12
SISTEMUL OSOS Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor organismului uman si a articulatiilor dintre ele. Articulatiile leaga oasele, integrându-se într-un sistem care poarta lumele de schelet. Numarul total al oaselor care alcatuiesc scheletul omului este de 223, dintre care 95 sunt perechi, iar 33 neperechi. Caracteristicile oaselor Caracteristicile principale ale oaselor sunt: forma, structura, dezvoltarea SI cresterea. Forma oaselor. Oasele corpului omenesc au forme diferite, caracteristice. Oasele pot fi împartite în grupe si anume: oase lungi, oase late si oase scurte. Oasele lungi se caracterizeaza prin predominenta lungimii fata de grosime si latime. Fiecare os lung este alcatuit dintr-un corp sau diafiza si din doua extremitati numite epifize. In perioada de crestere, între diafiza si epifize se gaseste cartilajul de crestere, care poarta denumirea de metafiza. Exemplu: femurul, tibia, peroneul, humerusul, clavicula etc. Oasele late prezinta doua fete si mai multe margini, variabile ca numar de la un om la altul. Exemple: oasele craniului, omoplatul, sternul, coxalul. Oasele scurte se caracterizeaza prin faptul ca lungimea, grosimea si latimea lor sunt aproape egale. In aceasta categorie intra oasele tarsiene, oasele carpiene si vertebrele. Oasele lungi, cât si oasele late si scurte pot prezenta suprafete sau fatete articulare, apofize, spine, tubercule, creste, fose si incizuri. Suprafetele sau fetele articulare sunt acele portiuni de pe suprafata oaselor care servesc pentru articularea cu alte oase. Apofizele, proeminente care se gasesc la suprafata oaselor, au forma conica sau cilindrica. Spinele sunt proeminente lamelare sau margini mai late ale unui os. Tuberculii sunt proeminente neregulate situate pe suprafata unor oase. Fosele sunt scobituri de forma ovalara, incizurile, scobituri de forma cilindrica, iar santurile, scobituri de forma alungita la suprafata oaselor. Structura oaselor. Oasele sunt alcatuite în principal de tesut osos compact si spongios, la care se mai adauga si alte varietati de tesut conjunctiv. Structura oaselor lungi Structura diafizei. In axul diafizei se afla un canal numit canalul medular, în care se gaseste o substanta de culoare galbena, rosie sau cenusie, denumita maduva osoasa. Peretele diafizei este format, de la exterior catre interior, urmatoarele componente: periostul, masa osoasa si endostu1. Periostul este o membrana vasculara care înveleste, la periferie, întregul os, cu exceptia capetelor articulare, care sunt acoperite cu cartilaje. Aceasta membrana este formata la adult din doua straturi, unul extern sau superficial numit periostulfibros si altul intern sau profund, care vine în raport cu masa osoasa, numit periostulosteogen. Masa osoasa are forma unui tub cilindric axat pe canalul medular si este delimitata în partea externa si în partea interna de câteva straturi de lamele osoase dispuse concentric, formând sistemul lamelar fundamental extern si intern. Intre cele sisteme, masa osoasa este alcatuita din tesut osos compact haversian si interhaversian. 1 -- - --

sistemul osos

Embed Size (px)

DESCRIPTION

sist osos

Citation preview

Page 1: sistemul osos

SISTEMUL OSOS

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor organismului uman si aarticulatiilor dintre ele. Articulatiile leaga oasele, integrându-se într-un sistem care poartalumele de schelet. Numarul total al oaselor care alcatuiesc scheletul omului este de 223,dintre care 95 sunt perechi, iar 33 neperechi.

Caracteristicile oaselorCaracteristicile principale ale oaselor sunt: forma, structura, dezvoltarea SI

cresterea.Forma oaselor. Oasele corpului omenesc au forme diferite, caracteristice. Oasele

pot fi împartite în grupe si anume: oase lungi, oase late si oase scurte.Oasele lungi se caracterizeaza prin predominenta lungimii fata de grosime si

latime. Fiecare os lung este alcatuit dintr-un corp sau diafiza si din doua extremitatinumite epifize. In perioada de crestere, între diafiza si epifize se gaseste cartilajul decrestere, care poarta denumirea de metafiza. Exemplu: femurul, tibia, peroneul,humerusul, clavicula etc.

Oasele late prezinta doua fete si mai multe margini, variabile ca numar de la unom la altul. Exemple: oasele craniului, omoplatul, sternul, coxalul.

Oasele scurte se caracterizeaza prin faptul ca lungimea, grosimea si latimea lorsunt aproape egale. Inaceasta categorie intra oasele tarsiene, oasele carpiene si vertebrele.

Oasele lungi, cât si oasele late si scurte pot prezenta suprafete sau fatetearticulare, apofize, spine, tubercule, creste, fose si incizuri. Suprafetele sau fetelearticulare sunt acele portiuni de pe suprafata oaselor care servesc pentru articularea cualte oase. Apofizele, proeminente care se gasesc la suprafata oaselor, au forma conica saucilindrica. Spinele sunt proeminente lamelare sau margini mai late ale unui os. Tuberculiisunt proeminente neregulate situate pe suprafata unor oase. Fosele sunt scobituri deforma ovalara, incizurile, scobituri de forma cilindrica, iar santurile, scobituri de formaalungita la suprafata oaselor.

Structura oaselor. Oasele sunt alcatuite în principal de tesut osos compact sispongios, la care se mai adauga si alte varietati de tesut conjunctiv.

Structura oaselor lungiStructura diafizei. In axul diafizei se afla un canal numit canalul medular, în care

se gaseste o substanta de culoare galbena, rosie sau cenusie, denumita maduva osoasa.Peretele diafizei este format, de la exterior catre interior, urmatoarele componente:periostul, masa osoasa si endostu1.

