Universitatea de Vest Timişoara

Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie

Specializarea: Geografia Turismului, anul III, grupa I

Slănic-Moldova

Perla Moldovei

Prof. Coord.: Roxana Puțan Realizat de: Dorina Moșneanu

Cuprins

Introducere – localizare

Caracteristici fizico-geografice

Istoricul şi evoluţia turistică a staţiunii

Infrastructura turistică

Atracţii turistice şi tratamente

Concluzii

Bibliografie

Slănic-Moldova este o staţiune balneoclimaterică din judeţul Bacău situată pe valea pârâului

Slănic, afluent al Trotuşului, la o altitudine de 530 m. Mai precis, staţiunea este aşezată în

Harta turistică a staţiunii Slănic-Moldova(http://www.slanic-moldova.info/Statiunea-Slanic-Moldova/)

partea de sud-vest a judeţului, în muntele Şandru Mare, unde s-a dezvoltat într-o mică

depresiune mărginită de culmi înalte.

Faima Slănicului, atât în ţară, cât şi peste hotare, este conferită de prezenţa celor 22 de

izvoare cu ape minerale, cu proprietăţi terapeutice deosebite. Dezvoltarea staţiunii a fost şi

este strâns legată de aceste izvoare.

Climatul de care beneficiază este unul de tranziţie între cel de deal şi cel de munte, având veri

răcoroase şi ierni blânde. Temperatura medie anuală este de 7,1°C, cea mai caldă lună fiind

iulie cu 17,8°C şi cea mai rece fiind ianuarie cu 4,2°C.

Precipitaţiile atmosferice înregistrează o valoare medie de 600 mm pe an. În lunile mai-

august cad ploi abundente, cele de vară sunt de scurtă durată.

Presiunea atmosferică este în general redusă, media anuală fiind de 720 mm, în lunile aprilie-

august este mai scăzută, iar în lunile septembrie-martie depăşeşte media anuală.

Nebulozitatea este redusã în lunile calde şi creşte încet în lunile reci: 150 de zile senine anual,

115 cu cer partial acoperit şi 100 noroase.

Situată într-o vale adâncă, protejată de versanţii, staţiunea este ferită de vânturi puternice.

Atmosfera este aproape în permanenţă liniştită, numai rareori bat vânturi slabe. Briza de

munte este dominantă în anotimpul cald, aerul este pur, bogat în aerosoli rãşinoşi. Vânturi cu

viteze de peste 35 km.h se înregistrază numai întâmplător.

Umezeala aerului, redată în procente, este potrivită în cursul lunilor calde(69-72%) şi creşte

în lunile reci(82%).

Ceaţa apare doar în anotimpul rece şi este extreme de redusă, iar manifestări electrice se

întâlnesc foarte rar, maximum 2-3 pe an.

Hidrologia. Pârâul Slănic îşi adună apele din 12 izvoare de pe muntele Şandru Mare şi este

confluent cu Trotuşul, la poalele muntelui Măgura, în partea de sud a oraşului Târgu Ocna şi

are o lungime de 25 km. Valea Slănicului e strâmtă şi cursul său este torenţial, până în aval de

staţiune, pe o lungime de 21.8 km. Relieful, accidentat, săpat în stânci, în cea mai mare parte

impermeabile, a determinat caracterul torenţial al bazinului hidrografic. În staţiune, pârâul are

cota de până la 488 m.

Lărgimea şi adâncimea lui variază după cantitatea zăpezilor şi a ploilor sau după timpul

secetos. De la izvoare până la confluent sa cu Trotuşul, cursul Slănicului este alimentat de

numeroase pâraie, iar peste 70% din apa acestor pâraie este provenită din ploi şi zăpezi.

Chiar în fundul văii Slănicului, cuprinsă din toate părţile de munţi, ţâşnesc din ambele maluri

ale pârâului, peste 20 de izvoare minerale. Ele sunt răspândite, pe o distanţă de 2 km, grupate

câte 3-4 sau isolate foarte puţin unele de altele.

Compoziţia apelor Slănicului a făcut obiectul de studio al multor medici şi oameni de ştiinţă

din mai multe colţuri ale lumii, care au scos în evidenţă faptul că acţiunea apelor minerale se

exercită atât prin factori chimici, cât şi prin factori fizici, precum şi că apa fiecărui izvor

mineral are proprietatea lui specifică în întrebuinţarea curelor interne şi externe.

