decât cel al măduvei.

• Măduva spinării prezintă două regiuni mai voluminoase, intumescen- ţa cervicală, intumescentia cervicalis, unde îşi au originea nervii plexului brahial şi corespunde vertebrelor C3 – T2 , şi alta intumescenţa lombosacrală, intumescentia lumbosacralis, din care pleacă nervii plexului lombar şi sacral, şi corespunde vertebrelor T9 – L2 . Dezvoltarea mai considerabilă a măduvei la nivelul acestor umflături corespunde funcţiilor complexe ale membrelor superioare şi inferioare.

• Limita inferioară, conică – conul medular, conus medullaris – este situată sub vertebra L2 . Vârful conului medular se continuă cu filum terminale, care ajunge la faţa posterioară a celei de-a doua vertebre coccigiene. Filum terminale este o parte nedezvoltată a tubului neural şi este înconjurat de rădăcinile ultimilor nervi spinali, ce formează coada de cal.

• Măduva spinării are formă de cordon cilindric uşor turtit în sens antero-posterior, astfel că diametrul transversal depăşeşte cu puţin diametrul antero-posterior.

• Ea nu ocupă toată grosimea canalului vertebral. Între peretele osos şi măduvă se află cele trei membrane care asigură protecţia şi nutriţia măduvei.

• Măduva spinării este înconjurată de trei membrane conjunctive, numite meninge spinale. De la exterior către interior distingem: dura mater sau pahimeningele, pachymeninx, arahnoida şi pia mater. Arahnoida şi pia mater formează leptomeningele, leptomeninx.

Dura mater

• Dura mater spinală (dura mater spinalis) : membrane exterioara;

• are o structură lamelară fibroasă, rezistentă

• este separată de pereţii canalului vertebral prin spaţiul epidural, spatium epiduralis

• in interiorul canalului vertebral dura mater trimite prelungiri laterale ce continuă în tecile perineurale ale nervilor spinali. Aceste prelungiri aderă la orificiile intervertebrale, unde se continuă cu periostul vertebrelor

Arahnoida

• Arahnoida spinală, arachnoidea spinalis, este o membrană formată din ţesut conjunctiv fin, fiind separată de dura mater prin spaţiul subdural, spatium subdurale

• . Ca şi dura mater trimite prelungiri în jurul nervilor spinali. Ea trece peste şanţurile măduvei spinării fără a urma reliefurile acestuia.

• Între arahnoidă şi pia mater se găseşte spaţiul subarahnoidian, spatium subarachnoideum, care conţine lichid cerebrospinal, liquor cerebrospinalis.

Pia mater

• este o membrană conjunctivă subţire vasculară, care aderă intim la măduva spinării, pătrunzând în şanţuri şi fisuri, formând teci pentru nervii spinali. În porţiunea inferioară se prelungeşte cu filum terminale.

Configratia externa a maduvei spinariiLa suprafaţa măduvei spinării se află o serie de şanţuri longitudinale care

delimitează feţele şi cordoanele medulare

• Faţa anterioară prezintă pe linia mediană, fisura mediană anterioară, un şanţ îngust dar profund, în care se poate identifica comisura albă anterioară; prin ea trec vasele spinale anterioare.

• Faţa posterioară prezintă pe linia mediană şanţul median posterior, sulcus medianus posterior, mai puţin profund. De la el pleacă în profunzime până la comisura cenuşie posterioară septul median posterior format din ţesut glial.

• Pe feţele laterale, corespunzător locului de ieşire a rădăcinilor anterioare ale nervilor spinali, se află şanţul lateral anterior, sulcus anterolateralis, iar postero-lateral de ele, corespunzător pătrunderii rădăcinilor posterioare, şanţul lateral posterior, sulcus posterolateralis. Între acest şanţ şi şanţul median posterior al porţiunii cervicale şi toracale superioare se găseşte şanţul intermediar posterior, sulcus intermedius posterior, care separă între ele fasciculul gracilis (Golf) şi cuneat (Burdach).

Structura internă a măduvei spinării

Pe o secţiune transversală măduva spinării prezintă:

- canalul central;

- substanţa cenuşie dispusă în centru;

- substanţa albă dispusă la periferie sub formă de cordoane

Canalul central

• Canalul central, canalis centralis, este situat pe linia mediană, puţin posterior de şanţul median anterior, şi se întinde pe toată lungimea măduvei spinării.

• Are un aspect punctiform şi este situat în substanţa cenuşie. Superior se deschide în ventriculul IV, iar în jos se întinde până în partea mijlocie a filum terminale. La nivelul extremităţii inferioare a conului medular uneori prezintă o dilataţie, numită ventriculul terminal al măduvei sau ventriculul al V-lea.

• Are un diametru de 0,1 – 0,2 mm şi un lumen pe alocuri obliterat de proliferări ale celulelor ependimare, care-l tapetează.

• Conţine lichid cerebrospinal.

Substanta cenusie

• Substanţa cenuşie, substanta grisea, situată central este formată din corpii neuronilor aşezaţi în grupuri celulare similare funcţional, dispuse longitudinal numite columne cenuşii, columnae griseae, sau nuclei, simetrice, plasate de ambele părţi ale canalului central.

• În secţiune transversală substanţa cenuşie are forma literei “H; bara transversal a H formeaza comisura cenusie, par portiunile laterale ale H-ului sunt impartite in coarne: anterioare, aterale si posterioare

Comisura cenusie: prezinta in centru canalul ependimar care contine LCR

Coarnele anterioare

• Coarnele anterioare sunt mai scurte şi mai late decât cele posterioare şi mai bine dezvoltate în regiunea intumescenţelor cervicală şi lombară.

• Conţin două tipuri de neuroni somatomotori: neuroni α (alfa) şi neuroni γ (gama), ai căror axoni formează rădăcina anterioară a nervilor spinali. Axonul neuronului α ajunge la muşchiul striat cu care formează o sinapsă neuroefectorie, numită placa motorie, în timp ce axonul neuronului γ ajunge la porţiunea periferică (contractilă) a fibrelor musculare din structura fusului neuromuscular.

• Neuronii α cît şi neuronii γ sunt de tip multipolar, corpul lor având diametre de 70 – 150 µ

Coarnle posterioare

• Coarnele posterioare conţin neuroni senzitivi cu dimensiuni mai mici ca în coarnele anterioare, care sunt dispuşi sub formă de grupe, relativ structuralizate, numite nuclei.

• Contin neuroni ai cailor sensitive = deutoneuron (al II-lea nuron al caii);

Coarnele laterale

• Coarnele laterale se evidenţiază în regiunea cervicala inferioara, toracala si lombara,

• conţin neuroni vegetative simpatici preganglionari, axonii acestor neuroni trec prin coarnele anterioare şi părăsind măduva spinăriiprin rădăcinii anterioara a nervului spinal, prin ramura comunicantă albă, (formeaza fibrele preganglionare ale sistemului simpatic).

Substanta alba

• Substanţa albă, substantia alba, este situată la periferia măduvei, fiind constituită din prelungiri neuronale (axoni) mielinizate, care prin şanţuri este divizată în cordoane.

• În funcţie de poziţie deosebim trei cordoane dispuse simetric de ambele părţi: anterior, posterior şi lateral. Ele sunt constituite din fascicule de fibre nervoase ascendente, situate, în general, periferic, descendente – situate profund faţă de precedentele, şi fascicule de asociaţie, situate cel mai profund, în imediata vecinătate a substanţei cenuşii. Aceste fascicule înfăptuiesc legătura dintre diferite segmente ale sistemului nervos şi se numesc căi de conducere.