Upload
cucuiat-sebastian
View
177
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
1
Factorii biotici vătămători ai frunzelor fagului
Nr. crt.
Denumirea speciei Încrengătura Clasa Ordinul Familia
1 Orchestes (Rynchaenus) fagi L.
Arthropoda
Insecta
Coleoptera Curculionidae
2 Phyllaphis fagi L.
Hemiptera
Aphididae
3 Fagocyba cruenta Herrich-Schaeffer
Jassidae=
Cicadellidae
4 Phyllonorycter maestingella Zll.
Lepidoptera
Lithocolletidae
5 Phyllocnistis unipunctella Steph.
6 Diurnea fagella Denis et Schiffermüller
Chimabachidae
7 Mikiola fagi Htg. Diptera Cecidomyiidae
8 Hartigiola annulipes Htg.
9 Aceria nervisequa faginea Nal.
Arachnida Acari Eriophyidae 10
Aceria nervisequa nervisequa Nal.
11 Aceria stenaspis stenaspis Nal.
12 Aceria stenaspis plicans Nal.
13
Apiognomonia errabunda (Rob.) Höhn f.c.Gloeosporium fagi (Desm.et Rob.) Westend
Eumycota Pyrenomycetes Sphaeriales Diaporthaceae
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
2
Specii de ciuperci identificate
Apiognomonia fagi
Este o specie separată recent de Gnomonia veneta si de Apiognomonia errabunda cu care se
aseamana foarte mult prin aspectul petelor de pe frunză. La atacurile puternice miceliul se extinde şi
in lujer .
Încadrarea sistematică
Marcu (2005) incadrează specia în regnul Fungi, încrengătura Eumycota, subîncregătura
Ascomycotina, clasa Pyrenomycetes, ordinul Sphaeriales, familia Diaporthaceae.
Denumirea populară: pătarea brună a frunzelor de fag
Forma conidiană este Gleosporium fagi (Desm.& Rob. ) Westend.
Evoluţia boli
Infecţia are loc primăvara devreme, începand din mai – iunie, prin ascospori care infecteaza
frunzele tinere. Miceliul se dezvoltă în mezofilul frunzelor. Simptomul prin care boala se manifestă
este apariţia, pe frunze, a unor pete la inceput clorotice, apoi brune cu o margine evidenta, extinse în
lungul nervurii principale, cu contur neregulat şi spre vârful frunzei cu o formă conică. Atacul este
localizat în partea inferioară a coroanei. Primăvara, în cuprinsul zonelor necrozate se formeaza
fructificaţiile formei conidiene (acervulele). Conodiile provoacă răspandirea secundară (de vară) a
bolii, iar iarna, pe frunzele uscate şi căzute, se dezvoltă periteciile care iernează în miceliul de
rezistenţă şi anume în strome. În primavara urmatoare, gâtul periteciilor străpunge epiderma şi
asigură diseminarea ascosporilor, care realizează infecţia primară. Periteciile se pot forma şi pe
scoarta lujerilor uscaţi.
Pagubele
Necrozele reduc uneori substanţial suprafaţa de asimilare a frunzelor, produc deformări ale
laminei şi uneori chiar ofilirea şi căderea timpurie a frunzelor. In cazul infecţiilor puternice,
ciuperca poate trece şi pe lujerii anuali (pe o lungime de pană la 30 cm), caz în care vârful acestora
se poate usca în întregime.
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
3
Apiognomonia fagi:
a,b,c - diferite stadii de dezvoltare; d – detaliu vătămare (pete brune cu o margine evidentă mai
închisă); e – intensificarea atacului
a
e
d c
b
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
4
Specii de acarieni identificate
Încadrarea sistematică
Speciile face parte din încrengătura Arthropoda, clasa Arachnida, ordinul Acari, familia
Eriophyidae.
Aceria nervisequa faginea
Caracteristicile vătămării
Vătămările sunt urmarea modului de hrănire, prin înţepare şi sugere, pe partea inferioară a
frunzelor. Secreţiile inoculate în ţesuturi în timpul hrănirii stimulează hipertrofierea perilor
epidermici şi ca urmare în zonele afectate apar pete caracteristice, rotunde sau ovale, cu aspect
pâslos, localizate între nervurile secundare. La început petele sunt albicioase apoi treptat, către
toamnã, se brunifică şi frunzele cad prematur.