Periostuleste o membrana vasculara care înveleste, la periferie, întregul os, cuexceptia capetelor articulare, care sunt acoperite cu cartilaje. Aceasta membrana esteformata la adult din doua straturi, unul extern sau superficial numitperiostulfibros si altulintern sau profund, care vine în raport cu masa osoasa, numit periostulosteogen.

Masa osoasa are forma unui tub cilindric axat pe canalul medular si estedelimitata în partea externa si înpartea interna de câteva straturi de lamele osoase dispuseconcentric, formând sistemul lamelar fundamental extern si intern.Intrecele sisteme,masa osoasa este alcatuita din tesut osos compact haversian si interhaversian.

1

-- - - -

Page 2: sistemul osos

--- ----------

Endostul este o membrana conjunctiva care captuseste la interior masa osoasa atâta diafizei, cât si a epifizelor.

Maduva osoasa este o formatiune complexa în structura careia intra diferitevarietati de tesut conjunctiv, vase sanguine si terminatii nervoase. Se deosebesc treivarietati de, maduva osoasa: rosie, galbena si cenusie.

Maduva rosie este de doua feluri: osteogenasi hematogena.Maduva rosie osteogenase gaseste în diafiza oaselor în perioada intrauterina si de crestere si are ca rol principalformarea tesutului osos. Maduva rosie hematogena se gaseste în diafiza oaselor fatului siare rol primordial formarea elementelor figurate ale sângelui. La adult ramâne cantonatanumai în tesutul osos spongios din epifizele unor oase lungi, din oaselorlate si dincorpurile vertebrelor.

Maduva galbena se formeaza din maduva rosie prin transformarea anumitor tipuride celule conjunctive în celule grase sau adipoase.

Maduva cenusie este reprezentata în canalul medular al diafizei oaselor lungi lavarstnici.

Stroctura epifizei. Pe o sectiune longitudinala sau transversala se observa casubstanta osoasa are un aspect de burete cu camarute de diferite marimi (areole) limitatede pereti ososi subtiri, cuprins într-o capsula de os compact. In aceste camarute se gasestemaduva osoasa.

Stroctura oaselor scurte. In structura oaselor scurte intra periostul si. masa osoasa,formata din tesut osos los asezat în partea interna si dintr-un start subtire de tesut ososcompact asezat la periferie.

Stroctura oaselor late. In structura oaselor late intra: periostul, masa osoasa,endostul si maduva osoasa. Caracteristica structurala a acestor oase consta în aceea catesutul osos spongios care numele de diploe este situat între doua straturi de tesut ososcompact învelit de periost.

Scheletul capuluiScheletul capului, format 22 de oase, poarta numele de craniu. El este subimpartit

la rândul lui, în doua parti: craniul cerebral sau neurocraniul si craniul facial sauviscerocraniul.

Neurocraniul este alcatuit din opt oase: tTontal, etmoid, sfenoid, occipital, douaoase temporale si doua oase parietale. Are o forma aproximativ ovoida, cu axul mareanteroposterior, caruia i se pot distinge doua parti: bolta craniului si baza craniului.

Osulfront al este un os nepereche, asezat în parte anterioara a craniului, deasupramasiwlui facial. Estealcatuit din doua parti si anume: o parte verticala si alta orizontala.Prezinta o fataendocraniana care vine în raport cu creierul si alta exocraniana in raport cupielea capului. Partea tTontalase numeste scuamafrontalului. Pe fata exocraniana se afladoua proeminente orizontale asezate deasupra orbitelor, numite arcadelesprâncenoase.Totpe fata exocraniana, osul ttontal prezinta doua proeminente osoase situate deasupraarcadelor sprâncenoase numite bosefrontale laterale, iar medial se afla bosafrontalamediala sau gabela.In interiorul partii verticale, în dreptul gabelei se gasesc niste cavitatisapate între tablia interna si externa a osului, numite sinusurile frontaie. Inferior,ttontalul se articuleaza cu etmoidul printr-un sant în forma de U deschis posterior,numit sant etmoidal.

2

---

Page 3: sistemul osos

Osul etmoid este un os nepereche, asezat în parte anterioara si mediana a bazeicraniulu~ sub portiunea orizontala a osului ITontal.El contribuie la formarea pereteluicavitatii craniene, precum si a foselor nazale si orbitale si este alcatuita dintr-o parteverticala, o parte orizontala si doua mase laterale. Partea orizontala este alcatuita dintr-olama osoasa asezata în santul etmoidal al ITontalului,Ea are o forma dreptunghiulara siprezinta un numar mare de orificii, de unde si denumirea de lamaciuruita. Aceasta lamaformeaza plafonul cavitatii nazale. Prin orificiile ei trec nervii olfactivi. Partea verticalaeste împartita în doua portiuni: o portiune numita apofiza cristagali si o portiune numitalamaperpendicularaa etmoidu/ui. Masele laterale sunt formatiuni osoase situate în partilelaterale si inferioare al lamei ciuruite. In interiorul lor se gasesc sapate niste cavitatinumite celuleleetmoida/e.