Vegetaţia şi fauna sunt abundente şi pãdurea coboarã pânã la marginea staţiunii.

Acest lucru conferã Slãnicului-Moldova şi caracterul de staţiune climatericã, oferind

vizitatorilor posibilitatea de curã de aer de o deosebitã puritate.

Deşi înălţimea munţilor din regiune nu este aşa mare, datorită, însă, orientării crestelor,

formei văilor şi condiţiilor climaterice, sunt reprezentate mai multe etaje de vegetaţie: păduri

de fag, de brad şi pajişti subalpine.

O limită între păduri de fag şi cele de brad nu se poate stabili. Pe coastele însorite şi pe

plaiuri, pădurile de fag urcă până la 1000 m altitudine. La limita superioară a acestora, se

ivesc arinii şi mesteacănul alb.

Abundenţa de făgete se datorează atât condiţiilor de climă cât şi faptului că pădurea de brad,

care odată cobora mai jos pe versanţi, a fost defrişată şi în locul ei, la această altitudine, a

crescut fagul.

Primăvara, când foioasele nu şi-au dezvoltat încă frunzişul, pădurile de fag sunt pline de

plante erbacee cu flori: brânduşa de primăvara(Crocus heuffelianus), cuiboţica

cucului(Primula veris), clopoţei(Campanula patula), garofiţe(Dianthus), viorele(Scilla

bifolia).

O plantă rară care creşte în regiune este Saxifraga czmbelaria, numită în popor ochii

şoricelului, şi este ocrotită prin lege.

În pădurile din valea Slănicului, trăiesc vieţuitoare specific pădurilor de munte: urşi(Ursus

carpathicus), lupi(Canis lupus), vulpi(Vulpes vulpes), mistrţi(Sus scrofa) etc.

Istoric şi dezvoltare

La baza dezvoltării acestei staţiuni au stat aşezarea geografică şi resursele naturale. Despre

acest loc se pomeneşte încă din anul 1757 în hristovul dat de Constantin Cehan Racoviţă. A

fost singurul domn din epoca fanariotă, născut într-o familie românească (la Racova, Vaslui).

A ocupat de două ori consecutiv scaunul Moldovei. Pe atunci, întreaga vale a Slănicului „şi

cu tot dealul de unde se scoate sare” făcea parte din moşia sa. Câţiva ani mai târziu, serdarul

Mihalache Spiridon, boier la vremea aceea şi proprietar al locului, găseşte în drumui lui spre

vânătoare un izvor în stâncă din care curge apa gălbuie. Acesta povesteşte despre întâmplare

şi află că, în străinătate, aceste ape se folosesc la vindecarea unor boli. Mai târziu găseşte şi al

doilea izvor şi decide să amenajeze locul pentru ca oamenii să se poată trata cu ajutorul

apelor tămăduitoare.

Ţăranii din apropiere ce au auzit de apele minerale de la Slănic vin cu familiile şi întemeiază

două sate: Cerdac şi Satul Nou (Cireşoaia).

În 1840, staţiunea apare pentru prima dată pe harta ţării, sub denumirea de Feredeiele

Slănicului.

În 1881, apele izvoarelor nr. 1, nr. 3 (supranumit şi regele Slănicului) şi nr. 4 obţin medalia

de argint la Expoziţia internaţională de balneologie de la Frankfurt pe Main, iar în 1883, la

Expoziţia din Viena, medalia de aur.

În 1887 începe sistematizarea staţiunii. Vechea aşezare este strămutată în partea de jos a

localităţii, iar în locul ei apar noi construcţii. Astfel, hotelul „Racoviţă”, după numele

domnitorului care a descoperit izvoarele, este o clădire monumentală, care îmbină stilul baroc

cu elemente vechi de arhitectură românească. Se construiesc hotelurile Zimbru, Cerbu,

Nemira, Dobru. Tot în această perioadă s-a construit şi celebrul Casino cu sală de teatru şi

bal, Sala de cură şi Inhalatorul pentru care se aduc specialişti de la Munchen.

Se construiesc poduri şi podeţe peste apa pârâului, creându-se posibilitatea de plimbări prin

pădure şi la Cascadă. De asemenea se capteazã izvoarele, se introduc cele mai moderne

instalaţii de băi, inhalaţii şi pulverizaţii, pentru care se aduc aparatură şi specialişti din

străinătate.

