C U P R I N S

Succintă prezentare a Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor 7

1 Introducere 10 1.1 Aspecte principiale 10 1.2. Utilizarea Sistemului Român de Taxonomia Solurilor 12

2 Caracterele morfologice ale solului 13 2.1. Orizonturile de sol şi stratele principale 14 2.2. Orizonturi de asociere 16 2.3. Orizonturi de tranziţie 17 2.4. Caracteristicile morfologice secundare de subdivizare a orizonturilor

principale

17 3 Elementele de bază ale taxonomiei solurilor 19 3.1. Elemente diagnostice: definiţii 19 3.2. Orizonturi diagnostice 20 3.3 Proprietăţi diagnostice 28 3.4. Materiale parentale diagnostice 34

4 Structura sistemului român de taxonomie a solurilor (SRTS) si nomenclatura

35

4.1 Structura sistemului 35 4.2. Denumirea solurilor 39

5 Taxonomia solurilor la nivel superior 39 5.1. Principalele caracteristici ale clasele de soluri 40 5.2. Principalele caracteristici ale tipurilor de soluri 43 5.3. Subdiviziuni (calificative) ale tipurilor (genetice) de sol 50 5.4. Suprafeţe fără soluri sau cu soluri cu destinaţie specială (neagricolă

sau nesilvică)

55 6 Chei de determinare a solului 56 6.1. Cheie pentru determinarea claselor de soluri 57 6.2. Chei pentru determinarea tipurilor de sol (6.2.1 la 6.2.12. în ordinea

alfabetică a claselor)

59 6.3 Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi gleice 68 6.4. Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi stagnice 68 6.5. Unităţi taxonomice de soluri care conţin săruri solubile 69 6.6. Unităţi taxonomice de soluri care conţin Na schimbabil 69

7 Indicatori pentru taxonomia solurilor la nivel inferior (nr. 13 - 29) 70 Caracteristici particulare ale solului (ind. 13) 70 Grade de gleizare a solului (ind. 14) 74 Grade de stagnogleizare sau pseudogleizare a solului (ind. 15) 75 Grade de salinizare a solului (ind. 16) 76 Grade de sodizare (alcalizare) a solului (ind. 17) 79

Clase de adâncimea apariţiei carbonaţilor (ind. 18) 81 Clase de grosime a solului până la roca compactă (ind. 19) 81 Grupe de clase, clase şi subclase texturale (ind. 23) 82 Clase granulometrice simplificate (ind. 22) 84 Grupe de clase şi conţinut de schelet (ind. 24) 86 Gradul de descompunere a materiei organice în orizonturile organice

(ind. 25)

86 Materiale de cuvertură sau materiale parentale de sol (ind. 21 a) 84 Roci subiacente (formaţiuni geologice) (ind. 21b) 88 Categorii şi subcategorii de folosinţă a terenurilor (ind. 26) 91 Modificări ale solului prin folosirea în producţie (ind. 27) 93 Grade de eroziune sau decopertare a solului (ind. 20) 94 Tipuri de degradare prin excavare - acoperire şi de poluare a solului (ind.

28)

98 Gradul de poluare a solului (ind. 29) 98 8 Modificări ale SRTS - 2003 faţă de SRCS - 1980 99

8.1. Modificări introduse în legătură cu termenii generali şi orizonturi 99 8.2. Echivalarea denumirilor solurilor din SRSC - 1980 cu cele din SRTS -

2000 la nivel de clasă de soluri

99 8.3. Echivalarea denumirilor solurilor din SRTS - 2000 cu cele din SRCS

- 1980 la nivel de subtip de sol

100 8.4. Modificări intervenite la subtip de sol 102 8.5. Modificări intervenite la nivelul inferior al clasificării 103 9 Corelarea SRTS cu Baza de Referinţă Mondială pentru Resursele de

Sol (WRB-SR) şi Sistemul american USDA - Soil Taxonomy

103 9.1. Aspecte generale. Regimurile de umiditate şi de temperatură 104

9.2. Corelarea orizonturilor morfologice şi a elementelor (orizonturi, proprietăţi şi materiale diagnostice)

113

9.3. Corelarea solurilor 125 9.3.1. Corelarea categoriilor taxonomice

9.3.2. Corelarea unităţilor taxonomice de sol (Pedotaxonilor) 125 126

9.3.2.1. PROTISOLURI (PRO): LITOSOLURI (LS); REGOSOLURI (RS); PSAMOSOLURI (PS); ALUVIOSOLURI (AS); ENTIANTROSOLURI (EN)

126 9.3.2.2. CERNISOLURI (CER): KASTANOZIOMURI (KZ);

CERNOZIOMURI (CZ); FAEOZIOMURI (FZ); RENDZINE (RZ)

133 9.3.2.3. UMBRISOLURI (UMB): NIGROSOLURI (NS);

HUMOSIOSOLURI (HS)

140 9.3.2.4. CAMBISOLURI (CAM): EUTRICAMBOSOLURI

(EC); DISTRICAMBOSO-LURI (DC)

142 9.3.2.5. LUVISOLURI (LUV): PRELUVOSOLURI (EL);

LUVOSOLURI (LV); PLANO-SOLURI (PL); ALOSOLURI (AL)

146

9.3.2.6. SPODISOLURI (SPO): PREPODZOLURI (EP);

PODZOLURI (PD); CRIPTO-PODZOLURI (CP)

154 9.3.2.7. PELISOLURI (PEL): PELOSOLURI (PE);

VERTOSOLURI (VS)

157 9.3.2.8. ANDISOLURI (AND): ANDOSOLURI (AN) 159 9.3.2.9. HIDRISOLURI (HID): GLEIOSOLURI (GS);

LIMNOSOLURI (LM); STAGNOSOLURI (SG)

160 9.3.2.10. SALSODISOLURI (SAL): SOLONCEACURI

(SC); SOLONEŢURI (SN)

164 9.3.2.11. HISTISOLURI (HIS): HISTOSOLURI (HIS);

FOLIOSOLURI (FB)

168 9.3.2.12. ANTRISOLURI (ANT): ERODOSOLURI - (ER);

ANTROSOLURI (AT)

170 10 Anexă 177 BIBLIOGRAFIE 182

7

Succintă prezentare a

Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor

Clasificările reprezintă cerinţe obiective ale oricărei ştiinţe, care arată ordinea existentă în domeniul respectiv şi care necesită să fie revăzute, actualizate periodic pe măsură ce cunoştinţele cresc sau vechile concepţii se dovedesc depăşite.

Lucrarea de faţă constituie o aducere la zi, perfecţionare şi modernizare a "Sistemului Român de Clasificare a Solurilor", în acord cu datele şi experienţa acumulată în plan intern şi cu progresele înregistrate în acest domeniu pe plan internaţional. Astfel, de la apariţia sistemului mai sus amintit (1980), în lume s-a desfăşurat o intensă activitate în probleme de clasificare a solurilor, concretizată prin definitivarea "Bazei de Referinţă Mondială pentru Resursele de Sol - World Reference Base for Soil Resources" - prescurtat WRB-SR (oficializată ca sistem unic de referinţă la cel de al XVI-lea Congres Mondial al Ştiinţelor Solului, 1998, Montpellier-Franţa şi care înlocuieşte Legenda FAO/UNESCO-1988), apariţia celei de a II-a ediţii (1999) a sistemului american USDA Soil Taxonomy şi a Referenţialului Pedologic Francez.

Folosirea termenului de Sistem Taxonomic în locul celui de "Sistem de Clasificare" este justificată deoarece acest termen oglindeşte mai bine conţinutul materialului respectiv, are un profund sens genetic şi evidenţiază relaţiile de înrudire dintre şi/în cadrul claselor (categoriilor) separate. Se aminteşte că clasificările grupează obiecte în cazul nostru soluri, după scopuri specifice (ex. irigaţie, drenaj, favorabilitate) şi după caracteristici sau însuşiri specifice (ex. textura). Grupele (clasele) separate nu au relaţii genetice între ele şi nici nu se ordonează în cadrul unui sistem ierarhic.

Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor a fost definitivat pe baza a numeroase observaţii şi propuneri primite pe parcursul unei perioade de peste 10 ani (1988-2000) de la pedologii din ţară, OJSPA, învăţământ etc. O prezentare internaţională s-a făcut la Simpozionul "Soil Classification - 2001" ţinut la Velence-Ungaria, ale cărui lucrări au fost publicate in anul 2002.

O ultimă verificare s-a efectuat în octombrie-noiembrie 2002, când sistemul a fost aplicat în cartarea pedologică a părţii de nord a incintei Borcea şi a unei părţi din Câmpia Hagienilor.

În forma definitivată, taxonomia (clasificarea) cuprinde o definire a orizonturilor pedogenetice, a elementelor diagnostice (orizonturi, proprietăţi şi materiale parentale diagnostice), tabelul general cu clasele şi tipurile de sol, tabelul cu tipurile şi subtipurile de sol cu definiţiile corespunzătoare, cheile de determinare a acestora, lista cu subdiviziunile la nivel de varietate de sol şi ceilalţi parametri pentru subdiviziunile la nivelul inferior al taxonomiei.

Lucrarea este organizată în 9 capitole:

1. Introducere 2. Caracterele morfologice ale solului. 3. Elementele de bază ale taxonomiei solurilor. 4. Structura Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor. 5. Taxonomia solurilor la nivel superior. 6. Chei de determinare a solului. 7. Indicatori pentru taxonomia solurilor la nivel inferior. 8. Modificări ale SRTS – 2003 faţă de SRCS-1980. 9. Corelarea cu Baza de Referinţă Mondială pentru Resursele de Sol – WRB –

SR şi Sistemul American USDA – Soil Taxonomy. Organizarea materialului s-a făcut în ordine logică, corespunzător fluxului normal

de lucru din activitatea privind identificarea şi clasificarea solurilor. În capitolul 6 (chei de

8

determinare a solului), pedologul este îndrumat pas cu pas cum să identifice corect solul şi să evite erorile care pot apare dintr-o încadrare nesistematică.

De o deosebită importanţă este corelarea solurilor României (capitolul 9) cu sistemele internaţionale de clasificare a solurilor recunoscute în plan mondial: "Baza de Referinţă Mondială privind Resursele de Sol" şi sistemul "USDA-Soil Taxonomy". Corelarea cu aceste sisteme asigură circulaţia internaţională a informaţiei privind solurile ţării noastre, iar în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, va fi înlesnită compararea calităţii fondului funciar al României cu cel al celorlalte ţări ale Uniunii. În plus, va fi facilitată participarea la proiecte internaţionale, comunicarea şi interpretarea corectă a rezultatelor experimentale privind utilizarea şi conservarea resurselor de sol şi transferul de tehnologie.

Faţă de vechiul sistem de clasificare, coerenţa şi logica internă a materialului a fost considerabil îmbunătăţită, în sensul că se realizează o mai bună încadrare a solurilor în sistem, o aplicare mai consecventă a criteriilor diagnostice (caracterul unitar devenind astfel mai clar), o creştere a gradului de aplicabilitate practică şi o uniformizare a terminologiei solurilor.

Au fost introduse clasele de pelisoluri (soluri argiloase), protisoluri (soluri neevoluate) şi antrisoluri (soluri antropice). Denumirea de molisoluri a fost înlocuită cu cernisoluri, spre a se evita confuziile posibile deoarece în clasificarea americană, de unde a fost preluat, acest termen are altă semnificaţie decât în clasificarea noastră (ar include şi subtipurile molice ale altor subtipuri).

Au fost introduse în clasificare noi tipuri de sol, ca limnosolul (pentru soluri subacvatice cu ape puţin adânci), alosolul (soluri argiloiluviale profund acide) şi pelosolul (soluri foarte argiloase, care nu întrunesc integral caracterele vertisolului). Au fost reunite tipurile de cernoziomuri şi cernoziomuri cambice (sub denumirea de cernoziom) şi cernoziomul argiloiluvial, solul cernoziomoid şi pseudorendzina (sub denumirea de faeoziom), iar solul brun roşcat a fost inclus la solul brun argiloiluvial, care a căpătat denumirea de preluvosol; solul brun luvic a fost reunit cu luvisolul albic, sub denumirea de luvosol (vechile tipuri se regăsesc evident la nivel de subtip).

De asemenea, au fost introduse noi subtipuri de sol (ex: psamic, pelic, scheletic, calcaric, eutric, distric, entic, castanic, maronic, clinogleic, aluvic, sodic, criostagnic, prespodic etc.), care redau mai clar însuşirile solului, mai ales cele fizice şi chimice. În sfârşit, a fost introdus conceptul de material parental diagnostic, eliminându-se aşa-zisele orizonturi diagnostice, Rrz şi Cpr.

S-a uniformizat nomenclatura prin utilizarea unui singur cuvânt pentru denumirea solului la nivel de clasă şi tip de sol şi atribuirea unui adjectiv sau a unor adjective la denumirea tipului pentru subtipul de sol (de exemplu: clasa cernisol; tip de sol: rendzină, cernoziom etc.; subtip de sol: rendzină cambică, cernoziom calcaric gleic etc.). În denumirile noi adoptate, s-au menţinut, pe cât posibil, părţi din denumirea anterioară. În plus, s-a convenit ca vocala de legătură în cuvântul compus să fie "i" pentru denumirea clasei şi "o" pentru denumirea tipului de sol (cu excepţia rendzinei).

De exemplu: - în cazul claselor: protisol, cernisol, spodisol, pelisol - în cazul tipurilor: aluviosol, podzol, vertosol etc. Sistemul taxonomic (clasificarea) elaborată păstrează, cu excepţia materialelor

parentale, indicatorii conţinuţi de Metodologia de elaborare a studiilor pedologice (1978) şi aduce unele îmbunătăţiri, în sensul că în denumirea solului textura este adusă mai în faţă, imediat după varietatea de sol (în sistemul vechi, textura apare după familia de sol), cu posibilitatea ca la nivel superior, să fie menţionată după tipul sau subtipul de sol.

Introducerea tipului de entiantrosol, cu subtipurile respective (urbic, rudic, garbic ş.a.) facilitează cartarea şi inventarierea pedologică a zonelor urbane şi industriale, operaţiune practic imposibil de realizat după sistemul precedent.

9

În incheiere, se consideră necesar a se evidenţia următoarele: • Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor sintetizează practic întreaga

experienţă românească în domeniul clasificării solurilor şi este adaptat conform concepţiilor şi principiilor utilizate în plan mondial.

• Sistemul poate răspunde unei game largi de cerinţe privind aspectele practice ale utilizării, conservării şi protecţiei solurilor (agricultură, silvicultură, mediu ş.a.).

• Structura sistemului este flexibilă şi permite îmbunătăţiri şi completări, pe măsură ce vor apare cunoştinţe noi privind solurile ţării sau se vor înregistra progrese în plan internaţional în domeniul clasificării

10

Motto, Dacă vrei să conversăm, atunci trebuie să ne definim termenii

Voltaire

1. INTRODUCERE

1.1. Aspecte principiale

Cunoaşterea umană este o înlănţuire nesfârşită de erori şi succese în efortul de a ne apropia dacă nu de adevărul absolut, care se pare a fi inaccesibil muritorilor, dar cel puţin de acele adevăruri tangibile şi verosimile care să descrie în mod satisfăcător, la nivelul epocii respective, universul fizic căruia îi aparţinem. În acest context clasificările constituie cerinţe ale oricărei ştiinţe care arată ordinea existentă în domeniul respectiv şi care necesită să fie revăzute, actualizate, periodic pe măsură ce cunoştinţele cresc sau vechile concepţii se dovedesc greşite. Lucrarea de faţă constituie o "aducere la zi" a taxonomiei solurilor României. Ea perfecţionează şi actualizează "Sistemul Român de Clasificare a Solurilor", ediţia 1980, în acord cu datele şi experienţa acumulate în plan intern şi cu progresele înregistrate în acest domeniu în ultimii 20 de ani în plan internaţional. Este util de amintit că de la apariţia sistemului Român de Clasificare a Solurilor (1980) în lume s-a desfăşurat o intensă activitate în problemele de clasificarea solurilor, concretizată prin apariţia a nu mai puţin de 6 ediţii ale cheilor taxonomiei americane şi a ediţiei a II-a a acestui sistem, Legenda FAO/UNESCO Revizuită a Hărţii Solurilor Lumii, Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol (oficializată la cel de-al XVI-lea Congres Internaţional al Ştiinţelor Solului, 1998, Montpellier - Franţa) şi nu mai puţin interesantul Referenţial Pedologic Francez. Folosirea termenului de "Sistem Taxonomic" în locul celui de "Sistem de clasificare" este justificată pentru că acest termen exprimă mai exact conţinutul materialului, cu alte cuvinte este mai aproape de adevăr. "Taxonomia este un concept mai restrâns decât clasificarea. Clasificarea include taxonomia dar include şi gruparea solurilor după limitările lor în raport cu diferite scopuri practice specifice (spre exemplu limitările privind amplasarea construcţiilor). Taxonomia este partea clasificării care priveşte în primul rând relaţiile. Clasificările sunt făcute de oameni pentru a servi scopurile lor. Ele nu sunt prin ele însele adevăruri care pot fi cunoscute". (Soil Taxonomy, ed. I, 1975). Din citatul de mai sus rezultă clar diferenţele dintre taxonomie şi clasificare. Clasificarea grupează obiecte, în cazul nostru soluri, după scopuri specifice (ex. irigaţie, drenaj, favorabilitate etc.) şi după caracteristici sau însuşiri specifice (spre ex. textura). Grupele (clasele) separate nu au relaţii genetice între ele şi nici nu se ordonează în cadrul unui sistem ierarhic. Taxonomia are un profund sens genetic şi reflectă relaţiile de înrudire dintre şi/în cadrul claselor (categoriilor) separate. Faţă de ştiinţele biologice unde taxonomiile operează cu indivizi sau mulţimi de indivizi distincţi fizic (plante, animale) taxonomia solurilor operează cu entităţi integrate într-un asamblaj relativ continuu care este învelişul de sol, cu tranziţii de cele mai multe ori treptate, difuze. Din acest motiv departajarea sau delimitarea acestor entităţi necesită criterii cantitative şi calitative stabilite convenţional spre ex. anumite valori ale unor însuşiri

11

chimice sau fizice, caracteristici morfologice ş. a. Deşi unitatea (eşantionul) de bază care se studiază este profilul de sol (sau pedonul dacă este tridimensional), ceea ce se clasifică în taxonomie sunt corpurile de sol sau polipedonurile (denumite la noi unităţi de sol elementare) care constituie entităţi fizice tridimensionale, cu caracteristici specifice. Acestea corespund unor areale şi tipuri de peisaj specific şi care există independent de observator. În acelaşi timp categoriile taxonomice sunt concepte abstracte, realizate în mintea noastră, pe baza unui mare număr de observaţii punctuale şi judecăţi. Spre exemplu, conceptul mental de cernoziom constă dintr-o imagine constituită dintr-un orizont (strat) superior negru, bine structurat, urmat de un strat (orizont) deschis la culoare, bogat în carbonaţi şi format din material mineral neconsolidat sau slab consolidat. Aceste reprezentări mentale îşi găsesc expresie în categoriile descrise în sistemul taxonomic, corespund unor corpuri reale existente în natură şi de aceea ele constituie baza identificării şi clasificării solurilor. De altfel, în această eră a informaticii, abstractizarea şi formalizarea lumii reale constituie o condiţie esenţială a progresului ştiinţific. "Vederile moderne despre realitate sunt acelea ale unor câmpuri de activitate (de interacţiune) în care se schimbă informaţia. Obiectele continuă să existe dar ele îşi pierd statutul primar şi devin derivate ale modului de procesare informatică. Esenţa unui obiect devine potenţialul său complex, multilateral de interacţiune. Informaţia derivată din moduri selective de interacţiune poate fi utilizată pentru a dezvolta modele reprezentative de relaţii care pot permite deducerea unor noi interacţiuni. În această gândire, aspectul spaţial al modelelor se reduce la informaţie, astfel că acest model informaţional are mai degrabă o esenţă relaţională decât una individuală (de sine stătătoare)" - (Jonathan D. Haskett, 1995, citând pe G.G.S. Holmgren, 1988). Caracteristicile fundamentale ale Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor sunt rezumate în cele ce urmează: a) Prin definiţie Sistemul Român de Taxonomia Solurilor are atât un caracter

regional în sensul că se referă la solurile unei anumite porţiuni din suprafaţa uscatului cât şi unul naţional prin aceea că păstrează şi continuă tradiţia şcolii pedologice româneşti privind conceptul de sol drept corp natural rezultat prin acţiunea combinată a ansamblului de factori pedogenetici asupra părţii superficiale a scoarţei terestre şi care are organizare şi însuşiri proprii reflectate în succesiunea de orizonturi denumită profilul de sol. Pe lângă acestea, majoritatea criteriilor şi parametrilor de diferenţiere şi caracterizare a categoriilor sistemului sunt proprii "româneşti". Chiar dacă pentru aceasta ne-am referi numai la cele preluate din Metodologia de Elaborare a Studiilor Pedologice (1987).

b) Paralel cu păstrarea specificului regional şi naţional, Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor este aliniat şi standardelor internaţionale. Acest fapt este deosebit de important dacă avem în vedere necesitatea corelării acestei taxonomii cu clasificările internaţionale şi procesul de integrare a României în Comunitatea Europeană. Astfel, pe lângă elementele din clasificările internaţionale (FAO/UNESCO şi Soil Taxonomy) deja incluse în Sistemul Român de Clasificare a Solurilor (orizonturi şi proprietăţi diagnostice şi unele denumiri de soluri ca: Andosol, Vertisol, Cambisol, Luvisol, Planosol), în Sistemul Taxonomic al Solurilor României apar atât elemente diagnostice noi (ex: proprietăţi acvice, gleice, stagnogleice, antracvice şi criostagnice), sau materiale diagnostice (spre ex. marnice, erubazice), cât şi unele denumiri noi de soluri preluate din Referenţialul Pedologic Francez (spre ex. Salsodisol, Pelosol) şi din Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol. (spre ex. Kastanoziom, Antrosol ş.a.).

c) Sistemul Român de Taxonomia Solurilor este un sistem multicategorial cu două niveluri principale: un nivel superior cu trei categorii (taxoni) şi anume clasa, tipul şi subtipul de sol şi un nivel inferior cu patru categorii (taxoni) respectiv, varietatea, specia, familia, şi varianta de sol. Păstrând tradiţia genetică a şcolii româneşti de pedologie unitatea de bază a sistemului este tipul genetic de sol, definit printr-un

12

orizont sau succesiune la orizonturi sau proprietăţi diagnostice unice sau o combinaţie unică de caracteristici, morfologice, fizice şi chimice care reflectă influenţa combinată a unui set unic de procese şi factori de formare a solului care acţionează în prezent şi care continuă sau nu acţiunea unor procese sau factori din trecut.

d) Definiţia fiecărei categorii (taxon) este operaţională şi are acelaşi înţeles pentru orice tip de utilizare. Taxonii (categoriile) se referă la corpuri reale din natură care ocupă porţiuni de teren (peisaj) specifice în acord cu combinaţiile de factori şi procese pedogenetice a căror rezultantă sunt.

e) Elementele de diferenţiere între categorii sunt acele proprietăţi ale solului care pot fi observabile în câmp sau care pot fi deduse din alte proprietăţi care pot fi observabile în câmp sau din datele combinate ale ştiinţei solului cu cele ale altor discipline (ex: mineralogia, geologia etc.). Sistemul utilizează, de asemenea şi criterii bazate pe măsurători de laborator (de ex. pH, grad de saturaţie în baze, conţinut de săruri etc.). Dacă datele accesibile nu sunt suficiente pentru clasificarea solului este bine ca această operaţie să fie amânată până se obţine informaţia necesară.

f) Proprietăţile specifice utilizate în sistem pot varia independent unele de altele, iar importanţa lor depinde de combinarea lor cu alte proprietăţi.

g) Elementele de diferenţiere au fost astfel selecţionate încât să nu fie schimbată încadrarea solului în urma cultivării sau a altor intervenţii antropice de redusă intensitate (arat, decopertare superficială, desfundare de mică adâncime, afânare adâncă ş. a.). Solul se menţine în cadrul categoriei taxonomice respective atât timp cât elementele diagnostice (orizonturi, proprietăţi) nu au dispărut (prin eroziune, decopertare, colmatare sau alte procese).

h) Baza informaţională care a servit la elaborarea sistemului, asigură încadrarea în sistem a tuturor solurilor care pot apare într-un areal dat şi în principiu a tuturor solurilor cunoscute în prezent pe teritoriul României.

i) Pe măsură ce vor apărea cunoştinţe noi privind solurile ţării Sistemul Român de Taxonomia Solurilor va putea fi completat cu noi taxoni, (categorii) indiferent de nivelul acestora fără ca structura generală a sistemului să fie deranjată.

1.2. Utilizarea Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor

Obiectivul principal al acestui sistem de clasificare este identificarea, pe cât posibil neechivocă, denumirea şi gruparea solurilor României în clase (categorii sau taxoni) ierarhice, definite pe baza însuşirilor intrinseci ale solului exprimate prin caracteristici care să excludă suprapunerea şi să evidenţieze particularităţile specifice categoriei (taxonului) respectiv. Cel de-al doilea obiectiv este asigurarea, pe baza unor concepte precis definite, a comunicării şi diseminării cunoştinţelor privind solurile, extrapolarea rezultatelor cercetării experimentale şi nu în ultimul rând transferul de tehnologie la nivel regional sau naţional. Un alt obiectiv extrem de important al sistemului, este utilizarea lui pentru cartarea/inventarierea solurilor, efectuarea studiilor pedologice şi realizarea de interpretări în diferite scopuri. În acest sens, selectarea proprietăţilor pentru definirea categoriilor taxonomice s-a făcut având în vedere şi importanţa lor pentru creşterea plantelor. Acestea sunt deosebit de evidente la nivelurile inferioare unde apar detalieri cantitative importante privind acei factori, cum sunt textura, salinitatea, sodicitatea, grosimea solului, volumul edafic ş. a. care influenţează utilizarea agricolă a solului. Categoriile superioare ale sistemului (clasa, tipul şi mai puţin subtipul de sol) au predominant semnificaţie genetică, la acest nivel aplicaţiile practice deşi sunt mai puţine au în schimb o putere mare de generalizare. Caracterul aplicativ creşte spre categoriile inferioare, dar puterea de generalizare a interpretărilor scade. Sistemul Român de Taxonomia Solurilor a fost conceput şi pentru a facilita interpretări în diferite scopuri. Totuşi sistemul singur nu conţine toată informaţia necesară

13

pentru astfel de interpretări (spre ex: panta, riscurile de secetă, risc de inundaţii, ş. a.). De aceea, este necesar să se facă o distincţie clară între taxonomia solurilor şi interpretările bazate pe taxonomia solurilor, interpretări care nu sunt tratate în această lucrare. Clasificarea solurilor pe baza însuşirilor lor intriseci, în primul rând morfologice, moştenite sau rezultate în pedogeneză, este suficientă pentru precizarea solurilor ca entităţi naturale de sine stătătoare. Dar solurile, ca mediu de dezvoltare a plantelor, sunt sisteme polifuncţionale, precum şi habitat ("casă") şi substrat de nutriţie a plantelor, strâns legate de condiţiile naturale în care funcţionează, în care "trăiesc". Legătura solurilor cu factorii din mediul înconjurător stă la baza dinamicii anuale şi sezoniere a proceselor pedogenetice şi însuşirilor solului; ele definesc ceea ce este cunoscut în prezent ca condiţii ecologice. De mare importanţă în acest sens sunt condiţiile hidrotermice care îşi pun amprenta lor clară în regimul tuturor proceselor care se desfăşoară în sol. Cunoaşterea parametrilor de regim şi ecologici ai solului (care devine "teren" sau "staţiune" prin această completare) este necesară nu numai pentru orice evaluare a solului în scopuri practice, îndeosebi agricole sau silvice, dar şi pentru studii de geneză, evoluţia şi fertilitatea solului, de pedodiversitate, de utilizare în economie a solurilor etc.; cu alte cuvinte se precizează poziţia fiecărui sol în complexa şi variata lume a solurilor. În acest sens în "Metodologia elaborării studiilor pedologice" (1987) sunt precizate 2 moduri de acţiune pentru completarea clasificării solurilor cu aspectele de ecologie: înregistrarea pentru fiecare areal de sol, delimitat conform criteriilor de clasificare, şi a parametrilor edafici ai fiecărui sit şi riscurile de degradare; gruparea unităţilor de sol - teren delimitate în teritoriu pe microzone pedoclimatice (pedopeisaje) şi redarea ca atare în legenda hărţii (la scări mari); în felul acesta se suplineşte cel puţin parţial lipsa includerii criteriului termo - hidric în clasificarea solurilor.

2. CARACTERELE MORFOLOGICE ALE SOLURILOR

Orizontul de sol sau orizontul pedogenetic este un strat, aproximativ paralel cu suprafaţa solului (terenului), care are o serie de proprietăţi rezultate prin procesul de formare a solului, proprietăţi care diferă de cele ale stratelor supra sau subiacente. În mod obişnuit un orizont de sol este separat de cele adiacente prin caracteristici care pot fi observate şi eventual măsurate în teren, cum ar fi: culoarea, textura, structura, consistenţa, prezenţa sau absenţa carbonaţilor, a unor neoformaţii etc.

Pentru identificarea orizonturilor de sol sunt necesare totuşi, uneori, determinări de laborator pentru completarea sau precizarea observaţiilor de teren.

În afară de orizonturile pedogenetice, unele soluri prezintă stratificaţii datorită neuniformităţii iniţiale a materialului parental denumite discontinuităţi litologice. Strict vorbind, o succesiune de diferite materiale nu trebuie considerată ca orizonturi pedogenetice, ci ca "strate". Deosebirea dintre ele nu este întotdeauna foarte clară, deoarece procesele de formare a solului acţionează pe întregul material stratificat.

În mod curent, solurile sunt caracterizate prin succesiunea specifică de orizonturi şi descrierea şi definirea proprietăţilor fiecărui orizont.

Sistemul iniţial de notare a orizonturilor A, B, C, D, R, a evoluat în timp astfel că s-a diferenţiat de la o ţară la alta.

În prezent în România a fost introdus sistemul adoptat de un grup FAO (1967, revizuit în 1990), în care se folosesc următoarele litere pentru orizonturile principale: T, O, A, E, B, C, şi R (cu deosebirea faţă de FAO că în loc de simbolul H se utilizează simbolul T pentru orizontul turbos; de asemenea se foloseşte notaţia AC în loc de Bk).

În cele mai multe cazuri orizontul O şi C şi întotdeauna orizontul R nu sunt orizonturi pedogenetice, ci strate sau orizonturi litologice (nepedogenetice), deoarece caracteristicile lor nu sunt produse ale proceselor pedogenetice. Ele sunt totuşi introduse ca orizonturi sau strate principale pentru că sunt elemente importante, de referinţă în profilul de sol.

14

Notaţiile de orizonturi fiind bazate pe morfologia acestora şi reflectând efectele pedogenezei sunt utilizate în caracterizarea şi identificarea solurilor.

Pe lângă aceste orizonturi pedogenetice principale, se utilizează în caracterizarea solurilor şi o serie de orizonturi pedogenetice denumite de asociere, care nu se folosesc independent, ci numai asociate unuia dintre orizonturile principale menţionate anterior, caracterele lor grefându-se pe orizontul cu care se asociază. Aceste orizonturi sunt: G, W, sa, na, sc, ac, n, care se scriu după orizontul cu care se asociază - de ex: AG, CG, BW, Asa etc.

De asemenea, la descrierea solurilor se utilizează şi o serie de sufixe literale pentru sublinierea unor caracteristici ale orizontului sau cifre arabe pentru subdivizarea orizonturilor, redate mai departe.

2.1. Orizonturile de sol şi stratele principale

Orizont O (organic nehidromorf) Este un orizont format prin acumulare de material organic depozitat la suprafaţa

solului, care nu este saturat cu apă mai mult de câteva zile pe an; este deci un orizont organic nehidromorf.

Fracţia minerală se găseşte în proporţie mică, în general mai puţin de jumătate din greutate.

Orizontul O se dezvoltă la partea superioară a solurilor minerale formate sub pădure (orizontul O nu include orizontul format prin descompunerea intensă de rădăcini de sub suprafaţa solului mineral, caracter specific orizontului A). Orizontul O poate fi întâlnit şi la o anumită adâncime de suprafaţă dacă este îngropat. Un orizont format prin iluvierea materiei organice în profilul de sol nu este un orizont O deşi, uneori, un astfel de orizont poate avea conţinuturi considerabile de materie organică.

În solurile cu vegetaţie lemnoasă este constituit din: Ol - litiera, constând din material organic proaspăt, nedescompus sau foarte puţin

descompus; Of - orizont de fermentaţie format din materie organică incomplet descompusă, în care se

recunosc cu ochiul liber sau cu lupa (mărire × 10) resturi vegetale cu structură caracteristică;

Oh - orizont de humificare în care materialul organic este într-un stadiu foarte avansat de descompunere, încât nu se mai recunosc cu ochiul liber, ci numai cu lupa, resturi vegetale cu structură caracteristică.

Când depăşeşte grosimea de 20 cm, orizontul O poartă denumirea de orizont folic.

Orizont A (bioacumulativ) Este orizontul mineral format la suprafaţă sau sub un orizont O, în care structura

iniţială a rocii1 a dispărut practic în întregime şi care este caracterizat prin una sau mai multe din următoarele proprietăţi: - o acumulare de materie organică intim amestecată cu fracţiunea minerală; - nu manifestă proprietăţi caracteristice orizontului E sau B; - proprietăţi rezultate în urma cultivării, păşunatului sau altor genuri similare de

perturbări; Sunt considerate, de asemenea, orizonturi A şi stratele arate, notate cu Ap, chiar

dacă sunt grefate direct pe orizonturi E, B sau C.

1 Structura rocii iniţiale include stratificarea fină în rocile neconsolidate iar în rocile compacte în curs de descompunere pseudomorfozele mineralelor alterate care păstrează poziţia iniţială unul faţă de altul şi faţă de mineralele nealterate.

15

Dacă orizontul de suprafaţă are proprietăţile orizontului E, dar domină acumularea de materie organică humificată, este considerat orizont A.

Orizont E (eluvial) Este un orizont mineral al cărui caracter principal îl constituie sărăcirea în argilă

silicatică, oxizi de fier şi/ sau aluminiu sau o combinaţie a acestora prin deplasare prin sol, vertical sau lateral, fie ca soluţie fie ca suspensie; se caracterizează deci printr-o creştere a conţinutului de particule de nisip şi de praf. Evident, structura iniţială a rocii a dispărut.

Un orizont E este situat în mod obişnuit aproape de suprafaţă, sub un orizont O sau A (cu excepţia profilelor erodate sau decopertate) şi deasupra unui orizont B; simbolul E poate fi utilizat fără a ţine cont de poziţia în profil pentru toate orizonturile care întrunesc cerinţele menţionate şi care sunt rezultatul unei pedogeneze.

Faţă de orizontul O sau A situat deasupra, orizontul E este mai sărac în materie organică şi mai deschis la culoare.

Un orizont E este, în general, dar nu şi în mod necesar, de culoare mai deschisă decât un orizont B subiacent. În anumite soluri, culoarea este cea a particulelor de nisip şi de praf, dar în multe altele, pelicule de oxizi de fier sau de alţi compuşi maschează culoarea particulelor primare. Un orizont E se diferenţiază de un orizont B subiacent, în acelaşi profil, printr-o culoare de valoare mai ridicată sau de cromă mai mică, sau prin amândouă, ori printr-o textură mai grosieră sau prin combinarea acestor caracteristici.

Orizontul B (de subsuprafaţă) Este un orizont mineral, format sub un orizont A, E sau O în care, pe lângă pierderea

în întregime sau aproape în întregime a structurii iniţiale a rocii, se asociază unul sau mai multe dintre caracterele dominante următoare: - concentrare iluvială, singură sau în combinaţie, de argilă silicatică, substanţe amorfe

active compuse din materie organică şi compuşi (oxizi) cu aluminiu, cu sau fără fier; - trăsături morfologice de deplasare (levigare) a carbonaţilor; - pelicule de argilă şi sescvioxizi care fac ca orizontul să aibă în mod vădit o culoare cu

o valoare mai mică sau o cromă mai mare sau o nuanţă mai roşie decât orizontul supra şi subiacent fără iluviere aparentă de oxizi de fier;

- alterare care generează sau eliberează argilă silicatică şi /sau oxizi şi care formează structură poliedrică sau prismatică dacă au loc schimbări de volum odată cu modificarea conţinutului de umiditate;

- fragilitate (la presare între degete se sfărâmă brusc fiind casant). Toate tipurile de orizonturi B sunt orizonturi de subsuprafaţă, cu excepţia cazurilor

când o parte din profil a fost erodat sau decopertat. Orizonturile B diferă foarte mult între ele. Pentru estimarea naturii lor este necesară

stabilirea relaţiilor cu orizonturile supra şi subiacente. Ca atare, orizonturile B trebuie să poarte şi un sufix pentru a dobândi o suficientă semnificaţie în descrierea profilului şi caracterizarea solului.

Un orizont B de alterare şi/sau de schimbare de culoare in situ se notează cu Bv; un orizont B cu acumulare de argilă se notează cu Bt; cel cu acumulare de oxizi de fier (şi de aluminiu) se notează cu Bs, iar cel cu iluviere de humus cu Bh. Aceste notaţii suplimentare sunt doar calitative, nefiind definite cantitativ ca în cazul orizonturilor diagnostice.

Orizont C (materialul subiacent) Este un orizont sau strat mineral situat în partea inferioară a profilului, constituit din

materiale neconsolidate sau slab consolidate şi care nu prezintă caracterele orizonturilor A, E sau B. El poate reprezenta sau nu materialul parental al orizonturilor supraiacente care este puternic afectat de procese pedogenetice. Poate fi penetrat de rădăcinile plantelor.

16

Sunt considerate orizonturi (strate) C şi materialele geologice relativ compacte care se desfac (mărunţesc) în 24 de ore dacă fragmentele uscate sunt puse în apă sau dacă în stare umedă pot fi fărâmiţate.

În multe cazuri solurile sunt formate din material puternic alterat anterior; un astfel de material care nu întruneşte cerinţele pentru orizonturile A, E, sau B este considerat orizont C.

Acumulări de carbonaţi, gips sau alte săruri mai solubile pot fi prezente în orizontul C; uneori orizonturile respective sunt chiar cimentate cu carbonat de calciu sau gips.

Următoarele notaţii de detaliu se folosesc pentru orizontul C: Cn - orizont (strat) C fără carbonaţi (necarbonatic); Ck - orizont (strat) C cu carbonaţi (de regulă reziduali); Cca - orizont C carbonatoacumulativ, calcic sau calxic (vezi orizonturile diagnostice).

Stratul R (roca subiacentă consolidată - compactă) Este un strat mineral situat la baza profilului constituit din roci consolidate -

compacte în loc. În mod convenţional se includ la roci consolidate compacte şi pietrişurile cimentate (şi impermeabile), ca şi rocile fisurate (permeabile) şi pietrişurile.

Granitul, bazaltul, gnaisul, calcarul dur sau gresia sunt exemple de roci în loc considerate ca R. Fragmentele uscate la aer dintr-un strat R, dacă sunt puse în apă, nu se fărâmiţează în 24 de ore. Stratul R este suficient de coerent pentru ca în stare umedă să nu se dezmembreze, chiar dacă este fisurat sau zgâriat. Roca în loc poate prezenta fisuri, dar acestea sunt puţin numeroase şi atât de mici, încât numai câteva rădăcini le pot penetra. Fisurile pot fi îmbrăcate sau umplute cu argilă sau alte materiale.

Stratul R nefisurat şi impermeabil se notează cu Rn. Dacă stratul R este fisurat şi deci permeabil sau este format din fragmente de rocă

sau pietriş fluviatil (cu mai puţin de 10% material fin) se notează cu Rp.

Orizontul sau stratul T (turbos sau organic hidromorf) Este o pătură organică de suprafaţă sau de subsuprafaţă, apărând la mică

adâncime, constituită dominant din material organic în diferite stadii de descompunere şi care este saturată cu apă perioade lungi (de peste o lună) în cei mai mulţi ani, cu excepţia solurilor drenate artificial.

2.2. Orizonturi de asociere Orizont G (gleic)

Este un orizont mineral format în condiţiile unui mediu saturat în apă, cel puţin o parte din an, determinat de apa freatică situată la adâncime mică.

Se găseşte în general, sub un orizont T sau se asociază cu orizonturile A, B, sau C. Se disting:

Gr, orizont gleic de reducere; orizont G format în condiţii predominant de anaerobioză, prezentând colorit uniform cu culori de reducere sau aspect marmorat în care culorile de reducere apar în proporţie de peste 50% din suprafaţa rezultată prin secţionarea elementelor structurale (dacă acestea există) sau prin secţionarea materialului fără structură. Se consideră culori de reducere: a. culorile neutrale N (cu crome <1); b. culorile mai spre albastru decât 10Y (vezi planşa de culori suplimentară pentru

culori de reducere - oxidare în determinatorul de culori Munsell); c. nuanţe 2,5Y - 10Y (cu crome ≤ 1,5). Unele şisturi şi alte sedimente pot să aibă crome mici; acestea nu se consideră orizont Gr decât dacă acesta a rezultat în urma unui îndelungat proces de umezire în exces.

17

Excesul de umiditate din apa freatică poate lipsi dacă solul este artificial drenat. Go, orizont gleic de oxidare - reducere; orizont G format în condiţii de aerobioză

alternând cu perioade având condiţii de anaerobioză. Prezintă următoarele caractere:

- aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în proporţie de 16-50%; culorile în nuanţe de 10 YR şi mai roşii cu crome > 2 (pete de oxidare) apar în proporţie mai mare decât a celor de reducere pe suprafaţa rezultată prin secţionarea elementelor structurale, dacă acestea există sau prin secţionarea materialului lipsit de structură; parte din suprafaţă poate prezenta culoarea matricei (culoarea materialului neafectată de gleizare);

- exces de umiditate o parte din an, care poate lipsi dacă solul este artificial drenat.

Orizont W (pseudogleic sau stagnogleic) Este un orizont mineral, format la suprafaţă sau în profilul solului, în condiţiile unui

mediu în care solul este mare parte din an saturat în apă acumulată din precipitaţii (sau altă sursă) şi stagnantă deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil. Prezintă un aspect marmorat (pestriţ) în care culorile de reducere prezente atât pe feţele, cât şi adesea în interiorul elementelor structurale ocupă peste 50% din suprafaţa rezultată prin secţionarea elementelor structurale, dacă există, sau prin secţionarea materialului lipsit de structură şi se asociază cu culori în nuanţe de 10YR şi mai roşii, cu crome mai mari de 2 (pete de oxidare); parte din suprafaţă poate prezenta culoarea matricei (culoarea materialului neafectată de pseudogleizare).

În mod frecvent se constată o precipitare a sescvioxizilor sub formă de pelicule şi concreţiuni.

Se grefează pe orizonturi A, E sau Bt. 2.3. Orizonturi de tranziţie

Sunt orizonturi care prezintă o parte din caracterele orizontului supraiacent şi o parte

din ale celui subiacent către care se face tranziţia. Există două tipuri de orizonturi de tranziţie:

- orizonturi de tranziţie obişnuite (propriu-zise) la care tranziţia se face treptat de la proprietăţile unui orizont la proprietăţile celuilalt orizont şi se notează cu cele două litere majuscule corespunzătoare orizonturilor respective (de ex: AB, BC, EB, CR etc.);

- orizonturi de tranziţie mixte (de întrepătrundere); sunt acele orizonturi în care se întrepătrund proprietăţi ale celor două tipuri de orizonturi principale, trecerea între orizonturi fiind neregulată sau în limbi (glosică). Se notează cu două litere mari între care apare semnul (+) de ex.: E + B; B + R; C+ R.

2.4. Caracteristici morfologice secundare de subdivizare a orizonturilor principale

Se utilizează litere mici adăugate ca sufix la litera mare, corespunzătoare orizontului principal pentru a preciza unele caracteristici ale acestuia.

Cifrele arabe sunt utilizate ca sufix pentru a indica subdiviziuni pe verticală ale unui orizont pedogenetic. Întotdeauna cifra arabă este precedată în cazul orizontului A şi B de o literă mică folosită ca sufix. Cifre arabe sunt utilizate ca prefix pentru a marca o discontinuitate litologică. Sufixe literale

În mod normal, două sau cel mult trei litere pot fi utilizate pentru a marca prezenţa unor trăsături morfologice concomitente în orizontul pedogenetic principal. În orizonturile de tranziţie nu se utilizează sufixe literale care să se refere la vreuna din literele mari; se poate folosi sufixul doar pentru a caracteriza orizontul de tranziţie ca un întreg (ex: EBw; ABg; BCk).

18

Următoarele sufixe literale (prezentate în ordine alfabetică) se folosesc pentru separarea suborizonturilor sau pentru precizarea unor trăsături ale orizonturilor: d, e, g, iz, j, k, l, m, n, p, tp, ţ, x, z. Semnificaţia lor este redată în tabelul 2.1. Cifre sufixe

Orizonturile notate printr-un simbol format dintr-o combinaţie de litere pot să fie subdivizate pe verticală, numerotând fiecare subdiviziune succesiv cu cifre arabe începând de la partea superioară a orizontului (ex: Bt1, Bt2, Bt3). Întotdeauna sufixul cifric urmează după notaţia orizontului principal (ex: Bt1w, Bt2w, Bt3w). Secvenţa de subdiviziuni nu este întreruptă nici de discontinuitatea litologică (ex. Bt1, Bt2, 2Bt3).

În cazul orizonturilor A sau B care nu au sufixe literale, subdivizarea prin cifre arabe se va face după adăugarea literei "n" (orizont major nediferenţiat), pentru a evita confuzia cu notaţiile vechi ale acestor orizonturi (A1 sau A2). Cifre prefixe

Pentru marcarea discontinuităţilor litologice în profil se folosesc cifre arabe ca prefix (înlocuind vechile numere romane). Cifra "1" ca prefix nu se utilizează, ea fiind subînţeleasă, notarea va începe cu cifra 2, ca de exemplu: A, B, 2C, 3C.

Tabel 2.1

Notaţii pentru caracteristici morfologice secundare (sau pentru subdiviziuni ale orizonturilor principale)

d - Caracter aric (sau strat desfundat) – orizont sau strat mineral rezultat prin amestecul mai multor orizonturi deranjate in situ prin desfundare sau altă acţiune mecanică. În cuprinsul orizontului desfundat orizonturile diagnostice pedogenetice nu pot fi identificate sau apar numai ca fragmente. Se află situate deasupra unor orizonturi (sau părţi de orizonturi) diagnostice (nederanjate) sau deasupra materialului parental al solului desfundat. Se notează prin litera d adăugată după simbolurile orizonturilor amestecate puse în paranteză, de exemplu: (A + B)d, (A+C)d; dacă solul este arat se separă la suprafaţă “orizontul Ap”

e - Caracter slab luvic (hipoluvic) - acumulare reziduală de grăunţi de nisip sau praf fără pelicule coloidale ("pudrare cu cuarţ").

g - Gleizare slabă: 6-15% cu culori de reducere. iz - Conţinut apreciabil de rizomi: se referă la un orizont mineral cu peste 15% din volum

ocupat de rizomi de plante acvatice (slab descompuşi sau vii). Poate caracteriza, de regulă, un orizont Go sau Gr.

j - Recent maturat - materialele de sol maturate cu portanţă normală, cu densitate aparentă extrem de mică.

k - Conţinut de peste 1% carbonaţi, fără a îndeplini condiţia de orizont Cca. l - Caracter lamelar - existenţa în profilul de sol a unor benzi (lamele) constituite din

material mai fin decât restul profilului. Acest caracter poate apărea numai în soluri cu textură grosieră în cazul orizontului Bv sau Bt.

m - Caracter melanic - asociat cu orizontul Bt marchează prezenţa unui suborizont Bt mai închis la culoare care contrastează cu suborizonturile adiacente.

n - Material (pământ) coprogenic (turbă sedimentară suborganică). Se referă la stratele de material organic, formate pe fundul lacurilor eutrofe, alcătuite din dejecţiile faunei (pellets) şi resturile vegetaţiei subacvatice. În condiţiile de submersie se prezintă ca nămol organic slab vâscos, slab plastic şi neadeziv. Culorile comune sunt oliv, brun-oliv şi brun-cenuşiu (în nuanţe de 2,5 Y sau 5Y) cu valori mai mici de 5 (3-4) şi crome de 2 sau 3; se schimbă relativ puţin în contact cu aerul. Se asociază cu orizontul T.

p - Stratele arate notate cu Ap, chiar dacă sunt grefate pe E, B sau C.

19

tp - Talpa plugului: se referă la prezenţa tălpii plugului (strat îndesat format la partea inferioară a stratului arat din cauza circulaţiei excesive şi a executării repetate a arăturii la aceeaşi adâncime). Poate caracteriza numai un orizont A în soluri cultivate.

ţ - Orizont înţelenit: partea superioară a orizontului A al solului din pajişti, în care predomină masa de rădăcini a plantelor ierboase.

x - Caracter de fragipan: densitate aparentă mare, consistenţă dură, friabil, casant. Apare în unele orizonturi B (care devin "fragipanuri"). Pe lângă sufixele literale menţionate mai sus se utilizează şi următoarele litere

pentru notarea orizonturilor pedogenetice principale având următoarele semnificaţii: t - (asociat cu B) acumulare de argilă; s - (asociat cu B) acumulare iluvială de sescvioxizi; h - (asociat cu B) acumulare iluvială de humus; v - alterare in situ; y - prezenţa de feţe de alunecare oblice (10o-60o) faţă de orizontală şi agregate structurale mari sfenoidale (orizont vertic). Pentru marcarea orizonturilor de sol ingropate, se pune în faţa simbolului pentru orizont litera mică b.

3. ELEMENTELE DE BAZĂ ALE TAXONOMIEI SOLURILOR

Asigurarea caracterului obiectiv al diagnozei solurilor nu este posibilă fără existenţa unor criterii şi indici cantitativi care să reflecte efectele naturii şi duratei proceselor pedogenetice, ca şi proprietăţile principale ale solurilor. În acest sens au fost introduse ca parametri, pe cât posibil cantitativi, orizonturi diagnostice, proprietăţi diagnostice şi materiale parentale diagnostice. Ele sunt folosite pentru identificarea şi încadrarea diferitelor soluri (pedonuri) în unităţile taxonomice de sol conform sistemului de clasificare adoptat.

3.1. Elemente diagnostice: definiţii

Orizonturile diagnostice nu sunt echivalente orizonturilor pedogenetice utilizate la descrierea solurilor care sunt definite calitativ (deşi uneori se suprapun în profil). Spre deosebire de acestea, orizonturile diagnostice sunt definite cantitativ prin constituenţi specifici proceselor pedogenetice şi/sau printr-un ansamblu de proprietăţi, pe cât posibil măsurabile, utilizate pentru identificarea şi diferenţierea unităţilor de sol (taxoni). Deoarece caracteristicile orizonturilor sunt formate, în primul rând, prin procese pedogenetice, utilizarea orizonturilor diagnostice în separarea unităţilor de sol face ca însăşi clasificarea solurilor să fie bazată pe principii de geneza solului; obiectivitatea diagnozei este, totuşi, asigurată prin faptul că nu procesele pedogenetice însele sunt utilizate drept criterii de diagnoză ci efectele lor, exprimate în termeni de proprietăţi morfogenetice definite cantitativ care au valoare de diagnoză.

Aşadar, un orizont diagnostic de sol este definit atât prin caracterele morfologice generate de procesul de pedogeneză care l-a creat, cât şi prin alte însuşiri exprimate cantitativ (de exemplu: conţinut de materie organică sau de alţi constituenţi, culoare, grosime, grad de saturaţie în baze etc.), ca rezultat al procesului de pedogeneză.

Orizonturile diagnostice se împart în orizonturi principale, orizonturi diagnostice de asociere (la cele principale) şi orizonturi sau strate diagnostice speciale.

Orizonturile diagnostice se pot folosi singure sau în combinaţie cu alte orizonturi sau proprietăţi diagnostice la identificarea solurilor.

Proprietate diagnostică este o însuşire sau un set de însuşiri ale solului folosite drept criterii pentru definirea unităţilor (taxonilor) din sistemul de clasificare a solurilor (taxonomia solurilor).

20

Aşadar, caracterele neincluse în definiţia orizonturilor diagnostice, dar care se referă la caracteristici importante ale solurilor sau care asociate cu anumite orizonturi diagnostice sunt folosite drept criterii în clasificare reprezintă proprietăţi diagnostice.

Material parental diagnostic se referă la materialele parentale care imprimă solului unele caractere specifice nelegate de procesele pedogenetice, ci îndeosebi de substratul mineral al solului, fie cu caracter permanent, fie numai în primele faze de evoluţie a acestuia; acestea sunt considerate materiale parentale diagnostice.

De regulă, elementele diagnostice sunt descrise şi definite prin observare în teren. În unele cazuri sunt necesare şi criterii analitice pentru precizarea acestor elemente diagnostice.

Material mineral şi material organic sunt noţiuni care trebuie precizate înainte de a

trece la definirea elementelor diagnostice. Este considerat material (sau orizont) mineral de sol materialul care conţine sub

35% materie organică, în cazul în care nu este saturat cu apă mai mult decât câteva zile. În cazul materialelor saturate cu apă perioade lungi sau care au fost drenate artificial,

acestea sunt considerate materiale minerale când conţin sub 35% materie organică, dacă conţinutul de argilă este peste 60% sau mai puţin de 20% materie organică dacă nu conţin argilă; la conţinuturi intermediare de argilă cantităţile de materie organică maximă vor fi cuprinse proporţional între 20 şi 35% materie organică.

Materialul mineral care conţine materie organică între 20 şi 35% dacă conţinutul de argilă este peste 60% sau între 5 şi 20% dacă nu conţine argilă este considerat material organo-mineral (la conţinuturi intermediare de argilă limitele menţionate se modifică proporţional cu acestea). Materialul de sol care are un conţinut de materie organică mai mare decât cantităţile menţionate mai sus pentru materialul mineral este considerat material (orizont) organic. 3.2. Orizonturi diagnostice Orizonturi diagnostice principale Orizontul A molic (Am) Este un orizont mineral având următoarele caractere: - culoarea închisă a materialului atât în aşezare naturală, cât şi în stare sfărâmată,

având crome şi valori < 3,5 în stare umedă şi valori < 5,5 în stare uscată; de asemenea, valoarea culorii trebuie să fie cu cel puţin o unitate mai închisă decât a orizontului C sau a celui subiacent; dacă conţine 40% calcar fin limita de culoare la uscat se elimină, iar valoarea culorii la umed trebuie să fie < 5;

- conţinut de materie organică de cel puţin 1% pe întreaga lui grosime (sau de cel puţin 0,8% în cazul solurilor nisipoase);

- structură grăunţoasă, glomerulară sau poliedrică (mică şi foarte mică) - (adică orizontul nu are structură de orizont B) - şi/sau consistenţă suficient de friabilă pentru ca materialul să nu devină masiv şi dur sau foarte dur când se usucă;

- grad de saturaţie în baze peste 53%; - grosime de cel puţin 25 cm sau de cel puţin 20 cm la solurile la care stratul R este

situat în primii 75 cm şi la cele cu orizont Ame, AC sau B având în partea superioară culori de orizont A molic; grosimea minimă devine 10 cm dacă orizontul A este situat direct pe rocă consolidată - compactă, pe un orizont cimentat (petric) sau pe un orizont criic.