Aceria nervisequa faginea
a – aspectul vătării primăvara sub forma unor pete pâsloase albe aflate între nervurile secundare; b –
aspectul vămării vară-toamna, când petele se brunifică, la un atac foarte puternic
Aceria nervisequa nervisequa
Caracteristicile vătămării
Atacul se localizează pe partea superioară a frunzelor, în lungul nervurilor secundare, ca nişte dungi
cu aspect pâslos, de 5-9 mm lungime şi foarte înguste (1-2 mm). Se asociază frecvent cu Orchestes
fagi.
b a
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
5
Fig. 3.3 Aceria nervisequa nervisequa:
aspectul atacului sub forma unor pete pâsloase aflate pe nervurile secundare
Aceria stenaspis stenaspis
Caracteristicile vătămării
Atacul constă în răsucirea, spre partea superioară, a marginii frunzelor de fag, zonă care
apare îngroşată şi clorotică. Zona răsucită se poate extinde pe o porţiune sau pe întreaga margine a
frunzei. În interior zona răsucită are aspect pâslos datorită perilor hipertrofiaţi care sunt scurţi, rigizi
şi ascuţiţi. Sunt afectate în special frunzele umbrite (atacul este localizat aproape în totalitate pe
frunzele de la baza coroanelor).
Aceria stenaspis stenaspis
a,b – aspectul atacului vizibil prin răsucirea marginii frunzei spre interior
a b
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
6
Aceria stenaspis plicans
Caracteristicile vătămării
Produce plierea frunzelor în lungul nervurilor secundare. Porţiunile respective devin
îngroşate şi clorotioce şi în interior cu peri hipertrofiaţi. Frunzele atacate rămân mici, au aspect
băşicos, sunt închircite şi mai păroase.
Aceria stenaspis plicans:
a,b – aspectul atacului, vizibil prin plierea frunzelor în lungul nervurilor secundare
Specii de insecte identificate
Specii de Hemiptera
Phyllaphis fagi
Încadrarea sistematică
Specia face parte din încrengătura Arthropoda, clasa Insecta, ordinul Hemiptera
(Rhynchota), subordinul Sternorrhyncha, suprafamilia Aphidoidea, familia Aphididae.
Denumirea populară: păduchele de frunză al fagului
Biologie
Păduchii lânoşi se dezvoltă în colonii, pe faţa inferioară a frunzelor de fag, în lungul
nervurilor tinere, dar şi pe lujerii tineri. Dezvoltarea are loc într-un ciclu anual cu patru generaţii.
Insecta depune ouăle în solzii mugurilor, la fagii bătrâni, în luna octombrie; fiecare femela depune
aproximativ 10-16 ouă. Primăvara (începutul lui mai) apar larvele tinere, care trec pe partea
inferioară a frunzelor. Din acestea după 2-3 săptămâni apar femelele nearipate (Fundratrix).
Acestora le urmează mai multe generaţii partenogenetice (Virginipare), care pot fi cu sau fără aripi.
Cele aripate constituie populaţia din cea de-a doua generaţie, care în vară migrează pe vârful
a b
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
7
arborilor maturi şi care dau naştere unor noi indivizi, dar fără aripi. Când se apropie toamna are loc
împerecherea, sunt depuse ouăle şi ciclul de viaţă este complet. Iernează în stadiul de ou.
Simptome
Pe frunzele fagului se pot observa păduchii de culoare galben-pal, care se hrănesc cu sevă
din frunze. Păduchii sunt acoperiţi de fibre albe, pufoase, cu aspect de lână, ce adăpostesc colonii
dense. Phyllaphis fagi secretă o substanţă zaharoasă, care face frunzele lipicioase şi care permite
dezvoltarea ciupercilor din genul Capnodium.
Atacul diferă de la an la an în funcţie de condiţiile climatice. La atacuri puternice marginile
frunzelor se răsucesc în jos, se îngălbenesc şi frunzele se acoperă de fumagine. Poate apărea aşa
numitul „efect de coamă, deoarece mai întâi cad frunzele din vârful lujerului datorită uscării
acestuia, ceea ce duce la diminuarea creşteriilor.
Vătămările sunt şi de ordin estetic datorită fumaginii care afectează frunzişul arborilor din
parcuri şi grădini.
Phyllaphis fagi:
a – adultul (Hugard, 2007); b – răsucirea frunzei spre faţa inferioară; c – prezenţa mai multor
generaţi de păduchi, acoperiţi cu secreţii ceroase albe; d – aspectul coloniilor de păduchi pe dosul
frunzelor de fag,
d c
b a
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
8
Fagocyba cruenta
Încadrarea sistematică
Este o mică cicadă care aparţine încrengăturii Arthropoda, clasa Insecta ordinului
Hemiptera (insecte cu metamorfoză incompletă), subordinul Homoptera, familia Jassidae (sin.
Cicadellidae), subfamilia Typhlocybinae (Schwenche, 1972) sau Jassidae sin. Typhlocybidae în
care această specie este denumită Typhlocyba (=Fagocyba) cruenta sin. Typhlocyba douglasi
(Alford, 1997; Brauns, 1991).
Biologie
Este o insectă cu mai multe generaţii partenogenetice pe an. Ca urmare, pe dosul frunzelor
se întâlnesc toate stadiile prin suprapunerea generaţiilor, iar atacul se extinde în decursul sezonului
de vegetaţie.