Osulsfenoideste un os nepereche asezat în partea centrala a bazei craniului, intreetmoid si ITontal. Osul sfenoid este alcatuit din urmatoarele parti: corpul sfenoidului,aripile mici, aripile mari si apofizele pterigoide. Corpul sfenoidului are o formaneregulata, cuboidala. Pe fata superioara se observi o adâncitura sau depresiune numitasaua turceasca,în care este adapostita glan hipofiza. In corpul sfenoidului se gasesc douacavitati, numite sinusuri sfenoidale, care comunica cu fosele nazale. Aripile mici suntdoua lame osoase de forma triungbiulara asezate în plan orizontal. Aripile mari sunt douaformatiuni osoase ce se desprind de pe fetele laterale ale corpului sfenoidului; eleprezinta trei fete: o fata cerebrala, care contribuie la formarea bazei; o fata orbitala, careia parte la formarea peretelui extern al orbitei; o fata orala, care formeaza peretele cutieicraniene, între ITontal si temporal (fosa temporala). Apofizele pterigoide sunt douaproeminente osoase care se desprind de fata inferioara a corpului sfenoiduluiindreptându-se vertical în jos. Fiecare apofiza pterigoida este alcatuita din doua lameosoase, una interna si alta externa. Intre cele doua lame se un spatiu care poarta numelede fosa pterigoida.

Osul occipital. Occipitalul este un os nepereche situat în partea mediana,posterioara si inferioara a capului.

Are doua fete anterosuperioare (endocraniana) si posteroinferioara (exocraniana)si patru margini. Fata endocraniana prezinta fosele cerebeloase, fosele cerebrale,protuberanta occipitala interna. Fata exocraniana prezinta protuberanta occipitala externa,liniile occipitale superioara si inferioara. El are forma unui segment de sfera, prezentândîn partea sa inferioara un orificiu ovalar, numit gaura occipita/a care face comunicareaîntre cavitateacranianasi canalulrahidian.

Occipitalul este alcatuit din patru parti: partea bazilara, doua parti laterale siscuama occipitalului. Partea bazilara, numita si corpul sau apofiza bazilara, este situataînaintea gaurii occipitale. Pe fata exocraniana se afla tubercululjaringian,pe care se inseraperetele superior al faringelui (aponevroza faringiana), iar pe fata endocraniana seobserva un sant numit clivus, in care se afla bulbul rahidian si puntea lui Varolio. Partilelaterale sunt doua formatiuni osoase neregulate asezate lateral de o parte si si de alta agaurii occipitale. Pe fata exocraniana a partilor laterale se afla conditii occipitali. Scuamaoccipitalului este situata înapoia gaurii occipitale, reprezentând cea mai scurta parte aosului occipital. Ea are doua fete, una endocraniana, care vine în raport cu creierul maresi cu creierul mic si alta exocraniana, care vine în raport cu pielea si muschii capului.

3

Page 4: sistemul osos

Osul temporaleste un os pereche asezat în partea inferioara si laterala a cutieicraniene. El participa la formarea bazei craniului si a calotei craniene. Osul temporal estealcatuit din trei parti: partea pietroasa, timpanica si scuama temporalului. Partea pietroasasau stânca temporalului are doua fete inferioare si este situata la baza craniului, întresfenoid si occipital si are forma unei piramide. Fata anterioara a stâncii temporalului seafla pe endobaza craniului, iar fata exterioara pe exobaza craniului. Pe fata anterioara seobserva o mica scobitura, în care se afla ganglionul nervului trigemen (impresiuneatrigemenului). Pe fata posterioara se gaseste orificiul endocranian al conductului auditivintern. Fata inferioara a stâncii temporalului este neregulata, prezentând depresiuneanumita fosa jugulara. Partea timpanica a osului temporal este situata pe fata exocraniana atemporalului. Este formata dintr-o Iarna osoasa, curbata în sus si alcatuieste trei sferturidin orificiul conductului auditiv extern. Scuama temporalului este o lama osoasaaplatizata, are doua fete si patru margini, de forma aproape semicirculara, situata inpartea superioara a osului temporal. Pe fata exocraniana a scuamei temporalului se afla oproeminenta osoasa numita apofiza zigomatica si o depresiune numita fosa mandibulara.

Osulparietal este un os lat de forma aproximativ patrulatera situat de o parte si dealta a liniei mediane, in partea superioara si laterala a craniului. Prezinta o fataexocraniana convexa si o fata endocraniana concava. Pe fata exocraniana se alfa bosaparietala si doua linii curbe, una superioara numita linia temporala superioara si unainferioara numita linia temporala inferioara. Pe fata endocraniana se gasesc fosa parietalasi numeroase santuri, în care sunt adapostite vasele sanguine. Marginile osului parietal searticuleaza cu portiunea verticala a osului ITontal,cu care formeaza sutura lamboidala;cu osul parietal de pe partea opusa, cu care formeaza suturasagitalaa craniului; cu scuamaosului temporal, cu care formeaza o suturascuamoasa.

Viscerocraniuleste alcatuit din 14 oase, dintre care sase pereche si douanepereche: doua maxilare, doua palatine, doua zigomatice, doua lacrimale, doua nazale,doua cornete nazale inferioare, vomerul si mandibula. Aceste oase alcatuiesc împreuna unmasiv situat pe partea anterioara a craniului, în care sunt adapostite ochiul, fosele nazale,cavitatea bucala si faringele.

Maxilaruleste un os pereche care, articulându-se cu cel din partea opusa, participala formarea scheletului osos al cavitatii bucale, al cavitatii orbitale si al foselor nazale. EIcompune dintr-un corp, apofizele paiatina si piramidala. Corpul maxilarului are formaneregulata. EI prezinta patru fete: anterioara, superioara sau orbitala, interna sau nazala siposterioara. Fata anterioara vine în raport cu partile moi ale fetei, iar partea superioaraare forma unei lame triunghiulare. Fata interna la parte la formarea peretelui lateral alfoselor nazale. Pe fata superioara care se afla inapoia apofizei zigomatice se gaseste oproeminenta numita tuberozitatea maxilara. Cei patru pereti ai corpului maxilaruluidelimiteaza o cavitate numita sinusul maxilar care comunica cu fosa nazala. Apofizapiramidala are baza, vârf si trei fete: superioara, anterioara si posterioara. Apofizapalatina este o Iarna osoasa care porneste de pe fata interna sau nazala a maxilarului siparticipa la formarea palatului dur.