21

Orizont A umbric (Au) Orizontul Au prezintă caracteristicile menţionate la orizontul Am (în ceea ce priveşte

culoarea, conţinutul în materie organică, structura, consistenţa şi grosimea), dar se diferenţiază prin gradul de saturaţie în baze care este ≤ 53%.

Orizont A ocric (Ao) Orizontul Ao este prea deschis la culoare sau prea sărac în materie organică sau

prea subţire pentru a fi molic sau umbric sau devine masiv şi dur sau foarte dur în perioada uscată a anului.

Structura prismatică foarte mare (peste 30 cm în diametru) este inclusă în structura masivă dacă nu există o structură secundară în interiorul prismelor.

Orizont E luvic (El) Orizontul El este situat deasupra unui orizont B argic (descris mai jos) şi are următoarele caractere: - culori deschise în stare uscată, cu valori < 6,5; poate avea şi valori mai mari, dar

asociate numai cu crome >3; - structură poliedrică sau lamelară sau fără structură; - textură mai grosieră decât a orizontului subiacent; - grosime minimă cel puţin 5 cm.

De regulă conţine de peste 1,5 ori mai mult Al schimbabil decât orizontul A. De asemenea, se include la El şi orizontul E cu caracterele menţionate la Ea, cu excepţia grosimii (sub 10 cm).

Orizont E albic (Ea) Orizontul Ea este situat deasupra unui orizont B argic sau spodic şi are următoarele caractere:

- culori deschise în stare uscată, cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%), cu valori > 6,5 şi crome < 3; de regulă, se înregistrează în stare uscată o diferenţă de cel puţin 1 - 2 unităţi de valoare mai mari decât cele apreciate la materialul în stare umedă;

- structura poate fi lamelară sau poliedrică slab dezvoltată sau poate fi nestructurat; - textura mai grosieră decât a orizontului subiacent; - îmbogăţire reziduală în cuarţ şi alte minerale rezistente la alterare; - segregare a sescvioxizilor sub formă de concreţiuni şi pete, în cazul solurilor

afectate de stagnogleizare; - grosime minimă pentru a fi diagnostic este de 10 cm în cazul luvosolurilor (fac

excepţie solurile arate în care orizontul Ea a fost subţiat prin includere în Ap) sau de 2 cm în cazul podzolurilor.

Uneori orizontul Ea, în cazul podzolurilor, nu formează un strat continuu ci apare întrerupt, motiv pentru care este denumit Ea discontinuu.

Orizont B cambic (Bv) Orizont Bv este format prin alterarea materialului parental in situ şi are următoarele caractere:

- culori mai închise sau cu crome mai mari sau în nuanţe mai roşii decât materialul parental;

- structură obişnuit moderat dezvoltată, poliedrică medie şi mare sau columnoid - prismatică sau fără structură, dar cu lipsa structurii rocii în cel puţin 50% din volum;

- textura nisipoasă foarte fină, nisipolutoasă sau mai fină şi în general mai fină decât a materialului parental, plusul de argilă rezultând, de regulă, din alterarea unor minerale primare, respectiv din argilizare in situ;

22

- spălarea totală a sărurilor uşor solubile şi a carbonaţiilor cu excepţia orizonturilor B salinizate sau invadate de carbonaţi prin regradare;

- grosime de cel puţin 15 cm, iar baza orizontului să fie la cel puţin 25 cm adâncime. Nu îndeplineşte condiţiile de orizont Bt, Bs sau Btna arătate mai departe. În genere au grad de alterare a mineralelor primare de la slab la moderat, fiind încă

prezente minerale primare alterabile în proporţie de peste 10% în fracţia de particule de 50 - 200 μm.

Un orizont B nisipos cu benzi mai fine este considerat Bv lamelar dacă benzile au grosimi sub 1 cm sau dacă benzile de peste 1 cm grosime însumează sub 15 cm pe grosimea solului până la 200 cm adâncime.

Orizont B argic (Bt) Este un orizont de subsuprafaţă, care are de regulă un conţinut mai mare de argilă

decât orizontul supraiacent şi prezintă agregate structurale mari, compactare evidentă şi diminuare semnificativă a permeabilităţii.

Diferenţierea texturală poate fi datorită unei acumulări iluviale de argilă, unei formări pedogenetice intense de argilă, unei destrucţii de argilă în orizonturile de suprafaţă, unei deplasări selective de argilă din orizonturile de suprafaţă, unei activităţi biologice sau unei combinaţii de două sau mai multe din procesele menţionate. Sedimentarea de material mai grosier în orizontul supraiacent decât în orizontul B argic poate să mărească diferenţierea texturală pedogenetică şi invers sedimentarea de material mai fin în orizontul superior poate să diminueze diferenţierea texturală pedogenetică.

Schimbări de textură în sol ca cele care apar în solurile aluviale ca urmare a stratificării depozitului fluviatil nu sunt considerate ca orizont argic.

Compactarea şi scăderea permeabilităţii se pot datora fie acumulării de argilă translocată din orizontul supraiacent, fie unei aşezări mai dense a materialului (frecvent moştenită); prezenţa argilei gonflante contribuie şi ea la micşorarea permeabilităţii.

Orizonturile argice sunt în mod normal asociate sau situate sub orizonturi eluviale (El sau Ea), dar pot apare şi sub orizonturile Am sau Ao. Orizontul Bt prezintă unul sau mai multe din următoarele caractere: - argilă orientată (iluvială) care în materialele de sol structurate formează pelicule pe

feţele verticale şi orizontale ale elementelor structurale şi umple porii fini; în materialele de sol nestructurate şi cu textură grosieră sau mijlociu - grosieră, argila îmbracă grăunţii minerali şi/sau formează punţi; în materiale cu textură fină, în care domină argila gonflantă peliculele de argilă nu sunt vizibile sau pot lipsi;

- culori diferite (brun, negru, roşu etc.) dar mai închise decât ale materialului parental, - structură prismatică, columnoidă, poliedrică sau masivă, - conţinutul de argilă este mai mare decât cel din orizontul eluvial, când există un

asemenea orizont în profil, după cum urmează (neţinând seama de diferenţele ce ar rezulta dintr-o discontinuitate litologică): într-un sol cu sub 15% argilă (cu diametrul sub 0,002 mm) în orizontul eluvial, orizontul argic are cu cel puţin 3% argilă mai mult (de ex. în E 10%, în Bt cel puţin 13%); într-un sol cu 15 - 40% argilă în orizontul eluvial, indicele de diferenţiere texturală (argilă în Bt: argilă în E) trebuie să fie cel puţin 1,2; într-un sol cu peste 40% argilă în orizontul eluvial, orizontul argiloiluvial are cel puţin 8% argilă mai mult (de ex: în E 42%, în Bt cel puţin 42 + 8 = 50%). În cazul că orizontul B argic conţine predominant argilă smectitică (gonflantă) şi este situat direct sub un orizont Am sau Ao (lipseşte orizontul E) este suficient ca indicele de diferenţiere texturală (argilă în Bt: argilă în A) să fie supraunitar (în general, în jur de 1,1). Dimpotrivă, în cazul orizontului argic cu oxizi de fier (cazul solurilor roşii) indicele de diferenţiere texturală trebuie să fie de cel puţin 1,3;

- o creştere a conţinutului de argilă pe o distanţă de 30 cm dacă orizontul s-a format prin migrarea argilei sau pe o distanţă de 15 cm în alte cazuri;

23

- spălarea totală a sărurilor solubile şi a carbonaţiilor; eflorescenţe sau pete de carbonaţi şi/sau săruri, precipitate secundar pot fi prezente pe feţele agregatelor structurale;

- conţinutul de Na+ schimbabil trebuie să fie sub 15% din T; - grosimea orizontului Bt trebuie să fie de cel puţin 25 cm când grosimea solului (A +

E + B) este mai mică de 75 cm; de 35 cm când grosimea solului este de 75 - 100 cm şi de peste 45 cm când grosimea solului depăşeşte 100 cm.

Orizontul supraiacent orizontului B argic, mai grosier textural, are, de regulă, cel puţin 20 cm grosime, cu excepţia cazurilor în care solul prezintă schimbare texturală bruscă şi al soloneţurilor.

Tot un orizont B argic este considerat şi un orizont B nisipos cu benzi mai fine dacă lamelele (benzile) sunt groase de cel puţin 1 cm şi însumează cel puţin 15 cm grosime până la cel mult 200 cm adâncime de la suprafaţa solului. Acest orizont Bt este denumit Bt lamelar (Btl).

Orizont B spodic (Bs, Bhs) Este un orizont iluvial de subsuprafaţă de culoare închisă care conţine materiale

spodice, alcătuite din substanţe amorfe active iluviale compuse din materie organică, oxizi de Al, cu sau fără oxizi de Fe. Materialele amorfe sunt caracterizate printr-o sarcină dependentă de pH ridicată, o mare suprafaţă specifică, precum şi o capacitate de reţinere a apei ridicată. Orizontul B spodic are următoarele caractere: - grosime minimă 2,5 cm (iar limita superioară situată sub 10 cm de la suprafaţa

solului mineral); - culoare (la materialul în stare umedă) în nuanţe de 7,5YR sau mai roşii cu valori

mai mici sau egale cu 5 şi crome de 4 sau mai mici; - textura este nisipoasă până la lutonisipoasă cu nisip grosier iar grăunţii de nisip

sunt acoperiţi cu pelicule coloidale fisurate şi/sau sunt prezente aglomerate (pellets) de culoare închisă de mărimea prafului sau mai mari între granulele de nisip;

- prezintă următoarele condiţii: (Al +1/2Fe) ox. > 0,5%

E)(sau A în ox. 1/2Fe)(AlBhsîn ox. 1/2Fe)(Al

++

> 2

Un orizont spodic se află în mod normal sub un orizont A, E, sau AE. Se notează cu Bhs în cazul în care materialul amorf iluvial conţine mai mult humus decât orizontul supraiacent sau cu Bs în cazul în care conţine mai puţin humus decât în orizontul supraiacent.

Orizont B criptospodic (Bcp) Orizont B din soluri puternic acide care prezintă acumulare iluvială de material amorf

activ predominat humic şi aluminic şi mai puţin material amorf activ feric, astfel că nu are şi coloritul mai roşcat specific orizontului spodic sau acesta este mascat de conţinutul ridicat de materie organică (în genere peste 10%).

Prezintă caracterele mai sus menţionate la orizontul spodic. Culoarea poate fi în nuanţa 10YR cu valori de 3 mai mici şi crome de 2 şi mai mici. De regulă orizontul Bcp este situat sub un orizont A foarte humifer cu peste 20% materie organică slab mineralizată cu C:N peste 20 - 25 şi cu reflexe cenuşii în partea inferioară (orizont E "înecat în humus").

24

Orizont C calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ (Cca) Este un orizont de acumulare a carbonatului de calciu secundar fie sub formă difuză (dispersat în matrice), fie sub formă de concreţiuni discontinue (eflorescenţe, pseudomicelii, pelicule, vine, concreţiuni moi şi tari). Prezintă următoarele caractere: - conţinut de carbonaţi de peste 12%; - cel puţin 5% carbonaţi (în volum) (soft powdery lime, calcar sub formă de pulbere

moale) mai mult decât orizontul C; - grosime minimă 20 cm.

Este situat sub un orizont A molic sau B, cu excepţia cazurilor în care orizonturile respective au fost erodate.

Orizont folic (O) Este un orizont de suprafaţă (orizont organic nehidromorf) care constă din material

de sol organic cu peste 35% materie organică (peste 20% C organic) şi care este saturat cu apă timp de mai puţin de o lună pe an în cei mai mulţi ani.

Grosimea minimă de 20 cm.

Orizont turbos (T) Este un orizont organic hidromorf de suprafaţă sau de subsuprafaţă, dar apărând la

mică adâncime, alcătuit din material organic care este saturat cu apă mai mult de o lună pe an în cei mai mulţi ani (cu excepţia cazurilor când solul a fost drenat).

Grosimea minimă este de 20 cm. După gradul de descompunere a materiei organice, orizontul turbos (hidromorf)

poate fi slab descompus sau fibric, mediu descompus sau hemic şi intens descompus sau sapric. În materialul turbos fibric peste 2/3 din volumul materialului organic este alcătuit din resturi vegetale puţin transformate, încât se recunosc ţesuturile de plante. În materialul turbos sapric nu se mai recunosc ţesuturi de plante sau acestea ocupă cel mult 1/6 din volumul materialului. Materialul turbos hemic reprezintă situaţia intermediară între cel fibric şi cel sapric. Orizontul turbos limnic (sau materialul organic limnic) reprezintă un orizont organic (hidromorf) alcătuit din turbă sedimentară acumulată pe fundul lacurilor; în general, este slab plastic, dar neadeziv. Orizonturi diagnostice de asociere Orizont A molic greic (Ame)

Orizontul Ame prezintă acumulări reziduale de cuarţ sau alte minerale rezistente la alterare, dezbrăcate de pelicule coloidale, sub formă de pete suficient de frecvente ca să dea feţelor de elemente structurale în stare uscată culori cu valori de 3 şi mai mari şi crome sub 2. Acest orizont se găseşte între un orizont Am şi Bt. El se denumeşte şi orizont A molic slab luvic (hipoluvic) şi lasă impresia unei "pudrări" cu cuarţ; reprezintă stadiul iniţial de formare a unui orizont E.

Orizont B argic - natric (Btna) Este un orizont B asemănător orizontului argic, dar care spre deosebire de acesta prezintă următoarele caractere: - saturaţie în Na+ mai mare de 15%, cel puţin pe 10 cm într-unul din suborizonturile

situate în primii 20 cm ai orizontului; dacă orizontul C subiacent are o saturaţie în Na+ de peste 15% (într-un suborizont până la 200 cm adâncime), atunci pentru ca orizontul Bt să fie natric este suficient să aibă mai mult Mg++ + Na+ schimbabil, decât Ca++ + H+ în primii 20 cm ai orizontului;

- grosimea minimă de 15 cm;

25

- structură columnară sau prismatică în unele părţi ale orizontului sau structură poliedrică mare cu limbi din orizontul eluvial care pătrund mai mult de 2,5 cm în care se găsesc grăunţi de praf sau nisip dezgoliţi de coloizi.

Orizont salic (sa) Este un orizont îmbogăţit secundar în săruri mai uşor solubile decât gipsul, în apă rece, având următoarele caractere: - conţinut de săruri2 în extract apos 1:5, de cel puţin 1%, dacă tipul de salinizare este

cloruric şi de cel puţin 1,5% dacă este sulfatic sau de cel puţin 0,7% dacă solul conţine sodă; cifrele de mai sus, valabile pentru solurile cu textură mijlocie se micşorează cu 20% pentru soluri cu textura grosieră şi se măresc cu 15% pentru solurile cu textură fină. Pentru solurile turboase valorile conţinutului în săruri variază de la 2% respectiv 3% la solurile turboase saprice, la 10% respectiv 15% la solurile turboase fibrice, în funcţie de capacitatea de apă la saturaţie. Dacă salinitatea este exprimată în electroconductibilitate (EC), parametrii sunt următorii: peste 24 (30) dS/m la 250C dacă solul are pH < 8,8 sau peste 12 (15) dS/m la 250C dacă solul are pH > 8,9 (solul conţinând carbonaţi alcalini);

- grosime minimă 10 cm (pe care conţinutul de săruri este cel indicat mai sus) sau de 5 cm în cazul solurilor nisipoase.

Se notează cu sa adăugat la simbolul orizontului cu care se asociază.

Orizont hiposalic (sc) Este un orizont mineral care conţine săruri uşor solubile între 0,1 şi 1% dacă

predomină clorurile, între 0,15 şi 1,5% dacă predomină sulfaţii sau între 0,07 şi 0,7% dacă conţine şi sodă în cazul solurilor cu textură mijlocie. Pentru altă textură sau soluri organice, cifrele se modifică în proporţiile menţionate mai sus pentru orizontul salic.

Exprimată în electroconductibilitate, orizontul hiposalic are valori între 4 dS/m la 25oC şi valoarea minimă pentru orizontul salic.

Grosimea minimă: 10 cm. Se notează cu sc scris după simbolul orizontului cu care se asociază.

Orizont natric (na) Este un orizont mineral de asociere care are o saturaţie în Na+ schimbabil3 de peste

15% din T (sau SAR peste 13) pe o grosime de minimum 10 cm. Orizontul natric care reprezintă şi caractere de orizont B argic constituie orizontul

Btna, descris anterior, a cărui grosime minimă este de 15 cm.

Orizont hiponatric sau hiposodic (ac) Orizontul hiponatric (hiposodic) sau alcalizat ori sodizat este un orizont mineral de

asociere cu o saturaţie în Na schimbabil3 de 5 - 15% (din T) cu o grosime minimă de 10 cm. Se notează cu ac scris după simbolul orizontului cu care se asociază. Valoarea SAR a acestui orizont este 4 - 13.

Orizont andic (an) Este un orizont de asociere (la orizontul A sau B) având proprietăţi andice pe cel puţin 30 cm grosime (vezi proprietăţi andice).

2 Determinările trebuie făcute pe probe de sol recoltate toamna; este suficient ca în 6 ani din 10 să se atingă valorile minime pentru a fi încadrate în orizontul respectiv 3 Idem, 2

26

Orizont vertic (y) Este un orizont de asociere (Ay, By, Cy) cu un conţinut de peste 30% argilă < 0,002 mm (frecvent peste 50%) predominant gonflantă, la care se asociază următoarele caractere: - după perioade umede orizontul este masiv; în cursul uscării apar crăpături în reţea

poligonală mare, iar suprafaţa solului se fragmentează în micropoliedri (automulcire); - feţe de alunecare oblice (100 - 600 faţă de orizontală) care se intersectează şi/sau

elemente structurale mari, cu unghiuri şi muchii ascuţite într-unul dintre suborizonturi; structură sfenoidală;

- crăpături largi de peste 1 cm pe o grosime de cel puţin 50 cm în perioada uscată a anului (dacă solurile nu sunt irigate);

- grosime minimă de 50 cm.

Orizont pelic (z) Este un orizont mineral de asociere (Az, Bz, Cz) argilos, în general cu peste 45%

argilă predominant nesmectitică, dezvoltat din materiale parentale argiloase de diferite origini (inclusiv argile marnoase), la care se asociază următoarele caractere: - împachetare densă şi structură poliedrică mare în stare umedă care formează

agregate structurale prismatice sau poliedrice foarte mari vizibile foarte bine în stare uscată când apar, şi

- crăpături largi şi adânci, feţe de presiune şi local feţe de alunecări, dar acestea nu sunt frecvente şi nu au înclinarea celor de la orizontul vertic şi nu determină formarea structurii sfenoidale;

- plastic în stare umedă, devine foarte dur în stare uscată; - grosime minimă de 50 cm.

În general, mărimea T (în me/100g argilă) este mai mică în orizontul pelic decât în cel vertic, la acelasi continut de argila.

Orizont petrocalxic (pc) Este un orizont calxic întărit sau cimentat continuu prin carbonat de calciu şi uneori şi

carbonat de magneziu; silicea poate fi prezentă în unele cazuri. Gradul de cimentare este puternic, astfel că fragmentele uscate lăsate în apă nu se desfac.

De asemenea, nu este străbătut de sondă sau cazma când este uscat. Apare masiv şi lamelar, foarte tare şi extrem de tare când este uscat şi foarte ferm şi

extrem de ferm când este umed. Porii necapilari sunt astupaţi, astfel că orizontul petrocalxic este o barieră pentru rădăcini. Conductivitatea hidraulică este slabă la foarte slabă.

Grosimea orizontului este de peste 10 cm. Dacă un orizont laminar (cimentat cu CaCO3) este situat pe rocă compactă sau pat

de pietriş, el este considerat orizont petrocalxic dacă are o grosime de peste 2,5 cm iar conţinutul de carbonaţi este peste jumătate din greutatea materialului.

Fragipan (Orizont fragic) (x) Este un orizont de subsuprafaţă, lutos (uneori chiar nisipolutos sau nisipos fin) care

are conţinut foarte scăzut de materie organică, cu densitate aparentă mare comparativ cu orizonturile supraiacente şi este aparent cimentat dacă este uscat, având o consistenţă tare sau foarte tare. Când este umed devine slab sau moderat casant datorită tendinţei pedurilor să se rupă brusc la presiune, în loc să apară o slabă deformaţie. Un fragment uscat se dezmembrează când este lăsat în apă. În mod obişnuit coloritul este pătat (stagnogleizare). Este slab sau foarte slab permeabil la apă şi are planuri verticale albite, care reprezintă feţe de poliedri sau de prisme mari sau foarte mari.

Este situat, dar nu în mod necesar, direct sub un orizont eluvial, cambic, argic sau spodic, cu excepţia cazurilor când solul este trunchiat.

Poate să se suprapună parţial sau complet cu un orizont argic sau cambic.

27

Prezintă structură poliedrică angulară sau prismatică; partea interioară a pedurilor poate să aibă porozitate totală mare, dar datorită unei împachetări dense a pedurilor nu există continuitate între porii intrapedali şi fisuri.

Este lipsit de o activitate faunistică intensă, cu excepţia unor spaţii interpedale. Ca rezultat, mai mult de 90% din volumul solului nu poate să fie explorat de sistemul radicular şi este izolat de apa de percolare.

Grosimea minimă este de 25 cm. Identificarea fragipanului se face numai în teren.

Orizont gleic (G) şi orizont gleizat (g) (vezi proprităţile gleice) Orizont stagnogleic (W) şi orizont stagnogleizat (w) (vezi proprităţile stagnice)

Orizont scheletifer (q) Reprezintă un orizont pedogenetic (A, E, B sau C) dezvoltat într-un material cu

fragmente grosiere de rocă sau cu pietre, având peste 26% particule de peste 2 mm. Grosimea minimă pentru a fi diagnostic este de 20 cm. Se notează adăugând q la simbolul orizontului pedogenetic. Un orizont scheletifer cu peste 75% schelet dă caracterul scheletic solului, iar cel cu 26 - 75% schelet imprimă caracterul subscheletic.

Orizonturi (strate) diagnostice speciale Orizont A limnic (Al)

Este un orizont mineral submers situat la suprafaţa depozitelor de pe fundul rezervoarelor naturale de apă (bălţi, lacuri, lagune) puţin adânci format prin acumularea subacvatică de suspensii sau precipitate minerale şi organice, resturi de alge, plante şi animale subacvatice, variat humificate sau turbificate.

Prezintă următoarele caractere: - conţinut de materie organică peste 1%; - stratificare evidentă şi lipsa structurii; - consistenţă foarte moale, frecvent cu aspect de nămol sau gel; - culori cenuşii, cenuşii-oliv, cenuşiu verzui sau negre care se schimbă în brun sau

oliv prin expunere la aer. Se aplică în cazul unor studii speciale în regiuni mlăştinoase.

Orizont A hortic (Aho) Este o varietate de orizont antropedogenetic de suprafaţă, format prin fertilizare

intensă, lucrare profundă şi/sau adaos timp îndelungat de deşeuri animale şi de materiale organice în amestec cu material pământos. Poate conţine incluziuni de cărămizi, fragmente de oale etc.

Prezintă culoare închisă cu crome şi valori sub 3 (la umed), grad de saturaţie în baze peste 53%, şi conţinut apreciabil de humus, activitate biologică intensă. Faţă de orizontul Am se deosebeşte prin conţinutul de P extractabil, care este mai mare de 250 ppm exprimat ca P2O5, în primii 25 cm.

Orizont sulfuratic ("sulfidic material" în engleză) (sf) Strat de sol (mineral sau organic) situat în mediu permanent saturat cu apă al cărui

material conţine 0,75% sau mai mult sulf (raportat la materialul în stare uscată) predominant sub formă de sulfuri (mai ales pirită) şi care are un conţinut de CaCO3 echivalent, mai mic decât triplul celui de sulf (CaCO3 : S < 3); - pH-ul solului este mai mare decât 3,5; - grosimea minimă este 15 cm;

La tratare cu acid clorhidric sau cu perhidrol degajă un miros de ouă stricate.

28

Materialele cu caracter sulfuratic ("sulfidic" în engleză) se acumulează în solurile care sunt permanent saturate, în general, cu ape salmastre, dar pot apare şi în mlaştinile cu ape dulci, dacă conţin compuşi cu sulf. Dacă solul este drenat, sulfurile se oxidează şi se formează acid sulfuric.

Orizont sulfuric (su) Este un orizont de subsuprafaţă extrem de acid, datorită acidului sulfuric cu pH în

apă sub 3,5. În solurile minerale apar, în general, pete gălbui cu nuanţe de 2,5Y şi crome de 6 sau mai mari datorită jarositului sau schwertmannitului. În solurile organice nu apar pete gălbui; pentru identificare sunt suficiente valori pH < 3,5.

Grosimea minimă este de cel puţin 15 cm. Acest orizont rezultă în urma drenajului artificial şi oxidării sulfurilor (predominant pirită), acumulată în solurile mlăştinoase lipsite sau sărace în CaCO3 (astfel că nu are loc neutralizarea completă a H2SO4 format în procesul de oxidare).

Orizont Am forestalic (Amf) Este o varietate de orizont molic care îndeplineşte condiţiile de orizont molic şi prezintă în plus următoarele caractere determinate de formarea lui sub păduri xerofile: - structură poliedrică mijlocie şi mare în partea mijlocie şi/sau inferioară a orizontului,

asociată adesea cu “pudrare cu cuarţ”, precum şi cu - un minim în variaţia valorilor pentru pH, baze şi saturaţie în baze.

De regulă, orizontul Am forestalic are deasupra un orizont organic (O) slab dezvoltat.

Orizonturi antropedogenetice Reprezintă orizonturi minerale pedogenetice de suprafaţă foarte puternic

transformate prin fertilizare îndelungată şi lucrare adâncă sau orizonturi minerale de suprafaţă rezultate prin înălţarea (acreţia) suprafeţei prin adaos de material, ca urmare a unei lungi perioade de cultivare a solului şi/sau irigare, fapt care a condus la formarea unui orizont de suprafaţă cu caractere mult modificate faţă de cele iniţiale.

Au fost deosebite 2 orizonturi antropedogenetice: orizontul hortic (Aho) (vezi orizont A hortic) şi orizontul antracvic (aq) sau cu proprietăţi antracvice (Apaq, Anaq, Bvaq) (vezi proprietăţi antracvice).

3.3. Proprietăţi diagnostice Caracter vermic (vm)

Acest caracter este specific solurilor cu intensă activitate a faunei. Sunt considerate vermice solurile care prezintă în proporţie de peste 50% din volumul orizontului A şi de peste 25% din volumul orizontului următor, canale de râme, coprolite sau galerii de animale umplute cu materiale aduse din orizonturile supra sau subiacente.

Schimbare texturală bruscă (pl) Acest caracter reprezintă schimbarea intensă de textură înregistrată între un orizont

eluvial şi orizontul subiacent B, caracterizată prin dublarea cantităţii de argilă în orizontul B dacă orizontul B are sub 20% argilă, trecerea făcându-se pe o distanţă de cel mult 7,5 cm; dacă orizontul E conţine peste 20% argilă, trebuie să se înregistreze pe cel mult 7,5 cm o creştere absolută de cel puţin 20% argilă în orizontul B (de ex.: dacă E are 25% argilă, B trebuie să aibă cel puţin 45%), iar într-unul din suborizonturile orizontului B conţinutul de argilă trebuie să aibă dublul conţinutului de argilă din E.

Se exclud cazurile în care textura orizontului B este nisipo - lutoasă. Dacă schimbările de textură de mai sus se fac pe o distanţă de 7,5 - 15 cm solul

prezintă schimbare texturală semibruscă.

29

Proprietăţi andice şi orizont andic Proprietăţile andice ale unui sol sunt determinate în principal de prezenţa în sol a

unor cantităţi apreciabile de allofane, imogolit, ferihidrit sau complecşi alumino - humici. Acestea rezultă, de regulă, din alterarea moderată a depozitelor piroclastice, dar pot să fie întâlnite şi în asociaţie cu materiale nevulcanice (loess, argilite, produse de alterare ferallitică). În compoziţia mineralogică domină mineralele "short range - order" care iau naştere prin alterarea produselor piroclastice primare ale erupţiilor vulcanice sau ale produselor secundare în care apar materiale vulcanogene (cu sticlă vulcanică).

Materialele cu proprietăţi andice pot apare de la suprafaţă sau subsuprafaţă şi de regulă conţin cantităţi mari de materie organică, ce nu trebuie să depăşească 25% C organic. De asemenea, aceste materiale trebuie să îndeplinească şi una din următoarele condiţii (după Keys to Soil Taxonomy, 1996): 1.a. Procentul de aluminiu + 1/2 din procentul de fier extractabil în soluţie de oxalat acid să

însumeze peste 2% în pământul fin (sub 2 mm). b. Densitatea aparentă a pământului fin să fie sub 0,9 g/cm3, măsurată la

umiditatea corespunzătoare capacităţii de câmp (0,33 atmosfere). c. Retenţia de fosfat să depăşească 85 %.

2. În pământul fin (< 2mm) retenţia de fosfat de cel puţin 25% , cel puţin 30% fracţie nisipoasă (0,02 - 2mm) şi una din următoare cerinţe:

a. Conţinutul de aluminiu + 1/2 fier extractabil în oxalat acid să însumeze peste 2% şi de asemenea, conţinut de peste 5% sticlă vulcanică în fracţia 0,02 - 2,0 mm;

b. Conţinutul de aluminiu + 1/2 fier extractabil în oxalat acid să însumeze 0,4% - şi conţinut de peste 30% sticlă vulcanică în fracţia 0,02 - 2,0 mm;

c. Dacă conţinutul de Al + 1/2 Fe extractabil în oxalat acid este între 0,4 şi 2% în pământul fin, conţinutul de sticlă vulcanică în fracţia 0,02 + 2,0 mm trebuie să fie peste o valoare cuprinsă între 30 şi 5%, invers proporţională cu creşterea Al + 1/2 Fe extractabil în oxalat acid între 0,4 şi 2%. Grosimea minimă pentru a fi orizont andic diagnostic este de 30 cm (după FAO). În teren ca şi în laborator este foarte util testul reacţiei solului în soluţie de NaF : pH-

ul unei suspensii de 1 g sol în 50 ml NaF, soluţie N, prezintă valori pH de peste 9,5 - 10 (după 2 minute). Testul, care indică prezenţa materialelor allofanice şi/sau a compuşilor alumino - organici, este orientativ deoarece reacţionează la fel şi în orizonturile spodice, iar pe de altă parte nu reacţionează corespunzător orizonturile andice bogate în materie organică acidă.

Trecere glosică (albeluvică) sau orizont E + B (gl) Este un suborizont mineral de tranziţie între E şi Bt - denumit şi trecere glosică sau albeluvică - având următoarele caractere: - pătrunderi de orizont Ea în orizontul B sub formă de limbi care trebuie să aibă lungimea

mai mare ca lăţimea; - aceste limbi trebuie să aibă cel puţin 5 mm lăţime în cazul în care textura orizontului Bt

este fină, cel puţin 10 mm când textura aceluiaşi orizont este mijlociu fină şi cel puţin 15 mm când textura este mijlocie sau grosieră;

- limbile de orizont Ea trebuie să reprezinte cel puţin 10% din volum în primii 10 cm ai orizontului argic.

Contact litic sau rocă compactă continuă (li) Limita dintre sol şi roca subiacentă compactă (R) este considerată contact litic; fisuri

în rocă sunt puţine şi la distanţă orizontală de peste 10 cm. Roca compactă subiacentă trebuie să fie suficient de compactă (dură) la umed, încât să nu se poată săpa cu cazmaua; poate fi spartă cu târnăcopul sau cu alt instrument dur. Dacă se pot rupe bucăţi de mărimea pietrelor, acestea nu trebuie să se disperseze la agitare timp de 15 ore în apă

30

sau în soluţie de hexametafosfat de sodiu. Nu este considerat contact litic trecerea la un orizont petrocalxic.

Saturaţie în baze (V%) Gradul de saturaţie în baze este folosit ca un element de diagnoză pentru unele

soluri pentru definirea subtipurilor (sau varietăţilor) eutrice şi districe pe baza valorilor V mai mari sau mai mici de 53%. La multe tipuri de sol mărimea valorii V intră implicit în definiţie. (Determinarea cationilor schimbabili cu acetat de amoniu la pH 8,3)

Proprietăţi eutrice Se referă la un orizont sau material mineral de sol fără carbonaţi caracterizat printr-

un grad de saturaţie în baze peste 53%, cu excepţia celor care au grad de saturaţie între 53 şi 60 % dacă este asociat cu Al extractabil peste 2 me la 100 g sol. De regulă, raportul dintre cationii (de schimb) H + Al şi Ca este subunitar.

Proprietăţi districe Se referă la un orizont sau material mineral de sol fără carbonaţi caracterizat printr-un grad de saturaţie în baze sub 53% sau între 53 şi 60% dacă este asociat cu Al extractabil peste 2 me la 100 g sol. De regulă, raportul dintre cationii (de schimb) H + Al şi Ca este supraunitar.

Proprietăţi alice (al) Se referă la material de sol mineral foarte acid (distric) şi cu mare conţinut de Al

schimbabil care are toate caracteristicile fizico - chimice specificate mai jos (după FAO): - capacitate de schimb cationic (determinată cu 1 M acetat de amoniu) a argilei din

sol mai mare de 24 me/100 g; - Al extractabil în KCl de cel puţin 12 me/100 g argilă şi peste 35% din T (argilă); - grad de saturaţie în Al pentru sol mai mare de 60% [(Al/T) ⋅ 100]; - pH în KCl sau CaCl2 sub 4;

Se aplică la luvisoluri (caracterizează alosolul).

Materie organică segregabilă (ms) Este forma humificată a materiei organice care se desface uşor prin frecare şi este

astfel segregabilă de partea minerală.

Pudră friabilă de carbonat de calciu sau carbonaţi secundari (km) Se referă la praf sau neoformaţii de carbonat de calciu depuse din soluţia care

circulă în sol suficient de moi, încât pot fi uşor tăiate cu unghia, în proporţie de cel puţin 5% din volum.

Pseudomicelii care apar şi dispar cu schimbarea condiţiilor de umiditate nu sunt incluse în definiţia de carbonaţi secundari.

Proprietăţi acvice gleice, stagnice şi antracvice Aceşti termeni se referă la materialele de sol care, în cei mai mulţi ani sunt saturate

cu apă4 la o anumită perioadă din an sau tot timpul anului şi care prezintă manifestări ale proceselor de reducere şi de segregare a fierului şi un colorit specific (gleic).

Prezenţa reducerii este pusă în evidenţă de următoarele caracteristici:

a - o valoare rH5 = Eh mV( )

29 + 2pH ≤ 19

4 Saturaţia de apă este caracterizată printr-o presiune zero sau pozitivă a apei din sol şi poate fi în general determinată prin observarea apei libere într-un orificiu de sondă, necăptuşit.

31

Valoarea 19 a rH aproximează limita de rH a mediului sub care începe reducerea compuşilor fierului. Oxigenul şi nitraţii sunt virtual absenţi, iar manganul se află numai în forme reduse la valori rH ≤ 19.

b - prezenţa Fe2+ liber evidenţiată de apariţia pe suprafaţa de ruptură, proaspătă, a unei probe umede de sol, în câmp, a unui colorit albastru intens, după stropirea ei cu o soluţie de fericianură de potasiu [(K3Fe (CN)6], sau a unei culori roşu intens după stropirea cu o soluţie neutră 0,2% αα dipyridyl, în soluţie 1N acetat de amoniu sau în soluţie 10% acid acetic (nerecomandată de Keys to Soil Taxonomy, 1996).

Proprietăţi gleice6 şi orizont gleic (G) Culorile de gleizare7 (sau orizontul de glei) apar ca urmare a gradientului redox dintre

apa freatică şi franja capilară, care determină o distribuţie neuniformă a (hidr)oxizilor de Fe şi Mn. În partea inferioară a profilului sau în interiorul agregatelor, aceşti oxizi sunt fie transformaţi în compuşi de Fe, Mn mai mult sau mai puţin solubili (Fe2+, Mn2+), fie sunt translocaţi, ambele procese conducând la absenţa culorilor mai roşii de 2,5Y. Compuşii de fier şi mangan translocaţi pot fi concentraţi în forme oxidate Fe3+, Mn4+ pe suprafeţele agregatelor sau în biopori, sau chiar în matricea solului.

Pe lângă condiţiile de la punctele a şi b prezenţa proprietăţilor gleice necesită ca nivelul apei freatice dintr-un orificiu de sondă adânc necăptuşit să se stabilizeze la o astfel de adâncime încât franja capilară să atingă suprafaţa solului; apa din orificiul de sondă este stagnantă şi rămâne colorată dacă i se adaugă substanţă colorantă.

Proprietăţile gleice se subîmpart în două categorii principale: proprietăţi reductomorfe şi proprietăţi redoximorfe. Proprietăţi reductomorfe (Gr) (glei de reducere). Se aplică la materialele de sol care sunt permanent umede şi care au culori de reducere (alb până la negru: N1 - N8; albăstrui la verzui: 2,5Y, 5Y, GY, BG, G sau B) în mai mult de 95% din matricea solului; dacă apar pete de oxidare, acestea se găsesc pe suprafeţele agregatelor sau pe canalele săpate de animale şi rădăcini. În materialele lutoase şi argiloase culorile albastru - verzui sunt datorate sărurilor hidroxizilor Fe2+, Fe3+ ("rugina verde"). În materialele bogate în sulfuri, datorită sulfurilor de fier, predomină culorile negre. În materialele calcaroase sunt dominante culorile albicioase datorate calcitului şi/sau sideritului.

Nisipurile prezintă în mod obişnuit culori cenuşii până la alb sau cenuşii verzui şi sunt adesea sărăcite în fier şi mangan.

Partea superioară a orizontului reductomorf prezintă până la 5% culori ruginii, în special în jurul canalelor animalelor săpătoare sau rădăcinilor de plante.

Proprietăţile reductomorfe se notează cu simbolul Gr care se adaugă simbolului orizontului în care culorile de reducere menţionate depăşesc 50% din masa solului. (de ex: BGr, CGr).

5 rH logaritmul cu semn schimbat al presiunii hidrogenului gazos dintr-un mediu (rH= - log H2). 6 Proprietăţile gleice se corelează cu condiţia acvică de endosaturaţie (Keys to Soil Taxonomy, 1994) definită ca "saturaţia solului cu apă în toate stratele (orizonturile) începând de la limita superioară de saturaţie până la o adâncime de 200 cm sau mai mult de la suprafaţa solului mineral" (corespunde de fapt excesului de apă provenit din stratul freatic). 7 Este necesar de făcut distincţie între gleizarea (reducerea) pedogenetică şi cea geologică. Gleizarea pedogenetică este un proces biochimic care pe lângă saturaţia cu apă este condiţionată de prezenţa materiei organice, temperaturi mai mari de 00 biologic (50C) şi condiţii de reacţie favorabile dezvoltării microorganismelor reducătoare. De aceea gleizarea pedogenetică propriu-zisă este în general cea din sau de la baza orizontului bioacumulativ. Gleizarea din stratele profunde ale solului şi din subsol este probabil relictă şi determinată de procese mai curând geologice decât pedologice şi care, pe lângă reducerea compuşilor fierului şi manganului, este asociată frecvent şi cu reducerea sulfaţilor.

32

Proprietăţi redoximorfe (Go) - (glei de oxido - reducere). Se aplică materialelor de sol în care condiţiile de reducere alternează cu cele de oxidare cum sunt de ex. zona franjei capilare şi orizonturile de suprafaţă ale solurilor cu niveluri fluctuante ale apei freatice. Proprietăţile redoximorfe sunt puse în evidenţă prin prezenţa petelor brun roşcate (ferihidrit), brun gălbui intens (goethit). În solurile sulfato - acide pot apare, de asemenea, şi pete galben intens (jarosit). În materialele lutoase şi argiloase (hidr) oxizii de fier sunt concentraţi pe suprafaţa agregatelor şi pe pereţii porilor mai mari, cum ar fi vechi canale de rădăcini care pot fi complet umplute cu astfel de oxizi, în timp ce interiorul agregatelor poate prezenta încă culori de reducere.

Proprietăţile redoximorfe se notează cu simbolul Go reflectând alternanţa condiţiilor de oxidare şi reducere, care se adaugă simbolului orizontului în care culorile de reducere apar în proporţie de 16 - 50% din masa solului (de ex: BGo, CGo). În cazul în care culorile de reducere apar în proporţie de 6 – 15 % din masa solului se notează cu g.

Proprietăţi stagnice8 şi orizont stagnogleic (W). Proprietăţile stagnice (sau orizontul de stagnoglei sau pseudoglei) sunt legate de saturaţia determinată de apa stagnantă temporar la suprafaţă sau în partea superioară a profilului de sol dacă nu este drenat, deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil. Orizontul cu proprietăţi stagnice prezintă periodic condiţii de reducere şi un colorit specific stagnogleizării9 . Ele sunt reflectate de următoarele caracteristici: - rH conform definiţiei de la pct. a şi b pentru o parte din an; - dacă sunt prezente pete, croma dominantă la umed este ≤ 2 în interiorul agregate-

lor sau crome dominante ≤ 2 în matricea solului şi pete cu crome mai mari sau concreţiuni ferimanganice, ori ambele, prezente în materialul de sol;

- dacă nu este prezentă marmorarea, croma dominantă la umed este ≤ 1 pe suprafaţa agregatelor sau în matricea solului;

- croma dominantă (la umed) creşte cu adâncimea (sub orizontul de stagnoglei). Proprietăţile stagnice se notează cu simbolul w (proprietăţi stagnice moderate sau

hipostagnice) când culorile de reducere, prezente atât pe feţele, cât şi în interiorul elementelor structurale ocupă între 16 şi 50% din suprafaţa rezultată prin secţionarea elementelor structurale (sau a materialului de sol dacă nu există structură) şi cu W (stagnice propriu - zise sau intense) când culorile de reducere ocupă peste 50% din suprafaţa obţinută prin secţionarea elementelor structurale sau a materialului de sol nestructurat. Culorile de reducere sunt asociate cu culori în nuanţe de 10YR şi mai roşii, cu crome mai mari de 2; o parte din suprafaţa secţionată poate prezenta culoarea matricei (materialului parental neafectat de reducere sau de oxidare). Simbolurile privind proprietăţile stagnice se adaugă ca sufixe simbolului orizonturilor majore pe care acestea se grefează, de ex. : Aw, Ew, Btw, BtW etc., desemnând orizonturi stagnogleizate sau stagnogleice de asociere.

În mod frecvent se constată o precipitare a sescvioxizilor sub formă de pelicule şi concreţiuni. 8 Proprietăţile stagnice se corelează cu condiţia acvică de "episaturaţie" definită (Keys to Soil

Taxonomy, 1994) ca "saturaţia solului în apă" în unul sau mai multe strate în primii 200 cm de la suprafaţa solului mineral şi care are, de asemenea, unul sau mai multe strate nesaturate, cu o limită superioară deasupra adâncimii de 200 cm, sub stratul saturat. Zona de saturaţie este de ex. o apă freatică (temporară) suspendată pe un strat relativ impermeabil. O varietate a episaturaţiei este episaturaţia antropică întâlnită spre exemplu în orezării.

9 Coloritul specific stagnogleizării prezintă o marmorare (pătare) astfel încât suprafaţa agregatelor structurale (sau părţi ale matricei solului) sunt mai deschise şi mai pale, iar interiorul agregatelor structurale (sau părţi ale matricei solului) sunt mai roşii şi mai "aprinse" decât părţile nehidromorfe ale orizontului sau decât masa de sol amestecată.

33

Proprietăţi antracvice (aq) şi orizont antracvic (antropedogenetic) Aceste proprietăţi apar în solurile folosite ca orezării sau intens irigate, spre ex. cele

din sere. Pe lângă saturaţia cu apă, permanent sau în cea mai mare parte a anului, solurile cu proprietăţi antracvice prezintă, în plus, următoarele condiţii:

a. un strat arat de suprafaţă, urmat, imediat, de un strat slab permeabil care este saturat cu apă peste 3 luni în cei mai mulţi ani şi prezintă o matrice cu crome de 2 sau mai mici;

b. un suborizont de subsuprafaţă cu una sau mai multe din următoarele însuşiri: - pete de sărăcire în fier având culori cu valori 4 şi croma 2 în macropori, sau - concentrări (pete, concreţiuni) de oxizi de fier, sau - un conţinut de fier (extras în citrat - ditionit) de două ori mai mare decât în

stratul arat. Proprietăţile antracvice se notează cu simbolul aq adăugat orizontului în care apar:

Apaq, Anaq, Bvaq, desemnând orizonturi antracvice de asociere.

Proprietăţi criostagnice (cr) Se referă la materiale ale căror proprietăţi stagnice sunt determinate de saturaţia cu

apă stagnantă temporar în partea superioară a solului, deasupra unui strat îngheţat (şi deci impermeabil) în primăvară. Fenomenul se întâlneşte în solurile din regiunea montană înaltă la noi în ţară (proprietăţi altocriostagnice).

Culori diagnostice Culoarea materialului de sol este folosită ca un caracter definitor al unor orizonturi

diagnostice, ca şi pentru separarea unor unităţi taxonomice la nivel de tip şi subtip. Nuanţele, valorile şi cromele (exprimate în sistemul Munsell) ale orizontului A şi B sunt folosite în diagnoza solurilor, astfel:

- culori în nuanţe de 5YR şi mai roşii se folosesc ca elemente de diagnoză pentru separarea subtipurilor rodice;

- culori cu crome ≥ 3,5 (la materialul în stare umedă) cu nuanţe de 7,5YR pentru orizontul B individualizează subtipul roşcat al unor luvisoluri;

- cromele ≤ 2 (la materialul în stare umedă) în cadrul orizontului A molic separă cernoziomurile de kastanoziomuri sau subtipurile tipice de cele brunice ale tipurilor pelosol şi vertosol;

- cromele ≤ 3,5 (la materialul în stare umedă) ale părţii superioare a orizonturilor AC, AG, AB, sau B caracterizează tipurile din clasa cernisolurilor, umbrisolurilor şi unele hidrisoluri.

Adâncimea de situare a unui orizont sau a unui caracter diagnostic

Pentru precizarea adâncimii de apariţie a unei proprietăţi sau caracter diagnostic se pot folosi următoarele prefixe: proxi - pentru intervalul 0 - 20 cm, epi - pentru 20 - 50, mezo - pentru 50 - 100 cm şi bati - pentru intervalul 100 - 200 cm. De exemplu: proxisalic, mezoscheletic, epinatric, batilitic etc. Caracter scheletic (qq)

Se referă la soluri care prezintă orizonturi care conţin peste 75% fragmente grosiere de rocă (colţuroase sau rotunjite) având o grosime de cel puţin 25 cm în primii 50 cm ai solului, de cel puţin 50 cm în primii 100 cm ai solului sau de peste 75 cm dacă solul este mai profund (150 cm)

Caracter subscheletic (sq) Se referă la soluri care prezintă orizonturi care conţin între 26 - 75% fragmente

grosiere de rocă (colţuroase sau rotunjite) având o grosime de cel puţin 25 cm în primii 50

34

cm ai solului, de cel puţin 50 cm în primii 100 cm ai solului sau de peste 75 cm dacă solul este mai profund.

Proprietăţi salsodice Prezenţa oricărui orizont salinizat (salic, sa şi hiposalic, sc) şi sodizat (natric, na şi

hiponatric, ac) în alte soluri decât solonceacuri poate fi redată prin termenul de proprietăţi salsodice.

În denumirea subtipurilor de sol, termenul de salsodizare se referă la procesele de acumulare de săruri sau de natriu schimbabil în solurile salinice sau sodice (neincluzând salsodisolurile), astfel că termenul tradiţional de sărătură şi sărăturare include toate solurile afectate de săruri şi respectiv procesele de acumulare de săruri solubile sau de Na schimbabil în soluri (deci atât salsodisolurile cât şi diferite subtipuri salsodice).

Notă: Aceste proprietăţi diagnostice se întregesc atunci când este cazul cu caracteristici morfologice secundare (vezi 2.4). 3.4. Materiale parentale diagnostice Material fluvic (MF)

Reprezintă sedimente aluviale (inclusiv proluviale, coluviale etc.), marine şi lacustre, care primesc materiale noi, la intervale mai mult sau mai puţin regulate sau care au primit în trecutul recent asemenea materiale. Acest caracter poate fi reflectat de existenţa până la 50 - 100 cm a unei stratificări a materialului (ori a unei slabe sortări) sau a unui conţinut în materie organică ce variază neregulat cu adâncimea sau care are valori de peste 0,35% (cu excepţia stratelor nisipoase).

Material antropogen (MA) Materialul antropogen e constituit dintr-un material mineral sau organic neconsolidat,

rezultat prin diferite activităţi umane ca: deponii, halde de steril, depozite de gunoaie sau deşeuri, materiale de dragaj etc. şi nu au suferit o solificare destul de lungă încât să apară o trăsătură semnificativă de pedogeneză.

Materialele antropogene pot fi (în cea mai mare parte după FAO): • garbice - deşeuri organice, umpluturi sau depuneri (grămezi) conţinând dominant

deşeuri organice; • spolice - materiale pământoase rezultate din activităţi industriale (halde de steril,

material de dragaj, material de la construcţia şoselelor etc.); • urbice - materiale pământoase conţinând resturi de materiale de construcţii şi resturi

ale altor activităţi umane (cioburi, cărămizi, moloz etc.) în proporţie de peste 35% din volum, precum şi umpluturi sau depuneri conţinând predominant deşeuri minerale;

• mixice - material mineral de sol amestecat cu roca subiacentă şi eventual cu moloz şi deşeuri în care se observă fragmente de orizonturi diagnostice diseminate la întâmplare (nearanjate într-o anumită ordine);

• reductice - deşeuri care produc emisii de gaze (metan, CO2 etc.) care determină condiţii anaerobe în material.

Material scheletic calcarifer (MK) Reprezintă roci calcaroase sau materiale parentale (grosiere) provenite din

dezagregarea unor roci calcaroase (calcare, gresii calcaroase, conglomerate calcaroase, dolomite; convenţional se includ şi magnezite, marnocalcare, şi gips.). Pietrişurile predominant calcaroase sunt incluse. Conţin frecvent peste 40% carbonat de calciu echivalent.

35

Material marnic (MM) Reprezintă materiale parentale provenite din produsele de transformare a marnelor,

marnelor argiloase sau argilelor marnoase sau carbonatice. Conţin, de regulă, peste 33% argilă şi peste 14% carbonaţi.

Material erubazic (ME) Reprezintă materiale parentale rezultate prin dezagregarea şi alterarea unor roci

ultrabazice necarbonatice, care sunt, de regulă, relativ argiloase şi bogate în baze. Astfel de roci ultrabazice sunt serpentinitele, piroxenitele, unele gabrouri etc. Produsul rezultat este în unele cazuri mult mai bogat în magneziu în comparaţie cu calciu.

Material bauxitic (MB) Acest material reprezintă produsul rezultat din transformarea la suprafaţa scoarţei a

bauxitelor; se deosebeşte net de alte materiale parentale printr-o puternică alterare şi prin predominarea în compoziţie a sescvioxizilor şi mineralelor argiloase sărace în baze (caolinit, clorit). Fracţia argiloasă are raportul SiO2:AlO3 în jur de 2, iar capacitatea de schimb cationic a argilei este în jur de 20 me la 100g.

4. STRUCTURA SISTEMULUI ROMÂN DE TAXONOMIE A SOLURILOR (SRTS) ŞI NOMENCLATURA

4.1. Structura sistemului Entitatea de bază în SRTS este tipul genetic de sol considerat ca unitate principală în taxonomia solurilor României. Tipurile genetice de sol sunt reunite într-un rang superior cu categorii (taxoni) majore de sol, mai cuprinzătoare, denumite clase de soluri sau pot să fie divizate în subunităţi denumite subtipuri de sol. Ansamblul acestor 3 taxoni (sau categorii de sistematizare) clasă, tip (genetic) şi subtip de sol reprezintă categoriile care constituie rangurile diferite ale clasificării solurilor României la nivelul superior, utilizată îndeosebi în studiile de sinteză sau în studii la scări mici şi mijlocii. Subtipul de sol se împarte în continuare în subunităţi din ce în ce mai detaliate, cu sfere din ce în ce mai reduse şi însuşiri mai bine precizate, în funcţie de anumite caracteristici morfogenetice ale profilului de sol, de anumite proprietăţi ale solului sau materialului parental importante din punct de vedere practic, de proprietăţi ale solului determinate de cele ale substratului sau generate de pedogeneza anterioară ori de folosirea solului în procesul activităţii umane. Următorii taxoni sau categorii taxonomice sunt folosite în acest scop: varietatea de sol, specia texturală de sol, familia de sol şi varianta de sol. Ansamblul acestor taxoni, subdiviziuni ale subtipului de sol, este utilizat în clasificarea solurilor României la nivelul inferior aplicată în studiile de sol şi hărţile de sol la scară mare şi mijlocie.

SRTS include deci serie de categorii de diferite ranguri în sistematizarea solurilor (taxoni), ierarhizate, alcătuind un sistem taxonomic unitar. Structura lui este redată alăturat: se disting seria de cei 3 taxoni corespunzători sistematizării la nivel superior şi seria de 4 taxoni corespunzători sistematizării la nivel inferior.

36

Nivelul taxonomic

Nivelul de

detaliere

Seria ierarhică de categorii Exemple de încadrare a

unui sol în sistem

Clasă de soluri Luvisoluri (LUV)

Tip genetic de sol Preluvosol (EL) Nivel

superior Subtip de sol EL roşcat psamic-gleic (EL rs-ps-gc)

Varietate de sol Preluvosol roşcat psamic batigleic

Specia (granulometrică) de sol * nisipolutos/lutos

Familia de sol pe loess grosier

Nivel inferior

Varianta de sol arabil, tasat, erodat-slab eolian

* Specia de sol va fi redată în denumirea solului indiferent de gradul de detaliere taxonomică la care se redă solul (tip, subtip sau varietate), deci chiar dacă nu se precizează varietatea, subtipul sau ambele. Structura sistemului de taxonomie a solurilor este redată şi în figura alăturată (Figura 1), în care se observă şi modul de notare a solului (formula de notare). Clasa de sol reprezintă totalitatea (mulţimea) solurilor caracterizate printr-un anumit stadiu sau mod de diferenţiere a profilului de sol dat de prezenţa unui anumit orizont pedogenetic sau proprietate esenţială, considerate elemente diagnostice specifice celor 12 clase de soluri (prezentate mai departe, tabel 5.1). Tipul (genetic) de sol reprezintă o grupă (submulţime) de soluri asemănătoare, separate în cadrul unei clase de soluri, caracterizate printr-un anumit mod specific de manifestare a uneia sau mai multor dintre următoarele elemente diagnostice: orizontul diagnostic specific clasei şi asocierea lui cu alte orizonturi, trecerea de la sau la orizontul diagnostic specific clasei, proprietăţile acvice, salsodice. Toate aceste trăsături principale specifice tipului genetic de sol reflectă de fapt acţiunea proceselor pedogenetice determinate de complexul condiţiilor generale climatice, biologice, litologice, hidrologice şi antropice în care a avut loc şi are încă loc formarea şi evoluţia solului. Fiecare clasă de soluri prezintă între 1 şi 5 tipuri genetice de sol, în total 32 redate mai departe (tabelul 5.2, indicator 11). Subtipul de sol reprezintă o subdiviziune în cadrul tipului genetic de sol care grupează solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare (exprimare) a caracteristicilor specifice tipului, fie o anumită succesiune de orizonturi, unele marcând tranziţii spre alte tipuri de sol, iar altele fiind caracteristici de importanţă practică deosebită.

