131
Redactor: Med. veto Ion PETRESCU Tehnoredactor: Dumitru MAZILU Coperta colecţiei: Constantin GULUŢÂ ;/: A. MALAIU ~ i , SPORIREA DE MIERE PRODUCTIEI , !c,i ~ EDITURA CERES BUCUREŞTI 1976 [3

Sporirea Productiei de Miere

  • Upload
    andu2k

  • View
    3.176

  • Download
    252

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Sporirea Productiei de Miere

~.""'i""~''''''''_ 41

Redactor: Med. veto Ion PETRESCUTehnoredactor: Dumitru MAZILUCoperta colecţiei: Constantin GULUŢÂ

;/:

A. MALAIU

~i, SPORIREA

DE MIEREPRODUCTIEI,

!c,i

~EDITURA CERESBUCUREŞTI1976

[3

Page 2: Sporirea Productiei de Miere

G38~

/1/1

~

1\

IIII'1\1ilII\i\IIil1,

1_. __ ,,:-~ ,~ J-L

r ~/,\::! 10.>'"

ţ l ~>ţ

r~..1I~~''''L. < e,'~: ..:t.:, .

!~~~;:.,."Li :' ..:,; -t J ~1k=~!.,,?,,~~.~==-·J

/

~. An. -t:(~4'j . OtZ:r

t;»

"Aj'y:

CUVINT INAINTE

-1

"tn. cadrul politicii generale a partidului şi sta-tului nostru de dezvoltare susţinută a agriculturiisocialiste, de valorificare cît mai deplină a multi-plelor posibilităţi,apiculturii îi revine un rol im-portant, fiind chemată să contribuie, alături decelelalte ramuri agricole, la sporirea continuă a.producţiei agro-alimentare."

In acest fel stabileşte sarcina ce revine creşteriialbinelor, Secretarul general al Partidului ComunistRomân şi Preşedintele .Republicii Socialiste Româ-

'" nia, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în mesajul adresatapicultorilor români în anul 1974.Apicultorii din unităţile agricole socialiste şi cres-

cătorii de albine cu stupini personale din oraşele şisatele patriei, s-au angajat cu toate forţele în luptapentru producerea şi valorificarea la fondul de stata unor cantităţi cît mai mari de miere şi alte pro-duse apicole. Producţia anuală medie de miere marfăpe stup a crescut de la 6 kg în anul 1945 la 10 kgîn anul 1975. Cu toate acestea, considerăm că rezul-tatele obţinute nu sînt pe măsura condiţiilor natu-rele existente în ţara noastră şi a sprijinului şi con-

/.

5

~~"'~

Page 3: Sporirea Productiei de Miere

-_._-_.~-.----_ ..__ .--- _. -"- -

rr-------Iii diţiilor create de partid şi de stat pentru dezvoltarea

III şi modernizarea continuă a apiculturii.II Ca resurse ale producţiei, în ţara noastră, isu:e-;; pînd din regiunea de cîmpie pînă în zona montană,

cresc numeroase specii meliţere erbacee şi lemnoase,cultivate sau spontane, cu înflorire din luna martiepînă în toamnă. Multe dintre aceste plante sîntdintre cele mai importante specii melifere, re cu-noscute pe plan mondial. In aceste condiţii, prinvalorificarea unui singur cules se poate şi trebuiesă se obţină mult mai multă miere marfă la o fami-lie de albine, decît producţia pe întreg anul care serealizează actualmente.

Avantajele acordare de stat pentru dezvoltareaapiculturii, dintre care cele mai importante privesc:gratuitatea ualoriţiciirii resurselor nectaro-poleni-fere din fondul melifer naţional; acordarea avan-surilor băneşti la contractarea produselor apicole;scutirea crescătorilor de albine cu stupini personalede impozite asupra veniturilor realizate din apicul-tură; acordarea de credite pentru înfiinţarea şi dez-voltarea stupinelor, precum şi alte nenumărateacţiuni de sprijinire, reprezintă tot atîtea condiţiicreate pentru stimularea producţiei apicole.

In sfîrşit, organizarea apicultorilor într-o puter-nică organizaţie profesională - Asociaţia crescăto-rilor de albine - a integrat crescătorul de albinecu stupină personală în procesul general de pro-ducţie, definindu-i concret locul în cadrul vast aleconomiei naţionale. De asemenea, prin unitateaţ?conomică şi cea de cercetare a asociaţiei, respectivCombinatul de industrie apicolă şi Institutul decercetări pentru apicultură, se asigură baza tehnice-materială şi ştiinţifică pentru întreaga apicultură,

IiiIIill'1

'IIIillII,IIIIIIl''Iii

IIII

6

U'

./

((/.i.(; din sectorul socialist cît şi cel al apicultorilarcu. siuţnni personale.

Prin cumularea tuturor aspectelor succint enu-uierate, s-a creat pentru apicultarul român. un caq7'ude desfăşurare a activităţii de p1'oducţie neegalatîn nici o altă tară. _,

Baza mate":ială însă, oricît de gmndioase ar ficonstrucţiile şi instalaţiile, oricit de motlerne şiabundente ar fi utilajele şi materialele respective,nu are valoare nutritivă în sine. Ea trebuie să fief.mnsformată în miere, în cît mai multă miere şialte produse apicole. Numai aşa apicultorii pot"ăspunde sarcinii stabilite de conducerea partidului,respecti» de a contribui la sporirea continuă a pro-ducţiei agro-alimentare.

Sîntem convinşi că în etapa următoore a cinci-nalului revoluţiei tehnico-ştiinţifice, apicultorii Vorgăsi metodele şi procedeele tehnice care să-i con-ducă la realizarea acestui deziderat.

In lumina acestei idei, lucrarea de faţă încearcăsă contribuie la documentarea apicultorilor asupracelor mai reprezentative aspecte privind sporireaproducţiei de miere.

'.

/

~

""'l

Page 4: Sporirea Productiei de Miere

1. CĂILE DE SPORIRE A PRODUCŢIEIDE MIERE

jPupă normele europene pentru miere elaborate

de comisia FAO/OMS în cadrul Codex Alimetitarius,"m,ierea de albine este acea substanţă dulce pe carealbinele melijere o produc din nectarui florilor saudin secreţii provenind din sau de pe părţi vii alepldntelor, pe care albinele le culeg, t?'ansformă şicombină cu anumite substanţe specifice, înmaga-zinirulu-le în fagurii din stup".Mierea de albine este unul din produsele cele mai

complexe din punct de vedere biologic, în compo-ziţia căreia în afara zaharurilor direct asimilabile,s-au descoperit substanţe foarte importante pentruorganismul uman. Faptul acesta măreşte importanţamierii pentru om, comparativ cu orice alt produsalimentar, Acest lucru a făcut ca mierea să învingăasaltul altor produse dulci (în principal zahărul),menţinîndu-şi un loc de frunte în alimentaţia omu-luLPe lîngă atributele legate de alimentaţie, "miereastă pe primul loc între toate medicamentele pe carenatura ni le oferă prin flori şi plante medicin~le"(prof. dr, A, ZIa tor o v).Pentru aceste calităţi care fac din miere un pro-

dus natural de neînlocuit, odată eu mărirea produc-

9'"

,;'~Pl""~

Page 5: Sporirea Productiei de Miere

J['1IlI'Iii!Iii!i", Iillil11111

"!I

I

!IIII

IIII

III! 1

I I1 II II: IIi '1i!-

I IilII11- _

ţiei de zahăr, se acordă o deosebită importanţă şipentru sporirea producţiei de miere.Procesul de realizare a producţiei de miere este

un proces complex, caracteristică specifică de altfelpentru toate producţiile animaliere. La obţinereaproducţiei de miere' concură un .număr' mare defactori, a căror grupare se poate face astfel:a) Factori interni, respectiv cei impuşi de fami-

lia de albine, dintre care mai importanţi sînt:- rasa de albine şi însuşirile individuale ale

familiilor ;- dezvoltarea familiilor de albine;- starea fiziologică a albinelor, în momentul

valorificării culesului, cu importanţă deosebită pri-vind structura populaţiei de albine de care depindenumărul albinelor culegătoare.b) Factori externi, dintre care se impun:- resursele de nectar ;- condiţiile de climă şi- tehnologia de creştere folosită de apicultor.Toţi factorii enumeraţi se condiţionează reciproc

şi pot fi stăpîniţi şi utilizaţi de către apicultoripentru sporirea producţiei de miere.Rasa albinelor folosita de stupar constituie un

mijloc principal în obţinerea mierii.: şi va influenţahotărîtor producţiile ce se realizează.Prezentarea prin care Institutul de cercetări

pentru apicultură a Asociaţiei crescătorilor de al-bine caracterizează mătcile pe care le produce pen-tru difuzare în producţie este următoarea:"Apis mellifica carpatica - albina românească

carpatină" .- excelent adaptată condiţiilor de climă şi cules

din ţara noastră;foarte proliiică ;

10

- slabă dispoziţie la roire ;- asigură creşterea producţiei şi productivităţii

muncii.Abstracţie făcînd de nuanţa de reclamă (asta a şi

vrut să fie) a prezentării de mai sus, caracterizareafăcută este ştiinţific fundamentată şi reprezintăatributele reale ale albinei româneşti, indiferent căeste vorba de populaţiile (ecotipurile) de şes, dinzona premontană sau montană,. din Transilvania şiMaramureş sau de albina bănăţeană.lJlndnţolcs că sînt posibilităţi de ridicare şi mai

II\~ I~ potenţialului productiv al albinelor depete,J'Co/'!'1l (,tiri! noastre. In acest sens eforturile cer-oetătcrllor ş1 ah!>apicultorilor ameliomtori sînt cu-prinse într-un program naţional de ameliorare aalbinei româneşti. Considerăm deci că munca deameliorare este aceea care după eforturi indelun-gate asigură un plus de producţie peste capacitateaproductivă dintr-un moment dat a unei populaţiide albine.Apicultorul român, după cum s-a arătat, dispune

de o excelentă albină. De asemenea, dispune decondiţii minunata pe care relieful şi clima. le oferă.din abundenţă pentru apicultură, de o puternicăbază materială şi de un desăvîrşit 'Cadru organiza-toric. Toate aceste aspecte pot fi exprimate, însoţitede superlativul absolut.Care este atunci cauza că un singur aspect şi din

nefericire cel esenţial - producţia de miere - nupoate fi exprimat în acelaşi fel? Care este condiţiaca această excelentă albină să realizeze recolte lanivelul capacităţii productive corespunzătoare ac-tualului nivel de ameliorare?Legat de familia de albine considerăm că există

un singur răspuns şi anume adevărul conturat în5) 1a /fj 9:1--~,v- ,J ~...~ I

,ţi ,~,.,l·~..,.r:-,-,,~,-·rJ

.. :., 11

Page 6: Sporirea Productiei de Miere

-~---------------.:....-~-

mrlill

1

11i'"

PIliiiIiiiiil

:ij:1

IIW

illll'l.i

I III\ II, 1:l! Iii

l_

activitatea practică şi cercetarea ştiinţifică mon-dială, că : numai familiile puternice, cu o populaţieabundentă pot realiza producţii de miere la nivelulmaxim al propriului potenţial biologic.Dependenta producţiei de miere de puterea fami-

liilor nu este sesizată în timpuri recente. încă din1855, B e r l e p sah arăta: "Dacă o familie de 4 Iunţiadună odată miere, o familie de 6 funţi adună de4 ori, iar una de 7 funţi adună de 5 ori mai multămiere." Aceasta în condiţiile cînd apicultura mo-dernă era la începuturile ei, cînd pretenţiile apicul-torului faţă de producţiile albinelor erau mai mo-deste.Aceeaşi concepţie însă o au şi marii producători

de miere din zilele noastre, concepţie care poate fiexprimată prin părerea lui J o h n L o n g, după care""o familie puternică cu multe albine culegătoareîncepînd încă din luna aprilie cînd apar primeleculesuri importante, poate aduce pînă la 5 kg demiere pe zi de la salcie, păpădie, artar etc., întimp ce o familie slabă nu va aduna nimic. Acelaşilucru se întîmplă în restul sezonului, în special laculesurile de primăvară şi vară timpuriu. In timpulunui cules o familie cu 45 000 albine, cu o singurămatcă, aduce cît 7 familii de cîte 15000 albine."Eminentul apicultor român C. H ris t e a, în

dezbaterile şedinţei din anul 1976 a Consiliului Aso-ciaţiei crescătorilor de albine, forum al apiculturiiromâneşti, spunea: ,,,Inainte ne mulţumeam cucea 10 kg miere la o familie şi în acest sens erauorientate şi metodele ce le aplicam. Actualmentepentru a se face o apicultură mare t~buie să selucreze cu familii foarte puternice, pentru a căreipopulaţie este nevoie să activeze două mătci. Cuaceastă metodă nu a fost an, oricît de vitrege ar fi

12

rost condiţiile, să nu recoltez cel puţin 45 kg mieremnrIă pe familie." Şi aceste producţii s-au realizatlntr-adevăr în ani vitregi, cînd mulţi alţi stupariIili au extras aproape nimic sau au apelat chiar lahrănirile cu zahăr.Şi, în sfîrşit, pentru a întări aceste observaţii, re-

dăm rezulbatedeexperientelor obţinute de K. L. F a-r il r încă din anul 1937 :

TABELUL 1

Dezvoltarea familiilor de albine şi producţia de miere

19Specificaţie I

Puterea familiei (nr. albine)

15000 I 30000 I 45000 I 60000

Cantitatea de miere adunată de în-treaga familie

/ - kg I 7 I 19 I 30 I 42- % 100 280 430 600

Revine miere adunată la 1 kgalbine

- kg 1 4,7 I 6,3 I 6,6 I 7- % I 100 134 140 150

Este limpede în ce măsură producţia de mierecreşte neîncetat odată ,cu sporirea numărului de al-bine în familie. Cu alte cuvinte, la familii cu oputere de 6 kg fiecare nu vor aduna numai canti-tatea de miere cît ar fi fost realizată de 40 familiide 1,5 kg ci tot atît cît ar fi adunat un număr de60 de astfel de familii. Plusul de producţie ce serealizează la 1 kg albină se explică prin faptul căîn familiile puternice, raportat la unitatoa de măsurămasă vie, cantitatea, de albină ocupată cu creştereapuietului şi alte activităţi în stup este mult mai

13

:!@Btff/

Page 7: Sporirea Productiei de Miere

- ... - .•..----.--_-.:.-_. ---

J

î:flil,.II' mică în comparaţie cu situaţia din famiâiile slabe şi

ea atare populaţia culegătoare este mai numeroasă.In ţara noastră, recomandările unanima ale cerce-

tătorilor în apicultură şi ale apicuitorilor de frunteprecizează de asemenea că familiile de albine pu-ternice şi numaf acestea constituie chezăşia unorimportante succese în apicultură privind producţiade miere. Astfel se indică că o familie puternică sepoate considera cînd la intrarea în iarnă ea dispunede cel puţin 2 kg albină, cu miere şi polen în canti-tăţi suficiente, la ieşirea din iarnă are cel puţin1,5-1,8 kg albină şi cînd în preajma culesului devalorificat, atinge uşor 4-6 kg albină.

Aceste recomandări însă nu: se reflectă in practicaapicolă. Generalizînd, Z. Voi cuI e s c u scrieparcă cu amărăciune: "Despre familii care intră laiernat cu 2-3 kg albină şi 20 sau 24 kg miere, semai vorbeşte numai în cărţile de apicultură, deoa-rece toţi autorii ţin neapărat la aceste cifre, dar înrealitate rareori familiile de albine depăşesc 1,5 kg,avînd ca rezervă de hrană 10-12 kg miere." (Api-cultura, 1972).

Autorul reia problema, puterii familiilor, fără aindica însă cifre, din precauţie, pentru că prinperspectiva posibilităţilor ce există -în sporirea pro-ducţiilor ca urmare a dezvoltării familiilor, reali-tatea din stupinele ţării la un moment dat ar puteaîmpinge mai sus aceste limite.

Ca atare subliniem că nu trebuie să fie conside-rată ca fiind suficientă populaţia unei familii cu omatcă, oricit de puternic s-ar dezvolta aceasta caurmare a aplicării tuturor procedeelor de intensi-ficare a creşterii puietului chiar din perîoade extra-timpurii. Prin cumularea în magazia de strînsură aunei familii, a populaţiilor de albine culegătoare

14

provenite de la familia de bază şi de la o familielI,jutt(lLoare,al căror nivel de dezvoltare individualII ajuns de asemenea foarte puternic, producţiile ob-ţlnute încep să reflecte posibilităţile pe care le oferărr-sursele melifere ale ţării.

Urmare celor arătate mai, sus, apicultorii trebuieflă fie convinsi că apicultura este, înainte de toate,aplicarea în practică a realizărilor ştiinţei privindtiezuoliarea familiilor de albine.

Este o profundă greşeală să se presupună că,.oncentrarea şi specializarea producţiei, tipul stu-pilor, utilaj ele şi sistema _demaşini pentru mecani-v.a:iea lucrărilor in cresterea albinelor, constituieesenţa apiculturii. Toa,te'acestea devin mijloace efi-ciente în obţinerea producţiei, numai în măsura încare acţionează asupra unui efectiv de familii cuun- nivel de dezvoltare deosebit.

Nivelul de dezvoltare al unei familii poate fi in-fluenţat de apicultor prin hrănirea raţională a albi-nelor şi tehnologia de creştere folosită.

Hrănirea raţională a albinelor în ţara noastră nuconstituie însă un procedeu tehnic bine conturat întehnologiile de creştere a albinelor. Hrănirile deobicei se fac pentru a salva familiile de la pieireiar în cazul cînd se utilizează hrănirile stimulente,pentru dezvoltarea familiilor acestea se fac unila-teral şi de multe ori nu la timpul oportun, ceea ceasigură o eficienţă redusă în dezvoltarea familiilor.

In condiţiile dezvoltării la maximum a familiilor,resursele melifere sînt cele care asigură mani-festarea integrală a potenţialului productiv al albi-.nelor.

Tocmai aceste aspecte reprezintă elementeleconstructive ale lucrării de faţă.

15

Page 8: Sporirea Productiei de Miere

liIm!-=---'Iii':"'\" 'II ~' .\il'l

'11:\1

,11\'I!1

'l'I,'I,!.,11

1,1.

III!:'1'1111',1:\

\ 1\:a\\\\:

111\ \

\,; I1 II \11111II

IIIII'11,

III!I

Î

Pe parcursul expunerii s-a evitat pe cît posibilprezentarea de procedee, metode sau tehnologii ri-gide, cu descriere pînă la cel mai mic amănunt,pentru că în creşterea albinelor eficienţa unei metodeeste determinată de condiţiile în' care se aplică şicare diferă de la o zonă la alta. S-a considerat maiutilă fundamentarea ştiinţifică a problemelor caresă asigure o orientare clară în activitatea profesie-nală, astfel ca însăşi apicultorii pe baza elementelorde prinoipiu şi a unei aprofundate cunoaşteri, săstabilească tehnologia de creştere cuprinzînd pro-cedeele şi metodele adecvate condiţiilor în care îşidesfăşoară activitatea

'4-~

II. HRĂNIREA RAŢIONALĂA ALBINELOR,FACTOR DETERMINANTîN SPORIREA PRODUCŢIEI APICOLE

~

Din primele timpuri ale domesticirii animalelor,omul le-a asigurat hrană, in vederea obţinerii pro-ducţiilor, utilizînd furaj ele care îi stăteau la înde-mînă. Ulterior hrana care s-a administrat animalelora }ost direct proporţională cu ceea ce puteau pro-duce în schimb acestea.

In ultimele decenii cunoaşterea precisă a cerin-ţelor animalelor faţă de energie, proteine (inclusivaminoacizi'), vitamine,săruri minerale etc. precumşi cunoaşterea conţinutului furajelor în aceste sub-stanţe nutritive, a făcut ca crescătorul de animalesă controleze şi să determine> nemijlocit, nivelulproducţiei pe care doreşte să o obţină.