Osulpa/atin- os pereche de forma neregulata, asezat înapoia osului maxilar, formatdintr-o lama osoasa orizontala si alta verticala, unite în unghi drept. Lama orizontala seuneste cu cea de pe partea opusa, formând treimea posterioara a boltii palatine. Lamaverticala, de forma aproximativ patrulatera, formeaza o parte din peretele lateral al

4

-- -- ---

Page 5: sistemul osos

cavitatii nazale.Osulzigomaticnumitsi osulmalar,esteun os pereche,asezat in parteasuperioarasi

laterala a fetei. El are o forma neregulata, prezentând doua fete (una interna si altaexterna), patru margini si patru unghiuri. Fata externa vine in raport cu pielea si muschiifetei formand umarul obrazului. Fata interna intra în constitutia fosei temporale.

Osullacrima!este un os pereche asezat pe peretele median al fosei orbitale, areforma unei lame dreptunghiulare, formând împreuna cu apofiza ftontala a maxilaruluicanalul nazolacrimal.

Osul nazal are forma unei lame dreptunghiulare. Fata externa a nazalului esteacoperita de piele, iar cea interna formeaza o parte din peretele superior si lateral al foseinazale.

Cometul nazal inferioreste un os inferior care se prezinta ca o lamela osoasa deforma triunghiulara. El este fixat printr-o margine de peretele extern al fosei nazale, iarcealalta margine o are libera. Intre cornetul nazal inferior si 'peretele lateral al foseinazale se afla un spatiu, numit meatulnazalinferior.

Vomeruleste un os nepereche asezat in plan median. Marginea lui superioara searticuleaza cu fata inferioara a capului sfenoidului. Prin marginea lui inferioara vomerulse articu1eaza cu lama perpendiculara a etmoidului formând portiunea osoasa a septuluinazal.

Mandibula. Este un os nepereche asezat în partea inferioara a craniului visceral,fiind singurul os mobil al scheletului capului. Ea este formata din trei parti: un corp sidoua ramuri. Corpul mandibulei are forma unei potcoave asezate cu convexitatea înpartea anterioara. Pe fata anterioara sau externa a corpului mandibulei, pe linia eimediana, se afla o proeminenta osoasa numita simfiza mentoniera, iar lateral câte unorificiu pe unde ies nervii si vasele mentale, numit gaura mentoniera. Tot pe fataanterioara se afla pe fiecare parte câte o creasta, numita linia oblica externa pe care seinsera muschi. Pe fata posterioara sau interna a corpului mandibulei se gasesc ridicaturimici asezate de o parte si de alta a liniei mediane, numite apofizele genii superioare siinferioare, pe care se insera muschii genioglosi si geniohidieni; câte o creasta osoasa,numita linia oblica interna sau milohioidiana, pe care se insera muschiul milohioidian; odepresiune asezata deasupra liniei milohioidiene, numita foseta sublinguala, care vine înraport cu glanda sublinguala; o alta: depresiune asezata dedesubtul liniei milohioidiene,numita foseta submandibulara, care vine în raport cu glanda salivara submandibulara. Pemarginea superioara a corpului mandibulei se observa opt scobituri, numite alveoledentare, în care se fixeaza dintii arcadei dentare inferioare.

Ramurile mandibulei se prezinta ca niste lame osoase de forma aproapepatrulatera care continua corpul mandibulei, formând cu acesta un unghi numit unghiulmandibuleisau gonion. In partea postero-superioara se afla condilul mandibulei careformeaza impreuna cu cavitatea glenoida a temporalului articulatiatemporomandibulara.

5

--

Page 6: sistemul osos

Scheletul tmnchiuluiEste alcatuit din coloana vertebrala, stern si coaste. Segmentul toracal al

coloanei vertebrale împreuna cu coastele si cu sternul formeaza scheletul toracelui saucutia toracelui în care sunt adapostite inima, vasele mari, plamânii, traheea, esofagul sialte organe. Segmentul sacral al coloanei vertebrale împreuna cu cele doua oase coxa1eformeaza bazinul, în care sunt adapostite vezica urinara, uterul, o parte din intestinulsubtire, precum si ramurile principale ale aortei si venei cave inferioare.

Coloana vertebrala reprezinta segmentul axial al scheletului. Ea este asezata pemediana si posterioara a trunchiului, intinzândn-se de la scheletul craniului, cu care searticuleaza, pâna la bazin. Coloana vertebrala este alcatuita, pe de o parte, din piesenumite vertebre, iar pe de alta parte, din piese fibrocartilaginoase, numite discuriintervertebrale.In alcatuirea coloanei vertebrale intra 33-34 vertebre, care sunt grupate încinci regiuni si anume: cervicala (7 vertebre), toracala (12 vertebre), lombara (5vertebre), sacrala (5 vertebre) si coccigiana (4-5 vertebre). Cele 5 vertebre carealcatuiesc regiunea sacrala sunt sudate intre ele, formand osul sacral. De asemenea, cele4-5 vertebre care alcatuiesc regiunea coccigiana formeaza împreuna osul coccis.

Caracterelegenerale ale vertebrelorIn afara de vertebrele regiunii sacrale si coccigiene care, asa cum s-a vazut, sunt

sudate intre ele formand oase aparte, si de prima vertebra cervicala, toate celelalte secompun din urmatoarele parti: corpul vertebral, arcul vertebral, apofiza spinoasa,apofizele transverse si apofizele articulare.