Criteriile (definiţiile calificativelor) cu ajutorul cărora se separă subtipurile de sol sunt redate în tabelul 5.3; lista este deschisă, putând fi completată cu noi situaţii. Se deosebesc deci subtipuri de dezvoltare genetică, subtipuri de tranziţie la alte entităţi genetice sau subtipuri cu caractere particulare, precum şi subtipuri mixte.

37

Figura 1. Structura sistemului de taxonomie a solurilor si formula de notare

38

Varietatea de sol este o subdiviziune în cadrul subtipului de sol determinată de unele caractere genetice neluate în considerare la nivel superior sau de unele caractere particulare ale solului, conform indicatorului no. 13, de regulă definite calitativ, precum şi de graduările cantitative ale unor atribute ale subtipului (sau tipului) de sol. Aceste graduări cantitative sunt după cum urmează: - gradul de gleizare (G): tabel no. 6.3 pentru scări mijlocii sau indicatorul no. 14

pentru scări mari; - gradul de stagnogleizare (W) tabel no. 6.4 pentru scări mijlocii sau indicatorul no.

15 pentru scări mari; - gradul de salinizare (S): tabel no. 6.5 pentru scări mijlocii sau indicatorul no. 16

pentru scări mari; - gradul de sodizare (A): tabel no. 6.6 pentru scări mijlocii sau indicatorul no. 17

pentru scări mari; - clasa de adâncime a apariţiei carbonaţilor (k): indicator no. 18; - clasa de grosime (profunzime) a solului până la roca consolidată - compactă (d):

indicator no. 19 (a se vedea şi subdiviziunile litice).

Specia de sol precizează caracteristicile granulometrice ale solului în cazul solurilor minerale sau gradul de transformare a materiei organice în cazul solurilor organice (histisolurilor) şi variaţia acestora pe profil: aceste caracteristici ale solului sunt în mare parte moştenite de la materialul parental, dar pot să fie în bună măsură modificate prin pedogeneză.

În cazul solurilor minerale specia de sol este definită prin indicarea texturii solului şi al conţinutului de schelet pentru două niveluri ale solului: orizontul A în primii 20 cm sau în stratul arat şi orizontul AC sau prima parte a orizontului B, de regulă în primii 50 cm ai acestuia; fac excepţie solurile cu contact litic în primii 50 cm pentru care parametrii menţionaţi se definesc la primul nivel. Textura solului se redă după indicatorul no. 23 iar conţinutul de schelet după indicatorul no. 24, în care sunt menţionate şi simbolurile de notare, ca de altfel la toţi indicatorii (adaptate în funcţie de scară). În cazul histisolurilor sau al orizonturilor organice, indicatorii menţionaţi se înlocuiesc cu gradul de descompunere (transformare) a materiei organice: fibric (fi), hemic (he) sau sapric (sa), conform indicatorului nr. 25. Familia de sol este o grupare litologică ce reuneşte solurile de acelaşi fel dezvoltate din acelaşi material parental, fie mineral, fie organic. Se iau în considerare doi parametri: categoria de material parental (sau depozit de cuvertură) şi clasa granulometrică simplificată (sau gradul de transformare a materiei organice în cadrul materialelor parentale organice) la care se adaugă când este cazul şi roca subiacentă. Stabilirea materialului parental al solului necesită evaluarea pedologului, deoarece acesta este mult modificat prin pedogeneză; de cele mai multe ori el poate fi observat în partea inferioară a profilului de sol. Pentru categoria de material parental se foloseşte indicatorul 21a, în care depozitele de suprafaţă sunt grupate după origine şi conţinut de carbonaţi; clasa granulometrică a acestora se redă cu ajutorul indicatorului de clase granulometrice simplificate, no. 22, fără ultimele categorii. Pentru gradul de transformare a materiei organice se aplică acelaşi indicator 25 menţionat anterior. Gruparea (divizarea) solurilor în funcţie de roca subiacentă se face pe baza indicatorului 21b, care clasifică rocile după starea de compactare - afânare, origine şi chimism. Specia (texturală) de sol şi familia de sol reprezintă unităţi litologice în clasificare, deosebindu-se de cele anterioare care sunt unităţi genetice. Varianta de sol este o subdiviziune de detaliu care reflectă influenţa antropică asupra solului (dar nu suficient de intensă pentru a fi încadrat la antroposoluri sau subdiviziuni

39

antropice). Ea este determinată fie de modul de folosinţă a terenului, fie de alte modificări ale solului legate de utilizarea lui în producţie, fie de o eventuală poluare a solului. Următorii indicatori sunt folosiţi la stabilirea variantei de sol: - indicatorul no. 26, categorii şi subcategorii de folosinţă, dar numai cele care se

referă la utilizarea agricolă şi silvică; - indicatorul no. 27, modificări ale solului prin folosirea în agricultură; - indicatorul no. 20, grade de eroziune în suprafaţă sau decopertare (e) şi grade de

colmatare sau acoperire a solului (c); - indicatorul no. 28 şi 29 care se referă la tipurile de degradare prin excavare -

acoperire şi de poluare a solului (P) şi respectiv la gradul de poluare. 4.2. Denumirea solurilor Sistemul român de taxonomie a solurilor a realizat o uniformizare a denumirilor prin aplicarea unor reguli. La nivelul clasei de soluri denumirea este un substantiv folosit la plural, terminat în soluri, a cărei primă parte arată caracterul esenţial al mulţimii de soluri care alcătuieşte clasa; de exemplu cernisoluri, luvisoluri, salsodisoluri, pelisoluri, protisoluri etc. Se remarcă la toate denumirile prezenţa vocalei "i" ca element de legătură cu sufixul "soluri". La nivel de tip genetic de sol s-a adoptat, de asemenea, denumiri reprezentate printr-un singur cuvânt (care nu are nimic comun în majoritatea cazurilor cu denumirea clasei de sol), iar ca vocală de legătură, cu unele excepţii este vocala "o" (cernoziom, luvosol, kastanoziom, aluviosol, gleiosol, regosol, vertisol, pelosol etc.). Ca denumiri de tip de sol s-au păstrat pe cât posibil cele tradiţionale. Denumirea de tip de sol se păstrează în toate denumirile subdiviziunilor solului respectiv. Astfel, subtipul de sol are denumirea tipului de sol la care se adaugă 1 la 3(4) adjective, după caz, ansamblu lor constituind subtipul de sol. La nivel inferior se completează denumirea subtipului de sol prin adăugare de denumiri conform indicatorilor corespunzători subdiviziunii menţionaţi mai sus la structura sistemului taxonomic; evident, nu sunt luaţi în considerare indicatorii care nu au aplicaţie la solul respectiv (nu intervin în subdivizarea lui). Ca simboluri în desemnarea tipului de sol se folosesc 2 litere mari (în cazul claselor de soluri simbolul este format din 3 litere mari). Pentru subtipul de sol se utilizează grupuri de 2 litere mici, de regulă cel mult 3 grupuri de acest fel. Pentru subdiviziunile la nivel inferior se folosesc litere mari sau mici la care se asociază uneori a doua literă (mică) sau cifre, aşa cum se specifică în indicatorii corespunzători. Un exemplu de formulă şi denumire a unui sol de nivel inferior este:

CZ ka-vs-gc/G3-S1-k1-5/6-Tf-a/Ai Cernoziom calcaric vertic batigleic, batihiposalic, proxicalcaric, lutoargilos/argilos, dezvoltat pe depozite fluvio - lacustre argiloase, arabil, irigat.

Formula aceluiaşi sol la nivel superior este CZ ka-vs-gc, iar denumirea cernoziom calcaric vertic gleic; este necesar însă să se adauge şi clasa granulometrică simplificată pentru orizontul superior (indicativ 22), în cazul de faţă "lut argilos", denumirea completă devenind "Cernoziom calcaric vertic gleic, lut argilos", iar formula devenind CZ ka-vs-gc/t.

5. TAXONOMIA SOLURILOR LA NIVEL SUPERIOR Tabele cu caracteristicile principale ale claselor şi subtipurilor de soluri: 5.1. Clase de soluri 5.2. Tipurile (genetice) de soluri (indicator 11) 5.3. Subdiviziuni (calificative) ale tipurilor (genetice) de sol (prin asocierea cărora rezultă

subtipul de sol, indicator 12) 5.4. Suprafeţe fără soluri sau cu soluri cu destinaţie specială (neagricolă sau nesilvică)

Tabel 5.1. Principalele caracteristici ale claselor de soluri (SRTS)

Clasa de sol Tipuri genetice de sol

Simbol Denumire

Orizontul sau proprietăţile diagnostice

specifice Succintă caracterizare morfogenetică

Simbol Denumire PRO PROTISOLURI Orizont A sau orizont O

(sub 20 cm grosime) fără alte orizonturi diagnostice. Urmează roca (Rn sau Rp) sau orizontul C. Nu prezintă orizont Cca.

Soluri cu orizont O sub 20 cm grosime sau orizont A în general slab dezvoltat sau ambele, fără alte orizonturi sau proprietăţi diagnostice (pot să apară trăsături morfogenetice dar acestea sunt foarte slab dezvoltate neîndeplinind criteriile de diagnoză); pot să apară orizonturi hiposalic sau hiponatric; proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm adâncime, orizonturi salic sau natric sub 50 cm adâncime şi orizont vertic asociat orizontului C.

LS RS PS AS ET

Litosol Regosol

Psamosol Aluviosol

Entiantrosol

CER CERNISOLURI Orizont A molic (Am) continuat cu orizont intermediar (AC, AR, Bv sau Bt) având în partea superioară culori cu valori şi crome sub 3,5 (la umed) sau orizont A molic forestalic (Amf) urmat de orizont AC sau Bv (indiferent de culori) şi de orizont Cca în primii 60-80 cm.

Soluri cu acumulare evidentă de materie organică (relativ saturată în baze) având orizont molic şi orizont intermediar (AC, AR, Bv sau Bt) cu culori de orizont molic cel puţin în partea superioară (pe minim 10-15 cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale; sau orizont Amf cu un minim în variaţia valorilor pH şi cele ale gradului de saturaţie în baze, orizont AC sau Bv (indiferent de culori) şi Cca, ultimul în primii 60 – 80 cm. Nu prezintă proprietăţi andice menţionate la andisoluri şi nici proprietăţi gleice (Gr) sau stagnice intense (W) în primii 50 cm specifice hidrisolurilor, ori proprietăţi salsodice intense (sa, na) în primii 50 cm diagnostice pentru salsodisoluri.

KZ CZ FZ RZ

Kastanoziom Cernoziom Faeoziom Rendzină

UMB UMBRISOLURI Orizont A umbric (Au) continuat cu orizont intermediar (AC, AR sau Bv) având în partea superioară culori cu valori şi crome sub 3,5 (la umed).

Soluri cu acumulare evidentă de materie organică (nesaturată în baze) având orizont intermediar (AC, AR sau Bv) cu culori de orizont umbric cel puţin în partea superioară (pe minim 10 -15 cm). Nu prezintă proprietăţi andice menţionate la andisoluri şi nici proprietăţi gleice (Gr) în primii 50 cm sau alte elemente diagnostice. Pot avea orizont O.

NS HS

Nigrosol Humosiosol

Clasa de sol Tipuri genetice de

sol Simbol Denumire

Orizontul sau proprietăţile diagnostice

specifice Succintă caracterizare morfogenetică

Simbol Denumire CAM CAMBISOLURI Orizont B cambic (Bv)

având culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din partea superioară. Nu prezintă orizont Cca în primii 80 cm (exceptând cazul celor afectate de eroziune).

Soluri cu orizont A (Am, Au sau Ao) urmat de orizont intermediar cambic (Bv) cu culori având valori şi crome peste 3,5 (la umed) cel puţin pe feţele agregatelor structurale începând din partea lui superioară; fără orizont Cca în primii 80 cm. Pot prezenta orizont O, orizont vertic sau pelic asociat orizontului Bv. Nu pot prezenta în primii 50 cm proprietăţi stagnice intense (W), proprietăţi gleice (Gr) sau proprietăţi salsodice intense (sa, na) diagnostice pentru hidrisoluri sau salsodisoluri şi nici proprietăţi andice diagnostice pentru andisoluri.

EC DC

Eutricambosol Districambosol

LUV LUVISOLURI Orizont B argic (Bt) având culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din partea superioară; nu se includ solurile cu orizont B argic-natric (Btna).

Soluri cu orizont A (sau A şi E) şi orizont argic (Bt) având culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din partea superioară a orizontului; fără Btna. Pot prezenta orizont O, orizont vertic asociat orizontului B argic (Bty). Nu pot prezenta în primii 50 cm proprietăţi stagnice intense (W), proprietăţi gleice (Gr) sau proprietăţi salsodice intense (sa, na) (neîndeplinind deci condiţia de încadrare la hidrisoluri sau salsodisoluri).

EL LV PL AL

Preluvosol Luvosol

Planosol Alosol

SPO SPODISOLURI Orizont spodic (Bhs, Bs) sau orizont criptospodic (Bcp).

Soluri cu orizont O sau O şi Ao sau Au, urmat direct sau după un orizont E de un orizont spodic; sau soluri cu orizont O sau orizont O şi orizont A în genere foarte humifer, continuându-se cu orizont criptospodic (Bcp). Pot prezenta proprietăţi criostagnice.

EP PD CP

Prepodzol Podzol

Criptopodzol

PEL PELISOLURI Orizont pelic sau orizont vertic începând din primii 20 cm sau imediat sub Ap.

Soluri cu orizont pelic sau orizont vertic care încep de la suprafaţă sau din primii 20 cm şi se continuă până la peste 100 cm. Nu prezintă în primii 50 cm proprietăţi stagnice intense (W), proprietăţi gleice (Gr) sau proprietăţi salsodice intense (sa, na).

PE VS

Pelosol Vertosol

Clasa de sol Tipuri genetice de

sol Simbol Denumire

Orizontul sau proprietăţile diagnostice

specifice Succintă caracterizare morfogenetică

Simbol Denumire AND ANDISOLURI Orizont andic în profil, în

lipsa orizontului spodic. Soluri cu orizont A urmat de orizont intermediar AC, AR sau Bv la care se asociază proprietăţi andice pe cel puţin 30 cm, începând din primii 25 cm. Pot prezenta orizont O.

AN Andosol*

HID HIDRISOLURI Proprietăţi gleice (Gr) sau stagnice intense (W) care încep în primii 50 cm, sau orizont A limnic (Al) ori orizont histic (T) submers.

Soluri cu orizont O (sub 50 cm grosime) şi/sau orizont A urmat fie de un orizont intermediar la care se asociază proprietăţi gleice (Gr) din primii 50 cm (AG, ACG, BvG); fie de un orizont Bt sau de un orizont E şi Bt la care se asociază proprietăţi stagnice intense (W) din primii 50 cm şi continuă pe cel puţin 50 cm (AW, EW, BW sau BtW). Include de asemenea solurile cu orizont A limnic sau T (turbos) submerse.

SG GS LM

Stagnosol Gleiosol

Limnosol

SAL SALSODI-SOLURI

Orizont salic (sa) sau orizont natric (na) în partea superioară a solului (în primii 50 cm) sau orizont Btna.

Soluri cu orizont superior A (ocric sau molic) sau A şi Bv la care se asociază un orizont salic (sa) sau natric (na) în primii 50 cm; sau soluri cu orizont A sau orizont A şi E urmat de un orizont argic-natric (Btna) indiferent de adâncime.

SC SN

Solonceac Soloneţ

HIS HISTISOLURI Orizont folic (O) sau turbos (T) în partea superioară a solului de peste 50 cm grosime sau numai de 20 cm dacă este situat pe orizontul R.

Soluri constând din material organic (orizont folic, O sau orizont turbos, T) cu grosime de peste 50 cm în primii 100 cm ai solului şi care începe din primii 50 cm sau cu grosime de peste 20 cm în cazul situării orizontului (materialului) organic pe un orizont R.

TB FB

Histosol Foliosol

ANT ANTRISOLURI Orizont antropedogenetic sau lipsa orizontului A şi E, îndepărtate prin eroziune accelerată sau decapitare antropică.

Soluri puternic erodate încât la suprafaţă se află resturi din sol (orizont B sau C); sau sol puternic transformat prin acţiune antropică încât prezintă la suprafaţă un orizont antropedogenetic de cel puţin 50 cm grosime sau de cel puţin 30 - 35 cm dacă este scheletic.

ER AT

Erodosol Antrosol

43

Tabel 5.2. Indicator 11 - Principalele caracteristici ale tipurilor de sol (SRTS)

Tipul de sol Simbol Denumire

Caracteristici morfogenetice principale Subdiviziuni principale

PROTISOLURI LS LITOSOLURI Soluri având orizont Ao sau O de cel

puţin 5 cm grosime urmat din primii 20 cm de: - roca compactă continuă (Rn); - material scheletic cu sub 10% pă-mânt fin (Rp) sau orizont scheletic, cu sub 25% material fin (care pot continua până la peste 50 cm adâncime); - material (scheletic) calcarifer cu pes-te 40% carbonat de calciu echivalent.

distric eutric

rendzinic scheletic (prundic)

histic

RS REGOSOLURI Soluri având un orizont A (Am, Au, Ao) dezvoltat în material parental neconsolidat sau slab consolidat cu excepţia materialelor parentale nisipoase, fluvice sau antropogene. Nu prezintă alte orizonturi sau proprietăţi diagnostice (sau sunt prea slab exprimate). Pot fi însă prezente proprietăţi hipostagnice (w), orizont hiposalic sau chiar salic sub 50 cm, sau pot avea un orizont O.

distric eutric

calcaric salinic

stagnic molic

umbric pelic

litic scheletic

PS PSAMOSOLURI Soluri având orizont A (Am, Au, Ao) dezvoltat în material parental nisipos, remaniat eolian, având pe cel puţin primii 50 cm textura grosieră sau grosieră mijlocie (sub 12% argilă). Nu prezintă alte orizonturi diagnostice (sau sunt prea slab exprimate). Se pot asocia proprietăţi salsodice (orizont hiposalic, hiponatric sau chiar salic sau natric sub 50 cm adâncime) şi proprietăţi gleice (orizont Go) sub 50 cm adâncime.

distric eutric

calcaric molic

umbric gleic

sodic salinic

AS ALUVIOSOLURI Soluri constând din material parental fluvic pe cel puţin 50 cm grosime şi având cel mult un orizont A (Am, Au, Ao). Nu prezintă alte orizonturi sau proprietăţi diagnostice, în afară de cel mult orizont vertic asociat orizontului C, proprietăţi salsodice (orizont hiposalic, hiponatric sau chiar salic sau natric sub 50 cm adâncime) şi proprietăţi gleice (orizont Gr) sub 50 cm adâncime.

distric eutric

calcaric molic

umbric entic

vertic prundic

gleic salinic sodic

(alcalic) psamic

pelic coluvic

44

Tipul de sol Simbol Denumire

Caracteristici morfogenetice principale Subdiviziuni principale

ET ENTIANTRO-SOLURI

Soluri în curs de formare dezvoltate pe materiale parentale antropogene având o grosime de cel puţin 50 cm sau numai de minimum 30 cm dacă materialul parental antropogen este scheletic (pe această grosime), fără orizonturi diagnostice în afară de un orizont Ao (cu excepţia celor copertate care pot avea orizont A molic sau umbric).

urbic rudic

garbic spolic mixic

reductic psamic

pelic copertic

litic litoplacic

CERNISOLURI KZ KASTANO-

ZIOMURI Soluri având orizont A molic (Am) cu crome mai mari de 2 (la umed), orizont AC cu valori şi crome sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale şi orizont Cca în primii 125 cm sau pudră friabilă de carbonat de calciu (concentrări de carbonaţi secundari) în primii 100 cm. Sunt excluse solurile formate pe materiale parentale calcarifere. Carbonatul de calciu este, de regulă, prezent de la suprafaţă. Nu pre-

tipic (calcaric) maronic psamic

gleic salinic sodic

zintă alte orizonturi sau proprietăţi diagnostice, în afară de cel mult proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm şi proprietăţi salsodice (sc, ac sau, sub 50 cm, chiar sa, na).

CZ CERNO-ZIOMURI

Soluri având orizont A molic (Am) cu crome ≤ 2 la umed (sau sub 3 la umed în cazul CZ nisipoase cu orizont B), orizont intermediar (AC, Bv, Bt) cu culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară (pe cca. 10-15 cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale şi orizont Cca sau concentrări de pudră friabilă de CaCO3 (carbonaţi secundari) în primii 125 cm (200 cm în cazul texturii grosiere) sau soluri având orizont A molic forestalic (Amf) orizont intermediar (AC sau Bv) indiferent de culoare şi orizont Cca care începe din primii 60 – 80 cm de la suprafaţă. Sunt excluse solurile formate pe materiale parentale calcarifere sau roci calcaroase care apar între 20 şi 50 cm. Pot avea orizont vertic, proprietăţi gleice sub 50 cm adâncime şi proprietăţi salsodice (sc, ac sau, sub 50 cm, chiar sa, na).

tipic psamic

pelic vertic gleic

aluvic calcaric

kastanic cambic

argic greic

maronic salinic sodic

litic

45

Tipul de sol Caracteristici morfogenetice Subtipuri Simbol Denumire principale principale

FZ FAEOZIOMURI Soluri având orizont A molic (Am), orizont intermediar (Bt, Bv, AC) cu culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară (pe cca. 10-15 cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale şi fără orizont Cca sau concentrări de carbonaţi secundari în primii 125 cm (sau primii 200 cm în cazul texturii grosiere). Pelicule argilo-humice în orizontul B şi adesea caractere de hidromorfie când există orizont Bt. Sunt excluse solurile formate pe materiale parentale calcarifere sau roci calcaroase care apar între 20 şi 50 cm. Pot avea orizont vertic, proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm şi proprietăţi stagnice (w sau, sub 50 cm, W).

tipic greic

psamic pelic

vertic gleic

stagnic clinogleic

aluvic cambic

argic calcaric

RZ RENDZINE Soluri având orizont A molic (Am) şi orizont intermediar (AR, Bv, AC) cu culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale, dezvoltate pe materiale parentale calcarifere sau roci calcaroase care apar între 20 şi 50 cm.

calcarică eutrică

cambică scheletică

UMBRISOLURI

NS NIGROSOLURI Soluri având orizont A umbric (Au) cu crome < 2 (la umed) urmat de orizont intermediar (AC, AR, Bv) cu grad de saturaţie în baze sub 53% şi culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale. Pot avea orizont O.

tipic cambic

litic scheletic

aluvic

HS HUMOSIO-SOLURI

Soluri având orizont A umbric (Au) cu crome < 2 (la umed), dar conţinând materie organică humificată segregabilă de partea minerală silicatică, urmat de orizont intermediar (AC, AR, B) cu grad de saturaţie în baze sub 53% şi culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) în partea superioară. Prezintă de regulă orizont At.

tipic cambic

litic scheletic

46

Tipul de sol Caracteristici morfogenetice Subtipuri Simbol Denumire principale principale CAMBISOLURI

EC EUTRICAMBO-SOLURI

Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, Am) urmat de orizont intermediar cambic (Bv) cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) cel puţin pe feţele agregatelor structurale începând din partea superioară; proprietăţi eutrice în ambele orizonturi. Nu prezintă orizont Cca în primii 80 cm. Pot prezenta orizont O şi orizont vertic sau pelic şi proprietăţi stagnice, gleice şi andice, dar la adâncimi mai mari sau cu intensităţi care nu permit încadrarea la hidrisoluri sau andisoluri.

tipic molic

psamic pelic

vertic andic gleic

stagnic aluvic

litic scheletic

rodic salinic

sodic (alcalic) DC DISTRICAMBO-

SOLURI Soluri având orizont A ocric sau umbric (Ao, Au) urmat de orizont intermediar cambic (Bv) cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) cel puţin pe feţele agregatelor structurale începând din partea superioară; proprietăţi districe de la suprafaţă şi cel puţin pana in prima parte a orizontului B. Pot prezenta orizont O, orizont Bv cu acumulare de Al2O3 şi proprietăţi andice de intensităţi sau la adâncimi care nu permit încadrarea la andosoluri.

tipic umbric psamic

andic prespodic

litic scheletic

aluvic gleic

LUVISOLURI EL PRELUVO-

SOLURI Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, Am) urmat de orizont intermediar argic (Bt) având culori cu valori peste 3,5 (la umed) cel puţin pe feţele agregatelor structurale începând din partea superioară şi grad de saturaţie în baze (V) peste 53%. Pot prezenta orizont vertic, orizont Cca sau concentrări de carbonaţi secundari în primii 125 cm, orizont O şi proprietăţi stagnice intense (W) sub 50 cm sau proprietăţi gleice ( Gr) sub 50 cm.

tipic molic

roşcat rodic

psamic pelic

vertic stagnic

gleic calcic

litic scheletic

sodic (alcalic) LV LUVOSOLURI Soluri având orizont A ocric (Ao) urmat de

orizont eluvial E (El sau Ea) şi orizont B argic (Bt) cu grad de saturaţie în baze (V) peste 53% cel puţin într-un suborizont din partea superioară; nu prezintă schimbare texturală bruscă (între E şi Bt pe < 7,5cm).

tipic umbric roşcat rodic

calcic rezicalcaric

psamic

47

Tipul de sol Caracteristici morfogenetice Subtipuri Simbol Denumire principale principale

LUVOSOLURI

(continuare)

Pot să prezinte, pe lângă orizonturile menţionate, orizont O, orizont vertic, proprietăţi stagnice intense (W) sub 50 cm, proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm, schimbare texturală semibruscă (pe 7,5-15 cm) sau trecere glosică (albeluvică).

vertic albic

glosic planic

stagnic gleic

litic scheletic

solodic (sodic)

PL PLANO-SOLURI

Soluri având orizont A ocric urmat de orizont eluvial E (El sau Ea) şi orizont B argic (Bt) prezentând schimbare texturală bruscă (între E şi Bt pe < 7,5 cm). Pot să prezinte orizont O, orizont vertic şi proprietăţi stagnice intense (W).

tipic albic

vertic stagnic

solodic (sodic)

AL ALOSOLURI Soluri având orizont A ocric sau umbric (Ao, Au) urmat direct sau după un orizont eluvial (E), de orizont B argic (Bt) având proprietăţi alice pe cel puţin 50 cm, între 25 şi 125 cm adâncime (sau pe cel puţin jumătate din orizont dacă apare orizont R sau C la adâncime mai mică). Poate prezenta orizont organic sau proprietăţi stagnice moderate (w) sau intense (W) sub 50 cm adâncime.

tipic umbric

preluvic albic

stagnic cambiargic

litic scheletic

SPODISOLURI EP PRE-

PODZOLURI Soluri având orizont A ocric sau umbric (Ao, Au) urmat de orizont B spodic feriiluvial (Bs). Pot avea un orizont Es discontinuu şi pot prezenta orizont organic nehidromorf O (folic) sub 50 cm grosime.

tipic umbric

histic litic

scheletic PD PODZOLURI Soluri având orizont O şi/sau A ocric sau

umbric (Ao, Au) urmat de orizont eluvial albic (Ea) şi orizont B spodic, humico-feriiluvial sau feriiluvial (Bhs, Bs). Pot prezenta orizont organic nehidromorf O (folic) sub 50 cm grosime şi proprietăţi criostagnice.

tipic umbric

feriluvic histic

criostagnic litic

scheletic CP CRIPTO-

PODZOLURI Soluri având orizont O şi/sau orizont A foarte humifer urmat de orizont B criptospodic (Bcp) humifer. Pot prezenta orizont organic nehidromorf O (folic) sub 50 cm grosime.

tipic histic

litic scheletic

PELISOLURI PE PELOSOLURI Soluri având orizont pelic la suprafaţă sau

de la cel mult 20 cm (sub stratul arat) ce se continuă până la cel puţin100 cm; conţin peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel puţin 100 cm adâncime.

tipic brunic

argic gleic

stagnic

48

Tipul de sol Caracteristici morfogenetice Subtipuri Simbol Denumire principale principale VS VERTO-

SOLURI Soluri având orizont vertic de la suprafaţă sau de la cel mult 20 cm (sub stratul arat) ce se continuă până la cel puţin 100 cm; conţin peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel puţin 100 cm adâncime.

tipic brunic

stagnic gleic

nodulocalcaric salinic

sodic (alcalic) ANDISOLURI AN ANDO-

SOLURI Soluri având orizont A (Am, Au, Ao) urmat de orizont intermediar (AC, AR, Bv) la care se asociază proprietăţi andice pe cel puţin 30 cm grosime începând din primii 25 cm ai solului mineral. Nu prezintă alte orizonturi sau proprietăţi diagnostice sau acestea sunt prea slab exprimate. Poate avea orizont O sau T.

distric eutric

umbric molic

cambic litic

scheletic histic

HIDRISOLURI GS GLEIO-

SOLURI Soluri având orizont O şi/sau orizont A (Am, Ao, Au) şi proprietăţi gleice (orizont Gr) care apar în profil din primii 50 cm ai solului mineral. Nu îndeplinesc condiţiile diagnostice de a fi solonceac sau soloneţ (fără orizont sa sau na în primii 50 cm) sau histosol (cu orizont T peste 50 cm grosime).

distric eutric

calcaric molic

cernic umbric cambic psamic

pelic aluvic histic tionic

LM LIMNO-SOLURI

Soluri subacvatice (din lacuri de mică adâncime) având orizont A limnic sau orizont histic sau turbos (T) submers, cu grosime sub 50 cm.

distric eutric

calcaric entic

psamic pelic

salinic histic tionic

SG STAGNO-SOLURI

Soluri având orizont A ocric (Ao) sau orizont A ocric şi orizont eluvial E (Ao+El sau Ea) urmate de orizont B argic (Bt) la care se asociază proprietăţi stagnice intense (orizont W) începând de la suprafaţă sau din primii 50 cm ai solului mineral şi care continuă pe cel puţin 50 cm grosime. În mod frecvent apar con-creţiuni ferimanganice. Nu prezintă schimbare texturală bruscă (între E şi Bt) pe cel mult 7,5 cm (diagnostică pentru planosoluri). Pot prezenta orizont vertic asociat orizontului B,

tipic luvic albic

vertic gleic

planic histic

orizont histic (sub 50 cm grosime) şi proprietăţi gleice sub 50 cm adâncime.

49

Tipul de sol Caracteristici morfogenetice principale Subtipuri Simbol Denumire principale SALSODISOLURI SC SOLONCEA-

CURI Soluri având orizont A ocric sau A molic (Ao, Am) şi orizont intermediar la care se asociază orizont salic (sa) în primii 50 cm. Pot avea orizont calcic, cambic, vertic, natric, hiponatric şi proprietăţi gleice în primii 100 cm.

tipic cu sodă calcaric

molic sodic vertic gleic

psamic pelic

SN SOLONEŢURI Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, Am) urmat direct sau după un orizont eluvial E (El, Ea) de un orizont argic-natric (Btna) indiferent de adâncime; sau soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, Am) urmat de orizont intermediar natric (na) de la suprafaţă sau în primii 50 cm ai solului. Pot avea orizont calcic, orizont salic sub 50 cm adâncime şi proprietăţi gleice din primii 100 cm. (Pentru soloneţurile entice se poate folosi denumirea de sodosol).

tipic calcaric

molic luvic albic

salinic stagnic

gleic solodic

entic psamic

pelic HISTISOLURI

TB HISTO-SOLURI

Soluri constând din material organic (orizont organic hidromorf histic sau turbos T) cu o grosime de cel puţin 50 cm (cel puţin 40 cm pentru T sapric sau hemic şi cel puţin 60 cm pentru T fibric) în primii 100 cm ai solului, orizontul T începând în primii 50 cm de la suprafaţă.

distric eutric

salinic teric

tionic

FB FOLIO-SOLURI

Soluri constând din material organic (orizont organic nehidromorf sau folic, O) cu grosime de cel puţin 50 cm sau de minimum 20 cm dacă este situat direct pe rocă (R).

distric eutric

litic

ANTRISOLURI

ER ERODO-SOLURI

Soluri puternic erodate sau decopertate ca urmare a acţiunii antropice astfel că orizonturile rămase nu permit încadrarea într-un anumit tip de sol. De regulă, prezintă la suprafaţă un orizont Ap provenit din orizont B sau C, sau din AC sau AB având sub 20 cm grosime. Sedimentele (materialele parentale) scoase la zi prin eroziune sau prin decopertare sunt considerate roci şi încadrate ca atare. (Pentru erodosolurile rezultate prin decopertare se poate folosi denumirea de decosol).

cambic argic andic

spodic calcaric psamic

pelic stagnic

litic scheletic

eutric

50

Tipul de sol Caracteristici morfogenetice principale Subtipuri

Simbol Denumire principale

AT ANTRO-SOLURI

Soluri având orizont superior antropedogenetic de cel puţin 50 cm grosime (format prin transformarea unui orizont sau strat al solului prin fertilizare îndelungată şi lucrare adâncă sau prin acreţie) format ca urmare a unei lungi perioade de cultivare şi irigare.

hortic antracvic

psamic pelic

calcaric eutric distric

Notă: 1. În cazul studiilor de sol în scopuri forestiere formele de humus pot să fie folosite

pentru separarea de subtipuri de sol. 2. Pe lângă subdiviziunile principale ale tipurilor de sol prevăzute în tabelul 5.2.

(indicator 11) pot să fie utilizate, dacă este cazul, şi alte calificative existente în tabelul 5.3.

3. Pot să fie asociate, dacă este cazul, de regulă 2 – 3 calificative (subdiviziuni) principale.

Tabel 5.3. Definiţiile diferitelor subdiviziuni specifice (calificative) ale tipurilor genetice de sol utilizate la stabilirea subtipului de sol

albic ab Sol având orizont eluvial albic (Ea) de minimum 10 cm (cu excepţia cazurilor în care a fost subţiat prin includere în stratul arat). Se aplică la Luvosoluri.

alcalic ac vezi sodic alic ai Sol având proprietăţi alice în Bt pe grosime mai mică decât

cea diagnosticată pentru alosol. Se aplică la Luvisoluri. aluvic al Sol format pe seama unor materiale parentale fluvice (în lunci,

terase recente, zone de divagare etc.); nu se aplică la Aluviosoluri.

andic an Sol având material amorf (provenit din rocă sau materialul parental) cel puţin în unul dintre orizonturi, fără a îndeplini parametrii necesari pentru proprietăţi andice ca să poată fi încadrat la Andosol.

antracvic aq Sol având proprietăţi antracvice. Se aplică la Antrosoluri. amfigleic ag Sol stagnic şi gleic în acelaşi timp (stagnic în partea

superioară şi gleic în partea inferioară a solului). argic ar Sol având orizont B argic (Bt); nu se aplică la Luvisoluri. brunic br Sol (Pelosol sau Vertosol) având în orizontul superior culori

relativ deschise, cu crome peste 2.

51

calcaric ka Sol având carbonaţi de la suprafaţă sau din primii 50 cm (face efervescenţă la adăugare de acid clorhidric 1:3); proxicalcaric cu carbonaţi în primii 20 cm, epicalcaric cu carbonaţi în intervalul 20 - 50 cm. În cazul Litosolurilor este suficientă prezenţa rocii parentale calcaroase. În cazul solurilor aparţinând unor tipuri de sol care nu au în mod normal carbonaţi pe profil sau în partea superioară a solului, dar care au fost secundar carbonatate pe diferite căi, se folosesc termenii secundar-proxicalcaric şi secundar-epicalcaric după cum carbonaţii apar doar în primii 20 cm sau în primii 50 cm.

calcic ca Sol având orizont carbonato-acumulativ sau calcic (Cca) sau pudră friabilă de CaCO3 în primii 125 cm (sau în primii 200 cm în cazul texturilor grosiere).

cambic cb Sol având orizont B cambic (Bv); nu se aplică la Cambisoluri. cambiargic cr Sol având orizont B cu caractere de orizont cambic în prima

parte şi de orizont argic în a doua parte; se aplică la Alosoluri. carbonato-sodic (cu sodă)

so Solonceac sau Soloneţ (Salsodisoluri) caracterizate prin prezenţa sodei (carbonat şi bicarbonat de sodiu) cu conţinut mai mare de 10 mg (0,33 me) la 100 g sol.

cernic ce Sol având orizont molic care se continuă cu culori de orizont molic în prima parte a orizontului intermediar. Se aplică la Gleiosol.

clinogleic cl Sol cu stagnogleizare (w) din primii 50 cm şi gleizare (Go) în primii 200 cm, excesul de apă fiind provenit atât din precipitaţii sau izvoare de coastă, cât mai ales prin curgere (prelingere) laterală prin orizonturile profilului de sol situat pe versant.

cloruro-sulfatic

Solonceac tipic caracterizat prin acumulare intensă de săruri "neutre" (cloruri, sulfaţi). (Se pot separa: Solonceac cloruric, Solonceac sulfatic).

coluvic co Sol dezvoltat pe material parental fluvic coluvial nehumifer (de peste 50 cm grosime pe versanţi sau la baza versanţilor). Se aplică la Aluviosoluri.

copertic ct Sol (în genere din tipul Entiantrosol) acoperit cu material de sol humifer (de regulă orizont A molic) de peste 10 - 15 cm grosime.

criostagnic cs Sol cu proprietăţi criostagnice în profil. Se aplică la soluri din zona montană rece (înaltă).

cu sodă so vezi carbonatosodic distric di Sol având proprietăţi districe cel puţin în orizontul superior. (În

cazul Litosolului este necesară şi rocă parentală necalcaroasă, iar în cazul Limnosolului orizont A limnic cu peste 3% materie organică). Nu se aplică la Cambisoluri şi la soluri care prin definiţie sunt acide (Umbrisoluri, Spodisoluri, Alosoluri).

52

entic en Sol având dezvoltare extrem de slabă (incipientă) sau neîndeplinind integral atributele tipului (la Aluviosol entic orizontul A este sub 20 cm grosime sau lipseşte; la Soloneţ entic orizontul natric apare de la suprafaţă şi nu se constată un orizont argic-natric - Btna; la Limnosol entic orizontul A limnic prezintă sub 3% materie organică fin divizată).

eutric eu Sol având proprietăţi eutrice cel puţin în orizontul de suprafaţă; fără carbonaţi. În cazul Litosolului şi fără rocă parentală calcaroasă iar în cazul Limnosolului cu orizont A limnic având peste 3% materie organică. Nu se aplică la Cernisoluri, Argiluvisoluri, Salsodisoluri, Vertisoluri.

feriluvic fe Sol (Spodisol) având orizont spodic feriiluvial (Bs) în care raportul Fe:C organic este peste 6. Se aplică la Podzol.

garbic ga Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene garbice (deşeuri predominant organice).

gleic gc Sol având proprietăţi gleice (orizont Gr) între 50 şi 100 cm (este întotdeauna mezogleic, Gr apărând în intervalul 50 - 100 cm); se poate utiliza termenul de batigleic, cu Gr între 100 - 200 cm la varietatea de sol).

glosic gl Sol având orizont eluvial care pătrunde în limbi în orizontul B (E + B) (trecere glosică sau albeluvică).

greic gr Sol având suborizont Ame (partea inferioară a orizontului Am "pudrată" cu granule de cuarţ fără pelicule de coloizi, vizibile pe suprafaţa agregatelor structurale la uscare şi structură poliedrică mare subangulară sau nuciformă). Se aplică la Faeoziomuri si Cernoziomuri; în solurile cultivate Am poate avea crome > 2. Reprezintă un caracter slab luvic.

histic (turbos)

tb Sol având orizont O (folic) de 20 - 50 cm grosime la suprafaţă (în cazul Litosolului histic, orizont O de 5 - 20 cm grosime situat direct pe rocă compactă R) sau sol având orizont T (turbos) de 20 - 50 cm grosime la suprafaţă sau în primii 50 cm.

hortic ho Sol având orizont A hortic (de peste 50 cm grosime). Se aplică la Antrosoluri.

kastanic kz Cernoziomuri calcarice având crome de 2 la umed (În genere se găsesc în condiţii climatice mai puţin umede şi relativ calde şi au profil de sol mai puţin profund decât celelalte cernoziomuri; fac tranziţia spre Kastanoziomuri).

litic li Sol cu rocă compactă consolidată (orizont R) continuă în profilul de sol (epilitic orizont R între 20 - 50 cm, mezolitic între 50 - 100 cm, batilitic între 100 - 150 cm); prin termenul "litic" simplu se subînţelege epilitic.

litoplacic lp Sol cu strat compact artificial (pavat, betonat, pietruit, asfaltat etc.) continuu; subdiviziuni cal la “litic”.

luvic lv Sol cu orizont eluvial luvic (El) şi orizont B argic (Bt) sau argic-natric (Btna). Se aplică la Stagnosol şi Soloneţ.

53

mixic mi Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene mixice.

maronic mr Sol cu orizont Am forestalic (Amf); se aplică la Kastanoziomuri şi Cernoziomuri.

molic mo Sol având orizont A molic (Am); nu se aplică la solurile ce fac parte din clasa Cernisolurilor.

nodulo-calcaric

nc Vertisol care prezintă noduli calcaroşi diseminaţi în masa solului în primii 100 cm.

pelic pe Sol având textură foarte fină cel puţin în primii 50 cm; nu se aplică la Pelisoluri.

planic pl Sol cu schimbare texturală bruscă între orizontul eluvial E (El sau Ea) şi orizontul B argic (Bt) pe 7,5 - 15 cm.

preluvic el Sol cu orizont B argic (Bt) slab conturat şi fără orizont eluvial (E) (se aplică la Alosoluri).

prespodic ep Sol acid (Districambosol, Nigrosol) cu orizont B cambic (Bv) prezentând acumulare de sescvioxizi (îndeosebi Al2O3), fără a îndeplini integral parametrii de orizont spodic.

prundic pr vezi scheletic psamic ps Sol având textură grosieră cel puţin în primii 50 cm; nu se

aplică la Psamosol reductic re Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale

antropogene reductice. rendzinic rz Sol având saturaţie în baze peste 53% şi material parental

reprezentat prin depozit scheletic calcarifer sau provenit dintr-o rocă parentală calcaroasă, caracterul scheletic începând din primii 20 cm. Pământul fin al solului poate să conţină carbonaţi. Se aplică la Litosol (Litosol rendzinic).

rezicalcaric rk Sol care prezintă orizont C cu carbonaţi reziduali începând din primii 125 cm. Se aplică la Preluvosol, Luvosol şi unele Cernisoluri.

rodic ro Sol cu orizont B având în partea inferioară şi cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%) în parte superioară culori în nuanţe de 5YR şi mai roşii.

roşcat rs Sol cu orizont B argic (Bt) având în partea inferioară şi cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%) în parte superioară culori în nuanţe de 7,5YR.

rudic ru Entiantrosol având material parental (antropogen) scheletic de cel puţin 30 cm grosime începând de la suprafaţă sau imediat sub suprafaţă.

salinic sc Sol având orizont sc (salinizat sau hiposalic) în primii 100 cm sau orizont sa (salic) între 50 - 100 cm. În funcţie de adâncimea apariţiei orizontului cu săruri poate fi proxihiposalic, epihiposalic, mezohiposalic (0 - 20, 20 - 50, 50 - 100 cm) sau episalic şi mezosalic (20 – 50 cm, 50 - 100 cm). Vezi şi tabelul 6.5.

salsodic ss Sol salinic şi sodic în acelaşi timp.

54

scheletic qq Sol cu caracter scheletic (cu peste 75% schelet ) având orizonturi A, E sau B excesiv scheletice. Poate fi proxischeletic, epischeletic, mezoscheletic sau batischeletic după adâncimea la care începe orizontul scheletic (de peste 25 cm grosime) şi anume în intervalele 0 - 20, 20 - 50, 50 - 100 şi respectiv 100 - 200 cm. În cazul că este format pe pietriş fluviatil poate fi denumit prundic şi respectiv proxiprundic, epiprundic, mezoprundic, batiprundic. Cernoziomurile prundice pot fi denumite şi brancioguri, iar litosolurile prundice prundosoluri.

sodic ac Sol având orizont ac (alcalizat sau hiposodic) în primii 100 cm sau orizont na (natric) între 50 - 100 cm. În funcţie de adâncimea apariţiei orizontului cu Na schimbabil poate să fie proxihiposodic, epihiposodic, mezohiposodic (0 - 20, 20 - 50 şi respectiv 50 - 100 cm) sau mezosodic (50 - 100 cm). Vezi şi tabelul 6.6.

solodic sd Soloneţ cu orizont eluvial (E luvic sau E albic) cu grosime de peste 15 cm sau Planosoluri cu Bt hiponatric.

spodic sp Erodosol cu orizont spodic sau rest de orizont spodic la suprafaţă.

spolic sl Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene spolice.

stagnic st Sol având proprietăţi hipostagnice (orizont w) în primii 100 cm sau proprietăţi stagnice intense (orizont stagnic W) între 50 şi 200 cm. Poate să fie mezostagnic dacă W este situat între 50 şi 100 cm sau proxihipostagnic, epihipostagnic, mezohipostagnic dacă orizontul w începe între 0 - 20, 20 - 50 sau 50 - 100 cm respectiv.

teric te Histosol având orizont mineral de peste 30 cm grosime situat în primii 100 cm.

tionic to Sol având orizont sulfuratic în primii 125 cm. tipic ti Sol care reprezintă conceptul central al tipului de sol; nu

prezintă atributele specifice celorlalte subdiviziuni ale tipului respectiv. În cazul Pelosolului şi Vertosolului, orizont A cu crome egale sau sub 2, iar în cazul Alosolului şi Planosolului este prezent orizontul El, în ultimul caz chiar cu proprietăţi stagnice moderate (Elw).

umbric um Sol având orizont A umbric (Au); nu se aplică la Umbrisoluri. urbic ur Entiantrosol care se dezvoltă pe materiale parentale

antropogene urbice. vertic vs Sol având orizont vertic situat între baza orizontului A (sau E

dacă există) şi 100 cm.

55

5.4. Suprafeţe fără soluri sau cu soluri cu destinaţie specială (neagricolă sau nesilvică)

TERENURI CU SOLURI AVÂND ALTĂ FOLOSINŢĂ DECÂT CEA AGRICOLĂ SAU SILVICĂ TERENURI CU DRUMURI ŞI CĂI FERATE

Drum naţional, judeţean, comunal Drum de exploatare Cale ferată

TERENURI CU CONSTRUCŢII ŞI ALTE AMENAJĂRI

Intravilan (teren construibil) Teren de sport Aeroport Cimitir Parc şi zonă de agrement Clădiri şi curţi izolate Canale, şanţuri Diguri şi taluze

TERENURI CU APE ŞI APE CU STUF

Râuri şi pâraie Lacuri şi bălţi Canale cu apă Iazuri şi eleşteie Mocirle şi smârcuri Ape cu vegetaţie de mlaştină Terenuri amenajate agropiscicol

TERENURI NEPRODUCTIVE (NATIVE SAU CVASINATIVE)

Stâncării (rocă compactă la zi) Pietriş, prundiş, grohotiş, bolovăniş (inclusiv în circuri glaciare) Sedimente (recent aduse) la zi Albie de râu Renie, zona dig-mal (inundabilă frecvent) Plajă (cu nisip, pietriş, stânci) Nisip de dună mobil, nisip semifixat Ravenă Bad land Crustă de săruri

TERENURI DEGRADATE INTENS ANTROPIC (NEPRODUCTIVE)

Halde de steril, zgură, cenuşă Depozite (grămezi) de gunoi, deşeuri, rebuturi Gropi, cariere Bataluri (cu reziduuri diverse, ţiţei etc.) Terenuri poluate intens cu substanţe chimice, ţiţei etc.) Terenuri degradate intens prin exploatări miniere, petroliere etc.)

56

6. CHEI DE DETERMINARE A SOLURILOR

Pentru identificarea solurilor se folosesc cheile prezentate în capitolul 6 pentru încadrarea la nivel superior şi indicatorii redaţi în tabelele din capitolul 7 pentru încadrarea taxonomică la nivel inferior

Primul pas în procedura de încadrare taxonomică a unui sol constă în compararea

caracteristicilor solului respectiv cu criteriile menţionate în cheia pentru determinarea claselor de soluri (tabel 6.1). Compararea criteriilor se face în ordinea din tabelul 6.1, eliminându-se pe rând situaţiile care nu se potrivesc solului respectiv; el va aparţine primei clase de soluri pentru care sunt îndeplinite criteriile specificate în cheie (tabel 6.1) înscrise în ordinea tăriei lor discriminatoare din punct de vedere taxonomic.

Pasul următor este stabilirea tipului (genetic) de sol care se realizează folosind cele

12 chei corespunzătoare celor 12 clase de soluri (tabelele 6.2.1 - 6.2.12). După stabilirea clasei de soluri (conform primului pas), se trece la cheia de determinare corespunzătoare clasei respective şi se procedează în acelaşi fel ca la primul pas până ce se identifică primul tip de sol din cheia menţionată ale cărui criterii se potrivesc cu caracteristicile solului respectiv (în chestiune). Acesta reprezintă tipul de sol căruia îi aparţine solul în chestiune.

Pasul al 3-lea îl reprezintă stabilirea subtipului de sol care se realizează cu ajutorul

tabelului 5.3, în care sunt înscrise şi definite calificativele (subdiviziunile) care pot să fie luate în considerare la subîmpărţirea tipului de sol. În acest scop se aleg una, două sau trei (rar mai multe) calificative - cele mai importante sau reprezentative - pe care le îndeplineşte solul în chestiune; aceste calificative se adaugă denumirii tipului de sol şi (ansamblul lor) constituie subtipul de sol.

Se subliniază că în cazul cheilor pentru clasă şi tipul de sol (pasul 1 şi 2), solul în chestiune nu se poate încadra decât la o singură poziţie, celelalte fiind excluse. În cazul subtipului de sol (pasul 3), dimpotrivă, se pot alege mai multe calificative, pentru a caracteriza cât mai bine solul; totuşi trebuie avut în vedere că subtipul tipic exclude alte calificative şi că unele dintre calificativele menţionate la fiecare tip de sol se exclud reciproc. În ceea ce priveşte ordinea de înscriere a calificativelor se recomandă să se înceapă cu cele de evoluţie şi să se continue cu cele de tranziţie şi dacă este cazul cu cele speciale.

În continuare, încadrarea la nivelul inferior al taxonomiei se realizează folosind indicatorii şi definiţiile (parametrii) lor redate în capitolul 7 (indicatorii 13 - 19 pentru varietatea de sol, indicatorii 23 - 25 pentru specia de sol, indicatorii 21a, 21b şi 22 pentru familia de sol şi indicatorii 26, 27, 20, 28 şi 29 pentru varianta de sol).

57

Tabel 6.1 Cheie pentru determinarea claselor de sol S O L U R I

▼ Cu orizont T (histic sau turbos) sau O (folic) de peste 50 cm grosime în primii 100 cm şi care începe în primii 50 cm sau de peste 20 cm grosime în cazul situării pe orizont R.

►

HISTISOLURI

(HIS) (vezi tabel 6.2.6)

▼ Alte soluri fără orizonturi diagnostice specifice având:

- rocă compactă (Rn, Rp) începând din primii 5-20 cm (dacă apare în primii 4 cm se consideră rocă la zi); sau

- material scheletic calcarifer cu peste 40% CaCO3 echivalent începând din primii 5 - 20 cm; sau

- strat cu caracter scheletic (qq) începând din primii 5 – 20 cm;

- orizont A urmat de material neconsolidat (orizont C).

Pot să apară orizont vertic asociat orizontului C, sub 50 cm adâncime proprietăţi gleice (Gr), proprietăţi stagnice (w) sau salsodice (orizonturi sc, ac sau sub 50 cm chiar sa, na).

►

PROTISOLURI (PRO)

(vezi tabel 6.2.9)

▼ Alte soluri având orizont antropedogenetic (intens modificat antropic) de cel puţin 50 cm grosime sau soluri al căror orizont A şi E (după caz) au fost îndepărtate prin eroziune accelerată sau decopertare, la suprafaţă aflându-se resturi de orizont B sau C.

►

ANTRISOLURI (ANT)

(vezi tabel 6.2.2)

▼ Alte soluri având proprietăţi salsodice intense, adică orizont salic (sa) sau natric (na) în primii 50 cm (asociate unui orizont A sau Bv) sau soluri având orizont argic-natric (Btna).

►

SALSODISOLURI

(SAL) (vezi tabel 6.2.10)

▼ Alte soluri având orizont spodic (Bhs, Bs) sau criptospodic (Bcp).

► SPODISOLURI (SPO)

(vezi tabel 6.2.11) ▼

Alte soluri având orizont andic pe cel puţin 30 cm grosime începând din primii 25 cm asociate orizontului A sau celui intermediar AC, AR sau Bv. Pot avea orizont organic, dar nu pot avea orizont spodic.

►

ANDISOLURI

(AND) (vezi tabel 6.2.1)

▼

58

Alte soluri având: - orizont gleic (Gr) sau orizont stagnic intens (W)

începând din primii 50 cm asociate altor orizonturi, fără să aibă proprietăţi salsodice intense (sa, na) în primii 50 cm;

- sau soluri cu orizont A limnic ori orizont histic (T), submerse.

►

HIDRISOLURI

(HID) (vezi tabel 6.2.5)

▼ Alte soluri având orizont vertic (y) sau pelic (z) începând din primii 20 cm şi care se continuă până la peste 100 cm.

►

PELISOLURI (PEL)

(vezi tabel 6.2.8)

▼ Alte soluri cu orizont A molic (Am) şi orizont subiacent (AC, AR, Bv sau Bt) cu culori de orizont molic cel puţin în partea superioară (pe 10-15 cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale sau cu Orizont molic forestalic (Amf), AC sau Bv (indiferent de culoare) şi orizont Cca care începe în primii 60 -–80 cm de la suprafaţă. Nu prezintă orizont andic specific andisolurilor şi nici orizont (proprietăţi) gleic (Gr) sau orizont stagnic (W) în primii 50 cm, caracteristice hidrisolurilor sau proprietăţi salsodice intense (sa, na) în primii 50 cm, diagnostice pentru salsodisoluri.

►

CERNISOLURI (CER)

(vezi tabel 6.2.4)

▼ Alte soluri cu orizont A umbric (Au) şi orizont subiacent (AC, AR, Bv) cu culori de orizont umbric cel puţin în partea superioară (pe 10-15 cm). Nu prezintă orizont andic specific andisolurilor şi nici orizont gleic în primii 50 cm sau alte elemente diagnostice. Pot avea orizont O.

►

UMBRISOLURI (UMB)

(vezi tabel 6.2.12)

▼ Alte soluri cu orizont B argic (Bt) având culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din partea superioară. Nu prezintă orizont (proprietăţi) gleic (Gr), orizont stagnic intens (W) sau proprietăţi salsodice intense (sa, na) în primii 50 cm.

►

LUVISOLURI

(LUV) (vezi tabel 6.2.7)

▼ Alte soluri cu orizont B cambic (Bv) având culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din partea superioară. Nu prezintă orizont (proprietăţi) gleic (Gr), orizont stagnic intens (W) sau proprietăţi salsodice intense (sa, na) în primii 50 cm.