In apicultură însă, difr- primele timpuri, omul înscopul de a-şi asigura producţii cît mai mari, aluat hrana albinelor, întrucît aceasta (mierea) repre-zenta însăşi producţia ce-l interesa pe om. Dar mie-rea constituie numai o parte din hrană şi anumecea energetică, albinelor rămînîndu-le hrana pro-teică. Actualmente există tendinţa de a le lua şidin hrana proteică (polenul) şi în viitor aceasta seva face în măsură mai mare sau mai mică, deter-minat de utilitatea pe care polenul o va dovedi în

17

Page 9: Sporirea Productiei de Miere

______ ~A ~ " __

Î

I1I1

I

~IIIIIIII

hrana omului. Pe de altă parte, obţinerea unor can-tităţi cît mai mari de miere marfă şi chiar de polen,constituie o problemă de prim ordin, care justificăprin prisma apicultorului, însăşi ratiunea de a creştealbine. Este adevărat că din punct de vedere aleconomiei agricole', producţia principală a albinelorcare poate justifica singură necesitatea dezvoltăriiacestui sector, o constituie activitatea lor poleniza-toare, dar aceasta nu este astfel răsplătită încît sădetermine apieultorul să crească albine, indife-rent de producţia de miere sau polen ce o reali-zează.

In acest sens, pentru creşterea albinelor miereava reprezenta şi în viitor producţia principală, fiindconsolidată timp de milenii şi devenită deja simbolal acestei ocupaţii.

Intrucit mierea nu este un produs obţinut peseama consumării altor furaje (cum este laptele de 'exemplu), oi reprezintă însăşi hrana adunată dealbine, în permanenţă atît mierea marfă cît şi nece-sarul de hrană, se vor acoperi din aceeaşi cantitatestrînsă. Cu cît va creşte producţia marfă se va mic-şora cantitatea rămasă drept hrană şi invers.

In condiţiile asigurării unor culesuri abundente,mierea adunată de albine poate asigura şi necesarul 'propriu de hrană cît şi cantităţile de miere marfăcare să dea rentabilitatea creşterii albinelor.

In condiţiile unor familii mai slabe însă, sau înzonele lipsite de culesuri, asigurarea unor producţiide miere marfă mai mari se face prin redu-cerea considerabilă a hranei albinelor. La rîndul ei,reducerea hranei sau hrănirea discontinuă si defec-tuoasă determină existenţa unor familii" siab dez-voltate, care vor aduna puţină .miere sau nu voraduna deloc. Tocmai acest aspect a impus în. prac-

18

t.ieu -apicolă ca hrănirea cu zahăr să se focă pentruInlocuirea unei cît mai mari cantităţi de miere ce/le extrage ca o măsură extremă luată de stuparpentru a putea .. supravieţui din punct de vedereeconomic, Aceasta nu înseamnă însă o hrănire raţie-nală a albinelor, bazată pe cunoaşterea cerinţelorfiziologice ale acestora. ...

Trebuie să recunoaştem că în creşterea albinelor,hrănirea acestora se face în mod empiric. Apreciereanivelului de asigurare a hranei în apicultură semai face încă de multe ori prin constatarea dacă,de exemplu, familiile au murit sau nu în iarnă. Ceprf.,p.ucţiiar realiza adoptînd aceeaşi poziţie crescă-toiul altor specii de animale? Nici una bineînţelesşi în plus ar oheltui în perioada următoare muncăşi multă hrană pentru redresarea fiziologică a ani-malelor rămase în viaţă. Acelaşi lucru se întîmplăşi in creşterea albinelor.

Tocmai pentru aceasta considerăm că însuşireaunor sumare noţiuni privind principiile ştiinţificeale nutriţiei albinelor, în legătură cu dezvoltareafamiliilor şi producţia acestora, constituie actual-mente o necesitate pentru fiecare crescător de albine.In această idee, autorul îşi propune ca în capi-tolul de faţă să informeze apicultorii, pe baza puţi-:nelor date din literatura de specialitate, asupranecesarului albinelor faţă de energie, proteine, vita-mine, săruri minerale şi alte substanţe şi influenţaacestora asupra dezvoltării familiilor, respectiv asu-pra producţiilor realizate.

De asemenea, se vor caracteriza acele substanţecare în lipsa celor folosite în mod natural de cătrealbine, pot asigura elementele nutritive necesaretraversării unei perioade deficitara în hrană. Sevor trata separat aspectele privind cerinţele de

19

Page 10: Sporirea Productiei de Miere

.-----~-_. __ ~~. _'o_--.-. u1_

Î

energie şi cele privind; cerinţele de proteină nunumai pentru că astfel se tratează problemele înştiinţa nutriţiei animalelor pe plan mondial, ci înprimul rind pentru faptul că la albine această sepa-rare a făcut-o însăşi natura, iar în al doilea rîndpentru că hranei energetice prin hrănirea cu zahăr ~i se dă într-o oarecare măsură atenţie de către api-cultorii români, pe cînd hrana proteică în generaleste ignorată. Acest ultim aspect a determinat şidimensionarea diferită a spaţiului alocat tratăriicelor două cerinţe de hrană. Considerăm că ridi-carea oalificării apicultorilor prin cunoaşterea unorprobleme legate de nutriţia albinelor, se va reflectaîn activitatea lor, oa un factor hotărîtor în realizareaunor producţii sporite de miere şi alte produseapicole.

HRANA ENERGETICA

NEVOILE DE ENERGIE ALE ALBINELOR

Ca şi la celelalte organisme vii, viaţa şi producţiaalbinelor sînt legate de un consum continuu de ener-gie. Asigurarea acestei energii se face prin hrană.La nici o specie hrana nu este atît de precis dife-renţiată ca la albine, în :- substanţe energetice asigurate de zaharurile

din miere - şi -- substanţe plastice, asigurate prin proteinele.

din polen.Energia cheltuită de organismul albinelor rezultă

din oxidarea biologică la nivelul celulelor",a zaha-rurilor, ca sursă principală şi în mai mică măsurăprin oxidarea celorlalte substanţe nutritive. Din

20

energia pusă în libertate prin aceste reacţii o parte.ste folsită în procesele fiziologice ale organismului.onstituind energia dinamogenă iar altă parte estetransformată în căldură constituind energia calorică.Pentru procesele fiziologice energia estecheltuită

în următoarele acţiuni:- menţinerea ternperaturii cuibului, precum şi

El organismului albinei peste limita critică :-asigurarea activităţii musculare de care de-

pinde deplasarea, zborul şi desfăşurarea procesuluide culegere a nectarului şi polenului; .

Ti asigurarea circulaţiei hemolimfei, funcţionareasisţ"emului nervos, a' aparatului respirator şi a altoractivităţi vitale pentru organism;- desfăşurarea metabolismului celular respectiv

a proceselor de sinteză, de termogeneză, de respi-raţie celulară;- asigurarea proceselor de digestie şi absorbţie a

substanţelor nutritive;- actrviteteal glandelor secretoare în vederea

producerii enzimelor necesare pentru organism şipentru prelucrarea nectarului, producerea lăptişo-rului pentru hrana puietului şi mătcii, producereacerii şi a venin ului. <

Faţă de utilizarea energiei arătată anterior rezultăcă asigurarea hranei energetice conduce la desfă-şurarea normală a proceselor fiziologice ale albi-nelor, realizîndu-se in final dezvoltarea corespunză-toare a familiilor şi realizarea unor producţii sporite.In activitatea, practică, scopul apicultorului tre-

buie să fie acela ca acoperind un anumit nivel alcerinţelor de energie a albinelor să realizeze maxi-mum de producţie. Reiese deci că nu în toate con-diţiile, consumul de energie este direct proporţionalcu producţiile obţinute.

21

~...~~...,

Page 11: Sporirea Productiei de Miere

Î

.

----

Cunoaşterea condiţiilor care pot duce la creştereaconsumului de energie cheltuită în mod neproductivprezintă un deosebit interes practic în creşterea al-binelor Intrucit de multe ori de acest aspect depinderezultatul economie.Amintim în acest scop cîteva din aceste conditii.Influenţa temperaturii mediului înconjurător se

referă atît la temperaturile scăzute cît şi la celeridicate. Şi într-un caz şi în altul, albinele vor in-terveni pentru asigurarea regimului terrnic optimşi aceasta se va face prin consum suplimentar deenergie.In perioada friguroasă, după cum se ştie, albinele

asigură temperaturile optime prin modificarea volu-mului glhemului de iernare şi grosimii cojii exte-rioare, alcătuită dintr-un strat foarte dens de albine.Asociat cu aceasta intervine si activitatea albi- .

nelor de producere a căldurii. Activitatea aceasta nu \este continuă. In momentul cind temperatura diricuib a atins limita critică albinele din miezul ghe-mului intră în stare de activitate, se hrănesc abun-dent şi produc căldură pînă la nivelul necesar. Şiaceasta se va întîmpla cu atît mai des cu cît schim-bările bruşte ale temperaturilor exterioare, curenţii r

şi vintul rece - factori care modifică stabilitate atemperaturii în cuib - vor acţiona mai puternic.In acest sens, apicultorul trebuie să ia măsuri

pentru reducerea influenţei acestor factori prinstrîmtorarea cuibului pe fagurii efectiv ocupaţi dealbine, prin împachetarea acestora, prin aşezareastupilor pe o vatră ferită de vînturi şi curenţi. Acesteacţiuni nu numai că vor reduce consumul de ener-gie, dar contribuie la prevenirea uzurii albinelor,la dezvoltarea lor în bune condiţii.

22 ,',

Un consum neproductiv de energie este deter-minat şi de temperaturile ridicate, cînd pentru ven-tilarea cuibului sînt mobilizate un foarte mare nu-măr de albine. Prin acţiuni de amplasare a stupilorin zone umbrite, o mare parte din albine vor fi eli-berate din munca de ventilare şi vor trece la acti-

" .vităţi direct produc:tive.Perturbarea activităţii Iamiliilor de albine. Orice

intervenţie în cuibul familiei determină o agitaţiea albinelor, conducînd la un consum inutil deenergie. Acesta este cu atit mai mare cu cît prinintervenţiile făcute în perioadele mai răcoroase sestr{)ă regimul termic al cuibului. Apicultorul tre-buie deci să discearnă dacă intervenţia sa în cuibulfamiliei este absolut utilă, ţinînd cont că zgomotulfăcut cu această ocazie, afumarea, deranjarea prindeschider~a stupului, (lumină în cuib, alarmareaalbinelor, schimbarea bruscă a temperaturii cui-bului etc.), pe lîngă cheltuirea de prisos a energiei,întrerupe brutal numeroase procese fiziologice cese desfăşoară în cuib.De asemenea, apicultorul trebuie să asigure în

perioada de iernare liniştea: albinelor, cunoscînd căeste posibil de exemplu, ca datorită unei tinichelesau scînduri care în bătaia vîntului atingstupul, .săse înregistreze un atît de intens consum de energieîncît uzarea organismului albinelor să ducă pînă 'ladispariţia familiei respective.Neasigurarea condiţiilor pentru realizarea pro-

ducţiHor. In mod normal, familiile de albine dezvol-tate sînt în măsură să asigure o producţie care săjustifice consumul de energie utilizat pentru menţi-nerea proceselor 'Vitale. Aceasta însă în măsura îneare apicultorul se va îngriji ca să ofere albinelor-eondiţiile de realizare a producţiilor, respectiv

23

I

''>;'11"~~~

Page 12: Sporirea Productiei de Miere

resurse de .nectar, polen, producerea de lăptişor,ceară, creşterea puietului pentru împuternicirea fa-miliilor cît şi pentru formarea de familii noi etc.In orice timp cînd familiile nu au posibilitate a săproducă ceva, consumul de energie se face exclusivpentru menţinerea funcţiilor vitale şi ca atare esteneproductiv, avînd o influenţă negativă asupra si-tuaţiei economice a stupinii.

Sub' acest' aspect apicultorul trebuie să acţionezeprin două căi :

- reducerea la minim a perioadelor cînd albi-nele nu produc;

- ridicarea la maximum a producţiilor marfă înperioadele de obţinere a acestora.

Mijloacelerprin care poate realiza aceste lucrurireprezintă în parte însuşi conţinutul acestei lucrări.

Menţinerea în stupină a familiilor slabe estecauza cea mai importantă privind creşterea consu-mului de energie cheltuită în mod neproductiv.Astfel, începînd cu perioada, de iernare, trebuiereţinut că temperatura ghemului este influenţată deputerea familiei. Inghemurile familiei 'puternicetemperatura .este mai scăzută, iar în familiile slabemai ridicată. Acest aspect este foarte important,întrucît producerea şi menţinerea. unei temperaturimai ridicate necesită o activitate mai mare din par-tea albinelor, deci un consum mai mare de energieşi în mod implicit o uzură mai accentuată aorga-nismului lor.

Cercetătorii Institutului de cercetări pentru api-cultură au stabilit că familiile cu 1 kg albină auconsumat în perioada de iernare cite 7,5 ,k:gmiere,iar familiile cu 3 kg albine cîte 11,1kg miere;' Aceastaînseamnă că 1 kg albine din familiile puternice auconsumat cu 3,8 kg miere mai puţin faţă de 1 kg

24.

tilblne din familiile slabe (N. F o ti, 1. Bar a c,I lIOG).

1'11 perioada de primăvară dezvoltarea familiilornlnbc va fi întîrziată şi în majoritatea cazurilor se\l1l face pe seama hranei energetice administrate denplcultor. In aceste condiţii, la culesurile principalefumiliile slabe vor mobiliza majoritatea albinelorpentru creşterea puietului, înregistrînd într-adevăr11\1 spor de creştere, dar fără să realizeze o oarecareproducţie marfă. După cules urile principale,' men-\Ilnerea unor astfel de familii oarecum mai dezvol-inte, dar fără rezerve proprii de hrană va impuneIn Lbntinuare consumarea de energie în mod nepro-ductiv.'Astfel, dacă la familiile puternice consumul de

energie neproductiv se localizează la anumite peri-oade, la familiile slabe acesta se extinde pe întregparcursul anului.

SURSELE SUBSTANŢELOR ENERGETICE,INHRANA ALBINELOR

Sursa naturală principală de hrană energeticăpentru albine o constituie nectarul florilor. Pe lîngănectar, mai pot fi luate în consideraţie, dar cu opondere mult mai mică şi alte glucide ca 'mana,zaharurîle şi amidonul din polen, diferite sucuri defructe, precum şi lipidele Şi proteinele din polen.Utilizarea proteinelor din polen ca sursă de energiereprezintă folosirea' cea mai ineficientă a acestordeosebit de importante elemente nutritive şi albi-nelenu vor apela la ele în acest scop decît în lipsătotală de altă hrană energetică.

Nectarul este Un lichid dulce secretat' de glandelenectarifere (nectarii) ale plantelor. De obicei nec-

25

'." ..,.,., ""~"'1 ,II

\J?1Iml!(7

Page 13: Sporirea Productiei de Miere

Î

ililii

I

L

tariile se găsesc în interioruL florilor (nectarii intra-florale). Mai rar se pot găsi în afara florii (nectarii ,extraflorale) situate pe diferite părţi ale plantei,ca .de exemplu pe partea inferioară a Irunzelor(bumbac) sau la baza peţiolului (măzăriche).La glandele nectarifere florale secreţi a nectarului

începe de obicei odată cu deschiderea florilor şi setermină după polenizarea ei.Productia de nectar este diferită la fiecare specie

şi varietate. de plante şi variază în funcţie de vîrstaplantei, stadiul de înflorire, poziţia florii pe tul-pină etc. Asupra secreţiei de nectar exercită o influ-enţă importantă şi următorii factori de sol şi climă:compoziţia şi structura solului, umiditatea solului,temperatura, precipitaţiile, lumina, vîntul.Temperatura are o influenţă determinantă, se-

creţia de nectar începînd în general cînd se înre-'gistrează peste + 10°C, devine optimă între 20-30°Cşi scade treptat pe măsura creşterii temperaturii,încetînd total cînd se înregistrează temperaturi de35°C şi mai mari.Umiditatea atmosferică favorabilă secreţiei de

nectar este cea situată între 65-75010. Umiditateamai mare şi ploile calde şi de scurtă durată influ- o

enţează faIVo:rlabilsecreţie de nectar. Gînd ploile sîntabundente, de lunJ5ă durată, nectarul este diluat şispălat de pe flori, fapt ce are o influenţă negativăasupra culesulul.De asemenea, o influenţă negativă asupra secre-

ţiei de nectar o au seceta şi arşiţele.tn numeroasecazuri, datorită arşiţelor, culesurile de la salcîm,tei, floarea-soarelui etc, sînt foarte slabe." Atuncicînd aceste cauze nu au compromis total culesul- prin căderea florilor - după o ploaie care creează

26

j'lIlidiţii corespunzătoare de umiditate atmosferică~I Il solului, se mai pot obţine recolte însemnate.Concentraţia in zahăr a nectarului este de ase-

llwltlea diferită şi variază în limite foarte largi(,1-7.5010)în general sub influenţa aceloraşi factori\'I1l't! condiţionează secreţia cantitativă a nectarului.JjlmHa concentraţiei de zahăr care face ca nectarultltt fie acceptat şi cules de către albine variază înnmcţie de anotimp şi de abundenţa acestuia înnuf.ură. Cel mai bine este cules nectarul cu o con-Jcntraţie de 45-50010 zahăr, fiind acceptat însă şilt~t '~fu o concentraţie de 30-40010· In măsura- în(lIH~nectarul în natură se găseşte din ce în ce maipuţin, albinele acceptă şi o concentraţie mai mică,dar nu sub 50/0. .Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află

11\ anumite perioade- ale anului pe frunzele, ramu-rlle sau tulpini1e plantelor. Mana poate fi secretatădirect de plante din cauza presiunii radiculare a. plantelor în perioada trecerii de la starea de repausJ~I starea activă, sau poate fi produsul unor insecte ..Pentru apicultură o importanţă mare o reprezintătn,aoo de origine animală ai cărei producători de bază.sînt insectele din familiile Lachnidae şi Lecanidae.. Această ,importanţă se referă numai la producţiamarfă, c:.~n punct de vedere al nutriţiei prezenţamanei, mai. ales în rezervele de hrană pentruiernare,nu este de dorit.Mima nu este altceva decît zaharurile din seva

plantelor. Insectele 'Producă-toare de mană au nevoiepentru dezvoltarea lor de însemnate cantităţi deproteine, utilizînd zaharurile în cantităţi mici.Substanţa uscată a sucului vegetal conţine însăcea 5010.proteine şi 90010zaharuri fapt care face ca-aceste insecte să sugă cantităti mari de sevă din

27

7

Page 14: Sporirea Productiei de Miere

---~-'.- ---.._----_.

r

care reţin în organismul lor proteinele şi apa, eli-minînd zaharurile sub formă de mană.Alte surse de hrană energetică în nutritia albi-

nelor. In afara glucidelor, ponderea altor substanţeeste mică. Un rol însă, nu de minoră importanţă,îl au lipidele din ·polen.Este stabilit că albinele preferă între diferitele

sortimente de polen, polenul uleios. De asemenea,'adaosul de ulei vegetal (de porumb) măreşte gradulde consum abilitate al înlocuitorilor de polen,Pe de altă parte, conţinutul polenului în lipide

reprezintă la unele sorturi un procent important.Astfel conţinutul în lipide al polenurilor cîtorvaplante entomofile este următorul: păpădie 18,90J0;trifoi 14,40J0; salcîm 12,1%; prun 10,7%; măr săl-batic 10,40J0; sulfină 8,5%; lucernă 8,5%; cicoare9,5% (L. N. Sta n d i fer, 1966); muştar 8,6%;.rapiţă 9,60J0 (T o d d şi Bre te r n i k, 1942); floa-rea-soarelui 8,300J0; dovleac 4,4-6,2% (1. C îr-nu, 1973).Polenurile plantelor anemofile conţin de regulă

mai puţine lipide: plopul 3,40J0 ; porumbul 0,9-2,5% (L. N. Sta n d i fer, 1966); bradul 1,80J0;pinul 1,40J0 ; papura 1,7010; sorgul ),1% (1. C î r nu). c

Prin valoarea energetică, grăsimile se situează îna-intea tuturor celorlalte substanţe nutritive. Astfelzahărul conţine 3,96 calorii pe gram, glucoza3,76 cal/g, amidonul 4,23 cal/g iar uleiurile (grăsi-mile)vegetale 9,33 cal/g.Aceasta înseamnă că o familie de albine care

consumă cea 35 kg polen pe an ingeră 3,5 kg gră-simi vegetale cu o valoare calorică totală de 'aproape33 mii calorii, adică tot atîtea cît ar asigura13--15 kg sirop de zahăr.