» Corpulvertebralare forma unui segment de cilindru.El este situat in parteaanterioara a vertebrei si prezinta doua fete orizontale si o circumferinta.

» Arcul vertebraleste format din doi pediculi vertebrali si doua lame vertebrale.pediculii vertebrali leaga arcul vertebral de corpul vertebrei. Atât marginea superioara,cât si cea inferioara a fiecarui pedicul vertebral prezinta câte o scobitura, numita incizuravertebrala. Incizurile a doua vertebre suprapuse delimiteaza orificiul numit gauraintervertebrala, prin care ies nervii spinali. Corpul vertebrei impreuna cu arcul vertebraldelimiteaza orificiul numit gaura vertebrala. Prin suprapunerea vertebrelor carealcatuiesc coloana si deci prin suprapunerea gaurilor vertebrale se formeaza canalulvertebralsaurahidian, in care este adapostita maduva spinarii.

» Apofizaspinoasaeste o proeminenta osoasa care porneste de pe fata posterioaraa arcului vertebral.

» Apofizele transversesunt doua proeminente osoase care pornesc de pe fetelelaterale ale arcului veretebral.

» Apofizele articulare in numar de patru sunt proeminente osoase aproximativegale.

Caracterele specifice ale vertebrelorVertebrele regiunii cervicale, cu exceptia primelor doua prezinta unele

particularitati. Astfel corpul vertebral este mic, iar gaura vertebrala are formatriunghiulara. Apofizele transversale sunt strabatute în baza de câte un orificiu, iar la vârfse termina cu doi tuberculi, unul anterior si altul posterior.

Prima vertebra cervicala se numeste atlas, iar cea de a doua axis. Atlasul nu arecorp vertical, el fiind alcatuit din doua arcuri (unul anterior si altul posterior) si din douamase laterale ce delimiteaza o gaura vertebrala de forma circulara. Axisul prezinta ca

6

Page 7: sistemul osos

element particular o proeminenta osoasa de forma unui dinte, care pleaca de pe parteasuperioara a corpului vertebrei si poarta numele de apofizaodontoidasau dinteleaxisului.

Vertebra a 7-a cervieala se deosebeste prin faptul ca apofiza spinoasa a acesteianu se bifurca, este lunga si proemineaza sub piele.

Vertebrele toracice prezinta pe partile laterale ale corpului fete articulare.Vertebrele lombare au corpul vertebral mare si gaura vertebrala triunghiulara.

Osulsacrum.Sacrumul este un os care rezulta din sudarea celor cinci vertebre ale

regiunii sacrale. EI prezinta un vârf si patru fete. Baza sacrumului prezinta doua apofizearticulare. Vârfulsacrumului prezinta doua proeminente osoase numite coarnelesacrale.Intre coarnele sacrumului se afla hiatulsacra/.

Fata anterioara sau pelvina a sacrumului prezinta patru creste orizontale,denumite liniile transverse,la extremitatile carora se gasesc gaurilesacrateanterioare,princare trec ramurile anterioare ale nervilor sacrali.

Fata posterioara sau dorsala a sacrumului prezinta pe linia mediana o creastadenumita creastasacralamediana.De o parte si de alta a sacrului se gasesc crestele sacraleintermediaresi crestelesacrale laterale.Intre crestele sacrala, mediana si crestele sacraleintermediare se gasesc gaurile sacraleposterioare,prin care ies ramurile posterioare alenervilor sacrali.

Fetele laterale ale sacrumului. Prin intermediul lor, osul sacru se articuleaza cuosul coxal, formand articulatia sacro-iliaca. Sacrul este strabatut de la baza spre vârf decanalul sacral, corespunzator canalului vertebral. In canalul sacral se afla filum terminalecare împreuna cu nervii lombari si sacrati alcatuiesc coada de cal.

Osul coccis. Coccisul rezulta din sudarea celor 4-5 vertebre ale regiuniicoccigiene. Ca si sacru~ el are doua fete (anterioara si posterioara), doua marginilaterale, o baza si un vârf

Baza coccisului se articuleaza cu vârful sacrului. De pe suprafata ei pornesccoarnele coccisului.

Curb urile coloanei vertebrale

Coloana vertebrala prezinta patru curburi: cervieala, toracala, 10mbara sicoccigiana. Curbura cervicalaare coneavitatea orientata posterior si se numeste lordozacervicala. Cea toracalaare convexitatea orientata posterior si poarta numele de cifozatoracala. Curbura lombara a carei coneavitate este orientata posterior se numeste 10rdoza10mbara.Curbura sacrococcigiana are convexitatea orientata posterior.

Cutia toracica. Scheletul cutiei toracice este alcatuit din coloana vertebralatoracala, asezata posterior, sternul, asezat anterior, coastele si cartilajele costale, situareîntre stern si coloana.

Stemul este format din trei parti: manubriul stemal, corpul stemului si apendicelexifoid. Manubriul sternal formeaza la locul de unire cu corpul sternului un unghi cudeschidere posterioara, numit unghiul stemal. Apendicele xifoid, reprezentat de cele maimulte ori printr-un cartilaj, se afla la extremitatea inferioara a stemului.

Coastele sunt oase late, foarte alungite, de forma unor arcuri situate între coloanavertebrala si stern. Ele sunt în numar de 12 perechi si se subimpart in trei categorii:adevarate,false si flotante.Coastele adevarate (primele sapte perechi) se articuleaza prinintermediul cartilajelor costale direct cu sternul, in timp ce coastelefa/se (perechilevm,

7

Page 8: sistemul osos

--~ -- --

IX, X) se articuleaza indirect cu sternul. Datorita cartilajelor lor, coastele false se unescformândarcurile cartilaginaase,prin intermediulcarora se articuleazacu sternulCoasteleflotante nu se articuleaza cu sternul, ele terminându-se liber in peretele abdomenului.