Fig. 3.7 Fagocyba cruenta
a,b – evoluţia atacului; d – larvăvăzută la binocular
Caracteristicile vătămării
Se întâlneşte în tot sezonul de vegetaţie pe dosul frunzelor în toate stadiile (ouă, larve şi
exuvii larvare de diferite dimensiuni) prin suprapunerea generaţiilor. Adulţii sar uşor sau zboară şi
părăsesc frunzele la cea mai mică atingere a acestora. Ca urmare a modului de hrănire (prin înţepare
şi sugere) în celulele epidermale pătrunde aer şi pe frunze apar pete albe izolate care la un atac
b
c
a
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
9
puternic se extind pe o mare parte din suprafaţa frunzei, iar de la distanţă frunzişul apare cenuşiu.
Ca urmare a mai multor generaţii atacul pe frunze se extinde în decursul sezonului de vegetaţie.
Atacul nu mai poate fi ignorat (prin urmările sale asupra creşterilor) având în vedere extinderea pe
suprafaţa frunzei şi numărul mare de frunze atacate.
Specii de Lepidoptera
Phyllonorycter maestingella
Încadrarea sistematică
Specia face parte din încrengătura Arthropoda, clasa Insecta, ordinul Lepidoptera, familia
Lithocolletidae (Gracilariidae).
Denumirea populară: molia minieră a frunzelor de fag
Denumiri sinonime: Phyllonorycter maestingella Müller, Lithocolletis maestingella Zll.
Morfologia şi biologia
Adultul este un fluture de 4-5 mm lungime cu aripi galbene, pătate şi cu franjuri. Insectă
bivoltină (zborul are loc în iulie şi, respectiv, în septembrie-octombrie). Omida face o mină de
formă ovală, situată între nervuri, la inceput verde apoi brună. Excrementele omizilor, în primele
vârste, sunt lichide, iar după vârsta a patra sunt negre şi vizibile. Iernează pupele în coconi albi, în
mine.
Phyllonorycter maestingella:
a – fluture; b – mină între nervuri; c – larvă; d – pupă;
a b
c d
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
10
Diurnea fagella
Încadrarea sistematică
Specia face parte din încrengătura Arthropoda, clasa Insecta, ordinul Lepidoptera,
suprafamilia Gelechioidea, familia Chimabachidae.
Denumiri sinonime: Chimabacche fagella L.
Biologie
Zborul are loc, primăvara devreme, din martie până în mai, când femelele depun ouăle în
grămezi (circa 100 buc.), pe muguri sau lujeri. Larvele eclozează după circa 3 săptămâni.
Caracteristicile vătămării
Larvele produc vătămări între două frunze pe care le prind împreună cu fire de mătase ca pe
un sandwich.
e d c
b a
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
11
Diurnea fagella:
a – masculul; b – femela; c – ouăle; d – detaliul picioarelor toracale ale omizii la binocular;
e – pupa; f,g – aspectul atacului
Phyllocnistis unipunctella
a-c – aspectul vătămării
g f
a
c
b
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
12
Specii de Diptera
Mikiola fagi
Încadrarea sistematică
Specia face parte din încrengătura Arthropoda, clasa Insecta, ordinul Diptera, subordinul
Nematocera, familia Cecidomyiidae.
Denumiri sinonime: Cecidomia hormomyia, Oligotrophus fagi
Denumirea populară: ţânţarul de gală al fagului
Biologie
Generaţia este de un an. Zborul are loc primăvara devreme, în martie-aprilie, când femelele
depun 200-300 de ouă pe mugurii încă nedeschişi, de regulă în partea superioară a coroanei. Larvele
apar în aprilie, pătrund în muguri şi odată cu dezvoltarea frunzelor (sfârşitul lunii aprilie-începutul
lunii mai) apar şi galele. Larva iernează în interiorul galelor (pe sol), iar împuparea are loc în
primăvara următoare.
Caracteristicile vătămării
Gala se formează pe partea superioară a frunzei. Este mică (lungă de 10 mm şi groasă de 5
mm), netedă, ovoidală cu vârful ascuţit şi cu peretele gros. Gala are la început o culoare verde-pal şi
la maturitate devine roşie. În interior se adăposteşte o larvă femelă, dacă gala este groasă şi rotunjită
sau o larvă masculă, dacă gala este subţire şi conică. Frunzele cu gale cad prematur, iar galele se
desprind de pe frunză.
În ultimii ani produce înmulţiri în masa în special pe exemplarele tinere de fag, când pe
suprafaţa unei frunze se formeazã numeroase gale, iar ramurile, sub greutatea galelor, devin
pendente.
b a
DFNTVP_Lucrări practice Specii frunze fag
13
Mikiola fagi: a – începutul formării galelor; b,c,d – evoluţia galelor;
e – detaliu larvă, la binocular; g – aspectul vătămării
Hartigiola annulipes
a-d – aspectul vătămării şi evoluţia galelor
f e
d c
c d
a b