"1

III

i

I

IIII

128

l'!lANSFORMAREA NECTARULUI iN MIERE

Păstrarea nectarului ca rezerve de hrană nu estepl)flibilă (fermentează foarte repede) şi nici econo-m ică pentru albine, conţinînd un procent prea mic10 substanţă energetică (zaharuri). Pe de altă parte/lIJflorbţia zaharurilor de către organ!slflui albinelortIU face sub forma de monozaharide (glucoza şi fruc-toza), respectiv zaharuri simple direct asimilabiIe.Transformarea în momentul hrănirii prin digestie adtzaharidelor (zaharoza9. şi a celorlalte zaharuriromplexe existente în nectar, în zaharuri. simpleeste posibilă, dar necesită o intensă activitate enzi-mahlcă, cu un consum sporit de proteine şi o uzurămai accentuată a albinelor care se hrănesc. Dar înperioada în care se recurge la rezervele de hrană,nici consumul proteinei pentru transformarea hra-~1eisi nici uzura mai accentuată a albinelor nu esteInfavoarea asigurăm existentei familiilor de albine.Rezerva de hrană trebuie să fie formată deci din. acele substanţe, care pot fi preluate de organismulalbinelor fără nici o prelucrare.La toate aceste aspecte răspunde activitatea de

prelucrare de către albine a resurselor energetice,In cursul căreia nectarul şi celelalte substanţe dulcisuferă o serie de transformări de ordin fizic şibiochimie.Redăm în tabelul 2 modificările care intervin în

compoziţia unui anumit nectar. (cea 790/e apă) caurmare a prelucrării lui de către albine.Rezul tă că principala transformare fizică se re-

ferăla reducerea procentului de apă (180J0) şi caatare ridicarea 'concentraţiei de zahăr a produsu-lui (77010). Modificările biochimioe se referă latransformarea zaharurilor complexe în zahartrri

29

/"

Page 15: Sporirea Productiei de Miere

TABELUL 2

Compoziţia nectarului şi a mierii de flori(după M. Ori e f s c h i)

, Continut %

78,8 .5,6 I 11,4 1,6 I 0,10 I 0.19 I 0,11 'Nectar ----------11 1 1 1

3,6 I 0,07 I 0,22 I 0,86Miere 18.2 I 7.5,3. 1,2

simple uşor asimilabile, Dacă din totalul zaharurilorconţinute de nectar 70010 reprezentau zaharurilecomplexe în produsul prelucrat acestea reprezintănumad 1,6010.Acţiunea de prelucrare a nectarului începe chiar

în cursul procesului de ingerare a acestuia de cătrealbine, cînd materiei dulci recoltate i se adaugă oserie de enzime, Dintre acestea, cea mai importantăeste invertaza, produsă de glandele faringiene şicare soindează zaharoza în zaharurile simple, glucozaşi fructoza. Cantitate a mare de enzime adăugateduce la o diluare sensibilă a nectarului din guşa,albinelor (P a r k, 1932). Cantitatea de enzime adău-'gată, deci diluţia conţinutului guşeieste mai marecu cît hrana este mai concentrată şi cu cît staţio-narea ei în guşa albinelor culegătoare este maiîndelungată. .In interiorul stupului asupra nectarului adus în-

cepe o acţiune inversă diluării, respectiv concen-trarea acestuia prin eliminarea apei de prisos. Rea-lizarea acestui proces este asigurat de către albineastfel:

,1

1~lil1

1111

30

prin îrnprăştirea nectarului pe o suprafaţăIII/u"e de faguri (celulele fiind umplute iniţial doaritn-:300f0) , asociată cu ventilarea permanentă a stu-pului şi cu mutarea repetată a nectaruluf în alte(~('lllIle ;

~- prin regurgitarea repetată a up'~i picături dehectar din guşă în exterior şi înghiţirea succesivă auecsteia, Cu cît conţinutul in apă al nectarului estemai mare cu atît concentrarea lui se face în timpmat îndelungat, vehicularea lui prin guşă este maideasă şi ca atare şi adosul de enzime este mai bogat.Conţinutul nectarului în enzime face ca procesul

de ~Slnvertire a zaharurilor să continue pe întreagaperioadă în care se realizează concentrare a lui, cîtşi după căpăcirea mierii, după cum rezultă mai jos.

/ TABELUL 3

Continuarea invertirii zaharurilor după căpăcirea mierii(după B r 6 k e r)

Specificaţie I La 2 zile după căpăcire I La 10 zile după 'căpăcire

68,2 77,3Zu.h1l.rinvertit %

12,0 4,4Zaharoză %

18,319,8Apă %

Pentru asigurarea enzimelor ce se adaugă hraneienergetice, albinele au nevoie de proteine, vitamineşi alte substanţe nutritive, întrucît acestea intrăîn structura fermenţilor respectivi. Acest aspectfiind important se va analiza la partea privind hranaproteică.

31

. ."" 1

II

Page 16: Sporirea Productiei de Miere

III!lll!1

[1''Ii

'I!IIIIlliIIII!\

Iii"illIlII

~""JI~__

r

NECESARUL DE HRANA ENERGETICAPENTRU FAMILIILE DE ALBINE

în literatura de specialitate, cînd este vorba demierea oonsumată de albine pe timp de un an, frec-vent se întîlnesc aprecieri care indică un nivel de80-100 şi' chiar 120 kg miere.Se pare' că lucrurile nu stau întru totul astfel.

Pentru conturarea consumului care considerăm căeste cel mai aproape de adevăr, vom utiliza dateleobţinute de L. Par t i o t (1968) prin metode sta"tistice, privind consumul în timpul iernii. Stabilireaconsumului s-a făcut de cătreP ar ti o t prin cin-tăriri pe o durată de 12 ani, la 40 stupini situatepe o rază de 150 km şi care au cuprins altitudinide la 140-1 000 m. Aceste date au fost coroboratecu experienţele minuţioase făcute de A. W. G are e yprivind consumul pe întreg anul.Redăm mai jos sinteza acestor constatări.

TABELUL~4

Scăderi ale cîntarului de control de la 1 octombrie pînă la 31 martie(după L. Par t i o t)

Stupini sub 300Stupini între Stupini Între300-500 fi 500-1000 fi

fi altitudine altitudine altitudineSpecifica ţie I

1Scăderi 1ScăderiZile Zile Zile 1Scăderizbor greutate zbor greutate zbor greutate

grame grame grame

Media pe 12 ani I 151251 I 5210 I(1951-1963) 53 50 38 14555

- 'i,:;

Rezultă deci că într-o perioadă de 6 luni, co-respunzătoare iernării Iamidiilor de albine,consu-

32

rnulde miere a fost de 4,6-5;2 kg. Durata mai în-clelungată-cu temperaturi scăzutevexistente la alti-Ludinile mai mari a redus numărul zilelor in carelH:l înregistrat zbor al albinelor, ceea ee a determi-nat în consecinţă şi un. consum mai mic.Repartizarea pe luni, a consumului din timpul

Iernii este redată în tabelul 5. .d,,··

TABELUL 5

Consum iunar de la 1 noiembrie la31 martie(grame miere).

Specificaţie[.NOie.m.,' Decem·1 Ianua- [Febrna~I.· "I'Totalbrie brie de rie Mart ie 5 luni

I,

Oi,pă.L. Partiot(mediavpe 12 ani)-sub 300. malt. 210 .'587 660 941 1605 430.3- JDO-500m alt. 505 497" 630 980 18.0.0, 4:4,12- 50.0,-- 100.0m alt. 530 505 617 844 1387 3883

După A. Gareev(exper.v.l an) 650. 725 850 1157, 850 4232

, 'Deşi amplasate geografic la mari distante, consu-murilevconstatate de cei doi autori pe parcursulcelor 5 'luni analizata sînt foarte apropiate.In luna octomnrie cifrele diferă mult (760 g P a r-

t La t şi 3305 g G a re e v) şi sînt determinate decondiţiile de zbor' ale albinelor.Pentru sezonul activconsumurile lunare stabili te

prin experienţele lui G are e v sînt următoarele:aprilie 4 765 g; mai 6 705 g : iunie 9 195 g; iulie12 050g ; august 5725g; septembrie 4240 g.Pe baza datelor de mai sus se poate trage con-

cluzia că o familie de albine consumă pe timp de

33

-:

Page 17: Sporirea Productiei de Miere

--,---,-------'-~--------_._-

Î

un an 50~51 kg miere, din care în perioada de ier-'nare (5 luni) între 3,9 şi 4,4 kg iar în sezonul activ

- (7 luni) cea 46 kg. Un consum apropiat este stabilitşi de alţi cercetători ca W e i p p 1 (1928), Al f o n-sus (1933), J e b s e n (1952), ale căror calcule in-dică valori ouprinse între 40-60 kg miere.Hrana energetică consumată de o familie de al-

bine nu constă numai în cele 50 kg de miere. Fur-nizoare de calorii sînt şi alte elemente conţinute depolen. S:-a arătat astfel că echivalentul caloriilorexistente în grăsimile din polenul consumat sîntegale cu cele pe care le conţin 15 kg de miere. Laacestea se adaugă şi caloriile din zahărul şj amido-nul existente în polen (30-32%) şi care sînt egalecu cele pe care le-ar asigura alte cea 12. kg demiere. In final deci, consumul total de calorif petimp de un an al. unei familii de albine se poate.considera a fi echivalentul a 80 kg .de miere. Fizic;din acestea, mierea ca atare, după .cum s-a arătat,reprezintă 50 kg. : , "Consumul de energie al familiilor de albine este

influenţat de puterea acestora şi de activitatea de-pusă la cules. Familiile, de albine dezvoltate: potacoperi necesarul de hrană energetică arătat' chiarîn anii cu cele mai slabe culesurr, Apariţia unor'perioade' deficitare veste determinată de modul încare apicultorul a făcut departajarea din producţiatotala .a cantităţilor ce reprezintă mierea. marfă.Considerînd că în sezonul activ familiile de al-

.bine îşi vor asigura necesarul de hrană direct dincantităţile de nectar culese, în perioada de iarnăşi primăvară timpurie neexistînd această poşibili-tate, rezerva din stup constituie singura sursă dehrană energetică.

34

t n calcularea rezervei necesare se va avea în ve-rk-rc nu numai perioada de iarnă fără zbor, ci şiInptul că începînd din septembrie pînă la sfîrşitul[unii aprilie certitudinea acoperirii necesarului ooonstituie numai hrana existentă în. stup. Pentruuccst fapt cantitate a de 15 kg trebuie considerată('ti limită minimă a rezervelor ce se constituie pen-tru iernare ..

ADMINISTRAREA ZAHARULUI CA HRANAENERGETICA PENTRU ALBINE

~ .'In practica apicolă a multor ţări din Europa, în

special in acele cu climat mai rece. şi cu resursemici de nectar, înlocuirea mierii in hrana albinelorcu zahăr, constituie o necesitate pentru existenţastupăritului. Apicultorii din aceste zone sint ne-voi-ţi să ia cit mai multă miere de la albine şi săle dea în schimb zahăr, pentru ca astfel să asigurerentabilitatea creşterii albinelor.In ţara noastră problema nu trebuie pusă in acest

Iel, pentru că resursele melifere de regulă pot asi-gura mult mai mult decît necesarul de miere pentruiernarea familiilor. Sînt situaţii însă cînd în urmacalamitării unor cuiesuri, folosirea zahărului pentrutraversare a perioadelor deficitare se pune cu aceeaşistringenţă. De asemenea, folosirea zahărului înhrănirile stimulente pentru dezvoltarea familiilorde albine reprezintă una din măsurile tehnice cumare eficienţă-oPentru aceste considerente şi ca urmare a faptu-

lui că an de an folosirea zahărului în hrana .albine-lor se extinde şi în ţara noastră dorim să reţinem

35

Page 18: Sporirea Productiei de Miere

r

1

"

"

,IIIII

III

atenţia apicultorilor asupra cîtorva aspecte legatede utilizarea lui,Se urmăreşte îndeosebi ,informarea apicultorilor

asupra posibilităţilor de a face mai eficientă utili-zarea zahărului atît ca efect asupra familiilor dealbine (stimularea creşterii puietului, traversareaperioadelor defidtare, completarea rezervelor dehrană), cît şi sub aspectul reducerii timpului şiforţei de muncă necesare pentru administrareahranei. '- Administrarea siropului pentru completarea re-

zervelor de iarnă trebuie făcută imediat după: ulti-mul cules din vară. lIn felul acesta se va intensificadezvoltarea în continuare a familiilor în vedereaiernărli, iair la dispariţia albinelor bătrîne va apărea-generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de 'uzurape care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului.După A. I. MeI n i c iu c (1964), durata vieţii al-

binelor este influenţată în mod direct de cantitateade zahăr prelucrată.Astfel, faţă de albinele carenu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror duratăde, viaţă este considerată )00%, durata vieţii albi-nelor care au prelucrat 3,3 kg sirop/leg albină a fostde, 84% iar a celor care au prelucrat 7,5 kg sirop/kg.albină a fost de numai 75%.De asemenea, apicultorul trebuie sa ,ţină seama

de faptul că administrarea unor cantităţi mari desirop, care trebuie depozitate în scurt timp, ducela depăşirea capacităţii privind activitatea glandu-Iară a albinelor si ca atare adaosul de enzime vafi necorespunzător. In această situaţie rezerveleres-pective Vor fi depozitate fără ca procesul de inver-tire să ·fi~ realizat la nivelul corespunzător;' faptce va duce la cristalizarea hranei în celule, Cu odublă influenţă negativă. Pe de o parte albinele

36

Vor arunca cristalele din celule, ceea ce reprezintăconsumarea inutilă a zahărului, pe de altă partepl'i n hrănirea cu lichidul intercristalin albinele selmbolnăvesc de diaree, putîndu-se înregistra astfelrhiar pierderea familiilor. Este de aceea indicat candministrarea hranei pentru completarea rezervelorfiii se facă într-un timp mai îndelungat şi în can-tiLăţiponderate, asigurîndu-se astfel o foarte bunăprelucrare vşi în paralel obtinîndu-se şi un efectde stimulare mai îndelungat.- Adminlsrrarea siropulul În hrănirrle stimulente

~ste deosebit de eficientă pentru dezvoltarea fami-lii'Jbr de albine. Apicultorul trebuie să obţină însă'efectul maxim cu o cît mai mică cheltuială de timp.Redăm în tabelul 6 eficienţahrănirii stimulente

cu zahăr în perioada de pregătire a familiilor pen-tru iernat, în funcţie de numărul,/porţiilor admi-nistrate.

TABELUL 6

Eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada'17 iulie - 6 august

(După M., Gro:misz, 1961)

SpecificaţiePorţii administrate I Puiet!a

1. 14.08. dm'

Număr ,Cantitate!

Porţii mici (0,3 1 zilnic)Porţii mari (2 1 'la 5 zile]Nestimulat (martor)

63,360,625,5

201

0,32,0

Reiese clar importanţa hrănirii stimulente prinpuietul crescut în plus, dar pentru apicultor nueste lipsit de importanţă nici faptul dacă acest plusde puiet l-a realizat prin -4 sau prin 20 de hrăniri.

37

Page 19: Sporirea Productiei de Miere

(

Prepararea şi administrarea· zahărului. In modobişnuit, în ţara noastră administrarea zahărului cahrană a albinelor se face prin transformarea lui însirop utilizînd sau nu fierberea, prin pregătirea subformă de pastă sau cumpărînd sortimentele produsede combinatul apicol al A.C.A., respectiv şerbetulşi zahărul candi. _

Se pare că pentru hrănirile stimulente adminis-trarea siropului :de zahăr cu ajutorul hrănitoarelorfolosite la noi nu este unul dintre cele mai nime-rite procedee, din următoarele motive:. - nu se poate ..administra în timpul iernii;.- în primăvară datorită perioadelor reci albinele

de multe ori nu folosesc conţinutul hrănitoarelor ;- se îneacă multe albine, fapt ce duce la acce-

lerarea fermentării siropului ;- hrănirea cu doze mici reclamă administrarea

zilnică a siropului cu un consum enorm de forţăde muncă;

- facilitează în cea mai mare măsură impurifi-carea mierii cu zahăr s , prima tendinţă a albinelorfiind de a depune siropul in faguri în procesul deprelucrare şi" nu a-l utiliza direct din hrănitorpentru nevoile organismului., Iată pentru ce în ultimul timp apicultor ii cu ex-perienţă folosesc pentru hrănirile stimulente depri-măvară numai turte de şerbet sau zahăr candi, aşe-zate -direct peste rame deasupra cuibului. Folosireaşerbetului este recomandată pentru hrănirile sti-mulente în tot cursul anului, în perioadele cînd seimpun ca necesare aceste hrăniri. Astfel de hrăniristimulează familia timp mai indelungat reducind '"poluarea mierii, şerbetul fiind consumat direct decătre albine fără a-l depune în faguri.

38

Pentru completarea rezervelor de hrană in pe-rioada de sfîrşit vară-toamnă se impune însă utili-zarea siropului. Pentru prelungirea efectului stimu-lator în creşterea puietului administrarea în dozemici reclamă multă muncă. Administrarea unor dozemari pe lîngă pierderea efectului stimulator poateduce şi la pierderi prin invertirea incompletă. azahărului.

Pentru aceasta prezentăm unele procedee privindadministrarea zahărului care cîştigă teren În prac-tica apicolă din multe ţări, tocmai pentru că asi-gură un _efect îndelungat de stimulare cu consumminim de forţă de muncă, evitînd în mai mare mă-sură impurificarea mierii.

a) Hrănirea albinelor cu sirop fără a fi nevoiede a se dizolva mai înainte zahărul constituie unprocedeu foarte mult apreciat în ultimul timp înunele ţări. Ideea aparţine cercetătorului apicol nor-vegian R. L u n d e r (1958) şi constă în scurgereaapei prin masa de zahăr şi dizolvarea acestuia directîn hrăni tor. Procedeul este foarte simplu: într-ocutie de tablă se pune în părţi egale zahăr pestecare se toarnă apă, apoi hrănitorul se acoperă cuun capac cu închidere etanşă dar prevăzut cu nişteorificii sau o porţiune mică cf~ sită deasă şi se în-toarce. Zahărul se lasă la fund iar apa umecteazăîntreaga masă de zahăr, formînd în permanenţă .lanivelul capacului de jos o peliculă cu sirop. Urmaretensiunii superficialea peliculei de sirop, acesta mise scurge liber, fiind folosit prin sugere de cătrealbine. '

In figura 1 este prezentat un astfel de hrănitor.Vasul poate avea forma şi capacitatea dorită deapicultor. Recomandăm celor care vor încerca acestprocedeu, utilizarea unui vas de 81 în care se pot

39

,:,;,fţ,-.y:,,'

Page 20: Sporirea Productiei de Miere

,,'il;!

li'lIII!III

II~IIIij1ii!

