SLUJBA ICOANEI MAICII DOMNULUI DIN VLADIMIR

(„ВЛАДИМИРСКАЯ”)(21 mai/3 iun.; 23 iun./6 iul.; 26 aug./8 sept.)

2

Tipărităcu binecuvîntarea Prea Sfinţitului

NicodimEpiscop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta” Edineţ

3

Dupăobişnuitulpsalm,secîntă:Fericit bărbatul...,stareaîntîi.

La Doamne,strigat-am...,sepunstihirilepe8,glasulal4-lea:

Podobie: Ceea ce eşti...,

Ca un palat prealuminos şi pat aurit, Născătoare de Dumnezeu Stăpînă, pe Cu-vîntul lui Dumnezeu în mi-trasul tău L-ai încăput; ceea ce ai născut nouă pe Soare-le cel neapus şi Lumina cea neînserată, inimile noastre întunecate cu înţelepciune le-ai luminat şi întunericul minciunii l-ai risipit.

Prin naşterea ta, tăria ia-dului s-a nimicit şi mîntui-rea a toată lumea s-a făcut; acum, prin rugăciunile tale, tulburările vrăjamaşilor noş-tri risipeşte-le şi tăria lor o nimiceşte. Poporului tău bi-ruinţă asupra celor protivnici dăruieşte ca să se ruşineze toţi vrăjmaşii tăi.

Născătoare de Dumnezeu Stăpînă, puternică Apărătoa-re, întăreşte asupra vrăjmaşi-lor ţara ce te slăveşte pe tine, precum ai mîntuit de demult cetatea Ţarigradului de năvă-lirea păgînilor, aşa şi acum mîntuieşte ţara noastră de năvălirea vrăjmaşilor, de răz-boiul cel dintre noi, de foame

şi cutremur, Fecioară neispi-tită de nuntă.

Acum ţara noastră cu tine se laudă şi se veseleşte, avîn-du-te pe tine Apărătoare neru-şinată şi zid nesurpat, strajă neadormită pămîntului nos-tru. Nu înceta acum, Doam-nă, cu rugăciunile tale, să iz-băveşti cetatea ta şi poporul de toate nevoile.

La tine cad, Doamnă, ier-arhii şi mulţimea adunată, monahii şi tot poporul, cu umilinţă rugîndu-se ţie acum, se închină şi, cu dragoste să-rutînd icoana Ta, rugîndu-se, zic: „Cetatea care te cinsteş-te totdeauna o izbăveşte din toate nevoile.”

Alte stihiri, glasul al 8-lea:Podobie: O, preaslăvită minune...,

O, preaslăvită minune! Cel neîncăput de ceruri, slă-vit de îngeri şi cîntat de Sera-fimi, pe pămînt S-a pogorît şi în pîntecele tău a încăput, şi cheile fecioriei întregi le-a pă-zit; a luat firea noastră ce era chinuită mult de diavol şi tot neamul omenesc l-a slobozit. Pe tine, Doamnă, Apărătoare nouă te-a dăruit. Nu înceta a păzi şi mîntui sufletele noas-tre ca o Milosîrdă.

L A V E C E R N I E

4

O, preaslăvită minune! Această apărare a venit, îm-potrivirile le-a nimicit şi ce-tatea noastră o păzeşte, pe vrăjmaşii noştri goneşte-i şi pe noi, robii tăi, cu mila ta ne veseleşte. O, locaş al lui Dumnezeu-Cuvîntul! Neamul omenesc ce te cinsteşte pe tine, mîntuieşte-l din toate nevoile.

Dăruieşte, Preacurată, mîngîiere robilor tăi, cuprinşi de năpaste şi cornul credin-cioşilor îl înalţă, Născătoare de Dumnezeu, Marie, mîntu-ieşte, cu rugăciunile tale, ce-tatea ta şi tulburările barba-rilor le risipeşte, iar pe noi, robii tăi, cei ce te lăudăm pe tine, Maică nenuntită, mîntu-ieşte-ne.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei:

Veniţi, soboare creşti-neşti, veniţi, adunarea cre-dincioşilor, la întîmpinarea Împărătesei-pruncă de Dum-nezeu aleasă, că iată vine Îm-părăteasa cu preacinstita sa icoană să izbăvească cetatea şi poporul de oştirile păgîne. O, minune mare şi preaslă-vită, şi mai presus de minte! Cum, cu venirea preacinstitei ei icoane, duşmanii se biru-iesc şi ţara noastră se întă-reşte? Noaptea s-a risipit şi ziua s-a apropiat. Pentru tine

– cauza mîntuirii – firea noas-tră şi toată făptura cîntă ţie, strigînd: „Bucură-te, Mijloci-toare şi Ajutătoare, şi mîntui-rea sufletelor noastre!”