►

CAMBISOLURI

(CAM) (vezi tabel 6.2.3)

59

6. 2. CHEI PENTRU DETERMINAREA TIPURILOR ŞI SUBTIPURILOR DE SOL

Tabel 6. 2. 1. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Andisolurilor (AND)

ANDOSOLURI

Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative) (vezi tabelul 5.3)

AN distric di AN eutric eu AN umbric um Toate AND. AN molic mo AN cambic cb AN litic li AN scheletic qq

ANDOSOL (AN) (În viitor se vor separa:

SILANDOSOL ALUANDOSOL)

AN histic tb

Tabel 6. 2. 2. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Antrisolurilor (ANT)

ANTRISOLURI Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative) (vezi tabelul 5.3)

ER cambic cb ER argic ar

ANT rezultate prin decapitarea ER andic an solului, prin eroziune puternică ER spodic sp sau decopertare; la suprafaţă ER calcaric ka apare orizont B sau C sau AC ER psamic ps ori AB sub 20 cm grosime ER pelic pe ER stagnic st ER litic li

►ERODOSOL (ER)

ER scheletic qq ER eutric eu

Alte ANT (având orizont antro- AT hortic ho pogenetic de cel puţin 50 cm

ANTROSOL (AT) AT antracvic aq

grosime) AT psamic ps AT pelic pl AT calcaric ka AT eutric eu AT distric di

HISTISOLURI(HIS)

(vezi tabel 6.2.6)

PROTISOLURI(PRO)

(vezi tabel 6.2.9)

SALSODISOLURI(SAL)

(vezi tabel 6.2.10)

SPODISOLURI (SPO)

(vezi tabel 6.2.11) CERNISOLURI

(CER) (vezi tabel 6.2.4)

PELISOLURI (PEL)

(vezi tabel 6.2.8)

UMBRISOLURI(UMB)

(vezi tabel 6.2.12)

LUVISOLURI (LUV)

(vezi tabel 6.2.7)

CAMBISOLURI(CAM)

(vezi tabel 6.2.3)

60

Tabel 6. 2. 3. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Cambisolurilor (CAM)

CAMBISOLURI

Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative) (vezi tabelul 5.3)

EC tipic ti

EC molic mo

EC psamic ps

EC pelic pe

EC vertic vs

EC andic an

CAM cu proprietăţi eutrice EC gleic gc

EC stagnic st

EC aluvic al

EC litic li

EC scheletic qq

EUTRICAMBOSOL

(EC)

EC rodic ro

EC salinic sc

EC sodic ac

DC tipic ti

DC umbric um

DC psamic ps

DC andic an

Alte CAM (cu proprietîţi districe) DC prespodic ep

DC litic li

DC scheletic qq

DISTRICAMBOSOL

(DC)

DC aluvic al

DC gleic gc

61

Tabel 6. 2. 4. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Cernisolurilor (CER)

CERNISOLURI

Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative) (vezi tabelul 5.3)

RZ calcarică ka RZ eutrică eu RZ cambică cb RZ scheletică qq

CER dezvoltate din calcare sau materiale parentale calcarifere care apar între 20 şi 50 cm adâncime.

RENDZINA

(RZ)

Alte CER având orizont Am cu KZ tipic ti crome mai mari de 2 şi orizont KZ maronic mr Cca sau concentrări de KZ psamic ps carbonaţi secundari în primii 125 cm; de regulă CaCO3 prezent din primii centimetri.

KASTANOZIOM (KZ) KZ gleic

KZ salinic KZ sodic

gc sc ac

Alte CER având orizont Am cu CZ tipic ti crome egale sau mai mici de 2 şi orizont Cca sau concentrări de carbonaţi secundari în primii 125 cm (în cazul CER cu textură grosieră, croma orizontului A poate fi sub 3, iar carbonaţii, de regulă reziduali, pot apare până la adâncimi de 200 cm).

CERNOZIOM (CZ)

CZ psamic CZ pelic CZ vertic CZ glei CZ aluvic Cz calcaric Cz kastanic Cz maronic Cz cambic

ps pe vs gc al

ka kz mr cb

CZ argic ar CZ greic gr CZ salinic sc

CZ sodic CZ litic

ac li

Alte CER (fără orizont Cca sau FZ tipic ti concentrări de carbonaţi FZ greic gr secundari în primii 125 cm sau FZ psamic ps 200 cm în cazul texturii FZ pelic pe grosiere). FZ vertic vs FZ gleic gc FZ stagnic st

FAEOZIOM (FZ)

FZ clinogleic cg FZ aluvic al FZ cambic cb FZ argic ar FZ calcaric ka

62

Tabel 6. 2. 5. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Hidrisolurilor (HID)

HIDRISOLURI

Tipuri Subdiviziuni specifice (calificative)

(vezi tabelul 5.3) LM distric di LM eutric eu LM calcaric ka LM entic en

LM psamic ps LM pelic pe

HID subacvatice (cu A limnic sau T submers).

LM salinic LM histic LM tionic

sc tb to

LIMNOSOL (LM)

GS distric di GS eutric eu GS calcaric ka GS molic mo GS cernic ce Alte HID cu proprietăţi gleice GS umbric um GS cambic cb GS psamic ps GS pelic pe GS aluvic al GS histic tb

GLEIOSOL (GS)

GS tionic to SG tipic ti SG luvic lv Alte HID (cu proprietăţi SG albic ab stagnice). SG vertic vs SG gleic gc

STAGNOSOL (SG))

SG planic pl SG histic tb

Tabel 6. 2. 6. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Histisolurilor (HIS)

HISTISOLURI

Tipuri Subdiviziuni specifice (calificative)

(vezi tabelul 5.3) TB distric di

HIS cu orizont turbos sau histic (T). TB eutric eu TB salinic sc

HISTOSOL

(TB) TB teric te

TB tionic to FB distric di Alte HIS (cu orizont folic, O).

FOLIOSOL (FB) FB eutric

FB litic eu

li

63

Tabel 6. 2.7. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Luvisolurilor (LUV)

LUVISOLURI

Tipuri Subdiviziuni specifice (calificative)

(vezi tabelul 5.3) AL tipic ti AL umbric um AL preluvic el AL albic ab

LUV cu proprietăţi alice pe cel puţin 50 cm din orizontul Bt între 25 şi 125 cm sau pe cel puţin jumătate din orizontul Bt dacă orizontul C sau R apar la adâncime mai mică.

ALOSOL

(AL) AL stagnic

AL cambiargic AL litic

st cr li

AL scheletic qq PL tipic ti Alte LUV având schimbare PL albic ab texturală bruscă între E şi Bt. PL vertic vs

PLANOSOL (PL)

PL stagnic st PL solodic sd EL tipic ti EL molic mo Alte LUV fără orizont E. PRELUVOSOL EL roşcat rs (EL) EL rodic ro EL psamic ps EL pelic pe EL vertic vs EL stagnic st EL gleic gc EL calcic ca EL litic li EL scheletic qq EL sodic ac

LV tipic ti LV umbric um Alte LUV (având orizont E). LUVOSOL LV roşcat

LV rodic rs ro

(LV) LV calcic ca LV rezicalcaric rk LV psamic ps LV vertic vs LV albic ab LV glosic gl LV planic pl LV stagnic st LV gleic gc LV litic li LV scheletic qq

LV sodic (solodic) ac

64

Tabel 6. 2. 8. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Pelisolurilor (PEL)

PELISOLURI

Tipuri Subdiviziuni specifice (calificative)

(vezi tabelul 5.3)

VS tipic ti VS brunic br PEL cu orizont vertic VS stagnic st VS gleic gc

VERTOSOL

(VS)

VS nodulocalcaric nc VS salinic sc VS sodic (alcalic) ac PE tipic ti Alte PEL (cu orizont pelic) PE brunic br PE argic ar PE gleic gc

PELOSOL (PE)

PE stagnic st

65

Tabel 6. 2. 9. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Protisolurilor (PRO)

PROTISOLURI

Tipuri Subdiviziuni specifice (calificative)

LS distric di PRO cu orizont R (Rn sau Rp) sau cu LS eutric eu

LS rendzinic rz material scheletic cu peste 75% fragmente grosiere sau cu material scheletic calcarifer cu peste 40% CaCO3 echivalent, care încep din

LS scheletic (prundic) LS histic (folic)

qq tb

primii 5 - 20 cm.

LITOSOL

(LS)

AS distric di AS eutric eu AS calcaric ka AS molic mo AS umbric um AS entic en Alte PRO dezvoltate pe material AS vertic vs parental fluvic AS prundic qq AS gleic gc AS salinic sc AS sodic (alcalic) ac AS psamic ps AS pelic pe

ALUVIOSOL (AS)

AS coluvic co ET urbic ur Alte PRO dezvoltate pe material ET rudic ru parental antropogen ET garbic ga ET spolic sl

ENTIANTROSOL (ET)

ET mixic mi ET reductic re ET psamic ps ET pelic pe ET copertic ct ET litic li

ET litoplacic lp PS distric di PS eutric eu Alte PRO dezvoltate pe material PS calcaric ka parental nisipos PS molic mo PS umbric um PS gleic gc

PSAMOSOL (PS)

PS sodic ac PS salinic sc RS distric di RS eutric eu Alte PRO dezvoltate pe materiale RS calcaric ka parentale neconsolidate RS umbric um RS molic mo RS stagnic st RS salinic sc

REGOSOL (RS)

RS pelic pe RS litic li RS scheletic qq

66

Tabel 6. 2. 10. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Salsodisolurilor (SAL)

SALSODISOLURI Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative) (vezi tabelul 5.3)

SC tipic (cloruro-sulfatic)

ti

SC cu sodă (carbonatosodic)

so

SAL având orizont salic (sa) SC calcaric ka începând din primii 50 cm. SC molic mo SC sodic ac SC vertic vs SC gleic gc SC psamic ps

SOLONCEAC

(SC)

SC pelic pe SN tipic ti SN calcaric ka SN molic mo Alte SAL (cu orizont Btna sau cu SN luvic lv orizont na începând din primii 50 SN albic ab cm). SN salinic sc SN stagnic st SN gleic gc SN solodic sd

SOLONEŢ (SN)

SN entic en SN psamic ps SN pelic pe

67

Tabel 6. 2. 11. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Spodisolurilor (SPO)

SPODISOLURI

Tipuri Subdiviziuni specifice (calificative)

(vezi tabelul 5.3)

EP tipic ti EP umbric um EP histic tb EP litic li

SPO cu orizont sescvioxidic (Bs) fără orizont eluvial albic (Ea).

PREPODZOL

(EP)

EP scheletic qq Alte SPO cu orizont sescvioxidic PD tipic ti (Bs) sau humosescvioxidic (Bhs) PD umbric um şi orizont eluvial albic (Ea) PD feriluvic fe continuu sau discontinuu de PD criostagnic cs minimum 2 cm. PD histic tb PD litic li

PODZOL PD)

PD scheletic qq Alte SPO (cu orizont criptospodic CP tipic ti Bcp). CP histic tb CP litic li

CRIPTOPODZOL (CP)

CP scheletic qq

Tabel 6. 2. 12. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subtipurilor de sol din clasa Umbrisolurilor (UMB)

UMBRISOLURI

Tipuri Subdiviziuni specifice (calificative)

(vezi tabelul 5.3) HS tipic ti

UMB cu materie organică HS cambic cb humificată segregabilă de partea HS litic li minerală silicatică în orizontul Au.

HUMOSIOSOL

(HS) HS scheletic qq

NS tipic ti

Alte UMB (cu materie organică humificată intim amestecată cu partea minerală în orizontul Au).

NS cambic NS litic NS scheletic NS aluvic

cb li

qq al

NIGROSOL (NS)

68

Tabel 6.3. Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi gleice în funcţie de adâncimea orizontului Gr (proprietăţi gleice reductice)

Adâncimea limitei

superioare a orizontului

(cm)

Orizontul diagnostic

Unitatea taxonomică

Subdiviziuni la nivel

inferior x (pentru hărţi la scări

mijlocii)

Corelare cu

indicatorul 14

Cod: 0 - 50 Gr (tip) Gleiosol proxigleic (0-20cm)

(semisubmers) epigleic (20-50cm)

7 6

50 - 100 Gr (subdiviziune) gleic (la subtip)

mezogleic 5

100 - 200 Gr

(subdiviziune) gleic (la varietate)

batigleic 4, 3

sub 200 Gr

se ia în considerare la nivelul inferior al clasificării

(gleizat în adâncime) (freatic-umed)

2 1

x) Prefixe pentru adâncimea de apariţie a orizontului gleic, Gr: proxi: 0 - 20 cm; mezo: 50 - 100 cm; epi: 20 - 50 cm; bati: 100 - 200 cm

Tabel 6.4. Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi stagnice (W, w) în funcţie de

adâncimea şi intensitatea acestora Adâncimea

limitei superioare a orizontului

(cm)

Orizontul diagnosticx)

Unitatea taxonomică

Subdiviziuni la nivel

inferiorxx (pentru harti la scări

mijlocii)

Corelare cu

indicatorul 15

Cod: 0 - 50 W (tip) Stagnosol proxistagnic (0-20cm)

epistagnic (20-50cm) 6 pp xxx) 5 pp

0 - 50 w (subdiviziune) stagnic

proxihipostagnic epihipostagnic

5 pp, 4 pp 4 pp, 3 pp

50 - 100 W (subdiviziune) stagnic

mezostagnic 4 pp

50 - 100 w (subdiviziune) stagnic

mezohipostagnic 3 pp, 2 pp

100 - 200 W (subdiviziune) stagnic

batistagnic 3 pp, 2 pp

100 - 200 w se ia în considerare la nivelul inferior

stagnogleizare în adâncime

1 pp, 2 pp

x) W- proprietăţi stagnice intense (orizont stagnic); w - proprietăţi stagnice moderate (orizont hipostagnic). W corespunde cu w5, iar w cu w4, w3 şi w2 din indicatorul 15.

xx) Prefixe pentru adâncimea apariţiei orizonturilor: proxi: 0 - 20 cm; mezo: 50 - 100 cm; epi: 20 - 50 cm; bati: 100 - 200 cm

xxx) pp- corelare parţială (pro parte)

69

Tabel 6.5. Unităţi taxonomice de sol care conţin săruri uşor solubile, în funcţie de adâncimea şi intensitatea salinităţii

Intervalul în care este situat

orizontul - cm -

Orizontul diagnostic∗

Unitatea taxonomică Subdiviziuni la nivel inferior∗∗

0 - 50 sa (tip) Solonceac∗∗∗ (proxisalic) episalic

sc (subdiviziune) salinic proxihiposalic epihiposalic

50 - 100 sa (subdiviziune) salinic mezosalic sc (subdiviziune) salinic mezohiposalic

100 - 200 sa Se ia în considerare la nivel inferior:

batisalic

sc - salinic în adâncime - batihiposalic ∗) sa - orizont salic; sc - orizont hiposalic ∗∗) Prefixe pentru intervalul de situare a orizontului:

proxi: 0 - 20 cm; mezo: 50 - 100 cm; epi: 20 - 50 cm; bati: 100 - 200 cm

∗∗∗) După natura sărurilor acumulate pot fi cloruro-sulfatice, sulfato-clorurice sau carbonatosodice

Tabel 6.6. Unităţi taxonomice de soluri care conţin Na schimbabil şi eventual sodă, în funcţie de adâncimea şi intensitatea sodicităţii

Intervalul în care

este situat orizontul (cm)

Orizont diagnostic

x)

Unitatea taxonomică

Subdiviziuni lanivel inferior xx)

(scări mijlocii)

Corelare cu indicatorul 17

Cod:

0 - 50 Btna (tip) Soloneţxxx) proxinatric, epinatric

5,4 (pp)

0 - 20 na Soloneţ entic sau sodosol proxinatric 41 (pp) 20 - 50 na idem epinatric 32

50 - 100 Btna (tip) Soloneţ mezonatric 33 (pp) 0 - 50 ac (subdiv.) sodic (alcalic)xxx) proxihiponatric

epihiponatric 22 (pp), 31 22 (pp)

50 - 100 na (subdiv.) sodic (alcalic)xxx) mezonatric 33 (pp), 23 (pp) 50 - 100 ac (subdiv.) sodic (alcalic)xxx) mezohiponatric 21, 22 (pp)

100 - 200 na se ia în considerare la nivel inferior

batinatric (11, 12, 13) (pp)

100 - 200 ac sodic (alcalic) în adâncime

batihiponatric (11, 12, 13) (pp)

x) Btna - orizont argic-natric; na - orizont natric; ac - orizont hiponatric. xx) Prefixe pentru adâncimea de situare a orizontului:

proxi: 0 – 20; mezo: 50 – 100; epi: 20 – 50; bati: 100 – 200.

xxx) Soloneţurile sau diferitele soluri sodice (alcalice) care conţin peste 10 mg (0,33 me) de CO3

- - la 100 g sol se separă ca unităţi distincte denumite „cu sodă” (soloneţ cu sodă, subdiviziunea alcalic sau sodic cu sodă etc.).

70

7. INDICATORI PENTRU TAXONOMIA SOLURILOR LA NIVEL INFERIOR Indicatori pentru definirea varietăţii de sol (ind. 13 - 19) Indicator 13 - Caracteristici particulare ale solului Indicator 14 - Grade de gleizare a solului Indicator 15 - Grade de stagnogleizare sau pseudogleizare a solului Indicator 16 - Grade de salinizare a solului Indicator 17 - Grade de sodizare (alcalizare) a solului Indicator 18 - Clase de adâncimea apariţiei carbonaţilor în sol Indicator 19 - Clase de grosime a solului până la roca compactă

Indicatori pentru definirea speciei şi familiei de sol (ind. 21 - 25)

Indicator 21a - Materiale de cuvertură sau materiale parentale de sol (M) Indicator 21b - Roci subiacente (formaţiuni geologice) (R) Indicator 22 - Clase granulometrice simplificate Indicator 23 - Grupe de clase, clase şi subclase texturale Indicator 24 - Grupe de clase şi clase de conţinut de schelet Indicator 25 - Gradul de descompunere a materiei organice în solurile organice

Indicatori pentru definirea variantei de sol (ind. 20 şi 26 - 29)

Indicator 26 - Categorii şi subcategorii de folosinţă a terenurilor Indicator 27 - Modificări ale solului prin folosirea în producţie Indicator 20 - Grade de eroziune sau decopertare Indicator 28 - Tipuri de degradare prin excavare - acoperire şi de poluare a solului Indicator 29 - Gradul de poluare a solului Indicator 13 - Caracteristici particulare ale solului sau subdiviziuni ale subtipurilor de sol la nivelul inferior al varietăţii de sol (ce pot fi aplicate după caz) Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care

se aplică Xab 000 simplic (nu

este cazul) sol fără caracterele menţionate mai jos

1. Subdiviziuni genetice de sol (subdiviziuni calitative) Xad 050 aric sol având caracter aric (orizonturi

disturbate prin desfundare, lucrare adâncă etc.) pe mai mult de 50 cm grosime

Xba 220 bauxitic sol având orizont B dezvoltat din material parental bauxitic

Eutricambosol Preluvosol

Xcd 041 calcaro-dolomitic

sol dezvoltat pe materiale calcaroase dolomitice

Litosol rendzinic,

subdiviziuni subrendzinice

Xca 230 calcic sol având orizont carbonato-acumulativ (sau calxic) ori concentrări de CaCO3 (pudră friabilă) în primii 100 cm

Kastanoziom Cernoziom

71

Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care se aplică

Xcu 030 cumulic sol cu orizont A îngroşat (având peste 75 cm grosime) cu material de sol provenit din orizontul superior al solurilor situate pe pantă (apare de regulă la baza versanţilor sau pe văile înguste). Solurile cu orizont A îngroşat (cumulic) de peste 125 cm pot fi denumite cumulisoluri.

Xea 080 entoalbic sol cu orizont E albic discontinuu sau foarte subţire (1-2 cm)

Podzol

Xer 043 erubazic sol dezvoltat pe roci bazice şi ultrabazice eruptive sau metamorfice (cu excepţia calcarelor) care nu dau prin alterare material amorf în complexul adsorbtiv

Faeoziom

Xfi 280 fibric histosol având predominant material organic fibric (slab descompus)

Histosol

Xfr 061 fragic sol având orizont fragic (fragipan) în primii 100 cm ai solului

Xgi 042 gipsic sol dezvoltat pe material provenit din roci gipsifere

Litosol rendzinic,

subdiviziuni subrendzinice

Xhe 290 hemic histosol având predominant material organic hemic (moderat descompus)

Histosol

Xhh 310 hipohistic sol având la suprafaţă orizont folic (O) sau turbos (T) sub 20 cm grosime (cu excepţia litosolului).

Xho 320 hipohortic sol având orizont antropedogenetic hortic cu grosime sub 50 cm

Xla 063 lamelar sol având caracter lamelar Soluri cu textură foarte

grosieră Xlm 350 limnic histosol având orizont T limnic

(submers) Histosol

Xma 360 marnic sol dezvoltat pe material parental marnic (provenit din alterarea marnelor)

Faeoziom

Xme 065 melanic sol cu orizont Bt având într-unul din suborizonturile situate până la 100 cm adâncime culori închise, cu valori şi crome sub 3,5 (la umed), care contrastează cu suborizonturile adiacente

Xnt 380 natant histosol constând din orizont T constituit din plaur (plutitor)

Histosol

Xrg 390 regradat sol cu orizont B invadat de CaCO3 Xrp 410 ruptic sol cu discontinuitate litologică în primii

100 cm de la suprafaţă

72

Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care se aplică

Xsp 420 sapric histosol având predominant material organic sapric (intens descompus)

Xsf 430 subscheletic sol cu caracter scheletic (cu 26-75% schelet). După adâncimea de apariţie a orizontului cu schelet, solul poate fi proxisubscheletic, episubscheletic, mezosubscheletic sau batisubscheletic

Xse 095 semihistic sol cu orizont superior bogat în humus hidromorf (anmoor)

Gleiosol Aluviosol

Xsm 094 stratimineral sol organic în care apar strate de material mineral

Histosol

Xsr 450 subrendzinic sol dezvoltat pe material parental provenit din roci calcaroase situate în primii 150 cm (nu se aplică la litosol şi rendzină)

Xsu 072 sulfuric sol cu orizont sulfuric Gleiosol Histosol

Limnosol Xth 093 thapto-histic

(stratihistic) sol mineral în care apar strate de material organic în primii 100 cm

Gleiosol, Limnosol, Aluviosol

Xvm 480 vermic sol având caracter vermic (având peste 50% din volumul orizontului A şi de peste 25% din volumul următor canale de râme, coprolite, galerii de animale umplute cu material de sol adus din orizonturile supra- sau subiacente).

Cernoziom, Kastanoziom

2. Subdiviziuni determinate de alte caracteristici particulare ale solului Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care

se aplică X01 011 cu sol îngropat la

adâncime mică adâncimea solului

îngropat între 50-75 cm

X02 012 idem, la adâncime moderată

idem, 76-100 cm

X03 013 idem, la adâncime mare

idem, 101-150 cm

X04 021 cu B la suprafaţă adâncimea orizont Btna < 1 (2) cm

Soloneţuri

X05 022 cu B la adâncime mică

idem, Btna între 2-6 cm Soloneţuri

X06 023 cu B la adâncime moderată

idem, Btna între 7-14 cm

Soloneţuri

X07 024 cu B la adâncime mare

idem, Btna între 15-25 cm Soloneţuri

X08 025 cu B la adâncime foarte mare

idem, Btna >25 cm Soloneţuri

73

Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care se aplică

X21 071 cu gleizare relictă caracter gleic relict Aluviosoluri Gleiosoluri etc.

X23 073 emers maturat indice de maturare < 0,7 Gleiosoluri, Aluviosoluri

X24 074 emers nematurat indice de maturare > 0,7 Gleiosoluri, Aluviosoluri

X32 111 cu mull calcic C/N sub 151; cu sau fără Ol

Soluri aflate sub vegetaţie forestieră

X33 112 cu mull tipic C/N =16…19; cu sau fără Ol

Idem

X34 113 cu hidromull C/N sub 19; cu sau fără Ol

Idem

X35 114 cu mull-moder C/N=20…22; Ol mai gros ca Of+Oh

Idem

X36 115 cu moder C/N=23…26; Ol mai gros ca Of+Oh

Idem

X37 116 cu humus brut tipic C/N peste 27; Ol=Of=Oh

Idem

X38 117

cu humus brut bogat în humus fin

C/N peste 27; Oh mai gros ca Ol+Of

Idem

X39 118 cu humus brut sărac în humus fin

C/N peste 27; Of mai gros ca Ol+Oh

Idem

X40 119 cu humus brut xeric

C/N peste 27; Ol mai gros ca Of+Oh

Idem

X41 120 cu humus segre-gabil2

C/N peste 27; Idem

X42 121 cu orizont înţelenit3 cu mull calcic

C/N sub 15; cu Aţ Soluri aflate sub vegetaţie de pajişte

X43 122 cu orizont înţelenit cu mull tipic

C/N=16…19; cu Aţ Idem

X44 123 cu orizont înţelenit cu mull-moder

C/N=20…22; cu Of; cu Aţ

Idem

X45 124 cu orizont înţelenit cu moder

C/N=23…26; Of = Oh; cu Aţ

Idem

X46 125 cu orizont înţelenit cu humus brut

C/N peste 27; Oh mai gros ca Of; cu Aţ

Idem

X47 126 cu orizont înţelenit cu humus segregabil2

C/N peste 27; Aţ Idem

1 Se calculează cu rapoartele atomice. Încadrarea se face după valorile C/N din orizontul Oh, dacă există sau din partea superioară a orizontului A.

2 Materia organică humificată este segregabilă de partea minerală silicatică. 3 Orizont înţelenit este partea superioară a orizontului A al solului din pajişti în care

predomină masa de rădăcini a plantelor ierboase. Se notează cu Aţ.

74

Indicator 14. Grade de gleizare a solului (G)

Simbol Cod Denumire Criterii de încadrare

Corelarea cu clasifi-carea la

nivel superior

G0 ABS 0 negleizat g1d1 - d5 G1 FRU 1 freatic umed g2d6 G2 GZS 2 gleizat slab (gleic în

adâncime) g2d5, g3g5, g4d5, g5d6

Alte subtipuri

decât cele gleice

G3 GZM 3 gleizat moderat g3d3, g3d4, g4d4, g5d5,g6d5

G4 GZP 4 gleizat puternic g3d1,g3d2, g4d4, g5d4 G5 GZF 5 gleizat foarte puternic g4d1, g4d2, g5d3

Soluri gleice

(subtipuri gleice)

G6 GZE 6 gleizat excesiv g5d2, g6d2, g5d1, g6d1,

G7 SBM 7 submers, semisubmers g7d1 - d2 + apă la suprafaţă mare parte din an

Gleiosol

Intensitatea gleizării unui orizont al solului (g)

Simbol Limite (%) de culori de

reducere1)

Denumire Corelare cu orizonturile

pedogenetice g1 ≤ 5 negleizat sau foarte slab

gleizat g2 6 - 15 slab glezat

nu se apreciază ca orizont G (g2 poate fi

notat cu g)

g3 16 - 30 moderat gleizat g4 31 - 50 puternic gleizat

orizont Go

g5 51 - 70 foarte puternic gleizat g6 71 - 90 excesiv gleizat g7 ≥ 91 complet gleizat

orizont Gr

1Vezi aceste culori la definiţia orizontului gleic şi a proprietăţilor acvice

75

Adâncimea la care apare gleizarea (d)

Simbol Limite în cm, în soluri c mijlocie şi mai fină

Cu textură pe profil: grosieră

d1 0 - 20 0 - 20 d2 21 - 50 21 - 50 d3 51 - 100 51 - 75 d4 100 - 125 76 - 85 d5 126 - 150 86 - 100 d6 150 - 200 101 - 135 d7 201 - 300 136 - 200

Indicator 15. Grade de stagnogleizare sau de pseudogleizare a solului (W)

Simbol Cod Denumire Criterii de încadrare

Corelarea cu clasificarea la nivel superior

W0 ABS 0 nestagnogleizat w1d1 - d5 / w2d1 - d5 W1 PZA 1 cu stagnogleizare în

adâncime w3d4 - d5, w4d5, w4d4

Alte subtipuri decât

cele stagnice W2 PZS 2 stagnogleizat slab w3d3, w5d5 W3 PZM 3 stagnogleizat moderat w3d2, w4d3, w5d4 W4 PZP 4 stagnogleizat puternic w3d1, w4d2, w5d3

Soluri stagnice (subtipuri stagnice)

W5 PZF 5 stagnogleizat foarte puternic

w4d1, w5d2

W6 PZE 6 stagnogleizat excesiv w5d1

Stagnosol

Intensitatea stagnogleizării sau pseudogleizării unui orizont al solului (w)

Cod Limite (% culori de reducere)1)

Denumire Corelare cu orizonturile

pedogenetice

w1 ≤ 5 nestagnogleizat sau foarte slab stagnogleizat

w2 6 - 15 slab stagnogleizat

nu se apreciază ca

orizont W sau w w3 16 - 30 moderat stagnogleizat w4 31 - 50 puternic stagnogleizat

orizont w (hipostagnic)

w5 ≥ 51 foarte puternic stagnogleizat orizont W (stagnic) 1 Vezi aceste culori la definiţia orizontului stagnogleic şi a proprietăţilor acvice

76

Adâncimea la care apare stagnogleizarea (d)

Simbol Limite (cm) d1 ≤ 20 d2 21 - 50 d3 51 - 100 d4 101 - 150 d5 151 - 200 d6 201 - 300

Indicator 16. Grade de salinizare a solului (S)

Simbol

Cod

Apreciere

Criterii de încadrare

Corelarea cu clasificarea

la nivel superior

S0 ABS 00 nesalinizat (s1d1-d5) S1 SCA 10 salinizat în adâncime (s2-s5; d4-d5) SCA1 11 cu salinizare slabă sub 100 cm s2d4-d5 SCA2 12 cu salinizare moderată sub 100 cm s3d4-d5 SCA3 13 cu salinizare puternică sub 100 cm s4d4-d5 SCA4 14 cu salinizare foarte puternică sub

100 cm s5d4-d5

pentru alte subtipuri

cele decât salinizate

S2 SCS 20 salinizat slab (s2d1-d3; s3d2-d3; s4d3)

SCS1 21 cu salinizare slabă între 0 - 20 cm s2d1 SCS2 22 cu salinizare slabă între 20 - 50 cm s2d2 SCS3 23 cu salinizare slabă între 50 - 100 cm s2d3 SCS4 24 cu salinizare moderată între

20 - 50 cm s3d2

SCS5 25 cu salinizare moderată între 50 - 100 cm

s3d3

SCS6 26 cu salinizare puternică între 50 - 100 cm

s4d3

S3 SCM 30 salinizat moderat (s3-d1; s4-d2 ; s5d3)

SCM1 31 cu salinizare moderată între 0 - 20 cm s3d1 SCM2 32 cu salinizare puternică între 20 - 50

cm s4d2

SCM3 33 cu salinizare foarte puternică între 50 - 100 cm

s5d3

S4 SCP 40 salinizat puternic (s4-d1; s5-d2) SCP1 41 cu salinizare puternică între 20 - 50

cm s4d1

soluri salinizate (subtipuri salinice)

SCP2 42 cu salinizare foarte puternică între 20 - 50 cm

s5d2

S5 SCF 50 salinizat foarte puternic (s5d1) SCF1 51 cu salinizare foarte puternică între

0 - 20 cm s5d1

solonceacuri

77

ANEXĂ la Indicator 16

Intensitatea salinizării unei probe (orizont) de sol (apreciată după Conţinutul total de săruri solubile în extract apos 1:5 corectat sau după electroconductivitate)

Textura mijlocie Orice textură salinizarea* salinizarea*

clorurică sulfatică clorurică sulfatică Limite de conţinut ECe***

Simbol

total de săruri (mg/100g sol)**

mmho/cm sau dS/m

Denumire Corelarea cu orizonturile

pedogenetice

s1 ≤ 100 ≤ 150

≤ 1,7 ≤ 2,7 nesalinizat

nu se notează ca orizont sc sau sa

s2 101-250 151-350

1,8-5 2,8-7 slab salinizat

s3 251-600 351-900

6-13 8-19 moderat salinizat

s4 601-1000

901-1500

14-23 20-32 puternic salinizat

Orizont sc (hiposalic)

s5 ≥ 1001 ≥ 1501

≥ 24 ≥ 33 foarte puternic salinizat

Orizont sa (salic)

* Tipul de salinizare se stabileşte după raportul dintre ioni exprimaţi în miliechivalenţi gram, astfel:

- salinizare clorurică: Cl

SO

−≥

−−4

11, - salinizare sulfatică: Cl

SO

−≤−−

41 0,

** Conţinutul total de săruri solubile corectat se stabileşte pe baza analizei extractului apos (1:5), din suma totală a anionilor şi cationilor scăzându-se dacă este cazul conţinuturile de sulfat de calciu solubilizat şi de bicarbonat de calciu solubilizat în plus în extract (1:5) faţă de extract la saturaţie (vezi cap. 3 partea 1 din Metodologia elaborării studiilor pedologice, 1987);

*** ECe reprezintă electroconductivitatea solului măsurată în extractul de sol la saturaţie, la 250C. Notă: Pentru alte texturi decât cea mijlocie, valorile din coloanele 2 şi 3 se multiplică cu un

factor ce corespunde raportului dintre capacitatea de apă în câmp a solului respectiv faţă de cea a unui sol cu textură mijlocie.

Notă: În cazul în care s-au efectuat numai determinări parţiale de anioni, aprecierea intensităţii de salinizare se poate face pe baza datelor din tabelul alăturat.

78

Intensitatea salinizării (s) (apreciată după Conţinutul de diferiţi anioni, în mg sau me la 100 g sol)

Textura mijlocie Simbol conţinut de: Denumire

Cl- SO4- -

Corelarea cu definirea

orizonturilor

în miligrame la 100 g sol

s1 < 18 < 50 nesalinizat nu se notează ca oriz. sc sau sa

s2 19-60 51-120 slab salinizat s3 61-175 121-350 moderat salinizat s4 176-350 351-700 puternic salinizat

orizont sc (hiposalic)

s5 ≥ 351 ≥ 701 foarte puternic salinizat

orizont sa (salic)

în miliechivalenţi - gram la 100 g sol

s1 < 0,5 < 1,0 nesalinizat nu se notează cu oriz. sc sau sa

s2 0,6-1,7 1,1-2,5 slab salinizat s3 1,8-5,0 2,6-7,2 moderat salinizat s4 5,1-10 7,3-14 puternic salinizat

orizont sc (hiposalic)

s5 ≥ 10 ≥ 15 foarte puternic salinizat

orizont sa (salic)

Adâncimea la care apare salinizarea (d)

Simbol Limite (cm) Simbol Limite (cm)

d1 ≤ 20 d4 101-150

d2 21-50 d5 151-200

d3 51-100 d6 201-300

79

Indicator 17. Grade de sodizare (alcalizare) a solului (A)

Simbol

Cod

Apreciere Criterii de încadrare

Corelarea cu clasificarea la nivel superior

A0 ABS 00 nesodizat (a1d1-d5) A1 SNA 10 sodizat în adâncime (a2 - a5; d4-d5) SNA1 11 cu sodizare slabă sub 100 cm a2d4 - d5 SNA2 12 cu sodizare moderată sub

100 cm a3d4 - d5

SNA3 13 cu sodizare puternică sub 100 cm

a4d4 - d5

SNA4 14 cu sodizare foarte puternică sub 100 cm

a5d4 - d5

Alte subtipuri decât

cele sodice (alcalice)

A2 SNS 20 sodizat slab (a2d1 - d3; a3d2-d3;

a4d3) SNS1 21 cu sodizare slabă între

0-20 cm a2d1

SNS2 22 cu sodizare slabă între 20-50 cm

a2d2

SNS3 23 cu sodizare slabă între 50-100 cm

a2d3

SNS4 24 cu sodizare moderată între 20-50 cm

a3d2

SNS5 25 cu sodizare moderată între 50-100 cm

a3d3

SNS6 26 cu sodizare puternică între 50-100 cm

a4d3

A3 SNM 30 sodizare moderat (a3d1 - d2; a5d3)

SNM1 31 cu sodizare moderată între 0-20 cm

a3d1

NM3 33 cu sodizare foarte puternică între 50-100 cm

a5d3

Soluri sodizate

(subtipuri sodice sau alcalice)

A4 SNP 40 sodizat puternic sau soloneţ (având orizont na în primii 50 cm sau orizont Btna)

(a4d1; a4d2)

SNP1 41 cu sodizare puternică între 0-20 cm

a4d1

SNP2 42 cu sodizare puternică între 20-50 cm

a4d2

A5 SNF 50 sodizat foarte puternic (cu sodă) sau soloneţ cu sodă

(a5d1 - d2)

SNF1 51 cu sodizare foarte puternică între 0-20 cm

a5d1

SNF2 52 cu sodizare foarte puternică între 20-50 cm

a5d2

Soloneţuri

80

Intensitatea sodizării (alcalizării) - (a) (apreciată după VNa sau alcalinitatea probei de sol)

Limite VNa alcalinitatea Denumire

(% din CO3- - CO3H-*)

Sim

bol

T) mg/me la 100 g sol

Corelarea cu orizonturile

pedogenetice

a1 ≤ 5 abs. ≤ 60 /

≤ 1,0

nesodizat

(nealcalizat) nu se notează ca orizont ac sau na

a2 6 -10 abs. > 60 /

> 1,0

slab sodizat

(alcalizat)

a3 11-15 <4 /

<0,15

- moderat sodizat

(alcalizat)

orizont ac

(hiponatric)

a4

≥16

5-10 / 0,16-0,33

- puternic sodizat

(alcalizat)

a5 > 10 / > 0,33 - foarte puternic sodizat (alcalizat)

orizont na (Btna dacă

este şi argiloiluvial)

*) Sub formă de bicarbonat de sodiu sau de magneziu. Notă: La ultimele 3 clase, CO3

-- include şi CO3H- existent sub forma bicarbonatului de sodiu.

Adâncimea la care apare sodizarea (alcalizarea) - (d)

Simbol Limite

d1 ≤ 20 d2 21 - 50 d3 51 - 100

d4 101 - 150 d5 151 - 200 d6 201 - 300

81

Indicator 18. Clase de adâncime a apariţiei carbonaţilor în sol (k) Simbol Cod Denumire Criterii de încadrare

k1 1 (Sol) proxicalcaric efervescenţă cu HCl în primii 20 cm k2 2 (Sol) epicalcaric efervescenţă cu HCl între 21 şi 50 cm k3 3 (Sol) slab levigat (decar-

bonatat) sau mezocalcaric efervescenţă cu HCl între 51 - 100 cm

k4 4 (Sol) moderat levigat (decarbonatat) sau baticalcaric

efervescenţă cu HCl între 101 - 150 cm

k5 5 (Sol) puternic levigat (decarbonatat) sau baticalcaric

efervescenţă cu HCl între 151 - 200 cm

k6 0 (Sol) necalcaric efervescenţă cu HCl mai jos de 200 cm

Indicator 19. Clase de grosime a solului până la roca compactă1)

(grosimea fiziologic utilă) (d)

Simbol pentru Cod Pentru scări mari Pentru scări mici şi mijlocii

hărţi tabele denumirea limite, (cm) denumirea limite,

(cm)

d1 FS 010 (sol) foarte superficial 2) 0 -20

d2 MS 035 (sol) moderat superficial3)

21-50 (sol)

superificial < 50

d3 SP 063 (sol) slab profund3) 51 - 75

d4 MP 088 (sol) moderat profund3) 76 - 100

(sol) semiprofund

50 - 100

d5 FP 113 (sol) puternic profund3) 101 - 125

d6 PP 138 (sol) foarte puternic profund3)

126 - 150

* EP 200 (sol) extrem de profund > 150

(sol) profund

> 101

1 Se consideră rocă compactă rocile compacte şi masive, cât şi stratele de materiale cu

peste 90% fragmente scheletice, având grosime >20 cm; 2 Corespunde tipului litosol; 3 Corespunde subtipurilor litice (epilitice, mezolitice, batilitice); * Nu apare simbol în formula unităţii cartografice de teren sau a celei agropedoameliorative.

82

Indicator 23*. Grupe de clase, clase şi subclase texturale

Simbol pentru Cod Denumire Argilă Praf Nisip Raport hărţi tabele < 0,002

mm 0,002 -

0,02 mm

2 - 0,02 mm

NfNg

**

g G 01 texturi grosiere ≤12 ≤32 ≥56 oricare N 10 nisip ≤5 ≤32 ≥63 oricare

NG 11 nisip grosier ≤5 ≤32 ≥63 <1 NM 12 nisip mijlociu ≤5 ≤32 ≥63 1 - 20

n sau

1 NF 13 nisip fin ≤5 ≤32 ≥63 >20 U 20 nisip lutos 6 - 12 ≤32 56 - 94 oricare

UG 21 nisip lutos grosier

6 - 12 ≤32 56 - 94 <1

UM 22 nisip lutos mijlociu

6 - 12 ≤32 56 - 94 1 - 20

u sau

2

UF 23 nisip lutos fin 6 - 12 ≤32 56 - 94 >20

M 03 texturi mijlocii 13 - 32 ≤32 35 - 87 oricare m

≤32 ≥33 ≤67 oricare S 30 lut nisipos 13 - 20 ≤32 48 - 87 oricare ≤20 ≥33 ≤67 oricare

SG 31 lut nisipos grosier

13 - 20 ≤32 48 - 87 <1

SM 32 lut nisipos mijlociu

13 - 20 ≤32 48 - 87 1 - 20

SF 33 lut nisipos fin 13 - 20 ≤32 48 - 87 >20 SS 34 lut nisipos

prăfos ≤20 33 - 50 30 -67 oricare

s sau

3

SP 35 praf ≤20 ≥51 ≤49 oricare L 40 lut 21 - 32 ≤79 ≤79 oricare

LN 41 lut nisipo-argilos 21 - 32 ≤14 54 - 79 oricare LL 42 lut mediu 21 - 32 15 - 32 23 - 52 oricare

l sau

4 LP 43 lut prăfos 21 - 32 33 - 79 ≤46 oricare

f F 05 texturi fine ≥33 ≤67 ≤67 oricare T 50 lut argilos 33 - 45 ≤67 ≤79 oricare

TN 51 argilă nisipoasă 33 - 45 ≤14 41 - 67 oricare TT 52 lut argilos mediu 33 - 45 15 - 32 23 - 52 oricare

t sau

5 TP 53 lut argilo - prăfos 33 - 45 33 - 67 ≤34 oricare

83

Simbol pentru Cod Denumire Argilă Praf Nisip Raport hărţi tabele < 0,002

mm 0,002 -

0,02 mm

2 - 0,02 mm

NfNg

**

A 60 argilă ≥46 ≤54 ≤54 oricare

AL 61 argilă lutoasă 46 - 60 ≤32 8 - 32 oricare

AP 62 argilă prăfoasă 46 - 60 34 - 54 ≤21 oricare

AM 63 argilă medie 61 - 70 ≤39 ≤39 oricare

a sau

6

AF 64 argilă fină ≥71 ≤29 ≤29 oricare

o O 90 nu e cazul***

c C 91 sedimente cu peste 40% CaCO3

p P 92 roci - compacte fisurate şi pietrişuri (permeabile) z Z 93 roci compacte dure (nepermeabile) - H 94 depozite organice

* Se referă la materialul fin (sub 2 mm) din soluri şi sedimente. ** Reprezintă raportul dintre procentul de nisip fin (Nf-0,2-0,02 mm) şi nisip grosier (Ng - 2 - 0,2). *** Se aplică la materialele organice, depozitele calcaroase şi la rocile compacte (inclusiv pietrişuri). Note: - În cazul materialelor organice în formula unităţii de teren şi în tabelul legendă se va

trece în locul texturii gradul de descompunere a materiei organice, conform indicatorului 25.

- Determinarea texturii se poate face pe baza tabelului (ind. 23) sau folosind una din diagramele triunghiulare (dreptunghice şi echilaterale) din figurile alăturate.

- Utilizarea diagramelor triunghiulare pentru determinarea texturii se poate face prin folosirea numai a două fracţiuni.

- Grupele de clase texturale (redate cu aldine) servesc, de regulă, numai la caracterizarea compoziţiei granulometrice a materialelor parentale.

- Clasele texturale (redate cursiv) funcţionează, de regulă, ca divizori de US. - Subclasele texturale (subdiviziunile redate cu litere obişnuite) ale claselor texturale

funcţionează de regulă, ca indicatori de caracterizare numai în cazul în care există datele respective (opţional).

- De regulă, grupa de texturi fine se subdivide în texturi mijlociu - fine şi fine şi atunci se notează cu literele T şi A.

- La denumirea claselor texturale (subdiviziunile redate cursiv), atunci când este cazul, se pot folosi şi adjective (ex. soluri nisipoase).

- Indicatorul poate apare în tabelul legendă în mai multe coloane, în funcţie de numărul nivelurilor la care se redă textura (pe profilul solului).

84

Indicator 22. Clase granulometrice simplificate1)

Simbol pentru Denumire Corelaţie cu:

hărţi

tabele

Cod (în italic denumirea pentru depozitele de cuvertură sau sol la nivel superior)

Ind. 23

(simbol)

Ind. 24

(cod)

Ind. 61

(cod)

Ind. 21a (corelare parţială) (cod)

Ind. 70

(cod)

g G 01 (material) grosier (nisip)

G 05 100, 200 -

m M 03 (material) mijlociu (lut)

M 05 100, 200 -

t T 50 (material) mijlociu - fin

(lut argilos)

T 05 100, 200 -

a A 60 (material) foarte fin (argilă)

A 05 100, 200 -

gq GQ 86 (material) grosier cu schelet

(nisip cu schelet)

G 60 100, 200 -

mq MQ 87 (material) mijlociu cu schelet

(lut cu schelet)

M 60 100, 200 -

tq TQ 88 (material) mijlociu - fin cu schelet (lut argilos cu

schelet)

T 60 100, 200 -

aq AQ 89 (material) foarte fin cu schelet

(argilă cu schelet)

A 60

00-33

100, 200 -

c C 91 sedimente cu peste 40% CaCO3

2) (material calcaros)

C - 50

215, 225 -

p P 92 roci compacte fisurate şi pietrişuri

(permeabile) (pietriş, grohotiş)

P 95 - -

z Z 93 roci compacte nefisurate (masive, nepermeabile) şi

pietrişuri nepermeabile

Z - 00 - 33 - -

h H 94 Depozite organice H 00 140 9 1 Reprezintă o sinteză şi simplificare a indicatorilor 23, 24, 61, 21, 70 şi se utilizează la

descrierea sumară, în special la descrierea materialelor şi rocilor parentale şi a rocilor subiacente.

2 În cazul depozitelor cu peste 40% CaCO3, în locul clasei granulometrice (în formula unităţii de teren şi în tabelul legendă) se trece simbolul C pentru sediment cu CaCO3.

Notă: Textura grosieră şi cea fină ca factori limitativi ai producţiei agricole sunt notate cu literele N şi respectiv C.

85

Diagrama triunghiulară a texturii (triunghi echilateral)

Notă:

clasele de textură U+N formează grupa de textură G; clasele de textură L+S formează grupa de textură M; clasele de textură A+T formează grupa de textură F.

Diagrama triunghiulară a texturii (triunghi dreptunghic) Notă:

clasele de textură U+N formează grupa de textură G; clasele de textură L+S formează grupa de textură M; clasele de textură A+T formează grupa de textură F.

86

Indicator 24*. Grupe de clase şi clase de conţinut de schelet (q)**

Simbol pentru: Limite hărţi tabele

Cod

Denumire (% din

volum)

Sim bol

Cod

Denumire

- la scări mari - - la scări mici şi mijlocii - 00 Nu este cazul***

q0**** AB 00 (sol) fără schelet ≤5 - 05 q1 SL 15 (sol) slab scheletic -

qs 6 - 25 sol fără

schelet

q2 MO 38 (sol) moderat scheletic -qm

26 - 50

q3 PT 63 (sol) puternic scheletic - qp

51 - 75 q 60

q4 EX 83 (sol) excesiv scheletic - qe

76 - 90

sol cu schelet

q5 RC 95 roci compacte fisurate şi pietrişuri (permeabile) - orizont Rp -

≥91 p 95 roci compacte fisurate şi pietri-şuri(permeabile)

* Se referă la solurile minerale (inclusiv cele calcaroase) şi la rocile compacte fisurate şi pietrişuri (permeabile). ** Particule >2 mm diametru (inclusiv bolovani sau stânci). *** Include depozitele organice şi rocile compacte nefisurate (masive, nepermeabile)), inclusiv pietrişuri nepermeabile. **** Nu apare simbol în formula unităţii cartografice de teren. Indicator 25. Gradul de descompunere a materiei organice în orizonturile organice

Simbol pentru: hărţi tabele

Cod Denumire Limite (% din volum material organic şi slab

descompus)1 - AB 0 nu este cazul2 - fi FI 1 fibric ≥ 75

he HE 2 hemic 16 - 74 sa SA 3 sapric ≤ 15

1 Se consideră ″material slab descompus″ fragmentele în care poate fi recunoscută

structura celulară a plantei din care provine. Volumul la care se apreciază cantitatea de material descompus slab este cel rămas după frământare şi înlăturarea rădăcinilor vii şi a rădăcinilor şi frunzelor cât şi ramurilor etc., care sunt într-un stadiu atât de incipient de descompunere încât nu se sfarmă la frământare;

2 Se aplică la toate orizonturile minerale. Notă: termenii folosiţi la acest indicator se definesc după cum urmează: - material fibric este considerat materialul foarte slab descompus în care: a) după

sfărâmare fibrele ocupă ≥ 3/4 din volum, excluzând fragmentele grosiere şi materialul mineral; b) după sfărâmare fibrele ocupă ≥ 2/5 din volum excluzând fragmentele grosiere şi materialul mineral, iar culoarea extractului în pirofosfat de sodiu, măsurată pe o hârtie de filtru albă are valori şi crome de 7/1, 7/2, 8/1, 8/2 sau 8/3. Are de regulă o densitate aparentă < 0,1, iar fibrele ocupă 2/3 din volum în aşezare naturală. Conţinutul de apă la saturare este de cca. 850 până la peste 3000 % din greutate. Culoarea este obişnuit brun - gălbuie deschisă, brună sau brună - roşcată;

87

- material hemic este materialul organic aflat într-un stadiu intermediar de descompunere, între materialul fibric şi cel sapric. Prezintă caractere morfologice care determină valori intermediare în ceea ce priveşte conţinutul de fibre, densitatea aparentă între 0,1 şi 0,2 fibrele ocupând 1/3 până la 2/3 din volum în aşezare naturală. Conţinutul maxim de apă la saturaţie este de cca. 450 până la 850 % din greutate. Nu prezintă culorile extractului în pirofosfat de sodiu caracteristice pentru materialul fibric şi sapric. Culoarea în materialul în stare naturală este brun - cenuşie închisă până la brun - roşcată închisă;

- material sapric este considerat materialul organic intens descompus în care: a) după sfărâmare fibrele ocupă < 1/6 din volum excluzând fragmentele grosiere şi materialul mineral; b) culoarea extractului în pirofosfat de sodiu, măsurată pe o hârtie albă, se situează sub sau în dreapta unei linii care exclude valorile şi cromele 5/1, 6/2

Indicatorul 21a. Materiale (depozite) de cuvertură (de suprafaţă)*) sau materiale parentale pentru sol (M) (rezultate prin alterare, rămase in situ şi/sau transportate şi redepozitate, în genere în holocen, cu excepţia loessului, depozitelor loessoide şi a unor nisipuri de dune)

Simbol Cod Denumire S 100 Materiale de dezagregare-alterare in situ sau puţin transportate Sr 110 Materiale reziduale (de regulă preholocene) (bauxite, terra rossa) Ss 120 Materiale de dezagregare-alterare in situ (materiale eluviale)

121 carbonatice 122 necarbonatice

Sp 130 Materiale de dezagregare-alterare de pantă (materiale deluviale-coluviale)

131 de pantă carbonatice 132 de pantă necarbonatice 133 coluviale carbonatice 134 coluviale necarbonatice

So 140 Materiale organice (turbe) formate in situ T 200 Materiale transportate şi redepozitate Tf 210 Depozite fluviatile, proluviale şi fluviolacustre

211 Materiale fluviatile carbonatice (include pietrişuri, nisipuri, luturi, argile)

212 Materiale fluviatile necarbonatice (include pietrişuri, nisipuri, luturi, argile)

213 Materiale lacustre carbonatice 214 Materiale lacustre necarbonatice 215 Materiale lacustre calcaroase (cu peste 40 % CO3Ca)

Tm 220 Depozite marine şi lagunare 221 Materiale marine carbonatice (include nisipuri, luturi, argile) 222 Materiale marine necarbonatice (include nisipuri, luturi,

argile) 223 Materiale lagunare carbonatice 224 Materiale lagunare necarbonatice 225 Materiale lagunare calcaroase (cu peste 40 % CO3Ca)

Te 230 Depozite eoliene 231 Loessuri şi depozite loessoide carbonatice 232 Loessuri şi depozite loessoide necarbonatice 233 Depozite nisipoase de dune (remaniate eolian) carbonatice

88

Simbol Cod Denumire 234 Depozite nisipoase de dune (remaniate eolian)

necarbonatice Tg 240 Depozite glaciare Ta 250 Depozite antropice

251 Materiale (roci) sedimentare remaniate carbonatice 252 Materiale (roci) sedimentare remaniate necarbonatice 253 Materiale pământoase remaniate (mixice) carbonatice 254 Materiale pământoase remaniate (mixice) necarbonatice 255 Halde de steril, gangă, zgură, cenuşi etc. (Materiale spolice) 256 Deşeuri urbane (moloz, resturi domestice etc.) (Materiale

urbice) 257 Deşeuri organice, umpluturi predominant cu materiale

organice (Materiale garbice) *) Categoria de sediment de cuvertură se completează obligatoriu cu clasa granulometrică

simplificată (şi deci se subdivid după textură) conform indicatorului nr. 22 şi se specifică relaţia cu roca subiacentă, menţionându-se după caz în descriere ″provenit din ...″ sau ″situat discordant pe ...″ (indicând categoria de rocă după indicatorul nr. 21 b).

Notă. Caracterizarea litologică a solului se face prin 3 elemente: sedimentul de cuvertură

(de regulă materialul parental al solului), indicator nr. 21 a, care arată originea materialului, granulometria sedimentului, indicator nr. 22 şi roca parentală sau subiacentă, indicator nr. 21 b.

Indicator 21 b. Roci subiacente (formaţiuni geologice) (R)

Simbol Cod Denumirea categoriei; roci incluse

Corelare cu fostul indicator 21

Cod C 100 Roci silicatice consolidate compacte: CA 110 - hipobazice (cu > 60% SiO2 şi >10% cuarţ liber) 10 pp, 40 pp, 13 pp

- magmatice, inclusiv piroclastice granite, granodiorite diorite riolite

CAe 111

piroclastite acide

11pp, 13

- metamorfice gnaise, paragnaise, migmatite

CAm 112

cuarţite

11 pp

- sedimentare gresii cuarţitice (silicioase) gresii feruginoase

CAs 113

gresii micacee

16 pp.