Iii\iill

G)

a, bc

880d. e f

Fig. 1 - Hrănitor cu dizolvarea zahărului în interior:a - vasul hrănitor ; b - hrănitorul umplut cu zahăr şi apă ; C - hrănitorulamplasat pe jgheabul de hrănire- prin urdiniş j d - capac cu plasă de sîrmă;

e :- capac cu orificii perforate j f - şubărul doza tor de hrană

pune deodată 5 kg zahăr şi 6 1 apă. Capacul poatefi prevăzut pe o porţiune cu sită cu 28 fire pecm (fig. 1 d) însă considerăm mai simplă creareaunor orificii prin directa perforare a tablei capa-cului (fig. 1 e). De asemenea, pentru dozarea can-tităţii de sirop ce urmează a fi consumat într-unanumit timp este indicat ca acest capac să fie pre-văzut cu un şubăr cu ajutorul căruia să se reglezeconsumul, făcînd accesibil pentru albine un numărmai mic. sau mai mare de orificii (fig. 1 f).

40

Procedeul respectiv însumează o serie de avan-taje, dintre care principale sînt următoarele:

- Se elimină timpul necesar dizolvării zahăruluiprecum şi o mare parte din cel folosit pentru ad-ministrare. Umplerea hrănitoarelor se poate face înafara stupului pentru un mare număr de familii,după care administrarea constă din întoarcerea şiplasarea vasului în stup.

- Asigură o excelentă stimulare, aceasta făcîn-du-se în mod continuu şi pe o durată îndelungatăde timp cu un minim de cheltuieli de forţă demuncă.

- Se asigura o bună prelucrare a siropului prinpreluarea continuă dar în cantităţi mici.

- Hrănirile se pot face uşor la orice oră din zifără a se declanşa Iurtişagul.

- Asigură o maximă igienă a hrănirii, evitîndu-seînnecarea albinelor sau alte impurificări ale hraneicare ar determina fermentarea rapidă a siropului.

b) Folosirea pungtlor de plastic pentru adminis-trarea hranelide întreţinere şi stimulare. după me-toda propusă de M. K. D o u Il şi R. A. W i n n(1970), este foarte avantajoasă devenind o practicăstandard în apieultura industrială australiană. Prin-cipiul procedeului reiese însăşi din- enuntarea lui.După turnarea siropului în pungile de polietilenă de0,05 mm grosime (mai subţiri sau mai groase, înfuncţie de cantitatea de sirop), acestea se leagă etanşşi se pun pe ramele cuibului. Pe suprafaţa superi-oară a pungilor se fac nişte orificii mici cu ajutorulunui ac. Numărul orificiilor depinde de cantitate ade hrană ce trebuie să o primească în timp. In ge-neral 5-6 orificii sînt suficiente în hrănirea stimu-lentă, o pungă de 5 kg putînd asigura stimulareape o perioadă de 5-6 săptămîni. 'Inainte de legare

~

41

Page 21: Sporirea Productiei de Miere

trebuie eliminat aerul de deasupra hranei. Elimina-rea aerului este foarte importantă deoarece prezenţalui face ca pelicula de plastic să nu adere la siropfăcînd astfel impasibilă hrănirea. De aceeaşi impar-tanţă este "faptul ca umplerea pungilor să nu sefacă la volumul maxim, pentru că în acest caz, ur-mare presiunii formate datorită greutăţii siropului,acesta ar ieşi farţat afară prin orificiile făcute.Cu alte cuvinte, deşi legate imediat lîngă extre-

mitatea deschisă, pungile totuşi nu trebuie să fiepline cu sirop dar nici să nu existe aer în ele. Acestlucru se poate realiza prin umplere a pungilor dupăce în prealabil au fast plasate într-un vas cilindric .cu diametrul mai mic decît cel al pungii (fig. 2 b) şilegarea Iar imediat deasupra sirop-ului. Utilizarea'unei cleme confecţianate din sîrmă elastică facili-tează aducerea punctului de legare în imediata apro-piere a siropului, permiţînd legarea fără a lăsa aerin interior (fig. 2c). Este neîndoielnic însă efectulpe care l-ar avea confectionarea unar cleme cu caresă se facă însăşi închiderea pungilar, de cîte arieste nevoie sau livrarea de către a întreprinderespecializată a unor pungi faarte ieftine dar prevă-zute cu sistem de închidere (dep, legătură din' plas-tic etc.).Procedeul prezentat, cu excepţia diluării zahăru-

lui, prezintă în totalitate avantajele descrise la me-toda anterioară.Nu putem trece mai departe fără a sublinia încă

a dată excepţionalele atribute ale celor două: proce-dee amintite, referitaare la administrarea hranei sti- .mulente în doze zilnice mici dar cu consumextrenr"de redus de muncă, precum şi la completarea rezer- "',velar de hrană cu asigurarea însă a unei foarte buneprelucrări, a zahărului, în paralel cu imprimarea

11

111

"III

Illi

III

lill

ilil 42

~-----

a

Vas cilindriccu diametru!'f!1ai mic'

--.JJ.--Llema strînsş

b cFig. 2 - Punga hrănitor ;

Il - amplasarea pungii cu sirop pe ramele cuibului; b - umplerea cu siropa pungii; o - aducerea punctului de legare Ia nivelul siropului cu ajutorul

clemei-inel

efectului de stimulare pe o perioadă mai îndelun-gată. Considerăm că reprezintă procedee esenţialeîn procesul tehnologic specific creşterii industrialea albinelor.

43

Page 22: Sporirea Productiei de Miere

°--""""""1,a,t------- --_._----

c) Hrănirea albinelor cu zahăr uscat după proce-deul propus de R. J o r dan urmăreşte menţine-rea activităţii de creştere a puietului, dar şi trece-rea peste intervale din sezonul activ cînd lipseştehrana în natură. Procedeul acesta este, de aseme-nea, extrem de simplu şi se referă la punerea uneicantităţi de cea 1 kg zahăr tos (fin cristalizat)într-uri hrănitor confecţionat dintr-o ramă obişnuităde cuib. O astfel de ramă se închide lateral cu pla-caj, lăsînd pe una din părţi, pe toată lungimea ra-mei, un acces de 4 cm înălţime pentru umplere şicirculaţia albinelor. După T. 1ac h i m o v i c z(1965) albinele nu recurg la zahărul uscat decît înlipsa surselor naturale de cules, exact deci în peri-oada cînd este necesară completarea hranei. Astfelîn timp de 10 săptămîni consumul a fost de 2 kgzahăr pe familie la o stupină stabilă care a realizatîn această perioadă 11 kg miere marfă pe familieşi de 1 kg/familie la o stupină transportată în pas-toral şi de la care s-au obţinut 26 kg miere marfăpe familie. '-Trecerea unei mici cantităţi de zahăr în mierepe timpul culesului nu poate fi impiedicată daraceasta reprezintă cea 3% din zahărul consumat,fiind deci întru totul fără importanţă în privinţacaiităţii mierii.

ADĂUGAREA ACIZILOR îN HRĂNIREA CU ZAHĂR A ALBINELOR

Printre recomandările tehnice privind creştereaalbinelor unele se referă la adăugarea diferiţiloracizi în siropul de zahăr. In paralel alţi autori con-testă utilitatea acestui adaos.In general, acidularea hranei se face cu ajutorul

acizilor citric, lactic, ascorbic, tartric şi acetic încantitate de 1-3 g/kg sirop.

44

Una din justificările privind recomandarea acidu-16rii hranei din zahăr se bazează pe presupunerea('1.'\ prin apropierea acidităţii siropului de cea a mie-rii se uşurează invertirea de către albine şi se pre-vine epuizarea bagaj ului enzimatic al acestora, Sub»cest aspect însă nu se justifică utilizarea acizilor.Încă din anul 1921, Zar i n a demonstrat că prinadăugarea a: 0,30/0 acid citric la siropul de zahăr seIrînează procesul de invertire. Aceleaşi concluzii re-zultă din experienţele lui K. D r ee r (1972). Ast-;fel siropul acidulat pînă la un pH de 4,5, după pre-lucrarea lui de către 'albine. a avut un conţinutmult mai mare de zaharoză (28,9010)decît siropul cuun pH de 5,5. După cum se ştie. seereţia glandularăpe care o adaugă albinele în timpul prelucrării si-ropului are o reacţie acidă şi. de asemenea, este cu-noscut că ele aduc hrana pînă la un anumit gradde aciditate. Ori, în cazul zahărului, cu cît este mai. acidulat siropul cu atît adaosul de secreţie acidăzlandulară respectiv fermenţi este mai mic. Aceastaeste explicaţia invertirii incomplete a zaharurilordin siropul acidifiat.lIn ultimul timp adăugarea de acizi în- hrană seface pe considerentul că mediul acid reduce şi chiarîmpiedică complet dezvoltarea septicemiilor la al-bine, a Infecţiilor mixte, inclusiv nozemoza. Faptulcă în mediul acid dezvoltarea agenţilor patogeni sereduce este confirmat de cercetători, dar după cums-a văzut, adaosul de 0,1-0,3010 acizi la siropul dezahăr nu va mări additatea mierii întrucît albinelevor adăuga numai diferenţa de secreţie glandularăacidă necesară pentru a imprima hranei aciditateaspecifică.

45

Page 23: Sporirea Productiei de Miere

Rezultă deci că adăugarea de acizi în siropul careurmează a deveni hrana pentru iernare nu este in-dicată.

Se poate utiliza adaosul de-acizi în siropul ce seadministrează ca hrană ţstimulentă şi care în modnormal va fi consumat Imediat de albine.

Adaosul de acizi, pentru a crea în intestinul albi-nelor aciditatea optimă în cazul hrănirii cu substanţedulci alcaline, se poate face în apa din adăpător.Observaţiile făcute de F. Milo t a (1969) remarcăfaptul că albinele refuză apa normală dacă alăturiexistă apă cu acid citric.

ARANJAREA !IN CUIBUL ALBINELORA PROVIZIILOR DE HRANĂ ENERGETICA

Existenţa mierii în stup nu este suficientă pen-tru a asigura vieţuirea albinelor şi dezvoltarea fami-liilor. Rezervele de miere trebuie astfel aranjateîncît albinele din ghem să aibă suficientă hrană pînăîn primăvară.

'IIIii

iil1,

46

ARANJAREA PROVIZIJLOR DE MIERE PENTRU IERNARE LA STUPIIORIZONTALI ŞI VERTICALI cu DOUĂ CORPURI SAU MAGAZINE

Orînduirea fagurilor cu hrană- trebuie să se facăşi la aceste sisteme de stup ţinînd cont de princi-piile biologice de activitate pe verticală a familieide albine. Aceasta cu atit mai mult cu cît se cu-noaşte că în timpul iernii albinele constituite înghem nu se deplasează pe fagurii laterali. Fiecarezonă a ghemului se deplasează numai în' cadrul spa-ţiului delimitat între doi faguri alăturati.

Logic este deci, că orînduire a cea mai bună esteca fiecare ramă cu albine din cuib să aibă depozi-tate rezerve de hrană pe toată înălţimea fagurelui

~.:7

~nn t::=1:=

'-

Proviziimiere

baFig, 3 - Aranjarea proviziilor de hrană pentru iernare la stupii

orizontali şi verticali cu două corpuri sau magazine:a - aranjarea corespunzătoare; b - aranjarea necorespunzătoare

respectiv, conform fig. 3 a. Concentrarea hranei înIagurii ce vor constitui cuibul se face din momentulîn care activitatea albinelor se reduce. Astfel, pemăsura strîmtorării cuibului, Iagurii cu rezerve maimici de miere se descăpăcesc şi se plasează după dia-fragmă, pentru transferarea mierii în interiorul cui-bului. Odată cu încetarea activităţii şi eliberareafagurilor centrali de puiet, aceştia se scot şi în locullor se introduc faguri plini cu rezerve, pregătiţidin timp şi păstraţi la marginea cuibului. Lucrareatrebuie executată într-o zi călduroasă şi cu foartemare atenţie.

O parte din stupari însă, lasă cuibul în formarămasă după activitatea familiei, caz în care o bunăparte a fagurilor centrali în care se creşte puietrămîne goală odată cu eclozionarea acestuia. Re-zervele mari de hrană în acest caz sînt plasate late-ral cuibului, ca în figura 3 b. Astfel de aranjarea cuibului, oricît de comodă ar fi pentru stupar, nupoate fi considerată ca satisfăcătoare. Aceasta pen-tru că exact spaţiile în care se află cele mai multealbine sint asigurate cu cea mai mică cantitate de

47

Page 24: Sporirea Productiei de Miere

miere. Şi nu rareori o parte sau chiar întreagapopulaţie piere deşi rezerve de hrană există pefagurii laterali.Chiar şi în condiţiile cînd nu s-au pregătit pro-

viziile de hrană din timp apicultorul poate inter-veni pentru o organizare mai judicioasă a-cuibu-rilor. In acest caz, după încetairea activităţii fami-liilor, fagurii din' cuib care conţin cea mai marecantitan, de miere se aşază central iar spre mar-gini fagurii cu cantităţi descrescînde de miere.In orice mod ar fi aranjaţi, nu vor fi lăsaţi în

cuib decît fagurii cu cel puţin 1,5 kg miere.In unele lucrări de apicultură se mai recomandă

aranjarea bilaterală a proviziilor de hrană cît şi,cea unilaterală. Aceste. soluţii de aranjare a rezer-velor, pe lîngă faptul că sînt inferioare aranjăriicentrale descrise, contravin însăşi modului în care ,.se desfăşoară activitatea albinelor, fapt pentru caretrebuie excluse din tehnica apicolă.

!I~~~I.~~~~!'Im~goi

IIImlS eJ ltî

~ h

IUl Faguricu tnierePuiet tÎnăr

PuietcăpăcitFaguri cumiere

c:::.

111111~~

:':~ii ~ ~ :.~:: • ! ~llil:ll':~ "'.: . "i ~:

. 't·,

Rezervemiere'

Fig. 4 - Aranjarea hranei deiernare la stupii multietajaţicînd pregătirea rezervelor seface în fagurii laterali din cele

două corpuri:a - situaţia după ul timul cules; b -situaţia după completarea rezervelorde hrană; c -. situaţia după aranjarea

rezervelor în corpul de sus

IlilllARANJAREA REZERVELOR DE HRANĂ IN STUPII MULTIETAJAŢI

Dintre toate tipurile de stup cele mai bune con-diţii în aranjarea rezervelor de hrană le, oferăstupul multietajat.Ţinînd seama de cantitatea rezervelor de hrană

necesare, de faptul că aceste rezerve trebuie să seafle în partea de sus a cuibului, aranjarea core-spunzătoare a acestora în vederea iernării va fi unasingură şi anume cea prezentată în figurile 4 cşi 5 c. Felul în care S2 va reuşi acest lucru depindede modul CUm se Vor pregăti rezervele de hrană.Pregătirea rezervelor de hr,ană în fagurii lateral]

din amîndouă corpurile permite şi aplicarea proce-deului tehnic de inversare a corpurilor în vederea

Ghemui deier ner e

l5 " 2'"c

intensificării creşterii puietului. Reclamă în schimbla organizareacuibului manipularea ramelor.Astfel, după ultimul cules principal; puietulest.e

repartizat în zona centrală a celor două corpuri; .iarfaguriî cu hrană de o parte şi de alta .a puietului(fig. 4 a). La .culesur-ile următoare de mică inten-sitate sau în perioada hrănirilor de completare (caretrebuie să fie cît mai îndelungată) se va continua

II~III

'1

l'1,1

11

Iii48

49

,I~ji

Page 25: Sporirea Productiei de Miere

inversarea corpurilor, rezervele de hrană fiind de-pozitate de către albine în fagurii .laterali,După ultima inversare a corpurilor (fig. 4 b) fa-

gurii oentralidin corpul de jos vor fi ocupaţi cupuiet în majoritate căpăcit, iar în Iagurti -centralidin corpul ,'g:e,sus va activa matca şi va existapuiet de diferite vîrste. Din acest moment nu sevor mai inversa corpurile iar după un timp puietuldin corpul inferior va ecloziona. Matca nu va coborîpentru a depune ouă în corpul de jos. Acum estemomentul aranjării fagurilor cu miere prin manipu-larea ramelor. Astfel toţi fagurii cu provizii dehrană se Vor plasa în corpul de sus, iar matca cufagurii cu puiet în zona centrală a corpului de jos.Creşterea puietului pînă la încetarea definitivă aouatului va continua în corpul de jos, unde existăşi fagurii eliberaţi anterior prin eclozionarea puie-tului vîrstnic, în corpul de sus toţi fagurii fiindblocaţi cu miere: La venirea timpului rece, ghemulse va forma. în corpul. de jos, avînd deasupra pro-vizii îmbelşugate de hrană, ceea ce va asigura oexcelentă iernare (fig. 4 c).

Pregătirea hranei în corpul de sus, cînd se facela familiile ce ocupă două corpuri, excluda inversa-rea acestora. Astfel, după ultirnul rcules, în ambelecorpuri vom avea şi puiet şi provizii de hrană(fig. 5 a). Inainte de a incepe asigurarea rezervelor,fie prin hrăniri,fie prin folosirea resurselor denectar' de mai mică intensitate sau prin ambelemijloace, se mută în corpul de sus fag'urii cu ceamai mare cantitate de rniere şi cu puiet căpăcit,Puietul tînăr, matca şi fagurii goi se trec în corpulinferior (fig. 5 b). Pînă la eclozionarea puietuluicăpăcit din corpul de sus, fagurii parţial umpluţicu miere vor fi completaţi menţinînd acest corp

50

111111 ~~m~Mr"d'"Puiet tÎnărprOVIZII ŞIeventual

. . puiet căpăcit

~1I111Puiet căpăcÎt ~1I11~mNi,,,m,,

.a b

Fig. 5 - Aranjarea hraneipentru iernare în stupii multi-etajaţi cînd pregătirea rezervei

, se face in corpul de sus, creşte-rea puietului realizindu-se în-

tr-un singur corp:a _ situaţia după ultimul cules; b -r-situaţia înaintea completării rezervei;c - situaţia la formarea ghemului de

iernare

Ghemui deierna,re"""mm

'~'1: .; . .~ \'. ~ \ :1

\ : Luuu""

Proviziide miere

~,.:

~ \..

c

blocat. La ec1ozionarea puietului căpăcit, prezenţa .nectarului sau a siropului va determina umplere aimediată a celulelor cu miere, ceea ce va determinacontinuarea depunerii de către matcă a ouălorîncorpul inferior, unde de altfel se va forma şi ghe-mul de iernare (fig. 5 c). Bineînţeles că soluţiileprezentate sînt orientative, în practică stuparii pu-tînd utiliza diverse alte moduri de pregătire a re-. zervelor de hrană, utilizînd două, trei sau maimulte corpuri. în orice variantă însă finalul trebuiesă se concretizeze în asigurarea a cel puţin 7-8

51

Page 26: Sporirea Productiei de Miere

\t

rame cu hrană- aranjate deasupra ghemului· deiernare.

CERINŢELE DE PROTEINE ALE ALBINELOR

Denumirea de proteină previne din cuvîntul gre-cesc "protos",<'care înseamnă primul. Intr-adevăr,proteinele ocupă primul loc ca importanţă pentruorganism, pentru că :

a) din punct de vedere biologic, proteinele repre-zintă substanta principală a celulei vii. Proteinelestau la baza procesului de formare a organismelornoi, de creştere a acestora.

b) din punct de vedere fiziologic, proteinele par-ticipă la majoritatea proceselor din organism princare se manifestă viaţa, ele fiind prezente în en-zime, hormoni şi alte substanţe cu rol funcţional.

Proteinele cuprind mai multe grupe de substanţece se deosebesc prin structură şi proprietăţi.