V O H O D: Lumină lină...P R O C H I M E N U L zilei

P A R E M I I L EDe la Facere, citire:

(XXVIII, 10-17)

Ieşind Iacov din Beer-Şe-ba, s-a dus în Haran. Ajungînd însă la un loc, a rămas să doar-mă acolo, căci asfinţise soa-rele. Şi, luînd una din pietre-le locului aceluia şi punîndu-şi-o căpătîi, s-a culcat în locul acela. Şi a visat că parcă era o scară, sprijinită pe pămînt, iar cu vîrful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: “Eu sînt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pămîntul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urma-şilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pămîntului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi miazăzi, şi se vor binecuvîn-ta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pămîn-tului. Iată, Eu sînt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pă-

5

mîntul acesta şi nu te voi lăsa pînă nu voi împlini toate cîte ţi-am spus”. Iar cînd s-a deş-teptat din somnul său, Iacov a zis: “Domnul e cu adevărat în locul acesta şi eu n-am şti-ut!”. Şi, spăimîntîndu-se Ia-cov, a zis: “Cît de înfricoşă-tor este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului”.

Din Proorocia lui Iezechiel, citire:(XLIII; 27-XLIV, 4)

Aşa grăieşte Domnul: “După sfîrşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe, preoţii vor înălţa, pe jertfel-nic, arderile de tot ale voas-tre şi jertfele de împăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi”, zice Domnul Dumnezeu.

Apoi m-a dus bărbatul ace-la înapoi la poarta cea dina-fară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă. Şi mi-a zis Domnul: “Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschi-de şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumneze-ul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă. Cît priveş-te pe rege, el se va aşeza aco-lo, ca să mănînce pîine înain-tea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi va ieşi”. După aceea, m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, în

faţa templului şi am privit, şi iată slava Domnului umplea templul Domnului, şi am că-zut cu faţa la pămînt.

De la Pilde, citire:(IX; 1-11)

Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stîlpi. A înjunghiat vite pentru os-păţ, a pregătit vinul cu miro-denii şi a întins masa sa. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vîrfurile dealurilor cetăţii: “Cine este neînţelept să in-tre la mine!”. Şi celor lipsiţi de buna chibzuială le zice: “Veniţi şi mîncaţi din pîinea mea, şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu miro-denii. Părăsiţi neînţelepciu-nea ca să rămîneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii”. Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispre-ţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept şi el te va iubi. Dă sfat celui înţelept şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept şi el îşi va spori ştiinţa lui. Începutul înţelep-ciunii este frica de Dumne-zeu şi priceperea este ştiinţa Celui sfînt. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.

6

L A L I T I E Stihira hramului şi ale Născătoarei,

glasul al 2-lea:

Cu adevărat eşti mai cin-stită decît chivotul cel de demult, cînd David, adunînd mulţimea cetelor, cînta dăn-ţuindu-i înainte; acum înain-tea icoanei tale, Născătoare de Dumnezeu, stau adunarea arhiereilor cu cetele îngerilor şi cu toată mulţimea creştini-lor, după vrednicie fericindu-te pe tine, Maica lui Dumne-zeu; proslăvesc cu umilinţă şi cinstesc, se închină şi se roa-gă ţie, după Dumnezeu, ca să întărească lumea în dreaptă credinţă; ţara să o păzească şi pe robii tăi să-i mîntuiască de toate relele, ca Una cea Bi-necuvîntată.

Doamnă de Dumnezeu Năs-cătoare, înaintea icoanei tale stau cinul arhieresc şi mulţi-mea monahilor cu tot poporul, se nevoiesc din tot sufletul rugăciune ţie să aducă; te văd pe tine cu adevărat ajutătoare puternică şi nebiruită; cerînd ajutorul tău, ca să înalţi mîi-nile tale purtătoare de Dumne-zeu şi să te rogi pentru lume. Ia aminte şi ascultă, Stăpînă, mîngîind pe robii tăi. Pînă cînd nu ne-au cuprins pe noi păca-tele grele şi cumplite, ajutorul tău îl cerem totdeauna.

Glasul al 8-lea:

Prima icoană, scrisă de binevestitorul tainelor evan-ghelice, ţie, Împărătesei, adu-cînd-o şi văzînd-o, i-ai dat har şi putere să mîntuiască pe cei ce te cinstesc pe tine, bucu-rându-te ca o adevărată Mi-lostivă şi săvîrşitoarea mîn-tuirii noastre. Precum atunci cînd ai zămislit în pîntece pe Dumnezeu, ai cîntat: „Iată de acum mă vor ferici toate nea-murile” şi, la icoană privind, ai zis cu stăpînire: „Harul şi puterea mea să fie cu icoa-na aceasta” şi noi credem, cu adevărat, că ai spus acestea, Doamnă, şi astfel cu noi pe-treci. Aşadar, cu evlavie st-înd, ne închinăm ţie, noi, ro-bii tăi: cercetează-ne cu îndu-rările tale de Maică.