-

89

Simbol Cod Denumirea categoriei; roci incluse

Corelare cu fostul indicator 21

Cod CI 120 - mezobazice (conţinut de SiO2 intermediar între

hipo şi eubazic) 10 pp, 40 pp

CIe 121 - magmatice, inclusiv piroclastice 11 pp, 12 pp, sienite, diorite 13 pp, 14 pp dacite, andezite, trahite, fonolite piroclastite intermediare

- metamorfice micaşisturi (şisturi clorito-sericitoase,

cloritoase, verzi)

CIm 122

filite, ardezii

11 pp, 12 pp

- sedimentare brecii şi conglomerate (inclusiv

calcaroase), fliş grezos gresii calcaroase, gresii argiloase,

greywacke, arcoze

CIs 123

şisturi argiloase necarbonatice, şisturi disodilice, menilite

15, 16 pp, 23 pp, 31 pp

CB 130 - eubazice (bazice şi ultrabazice) (cu 45 - 53% SiO2, fără cuarţ liber)

20 pp, 31 pp, 40 pp

- magmatice, inclusiv piroclastice gabrouri, bazalte, melafire, diabaze ... peridotite, piroxenite

CBe 131

piroclastite bazice

21 pp

- metamorfice CBm 132 serpentinite, amfibolite

21 pp

- sedimentare CBs 133 şisturi argiloase carbonatice, fliş argilos

31 pp

K 200 Roci carbonatice consolidate compacte 20 pp, 30 pp KM 210 - argilo-calcaroase 31 pp, 32 pp

- metamorfice 211 şisturi calcaroase

31 pp

- sedimentare 212 marne (calcaroase, argiloase, gipsifere...)

32 pp

KC 220 - calcaro-dolomitice 23 - metamorfice 221

marmură (calcare cristaline) 23 pp

- sedimentare calcare (dure, moi, argiloase,

grezoase...), conglomerate şi brecii calcaroase tufuri calcaroase, travertin

222

(fliş calcaros sau marnos şistos)

23 pp

H 300 Roci sulfato-halogenurice (evaporite) compacte 24 - sulfatice

gipsuri HS 310

anhidrite

24 24 pp 24 pp

- halogenurice HH 320 halite (sare gemă etc.)

90

Simbol Cod Denumirea categoriei; roci incluse

Corelare cu fostul indicator 21

Cod N 400 Roci silicatice neconsolidate sau slab

consolidate, preholocene 50, 32 pp, 33

410 - hipobazice 411 nisipuri

NA

412 pietrişuri predominant cuarţitice

53 52 pp

420 - mezobazice 421 pietrişuri predominant silicatice 422 luturi (necarbonatice) 423 argile (necarbonatice)

NI

424 argile contractile

52 pp 54 pp 55 pp, 56 pp 57

430 - eubazice (carbonatice) 431 pietrişuri predominant carbonatice 432 luturi calcaroase (inclusiv loessuri) 433 argile calcaroase

NB

434 marne (moi)

51 54 pp, 58 55 pp 32 pp

440 - salifere 441 marne salifere 442 argile salifere

NS

443 luturi salifere

33 33 pp 33 pp 33 pp

O 500 Roci organice 70 OT 510 - turbe 71 OC 520 - cărbuni - A 600 Roci stratificate contrastante 90 AB 610 - bistratificate 91 AT 620 - tristratificate 92 AP 630 - polistratificate 93

Roca parentalã: roca din care prin alterare s-a format materialul parental al solului; în

cazul rocilor detritice neconsolidate (de ex. loess) aceasta coincide cu materialul parental (roca mamã) pe seama cãruia s-a format solul.

Materialul parental: materialul mineral detritic sau materialul organic pe seama cãruia s-a

dezvoltat solul (poate proveni sau nu din materialul subiacent sau din roca consolidatã compactã situatã la micã adâncime).

91

Indicator 26. Categorii şi subcategorii de folosinţă a terenurilor

Simbol Cod categorii subca-

tegorii categorii subca-

tegorii Denumiri

Denumiri pentru categorii de

folosinţă 1 2 3 4 5 6 7

A

A Aiz Gr Oz Sr Rs

01 011 012 013 014 015 016

arabil arabil arabil cu islaz grădini de zarzavat orezării sere răsadniţe

Vn Vn Vh H Pv

02 021 022 023 024

vii vii nobile vii hibrizi hamei pepiniere viticole

C

Lp

Lp La Lî

Laf Pp

1

03 031 032 033 034 035

livezi livezi pure livezi cu culturi intercalate livezi înierbate plantaţii de arbuşti fructiferi pepiniere pomicole

Pş Pş 04 041

042 043

păşuni păşuni curate păşuni cu pomi păşuni împădurite

P

Fn Fn

2 05 051 052 053

fâneţe fâneţe curate fâneţe cu pomi fâneţe împădurite

S Pd

Pd Ppr Tf Rh Ps

3

06 061 062 063 064 065

păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră

păduri perdelele de protecţie tufărişuri răchitării pepiniere silvice

W Ap

R Pr L B Iz El St

4

07 071 072 073 074 075 076 077

terenuri cu ape şi ape cu stuf

râuri pârâuri lacuri bălţi iazuri eleştee stuf

92

Simbol Cod categorii subca-

tegorii categorii subca-

tegorii Denumiri

Denumiri pentru categorii de

folosinţă

N Np

Nns Nst Nb

Ngh Npt Nrp Nrv Ntr Nsc Nm Ngâ Nds

5

08 081 082 083 084 085 086 087 088 089 090 091 092

terenuri neproduc-tive

nisipuri zburătoare stâncărie bolovănos grohotiş pietriş râpe ravene torenţi sărături cu crustă mocirle şi smârcuri gropi împrumut depuneri sterile, deponii

Dr

DN Dj Dc Str De

CFR

09 093 094 095 096 097 098

drumuri şi căi ferate

drum naţional drum judeţean drum comunal străzi şi uliţe în întravilan drum de exploatare căi ferate

D

Ct

Cc Cp Cns Cpt Em Ep Ts Dg Tz Cn P Pj Ci Tg Sn Zî Pt Vs Po

6

10 101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119

terenuri de construc-ţii, curţi şi alte folosinţe

cladiri şi curţi cariere de piatră cariere de nisip cariere de pietriş exploatări miniere exploatări petroliere terenuri de sport diguri taluzuri pietruite canale parcuri plaje de nisip cimitire pieţe şanţuri zone de întoarcere poteci vatră de sat perimetrul construibil al oraşului

Notă: Se utilizează denumirile din coloana 5 sau 6 care se referă la folosinţe agricole sau silvice, celelalte nefiind practic soluri (cu excepţia parcurilor şi a unor suprafeţe în intravilan).

93

Indicator 27. Modificări ale solului prin folosirea în producţie (agricultură)

Simbol pentru Cod Denumire hărţi tabele

n* NC 0 fără modificări t TA 1 tasat (sau talpa plugului la soluri arabile) r DF 2 desfundat (până la cel mult 50 cm) d DR 3 drenat q AQ 4 cu apa freatică la adâncime mai mică de 1 - 2 m, ridicată

în urma introducerii irigaţiei (secundar acvic) m AM

5 cu reacţia şi saturaţia în baze crescute prin amendare -

fertilizare (resaturat) a AC 6 cu reacţia intens micşorată (acidifiat) k KA 7 carbonatat (antropic) n NI 8 nivelat (decapare - umplere) s TE 9 terasat

* Nu apare simbol în formula unităţii cartografice de teren. Notă: Asocierea influenţelor antropice se redă prin asocierea codurilor sau simbolurilor.

Salinizarea şi sodizarea antropică se includ la indicatorii speciali pentru aceste fenomene.

Poluarea solului se redă separat (indicatorii 28 şi 29).

Indicator 20. Grade de eroziune în suprafaţă sau de decopertare (e) şi grade de colmatare sau acoperire a solului cu deponii (c)

Simbol

Cod

Denumire

Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin eroziune sau decopertare la soluri cu profil:

Corelarea cu clasificarea

hărţi tabele A - AC - C A - B - C A - E - B - C la nivel superior e00 ABS 000 Neerodat ori nedecopertat Nu se constată eroziune, decopertare sau colmatare

Am > 30 cm Am + E > 30 cm Au > 30 cm Au + E > 30 cm A0 > 20 cm A0 + E > 20 cm

Orice sol (cu excepţia erodosolurilor, psamosolurilor, aluviosolurilor şi antroposolurilor) neafectate de eroziune sau decopertare

e10 EA 10 Erodat prin apă (în cazul solurilor arabile situate pe versanţi) e11 EAS 11 Erodat slab prin apă Am de 20 - 30 cm

Au de 20 - 30 cm Ao de 10 - 20 cm

Aom + E de 10-30 cmAou + E de 10-30 cmAo + E de 10-20 cm

Idem, afectat slab de eroziune prin apă

e12 EAM 12 Erodat moderat prin apă Aom de 10 - 20 cm Aou de 10 - 20 cm

Ao < 10 cm

Aom + E < 20 cm Aou + E < 20 cm Ao + E < 10 cm

Idem, afectat moderat de eroziune prin apă

e13 EAP 13 Erodat puternic prin apă AC > 20 cm ori

Aom < 10 cm Aou < 10 cm

AC > 20 cm ori

Aom < 10 cm Aou < 10 cm

EB sau E + B (inclusiv El sau Ea)

< 20 cm

Idem, afectat puternic de eroziune prin apă

e14 EAF 14 Erodat foarte puternic prin apă

AC < 20 cm B B Erodosol cambic, argic, feriluvic, rodic, andic

e15 EAE 15 Erodat excesiv prin apă C,Cca C,R C Erodosol tipic, litic, vertic, gleic, stagnic, salinic

Simbol

Cod

Denumire

Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin eroziune sau decopertare la soluri cu profil:

Corelarea cu clasificarea

hărţi tabele A - AC - C A - B - C A - E - B - C la nivel superior e20 EV 20 Erodat eolian e21 EVS 21 Erodat slab eolian Am de 20 - 30 cm

Au de 20 - 30 cm Ao de 10 - 20 cm

Aom + E de 10-30 cmAou + E de 10-30 cm Ao + E de 10-20 cm

Psamosoluri diferit erodate, soluri cu textură nisipoasă afectate slab de eroziune eoliană

e22 EVM 22 Erodat moderat eolian Aom de 10 - 20 cm Aou de 10 - 20 cm

Ao < 10 cm

Aom + E < 20 cm Aou + E < 20 cm Ao + E < 10 cm

Idem, afectate moderat de eroziune eoliană

e23 EVP 23 Erodat puternic eolian AC > 20 cm Aom < 10 cm Aou < 10 cm

AB < 20 cm Aom < 10 cm Aou < 10 cm

EB sau E + B (incl. El sau Ea) < 20 cm

Idem, afectate puternic de eroziune eoliană

e24 EVF 24 Erodat foarte puternic eolian AC < 20 cm B B Erodosoluri cambice, argice (nisipoase)

e25 EVE 25 Erodat excesiv sau nisipuri mobile în continuă mişcare, nesolificate

C, Cca

C

Erodosoluri tipice (nisipoase) Nisipuri

e30 ED 30 Decopertat e31 EDS 31 Decopertat slab Am de 20 - 30 cm

Au de 20 - 30 cm Ao de 10 - 20 cm

Aom + E de 20-30 cmAou + E de 20-30 cm Ao + E de 10-20 cm

Orice sol afectat slab prin decopertare

e32 EDM 32 Decopertat moderat Aom de 10 - 20 cm Aou de 10 - 20 cm

Ao < 10 cm

Aom + E < 20 cm Aou + E < 20 cm Ao + E < 10 cm

Idem, afectat moderat prin decopertare

e33 EDP 33 Decopertat puternic AC > 20 cm ori

Aom < 10 cm Aou < 10 cm

AB < 20 cm ori

Aom < 10 cm Aou < 10 cm

EB sau E + B (incl. El sau Ea) < 20 cm

Idem, afectat puternic prin decopertare

Simbol

Cod

Denumire Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin

eroziune sau decopertare la soluri cu profil: Corelarea cu clasificarea

hărţi tabele A - AC - C A - B - C A - E - B - C la nivel superior e34 EDF 34 Decopertat foarte puternic AC < 20 cm B B Idem, cod 14 e35 EDE 35 Decopertat excesiv C, Cca C Idem, cod 15 c40 CA 40 Colmatat prin apă Orice sol cu excepţia

protisolurilor şi antrisolurilor

c41 CAS 41 Colmatat slab prin apă Materialul adus de apă se află diseminat în orizontul de suprafaţă fără a forma un strat distinct sau formează un strat mai mic de 5 cm

Idem, colmatat slab prin apă

c42 CAM 42 Colmatat moderat prin apă Colmatat cu material adus de apă în grosime de 5 - 20 cm Idem, colmatat moderat prin apă

c43 CAP 43 Colmatat puternic prin apă Colmatat cu material adus de apă în grosime de 21 - 50 cm Idem, colmatat puternic prin apă

c50 CV 50 Colmatat prin vânt Orice sol din arealele cu soluri dezvoltate pe sedimente nisipoase

c51 CVS 51 Colmatat slab prin vânt Materialul adus de vânt se află diseminat în orizontul de suprafaţă fără a forma un strat distinct sau formează un strat mai mic de 5 cm

Idem, colmatat slab prin vânt

c52 CVM 52 Colmatat moderat prin vânt Colmatat cu material adus de vânt în grosime de 5 - 20 cm Idem, colmatat moderat prin vânt

c53 CVP 53 Colmatat puternic prin vânt Colmatat cu material adus de vânt în grosime de 21 - 50 cm Idem, colmatat puternic prin vânt

c60 CU 60 Acoperit antropic Orice sol c61 CUS 61 Acoperit slab antropic Materialul transportat de om1 se află diseminat în orizontul de

suprafaţă fără a forma un strat distinct sau formează un strat mai mic 5 cm

Orice sol, acoperit slab antropic

Simbol

Cod

Denumire

Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin eroziune sau decopertare la soluri cu profil:

Corelarea cu clasificarea

hărţi tabele A - AC - C A - B - C A - E - B - C la nivel superior c62 CUM 62 Acoperit moderat antropic Acoperit cu material transportat de om în grosime de 5 - 20

cm Orice sol, acoperit moderat antropic

c63 CUP 63 Acoperit puternic antropic Acoperit cu material transportat de om în grosime de 20 - 50 cm

Orice sol, acoperit puternic antropic

1 Prin material transportat de om se înţeleg atât materialele deplasate în urma nivelării, cât şi orice materiale depuse peste sol (steril, deponii etc.). Notă: Criteriile de eroziune prin apă se aplică numai la solurile cu folosinţă agricolă ca arabil situate pe pante

98

Indicator 28. Tipurile de degradare prin excavare-acoperire şi tipurile de poluare a solului (P) (după natura şi sursa degradării) Simbol pentru hărţi

Cod Denumire

- 00 Neafectat Pa 01 Degradare prin lucrări de excavare la zi (exploatări miniere la zi,

balastiere cariere etc.) Pb 02 Acoperire cu deponii, halde, iazuri de decantare, depozite de steril

de la flotare, depozite de gunoaie etc. Pc 03 Poluare cu deşeuri şi reziduuri anorganice (minerale, materii

anorganice, inclusiv metale, săruri, acizi, baze) de la industrie (inclusiv industria extractivă)

Pd 04 Poluare cu substanţe purtate de aer (hidrocarburi, etilenă, amoniac, bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compuşi cu plumb etc.)

Pe 05 Poluare cu substanţe radioactive Pf 06 Poluare cu deşeuri şi reziduuri organice de la industria alimentară şi

uşoară Pg 07 Poluare cu deşeuri şi reziduuri vegetale agricole şi forestiere Ph 08 Poluare cu dejecţii animale Pi 09 Poluare cu dejecţii umane Pq 17 Poluare prin pesticide Pr 18 Poluare cu agenţi patogeni contaminanţi (agenţi infecţioşi, toxine,

alergeni etc.) Ps 19 Poluare cu ape sărate (de la extracţia de petrol) Pt 20 Poluare cu produse petroliere

Indicator 29. Gradul de poluare a solului Criterii opţionale

Sim-bol

hărţi

Cod

Denumire

Reducerea cantita-tivă şi/sau calitativă a producţiei vegetale obţinute, raportată la producţia vegetală care se poate obţine în condiţiile solului nepoluat

Grad de conformare a stării de încărcare a solului cu agenţi poluanţi faţă de reglementările în vigoare (Conţinutul în agent poluant faţă de valorile de referinţă):*

0 02 practic nepoluat ≤ 5% sub valoarea normală sau egală cu aceasta

1 08 slab poluat 6 - 10% între valoarea normală şi pragul de alertă

2 18 moderat poluat 11 - 25% între pragul de alertă şi pragul de intervenţie

3 38 puternic poluat

26 - 50% peste pragul de intervenţie, dar nu mai mare de 5 ori

4 63 foarte puternic poluat

51 - 75% peste pragul de intervenţie, depăşindu-l de 5 - 10 ori

5 88 excesiv poluat ≥ 76% peste pragul de intervenţie, depăşindu-l de peste10 ori

* Conform ord. 756 al Ministerului apelor şi pădurilor şi protecţiei mediului, publicat în Mon. Of. 303 bis din 6.11.1997 (vezi anexa 1) sau alte reglementări ce vor fi stabilite. Notă: Indicatorul ″Poluare″ arată natura şi sursa poluantului (tipul de poluare) şi gradul de poluare. Acest indicator se notează cu litera P urmată de o literă mică (indic. 28) exprimând tipul de poluare şi o cifră care indică gradul de poluare (indic. 29). De exemplu Pq5 înseamnă poluare cu pesticide, excesivă.

99

8. MODIFICĂRI ALE SRTS – 2003 FAŢĂ DE SRCS-1980

8.1. Modificări introduse în legătură cu termenii generali şi orizonturi. In SRTS s-a făcut o distincţie clară între orizonturile morfologice (folosite la descrierea solurilor) şi orizonturile şi proprietăţile diagnostice (utilizate la identificarea solurilor). Termenul de caracter diagnostic (din SRCS-1980) a fost înlocuit cu cel de proprietate diagnostică. S-a introdus termenul de material parental diagnostic (după FAO) şi s-au eliminat orizonturile Cpr (orizont C pseudorendzinic) şi Rrz (orizont R rendzinic). În legătură cu orizonturile diagnostice termenul de orizont B argiloiluvial a fost schimbat în orizont B argic, cel de salinizat în hiposalic iar cel de alcalizat în hiponatric sau hiposodic. Au fost introduse ca orizonturi diagnostice noi: orizontul A limnic, orizontul A hortic, varietate de orizont molic forestalic, precum şi orizonturile pelic, petrocalxic, criptospodic, scheletic, antropedogenetic, folic; s-a precizat conţinutul orizonturilor sulfuratic şi sulfuric. Caracterul andic şi cel sărătural au fost înlocuite cu proprietăţi andice şi respectiv salsodice şi a fost introdus termenul de albeluvic ( după FAO) echivalent celui glosic. Au fost definite ca noi proprietăţi diagnostice, proprietăţile eutrice, districe, alice, criostagnice; acestora li se adaugă caracterul scheletic, caracterul subscheletic şi prezenţa pudrei friabile de CaCO3 Ca materiale parentale diagnostice au fost definite materiale parentale fluvice, antropogene, calcarifere, marnice, erubazice şi bauxitice. În ordinea subdiviziunilor taxonomice ale tipului de sol s-a inversat poziţia speciei (granulometrice) cu cea a familiei de sol, iar gradul de eroziune - colmatare a fost trecut de la varietatea de sol la varianta de sol.

8.2. Echivalarea denumirilor solurilor în sistemul român de clasificare, 1980 cu cele din SRTS, la nivelul clasei de soluri

SRCS-1980 SRTS Observaţii Molisoluri Cernisoluri Definiţie adaptata (include si soluri maronii).

Denumire modificată pentru evitarea confuziilor. Argiluvisoluri Luvisoluri Definiţie neschimbată. Denumirea prescurtată. Cambisoluri Cambisoluri Definiţie şi denumire neschimbate. Spodosoluri Spodisoluri Definiţie neschimbată. Denumire corectată prin

introducerea vocalei i ca vocală de legătură. Umbrisoluri Umbrisoluri

Andisoluri Clasă de soluri scindată prin desprinderea unei clase noi, cea a andisolurilor şi adaptarea definiţiilor în mod corespunzător.

Soluri hidromorfe Hidrisoluri Definiţie neschimbată. Denumire adaptată.

Soluri halomorfe Salsodisoluri Definiţie neschimbată. Denumire adaptată inspirată din literatura franceză.

Vertisoluri Pelisoluri Definiţie lărgită prin includerea, pe lângă vertisoluri, şi a solurilor foarte argiloase care nu au caractere tipice de vertisol.

Soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate

Protisoluri Antrisoluri

Clasă de soluri scindată prin separarea clasei de soluri neevoluate (nemature) sub denumirea de protisoluri şi a clasei de soluri influenţate puternic de activitatea umană sub denumirea de antrisoluri (care include erodosolul şi antrosolul, tip de sol nou introdus).

Soluri organice (Histosoluri)

Histisoluri Definiţie neschimbată. Denumire adaptată.

100

8.3. Echivalarea denumirilor solurilor din Sistemul Român de Clasificare actual cu cel din 1980 la nivelul tipului de sol

SRTS actual SRCS-1980 Observaţii Litosol Litosol Definiţie modificată prin includerea şi a unor soluri

foarte scheletice. Regosol Regosol Definiţie nemodificată. Psamosol Psamosol Definiţie nemodificată. Aluviosol Sol aluvial

Protosol aluvial Definiţie modificată prin includerea protosolului aluvial în aluviosol (ca aluviosol entic); denumire adaptată.

Entiantrosol Protosol antropic Denumire adoptată pentru protosol antropic, a cărui definiţie a fost puţin modificată.

Pelosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse. Vertosol Vertisol (pp) Definiţie nemodificată; denumire adaptată. Andosol Andosol Definiţie puţin modificată. Kastanoziom Sol bălan Definiţie nemodificată; denumire adoptată după

FAO. Cernoziom Cernoziom cambic (pp) Cernoziom argiloiluvial (pp)

Cernoziom

Sol cenuşiu (pp)

Definiţie modificată (lărgită) pentru reunirea într-un singur tip de sol a cernisolurilor cu Cca până la 125 cm adâncime si a solurilor maronii de paduri xerofile. Tipurile de sol din SRCS - 1980 se regăsesc la nivel de subtip în SRTS actual.

Cernoziom argiloiluvial (pp) Sol cernoziomoid Pseudorendzină (pp) Sol negru clinohidromorf (pp) Sol cenuşiu (pp)

Definiţie modificată pentru reunirea într-un tip de sol a cernisolurilor fără orizont Cca sau cu orizont Cca situat mai adânc de 125 cm (din zonă mai umedă). Denumire adoptată după FAO. Tipurile de sol din SRCS - 1980 se regăsesc la nivel de subtip sau varietate în SRTS actual.

Faeoziom

Cernoziom cambic (pp) Rendzină Rendzină (pp) Definiţie modificată prin restrângerea sferei

(prezenţa rocii calcaroase sau a materialelor calcarifere până la 50 cm adâncime). Cele neincluse se regăsesc la nivel de subtip sau varietate de sol ale altor tipuri.

Nigrosol Sol negru acid Definiţie nemodificată; denumire adaptată. Humosiosol Sol humico - silicatic Definiţie nemodificată; denumire adaptată.

Sol brun eumezobazic

Eutricambosol

Sol roşu (terra rossa)

Definiţie modificată pentru a se include şi solul roşu (ca subtip: entrocambosol rodic); denumire adaptată.

Districambosol Sol brun acid Definiţie nemodificată; denumire adaptată. Sol brun - roşcat Preluvosol

Sol brun argiloiluvial

Definiţie modificată pentru a se include şi solul brun - roşcat (ca subtip: preluvosol roşcat). Denumire adaptată pentru luvisolurile fără orizont E.

101

SRTS actual SRCS-1980 Observaţii Sol brun luvic Sol brun-roşcat luvic

Luvosol

Luvisol albic

Definiţia modificată pentru a se reuni într-un tip de sol toate luvisolurile cu orizont E. Denumire adaptată după FAO.

Planosol Planosol Definiţie nemodificată. Alosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse

(corespunzătoare solului brun luvic holoacid şi luvisolului albic holoacid din SRCS - 1980).

Prepodzol Sol brun feriiluvial Definiţie nemodificată; denumire adaptată. Podzol Podzol Definiţie nemodificată. Criptopodzol - Tip de sol şi definiţie nou introduse

(corespunzătoare solului brun acid criptospodic de la altitudini mari).

Sol gleic Gleiosol Lăcovişte

Definiţie modificată prin restrângerea sferei (orizont Gr mai sus de 50 cm adâncime de la suprafaţă) şi includerea în acelaşi tip şi a lăcoviştei (ca subtip: gleiosol cernic); denumire adaptată.

Limnosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse, pentru soluri subacvatice din bălţi sau lacuri cu adâncimi mici.

Stagnosol Sol pseudogleic Definiţie nemodificată; denumire adaptată. Solonceac Solonceac Definiţie modificată (prin extinderea condiţiei de

prezenţă a orizontului salic în primii 20 cm la primii 50 cm).

Soloneţ Soloneţ Definiţie modificată (prin extinderea condiţiei de prezenţă a orizontului natric în primii 20 cm la primii 50 cm).

Histosol Sol turbos Definiţie nemodificată; denumire adaptată. Foliosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse

(corespunzătoare în parte litosolului organic din SRCS - 1980).

Erodosol Erodisol Definiţie nemodificată; denumire adaptată(vocala i schimbată în o pentru tip de sol).

Antrosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse (pentru soluri având orizont superior antropedogenetic).

Făcând o sinteză, rezultă următoarele: - au fost introduse 4 clase de sol noi: Andisoluri (prin desprindere din Umbrisoluri);

Pelisoluri; Protisoluri şi Antrisoluri, ultimele două prin scindarea clasei solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate;

- au fost introduse tipuri de sol noi: Pelosol, Limnosol şi Antrosol şi au fost ridicate la rang de tip de sol unele subtipuri apărând noile tipuri de sol Alosol, Criptopodzol, Foliosol;

- au fost contopite sau trecute la rang inferior de subtip ori varietate următoarele tipuri de sol din SRCS - 1980: protosol aluvial, sol desfundat, cernoziom cambic, cernoziom argiloiluvial, sol cernoziomoid, sol cenuşiu, pseudorendzină, sol negru clinohidromorf, rendzină (parţial), sol roşu, sol brun roşcat, sol brun roşcat luvic, luvisol albic, lăcovişte. Aceste soluri se găsesc ca subtipuri sau în unele cazuri ca varietate ale tipurilor de sol din SRTS actual.

- SRTS cuprinde în total 12 clase de soluri (faţă de 10 clase de soluri în SRCS - 1980), dar numai 32 de tipuri de sol faţă de 39 în SRCS - 1980.

102

8.4. Modificări intervenite la nivel de subtip de sol La nivelul subtipului de sol au intervenit următoarele schimbări importante:

a) Modificări de denumire:

cromic în brunic; salinizat în salinic;

criptospodic în prespodic; alcalizat în hiposodic (hiponatric);

feriiluvial în feriluvic; mlăştinos în proxigleic;

b) Contopiri de subtipuri

gleizat şi gleic sub denumirea de gleic;

pseudogleizat şi pseudogleic sub denumirea de stagnic;

c) Subtipuri coborâte la nivel de varietate:

pseudorendzinic sub denumirea de marnic;

rendzinic (parţial) sub denumirea de subrendzinic;

vermic, cu aceeaşi denumire;

d) Au fost introduse noi calificative (subdiviziuni ale tipului) pentru o mai bună precizare a caracteristicilor solului:

aluvic psamic calcaric preluvic calcic rezicalcaric cambiargic roşcat carbonatosodic (cu sodă) scheletic (prundic) cloruro - sulfatic solodic clinogleic teric coluvic spodic criostagnic antracvic distric copertic eutric garbic entic hortic greic mixic kastanic reductic litoplacic rudic maronic spolic nodulocalcaric urbic pelic

Ultimile 10 calificative (din rândul al 2-lea) au fost introduse special pentru antrosoluri.

103

8.5. Modificări intervenite la nivelul inferior al taxonomiei solurilor Următoarele modificări importante sunt de menţionat pentru nivelul varietăţii de sol (vezi indicator 13):

a. Varietăţi de sol provenite din tipul sau subtipul de sol: aric pentru tipul sol desfundat marnic pentru pseudorendzină şi subtipul pseudorendzinic anterior (pp); subrendzinic pentru unele subtipuri rendzinice anterioare; vermic pentru subtipurile de sol vermice;

b. Varietăţi de sol noi introduse:

bauxitic calcic calcaro-dolomitic fibric, hemic, sapric hipohistic natant ruptic scheletic, subscheletic hipohortic

La ceilalţi parametri de subdivizare a solurilor la nivel inferior au fost operate schimbări neesenţiale cu excepţia indicatorului 21 privitor la materiale şi roci parentale. Acesta a fost complet refăcut, fiind restructurat şi divizat în doi indicatori 21 a şi 21 b, primul referindu-se la materialul parental în care s-a dezvoltat solul, iar al doilea la roca parentală care a generat materialul parental sau la roca subiacentă.

9. CORELAREA SRTS CU BAZA DE REFERINŢĂ MONDIALĂ PENTRU RESURSELE DE

SOL (WRB-SR) ŞI SISTEMUL AMERICAN USDA – SOIL TAXONOMY

Deoarece sistemele naţionale de clasificare au cu precădere o destinaţie internă (concepte mai mult sau mai puţin locale, terminologie proprie ş.a.) pentru asigurarea circulaţiei internaţionale a informaţiei privind clasificarea solurilor, este necesară corelarea cu sistemele mondiale, recunoscute ca atare de către comunitatea ştiinţifică internaţională, respectiv Legenda FAO devenită Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol-1998, cunoscută sub denumirea de World Reference Base for Soil Resources (prescurtat WRB-SR) şi sistemul actual american de clasificare a solurilor - USDA Soil Taxonomy-1975 (prescurtat USDA-ST). Până în prezent, încadrări ale solurilor României în sistemele internaţionale s-au făcut în special după Legenda FAO/UNESCO prilejuite de participarea la diferite proiecte internaţionale (Harta Solurilor Lumii la scara 1:5.000.000, ed. 1975, Harta de Soluri a Europei la scara 1:1.000.000, ed. 1995 ş.a.). În unele publicaţii s-au făcut încadrări şi după Sistemul USDA-ST-1975.

I.Munteanu (1994) a realizat prima corelare exhaustivă a Sistemului Român de Clasificare a Solurilor (1980) (prescurtat SRCS-1980) cu Legenda FAO/UNESCO-1990 şi USDA-ST-1975. Întrucât între timp a fost oficializată WRB-SR (Montpellier, 1998) şi a apărut o nouă ediţie a USDA-ST-1999, iar SRTS conţine numeroase elemente de noutate faţă de RSCS-1980, realizarea unei noi corelări este mai mult decât necesară. Obiectivele corelării SRTS cu WRB-SR-1998 şi USDA-ST-1999 sunt următoarele: • Integrarea pedologiei româneşti în circuitul internaţional al informaţiei. • Facilitarea participării la proiecte şi programe internaţionale derulate pe teritoriul

României.

104

• Înlesnirea comunicării rezultatelor experimentale privind utilizarea resurselor de sol şi transferul de tehnologie.

• Înlesnirea schimbului de date pedologice cu diverse ţări. • Facilitarea utilizării internaţionale a informaţiei privind solurile României.

Pentru asigurarea continuităţii, în tabelele de corelare s-au păstrat şi termenii/conceptele din SRCS-1980.

9.1. Aspecte generale. Regimurile de umiditate şi de temperatură

9.1.1. Scurtă prezentare a Bazei Mondiale de Referinţă privind Resursele de Sol (WRB-SR) şi a sistemului USDA Soil Taxonomy (USDA-ST) Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol (WRB-SR, 1998)

WRB-SR reprezintă o variantă îmbunătăţită a Legendei FAO/UNESCO-1988 şi a fost proiectată ca mijloc de comunicare pe plan mondial între specialiştii în ştiinţa solului. Ea constituie, de asemenea, un mijloc de identificare a structurilor pedologice (pedonuri, orizonturi) şi a semnificaţiei lor. Arhitectura este aceeaşi cu a Legendei FAO/UNESCO-1988, respectiv sunt folosite 2 niveluri: grupa de soluri de referinţă (30 de grupe faţă de 28) şi unitatea de sol (540 de unităţi faţă de 153). WRB-SR utilizează aceeaşi nomenclatură ca şi FAO/UNESCO, cu unele completări şi adaptări. Conceptele de orizonturi şi proprietăţi diagnostice au fost completate cu materiale de sol diagnostice.

WRB-SR nu înlocuieşte sistemele naţionale de clasificare a solurilor. Ea a fost concepută mai curând pentru a servi ca numitor comun de comunicare la nivel internaţional. Aceasta presupune că ar putea fi introduse unităţile de nivel II şi posibil, de nivel III (tranziţii sau alte entităţi) pentru a reflecta diversitatea solurilor la nivel de ţară. Dealtfel, nivelurile inferioare au fost concepute pentru a sublinia acele caracteristici ale solului care sunt importante pentru folosirea terenurilor şi managementul solurilor.

Sistemul american USDA Soil Taxonomy (USDA-ST - 1975, 1999)

USDA-ST reprezintă, de departe, cel mai complex şi mai complet sistem mondial de clasificare a solurilor, existent în prezent. Sistemul a fost finalizat în 1975 (după o serie de 7 aproximaţii). În anul 1999 a fost publicat într-o nouă ediţie, actualizată în acord cu progresele înregistrate în cunoaşterea solurilor lumii în intervalul de timp scurs de la prima apariţie.

Baza conceptuală a diferenţierii şi clasificării solurilor în sistemul USDA-ST o constituie orizonturile şi proprietăţile diagnostice (concepte introduse pentru prima dată de acest sistem). O importanţă deosebită este acordată regimurilor de umiditate şi de temperatură ale solurilor, larg folosite la nivelurile superioare. Sistemul are o arhitectură piramidală. La nivel superior sunt deosebite 4 categorii taxonomice: ordinul (12 unităţi), subordinul (64 unităţi), marea grupă (317 unităţi) şi subgrupa de sol (2 400 unităţi). La nivel inferior se află familia, seria de sol (19 000 serii) şi tipul textural de sol. USDA-ST utilizează pentru denumirile solurilor o terminologie nouă, creată special în acest scop.

9.1.2. Elemente luate în consideraţie pentru corelare. Realizarea unei corelări "totale" între SRCS - 1980 şi SRTS, pe de o parte şi WRB-SR şi sistemul USDA-ST, pe de altă parte, este dificil de realizat şi nu constituie scopul acestei lucrări. În consecinţă, corelarea este limitată la elementele de bază ale SRCS-1980 şi SRTS, respectiv: • Orizonturile de sol şi stratele principale. • Elementele diagnostice (orizonturi diagnostice, proprietăţi diagnostice, materiale

parentale diagnostice).

105

• Arhitectura (structura) sistemelor. • Entităţile taxonomice de nivel superior (clase, tip, subtip). • Indicatorii utilizaţi pentru taxonomia solurilor la nivel inferior. 9.1.3. Procedura de corelare

Ca bază unică de referinţă, s-a luat SRTS. Stabilirea echivalenţelor conceptelor utilizate în SRTS şi SRCS-1980 cu cele două sisteme internaţionale de clasificare menţionate, s-a făcut într-un singur sens, respectiv dinspre conceptele româneşti spre cele internaţionale. Pentru a se evita riscul unei corelări "oarbe" care ar fi rezultat din simpla menţionare a corespondenţelor respective, acolo unde s-a considerat necesar, s-au dat şi descrieri rezumative ale conceptelor străine echivalente. Pentru conceptele româneşti s-au folosit doar denumirile, ele fiind deja definite în SRCS-1980 şi SRTS.

Deoarece WRB-SR şi USDA-ST au acoperire planetară, în această lucrare apar numai acele elemente (orizonturi, soluri etc.) care sunt prezente în SRCS-1980 şi SRTS. 9.1.4. Probleme principiale Orice corelare dintre două sau mai multe sisteme de clasificare a solurilor se confruntă cu o serie de dificultăţi inerente, generate de următorii factori: • Concepte şi terminologii diferite. • Sens (înţeles) diferit acordat unor termeni comuni. • Arhitecturi diferite ale sistemelor. • Concepte similare, dar cu sferă de cuprindere diferită. • Criterii diferite pentru definirea unor concepte similare. 9.1.5. Probleme specifice generate de corelarea cu Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol (WRB-SR, 1998) şi Sistemul USDA Soil Taxonomy (USDA-ST, 1975, 1999) 9.1.5.1. Corelarea cu WRB-SR-1998 Deoarece SRTS este bine "aliniat" faţă de WRB-SR, corelarea cu unităţile taxonomice ale acestui sistem nu pune probleme deosebite. Unele dificultăţi rezultă din faptul că WRB-SR nu prezintă grupări în clase de soluri. În unele situaţii, clasa de sol din SRTS corespunde în WRB-SR unor grupe de referinţă (cazul Luvisolurilor, care sunt clasă în SRTS şi grupă de referinţă în WRB-SR, ş.a.). Alte nepotriviri sunt generate de criteriile diagnostice avute în vedere. Bunăoară, în WRB-SR orizontul E luvic nu este considerat orizont diagnostic, fapt care face imposibilă separarea peluvosolurilor de luvosoluri.

9.1.5.2. Corelarea cu USDA-ST-1999

Faţă de acest sistem sunt două surse principale de dificultate: • Utilizarea de către USDA-ST a regimurilor de umiditate şi de temperatură drept criterii

de clasificare începând de la nivelul II (subordin) până la nivelul IV (subgrupă), criterii care nu sunt folosite nici în WRB-SR şi nici în SRTS.

• Utilizarea unor elemente diagnostice specifice care nu se regăsesc în SRTS. 9.1.6. Regimurile de umiditate şi de temperatură din USDA-ST şi aplicarea lor la solurile României (fig. 1 şi 2) În sistemul USDA-ST sunt definite: − 5 regimuri de umiditate: acvic, aridic sau toric, udic (şi perudic), ustic şi xeric şi − 9 regimuri de temperatură: criic, frigid, mesic, termic, hipertermic, isofrigid,

isomesic, isotermic şi isohipertermic.

106

9.1.6.1. Regimurile de umiditate În concepţia USDA-ST, termenul regim de umiditate se referă la prezenţa sau

absenţa fie a apei freatice, fie a apei reţinute la o tensiune mai mică de 1 500 kPa1 în sol sau în orizonturi specifice în anumite perioade din an. Apa reţinută la 1 500 kPa sau mai mult nu este accesibilă pentru a menţine în viaţă majoritatea plantelor mesofile. În consecinţă, un orizont este considerat "uscat" când tensiunea umidităţii este de 1 500 kPa sau mai mare şi este considerat "umed" dacă apa este reţinută la mai puţin de 1 500 kPa, dar mai mult decât zero. În definirea regimurilor de umiditate este folosit conceptul de "ani normali". Un an normal este definit ca un an în care precipitaţiile anuale au valori cuprinse între plus sau minus deviaţia standard a mediei pe termen lung (≥ 30 de ani) a precipitaţiilor. Pentru estimarea regimului de umiditate, este folosită "secţiunea de control pentru umiditate". În definirea secţiunii de control pentru umiditate s-a urmărit facilitarea estimării regimului de umiditate a solului folosind datele climatice. Limita superioară a acestei secţiuni este adâncimea până la care un sol uscat (tensiune > 1500 kPa, dar nu uscat la aer) va fi umezit de 2,5 cm coloană de apă în 24 de ore. Limita inferioară este adâncimea până la care un sol uscat va fi umezit de 7,5 cm coloană de apă în 48 de ore. Aceste adâncimi nu includ adâncimea de umezire de-alungul crăpăturilor sau prin canalele de animale, care sunt deschise la suprafaţa solului. În practică, adâncimile între care se situează secţiunea de control pentru umiditate sunt estimate (fig. 9.1.) în funcţie de textură, astfel: 1) Între 10 şi 30 cm, dacă textura este lutoasă fină, prăfoasă grosieră, prăfoasă fină sau

argiloasă. 2) Între 20 şi 60 cm, dacă textura este lutoasă grosieră. 3) De la 30 la 90 cm, dacă textura este nisipoasă.

Dacă solul conţine fragmente de rocă, care nu absorb sau eliberează apă, limitele secţiunii de control sunt mai adânci. Clasele de regim de umiditate a solului de pe teritoriul României (fig. 9.2) Regimul de umiditate acvic: este un regim hidric corespunzător unui mediu de reducere într-un sol care virtual este lipsit de oxigen dizolvat, deoarece este saturat cu apă. Unele soluri sunt saturate cu apă în perioade când este prezent oxigenul dizolvat, fie din cauză că apa este circulantă, fie din cauză că mediul este nefavorabil pentru microorganisme (spre exemplu, dacă temperatura este sub 1oC); un astfel de regim nu este considerat acvic. Nu se cunoaşte cât timp un sol trebuie să fie saturat pentru a spune că are un regim acvic, dar durata trebuie să fie cel puţin de câteva zile, deoarece în concept oxigenul dizolvat este virtual absent. În concept este implicată, deasemenea, existenţa unei temperaturi deasupra lui zero biologic (5oC) în perioada când solul este saturat cu apă. În situaţiile când nivelul freatic se află permanent la sau foarte aproape de suprafaţă, regimul de umiditate este denumit peracvic (permanent acvic). În România, prin natura sa, regimul de umiditate acvic este legat de condiţii locale de drenaj natural deficient şi unde nu s-a intervenit prin lucrări de drenaj artificial: terenuri plane - cvasi orizontale cu soluri greu permeabile din zona umedă, arii depresionare, văi închise, terase joase, lunci inundabile, zone de divagare mlăştinoase, câmpii joase ş.a.. Cea mai întinsă zonă naturală cu regim de umiditate predominant acvic din România este Delta Dunării. La regim de umiditate acvic sunt incluse clasa hidrisolurilor, majoritatea planosolurilor şi o parte din salsodisoluri (soloneţurile gleice).

1 100 kPa = 1 atmosferă (1 500 kPa = 15 atmosfere)

109

Regimul de umiditate aridic sau toric: aceşti termeni sunt utilizaţi pentru acelaşi regim de umiditate, dar în diferite categorii din taxonomie. În regimul de umiditate aridic (toric), secţiunea de control pentru umiditate este în anii "normali": 1) Uscată în toate părţile pentru mai mult de jumătate din zilele cumulative pe an când

temperatura solului la 50 cm de la suprafaţă este peste 5oC. 2) Umedă în unele sau în toate părţile pentru mai puţin de 90 de zile consecutiv, când

temperatura solului la 50 cm adâncime este peste 8oC. Solurile care au un regim de umiditate aridic (toric) apar în mod normal în ariile cu climate aride. Puţine sunt în areale cu climate semiaride şi au fie proprietăţi fizice care le menţin uscate, cum sunt suprafeţele cu crustă care virtual împiedică inflitraţia apei sau sunt situate pe versanţi abrupţi, cu scurgere rapidă. Limitele puse pentru temperatura solului exclud de la aceste regimuri de umiditate solurile situate în regiunile polare, foarte reci şi uscate şi în arealele de la mari altitudini. Aceste soluri sunt considerate a avea condiţii anhidrice2, respectiv fără apă. Prezenţa pe teritoriul României a regimului de umiditate aridic este controversată (A. Canarache, 1995). În mod sigur acest regim apare local pe versanţii înclinaţi cu soluri subţiri formate pe roci compacte din Dobrogea centrală şi de nord sau în sectoarele cu dune înalte ale grindurilor maritime din Delta Dunării. Totuşi, solonceacurile prezintă regim de umiditate aridic datorită „secetei fiziologice” dată de presiunea osmotică ridicată a soluţiei solului. În perspectiva schimbărilor climatice globale, în sensul aridizării şi a creşterii frecvenţei perioadelor de secetă severă, este posibil ca acest tip de regim să cuprindă zone largi din partea de sud-est a ţării: Bărăgan, Dobrogea şi Delta Dunării. Regimul de umiditate udic: este un regim de umiditate în care în anii "normali" secţiunea de control pentru umiditate nu este uscată în nici o parte pentru o perioadă de peste 90 zile cumulativ pe an. Dacă media anuală a temperaturii solului este mai mică de 22oC şi dacă mediile temperaturilor de vară şi de iarnă la adâncimea de 50cm diferă cu 5oC sau mai mult secţiunea de control pentru umiditate în anii normali este uscată în întregime pentru mai puţin de 45 de zile consecutiv în primele 4 luni care urmează solstiţiului de vară. În plus, regimul de umiditate udic necesită, cu excepţia unor perioade scurte, existenţa unui sistem trifazic solid-lichid-gaz, în parte sau în toată secţiunea de control, când temperatura solului este peste 5oC. Regimul de umiditate udic este comun solurilor din climate umede cu o bună distribuţie a precipitaţiilor, Aceste soluri au suficientă ploaie în vară încât cantitatea de apă stocată în sol, plus precipitaţiile, egalează sau depăşeşte evapotranspiraţia; sau cu ploi de iarnă adecvate, care reîncarcă solul şi veri reci şi ceţoase, ca în regiunile costiere. În climatele unde precipitaţiile depăşesc evapotranspiraţia în toate lunile în anii normali, tensiunea umidităţii rareori atinge 100 kPa în secţiunea de control pentru umiditate, deşi ocazional, sunt perioade scurte când o anumită parte din umiditatea înmagazinată este consumată. Apa se deplasează prin sol în toate lunile, când solul nu este îngheţat. Un astfel de regim de umiditate extrem de umed este denumit "perudic" (permanent umed). Domeniul cu regim de umiditate udic cuprinde aproape 2/3 din teritoriul României, respectiv zona montană plus dealurile, podişurile şi câmpiile piemontane adiacente, cu excepţia unei enclave din partea vestică a Câmpiei Transilvaniei. În general, această zonă este delimitată de izohieta de 600 mm. Regim de umiditate udic prezintă cvasitotalitatea luvisolurilor şi cambisolurilor, umbrisolurile şi andisolurile, o parte importantă a cernisolurilor (faeozomurile şi rendzinele) şi pelisolurilor.

2 Condiţii anhidrice (anhydrous conditions): se referă la stratul activ din solurile deşerturilor reci şi alte areale cu permafrost, respectiv îngheţ peren (adeseori, permafrost uscat) şi precipitaţii puţine (obişnuit sub 50 mm echivalent apă). Condiţiile anhidrice sunt similare regimurilor de umiditate aridic (toric), cu excepţia temperaturii, care este sub 0oC.

110

La acestea se adaugă protisolurile din zona umedă a ţării. Prin definiţie, spodisolurile au regim de umiditate udic, iar histisolurile au regim de umiditate acvic (cu excepţia foliosolurilor, care sunt de regulă udice). În cadrul arealului cu regim de umiditate udic au fost identificate şi zone cu regim de umiditate "perudic", localizate în nordul Carpaţilor Orientali (Rodna, Pietrosu, munţii Gutâi) şi în partea înaltă a Munţilor Apuseni şi a Carpaţilor Meridionali. Aceste areale sunt delimitate de izohieta de 1 000 mm. Regimul de umiditate ustic: Este un regim de umiditate intermediar între cel aridic şi cel udic. Conceptul de regim ustic este cel al unei umidităţi limitate dar prezente în timpul când condiţiile termice sunt favorabile pentru creşterea plantelor. Acest concept nu este aplicat la solurile care au permafrost sau regim de temperatură criic. Dacă media anuală a temperaturii solului este de 22oC sau mai mare sau dacă mediile temperaturilor de vară şi a celor de iarnă diferă între ele cu mai puţin de 6oC la adâncimea de 50 cm sub suprafaţa solului, în anii "normali", secţiunea de control pentru umiditate în arealele cu regim de umiditate ustic este uscată în unele sau în toate părţile pentru 90 de zile sau mai mult cumulativ. Totuşi, ea este umedă în unele părţi, fie mai mult de 180 zile cumulativ sau 90 de zile sau mai mult consecutiv, în cursul anului. Dacă media anuală a temperaturii solului este mai mică de 22oC şi dacă mediile temperaturilor de vară şi a celor de iarnă diferă între ele cu 6oC sau mai mult la adâncimea de 50 cm de la suprafaţa solului în anii "normali", secţiunea de control pentru umiditate în arealele cu regim de umiditate ustic este uscată în unele părţi sau în întregime pentru sau mai mult de 90 de zile cumulativ, dar nu este uscată în toate părţile pentru mai mult de jumătate din zilele cumulate când temperatura solului la 50cm adâncime este mai mare de 6oC. Dacă în anii "normali" secţiunea de control pentru umiditate este umedă în toate părţile pentru 45 de zile sau mai mult, consecutiv în 4 luni după solstiţiul de iarnă, secţiunea de control pentru umiditate este uscată în toate părţile mai puţin de 45 zile consecutive în 4 luni după solstiţiul de vară. În regiunile tropicale şi subtropicale cu climat musonic, cu unul sau două sezoane uscate, vara şi iarna au puţină semnificaţie. În aceste regiuni, regimul de umiditate este ustic dacă există cel puţin un sezon ploios de 3 luni sau mai mult. În regiunile temperate ale climatelor subumede sau semiaride, sezoanele ploioase sunt, de obicei, primăvara şi vara sau primăvara şi toamna, dar niciodată iarna. Plantele native sunt mai ales anuale, sau plante care au o perioadă dormantă, când solul este uscat. Regimul de umiditate ustic este caracteristic regiunilor de câmpie şi podiş extracarpatice în zonele secetoasă şi subumedă ale ţării. De asemenea, el include şi partea vestică a Câmpiei Transilvaniei. La regim de umiditate ustic au fost incluse cea mai mare parte a cernisolurilor (kastanoziomurile şi cernoziomurile), o parte a luvisolurilor (o parte din fostele soluri brune argiloiluviale, solurile brun roşcate şi brun roşcate luvice), protisolurile din zonele secetoase şi subumede şi majoritatea soloneţurilor şi erodosolurilor. Regimul de umiditate xeric: este regimul de umiditate tipic climatelor mediteraneene, unde iernile sunt umede şi reci, iar verile calde şi uscate. Umiditatea care cade iarna, când evapotranspiraţia potenţială este minimă, este în mod special efectivă pentru spălare (levigare). În arealele cu regim de uniditate xeric, în anii "normali", secţiunea de control pentru umiditate este uscată în toate părţile pentru 45 de zile sau mai mult consecutiv în 4 luni după solstiţiul de vară şi umedă 45 de zile sau mai mult consecutiv după solstiţiul de iarnă. De asemenea, în anii "normali", secţiunea de control pentru umiditate este umedă în unele părţi pentru mai mult de jumătate din zilele cumulate pe an când temperatura solului la adâncimea de 50 cm este mai mare de 6oC, sau pentru 90 de zile consecutiv când temperatura solului la adâncimea de 50 cm este mai mare de 8oC. Media temperaturii anuale a solului este mai mică de 22oC şi mediile temperaturilor de vară şi a celor de iarnă

111

diferă între ele cu 6oC sau mai mult fie la adâncimea de 50 cm sau la un contact densic3, litic4 sau paralitic5, dacă acesta se află la adâncime mai mică de 50 cm. Problema existenţei regimului de umiditate xeric pe teritoriul României este controversată. Unii specialişti (A. Canarache, N. Florea) contestă prezenţa acestui tip de regim de umiditate în ţara noastră, pe motiv că solul nu ar fi uscat 45 de zile consecutiv după solstiţiul de vară.Totuşi, dacă avem în vedere datele de temperatură (≥ 10,5oC) şi de precipitaţii (< 450 mm annual) şi distribuţia anuală a acestora, se poate admite că acest regim interferă cu cel ustic cel puţin în partea de sud şi sud-est a ţării (sudul Moldovei, sudul Câmpiei Române şi Dobrogea). De altfel, aceste areale sunt cele mai puternic afectate de secetă şi prezintă, după criteriile Comisiei ONU pentru combaterea deşertificării, cel mai ridicat risc de deşertificare. În corelarea de faţă, nu au fost totuşi separate soluri cu regim de umiditate xeric, acestea urmând să fie stabilite după efectuarea de cercetări care să dovedească cu certitudine că regimul de umiditate xeric este prezent în arealele menţionate. 9.1.6.2. Regimurile de temperatură a solului de pe teritoriul României (fig. 9.3.) Temperatura medie anuală a solului se stabileşte pentru adâncimea de 50 cm de la suprafaţă şi se deduce din temperatura medie anuală a aerului, prin adăugarea a 2oC. Spre exemplu, în climate cu temperatura medie anuală de 5oC, temperatura solului va fi de 7oC. Clase de regim de temperatură a solului Criic: solurile cu acest regim de temperatură au o medie anuală a temperaturii mai mică de 8 oC, dar nu au permafrost (îngheţ peren). 1. În solurile minerale, media temperaturii de vară a solului (iunie, iulie, august în emisfera nordică şi decembrie, ianuarie şi februarie în emisfera sudică) au fie la adâncimea de 50 cm sau la un contact densic, litic sau paralitic dacă acesta este la adâncime mai mică, temperaturi după cum urmează:

a) Dacă solul nu este saturat cu apă în timpul unei părţi din vară, şi (1) dacă nu este prezent un orizont organic: mai mică de 15 oC; (2) dacă este prezent un orizont organic: mai mică de 8 oC, sau

b) dacă solul este saturat cu apă în timpul unei anumite părţi a verii şi

(1) dacă nu este un orizont organic: mai mică de 13 oC; (2) dacă este un orizont organic sau un epipedon histic: mai mică de 6 oC

2. În solurile organice, media anuală a temperaturii solului este mai mică de 6oC. Solurile criice care au un regim de umiditate acvic sunt în mod obişnuit afectate de crioturbaţie. Regimul de temperatură criic a fost aproximat pentru ţara noastră în zonele cu altitudini mai mari de 800-1 000 m în nordul ţării sau la peste 1 200-1 500 m în partea de sud. Arealele cu regim criic sunt delimitate de izoterma < 4oC. La regim de temperatură criic aparţin spodisolurile, o parte din umbrisoluri (humosiolsolurile) şi o mică parte din cambisoluri (districambosoluri). Frigid: un sol cu regim de temperatură frigid este mai cald vara decât unul cu regim criic, dar temperatura medie anuală este mai mică de 8oC şi diferenţa dintre mediile temperaturilor de vară (iunie, iulie şi august) şi a celor de iarnă (decembrie, ianuarie şi februarie) este mai

3 Contact densic: contact dintre sol si materiale subiacente relativ nealterate cu densitate mare în care rãdãcinile nu pot pãtrunde. 4 Contact litic: contact dintre sol si roca dura subiacenta. 5 Contact paralitic: contact dintre sol si materiale subiacente relativ nealterate cimentate sau moderat cimentate.

113

februarie) este mai mare de 6oC fie la adâncimea de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau paralitic, dacă acestea sunt mai puţin profunde de 50 cm. Regimul de temperatură frigid este caracteristic în România zonelor situate la altitudini de 800 – 1 000 m în nordul ţării sau 1 200 - 1 500 m în sudul ţării. Arealele cu regim de temperatură frigid sunt cuprinse între izotermele de 4oC şi 6oC. Mesic: Media anuală a temperaturii solului este de 8oC sau mai mare, dar mai mică de 15oC şi diferenţa dintre media temperaturilor de vară şi media temperaturilor de iarnă a solului este mai mare de 6oC, fie la adâncime de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau paralitic, dacă acesta este mai puţin profund. Regimul de temperatură mesic este dominant în ţara noastră. Excepţie face doar zona montană, cu regim criic şi frigid. Regimurile de temperatură descrise în continuare: termic, hipertermic şi subdiviziunile iso nu apar în România. Termic: Media anuală a temperaturii solului este cuprinsă între 15oC şi 22oC, iar diferenţa dintre media temperaturilor de vară şi a celor de iarnă este mai mare de 6 oC, fie la adâncimea de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau paralitic, dacă acesta este mai puţin profund. Hipertermic: Media anuală a temperaturii solului este 22oC sau mai mare şi diferenţa dintre media temperaturilor de vară şi a celor de iarnă este mai mare de 6oC pe adâncimea de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau paralitic, dacă acesta este mai puţin profund. Sunt definite, de asemenea, clase de regim “iso” (isofrigid, isomesic, isotermic şi isohipertermic) care corespund categoriilor descrise mai sus dar care se caracterizează, la adâncimea de 50 cm, printr-o diferenţă dintre media temperaturilor de vară şi a celor de iarnă de 6oC sau mai puţin. 9.2. Corelarea orizonturilor morfologice şi a elementelor (orizonturi, proprietăţi şi materiale) diagnostice 9.2.1. Orizonturi morfologice (pedogenetice) În cazul orizonturilor morfologice, această corelare este posibilă numai între SRTS, SRCS-1980, Legenda FAO/UNESCO şi USDA-ST. În WRB-SR este utilizat, deocamdată, sistemul de orizonturi morfologice din Legenda FAO/UNESCO-1988.