Elementul de bază din compoziţia proteineloreste' azotul (simbol chimic = N). Determinarea azo-tului stă Iabaza-calculării conţinutului de proteină.In multe lucrări şi reviste apicolc exprimarea con-ţinutului in proteină se face numai prin indicareanivelului azotului. .

Pentru a putea calcula proteina corespunzătoare,amintim' că. la 1 g de N 'corespund 6,25 g pro-teine. Ctfra 6,25 a fost adoptată ca factor standardde convertire în proteină a N rezultat la anal izachimică, deşi pentru unele produse coeficientul detransformare are abateri faţă de factorul standard.

METABOLISMUL PROTEINELOR IN CORPULl\.LBINEI

Principalele reacţii biochimice care se desfăşoarăîn corpul albinei sînt descompunerea şi resinteti-

52

zarea proteinelor şi a aminoacizilor. !V1;;lÎ întîi .areJoc cu ajutorul enzimelor descompunerea proteine-lor în aminoacizi. Asupra aminoadzilor acţioneazăalte enzime denumite decarboxilaze şi ..dezaminaze,care separă .din structura amino8.cizilor· grupareacare conţine N, denumităamină. ... .

Aceste grupări amine sub actiunea unor alte en-zime, transaminaze, pot fi transforrnate într-unaminoaoid nou. Aminoacizii rezultaţi în urma des-compunerii proteinelor străbat mucoasa' intestinală,pătrund în circuitul hemolimfei şiajung la celulelecorpului sau ale glandelor. secretoare, unde sînt re;-sintetizaţi -sub formă de proteine specifice organis-muhrialbinei. O parte din aminoacizi sînt transmişicu hrana, Iarvelor şi mătcii.

Aminoacizii formaţi în organismul albinei repre-zintă grupul acelor aminoacizi care pot fi sinteti-zaţi de către aceasta şi ca atare pot să lipseascădin hrană, fiind sub acest aspect ami-rioacizi nee-senţiali.

Din cei cea 100 aminoacizi naturali existenţi,după De G r o o t pentru albine (ca şi pentrurestul insectelor) sînt esenţiali 10 aminoacizi: ar-ginina, histidina, leueina, izoleucina, lizina , metio-nina, fenilalanina, treonina, triptofanul şi vaUna.

Cu excepţia argininei, ceilalţi nouă sînt exactaminoacizii stabiliţi de W. C. Ros e ca fiindesenţiali pentru animalele domestice.

Este necesar ca aminoacizi! esenţiali (adică ceicare nu pot fi sintetizaţi de organismul albinei) săse găsească în hrană, deoarece monoproteinele pelîngă rolul lor general, arătat anterior, au şi uneleacţiuni specifice, dintre care menţionăm:

53

Page 27: Sporirea Productiei de Miere

-metionina; prin reglarea metabolismului pro-teineloreste importantă în creştere, dar intervineşi în metabolismul lipidelor, cu. deosebită impor-tanţăîn formarea corpului gras, precum şi în deto-xizarea substanţelor toxice ;

- triptoţanut pe lîngă rolul pe care îl are înmetabolismul proteinelor, mai este necesar în func-ţia de reproducţie, în sinteza acidului nicotinic (vi-tamina B5). Se pare că reprezintă baza constituiriiproteinelor în special din hrana larvară şi are deasemerrea'o anumită însemnătate pentru pigmenta-rea albinef ;

"- histidinaeste necesară mai ales în jcreştere,dar totodată prin decarboxilare e transformată înhistamină, componentă a veninului albinei (D eG'r o ot) ;

;......"..leucina şiizoleucina constituie baza formăriiproteinei din hemolimfă şi reglează echilibrul func-ţional al glandelor cu secreţie internă. Totodată, Îm-preună cu valina au un rol în procesul' de trans-formare a larved in nimfă (L. Hol a). Vallna maieste necesară în activitatea sistemului nervos.

- Cistina şi tirozina au rol specific în formareacuticulei de cheratină a albinei.

UTILIZAREA PROTEINELORDE CATRE ALBINE·

CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA PUIETULUI

Hrana larvară este foarte bogată în proteină şiconţine toţi amlnoacizli necesari formării celule-lor noi.

54

Pentru dezvoltarea unei larve sîhtnecesare 4pînă la 6 mg azot (Alfonsus 1933, Haydak1949). Aceasta înseamnă că pentru obţinerea uneialbine pînă la ieşirea ei din celulă sînt necesare25-37 mg proteină, respectiv de la 125 ma la185 mg polen. Pentru creşterea 3,,,10000 albine(1 kg) sînt necesare în medie cea 1,5 kg polen.

Proteinele necesare dezvoltării larvelor sînt asi-gurate din hrana consumată de albinele doici. Cîndacestea nu ingeră necesarul de proteină sînt obli-gate să folosească rezervele de proteine din pro-priul lor organism. In acest caz, cantitatea de azotfolosită pentru creşterea unei larve este de numai3,1 mg (H a y d ci k 1935, Bea ura ing 1961).Larvele deşf nu beneficiază de hrană suficientă sedezvoltă pînă la indivizi adulţi însă într-un nu-măr limitat în funcţie de rezervele de proteină dinorganismul albinelor doici.

Nivelul creşterii puietului in prezenţa şi absenţaproteinelor din hrană, după R. Bea ura ing(1961) este următorul:

Hrănirea albinelor timp de 58 zile, incepind 'dinluna februarie, cu:

Nr. de albine crescute

Miere fără proteineMiere + polen

575'. 8600

Faptul că prezenţa polenului sporeşte cu aproape15 ori eantitatea de puiet crescut nu necesită argu-mentări in plus privind importanţa proteinelor pen-tru dezvoltarea familiilor de albine. La aceastatrebuie arătat Însă că prelungirea perioadei+dehrănire fără proteine ar duce la situaţia ca albi-nele să nu mai fie capabile de a creşte puiet:;;\Yj;

55·

==-.,.,.-,....

1--

Page 28: Sporirea Productiei de Miere

I

1':

1,

I!

iiIIII

Trebuie să subliniem totuşi ca" deosebit de im- (portant faptul că neasigurarea necesarului de pro-teină imprimă o influenţă nefavorabilă asupra fa-miliei de albine sub 3 aspecte :.

a) creşterea unui număr foarte redus de albinenoi şi pe un timp limitat, fapt care nu asigură dez-voltarea dorită' a familiei;

b) creşterea puietului, făcîndu-se pe seama pro-teinelor din corpul albinelor existente, duce la pier-deri în greutate a acestora şi la 'scăderea 'Conţinutu-lui de azot din organismul lor, ceea ce înseamnădebilitarea albinelor respective, uzura lor, respectivscurtarea considerabilă a vieţii ;

c) albinele tinere care eclozionează în lipsă depolen au mai puţin azot (proteină) în corp cu pînăla 190/0 şi cu 62010mai puţină tiamină (vitamina B1)decît cele eclozionate în mod normal (H a y d a k1937, 1954). In astfel de condiţii capacitatea acestoralbine de a creşte la rîndul lor puiet este extrem deredusă.

Este lesne de stabilit de orice apicultor, ce' sepoate întîmpla în primăvară, pînă la apariţia po-lenului în natură, la familiile fără rezerve de păs-tură in cuib: albine noi se cresc într-un număr.foarte mic, albinele de iernare pier curînd iar celeproaspăt eclozionate pe lîngă faptul că sînt puţinemai au şi o capacitate redusă de creştere a puietu-lui în continuare. În orice caz, nu familiile în ast-fel de situaţie sînt cele care pot realiza recoltelede miere aşteptate de apicultor. ,

In aceeaşi măsură, influenţaneJavorabilă se ma-nifestăîn toamnă, cînd se cresc 'albinele pentru ier-nare cît şi în' toate celelalte perioade din cursulanului cînd proteinele sînt -necesare ipentru menţi-

56

111'reaîn condiţii vitale normale a organismului al-binelor. .

DESAVIRŞIREA DEZVOLTARII ALBINELORECLOZIONATE ..•..:Ca urmare' a consumului de proteine (polen) la

nlbinele proaspăt edozionate, în interval de 5 zile,conţinutul de azot sporeşte cu 93% în cap, cu 76%In abdomen şi cu 37% în torace (H a y d a k 1934).

Aceste acumulări de proteină se datorer ză îngeneral creării rezervei de proteină în corp precumşi ca urmare a dezvoltării glandelor faringiene şiceriere.

_ Glandele jaringiene la albinele eclozionateexistă, dar sînt nedezvoltate. Abia în urma hră-nirii cu proteine acinii glandelor se dezvoltă pînăla dimensiunile norrnale (S o ude k 1927). Dezvol-tarea completă are loc în stadiul de albină doică.

Importanţa hrănirii cu proteine pentru dezvol-tarea glandelor faringiene reiese dar din experi-enţele lui I. E. Per e 1s o n . (1961), deşi a folositca sursă de proteină făina de soia, inferioară cavaloare biologică faţă de polen. '

La hrănirea cu zahăr, glandele faringiene nunumai că nu se dezvoltă, dar înregistrează o redu-cere considerabilă faţă de starea lor în momentuleclozionării albinei. Adaosul de cea 4% proteină(10% făină soia) în hrană asigură dezvoltarea glan-delor faringiene, menţinîndu-le peste nivelul dedezvoltare din momentul eclozionării, pe întreagaperioadă cît s-a administrat proteina în hrană(fig. 6). ' . .

---.,.Glandele' ceriere urmează aceeaşi schemă, caşi glandele faringiene, ajungînd la dezvoltarea de'-

5:1

Page 29: Sporirea Productiei de Miere

10, 20 30Zile de la ectozionere

Fig, 6 - Dezvoltarea glandelor faringiene (prelucrare dupa 1. E.Per el son)

f'

Ili'1

I

:11

,II

JI

li1:11

1'1Iii

i:11,[,

li,1

ill,l

ilIii

1/'':1,il

'10

/' ....••.•, / <, Z~h~r..l0 '/o'\ / <, faina sote'" .e' V-'/ -----O

( •••. Nivel de dezvoltare la eclozionere: .•• _

605040302010

700908070605040302010

o

plină numai dacă albinele în primele zile de viaţăs-au hrănit din abundenţă cu polen.

ACTIVITATEA GLANDELOR SECRETOARE

Consumul de proteină de către albine din primasăptămînă continuă pînă aproape de sfirşitulvieţii.Acest consum, pe lîngă alte necesităţi biologice (re'-"facere ţesuturi, longevitate (etc.), asigură activitateaglandelor şi organelor cu rol secretor :

58

~

- glandele hipofaringiene care produc hranapentru puiet cu compoziţia uşor diferită în funcţiedo vîrsta acestuia, precum şi enzimele necesarepentru prelucrarea nectarului şi zaharului (inver-taza şi diastaza) ;- glandele mandibulare care produc un compo-

hcnt important al hranei destinate mătcilor;- glandele labiale (cerebrale .şi toracice) care se-

cretă proteazele, enzimele necesare digerării şitransformării proteinelor precum şi lipazele, 'en-'râme cu rol în metabolismul lipidelor dar necesareşi la elaborarea cerii.

Proteinele sînt necesare, de asemenea, pentru se-cretareade către pereţii guşii albinelor a inverta-zei, de către pereţii intestinali a tuturor celor treigrupe de enzime necesare digestiei, precum şi Re-cretarea proteazei de către rect.

Privind rolul proteinelor în activitatea secretoarea albinelor trebuie reţinute două· aspecte cu deose-bită, importanţă pentru producţie. ti

a) Dependenta producerii' hrtmei pentru creşte-rea puietului, de aportul de' proteină din hranaalbinelor, aspect-despre care s-a vorbit anterior. Inplus, trebuie arătat că atunci cînd albinele vîrstnice

, sînt obligate să crească puiet, consumul de proteinămenţine glandele hipofaringiene pe deplin activepentru producerea de lăptişor pînă la vîrsta de 75-R3 zile (Haydak1963, Moscovlevici1938).

b) Dependenta adunării nectarului de hrana pro-teică. Producţia de miere a albinelor depinde nunumai de dezvoltarea familiei, de abundenta 'cule-sului, ci şi de capacitatea fiziologică a albinelor "dea folosi culesul.

59

Page 30: Sporirea Productiei de Miere

-: Se ştie că .albinele nu numai că recoltează necta-"rul, dar îl şi prelucrează în miere. In procesul de,prelucrare a nectarului, albinele adaugă în acestasecreţi a glandelor faringiene. C hau vin aratăcă în timpul zborului, albinele culegătoare dilueazănectarul din. guşă prin adăugarea enzimelor, gra-dul de diluţio. crescînd cu durata zborului. Acelaşilucru se întîmplă şi cu siropul de zahăr. In experi-enţele, JuiE. De r te 1 siropul în concentraţie de75010 zahăr a fost diluat pînăla 50%, iar siropul înconcentraţio de 25% zahăr a fost diluat pînă la18010. '.Aportul de proteine în hrana albinelor culegă-

toare determină Intensitatea secreţiei de enzime,care.. la rîndul ei, influenţează cantitatea nectaru-lui adunat. Există o corelaţie strînsă între activi;"tatea enzimatică şi producţia de miere (J e.r e b-k in 1970).- Pe de altă parte, capacitatea de prelucrare anec-tarului în interiorul stupului influenţează in tensi-tatea preluării acestuia de către albinele prelucră-toare, de la albinele culegătoare influenţînd prinaceasta însăşi intensitatea de cules.Capacitatea de prelucrare a nectarului în interio-

rul stupului, în condiţiile asigurării spaţiului ne-cesar de depozitare, este determinată de numărulalbinelor prelucrătoare şi aptitudinea acestora dea secreta o invertază deosebit de activă. Ori şi acestaspect este determinat în cea mai. mare măsurăde consumul de proteine.Faţă de cele de mai sus, rezultă că activitatea

glandelor hipofaringienefie că produc hrană pen-tru 'puiet sau Invertază, depinde de cantitatea deproteină pe care albinele o au ca hrană. ,

60

S'l'AREA BIOLOGICA A ORGANISMULUI ALBINEI

Finalizarea eforturilor depuse de apicultor sereferă la aducerea familiilor de albine la acel ni-vel de dezvoltare care să asigure realizarea scopu-,Jlli pentru care familiile au fost pregătite: IernareIn bune. condiţii, valorificarea superioară' a cule-surilor, obţinerea. diferitelor produse etc.O deosebită importanţă însă în pregătirea fami-

liilor trebuie să se acorde nu numai creşterii albi-nelor sub aspect cantitativ, ci şi caracteristicitorbiologice ale organismului, aspect constînd în fap-tul că tocmai de starea biologică a organismuluialbinelor depinde ritmul privind dezvoltarea maideparte- a familiei', rezistenţa faţă de boli, posibi-litatea de a' trece peste perioadele cu condiţii nefa-vorabile, vitalitatea albinelor, elemente care în fi-nal determină nivelul productiv al familiilor: \Indicele de bază' c~re caracterizează st~rea "biolo-

gică şi fiziologică a organismului albinei îl consti-tuie conţinutul acestuia în proteine, grăsimi şi vita-mine.Spre deosebire de animale, albinele pot să-şi. facă

, in mai mare măsură rezerve' de proteine în orga-nism.Albinele depozitează aproape în exclusivitate re-

zerva de. proteine în "corpul gras", spre deosebirede rezerva de grăsimi care se poate crea în: canti-tăţi mari şi îrr alte părţi ale corpului.. Localizareaproteinelor şi grăsimilor formate în mod naturalla. albinele de toamnă la oare se ştie că pregătireaorganismului pentru iernareconstă tocmai îrracu-mularea rezervelor de, hrană, atestă acest lucru..

.•~lj,,,:(~"':il!f:

6:1

~~

Page 31: Sporirea Productiei de Miere

1::,

1':,Ii,

(

TABELUL 7

Cantitatea proteinelor şi a grăsimilor în corpul albinelor(mg în 10 albine)

(după M. V. J ere b k inşi I. L. S a g u n)

Proteină Grăsimi

Porţi unea din corp.Albine I Albine I % Albine I Albine I %de vară de creştere de vară do creştere

. toamnă' toamnă

Cap 25,3 25,6 101 1,42 2,78 195Torace 99,2 102,3 103 2,09 4,86 232Abdomen 34,2 48,3 141 7,55 10,93 145

IiiWI'!1'1liil

l'II

.Ii.~

illilll'

Aceeaşi localizare a plusului de proteine şi gră-simiare loc şi în .oazul cînd acestea se formeazăîn organismul albinei prin consumarea suplimen-tară a polenului şi păsturii. .Intr-adevăr, corpul gras la o hrănire în exclusi-

vitate cu glucide rămîne subţire şi lipsit de materiihrănitoare. La o hrană abundentă în proteine sedezvoltă în forma unei căptuşeli compusă din maimulte straturi cu un conţinut bogat în proteine,grăsimi şi glicogen (D. W a h l ),Rezultă că la albine, corpul gras acţionează ca

un rezervor in care organismul păstrează exceden-tul de aminoacizi în cazul unei supraalimentaţiiproteice şi la' care apelează extrăgîndu-şi amino-aoizii necesari în .cazul unei subalimentaţii pro-teice. Sub acest aspect corpul gras trebuie conside-rat ca un organ central al metabolismului (U r i c h1961). In aceste condiţii, toate procesele fiziologice.sînt influenţa te de corpul gras, a cărui dezvoltarepoate fi în acelaşi timp indicele principal privind,starea biologică a organismului albinelor.

IillIII

IIIlj

""ILI

,IIiIIII

li

~

I62

Intre dezvoltarea corpului gras şi: durata vieţiinlbinelor este .o corelaţie sigură (O.W a h 1,1963).Durata vieţii albinelor este determinată de resur-

scle de proteină din hrană (tabelul 8).