Glasul al 7-lea:

Munte mare şi preaslăvit, mai mare decît muntele Si-nai, eşti, Născătoare de Dum-nezeu. Acela nu a răbdat po-gorîrea slavei lui Dumnezeu în chip de nor, cu foc arzînd şi tunete cu fulgere fiind aco-lo; iară tu, întreg focul dum-nezeirii, pe Cuvîntul lui Dum-nezeu în pîntecele tău L-ai purtat şi la sînii tăi cu lapte ai hrănit pe Cel Ce a hrănit cu mană – Cel Ce poartă toa-te. Îndrăznire de Maică către

7

El avînd, ajută-ne, Stăpînă, pe cei ce cu credinţă sărbă-toresc cinstitul tău praznic şi nu uita, cu milostivire, să cercetezi pe robii tăi, căci ai primit har de la Dumnezeu să acoperi turma ce se numeşte cu numele lui Hristos.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei,glasul al 6-lea:

Ţie tot neamul omenesc daruri de laude aduce, Stăpî-nă, şi se roagă ca Împărăte-sei şi Maicii lui Dumnezeu; proorocii cu înţelepciune te-au propovăduit, leviţii te-au binecuvîntat, apostolii şi mucenicii te-au mărturisit, toată mulţimea ţi se închină, arhiereii propovăduiesc, mo-nahii şi poporul, cu adîncă evlavie, te cinstesc, bogaţii şi săracii, orfanii şi văduve-le, şi toată vîrsta, bătrînii şi pruncii, sub acoperemîntul tău cel atotţiitor, toţi cu cre-dinţă alergăm: acoperă şi pă-zeşte, Doamnă, cu rugăciuni-le tale şi mîntuieşte din ne-voi sufletele noastre.

L A S T I H O A V N ăStihirile, glasul al 8-lea:

Podobie: Cum să vă numim...,

Cum te vom numi, Născă-toare de Dumnezeu, Stăpînă? Rădăcina lui Iesei? Prin tine la noi Hristos a venit. Sau

mană a inimilor credincioa-se ce se desfată de naşterea ta? Lînă a lui Ghedeon? Pes-te tine Hristos ca o rouă S-a pogorît şi pe tine Apărătoare nouă ne-a arătat, pe Care roa-gă-L să mîntuiască sufletele noastre.

Stih: Ascultă, fiică şi vezi, şi plea-că urechea ta.

Toţi credincioşii, să lău-dăm, că ni s-a dat nouă aşa apărătoare neruşinată şi ne-biruită asupra vrăjmaşilor şi nouă tuturor mîntuire, cetăţii noastre zid şi acoperemînt, şi temelie nezdruncinată, iar ţă-rii noastre-ajutătoare asupra celor potrivnici şi nebiruită biruinţă.

Stih: Juratu-S-a Domnul lui David adevărul Său şi nu Se va lepăda de el.

Cu adevărat te fericeş-te pe tine, neamul omenesc, Preacurată, că mîntuieşti din toate nevoile pe cei ce te cin-stesc. Tu, Doamnă, Fecioară Preacurată, te-ai arătat apă-rătoare neruşinată robilor tăi şi rugătoare caldă către Dumnezeu celor ce se află în scîrbe. Prin tine, năvălirile barbarilor se risipesc şi săge-ţile duşmanilor se nimicesc, iar robii tăi, stăpîniţi de ne-voi, se izbăvesc. Pe tine, Mai-ca lui Dumezeu, cu cîntări te fericim.

8

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei:

Să se bucure mulţimea po-poarelor; să dănţuiască toată făptura, Preacurată, că, prin venirea cinstitei tale icoane, cetatea noastră se izbăveşte. Robii tăi de toate nevoile se iz-băvesc, iar ţie, Preacurată, îţi strigă: „Bucură-te, cauza celor bune, apărătoare neruşinată şi mîntuirea sufletelor noastre!”

La binecuvîntarea pîinilorT R O P A R, glasul al 4-lea:

Astăzi luminat se împodo-beşte cetatea cea aleasă, pri-mind ca o rază a soarelui, Stă-pînă, icoana ta cea făcătoa-

re de minuni, către care noi, acum alergînd şi rugîndu-ne ţie, strigăm aşa: „O, prealu-minată Stăpînă de Dumnezeu Născătoare! Roagă-te Celui Ce S-a întrupat dintru tine, lui Hristos Dumnezeul nostru, ca să păzească cetatea aceasta şi toate oraşele, şi laturile creş-tineşti nevătămate de toată asupreala vrăjmaşilor, şi, ca un Milostiv, să mîntuiască su-fletele noastre (de două ori).