În aceea perioadă, Slănic-Moldova era o staţiune balneoclimaterică modernă şi renumită în

străinătate. Atunci a fost supranumită „Perla Moldovei”, renume prin care este cunoscută şi

astăzi..

În primul război mondial, staţiunea are de suferit pierderi grele în amenajarea sa. Izvoarele au

fost aproape, în întregime, distruse, multe vile şi hotelul Racoviţă au fost aduse în stadiul de

ruină.

După cel de-al doilea război mondial, începe, cu adevărat, reconstrucţia şi dezvoltarea

staţiunii; câteva dintre vilele distruse şi impunătorul hotel sunt reamenajate, se contruiesc

clădiri noi, se înfinţează o linie permanentă de autobuze pentru a asigura transportul în

staţiune, după 1964 se dezvoltă Sanatoriul şi ia fiinţă o policlinică balneară, zona izvoarelor

se modernizează, se construieşte o mofetă modernă, camping etc.

Paralel cu dezvoltarea staţiunii, se sistematizeză şi zona locuinţelor, se constriesc blocuri noi.

În anul 1971, se extinde tratamentul de grotă de la Salina Târgu Ocna şi tot în acelaşi an, ia

fiinţă un sanatoriu subteran pentru tratarea pacienţilor cu afecţiuni respiratorii.

Infrastructura turistică

Unităţile de cazare din Slănic Moldova cuprind hoteluri, moteluri, case de vacanţe, vile.

Dintre hoteluri amintim: Hotel Dobru, Hotel Teleconstructia, Hotel Flora, Hotel Coroana

Moldovei, Hotel Perla, Hotel Venus, Complexul Balnear Racoviţă, Complexul hotelier Euro

Vacanţa. Dintre acestea, doar unul dispune de un confort de 4 stele, trei dintre construcţii

dispun de confort de 3 stele şi patru hoteluri dispun de un confort de 2 stele.

Dintre hotelurile enumerate, Hotel Dobru, Venus (fostul complex al U.G.S.R.), sau

Complexul Racoviţă reprezintă clădiri pline de istorie, ce se regăsesc şi în patrimonial

naţional.

Pensiunile şi vilele sunt la fel de numeroase, dar o să amintesc doar două dintre ele:

Pensiunea Cerbul şi Vila Pufu, deoarece şi aceste două clădiri sunt amintite în istoria

evoluţiei staţiunii.

Dintre pensiuni, doar două dispun de confort de 4 margarete, majoritatea regăsindu-se în

categoria confortului de 3 margarete.

Staţiunea Slănic-Moldova are în infrastructura sa turistică şi construcţii destinate serviciilor

medicale sau a divertismentului public. Printre acestea se regăsesc următoarele:

Sanatoriul Balnear Slănic Moldova este o unitate sanitară de interes public naţional, aflată

în subordinea Ministerului Sănătatii, ce oferă servicii de recuperare medicală, pentru adulţi si

copii, pentru urmatoarele profile:

Respirator

Hepato-digestiv

Renal

Reumatismal

Cronic

Degenerativ

Circulator

Inhalatorul, construit în anul 1887, cuprindea compartimente spaţioase pentru aplicarea

aerosolilor (atmoterapie), inhalaţiilor, pulverizaţiilor şi un complex de baro-camere format

din patru chesoane pneumatice în care se introducea aer comprimat, ozonat şi filtrat la diferite

presiuni. A fost construit şi renovat de Casa Hosle din Munchen, iar la vremea aceea se

număra printer cele mai faimoase şi moderne din Europa.

Mofeta se află situată între două izvoare cu apă minerală (3 şi 5) şi a fost dată în folosinţă în

anul 1986. Aceasta reprezintă o cabină de tratament cu emanaţii natural de gaze, în cea mai

mare parte bioxid de carbon, asociat cu azot şi hidrogen. Clădirea asigura tratamente în unele

afecţiuni vasculare periferice, hipertensiune arterială, etc.

Cazinoul este o construcţie ce datează din anul 1894 şi a fost construită de meşteri italieni -

Antonio Magra. A aparţinut iniţial epitropiei Sf. Spiridon din Iaşi. Din 1948 cazinoul devine

sediul Casei de Cultură unde funcţionează un cinematograf cu 420 locuri şi o bibliotecă.

