Sistemul Nervos Somatic

Embed Size (px)

Text of Sistemul Nervos Somatic

Simion Ana-Maria Anul 1B. Scoala Postliceala Sanitara Sf. Iosif

Elev:

SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos somatic preia informatiile despre stimulii exteriori de la nivelul receptorilor situati in tegument sau musculatura si le transmit sistemului nervos central. Datorita lor suntem capabili sa simtim durerea, presiunea si variatiile de temperatura. El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori. Nervii motori ai sistemului nervos somatic conduc impulsurile de la nivelul sistemului nervos central catre musculatura, unde determina miscarea voluntara si contribuie la adaptarea posturala si mentinerea echilibrului. In componenta lui intra sistemul nervos central (S.N.C.) sau axul cerebrospinal (nevraxul), format din maduva spinarii si encefal, ct si sistemul nervos periferic (S.N.P.),format din ganglioni si nervi (spinali si cranieni). Tesutul nervos este alcatuit din neuroni, celule diferentiate specific, care genereaza si conduc impulsurile nervoase, si celule gliale care formeaza un tesut de suport sau interstitial al sistemului nervos. NEURONUL Neuronul, unitatea morfofunctionala a sistemului nervos, este o celula de forma stelata,piramidala,rotunda,ovalara, avand una, doua, sau mai multe prelungiri: neuroni unipolari, pseudounipolari, bipolari si multipolari. 1.Corpul celular formeaza substanta cenusie din nevrax si ganglionii somatici si vegetativi extranevraxali. El este delimitat de o membrana lipoproteica, neurilema, are citoplasma- neuroplasma, ce contine organite citoplasmatice si un nucleu, obisnuit central, cu unul sau mai multi nucleoli.Unele organite celulare (mitocondrii, aparat Golgi, reticul endoplasmatic,lizozomi) sunt prezente si in alte celule , iar altele sunt specifice neuronului- corpusculii Nissl si neurofibrilele. Corpusculii Nissl (sau corpii tigroizi) sunt constituiti din mase dense de reticul endoplasmatic rugos, la nivelul carora au loc sintezele proteice neuronale.Neurofibrilele apar ca o retea omogena de fibre care traverseaza intreaga neuroplasma; au rol in transportul substantelor si de sustinere. Prelungirile neuronale sunt dendritele si axonul. 2.Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice extreme de ramificate, continand neurofibrile si corpi Nissl spre baza lor. Ele conduc influxul nervos centripet( aferent). 3.Axonul este o prelungire unica, lunga ( atinge chiar 1m), alcatuit din axoplasma ( continuarea neuroplasmei), in care se gasesc neurofibrile, mitocondrii si lizozomi, si este delimitat de o membrane, axolema, continuarea neurilemei.Axonul se ramifica in portiunea terminal, ultimele ramificatii fiind butonate (butoni terminali). Acestia contin, inafara de neurofibrile, numeroase mitocondrii, precum si vezicule in care este stocata o substanta (mediator chimic). Axonii conduc impulsul nervos centrifug (eferent).Fibra axonica este acoperita de mai multe teci: Teaca Schwann este formata din celule gliale, care inconjoara axonii.Intre doua celule Schwann succesive se afla strangulatiile Ranvier ( regiune nodala). Majoritatea

axonilor prezinta o teaca de mielina, secretata de celulele nevroglice Schwann si depusa sub forma de lamele lipoproteice concentrice, albe, in jurul fibrei axonice ( axonii mielinizati). Rolul tecii de mielina consta, atat in protectia si izolarea fibrei nervoase de fibrele invecinate , cat si in asigurarea nutritiei axonului. Fibrele vegetative postganglionare si fibrele sistemului somatic au viteza lenta de conducere si sunt amielinice, fiind inconjurate numai de celule Schwann, care au elaborat o cantitate minima de mielina. Teaca Henle este o teaca continua, care insoteste ramificatiile axonice pana la terminarea lor, constituita din celule de tip conjunctiv, din fibre de colagen si reticulina, orientate intr-o retea fina care acopera celulele Schwann pe care le separa de tesutul conjunctiv din jurul fibrei nervoase. Aceasta teaca conjunctiva are rol nutritiv si de protectie. Dendritele si axonii constituie caile de conducere nervoasa in nevrax ( de la maduva spinarii pana la scoarta emisferelor cerebrale si invers) si nervi. Nervii transmit impulsurile nervoase de la organele receptoare spre centrii nervosi- nervi senzitivi , sau de la centri spre organele efectoare ( musculatura striata si neteda si glandele exocrine si endocrine)- nervi motori. Cei mai multi nervi sunt micsti, continand atat fibre senzitive cat si motoare. Fibrele nervoase care intra in constitutia nervilor se grupeaza in fascicule reunite prin tesut conjunctiv. Nervul este invelit periferic de tesut conjunctiv- epinerv- care trimite prelungiri in interiorul nervilor ce separa fasciculele de fibre nervoase, perinerv, cu rol de izolant si de sistem de transport pentru lichidele interstitiale din vecinatatea fibrelor nervoase. Din perinerv se desprind formatiuni conjunctive care patrund in fascicule, solidarizand fibrele intre ele si alcatuind endonervul. In tesutul conjunctiv al nervului se gasesc vase sangvine si fibre nervoase vegetative. Neuronii realizeaza o vasta retea, fiind legati intre ei prin sinapse. Acestea sunt formatiuni structurale specializate, care se realizeaza intre axonul neuronului presinaptic si dendritele sau corpul celular al neuronului postsinaptic ( sinapse axo-dendritice si axosomatice). Legatura interneuronala se face intre segmentul presinaptic, reprezentat de butonul terminal al axonului si segmentul postsinaptic ,reprezentat de o zona mica din membrana neuronului postsinaptic pe care se aplica butonul terminal. Cele doua segmente sinaptice sunt separate printr-un spatiu sinaptic. Deci, legatura dintre neuroni nu se face prin contact direct, ci este mediata chimic, prin eliberarea mediatorului in fanta sinaptica. Axonii neuronilor presinaptici poseda, obisnuit, mai multe ramuri terminale care fac sinapsa cu mai multi neuroni postsinaptici. La randul sau, fiecare neuron postsinaptic primeste un numar mare de informatii, prin sinapse, uneori de ordinul miilor. Transmiterea impulsului nervos de la terminatiile nervoase motorii la fibrele musculare se face printr-o formatiune similara cu sinapsa numica placa motorie sau neuromusculara. Celulele gliale , in numar de peste 10 ori mai mare decat cel al neuronilor, se gasesc printre neuroni. Forma si dimensiunile celulelor gliale sunt diferite, iar prelungirile lor sunt in numar variabil. Se atribuie numeroase roluri tesutului glial, printre care: rolul de sustinere, de a fagocita resturile neuronilor distrusi, si produsii de dezintegrare, rolul de sinteza a mielinei, in apararea centrilor nervosi, si in troficitate, facand legatura intre neuroni si vasele capilare. Spre deosebire de neuroni, celulele gliale se pot divide, ocupand locul neuronilor distrusi.

