Speţe pentru materia platii si a drepturilor creditorului asupra patrimoniului debitorului.

1)A i-a imprumutat lui B bicicleta sa, in timpul vacantei ; profitand de faptul ca varul sau, C, are o bicicleta identica, B ii restituie lui A,in luna septembrie, bicicleta lui C.

a)In masura in care A afla de schimbarea lucrului, poate refuza plata ?b)Care este solutia pentru ipoteza in care creditorul a aflat de substituirea lucrului dupa efectuarea

platii ?c)In conditiile in care A se hotaraste sa reclame nevalabilitatea platii, poate B sa-i opuna, in replica,

ca aceasta este imposibil, intrucat A a devenit deja proprietar in temeiul art.937 C.civ. ?d)Dupa primirea cu buna-credinta a bicicletei, aceasta este distrusa intr-un incendiu izbucnit in

garajul creditorului-primitor,A.In conditiile in care C pretinde proopria sa bicicleta,poate fi obligat A la restituirea acesteia ? Afland ca bunul pierit nu era al sau, poate pretinde A restituirea bicicletei sale de la B ?

2)„Din conţinutul contractului de prestaţii de transport materii prime, rezultă că reclamanta s-a obligat să respecte instrucţiunile date de beneficiar privind transportul anumitor sorturi de marfă; să asigure în mod ritmic transportul de materii prime procurate şi asigurate de beneficiar în portul Agigea, conform programului depus de acesta; să asigure ritmic la fronturile de încărcare mijloacele de transport apte pentru transportul fluvial...

În speţă, suntem în prezenţa unei cereri în pretenţii, constând în solicitarea de daune compensatorii pentru acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a nerespectării obligaţiei de predare la transport a întregii cantităţi de marfă contractate, daune stabilite în raport de tariful de transport stabilit de către părţi, calculat la valoarea mărfii netransportate şi de daune moratorii stabilite de părţi prin clauza penală inserată la art. 12 din contract pentru nerespectarea în tot sau în parte a obligaţiilor contractuale, daune stabilite pe fiecare zi de întârziere calculate la valoarea obligaţiei nerespectate.

Din felul cum a fost formulată clauza penală inserată în contract rezultă că părţile au avut în vedere orice neexecutare, totală sau parţială, a oricărei obligaţii contractuale şi nu numai executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a tarifelor de transport. Mai mult, orice neexecutare, totală sau parţială a unei obligaţii, constituie totodată şi o întârziere în executarea obligaţiei şi cu atât mai mult se impune repararea prejudiciului suferit de creditor printr-o asemenea atitudine a debitorului. Despăgubirile compensatorii înlocuiesc executarea în natură a obligaţiei, reprezentând echivalentul bănesc al obligaţiei neexecutate în natură. Daunele interese moratorii nu înlocuiesc executarea în natură a obligaţiei şi, ca urmare, se pot cumula cu aceasta şi cu daunele-interese moratorii.”

Comentaţi cumulul daunelor compensatorii cu daunele moratorii în speţă.

3)Reclamanta X SRL a solicitat tribunalului obligarea pârâtei Y la plata sumei de 651.566.200 lei daune-interese, prin transformarea aceleiaşi sume din daune-cominatorii, acordate conform sentinţei civile nr. xx/1998, sentinţă prin care Y a fost obligată să încheie un contract de vânzare-cumpărare de acţiuni, sub sancţiunea achitării de daune cominatorii de 1.000. 000 lei vechi pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce în fapt s-a şi întâmplat după a 133-a zi de la pronunţarea respectivei sentinţe.

Tribunalul a respins acţiunea ca neîntemeiată, motivând că reclamanta X SRL nu a dovedit existenţa unui prejudiciu ca urmare a semnării cu întârziere a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni. Reclamanta-recurentă X SRL a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând culpa pârâtei-intimate în întârzierea cu care s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare.

Curtea de apel a respins recursul ca nefondat, cu următoarea motivare: „...recurenta-reclamantă nu a dovedit, prin niciun mijloc de probă, existenţa prejudiciului suferit ca urmare a încheierii contractului de

vânzare-cumpărare de acţiuni cu întârziere. În precizările din dosarul de fond, reclamanta arată că determinarea întinderii prejudiciului suferit pentru stabilirea cuantumului daunelor interese urmează a se face în raport de daunele cominatorii acordate, punând semnul egalităţii între daunele-interese şi daunele cominatorii şi considerând implicit şi, în mod evident eronat, că este scutită de orice dovadă în ce priveşte existenţa prejudiciului suferit.”