În anul 1960 clădirii i se adaugă două terase acoperite în scopul amenajării unui bufet,

braserie şi pensiune. Între anii 1986 - 1989, construcţia a fost restaurată, redându-i forma

iniţială şi amenajată în totalitate ca edificiu cultural-educativ.

Devenit oraş de frontier, în timpul Dictatului de la Viena, Slănicul a adăpostit în hotelul

Racoviţă (azi, Pavilionul Central), Comandamentul german al frontului Ucraina Sud, retas a

adoua zi după 23 august 1994. Clădirea datează din anul 1890 şi a fost refăcută între anii

1927 - 1928 în urma incendiului din 1916. S-a denumit Pavilionul Central Racoviţă după

numele domnitorului şi se reprezintă ca o clădire monumentală, care îmbină stilul baroc cu

elemente de arhitectură veche românească.

Clădirea a fost ridicată între anii 1891 şi 1894 şi a fost reconstruită după cele două războaie

mondiale şi astăzi funcţionează la parter băi minerale şi cabinete de parafină.

Caracterizarea hotelurilor Venus şi Dobru

Hotel Venus se ridică deasupra staţiunii la o altitudine de 550 m; a fost dat în folosinţă în

anul 1971, pe atunci făcând parte din patrimonial fostului U.G.S.R. (Uniunea Generală a

Sindicatelor din România). Dispune de o bază de tratament proprie de 452 mp, cu o gamă

largă de procedure fizio-terapeutice, cum ar fi: afecţiuni ale aparatului digestiv, hepato-

biliare, aparatului locomotor, căilor respiratorii, metabolice şi de nutriţie, reumatismale,

circulatorii şi de recuperare.

Hotelul Dobru este construit pe o pantă abruptă a vârfului Cerbu. Hotelul este construit în

scări având o conformaţie unică pe valea Slănicului. Este fostă vilă a P.C.R.(Partidul

Comunist Român) folosită de nenumărate ori de cuplul Ceauşescu pentru cazare şi tratamente

în staţiune până la Revoluţie. Oferă o vedere de neuitat asupra faţadei chiar din interior.

Îmbinând culori calde cu o geometrie atent proiectată, Hotelul Dobru se integrează armonios

în peisajul montan oferind intimitate datorită amplasamentului retras.

Dispunde de bază proprie de tratament cu dotări modern de excepţie, cu aparatură medicală

de ultimă oră pentru tratamente şi procedure medicale diverse: ionizări, unde scurte,

ultrasunete, curenţi diadinamici, ultraviolet, aplicaţii de parafină, aerosoli.

Indicaţii terapeutice: afecţiuni ale tubului digestiv, hepato-biliare, ale căilor respiratorii,

afecţiuni metabolice şi de nutrţtie, cardiovasculare, endocrine.

Caracterizarea Vilei Ioana

Vila Ioana este amplasată pe versantul nordic al văii Slănicului, mereu expusă la soare,

beneficiind de un peisaj deosebit, de un aer pur şi ozonat cu condiţii deosebite de confort şi

posibilitatea unor tratamente moderne într-o bază de tratament dotată conform cerinţelor

turiştilor şi bolnavilor.

Baza de tratament este dotată cu aparatură modernă ce permite efectuarea diverselor tipuri de

proceduri în funcţie de afecţiunea tratată:

Afecţiuni ale căilor respiratorii: aerosoli cu ape minerale;

Masoterapie: masaj limfatic;

Electroterapie: ionizări, curenţi diadinamici, microunde, ultrasunete;

Laserterapie: biostimularea tisulară;

Magnetoterapie: acţionează la nivelul celulelor, producând enzime;

Termoterapie: aplicaţii cu parafină, solux (infraroşii);

Hidroterapie: băi cu bule, galvanice, hidromasaj, duş subacvatic;

Kinetoterapie: bandă de alergare, bicicletă magnetică, stepper.

Bibliografie

Angleluş F., (1989), Slănic-Moldova, Editura Sport-Turism, Bucureşti

Nicoară Yolanda, (1981), Slănic-Moldova, Editura Sport-Turism, Bucureşti

Floareş Al., (2000), Perla Moldovei, Editura Universităţii Apollonia, Iaşi

http://www.slanic-moldova.ro/html/slanic.html

http://www.slanic-moldova.info

http://jhonbrad.wix.com/hotel-venus#!despre-noi/vstc13=despre-slănic-moldova