Caracterele generale ale coastelorFiecare coasta este formata dintr-un corp si doua extremitati. Corpul coastei

prezinta o fata exterioara convexa, o alta fata interna concava,o margine superioara si omargine inferioara. Pe marginea inferioara, catre fata interna, se afla santul costal, în caresunt adapostite: arters, vena si nervul intercostal.

Extremitatea posterioara a coastei se articuleaza cu coloana vertebrala,Extremitatea anterioara se prelungeste cu cartilajul costal, format din tesut cartilaginoshialin. El face legatura intre coaste si stern.

Scheletul membrului superiorOasele care alcatuiesc scheletul membrului superior se împart în oasele scapulare

si oasele extremitatii libere a membrului superior. Centura scapulara este alcatuita dinclavicula si omoplat. Scheletul extremitatii libere a membrului superior se subimparte în:scheletul bratului, reprezentat de humerus, scheletul antebratului, alcatuit din radius siulna sau cubitus, si scheletul mâinii, format din oasele carpiene, metacarpiene si falange.

Oasele centurii scapulare

Centura scapulara se compune dindoua oase: clavicula si scapula sau omoplatul.C/aviculaeste un os lung, pereche, asezat în partea anterioara si superioara a cutiei

toracice, între stern si omoplat. Ea are forma literei S si este formata dintr-un corp si douaextremitati: extremitateastema/a, care se articuleaza cu sternul si, extremitateaacromiala,care se articuleaza, cu acromionul omoplatului.

Scapulasau omoplatul este un os lat, pereche, asezat în partea posterioara a cutieitoracice. El are forma triunghiulara, cu baza în sus. Scapula prezinta doua fete (anterioarasi posterioara), trei margini (vertebrala, axilara si superioara) si trei unghiuri (superior,inferior si lateral).

Oasele extremitati; libere a membrului superior sunt: humerusul, care formeazascheletul bratului, ulna si radiusul, care alcatuiesc scheletul antebratului, oasele carpiene,metacarpiene si falangele, din care este alcatuit scheletul mâinii.

Humerusuleste un os lung, pereche, care formeaza scheletul bratului. El estealcatuit dintr-un corp sau diafiza si doua extremitati sau epifize. Corpul, de forma uneiprisme triunghiulare cu marginile mult rotunjite, prezinta in partea mijlocie proeminentaosoasa numita tuberozitatea deltoidiana si santul nervului radial. Extremitatea superioaraprezinta: capul humeral, tuberculul mare, tuberculul mic si santul intertubercular. Capulhumeral este o formatiune osoasa a carei suprafata articulara are marimea unei treimidintr-o sfera. El intra în cavitatea glenoida a scapulei. Extremitatea inferioara ahumerusului este turtita antero-posterior si prezinta condilul humeral, trohleea, epicondiliimedial si radial, fosa coronoida si olecraniana.

U/na sau cubitus, este un os lung, pereche care împreuna cu radiusu1 formeazascheletul antebratului. Ea se compune dintr-un corp si doua extremitati. Corpul, de formaunei prisme triunghiulare, prezinta trei fete si trei margini. Marginea dinspre radius(laterala) este ascutita si poarta numele de creasta ;nterosoasa a ulnei. Extremitatea

8

-- -- --

Page 9: sistemul osos

U._n ___ ___ ______________

superioara prezinta incizura trohleara, olecraniul, apofiza coronoida, tuberozitatea ulnarasi incizura radiala. Extremitatea inferioara a ulnei este alcatuita dintr-o parte sferica,numita capul ulnei si dintr-o proeminenta osoasa ascutita, numita apoflza stiloida a ulnei.

Radiusul este un os lung, pereche, care împreuna cu ulna formeaza scheletulantebratului. El este asezat lateral, iar ulna medial. Radiusul este alcatuit dintr-un corp sidoua extremitati. Corpul, de forma rotunda în partea superioara si de prisma triunghiularain cea inferioara prezinta: creasta interosoasa si tuberozitatea radiala. Extremitateasuperioara a radiusului are forma cilindrica si poarta numele de cap radial. Acestaprezinta o suprafata articulara scobita, asezata pe fata superioara, numita foseta capuluiradial. Extremitatea inferioara a radiusului prezinta o proeminenta osoasa care pleaca depe fata laterala si se prelungeste înjos, numita apofiza stiloida a radiusului, se articuleazacu oasele scafoid si semilunar.

Oasele carpieneîn numar de opt, formeaza corpul sau scheletul proximal alscheletului mâinii. Ele sunt asezate pe doua rânduri, unul superior, altul inferior. Oaselecarpiene se articuleaza, pe de o parte, între ele, iar pe de alta parte, cu oasele antebratuluisi cu cele metacarpiene. Rândul superior este alcatuit, din afara înauntru, din urmatoarelepatru oase: scafoid, semilunar, piramidal si pisiform. Rândul inferior alcatuit din trapez,trapezoid, os mare si os cu cârlig. Acestea se articuleaza cu cinci oase metacarpienenumerotate de la 1-5 de la exterior la interior, acestea la rândul lor se articuleaza cuprimul rând de falange. Sunt trei falange, pentru fiecare deget, cu exceptia policelui careare doua falange.