TABELUL 8

Durata vieţii 'albinelor ţinute In c~ilvii(I. E. Per e 1s o n , 1961)

HranaDurata vieţii - zile

Medie Maximă

Zahăr (pastă)Zahăr (pastă) + 10% făină soia

25,560,2

59110

Prin folosirea polenului, a cărui proteină are ovaloare biologică superioară făinii de soia, diferenţaprivind durata vieţii albinei este şi mai mare.In 'condiţii naturale, durata vieţii albinelor ~e-

zultă din efectul pozitiv al hrănirii cu proteine pe. de o parte şi influeihţa negativă de istovire ca ur-mare a diferitelor funcţii în care consumul depro-teine este ridicat. Cel mai mare consum de proteinese' efectuează la producerea lăptişorului pentruhrănirea larvelor. La albinele doici, corpul gras ră-

< mîne nedezvbltat,iar viaţa lor se scurtează, directproporţional cu deficitul de proteină din hrană.Considerăm suficiente aspecteleprezentatepentru

a s contura' importanţa hrariei proteice şi sub as-pectul pregătirii biologice a organismului albinelor.Pentru realizarea dezideratelor economice, con-

siderăm că aportul de proteină în, hrana albinelorare o importanţă determinantă în următoareleetape:

\

63

Page 32: Sporirea Productiei de Miere

li!1:lill'i'II a) Creşterea albinelor pentru iernare, In această-

perioadă acumularea rezervelor de hrană constituieo particularitate fiziologică naturală a albinelor.Este adevărat că faţă de alte insecte care trăiescizolat, albinele nu acumulează în organism canti-tăţi de hrană mari, acestea însă sînt de o deosebităimportanţă pentru viaţa familiei.I'i

Il1

TABELUL 9

Modificările albinelor de toamnă (mg la 1 albină)

Gr~':1t~tea făr~. ,.int.estine I Conţinut proteină 1 Conţinut grăsimi

Vara I Toamnaţ % Vara I Toamnal % Vara I Toamna L %,

69,8 175,.41108 ,115,9 117,5 1110'1 1,1 1 1,9 '1173

Nivelul cantitativ al rezervelor se .conturează însăla adevărata importanţă, numai.rtinînd contcă ,,,or-ganismul" care .iernează, în cazul albinelor, este"ghemui", format .din zeci de mii dejalbine, ,,, De modul în care se realizează i pregătirea fizic-logică a albinelor de .toamnă, se obţine:': '- .asigurarea materiale.1o.r~nergetice~Ildo~wne,

CU o .uriaşă putere calorigenă, necesară trecerii pesteperioada de, iarnă; ',' "- reducerea consumului intens .del1rană;· deci

evitarea încărcării .intestinului cu excremente. Acestfapt face posibil ca la începerea creşterii puietuluialbinele să poată consuma cantităţi însemnate deglucide şi proteine pînă la primul zbor de curăţire,ceea ce asigură un ritm ridicat producerii genera-ţiilor noi dealbine ; ,- asigurarea unei vieţi mai îndelungate albinelor •.,

de ternare, fapt ce .evită dezechilibrul biologic. înperioada schimbării albinelor de iarnă CU generaţiile

noi, moment cheie în dezvoltarea famililor înprimăvară.b) Creşterea primelor generaţii de albine primă-

vara timpuriu, Hrănirile cu proteină (polen) primă-vara timpuriu au importanţă deosebită asupracreşterii unei cantităţi mai mari de .puiet de cătrealbinele ieşite din iarnă, asupra reducerii uzuriialbinelor care au iernat şi ca atare prelungirea vieţiilor precum şi asupra caracteristicilor biologice aleorganismului albinelor nou crescute. Acest din urmăaspect este condiţia determinantă privind dezvol-tarea mai departe a familiei în ritm susţinut, pri-vind obţinerea unor albine cu mare vitalitate, In-sistăm asupra faptului că în lipsa proteinelor, creş-terea puietului practic este imposibilă,Greutatea albinelor eclozionate şi conţinutul în

proteine al organismului lor este în legătură di-rectă cu rezervele de polen existente în momentuldepunerii ouălor de către matcă (A. M aur ici o,M, Ha y dak). •Dar şi în prezenţa păsturii, hrănirile suplimen-

tare cu proteine a albinelor imediat după eclozio-narea lor, duc la obţinerea unei mai bune stări bio-logice a organismului lor (tabelul 10),

TABELUL 10

Influenţa hrănirii suplimentare cu polen pr'irnăvara timpuriu(V. A. S t e p a nea n, 1972 - prelucrare)

Specificaţie

nţinut proteine Conţinut grăsimi

g/lO I'~ mg!IO I %bll1e albine

09 100 12,1 100

2 I 111 14,I 113,7

Greutate I Co

mg!IO I %albine

mal

Familii martorFamilii hrănite su-plimentar cu polen

899 1100

920 102,2

nt-- ----

6-4

~;;!J~'~'

\

65

=,

Page 33: Sporirea Productiei de Miere

-- ---_.'--_ ..- _ ..__ ._-.-_.~..-

După cum rezultă din experienţele arătate, hră-nirea suplimentară cu polen a albinelor, primăvaratimpuriu, ajută la dezvoltarea şi acumularea înorganism a elementelor vitale şi în primul rînd pro-teinele şi grăsimiile.Aceasta este chezăşia că albinelecu astfel de[GJrganism'vor asigura vigoarea necesarăfamiliei pentru ,o dezvoltare intensă, pentru o acti-vitate productivă susţinută.

HRANIREA MATCII ŞI' ACŢIVITATEA ACESTEIA

După cunoştinţele mai vechi, hrana mătcii întimpul sezonului activ constă din lăptişor de matcăpe care îl primeşte de la albinele care o înconjoară,iar în perioada de iarnă din miere. Cercetările ulte-rioare au stabilit clar că şi în perioada de iernaremătcile primesc hrană glandulară (lăptişor) de laalbinele lucrătoare şi nu se hrănesc, luînd singuresau primind miere de la albine (N. F o ti, Do bre,C r işa n, 1967). Aceste observaţii au fost confir-mate de analizele cromatograflce asupra conţinu-tului guşilor şi al lumenului ventricular al mătcilorîn curs de iernare, care au indicat prezenţa a 17aminoacizi şi numai urme de glucoză şi fructoză.Hrănirea mătcii cu hrană produsă de albinele

lucrătoare are loc în tot cursul anului. Intensitateaacestei hrăniri este determinată de activitatea deouat a mătcii şi influenţată de aportul de proteinedin hrana albinelor lucrătoare. Pe de altă parte,aportul de proteine din hrana albinelor Iucrătoareinfluenţează intensltatea de hrănire a mătcii, carela rîndul ei, determină activitatea de ouat a acesteia.In acest sens, este edificatoare observaţia lui

S. Sta n ce v (1971) privind dependenţa ovopozi-

66

tării în primăvară de cantitate a de polen existentăîn stup, pe care o redăm mai jos:

Polen existent în stup: 3180 2120 1060 530 265_ emil- faguri 3 2 1 0,5 0,25

e'

începerea ouatului mătcii 10.II 19.II 24.II 2.1I1 7.IIl

Nu este argument mai convingător privind influ-enţa proteinelor asupra creşterii puietului în pri-măvară, decît faptul că dezvoltarea în primăvarăa familiilor începe cu aproape o lună mai devremesau mai tîrziu, in funcţie de cantitatea de polenexistent în stup. Acest fapt trebuie să determineapicultorii ca să cunoască rezervele de păstură dinstupi şi să asigure necesarul prin administrareapolenului sau a înlocuitorilor.Trebuie reţinut, de asemenea, faptul că intensi- •

tatea de ouat, respectiv de creştere a puietului încondiţiile existenţei resurselor de proteină în stup,depinde de intensitatea cu oare albinele lucrătoareconsumă această hrană. Stimularea consumului serealizează prin administrarea suplimentară de polen.Chiar administrarea înlocuitorilor de polen asigurăîntr-o măsură eficientă sporul în dezvoltarea fami-liei de albine primăvara (tabelul 11).Rezultă că stimularea cu hrană proteică a dus

la creşterea în plus, în 20 de zile, cu cea 0,5 kg, iarîn 45 de zile cu cea 0,7 kg albină de fiecare familie.Aceste sporuri sînt importante în mod deosebit înceea ce priveşte dezvoltarea în continuare a fami-liilor.

67

~.... 'l~~,-~.

Page 34: Sporirea Productiei de Miere

l'TABELUL

Eficienţa stimulării cu înlocuitori de polen(S. Stancev, 1971)

-r .. Îna'in te de ad- După administrare la:

ministrare(20. II) 20 zile 45 zile

înlocuitori de poţen

em' I em' I O/, em' Ipuiet % puiet . o puiet %

artor 300 100 3840 100 5600 100rojdie de panificaţie 310 103 4300 112 6.450 115apte 300 100 4850 126 7300 130

Iii

Illi!!,i

Iiii'l1:II:·,1

M

RELAŢIA INTRE CONSUMUL DE GLUCIDEŞI NIVELUL PROTEIC AL JIRANEI

In hrănirea animalelor, se ştie că necesarul deproteine (aminoacizi) stă sub dependenţa valoriienergetice (caloricităţii) hranei. Odată cu creştereavalorii calorice a ratiei este necesar să crească pro-portional şi conţinutul de aminoacizi. De aici rezultăun factor care condiţionează procesul de hrănire,raportul "calorii: proteină".

La hrănirea albinelor acest raport este întrutotul valabil. Astfel hrănirea suplimentară cu zahăr,în prezenţa păsturii, sporeşte brusc conţinutul deproteină din organismul albinelor cu 6%, pe cîndîn lipsa păsturii scade proteina din corpul albinelorcu 4% (M. V. J ere b k i n, 1963). După autorulindicat, în prezenţa păsturii, sporul în proteină al.corpului albinelor, pe părţi componente, este ur-mătorul (tabelul 12):

68

TABE:LVL 12

S;'Ol'ul in proteină al corpului albinelor hrănite cu zahăr şi păstură(după M. V. J ere b k i n)

Porţiunea din corp

Cantitatea de proteine % din greutatea totală

înainte de hrănirea \.•cu zahăr După hrănire

.apToraceAbdomen

51,0650,8837,50

49,3849,4429,13

Rezultă clar că în procesul de hrănire al albi-nelor, nivelul cantitativ al hranei energetice (miere,zahăr) condiţionează necesarul de proteine, tocmaipentru a se menţine raportul "calorii : proteină".Cantitatea sporită de proteină ingerată, ca urmarea nivelului ridicat de hrană energetică, a dus ladepunerea de proteine ca rezervă în organism. Laun nivel ridicat de hrană energetică, în lipsă depăstură, menţinerea raportului "calorii : proteină"impune utilizarea proteinelor din organismulalbinelor.

In practică, apicultorii trebuie să reţină că hră-nirea numai cu zahăr a familiilor de albine, înlipsa polenului în cuib sau în natură, nu duce laobţinerea efectului scontat (dezvoltarea familiei),ci din contra, s-ar putea obţine chiar efecte contrarii.

Sporul în dezvoltarea familiilor de albine obţinutprin hrănirile stimulente cu zahăr trebuie explioatca fiind efectul introducerii în organism a unei can-tităţi mai mari de proteină în vederea echilibrăriiraportului amintit, precum şi ca urmare a intensi-

69

Page 35: Sporirea Productiei de Miere

Iri•III~1'1;·ili

111~,illi

I~'I'~Iiiii1,1

1:II

I1IIli!I,IIIill1'1',1,,,1

~II~ti'~~IllirliIII

~'I'1,I~Ii,iji

111.ll

i1,

ficărtl activităţii albinelor, determinată de consu-mul de zahăr.

Totul deci sub acest aspect depinde de proteină.

ASIGURAREA PROTEINELOR ÎN HRANAALBINELOR

In condiţii naturala proteinele necesare albinelorsînt furnizate de polen. În etapa actuală, viaţa albi-nelor nu poate fi concepută fără consumul de polen,pentru că acesta conţine:

a) arninoacizii, materia primă necesară construc-ţiei celulei vii ;

b) acizii graşi indispensabili, aproape toate vita-minele, sărurile minerale, microelernentele esen-ţiale, alte elemente active, respectiv toate substan-ţele care fac posibile procesele prin care se carac-terizează existenţa vieţii.

Observaţiile au stabilit însă că în lipsă de polen,albinele culeg Iăinuri vegetale expuse în aer liber,ducîndu-Ie în stup.

Pe baza acestor observaţii, în practica apicolă sefolosesc diverse alte produse bogate în proteine, pecare apicultorii le introduc în hrana albinelor încazul lipsei polenului sau pentru a stimula dezvol-tarea Iamiliflor.

Sursele de proteine pot fi deci clasificate în:polen şi substituenţi ai polenului.

POLENUL

Odată cu valorificarea polenului ca producţiemarfă a stupinelor, studiile asupra acestui produs

70

,.

au adus cunoştinţe vaste privind modul de re col-tare, compoziţia, influenţa lui asupra sănătăţiiomului etc.

In rîndurile de faţă nu ne vom ocupa decît decîteva aspecte legate de relaţia polen - albine.Fiecare apicultor trebuie să fie adînc convins cămai întîi de toate acest produs trebuie să acoperenevoile familiilor de albine şi numai ceea ce depă-şeşte aceste nevoi poate fi valorificat ca producţiemarfă.

Această conduită' este singura care poate asigurastupăritul cu succes, inclusiv în ceea ce priveşteobţinerea unor cantităţi mari de polen ca producţiemarfă aducătoare de venituri.

R. Bea ura ing, apicultor-ceI1cetător cunoscutîn lumea apicolă, stabileşte precis poziţia pe caretrebuie s-o aibă apicultorul : "Cînd vorbim de polentrebuie să ne gîndim mai întîi la folosirea lui pentrucreşterea puietuiui şi apoi la utilizarea lui pen-tru om".

CîT POLEN NECESITĂ CREŞTEREA ALBINELOR

Este foarte greu de stabilit cantitatea de polennecesară pentru o familie de albine pe timp de unan. C hau vin, în lucrările sale, citează cu rezervăcalculele lui W ei p p l (1928), Al f o n sus (1933),J e b s e n (1952) şi anume, între 20 şi 50 kg polenpe an.

După Bea ura ing sînt necesare 22-30 kg po-len, iar după La u vea u x 20 kg polen pe; anpentru o familie de albine.

Literatura de specialitate din URSS indică urmă-torul consum de polen 'În timp de 24 ore de cătrelkg albină: cea 3 g polen cînd nu creşte puiet şi

71

Page 36: Sporirea Productiei de Miere

nici nu clădeşte faguri, cca 42 g cînd creşte puietşi cea 56 g cînd creşte puiet şi clădeşte faguri.Consumul de polen este deci determinat (ca şi

consumul de miere) de puterea familiei de albineşi activitatea pe care aceasta o desfăşoară.Care ar fi necesarul de polen pentru creşterea

albinelor în conditiile tării noastre? Se poate stabiliun nivel orientadv ur~ărind următorul calcul:a) Necesarul de proteină pentru creşterea puie-

tulul. Pentru a asigura o putere la iernare de 2,5 kg,respectiv 25 000 albine şi pentru a menţine nivelulmediu de dezvoltare în cursul sezonului de 4,5 kg(45000 albine), o familie trebuie să. crească pe anCC8. 130000 albine.O larvă la căpăcire conţine 4 pînă la, 6 mg azot.

Luînd în calcul nivelul mediu, la 5 mg azot cores-pund 25 mg proteină necesară pentru a creşte oalbină. Pentru 130 000 este necesar ca albinele să asi-mileze din hrană 3 350 grame proteină.. b) Necesarul de proteină pentru desăvîrşireadezvoltării albinelor eclozionate. Cercetările au de-monstrat că după eclozioriar-e, conţinutul de proteinesporeşte în organismul albinei, ca urmare a consu-mului de polen, cu 37-93%, pe părţi componenteale corpului (H a y d a k 1934). Raportînd la canti-tatea de proteină a întregului corp rezultă un sporde 43%, ceea ce înseamnă 5 mg proteină pentru oalbină. Pentru 130 000 albine sporul reprezintă650 grame proteină.c) Polenul utilizat pentru activitatea glandelor

secretoare a fost cuprins în parte ICi necesarul pen-tru hrănirea puietului, cea mai intensă activitate

72

~

secretoare fiind cea pentru producerea lăptişorului.La aceasta trebuie adăugat necesarul pentru produ-cerea enzimelor folosite în prelucrarea nectarului.In mierea de zahăr, lipsită totalmente de polen,

se găseşte 0,25-0,46% proteină, ca urmare a adaosu-lui de fermenţi (I. P. G hen s i ţ k i i, 1967). Re-'zultă că la fiecare kg miere albinele adaugă fer-meriti cu un conţinut de 3,6 g proteine, ceea ce faceca la un consum propriu de 60 kg şi o producţiemarfă de 40 kg miere, o familie să utilizeze 360 gproteine în structura enzimelor pentru invertireanectarului.d) Pentru pregătirea fiziologică a albinelor de

iarnă se utilizează cîte 2,8 mg azot, respectiv 17,5 mgproteină pentru .fiecare albină.- Avînd în vedere că în calcul s-a considerat

că iernează 25 000 albine, totalul necesar de pro-teine asimilabile este de 437 grame.e) Proteinele necesare pentru hrănirea mătcii şi

depunerea ouălor sînt cuprinse în necesarul pentrucreşterea puietului, azotul din ouă' regăsindu-seîn larve.Recapitulînd, rezultă că necesarul de proteine

pentru o familie de albine care iernează cu o puterede 2,5 kg îşi menţine un nivel de dezvoltare însezonul activ de 4,5 kg şi prelucrează 100 kg nectar,este de 4800 grame: Considerînd că polenul dinţara noastră folosit în cea mai mare măsură dealbine conţine în medie 25% proteină (primăvaraalu nul 29%, prunul 29010, salcia căprească 42%,.artarul 26%, rapiţa 24% etc: iar vara floarea soa-relui 270;0, telul 200/0, ş1;mrătoaa"eq300f0 etc.), ar

73

Page 37: Sporirea Productiei de Miere

părea că necesarul de polen al unei astfel de familiipe timp de un an este de cea 19-20 kg. Acest nivelnu este însă cel real, Întrucît proteina din polennu este integral asimilată de către albine.Analizînd bilanţul azotului la hrănirea cu păstură,

rezultă după S. A. Str o i k o v (1964) urmă-toarele :

TABELUL 13

Azot pe timp de .6 zile la 1 000 albine

Consumat I Eliminat I Asimilatîn hrană în excremente Total ! o

mg mg I mg I ~

_. ~. .., .......,......-._.__. _ ..__ .. , ·w» ~ 1i~

Felul hranei

Păstură 920 l 380 ., I 540 59

Admiţînd deci un grad de asimilare a proteineidin polen de 600/0 de către organismul albinelor,rezultă că, polennl total consumat de o familie dealbine în cursul unui an este de 32-33 kg. Admi-ţînd că 2~3 kg polen se utilizează pentru activi-tăţi vitale neluate în calcul, se poate admite caplauzibil necesarul de cea 35 kg polen pe an pentrua familie de albine.Considerăm că pentru condiţiile din ţara noastră

sînt sub necesar indicaţiile din literatura apicolăcare se referă la un consum de 20-23 kg polen,dar totodată nu pot fi apreciata exagerate aprecierilecare se referă la 50-60 kg, dacă e vorba de familiifoarte puternice, cu care in general apicultoriistrăini valorifică culesurile.

74

SURSELE DE CULEGERE A POLENULUI DE CĂTREALBINE

Majoritatea plantelor oferă albinelor atît nectar. cît şi polen.

Foarte puţine sînt plantele de la "care albineleculeg de obicei numai nectar (bumbac, măzăriche,pălămidă) sau numai polen (alun, plop, mesteacăn,porumb etc.).Intr-adevăr, flora cultivată şi spontană este dar-

nică sub acest aspect, însă o comunicare a lui Ali nCai Il a s, preluată de la L o u vea u x, este deo deosebită importanţă pentru apicultori. fapt pen-tru care o redăm ca atare: "albinele utilizează nu-mai o parte din flora locală şi numai un foarte micnumăr de plan te furnizează polenul necesar exis-tenţei coloniei. Toate plantele vizitate pentru pole-nul lor sînt situate pe o rază de 400 m în jurulstupinei".Această observatie este confirmată si de

G. F. Ta r a n o v '(1962), care arată că o 'albinăde regulă culege polen de la o singură specie deplante. Numai în cazul unui cules slab poate treceşi la alte specii, dar albinele îşi menţin preferinţelepentru diferite specii de polen.In preocuparea stuparului deci, pentru asigurarea

resurselor de polen, el trebuie să examineze florasituată în imediata apropiere a stupinei (400-1000 m) şi nu ca în cazul culesurilor de nectar,flora răspîndită pe rază de 3-4 krn (A1inCaillas).Pentru a fi cunoscute şi utilizate de către apicul-

tori redăm în tabelul 14 principalele plante dinflora ţării noastre care se remarcă prin producţiibune de polen atît cantitativ cît şi calitativ.

75

Page 38: Sporirea Productiei de Miere

TABELUL 14

Principalele plante cu producţii bune de pclen{după I. V. C î r n u şi E. H o c i o t ă)

Denumireaspeciei

Alunul

Zălogul

SalciacăpreascăSalcia albăCireşul

Vişinul

Mărul

PărulPorumbarul

Corcoduşul

Rapiţa detoamnăPăpădia

Arţarul tătă-răscMacul roşu

CastanulsălbaticMuştarul alb

Perioada

IProducţia I Culoarea ghe-

infloririi Imotoacelor de

Polen Nectar polen,.