Tabel 9.1 Orizonturi pedogenetice principale şi subdiviziuni ale acestora

SRTS SRCS - 1980 FAO/UNESCO - 1988

(WRB-SR - 1998)

USDA-ST - 1999

ORIZONTURI (Simboluri) O O O O Ol Ol - Oi Of Of - Oe Oh Oh - Oa A A A A E E E E B B B B C C C C

Cn - - - Ck - - -

Cca Cca k (adăugat ca sufix) k (adăugat ca sufix) - Cpr - - R R R R - Rrz - - T T H O

114

Tabel 9.2 Orizonturi pedogenetice de asociere∗)

SRTS SRCS - 1980 FAO/UNESCO – 1988

(WRB-SR - 1998)

USDA-ST - 1999

ORIZONTURI (Simboluri) G* G - - Gr* Gr r (adăugat ca sufix) g (adăugat ca sufix) Go* Go g (adăugat ca sufix) - W* W r (adăugat ca sufix) g (adăugat ca sufix) - w g (adăugat ca sufix) -

Tabel 9.3

Orizonturi pedogenetice de tranziţie SRTS SRCS - 1980 FAO/UNESCO –

1988 (WRB-SR -1998)

USDA-ST - 1999

ORIZONTURI (Simboluri) AC

A+C A/C AC AC

A/C AE - AE AE AB

A+B A/B AB

A/B AB A/B

AR A+R

A/R A+R

- -

- A/G - - EA

E+A - EA

E/A EA E/A

EB E+B

EB E+B

EB E/B

EB E/B

- - E + Bt (B lamelar) BA

B+A - BA

B/A BA B/A

BE B+E

- BE B/E

BE B/E

BC B+C

B/C BC B/C

BC B/C

- B/G - - - C/G - -

BR B+R

B/R B+R

B/R -

CA C+A

- CA C/A

CA C/A

CB C+B

- CB C/B

CB C/B

CR C+R

- CR C/R

-

∗) Se adaugă simbolului orizontului cu care se asociază.

115

Tabel 9.4 Caracteristici morfologice secundare de subdivizare a orizonturilor principale

SRTS SRCS - 1980 FAO/UNESCO-1988

USDA-ST - 1999

e – caracter luvic slab

- - -

g- gleizare slabă - - - h- talpa plugului - - - j- recent maturat - - - k-conţinut >1% CaCO3

- - -

l-caracter lamelar - - - m-caracter melanic - - - n-pamânt coprogenic (turbă sedimentară)

- - -

p-strat arat p p p ţ-orizont înţelenit - - - x-caracter de fragipan

- x x

iz-conţinut apreciabil de rizomi

- - -

t-acumulare de argilă (B)

t t t

s-acumulare reziduală de sesquioxizi (asoc. cu B)

s s s

h- acumulare iluvială de humus (asoc. cu B)

h h h

v-alterare in situ (asoc. cu B)

v w w

y-prezenţa de feţe de alunecare

y - ss

116

9.2.2. În tabelele 9.5, 9.6 şi 9.7 este prezentată corelarea orizonturilor, proprietăţilor şi materialelor diagnostice între SRTS şi celelalte sisteme.

Tabel 9.5 ORIZONTURI DIAGNOSTICE

SRTS, SRCS-80 si diferenţele specifice faţă de alte sisteme Nr SRTS SRCS-80 WRB-SR-1998 FAO/UNESCO

1988 USDA-ST-1999

crt Denu-mire

Denu-mire

Dife-rente

specifice

Denu-mire

Diferente specifice

Denu-mire

Dife-rente

specifice

Denu-mire

Diferente specifice

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1. Orizont

A molic (Am)

Orizont A molic (Am)

V > 55% faţă de V > 53% (în SRTS)

Orizont molic

În grosi-me sunt incluse şi tranziţi-ile AC, AB, AC cu carac-teristici de orizont molic; V ? 50%

Orizont A molic

Aceleaşi ca la WRB-SR

Epipe-don molic

Aceleaşi ca la WRB-SR

2. Orizont A molic greic (Ame)

Orizont A molic greic (Ame)

V > 55% faţă de V > 53% (în SRTS)

Neseparat dar apare la proprie-tăţi grei--ce (în cazul faeo-ziomu-rilor)

-

Nese-parat dar apare în defini-ţia Grei-zemuri-lor

-

Nese-parat dar apare în defi-niţia sub-grupe-lor alfice la Moli-soluri

-

3. Orizont A umbric (Au)

Orizont A umbric (Au)

V < 55% faţă de V < 53% (în SRTS)

Orizont umbric

În grosi-me sunt incluse şi tranzi-ţiile Ac, AB, AC dacă au caracte-ristici de orizont umbric

Orizont A umbric

Acelaşi ca la WRB-SR

Epipe-don umbric

Aceleaşi ca la WRB-SR

117

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 4. Orizont

A ocric (Ao)

Orizont A ocric (Ao)

- Orizont

ocric (includ

e şi El)

- Orizont A ocric (include şi El)

- Epipe-don ocric

Include şi orizontu-rile eluvi-ale situa-te la sau aproape de supra-faţă dar şi orizonturi de mate-rial orga-nic care

sunt prea subţiri pentru condiţia de epipedon histic sau folistic.

5. Orizont A limnic (Al)

- - - - - - Mate-riale limnice depuse în apă prin precipi-tare sau rezulta-te din des-compu-nerea vegeta-ţiei acva-tice; se notează

ca ori-zont Lco

6. Orizont A hortic (Aho)

- - Orizont hortic

> 100 mg kg-1 P2O5 V ≥ 50%

Orizont A fimic ≥ 50 cm grosime

- Epipe-don Plaggen

≥ 50 cm grosime

7. Orizont E luvic (El)

Orizont E luvic (El)

Nu are condiţii de grosi-me

- - - - Epipe-don ocric

-

8. Orizont E albic eluvial (Ea)

Orizont E albic

Nu are condiţii de gro-sime

Orizont albic

≥ 1 cm grosime

Orizont E albic

Nu are condiţii de grosi-me

Orizont albic

≥ 1 cm grosime

118

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 9. Orizont

B cambic (Bv)

Orizont B cambic (Bv)

≥ 10 cm grosi-me

Orizont cambic (Bw)

grosime ≥ 15 cm, baza la ≥ 25 cm adâncime;textura luto nisi-poasă sau mai fină

Orizont B cambic (Bw)

grosime ≥ 15 cm, baza la ≥ 25 cm adân-cime

Orizont cambic (Bw)

Include şi orizontu-rile de glei; grosime ≥ 15 cm

10. Orizont B argic (Bt) (include şi ori-zont B în benzi)

Orizont B argilo-iluvual (Bt) (include şi ori-zont B în benzi)

Grosi-me mini-mă 1/10 din grosi-mea

Orizont argic (include şi orizont B în benzi) (Bt)

= 1/10 grosime din suma oriz. supra-iacente sau ≥ 7,5cm

Orizont B argic (idem WRB-SR) (Bt)

- Orizont argilic (Bt)

≥ 7,5 cm grosime sau ≥ 1/10 din suma orzonturi-lor supra-iacente sau suma

orizon-turilor supra- iacente sau ≥

7,5 cm ori ≥

15 cm (benzi)

sau ≥ 15 cm suma lamele-lor; textura- ≥ lut nisipos şi ≥ 8% argilă

lamelelor ≥ 15 cm.

11. Orizont B argic-natric (Btna)

Orizont Bt natric (Btna)

- Orizont natric (Bt na)

Text. ≥ lut nisipos şi ≥ 8% argilă; > 15% Na schim-babil în primii 40 cm

Orizont B natric (Bt na)

Idem WRBSR

Orizont natric (Btna)

Idem WRB-SR > 15% Na sch. sau SAR ≥ 13

Orizont B spodic (Bs, Bhs)

Orizont B spodic (Bs, Bhs)

Lipsă indici de acu-mulare a Fe şi Al

Orizont spodic (Bs, Bhs)

Orizont B spodic

Orizont spodic (Bs, Bhs)

-

Orizont spodic (Bs, Bhs)

> 85% materiale spodice într-un strat ≥ 2,5 cm grosime

13. Orizont C calcic (calxic) sau carbo-natoacu-mulativ (Cca)

Orizont carbo-natoilu-vial (Cca)

≥ 15cm grosi-me

Orizont calcic (Cc)

≥ 15 cm grosime

Orizont C calcic (Ck)

Idem WRB-SR

Orizont calcic (Ck)

Idem WRB-SR

119

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 14. Orizont

salic (sa)

Orizont salic (sa)

- Orizont salic ≥ 15 cm grosime (sz)

- Proprie-tăţi salice(z)

- Orizont salic (z)

≥ 15 cm grosime EC > 30, dS/m extract la saturaţie şi un produs : EC · grosimea > 900

15. Orizont hipo-salic (sc)

Orizont salinizat (sc)

Orizont salic ≥15cm grosi-me

Orizont hiposalic(szw)

- - - - -

16. Orizont natric (na)

Orizont alcalic sau natric(na)

- Se asoci-ază cu alte orizonturi (n)

- Se aso-ciază cu alte ori-zonturi(n)

- Se asoci-ază cu alte orizonturi (n)

-

17. Orizont hipona tric sau hipo-sodic (ac)

Orizont alcalizat (ac)

- Hiposo-dic (son)

- - - - -

18. Orizont sulfu-ratic (sf)

Caracter sulfuric

Fără condi-ţii de grosi-me

Fără condiţii de grosime

„sulfidic materials”

Fără condi-ţii de grosi-me

„sulfidic materials”

Fără condiţii de grosime

19. Orizont sulfu-ric su)

- - Orizont sulfuric

≥ 15 cm grosime

- - Orizont sulfuric

≥ 15 cm grosime

20. Orizont vertic (y)

Orizont vertic (y)

- Orizont vertic

≥ 15 cm grosime

Proprie-tăţi vertice

Fără condi-ţii de grosi-me

Nu este definit un orizont vertic, ci numai feţe de alunecare (slickensides) (ss)

-

21. Orizont pelic (z)

- - - - - - - -

22. Orizont petro-calxic (pc)

- - Orizont petro-calcic

- Orizont petro-calcic

- Orizont petro-calcic

-

23. Fragi-pan (ori-zont fragic) (x)

Orizont fragipan (x)

- Orizont fragic

≥ 25 cm grosime

fragipan Fără condi-ţii de grosi-me

fragipan ≥ 15 cm grosime

120

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 24. Orizont

B cripto-spodic (Bcp) *)

Orizont B spodic

- Orizont spodic

- Orizont spodic

- Orizont spodic

-

25. Ori-zont sche-letifer (q)

- (clase de conţinut de schelet)

- - - - - - -

26. Orizont folic (O)

- - Orizont folic

≥ 10 cm grosime

- - Folistic epipedon

≥ 15 cm grosime

27. Orizont turbos (T)

Orizont organic hidro-morf (T)

- Orizont histic (H)

≥ 10 cm grosime

Orizont histic (H)

20-40 (60) cm gro-sime

Epipedon histic

Idem WRB-SR

28. Orizont antro-pedo-genetic (N)

- - Orizont antrope-dogenetic

≥ 50 cm grosime

Orizont A fimic

≥ 50 cm grosi-me

Epipedon plaggen

Idem FAO

29. Orizont antracvic (aq)

- - Orizont antracvic

- - - - -

*) A fost asimilat cu orizontul B spodic, nefiind identificat în alte sisteme de clasificare

121

Tabel 9.6 PROPRIETĂŢI DIAGNOSTICE

Nr. SRTS SRCS - 80 WRB-SR - 1998

FAO/UNESCO - 1988

USDA -ST - 1999

crt Denumire

Dife renţe speci-

fice

Denu-mire

Dife- renţe speci-

fice

Denu-mire

Dife-renţe speci-

fice

Denu mire

Diferenţe specifice

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 Caracter

vermic (vm)

Carac-ter vermic

- vermic - - - Vermic (utilizat la sol)

-

2 Schimbare texturală bruscă

Schim-bare textu-rală bruscă

- Schim-bare texturală bruscă

- Schim-bare texturală bruscă

< 5 cm grosime

Schim-bare textu-rală bruscă

-

3 Proprie-tăţi andice (an) sau orizont andic

Mate-rial amorf

- Orizont andic

- Proprie-tăţi andice

- Proprie-tăţi andice

-

4 Trecere glosică albelu-vică sau orizont E+B (gl)

Orizont E+B

- Pătrun-deri de limbi albelu-vice

- Pătrun-deri de limbi (ton-guing)

- Orizont glosic

≥ 5 cm grosime

5 Contact litic sau rocă compac-tă cont-nuă (li)

Contact l litic

- Rocă dură continuă

- Rocă dură continuă

- Contact litic

-

6 Proprie-tăţi eutrice

Carac-ter eutric

V ≥ 55% V ≥ 50% - V ≥ 50% - - -

7 Proprie-tăţi districe

Carac-ter distric

V < 55% V < 50% Unitate de sol

V < 50% Unitate de sol

- -

8 Proprie-tăţi alice (al)

- - Proprie-tăţi alice

- - - - -

9 Materie organică segre-gabilă (ms)

Mate-rie or-ganică segre gabilă (ms)

- - - - - - -

10 Pudră fri-abilă de carbonat de calciu sau car-bonaţi se-cundari (km)

- - Carbo-naţi secun-dari

- Pudră friabilă de carbonaţi (soft powdery lime)

- Carbo-naţi se-cundari identifi-cabili

-

122

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 11 Proprie-

tăţi acvi-ce,gleice, stagnice şi antrac-vice

- - - - Proprie-tăţi gleice şi stagnice

Nu include proprie-tăţi an-tracvice

Condiţii acvice

-

12 Proprie-tăţi gleice şi orizont gleic (G)

- - Proprie-tăţi gleice

- Proprie-tăţi gleice

- Condiţii acvice de en-dosatu-raţie (endo-acvice)

-

13 Proprietă-ţi reduc-tomorfice (Gr) (glei de reducere)

Orizont Gr

- Proprie-tăţi reducto-morfice

- - - Matrice redusă sau glei-zare puter-nică

-

14 Proprie-tăţi redoxi-morfe (Go) (glei de oxidore-ducere)

Orizont Go

- Proprie-tăţi redoxi-morfice

- - - Trăsă-turi redoxi-morfice

15 Proprie-tăţi stagnice

Orizon-turi W şi w

- Proprie-tăţi stagnice

- Proprie-tăţi stagnice

- Condiţii acvice de epi-saturaţie (epiac-vice)

-

16 Proprie-tăţi antrac-vice

- - Antrac-vic

- Fază antra-cvică

- Condiţii acvice de satu-raţie an-tropică

-

17 Proprie-tăţi criostag-nice

- - - - - - - -

18 Culori diagnos-tice

Culoa-rea solului

- - - - - - -

19 Adânci-me de situare a unui ori-zont sau a unui caracter diagnos-tic

Adâncime de situare a unui orizont sau a unui ca racter diag.

- Adâncimi standard

- Adâncimi specifice

- Sec-ţiune de control

-

123

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

20 Caracter scheletic

Clase după conţi-nutul de sche-let

- Scheletic - Fază schele-tică

- - Unele clase granulo-metrice (ex. lut scheletic)

21 Caracter subsche-letic

Clase după conţi-nutul de sche-let

- Scheletic - Fază schele-tică

- - Unele clase granulo-metrice (ex. lut scheletic)

22 Proprie-tăţi salsodice

Subtipuri de sol salini-zate/ sodi-zate

- Salic şi/sau sodic

- Fază salică şi sodică

- Fază salină şi sodică

-

124

Tabel 9.7 MATERIALE PARENTALE DIAGNOSTICE

Nr. SRTS SRCS - 80 WRB-SR - 1998 FAO/UNESCO

- 1988 USDA -ST -

1999 crt Denu-

mire Dife- renţe speci-fice

Denu-mire

Dife- renţe speci-

fice

Denu-mire

Dife-renţe speci-fice

Denu mire

Dife-renţe speci-fice

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 Material

fluvic (MF)

- - Material fluvic de sol

- Proprie -tăţi fluvice

- - -

Material antropo-gen (MA)

- - Material antropo-geomorfic de sol

- - - - -

3 Material antropo-gen garbic

- - Material antropo-geomorfic garbic de sol

- - - - -

4 Material antropo-gen spolic

- - Material antropo-geomorfic spolic de sol

- - - - -

5 Material antropo-gen urbic

- - Material antropo-geomorfic urbic de sol

- - - - -

6 Material antropo-gen mixic

- - Material antropo-geomorfic oric-urbic de sol

- - - - -

7 Material antropo-gen reductic

- - Material antropo-geomorfic reductic de sol

- - - - -

8 Material scheletic calcarifer (MK)

- - - - - - - -

9 Material marnic (MM)

Orizont Cpr

- - - - - - -

10 Material erubazic (ME)

Caracter erubazic

11 Material bauxitic (MB)

- - - - - - - -

125

9.3. Corelarea solurilor 9.3.1. Corelarea categoriilor taxonomice O condiţie a corelării solurilor o constituie echivalarea rangurilor taxonomice de nivel superior, utilizate în SRTS şi SRCS-1980, cu cele din WRB, legenda FAO şi USDA Soil Taxonomy (Tabel 9.8).

Tabel 9.8 Echivalarea categoriilor taxonomice de nivel superior din SRTS şi SRCS-1980 cu

WRB SR-1998, Legenda FAO/UNESCO-1988 şi USDA Soil Taxonomy-1999

SRTS SRCS FAO/UNESCO - 1988

WRB-SR - 1998

USDA-ST - 1999

Categorii taxonom.

Nr. unit

Categ. tax

Nr. unit

Categ. tax

Nr. unit.

Categ. tax

Nr. unit

Categ. tax

Nr. unit.

Clase 12 Clase 10 - - - - Ordin 12 Tipuri 32 Tipuri 39 Grupa

majoră de sol

28 Grupa de sol de

referinţă

30 Sub-ordin

64

Subtipuri 245 Sub-tipuri

250 Unitate de sol

153 Unitate de sol

541 Marea grupă

317

Subgrupa 2 400 Din tabelul 9.8 rezultă existenţa unor diferenţe substanţiale în ceea ce priveşte

categoriile taxonomice la nivel superior, cuprinse de sistemele de clasificare comparate. Cele mai importante deosebiri apar la nivelul claselor (ordinelor) de sol, care în WRB SR şi FAO/UNESCO nu sunt separate pentru bunul motiv că acestea nu sunt cu adevărat sisteme de clasificare: FAO/UNESCO este lista solurilor din harta solurilor lumii, care este folosită şi ca sistem de clasificare, fără să aibă o arhitectură corespunzătoare; WRB SR este un sistem de unităţi de sol de referinţă, respectiv un catalog de soluri posibile, faţă de care se recomandă raportarea clasificărilor de soluri existente. Corelarea la nivelul clasei de sol este întrucîtva posibilă numai cu USDA Soil Taxonomy, dar şi în acest caz cu o marjă largă de aproximare (tabel 9.9).

Tabel 9.9

CORELAREA CLASELOR DE SOLURI DIN SRTS ŞI SRCS-1980 CU USDA SOIL TAXONOMY

SRTS SRCS USDA ST-1999 Protisoluri Soluri neevoluate, trunchiate

sau desfundate (pp) Entisoluri

Pelisoluri - Subgrupe vertice (pp) Andisoluri Umbrisoluri (pp) Andosoluri Cernisoluri Molisoluri Molisoluri (parţial) Umbrisoluri Umbrisoluri Inceptisoluri (pp) Cambisoluri Cambisoluri Inceptisoluri (pp) Luvisoluri Argiluvisoluri Alfisoluri, Ultisoluri (pp) Spodisoluri Spodosoluri Spodosoluri Hidrisoluri Soluri hidromorfe Subordine şi mari grupe acvice Salsodisoluri Soluri halomorfe Aridisoluri (parţial)

Alfisoluri (parţial) Molisoluri (parţial)

Histisoluri Soluri organice Histosoluri Antrisoluri Soluri neevoluate,trunchiate

sau desfundate (pp) Inceptisoluri (pp)

126

9.3.2. Corelarea unităţilor taxonomice de sol (Pedotaxonilor) 9.3.2.1. PROTISOLURI (PRO)

WRB-SR - 1998 În baza mondială de referinţă, protisolurile sunt distribuite la grupele de referinţă de FLUVISOLURI (FLUVISOLS), REGOSOLURI (REGOSOLS), ARENOSOLURI (ARENOSOLS) şi la LEPTOSOLURI (LEPTOSOLS). USDA-ST - 1999 În taxonomia americană, protisolurile aparţin integral ordinului ENTISOLURI (ENTISOLS). Conceptul de ENTISOL cuprinde soluri cu profil slab dezvoltat sau fără profil pedologic şi care nu au caracteristici diagnostice prezente la alte ordine. Protisolurile sunt distribuite în cadrul subordinelor: ARENTURI (ARENTS), ORTENTURI (ORTHENTS), PSAMENTURI (PSAMMENTS) şi FLUVENTURI (FLUVENTS).

LITOSOLURI (LS) (LITOSOL - LS; SRCS)

WRB-SR - 1998:. În acest sistem, litosolurile corespund, în mare, conceptului de LEPTOSOL (LP), dar au totuşi o cuprindere mai restrânsă decât acesta. Leptosolurile sunt soluri care:

1. Au rocă compactă în primii 25 cm de la suprafaţă sau un orizont molic de 10 - 25 cm grosime care acoperă direct un material cu peste 40% carbonat de calciu echivalent, sau cu mai puţin de 10 procente (din greutate) material fin de la suprafaţa solului până la adâncimea de 75 cm.

2. Nu au alte orizonturi diagnostice în afară de un orizont molic, ocric, umbric sau yermic1. USDA-ST - 1999: În sistemul USDA Soil Taxonomy, litosolurile din România aparţin ordinului ENTISOLURI (ENTISOLS), subordinul ORTENTURI (ORTHENS), respectiv la subgrupe litice ale marilor grupe CRYORTENTURI (CRYORTHENTS), UDORTENTURI (UDORTHENTS) şi USTORTENTURI (USTORTHENTS). Aceste subgrupe litice sunt definite ca soluri având un contact litic (lithic contact), respectiv roca dură continuă, silicatică, deasupra adâncimii de 50 cm. Corespunzător acestui criteriu, litosolurile noastre reprezintă doar un segment din subgrupele litice ale Soil Taxonomy. Corelarea subtipurilor de litosoluri cu unităţile taxonomice echivalente din WRB-SR şi USDA-ST Soil Taxonomy este redată în tabelul 9.10.

Tabel 9.10 Corelarea subtipurilor de LITOSOL

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Distric (LS di)

Dystri-lithic Leptosol (LPdy-li) (pp)

Lithic Cryorthents (pp) Lithic Udorthents (pp)

Tipic (LS ti)

Dystric Leptosol (LPdy) (pp)

Eutric (LP eu)

Eutri-lithic Leptosols (LPeu-li) (pp) Eutric Leptosol (lLPeu)(pp)

Lithic Udorthents (pp) Lithic Ustorthents (pp)

Rendzinic LS rz)

Rendzinic (LS rz)

Eutri-lithic Leptosols (lLPeu-li) (pp)

Lithic Cryorthents (pp) Rendollic-lithic Udorthents (pp) Rendollic-lithic Ustorthents (pp)

1 Orizont yermic: orizont de suprafaţă, care constă din acumulare de fragmente de rocă (pavaj deşertic) de obicei , dar nu întotdeauna, incluse într-o crustă veziculară lutoasă şi acoperite de un strat subţire de nisip sau loess.

127

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Scheletic (LS qq) (prundic)

- Hyperskeletic Leptosol (LPskh) (pp)

Lithic Udorthents (pp) Lithic Ustorthents (pp)

Histic (LS tb)

Organic (LS tb)

Folic Leptosols (LPfo) (pp) Lithi-folic Leptosol (LPli) (pp)

Lithic Udifolists (pp) Lithic Ustifolists (pp) Lithic Udorthents (pp) Lithic-histic Udorthents

Probleme speciale de corelare a litosolurilor

Datorită diferenţelor conceptuale (lipsa echivalenţei dintre entităţiile taxonomice), atât în WRB-SR cât şi în USDA-ST, corelarea litosolurilor trebuie privită mai curând ca o paralelizare decât ca o echivalare propriu-zisă. Astfel, în cazul WRB-SR litosolurile se distribuie partial la Leptosoluri districe şi eutrice şi parţial la leptosoluri litice-districe şi respectiv litice eutrice. Pentru integrarea litosolurilor histice s-au creat unităţi suplimentare de leptosoluri folice-litice şi folice (cele cu orizont organic mai mare de 10 cm grosime). În mod similar, s-a procedat pentru integrarea în sistemul USDA-ST, unde s-au creat subgrupe suplimentare de ortenturi pentru litosolurile rendzinice (ortenturi litice-rendolice) şi pentru cele histice (ortenturi litice-histice).

REGOSOLURI (RS) (REGOSOLURI - RS, SRCS)

WRB-SR - 1998 REGOSOLS (RG) - Conceptul de regosol cuprinde solurile minerale slab dezvoltate, formate pe materiale neconsolidate, care au numai un orizont de suprafaţă ocric şi care nu sunt foarte subţiri (Leptosoluri), nisipoase (Arenosoluri) sau cu proprietăţi fluvice (Fluvisoluri). Aceste materiale neconsolidate au fost considerate regolite, pedolite sau non-soluri. Regosolurile reprezintă materiale neconsolidate, exclusiv cele cu texturi grosiere şi cele cu proprietăţi fluvice şi care nu au alte orizonturi diagnostice, cu excepţia unui orizont ocric. Din definiţia de mai sus, rezultă că Regosolul din WRB-SR are o accepţiune mai restrânsă decât cel din SRTS, care admite orizonturi molice, umbrice, salice ş.a.. Din acest motiv, pentru a crea echivalentele necesare, în WRB-SR s-a recurs la crearea de subunităţi de ordinul III, care fac tranziţia spre alte categorii de soluri. USDA-ST - 1999. Ca şi litosolurile, regosolurile aparţin ordinului de soluri neevoluate sau slab evoluate, respectiv ENTISOLURILOR (ENTISOLS), subordinul ORTENTURI (ORTHENTS). După regimurile de temperatură şi umiditate, regosolurile din România se distribuie în principal în unele mari grupe de UDORTENTURI (UDORTHENTS) şi USTORTENTURI (USTORTHENTS). Se poate admite şi existenţa unor Regosoluri reci - respectiv CRIORTENTURI (CRYORTHENTS) în zonele montane la peste 1 200 - 1 500 m altitudine absolută. Unele subtipuri de Regosoluri aparţin ordinelor MOLISOLURI (MOLLISOLS), ARIDISOLURI (ARIDISOLS) şi INCEPTISOLURI (INCEPTISOLS). Corelarea subtipurilor de regosoluri cu solurile similare din WRB-SR şi USDA-ST este prezentată în tabelul 9.11.

128

Tabel 9.11

CORELAREA SUBTIPURILOR DE REGOSOL

SRTS SRCS WRB-SR-1998 USDA-ST-1999 Distric (RS di)

Dystric Regosols (RG dy)

Typic Cryorthents (pp) Typic Udorthents (pp)

Eutric (RS eu)

Neseparate, incluse la

Eutric Regosols (RGeu)

Typic Udorthents (pp) Typic Ustorthents (pp)

Calcaric (RS ka)

regosol tipic Calcaric Regosols (RG ca)

Typic Udorthents (pp) Typic Ustorthents (pp)

Salinic (RS sc)

Salinizat (RS sc)

Salic Regosols (RG sz)

Typic Haplosalids (pp) Typic Udorthents (pp) (Saline phase) Typic Ustorthents (pp) (Saline phase)

Stagnic (RS st)

- Stagnic Regosols (RG st)

Epiaquic Udorthents (pp)

Molic (RS mo)

Molic (RS mo)

Mollic Regosols (RG mo)

Entic Hapludolls (pp) Entic Haplustolls (pp)

Umbric (RS um)

Umbric (RS um)

Umbric Regosols (RG um)

Humic Dystro crepts (pp) Humic Dystrudepts (pp)

Pelic (RS pe)

- Vertic2 Regosols (RG eu)

Vertic3 Udorthents (pp) Vertic4 Ustorthents (pp)

Litic (RS li)

Litic (RS ls)

Leptic Regosols (RG le)

Lithic Cryorthents (pp) Lithic Udorthents (pp) Lithic Ustorthents (pp)

Scheletic (RS qq)

- Skeletic Regosols (RG sk)

Typic Cryorthents (pp) Typic Udorthents (pp) (skeletal) Typic Ustorthents (pp) (skeletal)

Probleme speciale de corelare a regosolurilor Regosolurile din SRTS corespund în bună măsură celor definite în WRB-SR. Sau creat însă unităţi suplimentare pentru regosolurile molice şi umbrice, neprevăzute în WRB-SR. Mai multe probleme apar la corelarea cu USDA-ST, unde regosolurile molice şi umbrice se distribuie la hapludoluri şi haplustoluri entice şi respectiv, la distrocriepturi şi distrudepturi humice. Regosolurile salinice par să se încadreze mai curând la haplosaliduri (cele cu orizont salic în primii 100 cm) sau/şi respectiv ustortenturi (faza salină).

2 Termeni introduşi, nu există în original. 3 Idem 16. 4 Idem 16.

129

PSAMOSOLURI (PS) (PSAMOSOL-PS, SRCS)

WRB-SR-1998: (ARENOSOLURI - AR) Caracteristica fundamentală a arenosolurilor este natura nisipoasă a materialului parental. Textura acestor soluri este nisipo-lutoasă sau nisipoasă până la cel puţin 100 cm adâncime sau până la un orizont plintic, petroplintic sau salic, situat între 50 - 100 cm de la suprafaţă. Fragmentele de roci sau alte fragmente grosiere, dacă sunt prezente, nu trebuie să depăşească 35% din volum. Arenosolurile nu au alte orizonturi diagnostice, decât unul ocric sau albic sau un orizont plintic, petroplintic sau salic sub 50 cm adâncime sau un orizont argic sau spodic sub 200 cm adâncime. Arenosolurile sunt soluri care au:

1. Textură nisipo-lutoasă sau mai grosieră, fie până la o adâncime de cel puţin 100 cm, sau până la un orizont plintic5, petroplintic6 sau salic, aflate între 50 - 100 cm de la suprafaţă.

2. Mai puţin de 35% (din volum) fragmente de rocă sau alte fragmente grosiere în primii 100 cm de la suprafaţă.

3. Pot avea orizonturi plintice, petroplintice sau salice sub 50 cm sau orizonturi argice sau spodice sub 200 cm adâncime. USDA-ST - 1999 Psamosolurile aparţin predominant ordinului ENTISOLURI (ENTISOLS), subordinul PSAMENTURI (PSAMMENTS). În funcţie de regimul de temperatură şi umiditate, psamosolurile din SRTS se distribuie, în principal, la două mari grupe: USTIPSAMENTURI (USTIPSAMMENTS), caracteristice zonei calde-secetoase şi UDIPSAMENTURI (UDIPSAMMENTS), răspândite în zona umedă. Corelarea subtipurilor de psamosoluri cu unităţile taxonomice similare din WRB-SR şi USDA-ST este redată în tabelul 9.12.

Tabel 9. 12

CORELAREA SUBTIPURILOR DE PSAMOSOLURI

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Distric (PSdi)

Neseparate,

Dystric Arenosols (ARdy)

Typic Udipsamments (pp)

Eutric (PSeu)

incluse la Psamosol tipic

Eutric Arenosols (AReu)

Typic Udipsamments (pp) Typic Ustipsamments (pp)

Calcaric (PSka)

Calcaric Arenosols (AR)

Typic Ustipsamments (pp) calcareous

Umbric (PSum)

Umbric (PSum)

Umbric Arenosols (ARum)

Humic-psammentic Dystrudepts

Molic (PSmo)

Mollic (PSmo)

Mollic Arenosols (ARmo)

Psammentic Hapludolls (pp) Psammentic Haplustolls (pp)

Gleic (PSgc)

Gleizat (PSgz)

Endogleyic Arenosols (ARgln)

Endoaquic Udipsamments (pp) Endoaquic Ustipsamments (pp)

5 Este caracteristic unor soluri tropicale şi constă dintr-un strat continuu întărit de compuşi de fier şi fără sau cel mult cu urme de materie organică. 6 Vezi 16.

130

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Sodic (PSso)

- Endosodic Arenosols (AR) (pp) Hyposodic Arenosols (AR) (pp)

Endoaquic Ustipsamments (sodic phase)

Salinic (PSsc)

Salinizat (PSsc)

Endosalic Arenosols (ARszn) (pp) Hyposalic Arenosols (ARszw) (pp)

Typic Aquisalids (pp) Endoaquic Ustipsamments (pp) (Saline phase)

Probleme speciale de corelare a psamosolurilor În WRB-SR, conceptul de arenosol este mai larg decât cel de psamosol utilizat în SRTS. Din acest motiv, corelarea Psamosol-Arenosol are la bază îndeosebi textura materialului parental şi mai puţin cerinţele de orizonturi diagnostice care diferă sensibil. Trebuie reţinut faptul că nu se cere ca materialul parental să fie remaniat eolian. Multe arenosoluri sunt formate pe depozite nisipoase rezultate din dezagregarea "in situ" a unor roci compacte consolidate. De aici şi probabilitatea de a fi prezente fragmente de rocă în materialul parental. S-au creat unităţi suplimentare de arenosoluri, pentru psamosolurile umbrice şi gleice, neprevăzute în WRB-SR. Atât în WRB-SR, cât şi în sistemul USDA-ST, sunt prevăzute şi unităţi (subgrupe) lamelice de arenosoluri respectiv psamenturi (cu lamele în primii 100/200 cm), care în SRTS se regăsesc la nivel de varietate de sol.

ALUVIOSOLURI (AS) (SOL ALUVIAL-SA, SRCS)

WRB-SR - 1998: (FLUVISOLS - FL) - Conceptul de fluvisol defineşte soluri care conţin materiale fluvice începând din primii 25 cm de la suprafaţă şi care continuă până la cel puţin 50 cm adâncime. Nu au alte orizonturi diagnostice decât unul histic, molic, ochric, takâric7, umbric, yermic8, salic sau sulfuric. Fluvisolurile sunt soluri care au:

1. Grosime de 25 cm sau mai mult. 2. Material fluvic începând din primii 25 cm de la suprafaţa solului şi continuând

până la cel puţin 50 cm adâncime. 3. Nu prezintă alte orizonturi diagnostice cu excepţia unui orizont: histic, molic,

ocric, takâric, umbric, yermic, salic sau sulfuric USDA-ST - 1999: În sistemul american actual de clasificare, aluviosolurile aparţin ordinului ENTISOLURI (ENTISOLS), subordinul FLUVENTURI (FLUVENTS). Aluviosolurile din România se distribuie la marile grupe de UDIFLUVENTURI (UDIFLUVENTS), şi USTIFLUVENTURI (USTIFLUVENTS). Corelarea subtipurilor de aluviosoluri cu WRB-SR - 1998 şi USDA-ST - 1999 este redată în tabelul. 9.13.

7 Orizont takâric: orizont de suprafaţă cu textură fină şi care constă din o crustă densă de suprafaţă şi o parte inferioară foioasă; este format în condiţii aride pe soluri periodic inundate. 8 A se vedea nota 15.

131

Tabel 9.13

Corelarea subtipurilor de aluviosoluri SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Distric (ASdi)

Incluse la

Dystric FLuvisols (FLdy)

Fluventic Dystrudepts

Eutric (ASeu)

sol aluvial tipic, neseparate

Eutric FLuvisols (FLeu)

Typic Udifluvents (pp) Typic Ustifluvents (pp)

Calcaric (ASka)

la acest nivel Calcaric FLuvisols (FLca)

Typic Ustifluvents calcareous

Molic (ASmo)

Molic (SA mo)

Mollic FLuvisols (FLmo)

Mollic Udifluvents (pp) Mollic Ustifluvents (pp)

Umbric (ASum)

Umbric (SA um)

Umbric FLuvisols (FLha-um)

Mollic Udifluvents

Entic (ASen)

Protosol aluvial (PA)

Haplic FLuvisols (FLha)

Typic Udifluvents (pp) Typic Ustifluvents (pp)

Vertic (ASvs)

Vertic (SAvs)

Vertic FLuvisols (FLvr)9

Vertic Udifluvents (pp) Vertic Ustifluvents (pp)

Prundic (ASpr)

Litic (SAls)

Skeletic FLuvisols (FLsk)

Typic Udifluvents (pp) (skeletal) Typic Ustifluvents (pp) (skeletal)

Gleic (ASgc)

Gleizat (ASgz) (pp)

Gleyic FLuvisols (FLgl)

Endoaquic Udifluvents (pp) Endoaquic Ustifluvents (pp)

Salinic (ASsc)

Salinizat (SAsc)

Salic FLuvisols (FLsz) (pp)

Endoaquic Udifluvents (Saline phase)

Sodic (ASso)

Alcalizat (SAac)

Sodic FLuvisols (FLso) (pp)

Endoaquic Ustifluvents (sodic phase)

Psamic (ASps)

- Arenic FLuvisols (FL ar) 10

Tyipic Udidsamments (pp) Tyipic Ustipsamments (pp)

Pelic (ASpe)

- Vertic FLuvisols (FL ha)

Vertic Udifluvents (pp) Vertic Ustifluvents (pp)

Coluvic (ASco)

Coluvisol (CO)

Fluvisol (pp) Udifluvents (pp) Ustifluvents (pp)

Probleme speciale de corelare a aluviosolurilor Aluviosolurile din SRTS se corelează destul de bine cu WRB-SR şi satisfăcător cu USDA-ST. În cazul WRB-SR s-au creat unităţi suplimentare de Fluvisoluri vertice, unde au fost incluse aluviosolurile vertice şi cele pelice (prin asimilare). În cazul USDA-ST s-a recurs la crearea de subgrupe suplimentare pentru aluviosolurile psamice, care au fost separate ca fluventuri arenice. Aluviosolurile salinice şi sodice au o accepţiune mai largă decât termenii salic şi sodic din cele două sisteme, incluzând şi soluri moderat şi slab salinizate.

9 Termeni noi introduşi, nu exită în original. 10 Termeni noi introduşi, nu exită în original.

132

ENTIANTROSOLURI (ET) (absente în SRCS)

WRB-SR - 1998: În această bază de referinţă, ENTIANTROSOLURILE sunt incluse la REGOSOLURI (REGOSOLS). USDA-ST - 1999: În acest sistem, ENTIANTROSOLURILE nu sunt detaliate, ele fiind incluse la ordinul ENTISOLURI (ENTISOLS), subordinul ARENTURI (ARENTS), marile grupe UDARENTURI (UDARENTS) şi USTARENTURI (USTARENTS). Corelarea subtipurilor de entiantroposoluri este dată în tabelul 9.14.

Tabel 9.14

CORELAREA SUBTIPURILOR DE ENTIANTROSOL SRTS SRCS WRB-SR-1998 USDA-ST-1999

Urbic (ETur)

- Urbic Regosols (RGub)

-

Rudic (ETru)

- Skeletic Regosols (RGsk)

-

Garbic (ETga)

- Garbic Regosols (RGga)

-

Spolic (ETsl)

Spolic Regosols (RGsp)

-

Mixic (ETmi)

Toate protoso-lurile antropice, cu excepţia celui vertic

Anthropic Regosols (RG ah)

-

Reductic (ETre)

Reductic Regosols (RGrd)

-

Psamic (ETps)

- Arenic Regosols (RG ar)

Typic Udipsamments (pp) Typic Ustipsamments (pp)

Pelic Protosol antropic Vertic Regosols Vertic Udarents (pp) (ETpe) Vertic (PA vs) (pp) (RGvr)11 vertic Ustarents (pp) Copertic (Etct)

- Humic Regosols (RGhu)

Mollic Udarents (pp) Mollic Ustarents (pp)

Litic (Etli)

- Litic Regosols (RGli)

Litic Udorthents Litic Ustrothents

Litoplacic (ETlp)

-

Probleme de corelare a entiantroposolurilor Întrucât sunt preluate practic integral din WRB-SR, nu s-au pus probleme de corelare cu această bază. În sistemul USDA-ST, această categorie este puţin detaliată. Pentru cele mai multe entiantrosoluri, nu există echivalente.

11 Termen nou introdus, nu există în original.

133

9.3.2.2. CERNISOLURI (CER) MOLISOLURI - SRCS WRB-SR - 1998: Clasa CERNISOLURI din SRTS ar cuprinde următoarele grupe de referinţă din WRB-SR: cernoziomuri (CHERNOZEMS), castaniozomuri (KASTANOZEMS) şi faeoziomuri (PHAEOZEMS). USDA-ST - 1999: În acest sistem, cernisolurile corespund unei părţi din ordinul molisolurilor (MOLLISOLS), care au o cuprindere mai largă, deoarece include toate subtipurile molice din SRTS, lăcovişti ş.a.

KASTANOZIOMURI (KZ)

(SOL BĂLAN - SB, SRCS) WRB-SR - 1998: (KASTANOZEMS - KS). Kastanoziomurile sunt soluri ale zonelor mai uscate şi mai calde ale stepelor. Aici vegetaţia naturală este dominată de ierburi care ajung timpuriu la maturitate, cu o producţie de masă uscată de rădăcini de 3 - 4 tone/ha/an, din care 50% este concentrată în primii 25 cm ai solului, rezultând un orizont de suprafaţă cu un conţinut de materie organică între 2 - 4%, rareori > 5%. În consecinţă, kastanoziomurile au un orizont molic mai puţin profund decât cernoziomurile şi faeziomurile şi care nu este negru spre cenuşiu foarte închis, ci mai degrabă brun cenuşiu închis către brun închis. Acest aspect este datorat climatului semi-arid spre aproape arid, unde producţia de biomasă este mai mică. Crotovinele sunt mai puţin frecvente şi mai puţin profunde decât în cernoziomuri, probabil din cauza iernilor mai blânde. În contrast cu cernoziomurile, kastanoziomurile pot avea un orizont gipsic sau concentraţii de cristale de gips în partea inferioară a profilului sau în materialul parental. Un orizont gipsic apare însă numai în zonele mai aride, unde materialul parental este bogat în gips; în regiunile mai uscate pot prezenta un orizont de acumulare a sărurilor la adâncimi mai mari de 200 cm de la suprafaţă. Kastanoziomurile sunt soluri care prezintă: a) Orizont molic cu crome > 2 în stare umedă până la cel puţin 20 cm adâncime, sau

având aceste crome direct sub orice strat arat. b) Concentraţii de carbonaţi secundari în primii 100 cm de la suprafaţă. c) Nu prezintă alte orizonturi diagnostice cu excepţia unui orizont argic, calcic, cambic,

gipsic, petrocalcic, petrogipsic sau vertic. USDA-ST - 1999. Kastanoziomurile corespund molisolurilor cu regim de umiditate ustic, respectiv USTOLURILOR (USTOLLS) şi pot fi incluse la VERMUSTOLURI (VERMUSTOLLS), HAPLUSTOLURI (HAPLUSTOLLS) şi CALCIUSTOLURI (CALCIUSTOLLS). Corelarea subtipurilor de kastanoziomuri este dată în tabelul 9.15.

Tabel 9.15 Corelarea subtipurilor de KASTANOZIOM

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (KZti) (calcaric)

Sol bălan tipic (SBti) Sol bălan vermic (SBvm)

Calcaro-calcic Kastanozems (KCcc-ca)

Entic Haplustolls (pp) Entic Vermustolls (pp) Typic Calciustolls (pp)

Maronic (KZmr)

- Calcic Kastanozems (KCcc)

Typic Calciustolls (pp)

Psamic (KZ ps)

- Siltic Chernozems (CHsl)

Psammentic Haplustolls

Gleic (KZgc)

- Gleyic Kastanozems (KSgc)

Endoaquic Haplustolls

134

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Salinic (KZsc)

Sol bălan salinizat (SBsc)

Hyposalic Kastanozems (KSszw)

Endoaquic Haplustolls (Saline phase)

Sodic (KZac)

Sol bălan alcalizat (SBac)

Hyposodic Kastanozems (KSsow) (pp) Endosodic Kastanozems (KSson) (pp)

Endoaquic Haplustolls (sodic phase)

Probleme speciale de corelare a kastaniozomurilor Kastanoziomurile din SRTS reprezintă numai unele unităţi ale kastanozemurilor din WRB-SR. Spre exemplu, lipsesc kastanoziomurile luvice, vertice, gipsice şi cromice. Au fost separate ca unitate suplimentară, kastanozemurile hiposalice, neidentificate în WRB-SR. În sistemul USDA-ST, majoritatea acestor soluri au caractere entice, datorită diferenţierii slabe a orizonturilor de sol.

CERNOZIOMURI (CZ) (CERNOZIOM - CZ, SRCS) WRB-SR - 1998: (CHERNOZEMS - CH). Cernoziomurile reprezintă solurile zonei temperate cu ierni reci sau foarte reci şi veri scurte, calde până la fierbinţi. Precipitaţiile sunt relativ scăzute, cca. 350 - 600 mm/an şi limita lor superioară (600 mm) abia egalează evapotranspiraţia potenţială anuală. Materialele parentale ale acestor areale sunt reprezentate predominant prin loess carbonatic sau depozite loessoide. Vegetaţia naturală este dominată de ierburi anuale înalte, cu producţie ridicată de biomasă, denumită stepa cu ierburi înalte în Europa Răsăriteană şi în Asia şi preeria cu ierburi înalte în America de Nord. Vegetaţia ierboasă naturală poate produce 4 - 6 t/ha/an de masă uscată de rădăcini concentrată în primii 60 cm ai solului (cca. 80% din masa de rădăcini se găseşte în primii 30 - 40 cm). Acest tip de vegetaţie, împreună cu o pedofaună foarte bogată, conduce la formarea de soluri caracterizate printr-un orizont de suprafaţă profund, cenuşiu foarte închis, foarte bogat în humus (până la 10 - 16%) şi elemente nutritive şi cu structură granulară bine dezvoltată. Bioturbaţia intensă este evidenţiată de prezenţa crotovinelor, care constituie o trăsătură tipică a cernoziomurilor. Cernoziomurile sunt soluri care prezintă: a) Un orizont molic cu crome ≤ 2 în stare umedă dacă textura este mai fină decât lut

nisipos sau < 3,5 dacă textura este lut nisipos sau mai grosieră; ambele crome până la 20 cm adâncime sau direct sub stratul arat.

b) Concentraţii de carbonaţi secundari începând în primii 50 cm de la limita inferioară a orizontului humifer, dar în primii 200cm de la suprafaţă.

c) Nu există un orizont petrocalcic între 25 - 100 cm adâncime. d) Nu există gips secundar e) Nu există grăunţi de praf şi nisip dezgoliţi pe suprafaţa agregatelor structurale. USDA-ST - 1999. Cernoziomurile din SRTS se încadrează la ordinul MOLISOLURI (MOLLISOLS), subordinul UDOLLURI (UDOLLS) şi USTOLURI (USTOLLS). Marile grupe sunt reprezentate prin HAPLUDOLURI (HAPLUDOLLS), HAPLUSTOLURI (HAPLUSTOLLS) şi ARGIUSTOLURI (ARGIUSTOLLS). Corelarea subtipurilor de cernoziom este dată în tabelul 9.16.

135

Tabel 9.16 Corelarea subtipurilor de CERNOZIOM

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (CZ ti)

Tipic (CZti)

Calcic Chernozems (CHca)

Entic Haplustolls (pp) Entic Hapludolls (pp)

Psamic (CZps)

- Siltic Chernozems (CHsl)

Psammentic Haplustolls

Pelic (CZpe)

- Vertic Chernozems (CH vr)

Vertic Haplustolls (pp)

Vertic (CZvs)

Vertic (CZvs)

Vertic Chernozems (CHvr)

Vertic Haplustolls

Gleic (CZgc)

Gleizat (CZgz) Lăcoviste tipică (LCti) (pp)

Gleyic Chernozems (CHgc)

Endoaquic Haplustolls (pp) Endoaquic Hapludolls (pp)

Aluvic (CZal)

- Fluvic Chernozems (CHfv)

Fluventic Haplustolls (pp)

Kastanic (CZkz)

- Calcaro-calcic Chernozems (CHca-cc)

Entic Haplustolls

Cambic (CZcb)

Cambic tipic (CCti)

Haplic Chernozems (CHha)

Typic Haplustolls (pp)

Argic (CZar)

Argiloiluvial (CI ti)

Luvic Chernozems Udic Argiustolls (pp)

Calcaric (CZka)

Tipic carbonatic (CZtik)

Calcaro-calcic Chernozems (CHcc-ca)

Typic Calciustolls (pp) Entic Haplustolls (pp)

Greic (CZgr) - Greyic Phaeoems (PH gz)

Alfic udic Argiustolls (pp)

Maronic (CZmr)

- Calci greyic Chernozems (CHgz)

Alfic Haplustolls

Salinic (CZsc)

Salinizat (CZsc)

Hyposalic Chernozems (CHszw)

Endoaquic Haplustolls (Saline phase) (pp)

Sodic (CZac)

Alcalizat (CZac)

Hyposodic Chernozems (CHsow)

Endoaquic Haplustolls (sodic phase) (pp)

Varietatea vermic (Xvm)

Vermic (CZvm)

Vermic Chernozems (CHvm) Vermic Phaeozems (PHvm)

Typic Vermustolls Typic Vermudolls (pp)

Varietate subrendzinic (Xsr)

Rendzinic (CZrz)

Endoleptic-chernic Chernozems (CHlen-ch) Endoleptic Chernozems (CHch-le)

Entic Haplustolls (pp) Entic Hapludolls (pp)

136

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Varietate marnic (Xma)

Pseudorendzinic (CZpr)

Haplic Chernozems (pp) Haplic Phaeozems (pp)

Entic Haplustolls (pp) Entic Hapludolls (pp)

Litic (CZli)

Litic (CZls)

Leptic Chernozems (CHle)

Lithic Haplustolls

Varietate cambic vermic (CZcb-xvm)

Cambic-vermic (CCvm)

Vermic Chernozems (CHvm) (pp) Vermic Phaeozems (PHvm) (pp)

Typic Vermustolls (pp) Typic Vermudolls (pp)

Cambic-vertic (CZcb-vs)

Cambic-vertic (CCvs)

Vertic Chernozems (CHvr) (pp)

Vertic Haplustolls (pp) Vertic Hapludolls (pp)

Varietate cambic-subrendzinic (CZcb-xsr)

Cambic-rendzinic (CCrz) (pp)

Endoleptic Chernozems (CHlen) (pp)

Typic Haplustolls

Varietate cambic-marnic (CZcb-xma)

Cambic pseudorendzinic (CCpr)

Haplic Phaeozems (PHha)

Typic Hapludolls

Cambic-litic (CZcb-li)

Cambic litic (CCls) Leptic Chernozems (CHle) (pp)

Lithic Haplustolls (pp)

Cambic-gleic (pp) (CZcb-gc) ?

Cambic gleizat (CCgz)

Gleyic Chernozems (CHgl) (pp) Gleyic Phaeozems (PHgj) (pp)

Endoaquic Haplustolls (pp) Endoaquic Hapludolls (pp)

Cambic-salinic (pp) (CZcb-sc)

Cambic salinizat (CCsc)

Hyposalic Chernozems (CHszw)

Endoaquic Haplustolls (SAline phase)

Cambic-sodic (pp) (CZcb-ac)

Cambic alcalizat (CCac)

Hyposodic Chernozems (CHsow)

Endoaquic Haplustolls (sodic phase)

Argic-salinic (?) (CZar-sc)

Argiloiluvial salinizat (CIsc)

Hyposali-luvic Chernozems (CHlv-szw) (pp)

Endoaquic Argiustolls (SAline phase) (pp)

Argic-sodic (?) (CZar-ac)

Argiloiluvial alcalizat (CIac)

Hyposodi-luvic Chernozems (PHlv-sow) (pp)

Endoaquic Argiustolls (sodic phase) (pp)

Probleme speciale de corelare a cernoziomurilor

În ansamblu, cernoziomurile din SRTS se corelează satisfăcător cu cele din WRB-SR. Unele probleme apar legate de adâncimea de apariţie a orizontului Cca sau a concentrărilor de carbonaţi secundari care nu este clar formulată în WRB-SR: "concentrări de carbonaţi secundari începând în primii 50 cm de la limita inferioară a orizontului A dar în primii 200 cm de la suprafaţă". În consecinţă, în SRTS, pentru cernoziomuri, s-a luat drept limită de apariţie a orizontului de acumulare a carbonaţilor, adâncimea de 125 cm stabilită în Legenda Revizuită FAO/UNESCO-1988, 200 cm fiind prevăzută numai pentru cernoziomurile cu textură grosieră. Pentru unele subtipuri prevăzute în SRTS dar fără corespondenţă în WRB-SR, s-au adăugat unităţi noi: "Hiposalic, Hiposodic Chernozems" pentru subtipurile saline şi respectiv sodice, "Arenic Chernozems" pentru subtipul psamic, "Fluvic Chernozems" pentru cernoziomul aluvial. Cernoziomul cambic cu orizont Cca < 125

137

cm adâncime, a fost asimilat la "Haplic Chernozems", iar cel pelic la "Vertic Chernozems" (genul proxim). Au fost transferate la faeoziomuri cernoziomurile cambice cu orizont de carbonaţi la adâncimi mai mari de 125 cm şi o parte din cernoziomurile argiloiluviale, inclusiv cele rendzinice, pseudorendzinice din SRCS-1980.