Cerinţe:a) Precizaţi raţiunea şi temeiul în drept al acordării daunelor cominatorii.b) Precizaţi raţiunea şi temeiul în drept al acordării daunelor- interese pentru întârziere.c) Este corectă motivarea Curţii de Apel?La 23.10.2011 se încheie un contract de locaţiune între A, în calitate de locator, şi B în calitate de

locatar, având ca obiect o clădire. Termenul locaţiunii este de 4 ani.Contractul cuprinde trei secţiuni: secţiunea I, unde sunt clauze de identificare a părţilor şi a obiectului

contractului, secţiunea a II-a, unde se găsesc clauze privind drepturile şi obligaţiile părţilor, inclusiv sancţiunile pentru executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiilor, şi secţiunea a III-a, intitulată „alte dispoziţii”.

În această ultimă secţiune, există următoarea clauză: „Chiar dacă, după cel puţin doi ani de la încheierea contractului, încetează definitiv executarea obligaţiei locatorului de a asigura folosinţa imobilului în beneficiul locatarului, cel dintâi poate totuşi pretinde celui de-al doilea jumătate din chiria ce a mai rămas de achitat până la expirarea termenului locaţiunii.”

Analizaţi valabilitatea acestei clauze.

4) La 05.02.2010 printr-un contract de împrumut autentificat sub nr.285 de notarul public R.N., A a împrumutat de la B cu suma de 4.500 Euro, cu obligaţia de a restitui suma până la data de 05.02.2012. În contract, părţile nu au solicitat constituirea niciunei garanţii, bazându-se pe buna prietenie şi relaţie de vecinătate. Împrumutul s-a realizat fără dobândă.

La scadenţă, A i-a comunicat lui B că poate restitui numai 3.000 de Euro din suma împrumutată, restul urmând a-i achita, imediat ce A îi va avea disponibili. Încrezător că-şi va recupera creanţa, B nu solicită executarea silită asupra unicului bun (pe care îl ştia) sesizabil al lui A, terenul riveran în suprafaţă de 500 m.p. cu destinaţia de livadă, cu care se învecinează şi proprietatea sa.

Ulterior scadenţei, simţindu-se vinovat de neexecutarea la termen a obligaţiei în întregime, şi dorind să-l asigure pe B de întreaga sa bunăvoinţă, A s-a oferit să-i dea lui B, până la achitarea întregii datorii, o parte din recolta sa, formată din mere, pere, cireşe, caise şi piersici.

La 15.03.2015, în urma unor inundaţii foarte puternice, o parte din terenul lui A (300 m.p.) este smulsă de ape şi alipită 2 km în aval, la terenul lui C. În ziua următoare, B (care locuia la faţa locului) l-a notificat despre acest lucru pe A (care domicilia în Bucureşti), acesta din urmă constatând în aceeaşi zi distrugerea terenului şi a livezii sale. Deşi a considerat inoportun momentul, totuşi B i-a solicitat lui A restituirea sumei restante, motivând că are nevoie de bani pentru a-şi reface propriul teren afectat şi el de inundaţii. A i-a răspuns lui B că refuză executarea obligaţiei şi că fructele pe care i le-a trimis în ultimii ani ar trebui să compenseze creanţa acestuia.

După aceste evenimente, A a refuzat să mai treacă pe la terenul său. Văzând acest lucru, B a solicitat la data de 01.09.2015 pe cale oblică, revendicarea porţiunii smulsă de ape din terenul vecinului său, sperând ca în acest mod să-şi recupereze restul de creanţă neachitată. Care va fi soluţia instanţei?

5) Soţii R.N. şi R.T. s-au căsătorit la 01.02.2005. În timpul căsătoriei au achiziţionat un imobil (apartament), însă actele de dobândire au fost făcute pe numele soţului R.N., tot pe numele său efectuându-se şi înscrierea în cartea funciară.

La data de 12.10.2011, soţii R.N. şi R.T. au divorţat, în faţa notarului public, însă fără a efectua partajul. În urma divorţului, soţia R.T. şi-a păstrat numele din căsătorie. La 05.01.2012, reclamanta R.T. l-a chemat în judecată pe fostul soţ în vederea stabilirii cotei sale de ½ din bunul imobil dobândit în timpul căsătoriei. Acţiunea a fost admisă prin sentinţa civilă nr.x din 05.02.2012 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, defintivă şi irevocabilă, fără a fi notată în CF. În cursul acestui proces, la 15.01.2012, pârâtul a donat apartamentul către A.T., fiica lui dintr-o căsătorie anterioară, dreptul donatarei fiind intabulat la data de 16.01.2012. Pentru că apartamentul se afla într-o stare tehnică precară datorită unui incendiu recent, având nevoie de o reparaţie capitală, A.T. a contractat la 27.01.2012 de la un bun prieten I.D., un împrumut de 10.000 Euro, pe 5 ani, garantat cu o ipotecă imobiliară asupra bunului, dreptul creditorului fiind intabulat în aceeaşi zi, fără a-i comunica acestuia nimic despre modul de dobândire al bunului.