Febr.-martie Bună - Galbendeschis

Martie-aprilie F. bună F. bună Galbenlimon

Martie-aprilie F. bună F. bună Galbenlimon

Aprilie-mai F. bună Bună GalbenAprilie-mai F. bună F. bună Galben

" cafeniuAprilie-mai F. bună F. bună Galben

cafeniuAprilie-mai F. bună F. bună Galben

deschisAprilie-mai Bună Bună Galben-rozAprilie-mai F. bună Mijlocie Galben

deschisAprilie Bună Bună Galben

deschisAprilie-mai F. bună F. bună Galben

limonAprilie-octombr. F. bună Bună Galben

închis

F. bună I F. bună GalbenF. bună - Marori-

negruF. bună' Bună Galben

limonF. bună Bună Galben

limonF. bună F. bună Galben

limonF. bună F. bună Galben

închis

Mai-iunieMai-iunie

Mai-iunie

Mai-iunie

Sparceta

Rapiţa de vară] Mai-iunie

Mai-iulie

76

TABELUL 14 (continuare)

Denumirea1

Perioada

\

Producţia \culoarea ghemo-

speciei înfloririi Polen I Nectartoacelor de polen

Facelia Mai-octombrie Bună F. bună Cafeniu• .,1'>- închis

Trifoi ul alb Mai-octombrie Bună F. bună Cafeniuînchis

Salcîmul mic Iunie-iulie F. bună Mijlocie, Galben

(amorpha).portocaliu

Zmeurul 1unie- iulie F. bună F. bună Cenuşiudeschis

Dovleacul Iunie-iulie F. bună F. bună Galben

F. bunăportocaliu

Sulfină albă 1unie-sept. Bună Galbenă

Sburătoare 1ulie-august F. bună Bună Verde închis

Mai trebuie să stea în atenţia apicultorilor o se-rie de alte plante entomo!file, ca culturile de castra-veţi, dovlecel, semiuceri, precum şi o serie de planteanemofile ca porumbul, sorgul etc.

De asemenea, pajiştile naturale şi crîrigurile re-prezintă resurse bogate de polen,

VALOAREA BIOLOGICA A POLENULUI

Provenienţa polen:ului de la diverse plante faceca să nu existe o uniformitate în ceea ce priveştevaloarea lui.

Noţiunea de valoare biologică exprimă gradul deutilizare a proteinelor din hrană de către orga-nismul albinelor pentru creşterea de puiet, r-efa-cerea celulelor, activitatea secretorie. Valoarea bio-logică a polenului (gradul de utilizare a lui) estedeterminată de:

77

Page 39: Sporirea Productiei de Miere

a) cantitatea proteinelor pe care le conţine;b) calitatea proteinei sub aspectul componenţei

în aminoacizi, pentru că de felul şi proporţia aces-tora depinde capacitatea proteinei de a satisfacecerinţele organismului albinelor legate de diferiteactivităţi vitale.Autorul nu cunoaşte a exista studii privind con-

ţinutul în aminoacizi al diverselor sortimente depolen culese în mod obişnuit de către albine. Pentruaceasta, în scopul de a diferenţia valoarea biologicăa polenurilor, redăm mai jos conţinutul cîtorva sor-turi de polen în proteină brută.

TABELUL 15

Conţinutul în proteină la cîteva sorturi de polen,

Denumirea plantei

Proteină brută (P.B.) g P.B. la 100 g polen

După Institutul decercetări pt. aPicul'l După T o d d şitură al A.C.A. Bre t e r n i k(1. Cîrnu)

Denumirea planteîDupă Institutul decercetări pt. aPiCUI-1 După T o d d ~itură al A.C.A. Bre t e r n i k(I.Cîrnu)

TABELUL 15 (continuare)

Proteină brută (P.B) g. P.B la 100 g polen

Rezultă din cele de mai sus că conţinutul în pro-teină brută a polenului variază între 13,5% la. pinşi 41,9% la salcia căprească. Aceste nivele trebuieconsiderare însă ca plus şi minus variante, întrucîtmajoritatea covîrşitoare a polenurilor folosite decătre albine au un conţinut de proteină cuprinsintre 24-33%.Pe baza efedului asupra albinelor, privind starea

fiziologică, dezvoltarea corpului gras, a glandelorfaringiene, A. Ma uri z i o (1954) clasifică pole-nuri le astfel: .1) Polenuri cu valoare biologică ridicată: salcia,

castanul comestibil, cerealele, macul, trifoiul roşuşi trifoiul alb.După O. W a h l (1968) tot la această grupă se

încadrează: pomii fructiferi, rapiţa, castanul săl-batic, ridichea sălbatică şi muştarul de cîmp.2) Polenuri cu valoare mijlocie pînă la relativ

bună: floarea-soarelui, păpădia, plopul şi porum-bul. O. W a h l mai cuprinde : alunul, mesteacănul,fagul, stejarul, ulmul, arţarul.

-NuculStejarulTrifoiul albMuştarul albPrunulSu nătoarea

23,1519,13,23,7121, 7428,6626,90

Alunul 28,62Dovleacul alb 33,32Dovleacul furajer 34,29Floarea-soarelui 27,45Papura 19,59Pinul 13,53Porumbul 23,48 I 20,32Sorgul 24,28Salcia căprească 4l,92Salcia comună -

I22,33

Arţarul 26,44 -Rapiţa 24,11 25,29Sparceta 28,78Teiul alb 20,21Sburătoarea

I29,61

Bradul - I 13,45

78 79

Page 40: Sporirea Productiei de Miere

3) Polenuri inferioare: alunul, ari nul, mesteacă-nul, plopul de munte, pinul şi bradul.După clasificarea lui O. W ahi, categoria a 3-a

a polenurilor grupează pe cele fără eficienţă încreşterea albinelor. El încadrează aici polenur ileconiferelor, întrucît albinele hrănite după eclozio-nare cu polen de pin şi molid, ca singură sursă pro-teică, au o' viaţă aproape tot atît de redusă, glan-dele faringiene nu se dezvoltă şi nu sînt capabilesă crească puiet, ca şi albinele hrănite exclusiv cuzahăr timp 'mai îndelungat.Este de primă importantă de reţinut aspectele

reieşite mai sus, mai ales de către apicultorii carevalorifică culesurile de mană, în zona pădurilor deconifere.

I

Iril!

r

II'f

"CULEGEREA, CONSERVAREA ŞI PĂSTRAREAPOLENULUI DE CĂTRE ALBINE

a) Culegerea polenului de către albine. La adu-narea polenului participă numai a parte din albineleculegătoare. Par k e r (1927) făcînd observaţii pe13 mii albine a stabilit că 58% din acestea au culesnumai nectar, 25% numai polen şi 17% nectar şipolen, Rezultate întrucîtva asemănătaare a abţinutîn urma observaţiilor, Per e p ela v a «1935), carea stabilit că 50-51% din albinele culegătoare aveauprezente ghemotoaoe de polen.Orientativ putem accepta că la culesul polenului

participă cea 50% din albinele culegătoare, 25%adunînd numai polen, iar 25% culegînd eoncomi-tent atît polen cit şi nectar.Este lesne de înţeles că această repartitie este in-

fluenţată de abundenta de nectar sau polen în na-tură, puterea familiei de albine etc.

,ij

Irl~

'1,1

111II

I~'1

~~t~11

80

In principiu trebuie reţinut că, cu cît familiaeste mai puternică, cu atît numărul de culegătoare(de nectar precum şi de polen) este mai mare, decişi proviziile de polen sînt mai abundente.La formarea ghemotoacelor de polen albina adaugă

nectar sau miere. Aceasta se face prin umectareapicioarelor cu miere regurgitată, care' în felul acestadevin Iipicioase, uşurînd adunarea polenului de pecarp. Pe de altă parte, adăugarea de miere în polenacţianează ca un liant care asigură aglomerarea şiasamblarea grăunciorilor de polen în procesul deformare .a ghemotoacelor.Mărimea ghemotoacelor de pclen variază în funcţie

de specia plantei, categoria şi vîrsta culegătoarelor,de abundenta polenului în natură precum şi de con-diţiile atmosferice.Calculînd pe cîteva zeci de mii de ghemotoace şi

pentru 35 specii botanice, A. M aur i zia a sta-bilit că greutatea medie a unui ghemotoc este de7,57 mg, - cu limitele 4,2 mg - 10,7 mg.Alţi autori indică a greutate medie de 11-12 mg

(G. F. Ta r a n a v, 1962). Aceasta înseamnă căpentru a aduce în stup 1 kg de polen, a albină cule-gătoare trebuie să efectueze în primul caz cea 67 miizbor-uri, iar în al doilea caz cea 45 mii zboruri. Laa medie de 14 minute necesare pentru un zbor (li-mite în condiţii normale : 12,6-16,5 minute; Par k,1928) înseamnă că a albină ar putea efectua într-O'zi (10 ore) cea 40 zboruri, aducînd în stup 0,6 gramepolen, Acesta este însă un calcul pur teoretic, încondiţiile cînd natura ar oferi polen în tot cursulzilei. Punerea în libertate a polenului se face însădiferit, plantele sub acest aspect diferentiindu-seîn patru grupe :

81

Page 41: Sporirea Productiei de Miere

L

1

'"

~i

.•• 1

,~1!

~I

~i1,

ii

l:iil"

li

'~I1,:11

!I'1

IIli,Il

Iii"iJ

- plante la care polenul este eliberat în moduniform în tot cursul zilei (pomi fructiferi, zmeur,mur, păducel etc.) ;- plante la care polenul este eliberat în cea mai

mară măsură dimineaţa (mac, păpădie, porumb,rapiţă, muştar) ;- plante la care polenul este eliberat după

amiază (bob, brînduşă eto.) ;- plante la care polenul este eliberat în cursul

nopţii (dovleac, zorele etc.). La orele 6 dimineaţa,pe timp frumos, florile de dovleac sînt culese deultimul grăuncior de polen (1. C î 1" nu).b) Depozitarea polenului în stup. Păstrarea pole-

nului în stup se face prin depozitarea lui în celulelefaguzilor-, sub formă de păstură.Descărcaroa polenului de către albina culegătoaro

durează 15-20 secunde. Albinele din interiorulstupului îl îndeasă bine, pentru a scoate aerul .dinmasa polenului. Celulele nu sînt umplute pînă lasuprafaţă. lntr-o celulă se depozitează de obicei140 mg polen, deci pentru păstrarea a 1 kg păsturăsîrut necesare coa 7 000 celule - respectiv cea 17 dm''de fagure pe o singură faţă. (Suprafaţa fagureluiîn rame tip Dadantde cuib are în jur de 11,3 dm'',iar de tip multietajat 8,5 dm''). Practic lkg păsturăocupă un fagure multietajat pe ambele feţe. Subacest aspect utilizarea spaţiului în cuib nu est.edesăvîrşită. Acest lucru nu este compatibil cu spi-ritul de gospodărire al albinelor, fapt ce le deter-mină ca în timpul culesuhn principal să acopere cumiere polenul din celule, pînă la utilizarea integrală ,a volumului acestora, după care se trece chiar lacăpăcirea fagurilor respectivi.

82

c) 'I'ransformarea polenului în păstură. Păstrareapolenului ca atare în celule ar duce în cel mai scurttimp la degradarea lui.Pentru conservarea polenului, albinele recurg la

crearea acelor condiţii care să determine cît maicurînd posibil procesul chimic de acidifiere a maseipolenului prin fermentaţia lactică, pînă la aciditateape care nu o mai suportă bacteriile care- producfermentaţii nedorite (acetică, butirică, de putre-facţie), care ar provoca alterarea polenului depozitat .Nivelul de acidifiere prin fermentaţie Iactică, care

inhibă fermentaţiile nedorite, este corespunzătorpH-ului de 4,0-4,3.Pentru a favoriza fermentaţia lactică, albinele

adaugă polenului o cantitate suficientă de zahărfermentescibil, de prezenţa eăruia depinde intensi-tatea Ierrnentatiei dorite.A doua măs~ră importantă luată de albine se re-

feră la scoaterea cît mai repede şi mai completă aaerului din polen (prin îndesareaîn celule). pentrucă bacteriile lactice se dezvoltă în condiţii de anae-robioză (fără aer) cîtă vreme bacteriile fermentaţiilornedorite sînt aerobe (se dezvoltă în prezenţa aerului).Toate procesele care au loc în masa polenului

precum şi adăugarea de către albine a diferitelorsubstanţe, face ca caracteristicile păsturii să fieîntrucîtva diferite de cele ale polenului din careprovine, după. cum rezultă din datele prezentataîn tabelul 16.Datele prezentare exempliîică sugestiv cele rela-

tate anterior privitor la modificarea acidităţii peseama creşterii conţinutului în acid lactic.Totodată, ar părea că. păstura este inferioară po-

lenului ca concentrat proteinolipidic (elemente vi-tale esenţiale), ca urmare a creşterii conţinutului

83

Page 42: Sporirea Productiei de Miere

TABELUL 16

Compoziţia polenului şi a păsturii(după G. F. Ta r a n o v, 1962)

SubstanţeleConţinut % în:

I Polen I Păstură~I Proteine 24,06 21, 74'i II Grăsimi 33,3 1,58

IZaharuri 18,50 34,80Substanţe minerale 2,55 2,43Acid lactic 0,56 3,06Aciditate - pH 6,3 1,3

în zahăr (neesenţial în păstură, fiind din abundenţăîn cuib, în rezervele de miere). ..Trebuie să acceptăm însă că albinele au recurs

la adăugarea zahărului ca la o soluţie absolut obli-gatorie pentru a putea păstra rezervele de pro-teine, chiar dacă acestea se situează în păstură laun nivel Uşor inferior celui din polen.Transformarea polenului în păstură nu asigură

păstrarea lui pe timp nelimitat. Chiar în stup fiind,fagurii cu păstură pot mucegăi sau în timp maiîndelungat păstura se poate întări, astfel încît sădevină inutilizabilă de către albine. Sub acest as-pect, asigurarea rezervelor de proteină, chiar într-ozonă bogată în polen, nu trebuie lăsată numai înseama familiilor de albine.

ASIGURAREA REZERVELOR DE POLEN

Pentru culeg'erea polenului de la plantele ento-.mofile, familiile de albine dezvoltate nu au nevoiede ajutor. Ele sînt capabile la o floră bogată în

84

pclen să adune chiar dublul necesarului pentru con-sum în cursul unui an. Dacă ele nu fac acest lucrueste pentru că ar ocupa integral cuibul ,cu acesteprovizii şi pentru că păstrarea rezervelor în cuibeste totuşi nesigură, acestea putînd stînjeni saudeveni chiar dăunătoare vieţii familiei de albine.Un prim ajutor pe care apicultorul trebuie să-I deaalbinelor se referă la crearea rezervelor de polenla un nivel maxim în perioadele favorabile cule-sului şi în mod deosebit în ceea ce priveşte păstrareaacestor rezerve.Un alt aspect, cînd ajutorul din partea apiculto-

rului devine necesar, se referă la zonele în caresursele de polen de la plantele entomofile sînt să-race şi pentru asigurarea necesarului de proteinese impune culegerea polenului oferit din abundenţăde plantele anemofile (în special porumbul, dar şisorgul, papura etc.).

CREAREA REZERVLEOR DE POLEN îN ZONELE ŞI PERIOADELECU CULES ABUNDENT ŞI PĂSTRAREA ACESTOR REZERVE

Crearea rezervelor cu ajutorul albinelor, în peri-oadele cu abundenţă de polen în natură; se poateface pe seama polenului ca atare, sau a ramelorcu păstură.a) Crearea rezervelor de polen ca atare. Obţine-

rea polenului ca atare se poate realiza prin reţine-rea unei părtd înainte de introducerea lui în stupde către albine. Această soluţie este cea mai indi-cată, întrucît se previne astfel blocarea cuiburilor.Se cunoaşte că în unele zone, în anumite perioadeale anului, abundenta polenului în natură face cael să fie adunat în cantităţi care întrec necesarulalbinelor. Depozitarea lui în stup duce la blocarea

85

Page 43: Sporirea Productiei de Miere

IIII'i':1

"

cuibului, CU repercusiuni negative asupra activităţiifamiliei, prin reducerea spaţiului pentru creştereapuietului şi depozitarea mierii. Pe de altă parte,avantajul acestei soluţii constă în faptul că reţi-nerea unei părţi din polenul cules are darul de astimula familia' de albine pentru a culege canti-tăţi şi mai mari de polen.Reţinerea polenului se bazează pe obligarea cule-

gătoarelor de a trece printr-o gratie (placă activă)ale cărei orificii sînt astfel dimensionate (5 mm)încît o parte din: ghemotoacele de polen să se des-prindă de pe picioruşele lor şi să cadă într-un spa-ţiu în 'care albinele nu au acces. Ansamblul din careeste formată această barieră este denumit "colectorde polen''. •Se' pare că primele colectoare apartin lui

E c k e r t, care le-a imaginat încă prin anul 1930.Placa activă general utilizată astăzi, este conceputăde R. C h a ti vin.Pentru amplasarea colectorului la stup, din prac-

tica apicolă se disting două soluţii :- amplasarea colectorului în poziţie superioară

deasupra cuibului imediat sub capac (fig. 7);.- amplasarea colectorului în poziţie inferioară,

cînd se poate face sub corpul de stup înlocuind tem-porar fundul (fig. 8) sau în faţa urdinişului (fig. 9).Este de la sine iriţeles că în orice poziţie s-ar

afla, colectorul reprezintă singurul acces al albi-nelor în stup.In cazul amplasărit colectorului în poziţie supe-

rioară, acesta se pune după ce stupii au fost întorşiastfel (180°) încît urdinişul să ajungă în spate. Plă-cile active perforate se aşază după 3 zile, respectivdupă ce albinele s-au deprins a circula prin parteade sus a stupului.

86

)rtJlrQu'"C1J'';::Q: ~ i~::L.