Apoi aceasta:

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te... (o dată)

Şi citirea cuvîntului praznicului.

L A U T R E N I ELa Dumnezeu este Domnul... se cîntă

troparul praznicului, de două ori, Sla-vă..., Şi acum..., o dată. După catisma întîi, se cîntă sedealna,

glasul al 4-lea:Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...,

Cu razele dumnezeirii lu-minează pe cei ce-ţi cîntă ţie şi întăreşte sufletele, Fecioară neprihănită, tare Apărătoare a toată lumea. Bucurîndu-ne toţi, cu dragoste cîntăm ţie şi venirea icoanei tale o slăvim: nu înceta, Fecioară, cu rugă-ciunile tale, să mîntuieşti pe robii tăi de toate nevoile, cea Una Binecuvîntată.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei:

Mireasă nenuntită, înţe-lept sălaş s-a arătat pîntecele tău pentru Dumnezeu-Cuvîn-tul; tu una Maica lui Dumne-zeu, te-ai arătat Mijlocitoare bună; de toate patimile izbă-veşte pe robii tăi care neînce-tat cîntă slava ta.

După a doua catismă, se cîntă sedealna, glasul al 3-lea:

Podobie: De frumuseţea fecioriei...,

Ca o stea mult luminoasă, s-a arătat de la răsărit la apus icoana ta, Maica lui Dumne-zeu; luminează pe cei stăpî-

9

niţi de întuneric şi izbăveşte pe cei robiţi de vrăjmaşi, şi toate mrejele diavoleşti le ni-miceşte; arată-te Mijlocitoare tare şi armă nebiruită asupra vrăjmaşilor lumii acesteia, că din tine Stăpînul tuturor trup a luat şi pe toţi oamenii i-a îndumnezeit.

Slavă... Şi acum..., tot aceastaSe cîntă polieleul: „Cuvînt bun”.

Apoi aceste mărimuri:

Mărimu-te pe tine, Prea-sfîntă Fecioară de Dumnezeu aleasă Pruncă şi cinstim icoa-na ta cea sfîntă, prin care verşi tămăduiri tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine.

Cu aceste stihuri:1. Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi

de toate blîndeţile lui.2. Lucruri minunate s-au grăit despre

tine, cetatea lui Dumnezeu.3. Din rodul pîntecelui tău voi pune pe

scaunul tău.4. Sfinţit-a locaşul Său, Cel Preaînalt;

Dumnezeu este în mijlocul lui, de aceea nu se va clinti.

5. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doam-ne, întru lungime de zile.

6. Binecuvîntat este Dumnezeu în veac şi în veacul veacului.

Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:Slavă..., glasul 1-îi:

Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte, zicînd: Slavă Ţie Dum-nezeule.

Şi acum..., acelaşi glas:

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicînd: şi prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla-vă Ţie Dumnezeule (de 3 ori).

După polieleu, S E D E A L N A, glasul 1-îi:

Fericită eşti tu, Născă-toare de Dumnezeu, Curată, măririle tale cine le va putea cînta? Că minune mare şi înfricoşată ai făcut, cu rugă-ciunile tale, Maica lui Dum-nezeu: cetatea ce te cinsteş-te totdeauna se izbăveşte de toate nevoile: de întuneri-cul şi sabia robiei păgîne, şi de toată mînia. Aşadar, noi, văzînd venirea preacuratei tale icoane, te lăudăm ca pe Împărăteasa credincioşilor, fericindu-te, Curată, zicem: „Născătoare de Dumnezeu, Curată, roagă-L pe Cel întru-pat din tine să mîntuiască sufletele noastre!”

Slavă..., Şi acum..., tot aceastaAntifonul întîi, glasul al 4-lea.

Din tinereţile mele...

P R O C H I M E N, glasul al 3-lea:

Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul

Stih: Răspuns-a inima mea cuvînt bun.

Toată suflarea...

10

Evanghelia de le Luca I, 39-49, 56Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Născă-toarei de Dumnezeu, Milosti-ve, curăţeşte mulţimea greşe-lilor noastre.

Şi acum..., iarăşi aceastaStih: Miluieşte-ne, Dumnezeule,

după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihira, glasul al 2-lea:

Găteşte-te, cinstită ceta-te, pentru întîmpinarea Fe-cioarei, Maicii lui Dumne-zeu, căci vine la tine ca un soare luminos. Întunericul scîrbelor se izgoneşte; lumi-na bucuriei tale se împlineş-te, furtuna vînturilor pro-tivnice se linişteşte; cei în-tristaţi, dulce mîngîiere pri-mesc. Unicei Împărătese se închină şi, rugîndu-se, zic: „Preacurată Fecioară, cu ru-găciunile tale, izbăveşte pe robii tăi din toate nevoile şi necazul.”