Scheletul membrului inferiorOasele care alcatuiesc scheletul membrelor inferioare se împart în: oasele centurii

pelviene si oasele extremitatilor libere a membrului inferior.Oaselecenturiipe/viene.Centura pelviana este formata din doua oase coxale, care

împreuna cu osul sacral si cu coccisul formeaza bazinul.Osulcoxaleste un os pereche, de forma neregulata, care provine din sudarea a trei

oase primitive si anume: ilion, ischion si pubis. La adult, coxalul are doua fete (mediala silaterala), patru margini (anterioara, posterioara, superioara si inferioara) si patru unghiuri.

Fata mediala prezinta: fosa iliaca interna, linia arcuata, fateta auriculara acoxalului, fundul cavitatii cotiloide si gaura obturatorie. Fata laterala prezinta: fosa iliacaexterna, acetabulum si gaura obturatoare.

Marginea anterioara prezinta trei proeminente osoase numite: spina iliacaanterosuperioara, spina iliaca anteroinferioara, eminenta iliopectinee, spina pubisului.Marginea posterioara prezinta doua proeminente osoase numite spina iliacaposterosuperioara si spina iliacaposteroinferioara; marea incizura sciatica, spina sciatica,mica incizura sciatica, situata sub spina sciatica; tuberozitatea ischiatica, situata în parteainferioara a acestei margini. Marginea superioara poarta numele de creasta iliaca.Marginea inferioara prezinta o suprafata articulara, numita fateta pubiana sau fataarticulara simfizara, care serveste la articularea celor doua oase coxale.

Oasele extremitatii libere a membrului inferior sunt: femurul, care formeazascheletul coapsei; tibia si fibula, care alcatuiesc scheletul gambei; oasele tarsiene,metatarsiene si falangele, care alcatuiesc scheletul piciorului.

9

- --

Page 10: sistemul osos

Tot în alcatuirea scheletului extremitatii libere a membrelor inferioare mai intra sirotula sau patella, un os situat în tendonul muschiului cvadriceps femural.

Femurul este un os lung, pereche, care formeaza scheletul coapsei. El secompune dintr-un corp sau diafiza si doua extremitati sau epifize. Corpul are formaasemanatoare cu o prisma triunghiulara cu fetele convexe si netede. Pe muchiaposterioara a corpului se gaseste o creasta osoasa numita linia aspra a femurului.

Extremitatea superioara prezinta: capul femurului, gâtuI femurului, trohanterulmare, trohanterul mic si creasta intertrohanteriana. Capul femural este o formatiuneosoasa de forma aproape sferica, prevazuta cu o suprafata articulata. GâtuI sau colulfemurului are o forma aproape cilindrica si masoara aproximativ 5 cm. Trohanterul maresi trohanterul mic sunt doua proeminente osoase situate sub locul de unire dintre colul sicorpul femurului.

Extremitatea inferioara, usor turtita anteroposterior, este alcatuita din condiliifemurali (medial si lateral), epicondilii femurali (medial si lateral), trohleea femurala sigroapa sau incizura intercondiliana. Condilii femurali sunt doua mase osoasevoluminoase, ovoide, asezate unul medial si altul lateral. Epicondilii femurali sunt douaproeminente osoase situate de o parte si de alta a epifizei inferioare (epicondilul medial siepicondilul lateral). Trohleea femurala este o suprafata articulara asemanatoare cu unscripete sau mosor, situata pe fata anterioara a epifizei, respectiva condililor femurali. Ease articuleaza cu rotula.

Tibia este un os lung, pereche, care împreuna cu fibula formeaza scheletulgambei. Ea este alcatuita dintr-un corp si doua extremitati. Corpul are forma unei prismetriunghiulare, prezentând trei fete si trei margini.

Fibula sau peroneul este un os lung, pereche, care împreuna cu tibia formeazascheletul gambei. Tibia este asezata medial, iar fibula lateral. Fibula se compune dintr-unun corp si doua extremitati. Corpul fibulei prezinta o creasta interosoasa pe care se prindemembrana interosoasa a gambei. Extremitatea superioara numita si capul fibulei prezintao suprafata articulara pentru condilul lateral al tibiei si o proeminenta osoasa numitavârful capului sau apofiza stiloida a fibulei. Extremitatea inferioara prezinta o formatiuneosoasa care coboara sub nivelul extremitatii inferioare a tibiei, denumita maleola lateralasau externa care se articuleaza cu astragalul si o suprafata articulara pentru tibie.

Rotula sau patella este un os scurt, turtit anteroposterior, de forma triunghiulara,situat în masa tendonului cvadriceps femural. Pe fata posterioara a rotulei se gasesc douafete articulare pentru condilii femurali.

Oasele tarsiene, în numar de sapte, formeaza tarsul sau segmentul posterior alscheletelui piciorului. Ele sunt asezate pe doua rânduri, unul posterior si altul anterior.Rândul posterior este alcatuit din talus (astragal) si calcaneu, iar rândul anterior din osulscafoid, cuboid si cele trei oase cuneiforme.

Oaselemetatarsiene,în numar de cinci, alcatuiesc segmentul mijlociu al scheleteluipiciorului. Ele sunt numerotate de la 1 la V, începând din dreptul degetului mare alpiciorului.

Falangele alcatuiesc scheletul degetelor sau scheletul segmentului anterior alpiciorului. Ele sunt în numar de 14. Fiecare deget, cu exceptia celui mare (haluce), carecâte trei falange: proximala, mijlocie si distala

10

-- --- --

Page 11: sistemul osos

Articulatiile

Articulatiile sunt organe de legatura între oase. Ele asigura oaselor diferite gradede mobilitate, permitându-Ie acestora sa-si îndeplineasca functia fundamentala de pârghieîn efectuarii miscarilor imprimate de muschi. In acelasi timp, articulatiile permit oaselorsa formeze cavitati (cutia craniana, cutia toracica, bazinul) în care sunt adapostite, organede importanta vitala. Dupa gradul lor de mobilitate ele se împart în doua mari categorii:articulatii fixe sau sinartroze si articulatii mobile sau diartroze. Dupa situatia lortopografica, articulatiile se împart în articulatiile craniului, trunchiului, membrelorsuperioare si membrelor inferioare.