FAEOZIOMURI (FZ) (neseparate în SRCS-1979)

WRB-SR - 1998 (PHAEOZEMS-PH) : Soluri tipice regiunilor de stepă mai caldă şi mai umedă (preerie). Apar în condiţii mult mai umede decât alte soluri de stepă. În consecinţă, producţia de biomasă este mai mare, iar alterarea şi levigarea mai pronunţată. Ca şi cernoziomurile şi kastanoziomurile, faeoziomurile sunt dezvoltate pe materiale parentale afânate, bazice, în special pe loess şi depozite loessoide sau depozite glaciare. În comparaţie cu cernoziomurile, carbonatul de calciu este în mod obişnuit absent din profilul de sol, dar levigarea nu este atât de intensă încât solul să fie sărăcit în baze şi nutrienţi. În funcţie de tipul de vegetaţie, ierburi înalte de stepă (preerie) şi silvostepă, producţia de biomasă şi activitatea pedofaunei sunt foarte intense. Viermii de pământ (Lumbricide şi Enchytraeide) şi mamiferele săpătoare omogenizează solul (crotovine frecvente), ultimele mai ales în zona temperată rece. Drept urmare, adeseori faeoziomurile au un orizont de suprafaţă profund cenuşiu închis la cenuşiu, sau cenuşiu către brun. Orizontul de suprafaţă al faeoziomurilor este, de regulă, mai subţire decât cel al cernoziomurilor şi probabil mai puţin închis. Faeoziomurile sunt soluri poroase, bine aerate, cu structură stabilă, relativ bogate în elemente nutritive, ceeace le face soluri excelente pentru culturi agricole. Multe faeoziomuri au acumulare de argilă în subsol, privită frecvent drept caracter relict din faze mai umede, care determină creşterea capacităţii de stocare a apei, totuşi ele pot avea limitări de apă în sezonul uscat. Faeoziomurile sunt soluri care prezintă: a) Un orizont molic, si b) Un grad de saturaţie în baze (în acetat de amoniu) de ≥ 50% şi o matrice de sol fără

carbonaţi până la cel puţin 100cm adâncime, sau până la un strat contrastant (contact litic sau paralitic, orizont petrocalcic) situat între 25-100cm adâncime, şi

c) Nu au alte orizonturi diagnostice decât un orizont albic, argic, cambic sau vertic sau un orizont petrocalcic.

USDA-ST - 1999: Conform acestui sistem, faeoziomurile din România aparţin ordinului MOLISOLURI (MOLLISOLS), subordinul UDOLURI (UDOLS). Pe mari grupe, aceste soluri se distribuie la HAPLUDOLURI (HAPLUDOLLS) şi ARGIUDOLURI (ARGIUDOLLS). Corelarea subtipurilor de faeoziomuri este dată în tabelul 9.17.

Tabel 9.17 Corelarea subtipurilor de FAEOZIOM

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (FZti) Sol cernoziomoid tipic

(CMti) Pseudorendzină tipică (PRti) (pp)

Haplic Phaeozems (PHha)

Entic Hapludolls

Greic (FZgr)

Sol cenuşiu tipic (CNti)

Greyi-luvic Phaeozems (PHgz-lv)

Alfic Argiudolls (pp) Alfic Argiustolls (pp) Typic Hapludolls (pp)

Cambic-greic (FZcbgr)

Sol cenuşiu cambic (CN ca)

Greyic Phaeozems Typic Haplustolls (pp)

138

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Psamic (FZps)

Cernoziom/depozite nisipoase

Arenic ∗) Phaeozems Psammentic ∗) Hapludolls (pp) Psammentic ∗) Haplustolls (pp)

Pelic (FZpe)

Sol cernoziomoid vertic (CMvs) (pp) Pseudorendzină vertică (PRvs)

Vertic Phaeozems (PHvr)

Vertic Hapludolls

Vertic (FZvs)

Sol cernoziomoid vertic (CMvs) (pp)

Vertic Phaeozems (PHvr)

Vertic Hapludolls

Gleic (FZgc)

Sol cernoziomoid gleizat (CMgz) (pp) Lăcovişte tipică (LCti) (pp) Lăcovişte cambică (LCca)

Gleyic Phaeozems (PHgl)

Endoaquic Hapludolls

Stagnic (FZst)

Sol cernoziomoid pseudogleizat (CMpz) Pseudorendzină pseudogleizată (PRpz)

Stagnic Phaeozems (PHst)

Epiaquic Hapludolls

Clinogleic (FZcl)

Sol negru clinohidromorf tipic (NFti)

Stagni-gleyic Phaeozems (PHgl-st)

Epi-endoaquic Hapludolls

Aluvic (FZal)

- Fluvic∗) Phaeozems (PHfv)

Fluventic Hapludolls

Cambic (FZcb)

Sol cernoziomoid cambic (CMca) Cernoziom cambic (CCti) (pp)Pseudorendzinic (CCpr) (pp) Pseudorendzină cambică (PRca) (pp)

Haplic Phaeozems (PHha)

Typic Hapludolls

Argic (FZar)

Sol cernoziomoid argiloiluvial (CMar) Cernoziom argiloiluvial tipic (CI ti) (pp) Cernoziom argiloiluvial pseudorendzinic (CI pr) (pp) Pseudorendzină argiloiluvială (PRar)

Luvic Phaeozems (PHlv)

Typic Argiudolls

Calcaric (FZka)

Sol cernoziomoid tipic (CMti) (pp) Pseudorendzină tipică (PRti) (pp)

Calcaric Phaeozems (PHca)

Entic Hapludolls

Varietate : Cambic-subrendzinic (FZcb-xsr)

Cernoziom cambic rendzinic (CCrz) (pp)

Endoleptic Phaeozems (PHlen) (pp)

Typic Hapludolls

Varietate : Argic-subrendzinic (FZar-xsr)

Cernoziom argiloiluvial rendzinic (CIrz) (pp)

Endolepti-luvic Phaeozems (PH lv-len) (pp)

Typic Argiudolls

139

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Varietate : Tipic-subrendzinic (Fzti-xsr)

Sol cernoziomoid rendzinic (CMrz) (pp)

Endoleptic Phaeozems (PHlen) (pp)

Typic Hapludolls

Argic-vertic (FZar-vs)

Cernoziom argiloiluvial vertic (CIar) (pp)

Verti-luvic Phaeozems (PHlv-vr)

Vertic Argiudolls

Argic-gleic (FZar-gc) (pp)

Cernoziom argiloiluvial gleizat (CIgz)

Gleyi-luvic Phaeozems (PHlv-gl) (pp)

Endoaquic Argiudolls (pp)

Argic-stagnic (FZar-st)

Cernoziom argiloiluvial pseudogleizat (CIpz)

Stagni-luvic Phaeozems (PHlv-st)

Epiaquic Argiudolls

Varietate : Greic-marnic (FZgr-xma)

Sol cenuşiu pseudorendzinic (CNpr)

Greyic Phaeozems (PHgz)

Alfic ∗) Argiudolls

Greic-gleic (FZgr-gc) (pp)

Sol cenuşiu gleizat (CNgz)

Gleyi-greyic luvic Phaeozems (PHlv-gz-gl)

Aqualfic Argiudolls

Greic-stagnic (FZgr-st)

Sol cenuşiu pseudogleizat (CNpz)

Luvi-stagni-greyic Phaeozems (PHgz-lv-st)

Epiaqui-alfic Argiudolls

Stagnic-argic (FZst-ar)

Sol clinohidromorf argiloiluvial (NFar)

Luvi-stagni-gleyic Phaeozems (PHlv-gl-st)

Epiendoaquic Argiudolls

Stagnic-vertic (FZst-vs)

Sol clinohidromorf vertic (NFvs)

Stagni-gleyi-vertic Phaeozems (PHlv-gl-st)

Epiendoaquic vertic Argiudolls

Gleic (FZgc) Lăcovişte tipică (LCti) (pp)

Gleyic Phaeozems Endoaquic Hapludolls

Cambic-gleic (FZca-gc)

Lăcovişte cambică (LCca) (pp)

Gleyic Phaeozems Endoaquic Hapludolls

∗) Unităţi introduse ad-hoc, conform principiului genus proximus, care nu se regăsesc în sistemele originale

Probleme speciale de corelare a faeoziomurilor

Aceste soluri se corelează relativ bine atât cu WRB-SR, cât şi cu sistrmul USDA-ST. Totuşi, s-au făcut şi unele compromisuri, care constau în introducerea unor unităţi noi, neprevăzute în sistemele respective, cum sunt: faeoziomurile arenice (Arenic Phaeozems) şi fluvice (Fluvic Phaeozems) în cazul WRB-SR şi a hapludolurilor şi haplustolurilor psamentice (Psammentic Hapludolls şi respectiv Psammentic Haplustolls) în cazul USDA-ST. În WRB-SR, o bună parte din subtipurile de soluri cenuşii, unele cernoziomuri cambice şi cernoziomuri argiloiluviale, soluri clinogleice şi unele pseudorendzine au fost încadrate ca unităţi de tranziţie.

RENDZINE (RZ) (RENDZINA (RZ) - SRCS-1979, sferă mai largă decât SRTS

WRB-SR - 1998: Rendzinele sunt considerate unităţi de ordinul 2 în cadrul Leptosolurilor - Leptosoluri rendzice, care sunt definite drept soluri ce au un orizont molic provenit din

140

materiale calcaroase sau care acoperă direct materiale calcaroase conţinând peste 40% carbonat de calciu echivalent. USDA-ST - 1999: În acest sistem, rendzinele sunt separate la nivel de subordin - RENDOLURI (RENDOLLS), în cadrul ordinului MOLISOLURI (MOLLISOLS). Corelarea subtipurilor de rendzine este dată în tabelul 9.18.

Tabel 9.18 Corelarea subtipurilor de RENDZINĂ

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 1 2 3 4

Cambică (RZca)

Cambică litică (RZca-ls)

Rendzic Leptosols (LPrz)

Inceptic-lithic Cryrendolls (pp) Inceptic-lithic Haprendolls (pp)

Calcarică (RZka)

- Calcaro-rendzic Leptosols (LPrz-ca)

Lithic Haprendolls (pp)

Eutrică (RZeu)

- Eutri-rendzic Leptosols (LPrz-eu)

Lithic Cryrendolls (pp) Lithic Haprendolls (pp)

Scheletică (RZqq)

- Skeleti-rendzic Leptosols (LPrz-sk)

Lithic Cryrendolls (pp) (skeletic phase) Lithic Haprendolls (pp) (skeletic phase)

Varietate : Tipic subrendzinic (FZti-xsr)

Tipică (RZti) (pp)

Endoleptic Chernozems (pp) Endoleptic Phaeozems (pp)

Typic Haplustolls (pp) Typic Hapludolls (pp)

Varietate : Cambic subrendzinic (FZcb-xsr)

Cambică (RZca)

Endoleptic Phaeozems (PHle)

Typic Hapludolls

Probleme speciale privind corelarea rendzinelor Rendzinele din SRTS se corelează bine cu solurile similare din WRB-SR şi USDA-ST. Rendzinele tipice şi cambice din SRCS-1980 trec la cernoziomuri sau faeoziomuri, în WRB-SR şi respectiv la ustoluri sau udoluri în USDA-ST. În acest din urmă sistem, toate rendzinele din SRTS aparţin la subgrupe litice de rendoluri. 9.3.2.3. UMBRISOLURI (UMB) (UMBRISOLURI - SRCS,1980) WRB-SR - 1998: (UMBRISOLS - UM). Soluri bine drenate, cu textură mijlocie, a căror caracteristică este prezenţa unui orizont de suprafaţă bine dezvoltat, de culoare închisă, acid şi bogat în materie organică (orizont umbric). Orizontul de suprafaţă, bogat în materie organică, care caracterizează umbrisolurile, poate cuprinde o varietate mare de forme de humus, care au fost descrise ca mull oligotrof sau acid, moder, humus brut sau mor. În condiţii naturale sau seminaturale, astfel de material se crede că s-a format datorită activităţii biologice reduse şi acumulării de materie organică, cauzată de condiţii acide, temperaturi joase şi umiditate de suprafaţă relativ ridicată sau o combinaţie a acestora. Totuşi, umbrisolurile nu sunt suficient de alterate, reci sau umede, pentru a avea orizonturi

141

diagnostice histice sau proprietăţi stagnice sau gleice. Pot fi prezente orizonturi spodice, dar numai la adâncimi mai mari (> 100 cm de la suprafaţă). Umbrisolurile posedă următoarele caracteristici: a) Au un orizont umbric, şi b) Nu au alte orizonturi diagnostice, cu excepţia unui orizont antropedogenic mai subţire

de 50 cm grosime, un orizont albic sau un orizont cambic. Din definiţia de mai sus rezultă că în WRB-SR umbrisolul are o sferă mai largă decât în SRTS, unde nu este admisă prezenţa orizontului albic dar se acceptă un orizont O. USDA-ST - 1999: În acest sistem, umbrisolurile din SRTS se încadrează la ordinul INCEPTISOLURI (INCEPTISOLS), marile grupe DISTROCRIEPTURI (DYSTROCRYEPTS) şi DISTRUDEPTURI (DYSTRUDEPTS). DISTROCRIEPTURILE sunt inceptisoluri acide cu regim de temperatură criic. DISTRUDEPTURILE sunt inceptisoluri acide cu regim de umiditate udic.

NIGROSOLURI - (NS) (SOL NEGRU ACID (NO) – SRCS - 1980) WRB-SR - 1998: În acest sistem de referinţă, nigrosolurile corespund umbrisolurilor humice, descrise ca având peste 10% carbon organic în fracţiunea fină până la adâncimea de 50 cm. USDA-ST - 1999: Conform acestui sistem, nigrosolurile s-ar încadra la subgrupa de distrocriepturi humice (Humic Dystrocryepts) şi Distrudepturi humice (Humic Dystrudepts), ambele subgrupe fiind caracterizate prin prezenţa unui epipedon umbric sau molic. Corelarea subtipurilor de nigrosoluri este dată în tabelul 9.19.

Tabel 9.19

Corelarea subtipurilor de NIGROSOL SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic (NSti)

Tipic (NOti)

Humic Umbrisols (UMhu)

Humic Dystrocryepts (pp) Humic Dystrudepts (pp)

Cambic (NSca)

- Humic Umbrisols (UMhu)

Humic Dystrocryepts (pp) Humic Dystrudepts (pp)

Litic (NSli)

Litic (NOls)

Lepti-humic Umbrisols (UMhu-le)

Humic lithic Dystrocryepts (pp) Humic lithic Dystrudepts (pp)

Scheletic (NSqq)

- Skeleti-humic Umbrisols (UMhu-sk)

Humic Dystrocryepts (pp) (skeletic phase) Humic Dystrudepts (pp) (skeletic phase)

Aluvic (NSal)

- Fluvi-humic Umbrisols (UMhu-fv)

Fluvaquentic-humic Dystrudepts

Probleme speciale de corelare ale Nigrosolurilor Există o bună concordanţă cu Umbrisoluri din WRB-SR. Totuşi, pentru unele subtipuri, s-au adăugat subunităţi suplimentare (scheletice şi fluvice). În sistemul USDA-ST, nigrosolurile sunt separate la nivel de subgrupă (Echivalent subtipului de sol).

142

HUMOSIOSOLURI (HS) SOL HUMICO-SILICATIC (HS) – SRCS - 1980 WRB-SR-1998: Nu sunt separate. Pot fi incluse la umbrisoluri humice (Humic Umbrisols) sau humice-leptice (Lepti-Humic Umbrisols) ori la leptosoluri humice (Humic Leptosols). USDA-ST-1999: Date fiind caracteristicele diagnostice şi condiţiile climatice reci humosiosolurile aparţin subgrupelor humice şi humico-litice de distrocriepturi (Humic Dystrocryepts şi Humic Lithic Dystrocryepts). Corelarea subtipurilor de humosiosoluri este dată în tabelul 9.20.

Tabel 9.20 Corelarea subtipurilor de HUMOSIOSOL

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (HSti)

Tipic (HSti)

Humic Umbrisols (UMhu) pp

Humic Dystrocryepts (pp)

Cambic (HSca)

- Humic Umbrisols (UMhm) (pp)

Humic Dystrocryepts

Litic (HSli)

Litic (HSls)

Lepto-humic Umbrisols (UMhu-le) Humic Leptosols (LPhu)

Humic-lithic Dystrocryepts

Scheletic (HSqq)

- Skeleti-humic Umbrisols (UMhu-sk) Skeleti-humic Leptosols (LP hu-qq)

Humic Dystrocrysepts (skeletic phase)

Probleme speciale de corelare a humosiosolurilor Criteriul de bază utilizat pentru definirea şi separarea acestor soluri - material organic segregabil - nu este utilizat nici în WRB-SR-1998 şi nici în USDA-ST-1999. Drept urmare aceste soluri sunt încadrate similar nigrosolurilor. 9.3.2.4. CAMBISOLURI (CAM)

(CAMBISOLURI SRCS 1980) WRB-SR - 1998: (CAMBISOLS - CM). Cambisolurile constituie solurile care prezintă o pedogeneză caracterizată printr-o anumită dezvoltare a structurii sau culorii, indicând o alterare şi dezvoltare moderată a caracteristicilor morfologice. Alterarea se recunoaşte prin prezenţa structurii solului în locul structurii rocii, crome mai intense, nuanţe mai roşcate sau un conţinut mai ridicat de argilă, prin comparaţie cu materialul parental. Ele nu au o cantitate semnificativă de compuşi iluviali: argilă, materie organică sau compuşi ai fierului sau aluminiului. Cambisolurile sunt considerate soluri cu vârstă limitată, dar aceasta nu este o condiţie obligatorie. Principala caracteristică este prezenţa unui orizont de alterare, care în Cambisoluri trebuie văzută ca un "orizont B minim". Un orizont cambic poate apare de asemenea şi în alte soluri dar în acele cazuri el nu constituie o caracteristică de diferenţiere deoarece au prioritate alte proprietăţi (Spre ex. proprietăţile gleice, în cazul gleisolurilor). Multe cambisoluri se găsesc în stadii de dezvoltare de tranziţie, de la soluri tinere spre soluri mature. Cu toate acestea, un orizont cambic poate fi destul de stabil, în situaţiile unde condiţiile de mediu contracarează schimbările pedologice: temperatura scăzută sau chiar permafrost, precipitaţii reduse sau drenaj imperfect, roci foarte calcaroase sau materiale parentale rezistente la alterare, sau aprovizionare continuă cu ioni bazici care înlocuiesc ionii pierduţi prin spălare, sau o eroziune lentă dar continuă care este în echilibru cu procesul de pedogeneză şi alterare. În practică un orizont cambic este

143

orice secţiune din profilul de sol situată între un orizont de suprafaţă îmbogăţit în humus şi substratul relativ nealterat, care nu prezintă caractere de Bt, Bs, Bhs. Multe cambisoluri conţin cel puţin unele minerale alterabile în fracţiile praf şi nisip. Sunt soluri cu textură mijlocie şi fină au o bună stabilitate structurală porozitate ridicată, capacitate bună de reţinere a apei şi un drenaj intern bun. Ele apar în regim cu surplus de precipitaţii dar în condiţii de teren care permit îndepărtarea excesului de apă. În cele mai multe cazuri cambisolurile au o reacţie neutră sau slab acidă, fertilitate chimică satisfăcătoare şi o faună de sol activă. Cambisolurile sunt soluri care prezintă: 1. Un orizont cambic, sau 2. Un orizont molic care trece într-un subsol cu o saturaţie în baze scăzută (sub 50%) în

primii 100 cm de la suprafaţă, sau 3. Unul din următoarele orizonturi diagnostice situate la adâncimi specifice:

a) Un orizont andic, vertic sau vitric începând dintre 25 şi 100 cm. b) Un orizont plintic, petroplintic, salic ori sulfuric începând între 50 şi 100 cm, în

absenţa unor texturi nisipo-lutoase sau mai grosiere deasupra acestor orizonturi.

USDA-ST - 1999: În sistemul USDA Soil Taxonomy, cambisolurile separate în SRTS aparţin ordinului INCEPTISOLURI (INCEPTISOLS), subordinul CRIEPTURI (CRYEPTS) - cele cu regim de temperatură criic, şi UDEPTURI (UDEPTS) cele cu regim de umiditate udic. Cele din Dobrogea, Oltenia, Podişul Bârladului cu regim de umiditate ustic, aparţin USTEPTURILOR (USTEPTS).

EUTRICAMBOSOLURI (EC)

(SOL BRUN EUMEZOBAZIC (BM) - SRCS - 1980) (SOL ROŞU (TERRA ROSSA) (TR) - SRCS - 1980) WRB-SR - 1998: (EUTRIC CAMBISOLS - CM eu). În acest sistem, eutricambosolurile corespund predominant cambisolurilor eutrice (EUTRIC CAMBISOLS), definite ca având un grad de saturaţie în baze ≥ 50% cel puţin într-o parte a orizonturilor cuprinse între 20 şi 100 cm adâncime. USDA-ST - 1999: Eutricambosolurile se încadrează la marile grupe de EUTROCRIEPTURI (EUTROCRYEPTS), EUTRUDEPTURI (EUTRUDEPTS ) şi HAPLUSTEPTURI (HAPLUSTEPTS). Aceste mari grupe diferă numai prin regimul de temperatură şi respectiv umiditate. Eutricambisolurile sunt definite ca prezentând una sau ambele din următoarele caracteristici diagnostice:

a) prezenţa carbonaţilor liberi în sol, sau b) saturaţie în baze de ≥ 60% în unul sau mai multe suborizonturi situate între 25

- 75 cm adâncime. Corelarea subtipurilor de eutricambisoluri este dată în tabelul 9.21.

144

Tabel 9.21 Corelarea subtipurilor de EUTRICAMBOSOL

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (Ecti)

Sol brun eumezobazic tipic (BMti)

Eutric Cambisols (CMeu)

Typic Eutrocryepts (pp) Typic Eutrudepts (pp) Typic Haplustepts (pp) (Dobrogea, Oltenia, pod. Bârlad)

Molic (ECmo)

Sol brun eumezobazic molic (BMmo)

Mollic Cambisols (CM mo)

Humic Eutrudepts (pp) typic Haplustolls (Dobrogea, Oltenia, pod. Bârlad)

Psamic (ECps)

- Haplic Arenosols (ARha) Lamellic Cambisols∗)

(CMeu-ll)

Typic Udipsamments Typic Ustipsamments

Pelic (ECpe)

- Eutri-vertic Cambisols (CMvr-eu)

Vertic Eutrudepts (pp) vertic Haplustepts (pp)

Vertic (ECvs)

Sol brun eumezobazic vertic (BMvs)

Eutri-vertic Cambisols (CMvr-eu)

Vertic Eutrudepts (pp) vertic Haplustepts (pp)

Andic (Ecan)

Sol brun eumezobazic andic (BMan)

Andi-eutric Cambisols (CMeu-an)

Andic Eutrocryepts (pp) Andic Eutrudepts (pp)

Gleic (Ecgc)

Sol brun eumezobazic gleizat (BMgz) (pp)

Gleyi-eutric Cambisols (CMeu-gl)

Endoaquic Eutrudepts

Stagnic (Ecst)

Sol brun pseudogleizat (BMpz)

Stagni-eutric Cambisols (CMeu-st)

Epiaquic Eutrudepts

Aluvic (ECal)

- Fluvi-eutric Cambisols (CMeu-fv)

Fluventic Eutrudepts (pp) Fluventic Haplustepts (pp)

Litic (Ecli)

Sol brun eumezobazic litic (BMls)

Lepti-eutric Cambisols (CMeu-li)

Lithic Eutrocryepts (pp) Lithic Eutrudepts (pp) Lithic Haplustepts (pp)

145

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Scheletic (ECqq)

- Skeleti-eutric Cambisols (CMeu-sk)

Typic Eutrocryepts (pp) (skeletic phase) Typic Eutrudepts (pp) (skeletic phase) Typic Haplustepts (pp) (skeletic phase)

Rodic (Ecro)

Sol roşu tipic (terra rossa) (TRti)

Rhodi-eutric Cambisols (CMeu-ro)

Typic Eutrudepts (pp)

Rodic-litic (Cmro-li)

Sol roşu litic (terra rossa) (TRli) Erodisol rodic (ERro)

Rhodic-lithic Cambisols (CMro-li)

Rendollic Eutrudepts (pp)

Varietate : Tipic subrendzinic (ECti-xsr)

Sol brun eumezobazic rendzinic (BMrz)

Endolepti-eutric Cambisols (CMeu)

Rendollic Eutrocryepts (pp) Rendollic Eutrudepts (pp)

Varietate : Tipic marnic (ECti-xma)

Sol brun eumezobazic pseudorendzinic (BMpr)

Eutric Cambisols (CMeu)

Typic Eutrudepts (pp) Typic Haplustepts (pp)

Gleic-salinic (?) (Ecgc-sc)

Sol brun eumezobazic salinizat (BMsc)

Endosalic Cambisols (CMszn)

Aquic Haplustepts (saline phase) Fluventic Haplustepts (saline phase)

Gleic-sodic (?) (Ecgc-ac)

Sol brun eumezobazic alcalizat (BMac)

Sodic Cambisols (CMso)

Aquic Haplustepts (sodic phase) Fluventic Haplustepts (sodic phase)

Probleme speciale de corelare a eutricambosolurilor În WRB-SR, majoritatea subtipurilor de eutricambosoluri vertice, andice, gleice, stagnice, fluvice, leptice, scheletice şi sodice se clasifică ca subtipuri de tranziţie (vertice-eutrice, andice-eutrice ş.a.m.d). Se subliniază faptul că noţiunea de eutricambosol are o sferă mai limitată decât marile grupe "eutrice" din USDA-ST, care are plafonul de saturaţie în baze la ≥ 60% faţă de ≥ 53% în SRTS.

DISTRICAMBOSOLURI (DC) (SOLURI BRUNE ACIDE (BO) - SRCS-1980 WRB-SR - 1998: (DYSTRIC CAMBISOLS - CMdy). Districambosolurile din SRTS corespund predominant cambisolurilor districe, definite ca având un grad de saturaţie în baze < 50%, cel puţin într-o parte a orizonturilor cuprinse între 20 - 100 cm adâncime.

146

USDA-ST - 1999: Districambosolurile se încadrează la marile grupe de DISTROCRIEPTURI (DYSTROCRYEPTS) şi DISTRUDEPTURI (DYSTRUDEPTS). Aceste mari grupe diferă numai în ceea ce priveşte regimurile de temperatură şi respectiv de umiditate. Ele sunt definite ca având un grad de saturaţie în baze < 60% în unul sau mai multe orizonturi cuprinse între 25 şi 75 cm adâncime. Corelarea subtipurilor de districambisoluri este dată în tabelul 9.22.

Tabel 9.22 Corelarea subtipurilor de DISTRICAMBOSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (DCti)

Sol brun acid tipic (BOti)

Distric Cambisols (CMdy) (pp)

Typic Dystrudepts (pp)

Umbric (DCum)

Sol brun acid umbric (BOum)

Haplic Umbrisols (UMha)

Humic Dystrocryepts (pp) Humic Dystrudepts (pp)

Psamic (DCps)

- Dystric Arenosols (CMdy-ar)

Psammentic Dystrudepts

Andic (DCan)

Sol brun acid andic (BOan)

Andi-dystric Cambisols (CMdy-an)

Typic Udipsamments (pp)

Prespodic (DCep)

Sol brun acid criptospodic (BOcp) (pp)

Dystric Cambisol (CMdy-sd)

Typic Dystrudepts (pp)

Litic (DCli)

Sol brun acid litic (BOls)

Lepti-dystric Cambisols (pp) (CMdy-le)

Lithic Dystrudepts

Scheletic (DCqq)

- Skeleti-dystric Cambisols (CMdy-qq)

Typic Dystrudepts (skeletic phase)

Aluvic (DCal)

- Fluvi-dystric Cambisols (CMdy-fv)

Fluventic Dystrudepts

Gleic (DCgc)

Sol brun acid gleizat (BOgz) (pp)

Gleyi-dystric Cambisols (CMdy-gl)

Endoaquic Dystrudepts

Probleme speciale de corelare a districambosolurilor Ca şi eutricambosolurile în WRB-SR majoritatea districambosolurilor (cu excepţia celor tipice şi umbrice) se încadrează ca subtipuri de tranziţie. În USDA Soil Taxonomy marile grupe districe au o sferă mai largă (saturaţie în baze < 60% faţă de districambosoluri (saturaţie în baze < 53%). 9.3.2.5. LUVISOLURI (LUV) (ARGILUVISOLURI - SRCS - 1980) WRB-SR - 1998: (LUVISOLS - LV). Soluri ale căror caracteristici esenţiale sunt diferenţierea texturală (prezenţa orizontului diagnostic argic), capacitatea de schimb cationic ridicată a argilei, saturaţia în baze > 50% şi saturaţia redusă cu aluminiu. Geneza orizontului argic în luvisoluri este atribuită eluvierii argilei dintr-un orizont eluvial saturat aproape de suprafaţă în orizontul argilic de subsuprafaţă. Prezenţa unui orizont argic este un indiciu al unei suprafeţe de teren stabile. Dacă un orizont argic este format numai prin iluviere aceasta indică de asemenea existenţa unui

147

sezon uscat în cursul căruia argila se poate flocula şi depune pe suprafaţa agregatelor structurale din orizonturile B. Deşi în mod normal orizontul argic apare în zona de subsuprafaţă a solului, el poate să apară şi/la/sau aproape de suprafaţă când orizonturile de suprafaţă au fost îndepărtate prin eroziune. Un orizont argic poate apare fie ca un strat continuu de acumulare a argilei, fie sub formă de lamele. El trebuie să aibă o grosime minimă şi să prezinte o creştere semnificativă a conţinutului de argilă în raport cu orizonturile supraiacente (dacă acestea nu au fost erodate) pentru a se putea califica drept orizont diagnostic. Depunerea de materiale de suprafaţă care sunt mai grosiere decât orizontul de subsuprafaţă poate accentua diferenţierea texturală pedogenetică. Totuşi o simplă diferenţiere texturală, aşa după cum poate apare în depozitele aluviale nu se califică drept orizont argic. Dacă un orizont argic este format prin iluvierea argilei, atunci pot apare pelicule de argilă pe suprafeţele agregatelor structurale în fisuri, pori şi canale. Culoarea orizontului argic variază de la brun la roşu în funcţie de natura compuşilor de fier prezenţi. Culorile roşcate evidenţiază formarea solului în climate calde actuale sau mai vechi. Luvisolurile pot apare şi în condiţii de mediu care în prezent nu mai sunt favorabile deplasării argilei. Orizonturile argice care apar în regiunile aride şi semiaride sunt în general relicte din perioada cu condiţii mai umede. Luvisolurile sunt soluri care posedă un orizont argic cu o capacitate de schimb cationic determinat cu acetat de amoniu egală sau mai mare de 24 me/100 g argilă, începând fie din primii 100 cm de la suprafaţă, or în primii 200 cm de la suprafaţă dacă orizontul argic este acoperit de un material lutonisipos grosier sau mai grosier. USDA-ST - 1999. În acest sistem Luvisolurile din SRTS se încadrează la ordinul ALFISOLURI (ALFISOLS), subordinele UDALFURI (UDALFS) şi USTALFURI (USTALFS).

PRELUVOSOLURI (EL)

(SOLURI BRUNE ROŞCATE (BR) - SRCS - 1980) (SOLURI BRUNE ARGILIOLUVIALE (BD) - SRCS - 1980) WRB-SR - 1998: În această bază de referinţă preluvosolurile se distribuie la diferitele unităţi de luvisoluri haplice şi leptice, vertice, gleice, andice, calcice, arenice, stagnice, hiposodice, lamelice, sodice, cromice şi haplice. USDA-ST - 1999: În acest sistem preluvosolurile se încadrează la marile grupe de HAPLUDALFURI (HAPLUDAFS) şi HAPLUSTALFURI (HAPLUSTALFS) Udalfurile sunt alfisoluri cu regim de umiditate udic iar ustalfurile reprezintă alfisoluri cu regim de umiditate ustic. Corelarea subtipurilor de preluvosoluri este dată în tabelul 9.23.

Tabel 9.23 Corelarea subtipurilor de PRELUVOSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (ELti)

Sol brun argiloiluvial (BDti)

Haplic Luvisols (LVha)

Typic Hapludalfs (pp) Typic Haplustalfs (pp) Inceptic Hapludalfs (pp) (Bt < 35 cm grosime)

Molic (ELmo)

Sol brun argiloiluvial molic (BDmo)

Luvic Phaeozems (PHlv)

Typic Argiudolls

Roşcat (Elrs)

Sol brun roşcat tipic (BRti)

Chromic Luvisols (LCvr)

Typic Haplustalfs

Rodic (Elro)

Sol brun argilioluvial rodic (BDro)

Rhodic Luvisols (LVro)

Typic Rhodudalfs (pp) Typic Hapludalfs (pp)

148

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Psamic (ELps)

- Arenic Luvisols (LVar)(pp)

Psammentic Hapludalfs (pp) Psammentic Haplustalfs (pp)

- Lamellic Luvisols (LVll) (pp)

Lamellic Hapludalfs (pp) Lamellic Haplustalfs (pp)

Pelic (ELpe)

- Vertic Luvisols (LVvr)

Vertic Hapludalfs (pp) Vertic Haplustalfs (pp)

Vertic (ELvs)

Sol brun argiloiluvial vertic (BDvs)

Vertic Luvisols (LVvr)

Vertic Hapludalfs (pp) Vertic Haplustalfs (pp)

Stagnic (ELst)

Sol brun argiloiluvial pseudogleizat (BDpz)

Stagnic Luvisols (LVst)

Epiaquic Hapludalfs

Gleic (ELgc)

Sol brun argiloiluvial gleizat (BDgz) (pp)

Gleyic Luvisols (LVgl)

Endoaquic Hapludalfs

Calcic (ELca)

- Calcic Luvisols (LVca)

Typic Haplustalfs (pp) Calcic Haplustalfs(pp

Litic (ELli)

Sol brun argiloiluvial litic (BDls)

Leptic Luvisols (LVli)

Lithic Hapludalfs (pp) Lithic Haplustalfs (pp)

Scheletic (ELqq)

- Skeletic Luvisols (LVsk)

Typic Hapludalfs (skeletic phase)

Varietate : Marnic (Xma)

Sol brun argiloiluvial pseudorendzinic

Haplic Luvisols (LVha)

Inceptic Hapludalfs

Varietate : Subrendzinic (Xsr)

Sol brun argiloiluvial rendzinic (BDac)

Endoleptic Luvisols (pp) (LVha)

Typic Hapludalfs

Sodic (ELac)

Sol brun argiloiluvial alcalizat (BDac)

Hyposodic Luvisols (LVsow)

Endoaquic Haplustalfs (sodic phase)

Roşcat-molic (ELrs-mo)

Sol brun roşcat molic vertic (BRmo)

Luvi-chromic Phaeozems (PHcr-lv)

Typic Argiustolls (pp)

Roşcat-vertic (ELrs-vs)

Sol brun roşcat (BRvs)

Vertic chromic Luvisols (LVcr-vr)

Vertic Haplustalfs (pp)

Roşcat-gleic (ELrs-gc)

Sol brun roşcat gleizat (BRgz)

Gleyi-chromic Luvisols (LVcr-gl)

Endoaquic Haplustalfs

Probleme speciale privind corelarea preluvosolurilor Preluvosolurile sunt unităţi taxonomice neseparate ca atare, atât în WRB-SR cât şi în USDA-ST. Ele se găsesc ca subtipuri de luvisoluri (WRB-SR) sau ca subgrupe de alfisoluri (USDA-ST).

149

LUVOSOLURI (LV) SOL BRUN ROŞCAT-LUVIC (PODZOLIT) (BR pz) - SRCS-1980 SOL BRUN LUVIC (BP) – SRCS - 1980 LUVISOL ALBIC (SP) – SRCS - 1980 WRB-SR - 1998. În acest sistem, luvosolurile din SRTS se distribuie la două grupe de referinţă: luvisoluri (prezentate anterior) şi la albeluvisoluri, ale căror caracteristici sunt redate mai jos. Albeluvisolurile sunt soluri acide cu un orizont de suprafaţă albit şi un orizont argic, a cărui limită superioară este neregulată, din cauza pătrunderilor adânci de material albic din orizontul eluvial cu textură mai grosieră. Aceste soluri se dezvoltă îndeosebi pe tilluri glaciare, neconsolidate, bogate în cuarţ sau materiale glacio-lacustre, fluviatile sau de origine eoliană. Multe dintre albeluvisoluri au o pânză freatică suspendată în perioada de topire a zăpezilor sau în sezonul cu precipitaţii care depăşesc evapotranspiraţia. Limbile albeluvice au culoarea unui orizont albic şi textura mai grosieră a orizontului eluvial supraiacent orizontului argic. Saturaţia periodică a suprafeţei solului şi reducerea compuşilor fierului, determină o puternică albire a orizontului eluvial. Drept urmare oxizii de fier şi mangan se concentrază în partea mai bine aerată a solum-ului pentru a forma pete şi concreţiuni de tip pseudogleic (St agnogleic). Când nu sunt cultivate albeluvisolurile sunt acide sau foarte acide (pHH2O = 4 - 5), cu un raport C/N ridicat şi o activitate redusă a animalelor săpătoare. Conţinutul mic de materie organică şi de fier al orizontului eluvial de suprafaţă determină stabilitatea structurală redusă a acestuia; orizontul eluvial prezintă o rezistenţă redusă la stresul mecanic şi în mod normal este întrucâtva compactat. Albeluvisolurile sunt soluri care în primii 100 cm prezintă un orizont argic cu o limită superioară neregulată rezultată din pătrunderea de limbi albice în orizontul argic. USDA-ST - 1999: Luvosolurile din SRTS se distribuie în principal la marile grupe de HAPLUDALFURI (HAPLUDALFS), GLOSUDALFURI (GLOSSUDALDS). Puţine dintre luvosoluri aparţin la HAPLUSTALFURI (HAPLUSTALFS). Corelarea subtipurilor de luvosoluri este dată în tabelul 9.24.

Tabel 9.24 Corelarea subtipurilor de LUVOSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (LVti)

Sol brun luvic (podzolit) tipic (BPti)

Haplic Luvisols (LVha)

Typic Hapludalfs (pp)

Roşcat (LV rs)

Sol brun roşcat luvic (podzolit) tipic (RPti)

Chromic Luvisols (LVar)

Udic Haplustalfs

Rodic (LV ro)

Sol brun luvic (podzolit) rodic (BPro)

Rhodic Luvisols (LVro)

Typic Rhodudalfs (pp) Typic Hapludalfs (pp)

Calcic (LVca)

- Calcic Luvisols (LVcc)

Typic Haplustalfs

Rezicalcaric (LVrk)

- Haplic Luvisols (LVha)

Typic Hapludalfs

Psamic (LVps)

- Arenic Luvisols (LVar) Lammelic Luvisols (LVar)

Arenic Hapludalfs (pp) Lamellic Hapludalfs (pp)

150

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Vertic (LVvs)

Sol brun luvic (podzolit) vertic (BPvs)

Vertic Luvisols (LVvr)

Vertic Hapludalfs (pp) Vertic Haplustalfs (pp)

Albic (LVab)

Luvisol albic tipic (SPti)

Albic Luvisols (LVab)

Glossic Hapludalfs (pp)

Glosic (LVgl)

Luvisol glosic (SPgl)

Haplic Luvisols (ABha)

Typic Glossudalfs (pp)

Planic (LVpl)

Sol brun luvic (podzolit) planic (BPpl)

Haplic Luvisols (LVha)

Typic Hapludalfs

Stagnic (LVst)

Sol brun luvic (podzolit) pseudogleizat (BPpz)

Stagnic Luvisols (LVst)

Epiaquic Hapludalfs

Gleic (LVgc)

Sol brun luvic (podzolit) gleizat (BPgz) (pp)

Gleyic Luvisols (LVgl)

Endoaquic Hapludalfs

Litic (LVli)

Sol brun luvic (podzolit) litic (BPls)

Leptic Luvisols (LVle) Lithic Hapludalfs

Scheletic (LVqq)

- Skeleti-haplic Luvisols (LVha-sk)

Typic Hapludalfs (skeletic phase)

Roşcat vertic (LVrs-vs)

Sol brun roşcat luvic (podzolit) vertic (RPpz)

Verti-chromic Luvisols (LVcr-vr)

Vertic-udic Haplustalfs

Roşcat planic (LVrs-pl)

Sol brun roşcat luvic planic (RPpl)

Chromic Luvisols (LVcr)

Udic Haplustalfs

Roşcat gleic (LVrs-gc)

Sol brun roşcat luvic gleizat (RPgz) (pp)

Gleyi-chromic Luvisols (LVcr-gl)

Endoaquic udic Haplustalfs

Roşcat stagnic (LVrs-st)

Sol brun roşcat luvic pseudogleizat (RPpz)

Stagno-chromic Luvisols (LVcr-st)

Epiaquic udic Haplustalfs

Albic vertic (LVab-vs)

Luvisol albic vertic (SPvs)

Verti-albic Luvisols (LVal-vr)

Vertic-glossic Hapludalfs

Albic planic (LVab-pl)

Luvisol albic planic (SPpl)

Albic Luvisols (LVab)

Glossic Hapludalfs

Albic glosic (LVab-gl)

Luvisol albic glosic (SPgl)

Haplic Albeluvisols (ABha)

Typic Glossudalfs

Albic rodic (LVab-ro)

Luvisol albic rodic (SPls)

Albi-rhodic Luvisols (LVro-ab)

Glossic Rhodudalfs

Albic litic (LVab-li)

Luvisol albic litic (SPls)

Lepti-albic Luvisols (LVab-le)

Lithic glossic Hapludalfs

Albic gleic (LVab-gc)

Luvisol albic gleizat (SPgz) (pp)

Gleyi-albic Luvisols (LVab-gl)

Glossaquic Hapludalfs

Albic stagnic (LVab-st)

Luvisol albic pseudogleizat (SPpz)

Stagni-albic Luvisols (LVab-st)

Glossaquic Hapludalfs

Albic stagnic (LVab-st)

Luvisol albic pseudogleic (SPpg) (pp)

Stagni-albic Luvisols (LVab-st)

Typic Glossaqualfs

Albic solodic (LVab-ac)

Luvisol albic alcalizat (SPac)

Hyposodic-albic Luvisols (LVab-sow)

Aeric Glossaqualfs(sodic phase)

Probleme speciale de corelare a luvisolurilor Atât WRB-SR, cât şi USDA-ST nu recunoaşte drept diagnostic orizontul E luvic. Din acest motiv, luvosolurile (fostele brune luvice şi brune roşcate luvice din SRCS-80) sunt incluse

151

la aceleaşi unităţi ca şi preluvosolurile (fostele soluri brune argiloiluviale şi brune roşcate). Excepţie fac luvisolurile albice şi cele albice glosice, care au corespondenţe în ambele sisteme de clasificare [ca luvisoluri albice şi albeluvisoluri în WRB-SR şi respectiv ca subgrupe glosice de udalfuri şi subgrupe de glossudalfuri (sau glosacvalfuri) în USDA-ST ]

PLANOSOLURI

PLANOSOLURI (PL) – SRCS - 1980 WRB-SR - 1998: (PLANOSOLS - PL). Conceptul central este cel de sol cu un orizont de suprafaţă cenuşiu, prăfos sau lutos sau un orizont de subsuprafaţă subţire, prezentând semne de exces de umiditate periodic şi care acoperă un orizont din subsol dens, cu un conţinut ridicat de argilă care creşte brusc şi pe care stagnează apa în perioada ploioasă. Schimbarea bruscă a conţinutului de argilă de la orizontul de suprafaţă la cel subiacent este cauzată în mare măsură de procesul de feroliză, respectiv o distrugere a mineralelor argiloase în condiţii de alternare a unor perioade umede cu perioade uscate. Orizontul eluvial al planosolurilor prezintă adesea o distribuţie specifică a argilei. El poate conţine fie mai puţină argilă decît stratul de la suprafaţă, sau au un conţinut minim de argilă pe ultimii câţiva centrimetri din partea inferioară, exact deasupra contactului brusc cu orizontul B subiacent (Fig. 9.4). Structura orizontului eluvial este slab dezvoltată şi instabilă. Orizontul de suprafaţă cu textura uşoară devine tare la uscare, dar nu este cimentat. Subsolul argilos are o structură poliedrică dezvoltată în blocuri şi prismatică, sau este chiar masiv (astructurat). Permeabilitatea redusă a subsolului este cauza stagnării apei în orizonturile de suprafaţă. Chimic, planosolurile sunt soluri alterate: capacitatea de schimb cationic a fracţiunii argiloase din stratele de la suprafaţă şi din orizontul eluvial este semnificativ mai mică decît în orizonturile subiacente.

Fig. 9.4. Câteva distribuţii tipice ale conţinuturilor de argilă în planosoluri (WRB-SR Introduction 1998).

Planosolurile prezintă următoarele caracteristici diagnostice: 1. un orizont eluvial sau materiale nisipolutoase sau mai grosiere, a cărui limită

inferioară este marcată în primii 100 cm de la suprafaţă de o schimbare texturală bruscă, asociată cu proprietăţi stagnice, deasupra acestei limite, şi

2. nu sunt prezente limbi albeluvice.

152

USDA-ST - 1999: În acest sistem, planosolurile din SRTS se încadrează la HAPLUDALFURI (HAPLUDALFS) - subgrupe albice şi la ALBACVALFURI (ALBAQUALFS). Corelarea subtipurilor de planosoluri este dată în tabelul 9.25.

Tabelul 9.25 Corelarea subtipurilor de PLANOSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (PLti)

Planosol tipic (PLti)

Haplic Planosols (PLha)

Albaquic Hapludalfs

Albic (PLab)

Planosol albic (PLal)

Albic Planosols (PLab)

Albaquic Hapludalfs

Vertic (PLvs)

Planosol vertic (PLvs)

Vertic Planosols (PLvr)

Albaquertic Hapludalfs

Stagnic (PLst)

Planosol pseudogleic (PLpg)

Haplic Planosols (PLha)

Typic Albaqualfs

Solodic (sodic) (PLsd)

- Sodic Planosols (PLso)

Typic Albaqualfs (sodic phase)

? Molic (PLmo)

Mollic Planosols (PLmo)

Albaquic-mollic Hapludalfs

? Gleizat (PLgz)

Gleyic Planosols (PLgl)

Typic Albaqualfs

Probleme speciale de corelare a planosolurilor Corelarea planosolurilor din SRTS cu unităţi taxonomice echivalente din WRB-SR şi USDA-ST nu pune probleme deosebite. Excepţie face planosolul solodic, care nu are corespondent în USDA-ST. În WRB-SR nu este separat un subtip stagnic, deoarece această caracteristică (pseudogleizarea) intră în definiţia planosolului. Excesul de apă este în schimb puternic subliniat în USDA-ST, unde planosolurile sunt distribuite la subgrupe acvice (Albacvice) sau în mari grupe albacvalfice (Albaqualfs).

ALOSOLURI (AL)

SOL BRUN LUVIC HOLOACID (pp) SRCS - 1980 LUVISOL ALBIC HOLOACID (pp) WRB-SR - 1998: ( ALISOLS - AL) Soluri acide cu orizont dens de acumulare a argilei în subsol, care apar în regiunile (sub) tropicale umede şi în regiunile temperate calde. Procesul intens de alterare care este caracteristic pentru aceste areale este la stadiul când mineralele silicatice de tip 2:1 sunt degradate (distruse) eliberând mari cantităţi de aluminiu. Drept rezultat, mineralele cloritizate de tip 2:1:1 pot coexista cu argilele de tip 2:1, în complexul de alterare care este caracterizat printr-un conţinut foarte mic de minerale primare alterabile în fracţia argiloasă. Acest concept separă solurile care conţin argilă cu capacitate mare de schimb cationic şi cu cantităţi mari de aluminiu schimbabil din regiunile intertropicale de cele din regiunile mai temperate, deoarece ultimele conţin încă o cantitate destul de mare de minerale alterabile în fracţiunile neargiloase. Alosolurile sunt soluri bine drenate, cu un orizont de suprafaţă de culoare brună şi cu structură slab dezvoltată sau masivă. În mod normal, orizonturile de suprafaţă au o structură poliedrică mijlocie sau prismatică şi crapă după uscare. În mod obişnuit ele au o

153

culoare roşcată, un conţinut de argilă mediu până la mare şi sunt adesea provenite din sau asociate cu roci bazice ca material parental. Alisolurile prezintă următoarele caracteristici diagnostice: 1. Un orizont argic ce are o capacitate de schimb cationic (determinată cu 1M NNH4OAC

la pH=7) ≥ 24 me/100g argilă, fie începând din primii 100 cm de la suprafaţă, ori în primii 200 cm de la suprafaţă, dacă orizontul argic este acoperit de depozite cu textură nisipo-lutoasă sau mai grosieră.

2. Proprietăţi "alice" în cea mai mare parte din stratul cuprins între 25 – 100 cm adâncime.

3. Nu sunt prezente alte orizonturi diagnostice, decât un orizont ocric, umbric, albic, andic, feric, nitic, plintic sau vertic.

USDA-ST - 1999: În acest sistem, alosolurile din SRTS se încadrează în principal la ALFISOLURI (ALFISOLS). Nu este exclusă însă şi apariţia de alosoluri care să îndeplinească şi condiţiile de ULTISOL (grad de saturaţie < 35% la 125 cm sub limita superioară a orizontului B argic sau la 180 cm de la suprafaţă). Corelarea subtipurilor de alosoluri este dată în tabelul 9.26.

Tabel 9.26 Corelarea subtipurilor de ALOSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (ALti)

Sol brun luvic holoacid Haplic Alisols (ALha)

Ultic Hapludalfs (pp) Typic Hapludalfs (pp)

Umbric (ALum)

- Umbric Alisols (ALum)

Ultic Hapludalfs (pp)

Preluvic (ALel)

- Haplic Alisols (ALha)

Inceptic ultic Hapludalfs (pp)

Albic (ALal)

Luvisol albic holoacid Albic Alisols (ALal)

Glosic ultic Hapludalfs (pp)

Stagnic (ALst)

- Stagnic Alisols (ALst)

Epiaquic ultic Hapludalfs (pp)

Cambiargic (ALcr)

- Haplic Alisols (ALha)

Ultic Paleudalfs (pp)

Litic (ALli)

- Leptic Alisols (ALle)

Lithic Hapludalfs (pp)

Scheletic (ALqq)

- Skeletic Alisols (ALsk)

Typic Hapludalfs (pp) (skeletic phase)

Probleme speciale de corelare a alosolurilor Conform concepţiei WRB-SR, Alosolurile din SRTS ar reprezenta varianta de Alisoluri din regiunile temperate, cu alterare mai puţin profundă. Deşi condiţiile climatice nu sunt cele cerute de definiţia WRB-SR (care totuşi nu sunt restrictive), însuşirile chimice ale alosolurilor (proprietăţile alice) corespund pe deplin cerinţelor conceptului de alisol. Alosolurile sunt reprezentate prin fostele soluri brune luvice şi luvisoluri albice holoacide. Deoarece nu toate aceste soluri îndeplinesc însă condiţiile de alosol, sunt necesare cercetări de teren pentru identificarea lor. Se estimează că alosolurile sunt lergate de suprafeţe vechi pleistocene din zona umedă perimontană sau montană, unde solurile argiloiluviale au fost supuse unor îndelungate procese de alterare chimică.

154

Corelarea alosolurilor în sistemul USDA-ST este dificilă, deoarece aceste soluri se situează la tranziţia între Alfisoluri şi Ultisoluri. Unele din Alosoluri ar putea fi hapludalfuri ultice. Marea majoritate pare să nu îndeplinească însă condiţiile subgrupelor ultice (saturaţie în baze < 60% la 125cm sub limita superioară a orizontului B sau la 180cm adâncime de la suprafaţă) şi de aceea ele sunt mai curând hapludalfuri. Puţine dintre ele (Alosolurile cambi-argice) par să fie paleudalfuri. 9.3.2.6. SPODISOLURI-(SPO) (SPODOSOLURI, SRCS-1980) WRB-SR - 1998: În acest sistem nu este folostă denumirea de spodisol. Aceste soluri sunt reprezentate prin unităţile grupei de referinţă a podzolurilor ( PODZOLS), prezentată mai jos. Podzolurile sunt caracterizate prin prezenţa orizontului spodic în care s-au acumulat compuşi amorfi constând din materie organică şi aluminiu, cu sau fără fier sau alţi cationi. Procesele de translocare "cheluviere" şi cel de acumulare "chiluviere" sunt în mod obişnuit puse în evidenţă de apariţia unui orizont albic sub care urmează un orizont spodic. Iluvierea compuşilor organici poate fi adesea demonstrată de prezenţa peliculelor organice groase, crăpate pe grăunţii de nisip din orizontul spodic. Condiţiile de formare care favorizează procesele de eluviere sunt asigurate de climate reci şi umede - zona climatului boreal, regiuni montane înalte - care acţionează asupra materialelor parentale silicatice acide, şi de covorul vegetal alcătuit din ericacee şi/sau conifere. Astfel deşi cheluvierea afectează areale largi de soluri din zona boreală, ea nu este limitată la această zonă. Este bine cunoscut că procesul este activ în toate regiunile umede ale lumii, în special în zona temperată, dar de asemenea şi în zona ecuatorială, unde au fost descrise numeroase exemple de "Podzoluri uriaşe" (Giant Podzols). Pe materialele parentale nisipoase grosiere şi în condiţii de drenaj bun, morfologia podzolurilor este bine exprimată şi se pot observa contraste puternice între orizonturile eluvial şi iluvial. Pe materialele lutoase sau argiloase morfologia podzolului este mai puţin pronunţată (lipseşte orizontul albic). Prezenţa unei ape freatice (sau excesul de apă) duce la o mai mare mobilitate a fierului şi induce schimbări în caracteristicile morfologice şi chimice ale podzolurilor. Orizontul spodic devine difuz şi se estompează în apropierea apei freatice. Apele de suprafaţă favorizează adesea aparIţia unor culori negre cu prezenţa acizilor fulvici mobili. Apariţia unui orizont placic (sau strat subţire întărit de fier), în sau sub orizontul spodic, poate fi explicată prin fenomene temporare de reducere în unele părţi ale profilului de sol. Acest orizont constă dintr-un strat negru sau negricios roşcat, cimentat de fier şi mangan, sau de complexe organo-ferice. Podzolurile sunt soluri caracterizate prin următoarele elementele diagnostice: - Un orizont spodic care începe în primii 200 cm de la suprafaţa şi care este subiacent unui orizont albic, histic, umbric sau ocric, sau unui orizont antropopedogenetic cu grosime mai mică de 50 cm. USDA_ ST - 1999: Spodisolurile sunt reprezentate la nivel de ordin (SPODOSOLS) a căror unică trăsătură esenţială este prezenţa orizontului spodic.

PREPODZOLURI (EP)

(SOLURI BRUNE FERILUVIALE (PB) - SRCS - 1980 WRB-SR - 1998: Prepodzolurile corespund Podzolurilor entice (Entic Podzols) USDA-ST - 1999: În acest sistem prepodzolurile din SRTS se încadrează la subordinul CRIODURI (CRYODS) şi ORTODURI (ORTHODS).

155

Corelarea subtipurilor de prepodzoluri este dată în tabelul 9.27.

Tabel 9.27 Corelarea subtipurilor de PREPODZOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (EPti)

Sol brun feriiluvial tipic (PBti)

Entic Podzols (PZet)

Entic Haplocryods (pp) Typic Haplocryods (pp) Entic Haplorthods (pp) Typic Haplorthods (pp)

Umbric (EPum)

- Umbri-entic Podzols (PZet-um)

Typic Haplocryods (pp) Typic Haplorthods

Histic (EPtb)

Sol brun feriiluvial turbos (PBtb)

Histi-entic Podzols (PZet-um)

Typic Haplocryods (pp)

Litic (EPli)

Sol brun feriiluvial litic (PBls)

Lepti-entic Podzols (PZet-li)

Litic Haplocryods (pp) Litic Haplorthods (pp)

Scheletic (EPqq)

- Skeleti-entic Podzols (PZet-sk)

Typic Haplocryods (pp skeletic phase) Typic Haplorthods (pp skeletic phase)

Probleme speciale de corelare a prepodzolurilor Datorită absenţei orizontului E albic, în WRB-SR prepodzolurile se încadrează fără excepţie la subunităţi entice de podzol. În sistemul USDA Soil Taxonomy orizontul E albic nu are semnificaţie diagnostică şi în consecinţă aceste soluri nu se diferenţiază de restul spodisolurilor. Subgrupe entice din USDA-STau fost separate pe baza conţinutului de carbon organic din primii 10 cm ai orizontului B care trebuie să fie sub 1,1%. Deoarece acest criteriu nu este avut în vedere în SRTS subgrupele respective trebuie privite cu rezervă.