C A N O A N E L ECanonul praznicului pe 12,

glasul al 4-lea.Cîntarea 1Irmosul:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fe-

cioară, îneacă-i în adîncul nepătimirii, Te rog. Pentru ca să cîntăm Ţie cîntare de biruinţă, ca într-o alăută în-tru omorîrea trupului.

Stăpînă, luminează su-fletele noastre cu raza dum-nezeiască cea mai presus de minte a harului tău şi dar îmi dă mie ca să cînt ţie ca Ajută-toarei firii omeneşti: Atotcîn-tată, Credincioasă Apărătoa-re a neamului creştinesc, dă biruinţă ţării noastre asupra vrăjmaşilor.

Veniţi, adunaţi-vă, soboa-re creştineşti, în preacinsti-ta Biserică a Preanevinova-tei Stăpîne şi cîntaţi cu umi-linţă, rugîndu-vă, la cinstita icoană privind: „Născătoare de Dumnezeu, nenuntită, pe cei ce te laudă pe tine, mîn-tuieşte-i.”

Preacinstită icoana ta, Maica lui Dumnezeu, scriito-rul Evangheliei lui Hristos, prea dumnezeiescul Luca scriind-o, pe Făcătorul tutu-ror, pe ale tale cinstite mîini înfăţişînd şi către El alergînd, izbăveşte din nevoi şi scîrbe, şi, cu mila ta, toate le acope-ră.

Biserică preafrumoasă Fă-cătorul tuturor pe tine unica te-a aflat, în tine S-a sălăşluit

11

şi pe oameni i-a îndumnezeit. Către El, pentru noi, Născă-toare de Dumnezeu, roagă-te, să ne izbăvească de robia pă-gînilor şi de multe alte scîrbe care vin asupra noastră, căci prăznuim astăzi cu bucurie întîmpinarea icoanei tale.

Catavasie:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul, şi cu-vînt răspunde-voi Împărăte-sei Maicii, şi mă voi arăta lu-minat prăznuind şi voi cînta minunile ei, bucurîndu-mă.

Cîntarea a 3-aIrmosul:

Cel ce eşti mai presus decît toată începătoria, de voie Te-ai pogorît din înălţime pe pă-mînt şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o din ia-dul cel mai de jos. Că nu este sfînt afară de Tine, Iubitoru-le de oameni

Înţelepţilor de Dumnezeu, înlăturînd toată gîndirea se-meaţă, veniţi la întîmpinarea aurorei celei preafrumoase, ce are raze prealuminoase, care pe toate le luminează şi cu milă lumea o îmbogăţeşte.

Icoana ta cea preacinstită şi făcătoare de minuni, popo-rul nostru dobîndind, Maica lui Dumnezeu, ca pe o apără-

toare tare şi zid nesurpat, se roagă ţie, ca să dăruieşti ţării noastre biruinţă asupra vrăj-maşilor.

Una Atotcîntată, te-ai ară-tat nor prealuminos ce cură-ţeşti cu roua harului întină-ciunile trupeşti şi sufletele le luminezi.

Pom cu roade multe te-ai arătat, Fecioară de Dumne-zeu Născătoare, Curată, că pe toate le-ai săturat şi tuturor izvorăşti cele bune, iar pe cei aflaţi în nevoi, îi mîntuieşti.

Catavasie:

Pe ai tăi cîntăreţi, Născă-toare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au adunat, ceata du-hovnicească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învredni-cindu-i.

S E D E A L N A, glasul al 4-lea:Podobie: Minunatu-s-a Iosif...,

Popoare iubitoare de Dumnezeu, veniţi la întîmpi-nare: iată vine Fecioara, cea mai presus decît toţi proo-rocii; cinstita ei icoană, ce ţine în braţe pe Dătătorul de viaţă al lumii, vine, cetatea să o păzească, îndrăzneala barbarilor să o surpe; iată, s-a arătat tuturor Păzitoare

12

şi îngrădire celor ce se roagă ei cu credinţă.

Slavă..., Şi acum..., aceeaşi

Cîntarea a 4-aIrmosul:

Sfatul cel neurmat şi dum-nezeiesc al întrupării Tale ce-lei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum, avîndu-l în minte, a strigat: „Slavă puterii Tale, Doamne!”

Munte preaînalt, văzut de Daniil, din care s-a desprins piatra cea netăiată de mînă şi toate smintelile au încetat, pe credincioşi i-a luminat, iar pe Soarele cel adevărat, lumi-nos L-a arătat, Fecioara, Năs-cătoarea de Dumnezeu.