PROPRIETATILE FUNDAMENTALE ALE NEURONILOR Proprietatile fundamentale ale neuronilor constau in generarea si conducerea impulsurilor nervoase. Excitabilitatea capacitatea materiei vii de a raspunde prin manifestari specifice la actiunea unor stimuli ( fizici, chimici, electrici). Este maxima la nivelul tesutului nervos. Sub actiunea unor stimuli se produc in neuron anumite modificari fizico- chimice care stau la baza generarii impulsului nervos. Pentru a produce un impuls nervos, stimulul trebuie sa aiba o anumita intensitate numita prag. Stimulii cu intensitate inferioara pragului nu produc un impuls nervos, iar stimulii cu intensitate superioara pragului nu declanseaza un impuls mai puternic decat stimulii prag. Aceasta, deoarece in timpul potentialului de actiune, neuronul si terminatiile sale sunt inexcitabile. Aceasta caracteristica este cunoscuta sub denumirea de legea tot sau nimic. Corelatiile dintre intensitatea stimulilor si raspuns, care caracterizeaza excitabilitatea nervoasa, au fost studiate la broasca folosind ca stimul curentul electric si ca raspuns contractia musculara obtinuta prin stimularea nervului motor. Intensitatea minima a unui curent electric care, aplicat pe nerv, determina un raspuns din partea nervului sau a muschiului pe care in deserveste, se numeste reobaza. Timpul cat trebuie aplicat curentul de intensitatea reobazei pentru a aparea raspunsul se numeste timp util. Deoarece timpul util reprezinta variatii foarte mari la modificari mici ale curentului, s-a recomandat utilizarea unui curent avand o intensitate dubla fata de reobaza, ale carui variatii produc modificari minime ale timpului. Cronaxia este timpul minim necesar unui curent, avand o intensitate dubla fata de reobaza, pentru a produce un raspuns motor. Valorile cronaxiei sunt de 10-30 ori mai mici comparativ cu cele ale timpului util, cronaxia fiind cu atat mai scurta, cu cat excitabilitatea nervului sau a muschiului este mai mare. Cronaxia nervilor motori este, in general , asemanatoare cu cea a nervilor senzitivi corespunzatori si este identica cu ea a muschilor pe care ii inerveaza. Pentru a produce un impuls nervos, stimulul trebuie sa actioneze cu o anumita bruschete. Daca se aplica pe un nerv stimuli electrici a caror intensitate este marita lent, se acomodeaza si raspunsul nu are loc. Stimulii cu intensitate prag, actionand asupra neuronilor,produc anumite modificari fizio-chimice, care au ca urmare declansarea unui impuls nervos ce se autopropaga. Cercetarile electronofiziologice au precizat substractul electric al declansarii si propagarii impulsurilor nervoase.

Neuronul are o membrana plasmatica polarizata in conditii de repaus, fiind incarcata pozitiv pe fata sa externa si negativ pe fata interna, datorita repartitiei inegale a Na+ si K+, de-o parte si de cealalta a membranei. Intre fata externa a membranei neuronale si interiorul celulei exista o diferenta de potential de 50-70 mV, denumita potential membranar de repaus, mentinuta prin activitatea unor mecanisme membranare, care functioneaza cu consum energetic. Aceste mecanisme expulzeaza permanent Na+ si introduc K+, care intra iese lent si pasiv in celula, datorita gradientului de concentratie dintre mediul celular si cel extracelular. Fluxul K+ din