La data de 01.02.2013, după ce a aflase cu 10 luni înainte de existenţa contractelor de donaţie dintre R.N. şi A.T., precum şi a celui de ipotecă dintre A.T. şi I.D. de la un fost vecin, R.T. introduce o acţiune pauliană contra lui R.N., A.T. şi I.D. solicitând constatarea inopozabilităţii contractelor de donaţie şi de ipotecă astfel încheiate şi de asemenea, introduce şi o acţiune în rectificarea notării calităţii de bun comun a apartamentului. În susţinerea acţiunii principale, R.T. motivează faptul că apartamentul donat a fost pe departe, cel mai important bun ca valoare pe care l-a dobândit în timpul căsătoriei sale cu R.N., restul bunurilor comune reprezentând obiecte de uz gospodăresc fără valoare deosebită. De asemenea, mai declară reclamanta, că nu are la cunoştinţă de existenţa altor bunuri valoroase în patrimoniul pârâtului, aspect necontestat de acesta. Pe de altă parte, reclamanta se consideră prejudiciată prin faptul că se aştepta în mod legitim ca apartamentul să-i revină (având pregătită şi o sultă, egală cu 40% din valoare), deoarece a invstit timp, muncă şi bani proprii în amenajarea lui (aproximativ 5.000 Euro), pârâtul necontribuind cu nimic în acest sens. În plus, reclamanta mai arată că (aspect probat şi de martori şi necontestat de R.N.) a surprins în repetate rânduri discuţii între R.N. şi A.T. prin care primul îi promitea acesteia apartamentul încă din timpul vieţii pârâtului (toate susţinerile reclamantei au fost dovedite).

6)a) Debitorul D deţine cu titlu de proprietate un imobil – casă de locuit –, de curând renovată, neocupată pe care însă nu doreşte să o închirieze, considerând că piaţa imobiliară nu îi este favorabilă în prezent, preferând să aştepte creşterea chiriilor.

Consideraţi că creditorul său chirografar C ar putea să procedeze la valorificarea acestui imobil al debitorului sau, având în vedere că este interesat în creşterea solvabilităţii lui D?

b) Dacă D, după ce se hotărăşte să închirieze respectivul imobil, neglijează să perceapă chiria pe o perioadă de 6 luni, ar avea C o posibilitate juridică de a culege fructele civile în locul debitorului său?

Care sunt diferenţele şi asemănările dintre cele două ipoteze ale speţei?

7)a) În timp ce traversa regulamentar strada, X a fost accidentat de un şofer, provocându-i o vătămare corporală ce a necesitat îngrijiri medicale în regim de spitalizare.

În urma accidentului X a rămas cu o infirmitate parţială a braţului drept, cu consecinţa scăderii capacităţii sale de muncă, fiind astfel nevoit să se angajeze pe un post inferior, plătit mult mai puţin.

Având în vedere că X datorează o importantă sumă de bani lui C, creditor chirografar, pentru un împrumut contractat înainte de accident, există riscul ca plata datoriei să nu poată fi făcută la termen, datorită crizei financiare a debitorului. În acelaşi timp, X nu intenţionează să-l cheme în judecată pe autorul accidentului, motivând că are fobia sălilor de judecată.

Faţă de această situaţie, C va consulta în calitate de avocat, el urmărind să introducă o acţiune în justiţie în numele debitorului său şi împotriva şoferului.

Cum îl sfătuiţi să acţioneze şi pe ce temei?b) Faţă de ipoteza precedentă, debitorul D îl cheamă în judecată pe autorul accidentului, obţinând

obligarea acestuia la plata unor despăgubiri materiale în valoare de 25.000.000 lei şi a unor daune morale în cuantum de 12.000.000 lei.

Având în vedere că D nu procedează la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, consideraţi că C, creditorul său, este îndreptăţit la aceasta în numele lui D?

Apreciaţi că există vreo diferenţă în soluţionarea celor două ipoteze ale speţei?