Se războiesc fiii lui Agar împotriva poporului tău, Cu-rată, Născătoare de Dumne-zeu, rele săvîrşind şi pustiind cetăţile, iar pe credincioşi omorînd; tu, Atotcîntată, cu mila ta, doboară pe vrăjmaşii ismaeliteni ce doresc să nimi-cească ţara noastră.

Cer însufleţit, Maica lui Dumnezeu, primind Lumina cea preaînaltă, Care pe toate le luminează, risipeşte întu-nericul nevoilor ce ne-au cu-prins şi împărtăşirii celei de sus ne învredniceşte.

David înaintea chivotului dănţuieşte, leviţii cîntă, dar mai mult înaintea ta, Născă-toare de Dumnezeu Curată, ţara noastră cu laude, ca pe o Împărăteasă, te slăveşte cu sîrguinţă: „Bucură-te, Apără-toarea cetăţii noastre!”

Catavasie:

Cel Ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel unul din Dumnezeire prin palmă curată, şi a mîntuit pe cei ce cîntă: „Slavă, Hristoase, pu-terii Tale!”

Cîntarea a 5-aIrmosul:

„Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu; acum Mă voi preaslăvi; acum Mă voi înălţa, luînd din Fe-cioară pe cel căzut şi la lu-mina cea minunată a Dum-nezeirii Mele înălţîndu-l”.

Pe tine, Maica lui Dum-nezeu, marele între prooroci Isaia te-a văzut în duh, căr-buni avînd în pîntece, ce lu-minează pe credincioşi şi arde smintelile, mîntuind neamul omenesc.

Toiagul lui Aaron ce-ai odrăslit şi ai dezrădăcinat ră-dăcina răutăţii, Fecioară, Mi-reasa lui Dumnezeu, pe Dătă-torul de viaţă lumii ai născut,

13

pe Care roagă-L cetatea aceas-ta să mîntuiască de toate ne-cazurile.

Apropiaţi-vă acum cu ve-selie, turmă de Dumnezeu aleasă, mulţime de popoare, la Preacinstita Maica lui Dum-nezeu şi primiţi cu evlavie cinstita ei icoană; harul ne-secat al apei dumnezeieşti iz-vorăşte; credincioşii pe Ea să o slăvim şi cinstitei ei icoane să ne închinăm.

Din rădăcina lui Iesei, Pom ai crescut tuturor spre viaţă şi rod ai odrăslit în pîntece-le tău, Fecioară Curată, şi pe toţi oamenii săturînd cu mi-lostivirea ta.

Catavasie:

Spăimîntatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pîntece pe Dumne-zeu Cel peste toate şi ai năs-cut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor ce-lor ce te laudă pe tine.

Cîntarea a 6-aIrmosul:

Venit-am în adîncul mă-ririi şi m-a înecat viforul pă-catelor mele celor multe. Dar Tu, ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.

Din tine, Maica lui Dum-nezeu, a izvorît şuvoi de apă dulce, ce adapă pe toţi cei în-setaţi şi sufletele de întină-ciune le curăţă, Născătoare de Dumnezeu, Stăpînă, mîn-tuieşte pe cei care, cu credin-ţă, se închină cinstitei tale icoane.

Toţi care ne-am adunat împreună să cîntăm Curatei Fecioare, de Dumnezeu ale-sei scări a lui Iacov, lînă a lui Ghedeon, Mijlocitoarei bucu-riei: „Născătoare de Dumne-zeu, tu eşti tăria şi lauda ce-lor care se mîntuiesc.”

Iată acum bucurie se apro-pie, scîrba se risipeşte şi cre-dincioşii se mîntuiesc; că din izvorul veseliei scoţînd, puru-rea cu laude cîntă: „Bucură-te, Curată Stăpînă, începutul mîntuirii noastre, zid şi lauda tuturor credincioşilor!”

Dă-ne nouă ajutor cu ru-găciunile tale, Preacurată de Dumnezeu Născătoare; scîrbe-le vin asupra noastră şi întris-tările se înmulţesc, duşmanii se întăresc, dar tu, Preacura-tă, venind, izbăveşte-ne; nă-vălirile vrăjmaşilor le risipeş-te, biruinţă asupra celor pro-tivnici ne dăruieşte şi toţi cei ce doresc robilor tăi rele să se ruşineze.

14

Catavasie:

Înţelepţii lui Dumnezeu, care săvîrşiţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cin-stit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu Cel Ce S-a născut dintr-însa.

C O N D A C, glasul al 8-lea:Podobie: Apărătoare Doamnă...,

Apărătoare Doamnă, pen-tru biruinţă, ca o izbăvitoare din nevoi cu venirea cinstitei tale icoane, Stăpînă Născătoa-re de Dumnezeu, luminos să sărbătorim întîmpinarea ta şi obişnuit să strigăm: „Bucură-te, Mireasă nenuntită!”