Sinartrozele sunt articulatii fixe, în care oasele articulare nu efectueaza miscarisau efectueaza miscari foarte reduse. Ele nu au activitate articulara, iar oasele care lecompun sunt unite prin tesut fibros, cartilaginos sau osos.

Sinartrozele se impart în sindesmoze, sincondroze si sinostoze.Sindesmozele sunt articulatii fixe în care oasele se leaga între ele prin tesut

conjunctiv fibros. Acestea se subîmpart în sinfibroze, sinelastoze si suturiSinfibrozele sunt articulatii fixe cu legatura între oase facuta printr-

un tesut conjunctiv fibros în care predomina fibrele colagene. Ex. :articulatiile dintre apofizele spinoase ale vertebrelor.

Sinelastozele sunt articulatii fixe cu legatura între oase facutaprintr-un tesut conjunctiv fibros în care predomina fibrele elastice. Ex.:articulatiile dintre arcurile vertebrale.

Suturile sunt articulatii fixe cu legatura dintre oase asigurata prinmembrane foarte puternice, alcatuite din fibre scurte si dense. Sedeosebesc: suturi netede, dintate, scuamate si gonfoza.Sincondrozele sunt articulatii fixe în care oasele se leaga între ele prin

tesut cartilaginos. Datorita elasticitatii tesutului cartilaginos, acest tip dearticulatie permite oaselor un oarecare grad de mobilitate.

Sinostozele sunt articulatii fixe în care oasele se leaga între ele prin tesutosos. Ele iau nastere prin osificarea tesutului conjunctiv fibros si cartilaginos alsindesmozelor si, respectiv, al sincondrozelor la adult (osificarea cartilajelor decrestere) si la batrâni (osificarea suturilor cutiei craniene).Diartrozele sunt articulatii mobile în care oasele articulare efectueaza miscari de

diferite amplitudini. Dupa gradul de mobilitate al oaselor articulare, ele se împart în douacategorii: artrodii sau articulatii mobile si amfiartorze sau articulatii semimobile.

Artrodiile sunt alcatuite din urmatoarele elemente: fetele articulare, ~ilajularticular, capsuia articulara, ligamentele articulare si membrana sinoviala. In afaraacestor elemente caracteristice oricarei diartroze mai exista si altele, specifice numaianumitor diartroze, cum sunt: cadrul glenoidal, discurile interarticulare, meniscurile siligamentele intraarticulare.

Fetele articulare sunt zone netede de pe suprafata oaselor prin care se facearticularea.

Cartilajul articular este reprezentat de tesut cartilaginos hialin care acopera fataarticulara a unui os. El este lipsit de vase si nervi si protejeaza fetele articulare aleoaselor.

11

- ---------

Page 12: sistemul osos

Capsula articulara formeaza o învelitoare în jurul articulatiilor. Ea este alcatuitadin fascicule de fibre colagene asezate paralel între ele care sar de pe un os pe celalalt.Capsula, întarita de ligamentele articulare, mentine în contact fetele articulare sidelimiteaza în acelasi timp cavitatea articulara.

Ligamentele articulare sunt componente principale ale diartrozelor, alcatuite dintesut conjunctiv fibros în care predomina fibrele colagene. Unele ligamente articulare seafla în interiorul articulatiei, de unde si denumirea de ligamente interosoase. Alteligamente articulare se afla în exteriorul articulatiei, întarind capsula articulara. Acestease numesc ligamente capsulare si au rolul de a ftâna unele miscari si de a le înlesni pealtele.

Membrana sinoviala este o foita conjunctiva subtire care captuseste fata interna acapsulei articulare. De pe fata interna a sinovialei pornesc catre cavitatea articulara nisteprelungiri, numite ftanjuri sau ciucuri sinoviali. Acestia secreta lichidul sinovial, cuaspect filat asemanator albusului de ou, care usureaza alunecarea suprafetelor articularesi constituie, în acelasi timp un mediu nutritiv pentru cartilajul articular lipsit de vase.

Cadrul glenoidal este o formatie fibrocartilaginoasa de forma unui colac prismaticdispus în jurul anumitor cavitati articulare, întarindu-le astfel adâncimea.

Discurile interarticulare reprezinta o alta caracteristica specifica unor diartroze.Ele sunt formate din tesut fibrocartilaginos si au rolul de a face adaptabile suprafetelecelor doua oase din diartroza.

Meniscurile sunt alte elemente întâlnite în unele articulatii. Ele se aseamana foartemult cu discurile, dar prezinta în plus un orificiu central, prin care se stabileste ocomunicare între cele doua cavitati articulare ce iau nastere ca rezultat al prezenteimeniscului. Meniscurile sunt formate din tesut fibro-cartilaginos. Ele se întâlnesc înarticulatiile genunchilor.

Amfiartrozele sunt diartroze care au mobilitate redusa, purtând numele dearticulatii semimobile. În amfiartroze, suprafetele articulare sunt aproape plane, ele fiindlipsite de incizuri si de cavitati articulare, precum si de capete articulare. Ex.: articulatiiledintre corpurile vertebrale, articulatiile tarso-metatarsiene si simfizele (pubiana sisacrococcigiana)

12

---------..... --