PODZOLURI (PD) (PODZOL - PD, SRCS-1980) WRB-SR - 1998: prezentat mai sus. USDA-ST - 1999: În acest sistem, podzolurile din SRTS se încadrează la subordinele CRIODURI (CRYODS), HUMODURI (HUMODS) şi ORTODURI (ORTHODS). Corelarea subtipurilor de podzoluri este dată în tabelul 9.28.

Tabel 9.28 Corelarea subtipurilor de PODZOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (PDti)

Podzol tipic (PDti)

Haplic Podzols (PZha)

Typic Humicryods (pp) Typic haplohumods (pp)

Umbric (PDum)

- Umbric Podzols (PZum)

Typic Humicryods (pp)

156

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Feriluvic (PDfe)

Podzol feriiluvial (PDfe)

Rustic Podzols (PZrs)

Entic Haplocryods (pp) Entic Haplorthods (pp)

Histic (PDtb)

Podzol turbos (PDtb)

Umbric Podzols (PZum)

Typic Humicryods

Criostagnic (PDcs)

- Criostagnic Podzols (PZgt)

(epi)aquic Humicryods (pp) (epi)aquic Haplocryods (pp)

Litic (PDli)

Podzol litic (PDls)

Leptic Podzols (PZle)

Lithic Humicryods (pp) Lithic Haplorthods (pp)

Scheletic (PDqq)

- Skeletic Podzols (PZsk)

Typic Humicryods (pp) (skeletic phase) Typic Haplorthods (pp)(skeletic phase)

Probleme speciale de corelare a podzolurilor Nu sunt astfel de probleme, nici în WRB-SR şi nici în USDA-ST.

CRIPTOPODZOLURI (CP) (SOL BRUN ACID CRIPTOSPODIC - BO cp (pp), SRCS - 1980) WRB-SR - 1998: Se pot asimila cu aproximaţie, la podzoluri umbrice-entice sau entice-histice. USDA-ST - 1999: Conform însuşirilor şi condiţiilor de apariţie (la altitudini mari), se încadrează la marile grupe de HAPLOCRIODURI ( HAPLOCRYODS) şi HUMICRIODURI (HUMICRYODS). Corelarea subtipurilor de criptopodzoluri este dată în tabelul 9.29.

Tabel 9.29 Corelarea subtipurilor de CRIPTOPODZOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (CPti)

Sol brun acid criptospodic (BOcp) (pp) Sol brun acid criptospodic umbric (BOcp-um)

Umbric-entic Podzols (PZet-um)

Typic Humicryods (pp) Typic Haplocryods (pp)

Histic (CPtb)

- Histic-entic Podzols (PZet-hi)

Typic Humicryods (pp) Typic Haplocryods (pp)

Litic (CPli)

Sol brun acid criptospodic litic (BOcp-ls) (pp)

Leptic-enti-umbric Podzols (PZet-um-le)

Lithic Humicryods (pp) Lithic Haplocryods (pp)

Scheletic (CPqq)

- Skeletic-enti-umbric Podzols (PZet-sk-um) (umbric)

Typic Humicryods (pp) (skeletic phase) Typic Haplocryods (pp) (skeletic phase)

157

Probleme speciale de corelare a criptopodzolurilor În corelarea criptopodzolurilor nu apar probleme speciale. În WRB-SR, cea mai mare parte a acestore soluri se clasifică la subgrupe umbrice-entice de podzoluri, în care caracteristicile conceptului tipic sunt insuficient realizate (lipsa orizontului E albic). În USDA-ST, par să se încadreze la subgrupe de Humicrioduri şi Haplocrioduri. 9.3.2.7. CLASA PELISOLURILOR (PEL)

(absente în SRCS) În SRCS - 1980 pelisolurile nu au existat. Cele mai multe au fost clasificate ca vertisoluri sau subtipuri vertice de cernoziomuri şi cernoziomuri argiloiluviale pseudogleizate, brune argiloiluviale, soluri gleice şi pseudogleice ş.a. WRB-SR - 1998: nu sunt separate. Pot fi echivalate cu unităţi vertice de luvisoluri, cambisoluri şi gleisoluri. Ele includ de asemenea şi vertosolurile. USDA-ST - 1999: nu sunt separate. Se pot echivala cu subgrupele vertice din cadrul Inceptisolurilor.

PELOSOLURI (PE) (absente în SRCS)

Corelarea subtipurilor de pelosoluri cu WRB-SR şi USDA-ST este redată în tabelul 9.30.

Tabel 9.30 Corelarea subtipurilor de PELOSOL (Echivalări orientative)

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (PEti)

Vertisol tipic (VS ti) (pp) Cernoziom vertic (CZ vs) (pp) Cernoziom cambic vertic (CC vs) (pp)

Vertic Chernozem (CH vr) (pp)

Vertic Hapludolls (pp) Vertic Haplustolls (pp)

Pseudorendzină tipică (PR ti) (pp) Pseudorendzină vertică (PR vs) (pp) Pseudorendzină cambică (PR ca) (pp)

Vertic Hapludolls (pp)

Sol cernoziomoid vertic (CMvs) (pp)

Brunic (PEbr)

Sol brun eumezobazic vertic (BM vs) (pp)

Vertic Cambisols (CM vr) (pp)

Vertic Eutrudepts (pp)

Argic (PEer)

Sol brun argiloiluvial vertic (BD vs) (pp)

Vertic Luvisols (lv vr) (pp)

Vertic Hapludalfs (pp) Vertic Haplustalfs (pp)

158

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Gleic (PEgc)

Sol brun eumezobazic gleizat vertic (BM vs-gz) (pp)

Verti-gleyic Cambisols (CM vr-gl) (pp)

Aquertic Eutrudepts (pp)

Stagnic (PEst)

Sol brun eumezobazic pseudogleizat vertic (BM pz-vs) (pp)

Vertic-stagnic Cambisols (CM vr-st) (pp)

Aquertic Eutrudepts (pp)

Probleme speciale privind corelarea pelosolurilor Întrucât nu există corespondenţe clare cu unităţile taxonomice din WRB-SR şi USDA-ST, corelarea pelosolurilor faţă de aceste două sisteme, inclusiv faţă de SRCS-80 prezintă un grad ridicat de aproximare. Ea trebuie privită doar ca o paralelizare şi nu ca o echivalare. O corelare mai bună este posibilă numai pe baza caracteristicilor concrete ale profilelor individuale de sol.

VERTOSOLURI (VS) (VERTISOL - VS, SRCS)

WRB-SR - 1998: (VERTISOLS - VR) - soluri argiloase, profunde în care predomină minerale argiloase expandabile de tip smectit. Formează crăpături largi de la suprafaţă până la cel puţin 50 cm adâncime. Partea superioară a solului constă în mod obişnuit din blocuri prismatice. Ca rezultat al proceselor de gonflare-contracţie, în subsol se dezvoltă o structură specifică având fie suprafeţe de alunecare oblice (slickensides), fie agregate sfenoidale paralelipipedice cu suprafeţe lustruite, striate (orizont vertic). La suprafaţă, în condiţii nederanjate, sunt frecvente microridicături şi microdepresiuni care sunt cunoscute sub denumirea de microrelief "gilgai" (în româneşte "coşcove"). Gilgaiul este o consecinţă a mişcării materialului de sol, ca rezultat al gonflării şi contracţiei. Natura vertisolurilor este condiţionată de materialul parental. Aceste materiale sunt derivate din roci fin granulate: bazalte, tufuri, roci metamorfice bazice, calcare, marne, depozite lacustre sau fluviatile, aluviuni marine. Vertisolurile sunt soluri care prezintă:

1. Un orizont vertic în primii 100 cm de la suprafaţă. 2. După amestecarea primilor 20 cm, conţin 30% sau mai multă argilă în toate

suborizonturile până la cel puţin 100 cm adâncime, sau până la un strat contrastant (contact litic sau paralitic, orizont petrocalcic, petroduric sau petrogipsic, discontinuitate sedimentară), situate între 50 – 100 cm.

3. Crăpături care se deschid şi se închid periodic. USDA-ST - 1999: conceptul este acelaşi ca în WRB-SR, care de altfel l-a preluat din sistemul american. Întrucât nu se foloseşte conceptul de orizont vertic, se pun condiţii de structură şi feţe de alunecare şi crăpături, inclusiv un conţinut de argilă de peste 30% cel puţin în primii 50 cm de la suprafaţă. Corelarea vertosolurilor cu WRB-SR şi USDA-ST este redată în tabelul 9.31.

159

Tabel 9.31 Corelarea subtipurilor de VERTOSOL

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (VSti)

Vertisol tipic (VSti)

Pellic Vertisols (VRpe) (pp) Haplic Vertisols (VRha) (pp)

Typic Hapluderts (pp) Typic Haplusterts (pp)

Brunic (VSbr)

Vertisol cromic (VScr)

Chromic Vertisols (VRcr) (pp)

Chromic Hapluderts (pp) Chromic Haplusterts (pp)

Stagnic (VSst)

Vertisol pseudogleizat (VSpz)

Stagni-pellic Vertisols (VRpe-st) (pp) Stagni-chromic Vertisols (VRcr-st) (pp)

Epiaquic Hapluderts Epiaquic chromic Hapluderts

Gleic (VSgc)

Vertisol gleizat (VSgz)

Gleyi-pellic Vertisols (VRpe-gc) (pp)

Endoaquic Hapluderts (pp) Endoaquic Haplusterts (pp)

Gleyi-chromic Vertisols (VRcr-gc) (pp)

Endoaquic chromic Hapluderts (pp)

Nodulo-calcaric (VSnc)

- Pellic Vertisols (VRpe)

Typic Haplusterts (pp)

Salinic (VSsc)

Salinizat (VS) VSsc

Salic Vertisols (VRsz)

Typic Haplusterts (pp) Halic Haplusterts (pp)

Alcalic (VSac)

Alcalizat (VS) VSac

Sodic Vertisols (VRso)

Sodic Haplusterts (pp) Typic Haplusterts (pp)

Probleme speciale de corelare a vertosolurilor Atât în WRB-SR, cât şi în USDA-ST, conceptul de vertisol este mai larg (cuprinde şi subtipuri vertice) decât cel de vertosol din SRTS, deoarece se cere ca orizontul vertic (caracteristicile vertice) să fie cuprins în primii 100 cm de la suprafaţă. 9.3.2.8. ANDISOLURI (AND)

(incluse la clasa Umbrisoluri în SRCS) WRB-SR - 1998. (ANDOSOLS - AN). Soluri formate din cenuşi vulcanice, pumice (piatră ponce) sau alte extruziuni vulcanice de diferite compoziţii. Alterarea rapidă a materialului vulcanic poros determină acumularea de complexe amorfe şi prezenţa de minerale incomplet cristalizate (short-range-order minerals), ca allofanul şi imogolitul. Morfologic, andosolurile sunt caracterizate printr-un orizont vitric sau andic. Orizontul vitric este un orizont dominat de sticlă vulcanică, în timp ce orizontul andic cuprinde orizonturi de sol constituite în principal din allofane în care predomină complexele humico-aluminice. Andosolurile sunt soluri care:

1. Prezintă un orizont vitric sau andic începând din primii 25 cm de la suprafaţă. 2. Nu au alte orizonturi diagnostice (afară de cele îngropate la mai mult de 50 cm

adâncime); pot fi prezente un orizont histic, fulvic, melanic, molic, umbric, ocric, duric sau cambic. USDA-ST - 1999 (ANDISOLS). Conceptul este acelaşi ca la WRB-SR, care l-a preluat din acest sistem, dar definiţia este întrucâtva diferită, astfel:

160

• soluri care au proprietăţi andice în 60% sau mai mult din grosime, fie: a) În primii 60 cm de la suprafaţa solului mineral, sau de la suprafaţa unui strat

organic cu proprietăţi andice, dacă nu există un contact densic, litic sau paralitic, sau orizont petrocalcic în cuprinsul a 60 cm adâncime, sau

b) Între suprafaţa solului mineral sau suprafaţa unui strat organic cu proprietăţi andice şi un contact densic litic sau paralitic, sau orizont petrocalcic, dacă acestea apar mai sus de 60 cm adâncime.

ANDOSOLURI (AN) - SRTS (ANDOSOL - AN, SRCS) Definiţiile corespund cu cele ale clasei ANDISOLURI.

Tabel 9.32 Corelarea subtipurilor de ANDOSOL

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Distric (ANdi)

Dystric Andosols (ANdy)

Alic Hapludands

Eutric (ANeu)

Neseparate, incluse

Eutric Andosols (ANeu)

Eutric Hapludands

Umbric (ANum)

la Andosol tipic

Umbric Andosols (ANum)

Typic Fulvudands

Molic (ANmo)

(ANti) Mollic Andosols (ANmo)

Eutric Melanudands

Cambic (ANcb)

Cambic (ANca)

Haplic Andosols (ANha)

Typic Hapludands

Litic (ANli)

Litic (ANls)

Leptic Andosols (ANle)

Lithic Hapludands (pp)

Scheletic (ANqq)

Neseparate, incluse la

Skeletic Andosols (ANqq)

Lithic Hapludands (pp)

Histic (ANts)

Andosol tipic (ANti)

Histic Andosols (ANhi)

Histic Fulvudands

Probleme speciale de corelare a andisolurilor Conceptul SRTS se corelează bine cu cel al WRB-SR. Mai redusă este corelarea cu conceptul USDA-ST, unde conceptul pare să aibă o accepţie mai largă, întrucât cerinţa de proprietăţi andice este exprimată în % din volumul primilor 60 cm sau din volumul solului până la un strat limitativ (contact litic) dacă acesta se află la adâncime mai mică de 60 cm. Relativ nesigură este corelarea Andosolului molic cu melanudandurile eutrice, deoarece nu dispunem de date care să ateste echivalenţa orizontului molic de la andisoluri cu epipedonul melanic din USDA-ST. 9.3.2.9. HIDRISOLURI (HID) - SRTS (SOLURI HIDROMORFE, SRCS - 1980) WRB-SR - 1998: În acest sistem Hidrisolurile sunt reprezentate prin gleisoluri şi prin unităţile stagnice ale altor grupe de referinţă. USDA-ST - 1999: Nu există o clasă sau un ordin special. Hidrisolurile sunt distribuite practic ca subordine sau subgrupe "acvice" în toate ordinele de soluri, făcând abstracţie de Histosoluril.

161

GLEIOSOLURI (GS) - SRTS SOLURI GLEICE (GC) - SRCS - 1980 WRB-SR - 1998: (GLEYSOLS - GL) Soluri cu proprietăţi gleice, temporar sau permanent umede şi cu reducere la mică adâncime. De aceea partea superioară a profilului este pătată (marmorată) în cazul aeraţiei temporare sau are culori care reflectă reducerea. Proprietăţile gleice se formează când solul este complet saturat cu apă freatică (exceptând situaţiile cu drenaj artificial) pentru o perioadă suficient de lungă care să permită apariţia condiţiilor de reducere. Această perioadă variază de la câteva zile la tropice, până la câteva săptămâni în alte regiuni. Fizic gleisolurile sunt saturate în apă pentru perioadă lungă de timp în cursul anului. Umezirea şi uscarea repetată poate cauza o creştere a densităţii solului prin slăbirea legăturilor între particule în timpul saturaţiei şi contracţiei particolelor solului prin uscare. Aceasta determină aeraţie slabă a zonei radiculare şi condiţii nefavorabile pentru cea mai mare parte faunei, cu excepţia speciilor adaptate. Gleisolurile prezintă următoarele elemente diagnostice: 1. proprietăţi gleice din primii 50 cm de la suprafaţă, şi 2. nu au alte orizonturi diagnostice decât unul: antracvic, histic, molic, ocric, takâric,

umbric, andic, calcic, cambic, gipsic, plintic, sulfuric, ori vitric în primii 100 cm de la suprafaţă sau salic între 50 şi 100 cm.

3. nu prezintă schimbare texturală bruscă în primii 100 cm de la suprafaţă. USDA-ST - 1999: Gleiosolurile sunt reprezentate prin marile grupe endoacvice de MOLISOLURI; ENTISOLURI şi INCEPTISOLURI Corelarea subtipurilor de gleiosoluri este dată în tabelul 9.33.

Tabel 9.33 Corelarea subtipurilor de GLEIOSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Distric (GSdi)

Dystric Gleysols (GLdy)

Typic Endoaquepts (acid class/phase)

Eutric (GSeu)

Gleic tipic (GCti)

Eutric Gleysols (GLeu)

Typic Endoaquepts (nonacid class/phase)

Calcaric (GSka)

Calcaric Gleysols (GLca)

Typic Endoaquepts (calcareous class/phase)

Molic (GSmo)

Sol gleic molic Mlăştinos (GCmo-ml)

Mollic Gleysols (GLmo)

Typic Endoaquolls (pp) Mollic Endoaquepts (pp)

Cernic (GSce)

Lăcovişte mlăştinoasă (LCml)

Mollic Gleysols (GLmo)

Typic Endoaquolls (pp) Cumulic Endoaquolls (pp)

Umbric (GSum)

Sol gleic umbric mlăştinos (GCum-ml)

Umbric Gleysols (GLum)

Typic Humaquepts (pp)

Psamic (GSps)

- Arenic Gleysols Typic Psammaquents

162

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Pelic (GSpe)

- Vertic Gleysols (GLvr)

Vertic Enduaquepts

Cambic (GScb)

Sol gleic cambic mlăştinos (GCca-ml)

Haplic Gleysols (GLha)

Typic Endoaquepts

Aluvic (GSal)

- Fluvic Gleysols (GLfv)

Fluvaquentic Endoaquepts

Histic (GStb)

Sol gleic turbos mlăştinos (GCtb-ml)

Histic Gleysols (GLhi)

Histic Humaquepts

Tionic (GSto)

- Thionic Gleysols (GLti)

Typic Sulfaquepts

(Cernoziom gleic) (pp) (CZgc)

Lăcovişte tipică (LCti)

Gleyic Chernozems (CHgl)

Endoaquentic Haplustolls (pp) Endoaquentic Hapludolls (pp)

(Cernoziom cambic gleic) (pp) (CZcb-gc)

Lăcovişte cambică (LCca)

Gleyic Chernozems (CHgl)

Aquic Hapludolls

(Cernoziom gleic salinic) (pp) (CZgc-sc)

Lăcovişte salinizată (LCcs)

Hyposali- gleyic Chernozems (CHgl-szw)

Aquentic Haplustolls (sodic phase)

(Cernoziom gleic sodic) (pp) (CZgc-ac)

Lăcovişte alcalizată (LCca)

Hyposodic gleyic Chernozems (CHgl-sow)

Aquentic Haplustolls (saline phase)

(Eutricambosol gleic) (ECgc)

Sol gleic tipic (GCti) (pp)

Gleyic Cambisols (CMgl)

Aquic Eutrudepts (pp) Aquic Haplustepts (pp)

(Eutricambosol molic-gleic) (ECmo-gc)

Sol gleic molic (GCmo) (pp)

Molli - gleyic Cambisols (CMgl-mo)

Aquentic Hapludolls (pp) Aquentic Haplustolls (pp)

(Districambosol gleic-umbric) (DCgc-um)

Sol gleic umbric (GCum) (pp)

Gleyic Umbrisols (UMgl)

Aquic humic Dystrudepts

(Eutricambosol gleic) (ECgc)

Sol gleic cambic (GCca) (pp)

Gleyic Cambisols (CMgl)

Aquic Eutrudepts

(Eutricambosol gleic-salinic) (ECgc-sc)

Sol gleic salinizat (GCsc) (pp)

Hyposalic gleyic Cambisols (CMgl-szw)

Aquic Haplustepts (saline phase)

(Eutricambosol gleic-sodic) (ECgc-ac)

Sol gleic alcalizat (GCac) (pp)

Hyposodic gleyic Cambisols (CMgl-sow)

Aquic Haplustepts (sodic phase)

Probleme speciale de corelare a gleiosolurilor Gleiosolurile din SRTS se corelează bine cu WRB-SR-1998. Deosebiri apar la corelarea cu USDA-ST, unde o parte din gleiosoluri (cele molice) se încadrează la molisoluri, iar unele (cele psamice) la entisoluri. Majoritatea gleiosolurilor se încadrează însă la inceptisoluri. Conceptul de sol gleic din SRTS este mai restrâns decât cel din SRCS.

163

LIMNOSOLURI (LM) - SRTS - 2000 Absente în SRCS - 1979 WRB-SR - 1998: Nu sunt separate, fiind considerate suprafeţe lacustre. USDA-ST - 1999: Se pot corela aproximativ cu HIDRACVENTURILE (HYDRAAQUENTS) soluri care au în toate orizonturile între 20 şi 50 cm adâncime, valori ale indicelui de maturare "n" mai mic de 0,7 şi conţin 8% sau mai multă argilă în fracţiunea fină. Excepţie face subtipul psamic care se încadrează la Psammaquenturi. Corelarea subtipurilor de limnosoluri este dată în tabelul 9.34.

Tabel 9.34 Corelarea subtipurilor de LIMNOSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Distric (LMdi)

- - Typic Hydraquents (acid class)

Eutric (LMeu)

- - Typic Hydraquents (non-acid class)

Calcaric (LMka)

- - Typic Hydraquents (calcareous class)

Entic (LMen)

- - Typic Hydraquents

Psamic (LMps)

- - Typic Psammaquents

Pelic (LMpe)

- - Typic Hydraquents

Salinic (LMsc)

- - Typic Hydraquents (saline phase)

Histic (LMtb)

- - Thapto-histic Hydraquents

Tionic (LMto)

- - Sulfic Hydraquents

Probleme speciale de corelare a limnosolurilor Aceste soluri lipsesc din WRB - 1998. În USDA Soil Taxonomy se corelează aproximativ cu marea grupă a hidracventurilor. În aceste sisteme (şi nu numai) nu este încă dezvoltată o clasificare a solurilor subacvatice ca în pedologia germană.

STAGNOSOLURI (SG)

SOL PSEUDOGLEIC (PG) SRCS - 1980 WRB-SR - 1998: Deşi într-o anumită fază au fost considerate la nivel de grupă de referinţă, ulterior stagnosolurile au fost distribuite la unităţi stagnice aparţinând altor grupe. Stagnosolurile din SRTS se regăsesc ca unităţi stagnice de CAMBISOLURI, LUVISOLURI şi ALBELUVISOLURI. Aceste unităţi sunt definite ca având proprietăţi stagnice în primii 50 cm (sau între 50-100 cm endostagnice). USDA-ST - 1999: În acest sistem stagnosolurile din SRTS se regăsesc în marile subgrupe de EPIACVALFURI (EPIAQUALFS) şi EPIACVEPTURI (EPIAQUEPTS). Corelarea subtipurilor de stagnosoluri este dată în tabelul 9.35.

164

Tabel 9.35 Corelarea subtipurilor de STAGNOSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (STti)

Sol pseudogleic tipic (PGti)

Stagnic Cambisols (pp) (CMst) Stagnic Luvisols (pp) (LVst)

Typic Epiaquepts (pp) typic Epiaqualfs (pp)

Luvic (STlv)

Sol pseudogleic luvic (PGlv)

Stagnic Luvisols (LVst)

Typic Epiaqualfs

Albic (STal)

Sol pseudogleic albic (PGal)

Stagni-albic Luvisols (LVal-st)

Typic Glossaqualfs

Vertic (STvs)

Sol pseudogleic vertic (PGvs)

Stagni-vertic Cambisols (CMvr-st)

Vertic Epiaquepts

Gleic (STgc)

Sol pseudogleic gleizat (PGgz)

Gleyi-stagnic Cambisols (CMst-gl)

Endoaquic Epiaquepts

Planic (STpl)

- Stagnic Luvisols (LVst)

Typic Epiaqualfs

Histic (STtb)

- Histi-stagnic Cambisols (CMst-hi)

Humic Epiaquepts

Probleme speciale de corelare a stagnosolurilor Prin încadrarea stagnosolurilor în cele două sisteme WRB-SR şi USDA-ST se constată o redistribuire a acestora la alte unităţi taxonomice (Cambisoluri şi Luvisoluri şi respectiv Alfisoluri şi Inceptisoluri). 9.3.2.10. SALSODISOLURI (SAL) SOLURI HALOMORFE – SRCS - 1980 WRB-SR - 1998: În acest sistem, salsodisolurile sunt reprezentate prin grupele de referinţă ale solonceacurilor şi soloneţurilor. USDA-ST - 1999: Salsodisolurile sunt distribuite la nivel de subordin sau mare grupă de soluri în cadrul ARIDISOLURILOR (în cazul solonceacurilor) sau al ALFISOLURILOR (sau chiar al MOLISOLURILOR, în cazul unor soloneţuri).

SOLONCEACURI (SC)

SOLONCEAC (SC) - SRCS-1980 WRB-SR -1998 (SOLONCHAKS - SC): Solonceacurile sunt soluri cu concentraţie ridicată de săruri în orizontul de suprafaţă în anumite perioade ale anului. Aceasta are loc în regiunile unde evapotranspiraţia depăşeşte cu mult precipitaţiile, cel puţin o parte a anului şi unde materialele parentale ale solurilor conţin cantităţi moderate sau mari de săruri. Sărurile responsabile pentru salinitate au origini variate: marină, petrografică, vulcanică, hidrotermală sau eoliană. Adeseori, salinizarea este indusă de om, prin utilizare agricolă şi alte practici (irigaţie, manipularea apei freatice, îngrăşăminte, folosirea soluţiilor nutritive în sere şi în culturile fără sol, deşeuri urbane etc.).

165

Prezenţa acestor săruri, mărimea presiunii osmotice a soluţiei solului sau toxicitatea indusă de anumiţi ioni determină apariţia de peisaje specifice, ocupate fie de vegetaţie tolerantă la salinitate (halofită) sau caracterizate prin absenţa vegetaţiei (lacuri sărate, lagune sărate, cruste de sare etc.), depinzând de intensitatea salinităţii. Cationii implicaţi sunt sodiul (Na), calciul (Ca), magneziul (Mg) şi potasiul (K), dintre care sodiul este de departe cel mai important. Concentraţia ridicată a sodiului în soluţie, ca şi cea a magneziului în mediile necalcaroase, determină inevitabil adsorbţia sodiului în complexul de schimb cationic. Solonceacurile prezintă următoarele caracteristici diagnostice: 1. Orizont salic cu limita superioară în primii 50 cm de la suprafaţă 2. Nu prezintă alte orizonturi diagnostice, cu excepţia unui orizont histic, molic, ocric,

takâric, yermic, calcic, cambic, duric, gipsic sau vertic. Singura trăsătură comună a solonceacurilor este conţinutul ridicat de săruri. Ele prezintă o considerabilă diversitate în ceea ce priveşte proprietăţile hidrologice, fizice şi chimice. În condiţii climatice extreme (precipitaţii puţine, evapotranspiraţie ridicată), sărurile prezente în soluţia de sol se pot precipita la suprafaţă în diferite forme (eflorescenţe albe, cruste de sare, pudră brună neagregată, depozite de sare neagră, cristale de evaporaţie etc.): Acest proces este discontinuu, atât în spaţiu cât şi în timp, apărând ca pete în zonele joase, care pot fi spălate de săruri când plouă, după care se refac. Dezintegrarea agregatelor care rezultă din concentrarea sărurilor la suprafaţă şi care se manifestă sezonier ca un orizont de suprafaţă sub formă de pudră nu poate fi considerată ca o degradare structurală în sens strict, ca hidroliza sodiului. Ea reprezintă o cristalizare a sărurilor, care la rândul ei provoacă un efect secundar de gonflare, urmat de dezintegrarea structurii. Degradarea structurii solului nu are loc atât timp cât în soluţia de sol sunt cantităţi importante de săruri solubile, chiar dacă o anumită cantitate de sodiu din această soluţie este adsorbită de complexul de schimb (Alcalizare sau sodizare). Agregatele rămân stabile şi floculate, iar proprietăţile hidrodinamice ale solului sunt neschimbate. După desalinizare, odată cu dispariţia acţiunii floculante a sărurilor, cationii de Na absorbiţi în complexul de schimb determină dispersia şi degradarea accentuată a structurii. Spre deosebire de soloneţuri, în solonceacuri nu există o structură specifică. USDA-ST - 1999: Datorită secetei fiziologice induse de presiunea osmotică mare a soluţiei de sol, ca urmare a concentraţiei ridicate de săruri, solonceacurile sunt incluse fără excepţie în ordinul ARIDISOLURI (ARIDISOLS). Întrucît sunt determinate de condiţii de drenaj natural slab, solonceacurile din România aparţin în cea mai mare parte de marea grupă a ACVISALIDURILOR (AQUISALIDS). Excepţie fac solonceacurile reziduale de pe marne salifere din Transilvania şi Câmpia Moldovei, care ar putea fi incluse la marea grupă a HAPLOSALIDURILOR (HAPLOSALIDS). Solonceacurile vertice şi respectiv cele psamice aparţin marilor grupe de SALUSTERTURI (SALUSTERTS) şi respectiv PSAMACVENTURI (PSAMMAQUENTS). Corelarea subtipurilor de solonceacuri este dată în tabelul 9.36.

Tabel 9.36 Corelarea subtipurilor de SOLONCEAC

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (SCti)

Solonceac tipic (SCti)

Haplic Solonchaks (SCha) (pp)

Typic Haplosalids (pp)

Cu sodă (SCso)

Salic Fluvisols (FLsz) (pp)

Calcaric (SC ka)

- Calcari-haplic Solonchaks (SCha-ca)

Typic Haplosalids (pp) (calcareous phase)

166

SRTS SRCS WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Molic (SCmo)

Solonceac molic (SCmo)

Mollic Solonchaks (SCmo)

Typic Haplosalids

Sodic (SCac)

Solonceac alcalizat (SCac)

Sodic Solonchaks (SCso)

Typic Haplosalids (pp)

Vertic (SCvs)

Solonceac vertic (SCvs)

Vertic Solonchaks (SCvr)

Vertic Haplosalids (pp)

Gleic (SCgc)

Solonceac gleic (SCgc)

Gleyic Solonchaks (SCgl)

Typic Aquisalids

Psamic (SCps)

- Hyposalic Arenosols (ARszw)

Typic Psammaquents (saline phase)

Pelic (SCpe)

- Vertic Solonchaks (SCvr)

Vertic Haplosalids (pp)

Gleic pelic (SCgc-pe)

- Gleyi-vertic Solonchaks (SCvr-gc)

Vertic Aquisalids (pp)

Probleme speciale de corelare a solonceacurilor Subtipurile de solonceacuri din SRTS se corelează bine cu unităţile de solonceacuri din WRB-SR. Mai puţin clară este echivalarea acestor soluri în USDA-ST. Astfel, în acest sistem solonceacurile pe nisipuri se clasifică (din cauza grosimii reduse a orizontului salic) la entisoluri (psammaquenturi)

SOLONEŢURI (SN) - SRTS SOLONET (SN) SRCS - 1980 WRB-SR - 1998: (SOLONETZ - SN). Soloneţurile sunt soluri condiţionate de salinitatea materialului parental sau a apei freatice şi condiţii de drenaj deficitare. Ele sunt larg răspândite în regiunile cu climat semiarid sau de stepă uscată ca veri foarte calde şi uscate (Pm = 400 - 500(600) mm), pe suprafeţele joase cu relief plan şi cu drenaj intern şi extern slab, şi în mod inerent pe materiale parentale salifere (ex.: argile marine, depozite aluviale salinizate etc.). Soloneţurile suportă o vegetaţie specifică constituită din plante halofile. În astfel de condiţii acumularea sărurilor are loc în zonele mijlocii şi inferioare ale profilului de sol cu uscare spre suprafaţă în timpul verii (sezonul uscat) şi deplasare spre adâncime în timpul iernii (sezonul umed). Când solurile sunt afectate de săruri neutre, în special clorura de sodiu şi sulfaţi de sodiu se formează solonceacurile. Soloneţurile se formează sub influenţa unor săruri ca: NaHCO3, Na2CO3; Na2SiO3 şi MgCO3 (Alcalizarea) dar şi a unor săruri neutre (SO4Na2 , Cl Na). Caracteristic soloneţurilor este orizontul natric asociat frecvent cu un orizont de suprafaţă bogat în humus şi orizonturi subiacente salinizate. Între orizontul de suprafaţă şi orizontul natric este prezent frecvent un strat albit (orizont albic caracteristic soloneţurilor "solodizate"). Orizontul natric este un orizont de subsuprafaţă dens, cu un conţinut de argilă mai mare decât orizonturile supraiacente şi conţinut ridicat de sodiu şi/sau magneziu schimbabil. Culorile variază de la brun la negru iar structura este columnară mare, prismatică sau chiar masivă. Ambele caracteristici depind de compoziţia cationilor schimbabili şi conţinutul de săruri din orizonturile subiacente. Adeseori sunt prezente cutane argiloase groase de culoare închisă, în special în partea superioară a orizontului. Orizontul de suprafaţă, este în mod obişnuit bogat în materie organică şi prezintă grosimi variabile de la câţiva cm la peste 25 cm. Când nu este prezent un orizont albic subiacent acest orizont trece direct la orizontul natric. Deşi orizontul natric poate prezenta deosebiri

167

în ceea ce priveşte structura, culoarea şi densitatea aparentă caracteristica comună este permeabilitatea foarte mică, în stare umedă rata infiltraţiei este practic zero. Caracteristicile fizice dominante ale Soloneţurilor sunt stabilitatea slabă a structurii, impermeabilitatea în condiţii umede şi întărirea orizontului natric în stare uscată. Caracteristicile chimice principale sunt conţinutul ridicat de sodiu sau de sodiu plus magneziu în complexul adsorptiv şi pH-ul ridicat (în apă) care este frecvent mai mare de 9. Soloneţurile au o singură caracteristică diagnostică de identificare şi anume: prezenţa unui orizont natric în primii 100 cm de la suprafaţă. USDA-ST - 1999: În acest sistem Soloneţurile sunt distribuite în ordinul ALFISOLURI, (ALFISOSLS) şi MOLISOLURI (MOLLISOLS). Soloneţurile din România aparţin predominant marilor grupe NATRUDALF (NATRUDALFS), NATRUSTALF (NATRUSTALFS), NATRUDOL (NATRUDOLLS), NATRUSTOL (NATRUSTOLLS) şi NATRACVALF (NATRAQULFS) Diagnostic pentru toate aceste mari grupe este prezenţa orizontului natric. Corelarea subtipurilor de soloneţuri este dată în tabelul 9.37.

Tabel 9.37 Corelarea subtipurilor de SOLONEŢ

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Tipic (SNti)

Soloneţ tipic (SNti)

Haplic Solonetz (SNha)

Aquic Natrustalfs (pp) Aquic Natrudalfs (pp)

Calcaric (SN ka)

Haplic Solonetz (SNha)

Aquic Natrustalfs (pp)

Molic (SNmo)

Soloneţ molic (SNmo)

Mollic Solontez (SNmo)

Aquic Natrustolls (pp) Aquic Natrudolls (pp)

Luvic (SNlv)

Soloneţ luvic (SNlv)

Haplic Solonetz (SNha)

Aquic Natrudalfs

Albic (SNab)

Soloneţ albic (SNab)

Albic Solonetz (SNab)

Albaquic Natrudalfs (pp)

Salinic (SNsc)

Soloneţ salinizat (SNsc)

Endosalic Solonetz (pp) (SNszn) Hyposalic Solonetz (pp) (SNszw)

Salidic Natrustalfs (pp) Aquileptic Natrustalfs (pp)

Stagnic (SNst)

- Stagnic Solonetz (SNst)

Epiaquic Natrudalfs (pp)

Gleic (SNgc)

Soloneţ gleizat (SNgz)

Gleyic Solonetz (SNgl)

Endoaquic Natrudalfs (pp) Typic Natraqualfs(pp) Endoaquic Natrustalfs (pp)

Solodic (SNsd)

Soloneţ glosic (pp) (SNgl)

Albic Solonetz (pp) (SNal)

Glossaquic Natrudalfs (pp)

Entic (SNen)

Soloneţ cambic (SNca)

Sodic Cambisols (pp) (CMso) Sodic Gleisols (pp) (GCso)

Typic Halaquepts

Psamic (SNps)

- Haplic Solonetz (SNha)

Typic Aquipsamments (sodic phase)

Pelic (SNpe)

- Vertic Solonetz (SNvs)

Vertic Natrudalfs (pp) Aquertic Natrudalfs (pp)

168

Probleme speciale de corelare a soloneţurilor Corelarea soloneţurilor din SRTS cu soloneţurile WRB-SR-1998 este bună, cu excepţia soloneţurilor entic care după definiţia WRB-SR se încadrează la cambisoluri. În sistemul USDA-ST problema este cea a regimului de umiditate. Principiul folosit pentru rezolvare a fost încadrarea soloneţurilor luvice, albice, stagnice şi solodice la natrudalfuri sau natraqualfuri, iar a celorlalte subtipuri la natrustalfuri şi natrustoluri. Soloneţul entic se încadrează la Inceptisoluri (halaquepturi). 9.3.2.11. HISTISOLURI (HIS) SOLURI ORGANICE (HISTOSOLURI) - SRCS 1980 WRB-SR - 1998: (HISTOSOLS - HS) Histosolurile se deosebesc de alte soluri prin prezenţa orizontului histic, care este format din "material organic de sol", cu proprietăţi fizice, chimice şi mecanice care diferă puternic de cele ale materialelor de sol minerale. Histosolurile se formează în condiţii de mediu unde materia organică este produsă de o vegetaţie adaptată (climax) şi unde descompunerea biochimică a resturilor de plante este întârziată de temperaturi joase, mlăştinire persistentă, aciditate extremă, oligotrofie şi/sau prezenţa de niveluri ridicate de electroliţi sau toxine organice. Materialul organic de sol este definit ca având peste 20 - 35% (în funcţie de conţinutul de argilă) materie organică. Materialele organice acumulate în diferite condiţii de mediu sunt în general de compoziţie diferită sau prezintă proprietăţi chimice, fizice şi mecanice diferite. De asemenea, variat este şi gradul de descompunere al materialului organic de sol, care este un criteriu adiţional important în subdivizarea Histosolurilor. Combinaţia de diferite condiţii de mediu, compoziţia actuală a materialului organic de sol şi gradul de descompunerea a acestuia determină diferite tipuri de histosoluri. Histosolurile sunt soluri care au un orizont histic sau folic şi: 1. fie :a. grosimi de ≥ 10 cm de la suprafaţă solului până la un contact litic sau paralitic, fie b. grosimi de ≥ 40 cm şi cu limită superioară în primii 30 cm de la suprafaţă solului, şi 2. absenţa unui orizont andic sau vitric începând din primii 30 cm de la suprafaţă. USDA-ST - 1999: În acest sistem HISTOSOLURILE sunt separate la nivel de ordin (HISTOSOLS) şi sunt definite ca soluri care au următoarele caracteristici diagnostice: 1. Nu au proprietăţi andice în ≥ 60% din grosimea cuprinsă între suprafaţa solului şi fie o

adâncime de 60 cm fie până la un contact densic, litic or paralitic sau duripan, dacă acestea apar la adâncimi mai mici de 60 cm, şi

2. Conţin materiale organice de sol care îndeplinesc una sau mai multe din următoarele condiţii: a) acoperă materiale vulcanice (cenuşi, piatră ponce) sau scheletice sau umplu interstiţiile acestora1) şi direct sub aceste materiale urmează un contact densic, litic sau parlitic; sau b) împreună cu materialele vulcanice (cenuşi, piatră ponce) sau scheletice subiacente însumează ≥ 40 cm între suprafaţa solului şi adâncimea de 50 cm, sau c) constituie > 2/3 din grosimea totală a solului până la un contact densic sau paralitic şi nu au orizonturi minerale sau au orizonturi minerale cu o grosime totală ≤ 10 cm, sau d) sunt saturate cu apă ≥ 30 de zile pe an în anii normali (sau sunt artificial dreanate), au o limită superioară în primii 40 cm de la suprafaţă şi au o grosime totală, fie:

1) Materialele care îndeplinesc definiţia de materiale vulcanice reprezintã > 10 % din volum; golurile umplute cu material organic sunt considerate ca formând orizontul organic.

169

i) ≥ 60 cm dacă ≥ 3/4 din volumul lor este constituit din fibre de muşchi, sau dacă densitatea aparentă în stare umedă este < 0,1 g/cm3; fie

ii) ≥ 40 cm dacă sunt constituite fie din materiale hemice sau saprice, sau din materiale fibrice cu < 3/4 (din volum) fibre de muşchi şi o densitate aparentă, în stare umedă, de ≥ 0,1 cm g/cm3.

HISTOSOLURI (HIS)

SOL TURBOS (TB) – SRCS - 1980 WRB-SR - 1998: Histosolurile, având caracteristicile prezentate anterior, sunt subdivizate în funcţie de natura şi gradul de descompunere a materialului organic, aciditate, regim de temperatură ş.a. USDA-ST - 1999: Histosolurile sunt reprezentate prin trei subordine: FIBRISTURI (FIBRISTS), SAPRISTURI (SAPRISTS) şi HEMISTURI (HEMISTS). Corelarea subtipurilor de Histosoluri este dată în tabelul 9.38.

Tabel 9.38 Corelarea subtipurilor de HISTOSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Distric (TBdi)

Sol turbos tipic (TBti) (pp)

Dystric Histosols (HSdy)

Sphagnic Cryofibrists (pp) Typic Cryohemists (pp)

Eutric (TBeu)

Sol turbos tipic (TBti) (pp)

Eutric Histosols (HSeu)

Typic Haplofibrists (pp) Typic Haplohemists (pp) Typic Haplosaprists (pp)

Salinic (TBsc)

Sol turbos salinizat (TBsc)

Salic Histosols (HSsz)

Halic Haplosaprists (pp) Typic Haplosaprists (saline phase)

Teric (TBte)

- Haplic Histosols (HSha)

Terric Haplosaprists

Tionic (TBto)

- Thionic Histosols (HSti)

Typic Sulfohemists (pp) Typic Sulfosaprists (pp) Typic Sulfihemists (pp) Typic Sulfisaprists (pp)

Probleme speciale de corelare a turbosolurilor Corelarea cu Histosolurile din WRB-SR - 1998 este bine asigurată. Mai puţin precisă este corelarea cu USDA-ST - 1999, unde Histosolurile sunt separate la nivel de subordin în funcţie de gradul de descompunere a materialului organic, criteriu care în SRTS este avut în vedere la nivel de varietate.

FOLIOSOLURI (FB)

LITOSOL ORGANIC (LS tb)(pp) - SRCS-1980 WRB-SR - 1998: În acest sistem de referinţă foliosolurile apar la nivel de unitate de sol - sub denumirea de histosoluri folice, definite ca având orizont folic ≥ 10 cm grosime. USDA-ST - 1999: În taxonomia americană foliosolurile sunt reprezentate prin subordinul FOLISTURI (FOLISTS), soluri caracterizate prin prezenţa epipedonului folistic. Epipedonul folistic este definit ca un strat (unul sau mai multe orizonturi) care este saturat < 30 de zile (cumulativ) în anii normali (şi nu este artificial drenat) şi care, fie: 1. Constă din material organic de sol, cu o grosime de ≥ 20 cm şi fie are un conţinut de ≥ 75% din volum fibre de sfagnum sau are o densitate aparentă în stare umedă < 0,1 g/cm3; când nu prezintă aceste caaracteristici grosimea este de ≥ 15 cm; fie

170

2. Constă dintr-un orizont Ap care după amestecarea, până la adâncimea de 25 cm, are un conţinut de carbon organic în greutate:

a) ≥ 16% dacă fracţia minerală conţine ≥ 60% argilă; b) ≥ 8 % dacă fracţia minerală nu conţine argilă; c) ≥ 8 % + procentul de argilă împărţit cu 7.5, dacă fracţia minerală conţine < 60% argilă.

Corelarea subtipurilor de foliosoluri este dată în tabelul 9.39.

Tabel 9.39 Corelarea subtipurilor de FOLIOSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Distric (FBdi)

Dystri-folic Histosols (HSfo-dy)

Typic Cryofolists (pp) Typic Udifolists (pp)

Eutric (FBeu)

Litosol organic (LStb)

Eutri-folic Histosols (HSfo-eu)

Typic Udifolists (pp)

Litic (FBli)

Lithi-folic Histosols (dystric)(pp) (eutric)(pp) (HSfo-li)

Lithic Cryofolists (pp) Lithic Udifolists (pp) Lithic Ustifolistst (pp)

Probleme speciale privind corelarea Foliosolurilor Corelarea cu WRB-1998 se poate face numai la nivelul unor unităţi de ordinul III (tranziţii). În USDA Soil Taxonomy, sistematica acestor soluri este dezvoltată numai la nivel de mare grupă, cu două subgrupe, tipice şi litice. De altfel în România aceste soluri nu au fost practic descrise până acum, deşi prezenţa lor a fost semnalată. 9.3.2.12. ANTRISOLURI (ANT) SOLURI NEEVOLUATE TRUNCHIATE SAU DESFUNDATE (pp) – SRCS - 1980 WRB-SR - 1998: (ANTHROSOLURI - AT). Sub această denumire se regăsesc numai antrisolurile rezultate prin transformările produse de om. În sistemul WRB-SR solurile erodate sunt excluse din conceptul de Antrosol. Anthrosolurile sunt soluri care au fost transformate prin procese antropedogenetice, în aşa măsură încît solul original a rămas numai ca sol îngropat. Sunt recunoscute mai multe procese antropedogenetice: arătura adâncă, aplicarea de material organic de tip plaggen, adăugiri de materiale străine, irigarea cu ape bogate în suspensii şi cultivarea îndelungată a orezului. Influenţa umană este limitată la orizonturile de suprafaţă, care pot fi descrise ca orizonturi antrice. La anumite adâncimi poate fi prezent un sol îngropat care evidenţiază condiţiile pedologice care existau înainte ca terenul să fi fost modificat. Un caz special al antrosolurilor îl constituie aşa numitele soluri "PLAGGEN". El constă dintr-un orizont de suprafaţă gros şi bogat în humus care a fost produs de om prin fertilizarea îndelungată cu amestecuri pământoase. În mod obişnuit conţin resturi de cărămizi şi ceramică şi are un conţinut ridicat de fosfor. Calcule făcute au arătat că cele mai groase soluri de plagen s-au acumulat de-a lungul unei perioade de peste o mie de ani. Antrosolurile prezintă deci, una din următoarele două caracteristici:

1. un orizont hortic, iragric, plagic sau teric cu grosimi de ≥ 50 cm, sau 2. un orizont antracvic şi un orizont subiacent hidragric, cu o grosime însumată de

50 cm sau mai mult.

171

USDA-ST - 1999: În sistemul USDA-ST îşi găsesc locul în subordinul ANTREPTURI (ANTHREPTS) numai antrisolurile rezultate prin transformările induse de om. Solurile puternic erodate nu sunt reţinute ca unitate taxonomică ci sunt transferate la faze de sol (faze de eroziune) ale unităţilor taxonomice respective. Antrepturile sunt definite ca soluri care au un epipedon antropic sau plaggen. Epipedonul antropic este un strat (orizont) care prezintă semne evidente ale unor dereglări (modificări) determinate de activitatea umană. El prezintă toate cerinţele unui epipedon molic cu excepţia uneia sau ambele condiţii de mai jos:

1) ≥ 1.500 mgKg-1 P2O5 solubil în 1% acid citric şi o descreştere regulată a conţinutului de P2O5 până la adâncimea de 125 cm, sau

2) dacă solul nu este irigat toate părţile epipedonului sunt uscate în anii normali, peste 9 luni pe an.

Epipedonul plagen este un strat de suprafaţă de peste 50 cm grosime care a fost produs de om prin fertilizare organică îndelungată; în mod obişnuit conţine bucăţi de cărămidă şi ceramică. Pot fi de asemenea prezente fragmente din diverse materiale cum ar fi de nisip negru sau cenuşiu de dimensiunea unei lame de cazma etc.

ERODOSOLURI - (ER)

(ERODISOL - (ER) - SRCS - 1980 Tabel 9.40

Corelarea subtipurilor de ERODOSOL SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Cambic (ERcb)

Erodisol cambic (ERca)

Cambisols (eroded phase)

Inceptisols (eroded phase)

Argic (ERar)

Erodisol argiloiluvial (ERar)

Luvisols (eroded phase)

Alfisols (eroded phase)

Andic (ERan)

Erodisol andic (ERan)

Andosols (eroded phase)

Andisols (eroded phase)

Spodic (ERsp)

Erodisol feriiluvial (ERfe)(pp)

Podzols (eroded phase)

Spodosols (eroded phase)

Calcaric (ERka)

Erodisol tipic (ERti)(pp)

Calcaric Regosols (RGca)

Typic Udorthents (pp) Typic Ustorthents (pp)

Psamic (ERps)

- Haplic Arenosols (ARha)

Typic Ustipsamments (pp) Typic Udipsamments (pp)

Pelic (ERpe)

- Vertic Regosols (RGvr)

Vertic Udorthents (pp) Vertic Ustorthents (pp)

Stagnic (ERst)

Erodisol pseudogleizat (ERpz)

Stagnic Regosols (RGst)

Epiaquic Udorthents

Litic (ERli)

Erodisol litic (ER ls)

Leptic Regosols (RGle) (eroded phase)

Lithic Udorthents (pp) Lithic Ustorthents (pp)

Scheletic (ERqq)

- Skeletic Regosols (RGsk) (eroded phase) Skeletic Regosols

Lithic Udorthents (pp) Lithic Ustorthents (pp)

Eutric (EReu)

Erodisol tipic (ER ti) (pp)

Haplic Regosols (ATha)

Tipic Udortents Tipic Ustorthents

172

ANTROSOLURI (AT) (absente în SRCS - 1980)

Tabel 9.41 Corelarea subtipurilor de ANTROSOL

SRTS SRCS - 1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999 Hortic (ATho)

- Hortic Anthrosols (ATho)

Plagganthrepts

Antracvic (ATaq)

- Hydragric Anthrosols (ATaq)

Haplanthrepts

Psamic - Arenic Anthrosols (ATar)

Haplanthrepts

Pelic - Vertic Anthrosols (ATvs)

Haplanthrepts

Calcaric - Calcaric Anthrosols (ATca)

Haplanthrepts

Eutric - Eutric Anthrosols (ATeu)

Haplanthrepts

Distric - Dystric Anthrosols (ATdy)

Haplanthrepts

Probleme speciale de corelare a erodisolurilor şi antroposolurilor Conceptul de erodosol nu are echivalent taxonomic în WRB-SR şi USDA-ST. Erodosolurile care mai păstrează încă resturi de orizonturi diagnostice se clasifică drept faze erodate ale pedotaxonilor pentru care aceste orizonturi sunt specifice. Restul erodosolurilor se clasifică drept regosoluri în WRB-SR şi respectiv ca arenturi în sistemul USDA-ST. Antrosolurile suficient de dezvoltate, nu pun probleme de corelare întrucât au fost preluate din WRB-SR şi au corespondenţe clare în USDA-ST. Graficele de corelare la nivel de tip de sol sunt redate în fig. 9.5 (WRB-SR) şi 9.6 (USDA-ST), iar corelarea tipurilor de sol din SRTS cu unităţile de sol din lista FAO/UNESCO-1988, WRB-SR - 1998 şi USDA - 1999 sunt redate în tabelul sinoptic.

Figura 9.5. Schema corelaţiei tipurilor de sol din SRTS cu Baza Mondială de referinţă pentru Resursele de sol (WRB-SR, 1998) SRTS USDA S TAXONOMY

LS RS PS AS ET PE2

) VS AN KZ CZ FZ RZ NS HS EC DC EL LV PL AL EP PD CP GS LM

2) SG2)

SC SN TB FB ER2)

AT

AC-ACRISOLS1) AB-ALBELUVISOLS AL-ALISOLS AN-ANDOSOLS AT-ANTROSOLS AR-ARENOSOLS CL-CALCISOLS1) CM-CAMBISOLS CH-CHERNOZEMS CR-CRYOSOLS1) DU-DURISOLS1) FR-FERALSOLS1) FL-FLUVISOLS GL-GLEYSOLS GY-GYPSISOLS1) HS-HISTOSOLS KS-KASTANOZEMS LP-LEPTOSOLS LX-LIXISOLS1) LV-LUVISOLS NT-NITISOLS PH-PHAEOZEMS PL-PLANOSOLS PT-PLINTHOSOLS1) PZ-PODZOLS RG-REGOSOLS SC-SOLONCHAKS SN-SOLONETZS UM-UMBRISOLS VR-VERTISOLS 1) Soluri din WRB care nu apar pe teritoriul României

2) Soluri din SRTS fără corespondenţă în WRB la nivel de grupă de referinţă, se pot regăsi la nivelul II

Figura 9.6. Schema corelatiei tipurilor de sol din SRTS cu sistemul USDA Soil Taxonomy, 1999 la nivel de subordine SRTS USDA S TAXONOMY

LS RS PS AS ET PE1) VS2) AN KZ CZ FZ RZ NS HS EC2) DC EL2) LV2) PL AL EP PD2) CP GS2) LM SG SC SN2) TB2) FB ER AT

1 AQUALFS 2 CRYALFS 3 USTALFS 4 UDALFS 5 CRYANDS 6 UDANDS 7 SALIDS 8 AQUENTS 9 ARENTS

10 PSAMMENTS 11 FLUVENTS 12 ORTHENTS 13 FOLISTS 14 FIBRISTS 15 SAPRISTS 16 HEMISTS 17 AQUEPTS 18 ANTHREPTS 19 CRYEPTS 20 USTEPTS 21 UDEPTS 22 AQUOLLS 23 RENDOLLS 24 USTOLLS 25 UDOLLS 26 CRYODS 27 HUMODS 28 ORTHODS 29 AQUERTS 30 UDERTS 31 USTERTS

1) Soluri din SRTS care nu au echivalent în USDA-Soil Taxonomy la nivel de mare grupa sau subgrupa de sol 2) Soluri distribuite la mai multe subo

Erată

în loc de: se va citi: general SRCS sau SCRS-79 SRCS-80 pag. 79 sodizare moderat sodizat moderat pag. 105, paragr. 9.1.5.1. peluvosoluri preluvosoluri pag. 108, fig. 9.2 a solurilor ale solurilor pag. 128, notele de picior 3, 4

Idem 16 Idem 2

pag. 129, 130, tabel 9.12 AR ARca AR ARson AR ARsow pag. 129, nota de picior 5 textul actual Orizont de sub suprafaţă

caracteristic unor soluri tropicale constând dintr-o mixtură săracă în humus, de argilă caolinitică, cuarţ şi alte componente.

pag. 129, nota de picior 6 Idem 16 Textul actual de la nota 5 pag. 130, nota de picior 8 Vezi 15 notă de picior 1 pag. 131, tabel 9.13 FLha-um FLum idem, pelic FLha FLvr pag. 135, tabel 9.16 Greyic Phaeoms Greyic Phaeozems pag. 148, tabel 9.23, subrendzinic pseudorendzinic

BDac

BDrz BDpr

pag. 152, rândul al 3-lea de jos

Alosoluri Alisoluri

pag. 172, rândul 6 de jos arenturi ortenturi pag. 173, fig. 9.5, stânga sus

USDA S Taxonomy WRB-SR