I C O S

Îngerul cel mai întîi stă-tător din cer a fost trimis să-i zică Născătoarei de Dumne-zeu: „Bucură-te!” Şi împreu-nă cu glasul lui cel netrupesc văzîndu-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimîntat şi i-a stat înainte, grăindu-i unele ca acestea: „Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; bucură-te, cea prin care piere blestemul; bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut. Bucură-te, mîntui-rea lacrimilor Evei. Bucură-te, înălţime, întru care cu anevo-ie se suie gîndurile omeneşti. Bucură-te, adîncime, care nu te poţi vedea lesne nici cu

ochii îngereşti. Bucură-te, că eşti scaun Împăratului. Bucu-ră-te, că porţi pe Cel Ce poartă toate. Bucură-te, steaua care arăţi Soarele. Bucură-te, pîn-tecele dumnezeieştii întru-pări. Bucură-te, cea prin care se înnoieşte făptura. Bucură-te, cea prin care prunc Se face Făcătorul. Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”

Cîntarea a 7-aIrmosul:

Chipului celui de aur ne-închinîndu-se tinerii lui Avra-am, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca întru o cămară lu-minată, dănţuiau, cîntînd: „Binecuvîntat eşti, Dumneze-ul părinţilor noştri!”

Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Stăpînă, cetatea ta cu tine se împodobeşte ca şi cu o porfiră şi vison; pe Hristos Îl măreşte şi venirea cinstitei tale icoane o slăveş-te; se arată mai strălucitoare decît razele soarelui, luminînd şi înţelepţind pe cei ce într-un glas te laudă pe tine.

Tablele legii, scrise de de-getul dumnezeiesc al Duhului Sfînt, Moise, la mînie, le-a sfă-rîmat; dar în tine, Curată, Fă-cătorul a toate S-a sălăşluit şi nestricată te-a păstrat. Lui Îi

15

cîntăm: „Dumnezeul părinţi-lor noştri, bine eşti cuvîntat.”

Primeşte rugăciunile ro-bilor tăi, Preacurată Fecioa-ră, de Dumnezeu Născătoare; sfaturile celor protivnici le ri-sipeşte, furtunile neconteni-te ce vin asupra turmei tale le linişteşte cu rugăciunile tale, Neprihănită Stăpînă.

Ziditorul tuturor, cu naş-terea Sa, pe tine, unica Ajută-toare neamului omenesc te-a arătat, Născătoare de Dum-nezeu, Marie; proorocii te-au preînchipuit uşă, iar alţii - pa-tul lui Dumnezeu; noi însă te cîntăm, Născătoare de Dum-nezeu, Mijlocitoarea şi Apără-toarea de toate relele ce vin asupra noastră.

Catavasie:

N-au slujit făpturii înţe-lepţii lui Dumnezeu, fără nu-mai Făcătorului, ci, groaza focului bărbăteşte călcînd-o, s-au bucurat cîntînd: „Prea-lăudate Doamne al părinţi-lor şi Dumnezeule, binecu-vîntat eşti!”

Cîntarea a 8-aIrmosul:

În văpaie de foc stau Ţie înainte heruvimii şi serafimii, Doamne, şi toată zidirea cîn-

tare frumoasă cîntă Ţie: Lă-udaţi-L, binecuvîntaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cum te vom cînta după vrednicie, Fecioară? Ajutor tare, Păzitoarea vieţii noastre şi Mijlocitoare neschimbată către Fiul tău şi Dumnezeul nostru, pe Care Îl cîntăm şi-L preaînălţăm în veci.

Floare preafrumoasă şi miros bine plăcut ce înmi-resmezi toate, Născătoare de Dumnezeu, Marie, mîntuieşti şi din toate neputinţele vin-deci, iar pe demoni izgoneşti. Pentru aceasta, îţi cîntăm: „Bucură-te, Ajutătoarea tutu-ror celor ce ţi se roagă cu cre-dinţă.”

Stîlp şi tărie te-ai arătat, Maica lui Dumnezeu, înfrunt-înd năvălirea păgînilor; iar celor ce te cinstesc cu inimă caldă te arăţi zid şi îngrădire, şi liman mîntuitor.

Ca David cîntăm ţie, Prea-curată Fecioară, numindu-te muntele lui Dumnezeu: pe Izvorul cel pururea curgător L-ai izvorît, pe Acela Îl slăvim şi-L preaînălţăm în veci.

Catavasie:Să lăudăm, să binecuvîntăm şi

să ne închinăm Domnului, cîntîndu-I şi preaînălţîndu-L pe Dînsul întru toţi vecii.

16

Pe tinerii cei binecredin-cioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mîntuit. Atunci fiind închi-puită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cîn-te ţie: Pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în-tru toţi vecii.

Cîntarea a 9-aIrmosul:

Eva, prin păcatul neas-cultării, blestem înăuntru a adus, iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pîntece, lumii binecuvîntare ai înflo-rit; pentru aceasta, toţi te slăvim.

Mijlocitoarea bucuriei, ve-seleşte înţelesurile noastre ca să strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, Curată: „Bucu-ră-te, păzitoarea noastră, stă-pînirea şi îngrădirea, şi adă-post mîngîietor!”

Să te laude împreună pe tine cerul şi pămîntul, căci ai născut pe Dătătorul de viaţă. Bucură-te, liman liniştit, iz-vor nesecat cu apă de viaţă dătătoare, Stăpînă.

Adunîndu-ne astăzi, po-poare, la întîmpinarea Prea-curatei Maicii lui Dumnezeu, care poartă Strugurele cel gînditor, Care neîncetat izvo-

răşte vinul cel mîntuitor şi pe toţi îi bucură, pe tine, Născă-toare de Dumnezeu, după da-torie, te slăvim.

Rîu dumnezeiesc cu ape dătătoare de viaţă care toa-te cîmpiile le adăpi, Maica lui Dumnezeu, ispitele ce vin asupra noastră le înlătură şi pînă la sfîrşit le nimiceşte.

Catavasie:

Tot neamul pămîntesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea min-ţilor celor fără de trup, cin-stind sfîntă prăznuire a Mai-cii lui Dumnezeu şi să cînte: Bucură-te, preafericită Năs-cătoare de Dumnezeu, cura-tă, pururea Fecioară.

L U M I N Î N D APodobie: Cercetatu-ne-ai pe noi...,

Să se cinstească astăzi Mai-ca lui Dumnezeu, care a născut pe Ziditorul, deschizătoarea porţilor raiului şi a toată lu-mea curăţie; biruinţă dăruind oştii celei iubitoare de Hristos şi de care au profeţit proorocii, aceleia să ne închinăm.

Slavă..., Şi acum...,

Prealuminat astăzi, harul lui Dumnezeu, cu milă se arată şi pe toate cu veselie le rourea-ză din norii cerului, că tu, Năs-

cătoare de Dumnezeu, Stăpînă, îndreptezi pe căi fericite pe toţi pămîntenii ce au aflat scăpare la tine, care acum, bucurîndu-se, te slăvesc cu credinţă.

L A L A U D EStihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Ceea ce eşti...,

Călăuzitoarea celor rătă-ciţi şi liman mîntuitor, Stăpî-nă, te-a arătat în furtuni, ispi-te şi tristeţi, Hristos, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, celor ce vin cu credinţă la tine, pe Care roagă-L să izbăvească de rele pe cei ce te cinstesc cu adevărat pe tine, Născătoare de Dumnezeu. (2 ori)

Stricăciunea şi boala le-ai biruit prin Naşterea ta, Atot-cîntată. Viaţa lumii ai născut şi moartea ai omorît. Vindecă bolile, Preabună, ale celor ce cu credinţă slăvesc minunile icoanei tale şi cu dragoste ţi se închină, şi te cinstesc pe tine, Călăuză preacinstită.

Ca izvor de viaţă şi har, pe tine, Atotcîntată, te ştim, căci izvorăşti în grabă mi-nuni şi vindeci patimile su-fleteşti şi trupeşti. Mare ne-secată de milă şi îndurări, la tine cădem noi, cei îndure-

raţi şi scîrbiţi, cerînd iertare de chinurile viitoare.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea:

Cel purtat de Heruvimi şi cîntat de Serafimi, S-a pogo-rît din cer, după proorocie, şi S-a sălăşluit în pîntecele Preacuratei Prunce de Dum-nezeu aleasă, pe care îngerii în taină o cîntau: „Bucură-te, Fecioară fericită, că pe necu-prinsul Dumnezeu în pîntece-le tău L-ai primit mai presus de cuvînt şi de la necredin-ţă la credinţă lumea ai adus. Slavă Ţie, Hristoase, Unule Multmilostive şi Iubitorule de oameni.”

Doxologia mare, troparul praznicu-lui, ecteniile şi otpustul.

L A L I T U R G H I EFericirile din cîntarea a 3-a şi a

6-a. Prochimen gl. al 3-lea: Măreşte, suflete al meu... Stih: Că a căutat spre smerenia... Apostolul din Episto-la către Evrei (IX, 1-7): Fraţilor, ade-vărat este că şi Vechiul Testament..., Aliluia, glasul al 8-lea: Ascultă, fiică şi vezi..., Stih: Feţei tale se vor ruga... Evanghelia de la Luca (X, 38-42; XI, 27-28): În vremea aceea, a intrat Iisus într-un sat...

C H I N O N I C U L

Paharul mîntuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.