LJ I_~~~

~~op..,"O

.~::~E ::l::l';'>••• (f)

.t~~"Oo ~(j ::l0;1 '+-<." .••• 0;10;1 ,~~ :t:~~ Np'oEi c,<:I

\Il<lJ<lJC::v'-v""~ru

~<~

\Il'""'C::u'-v""~~

00

~~~

c ,~<~ ::lc::1"'.o'O '8p.(j"><1\

"O •••0;1•...oo ,~.;.> •..•

~'OoIe-,

li' U-·~_. ~

"P.::lsn.~.;.>-

'Noc,

87

Page 44: Sporirea Productiei de Miere

Fig. 9 - Amplasarea colectorului de polen în faţaurdinişului

In magazinele de aprovizionare a tuturor filiale-lor Asociaţiei crescătorilor de albine există toateaceste tipuri de colectoare, în mai multe variantepentru fiecare tip. Pentru aceasta nu vom descrieconstructia lor.

Prezentăm în continuare cîteva aspecte legate decolectarea polenului care pot fi în ajutorul apicul-torilor.

- Recolta de poleri este determinată de putereafamiliei de albine, cantitatea retinută fiind practicproporţională cu cantitatea de puiet existentă înstup (L o u vea u x 1950, 1958). Exemplificăm prinuna din experienţele efectuate de L a vie şi F r e s-n a y e (1963) : polenul recoltat în 40 de zile de lafamiliile cu suprafaţă mare de puiet a fost de6,3 kg/familie, de la cele cu puiet putin, de

Ş8

4,v kg/familie, iar de la familiile fără puiet, de3,1 kg polen/familie.

_ Nu există nici un raport între recolta de miereşi producţia de polen (C hau vin, 1955; L o u-vea u x, 1958; L a vie, 1964).

_ Reţinerea unei părţi din polen.- cînd aceastase face în mod judicios, are o influenţă minimăasupra creşterii puietului, fără importanţă practică,dacă în cuib există în permanenţă rezerve.

- Cantitatea de polen retirrută este determinatăde gradul de înghesuială a albinelor la trecerea prinplaca activă ("Coeficientul de înghesuială" stabilitcit=> C hau vin şi L o u vea u x, 1956). Din expe-rienţele lui L a vie şi F r e s n a y e (1963) rezultăcă asigurind ca suprafaţă de trecere pentru albinenumai 1 rînd de găuri în. placa activă, în timp de41 zile s-au r'ecnltat 8,4 kg polen pe familie, asigu-rînd 3 rînduri, 4,8 kg iar mărind spaţiul la 6 rîn-duri, recolta a fost de 3,5 kg polen pe familie. Pebaza acestor rezultate şi a corelării cantităţilor re-ţinute cu creşterea de puiet se reoomandă folosireaa trei rinduri de găuri de la placa activă.

- Colectorul de polen reduce din ventilaţia stupu-lui, mai ales cînd este plasat la urdiniş şi aceastăreducere este cu atît mai mare cu cît numărul deorificii din placa activă este mai mic. In acest sensrecomandăm evitarea obţinerii de polen pe princi-piul "coeficientul de înghesuială". Obţinerea unorproducţii ridicate de polen, fără a reduce suprafaţaplăcii (unii stupari fixează chiar două plăci la co-lector pentru a mări suprafaţa de ventilaţie) seasigură prin soluţia concepută de apicultorul L 0-rin c z din Zalău, îmbunătăţită. pepafCUrS de api-cultorii sălăjeni,

89

Page 45: Sporirea Productiei de Miere

şele cu ghemotoacelefie retinut.

- La construcţia colectoarelor se prevăd orificiilaterale cu plăcute mobile, pentru ieşirea trîntori-lor. Asigurarea zborului trîntorilor este însă fărăimportanţă practică, fapt pentru care aceste orificiipot lipsi. Se va urmări periodic ca plăcile activesă nu fie eventual blocate în prea mare măsurăde către trîntori.

- La instalarea iniţială a colectorului poateapare o agitaţie a albinelor. Nu este motiv ca api-cultorii să renunţe la folosirea colectoarelor Întrucîtaceastă agitaţie dispare fără a avea influenţă asu-prafamiliei. Se recomandă ca în primele zile (2-3)de la fixarea colectorului, să se ridice placa activăpentru a uşura obişnuirea albinelor cu noua situaţiecreată.

Fig. 10 - Placa activă tipSălaj pentru colectoruI de

polen

l'Iii:

II

90

Această soluţie constăprin amenajarea la placaactivă cu găuri rotunde aunor mici scîndurele dezbor pe ambele părţi aleplăcii şi la fiecare rînd(fig. 10). Aceste mici scîn-durele de zbor uşureazăprinderea albinelor la in-trare şi ieşire, pe de altăparte împiedică albina săse strecoare prin placă în-covoindu-se, pentru căastfel ea poate introducemai Întîi abdomenul şiapoi să retragă şi picioru-

de polen, fără ca acesta să

- Odată aplicat colectorul de polen la stup, nuse va ridica placa activă decît pe timpul culesuri-lor principale. De fiecare dată cînd se ridică po-lenul se curăţă albinele şi trîntorii morţi din spateleplăcii active.

Pentru a realiza o recoltă de polen fără împiedi-carea dezvoltării familiei de albine se recomandă -.:

-folosirea colectoarelor să se facă numai dacăîn -natură există resurse bogate de polen; .

- nu se vor pune colectoare decît la familii pu-ternice care au cel puţin 50-60 drn'' de puiet şirezerve de miere;

- în permanenţă în cuib trebuie să existe re-zerve de polen; dacă se observă lipsa acestora sesuspendă colectorul ;

- în momentul cînd în ser tarul colectorului estepuţin polen, se întrerupe recoltarea.

In continuare dorim, ca fiind de o deosebită im-portanţă, să inserăm acele mijloace de păstrare apolenului, care menţin integral valoarea sa biolo-gică, respectiv eficienţa asupra albinelor (creşterede puiet, durată de viaţă etc.) pe o perioadă cîtmai îndelungată. Pentru aceasta vom selecta dinrecomandările făcute de G. F. T o w s e n d (1969)atît metodele pe care apicultorul trebuie să le evite,cît şi metoda ce ni s-a părut cea mai bună şi uşorde folosit de către apicultor.

Metode nerecomandabile:.- Păstrarea ca atare a polenului la temperatura

camerei, Întrucît în aceste condiţii în cîteva săp-tămîni se dezvoltă diferite mucegaiuri şi pclenul sealterează.

-- Păstrarea la temperatura camerei a polenuluiproaspăt, acoperit cu miere sau sirop de zahăr con-centrat. Umiditatea din polen diluează mierea sau

91

Page 46: Sporirea Productiei de Miere

slropul şi dă naştere la fermentaţiî şi la producereade mucegaiuri.

Metoda recomandată. Păstrarea polenului subformă de amestec de polen cu zahăr. Aceasta esteo metodă experimentată mult şi apreciată ca foartebună. Polentil proaspăt colectat se amestecă cu za-hăr de granulaţie fină, în proporţie de 2 : 1, ca greu-tate. Amestecul se presează foarte bine în vase foartebine închise. Pentru a-l feri de mucegăire la su-prafaţă, este indicat ca înainte de închiderea vasu-lui să se acopere amestecul cu un strat suplimentarde zahăr. Pentru păstrarea polenului astfel tratat,nu este nevoie de a menţine vasele la temperaturiscăzute,S-a constatat că polenul astfel conservat .fiind

folosit ca hrană pentru albine determină creştereapuietului într-un ritm deosebit de intens, chiar dupădoi ani de păstrare la temperatura camerei. Polenulrămîne moale şi cu umiditatea normală.Polenul conservat prin acest procedeu poate fi

preparat în turtiţe şi administrat astfel albinelor,sau poate fi amestecat cu înlocuitcrii de polen ce seadministrează în hrana albinelor. .Insistăm in mod deosebit asupra acestui procedeu

de păstrare a polenului, destinat hrănirii albinelor,întrucît metoda utilizată actualmente în ţara noas-tră se referă la păstrarea polenului în stare uscată.Este adevărat că şi la polenul păstrat astfel nu seobservă o degradare din punct de vedere fizic. Acest.lucru nu este suficient· şi nu reprezintă certitudineacă el îşi păstrează şi însuşirile biologice, singurulaspect pentru care de fapt se creează rezervele încauză.Referindu-se la polenul păstrat în stare uscată

G. F. T o w s e n d şi M. V. S mit h (1969) remarcă

92

faptul că după un an de depozitare, valoarea nutri-tivă a unui astfel de polen a prezentat unele semnede degradare, iar după doi ani acestea au devenitfoarte pronunţate.Mai trebuie adăugat la acestea şi faptul că în

procesul de uscare nu întotdeauna se };~spectăacelecondiţii care să nu ducă de la bun început la de-gradarea biologică a polenului.Metoda .de păstrare a polenului în amestec cu

zahăr cumulează maximum de simplitate în conser-vare şi de .eficientă biologică a produsului păstrat.b. Crearea 'rezervdor de proteină pe seama faguri~

lor cu păstură se referă la ridicarea periodică dincuibul familiei a fagurilor umpluti cu polen.Este bine ca să se păstreze faguri cu păstură,

care să se introducă în cuibul familiei de albine lanevoie. Aceasta cu atît mai mult cu cît păstura înjurul puietului are şi un rol tarmic. Fagurii cu

<păstură au o termoconductivitate mult mai redusăşi contribuie la o mai bună menţinere a căldurii încuib. Păstrarea fagurilor respectivi este însă foartedificilă. La umezeală se mucegăiesc repede, la us-căciune conţinutul celulelor se transformă în gogo-loaşe tari, nefolosibile de către albine. Pentru o maibună păstrare a Iagurilor cu păstură recomandăm:_ înainte de a fi scoşi din stupi fagurii cu polen

este bine să fie aşezaţi în timpul culesului principalîn zona de depozitare a nectarului, pentru a fi com-plet.aţi cu miere şi căpăciti ;_ fagurii cu păstură necompletaţi cu miere se

vor presăra cu zahăr pudră, din abundenţă. Rolulprincipal al peliculei de zahăr est.e de a împiedicamucegăirea precum şi pierderea umiditătii naturalea păsturii.

93

Page 47: Sporirea Productiei de Miere

La păstrarea Iagurilor cu păstură trebuie avut învedere ca aceştia să nu îngheţe întrucît păsturaprin îngheţare pierde din valoarea ei nutritivă.De asemenea, fagurii cu păstură pot fi atacaţi

de dăunători (găselnita, precum şi cleştarul păs-turii), fapt pentru care trebuie supuşi tratărilor pre-ventive recomandate pentru asemenea dăunători.Dacă în unele rame cu o vechime mai mare

păstura s-a degradat (întărire, mucegăire), faguriipot fi recuperaţi astfel: se înmoaie fagurii în apă1-2 zile, timp în care păstur-a se îmbibă cu apă,apoi se centrifughează,

RECOLTAREA POLENULUI DIRECT DE LA PLANTE

Crearea rezervelor de polen, aşa după cum s-aarătat, se poate face şi fără participarea albinelor.In acest caz este vorba de zonele lipsite de sursebogate în polen entomofil şi se referă la adunareapolenului de la unele plante anemofile, slab cerce-tate de albine, dar cu un bogat conţinut de polen.Polenul plantelor anemofile este posibil a fi culesde om întrucît el se răspîndeşte sub formă de nori-sori de praf la cea mai mică atingere a plan tei.In ţara noastră, dintre cele mai importante plante

care permit recoltarea polenului pe scară largă şiîn cantităţi apreciabila este porumbul.. Deşi provine de la o plantă anernofilă, acest po-:,len prezintă o valoare biologică mare în raport cualte categorii de polen. .Polenul de porumb, de exemplu, conţine cea 24%

proteine, intrecînd sub acest aspect polenul multorplante entomofile.Pînă în prezent s-a recomandat recoltarea pole-

nului de porumb prin scuturarea paniculelor în pe-rioada înjloritului. Randamentul .pe un culegător

94

este în jur de 0,5 kg pe zi. Este lesne de înţeles cănici un apicultor nu va irosi în acest fel timpulsău, fapt pentru care nu insistăm asupra acestuiprocedeu.A doua metodă recomandată se referă la detaşa;'-

rea· paniculelor de plantă prin smulge.":~a sau .tăie.,-rea acestora la începutul stadiului de înflorire. Pa'::niculele tăiate se supun maturizării şi uscării înspaţii curate, uscate şi ferite de dăunători. Se vaavea grijă ca pînă la depunerea spre maturizarepaniculele să nu se încingă prin ţinerea lor în gră-mezi. Randamentul în recoltarea polenului în acestcaz este mai mare (2-2,5 kg pe zi polen pur), dareste mai puţin accesibil ăpicultorilor cu stupini per-sonale, avînd în vedere că detaşarea paniculelor seutilizează ca metodă agrotehnică numai în unităţilede hibridare a porumb ului în scopul producerii deseminţe. Sectoarele apicole aparţinînd la astfel deunităţi sau din unităţi apropiate este bine să orga-nizeze asigurarea polenului pe această cale.Procedeele de recoltare rnanuală a polenului asi-

gură cantităţi mici cu un volum de muncă mareşi în mod categoric nu reprezintă o metodă de viitorpe care să se bazeze asigurarea rezervelor de pro-teine pentru albine.In anumite ţări, în care polenul reprezintă o ma-

terie primă a industriei farmaceutice, cu ajutorulunor aspiratoare mobile se asigură recoltarea a miide tone de polen, de la diverse plante bogate înacest produs. Recoltarea polenului cu ajutorul aeru-lui aspirat folosind utilaje simple, uşoare şi.deosebitde eficace (pe măsura ingeniozităţii apicultorilor)reprezintă singura cale eficientă în obţinerea prinmunca apicultorilor a polenului necesar creşterii al-binelor. In acest caz recoltarea de la diverse. plante

95

Page 48: Sporirea Productiei de Miere

'fil'l

iii! i~ l!t~ .Iin

II

anernofile dar şi entomofile foarte bogate în polen(porumb, plop, diverşi serninceri, sălcii etc.) asigurăproduse cu a valoare biologică ridicată.

SUBSTITUENŢII DE POLEN

După cum s-a arătat, în lipsa polenului în na-tură albinele adună diverse făinuri şi chiar mate-riale fără nici a valoare ca: făina de lemn, prafde cărămidă şi chiar funingine.

Folosind acest aspect din activitatea albinelor, întoate ţările apicultorii au făcut încercări din celemai vechi timpuri de a substitui polenul, adminis-trînd albinelor: făină de ovăz, de orz, de grîu, desecară, de hrişcă, de porumb, de fasole, de mazăre,de sămînţă de in, de sămînţă de bumbac, de soia,fie în aer liber, fie sub formă de pastă. De aseme-nea, în vremurile mai apropiate s-a dat în hrana al-binelor lapte, lapte praf, ouă, făină de ouă, făinăde carne, de peşte, de sînge etc. Părerile Iorrnulatepe baza simplei utilizări in practică, că unele saualtele din substantele enumerare ar fi bune, poatesînt adevărate, dar nu sînt judicios demonstrate.

Căutarea sistematică a unui substituent eficient alpolenului a început de prin anul 1920, cînd A m-b rus t e r şi G e i ger hrănirid la sfîrşitul luniiseptembrie 2 familii cu sirop şi drojdie şi 2 familiinumai cu sirop, au constatat că în luna octombriefamiliile la care în hrană s-a adăugat drojdie aveau _14,7 mii, respectiv 3,1 mii celule cu puiet, faţă decele hrănite numai cu zahăr, care aveau 2, respectivnici o celulă cu puiet.

In continuare se remarcă cercetările lui S o ude k-(1927 şi 1929), care a urmărit eficienţa a peste 20 de

96

înlocuitori tie polen, pe albine de vîrsta cunoscută.Ca efect asupra organismului a urmărit dezvoltareaglandelor faringiene. Dintre substanţele cercetate,Sau d e k consideră căoei mai eficienţi substitu-enţi ai polenului sînt drojdia uscată şi albuşul deou. Tot acest cercetător a sesizat că eficienţa unuiînlocuitor nu este egală în toate procesele vitaleale organismului albinelor; ci au o anumită speci-ficitate. Astfel, deşi la albinele hrănite cu drojdie,cît şi lai cele hrănite cu au, glandele faringieneaveau o dezvoltare asemănătoare, albinele din primagrupă nu au putut creşte puiet, pe cînd celelalteîşi desfăşurau normal această funcţie.

La nivelul cunoştinţelor actuale acest aspect poatefi explicat prin prezenţa diferită în proteinele res-pective a unor aminoacizi şi a unor vitamine cuacţiune specifică.

Cele mai vaste cercetări însă în acest domeniuca şi în general în nutriţia albinelor, le-a făcutprof. Mykola H. Haydak. Incepind dinanul 1933, H a y d a k a urmărit timp de peste patrudecenii efectul substituerrtilor de polen asupra fa-miliilor de albine, în condiţii norrnale de creştere.Ca indici privind stabilirea eficienţei a cercetat:creşterea puietului, mortalitatea albinelor, evoluţiagreutăţii albinelor vii, conţinutul de proteine dincorpul albinelor, precum şi activitatea productivă aacestora,, In cercetările ulterioare H a y d a k a studiat nu-mai producţia de puiet, acest aspect fiind factoruldeterminant sub aspect productiv.

După Ha y da k, praducţia cea mai bună de pu-iet o asigură în ordine descrescîndă următaarelesubstanţe: drojdia uscată, laptele proaspăt,laptele

97

Page 49: Sporirea Productiei de Miere

98

praf, făina de soia, făina de sămînţă de bumbac,făina de carne, gălbenuşul de ou, albuşul de ou.Fiecare din aceşti substituenti insă, au produs mai

puţin puiet decît în cazul hrănirii cu polen.Tot după H a y d a k, prin amestecul mai multor

substituenţi efectul lor biologic se măreşte.Impuse de stringenta necesitate a substanţelor

proteice pentru creşterea albinelor, cercetările pri-vind găsirea de substîtuenţi eficienţi ai polenuluis-au dezvoltat în multe ţări. Rezultatele obţinuteînsă, privind unul şi acelaşi substituent, uneori sîntcontradictorii. Două exemple în acest sens sînt edi-ficatoare. Cercetători de prestigiu (H a y da k,Wa h 1 etc.) atribuie drojdiei însuşiri de prim or-din în substituirea polenului, G on t ars k i consi-derînd drojdia Torula utilis egală cu polenul debună calitate. Apar totuşi unele lucrări (G o e t z e,B eu t le r) în care nu se obţin rezultate pozitive.De asemenea, valoarea făinii de soia a fost con-

firmată de Ha y d a k, W ah 1, Bea ura ing,Peterka, Svoboda, Lotmar, Jordan.D r a h e r etc., dar şi în acest caz unii autori obţinrezultate negative.Faţă de apariţia unor rezultate r-ontradictorid dar

în special pentru faptul că nici un substituent nua egalat eficienţa polenului, se pune problema, carear putea fi factorii ce conduc la aceste rezultate.Trebuie să stea în atenţie următoarele: conţinu-

tul substituenţilor în proteine şi valoarea biologică;a acestora, digestibilitatea substituenţilor, nivelul'proteic al preparatelor administrate albinelor, atrac-tivitatea şi gradul de consumabilitate al acestora.Pentru a ne putea forma o orientare în ce măsură

aceşti factori ar putea determina rezultatele în hră-

0_- .,"__ __ _ ----... 1

nirea albinelor, se vor analiza sumar fiecare din-tre ei.

CONŢINUTUL IN PRO'fEINE ŞI AMINOACIZIAL SUBSTITUENŢILOR '''.;. ..;-

Se prezintă în tabelul 17 comparativ cu polenul,acele substanţe care se pretează a fi utilizate înhrana albinelor şi a căror procurare în ţara noastrăeste uşoară.Prezenţa tuturor aminoacizilor esenţiali pentru al-

bine (care nu pot, fi sintetizaţi de organismul lor)în substituenţii enumerati, constituie una din fun-damentările cele mai ştiinţific posibile pentru lu-crările :În care se indică că prin hrănirile cu uniidin aceşti substituenţi s-au obţinut rezultate po-zitive. Sub acelaşi aspect, în hrănirile la care nuse obţin 'rezultate pozitive, considerăm că acesteanu se datorează substituentului, ci altor factori in-terveniţi în procesul de hrănire.Conţinutul în aminoacizi nu poate justifica dife-

renţa în ceea ee priveşte eficienţa polenurilor încomparaţie cu substituentii. Pentru a reiesi maiclar în evidenţă acest lucru, redăm alăturat (dupăaceiaşi autori), pentru substituenţii mai des utili-zaţi, conţinutul în aminoacizi raportat la proteinabrută, nu la greutatea totală a înlocuitor-ului, încomparaţie cu polenul (tabelul 18).Este evident că polenul nu reprezintă nici un

miracol ş~ nu mai trebuie prezentat ca un "concen-tmt de aminoacizi eseruiali", De asemenea, rezultăcă nu conţinutul în aminoacizi determină un efectmai mare al polenului în hrănirea albinelor. Subacest aspect se poate bănui că aceleaşi rezultates-ar putea obţine şi cu înlocuitori ai polenului,

99

Page 50: Sporirea Productiei de Miere

--__

-~~~__;..;;;,:;;:__--_~~~='".,§;:~~.=~~~~'f':"~~_:;;:~~-'"-.;;::""'-"'~::":';~.-~~-~----=7.

--o""'-~~==-"~~~"--'-'_.-

1-"o o

TABEL

UL

17

Conţinutul

înproteină

brută

şiam

inoacizi

aisubstituienţilor

depolen

Prelucrare

după

Mar

ris

son,

Ewing,M

aynard,

Popo'

v(citaţi

Băi

al,

Sarkar,

Weawer,

Kuiken;

Bosi,

Riccardelli,

D'Albore

şiDjur

babi

ci

Prote-

Grame

aminoacizi

la100gsubstituent

Specificaţie

ină

,-IMe

tiO-!_

,ITriPto-IArgini-i

RiSti-!

Leu-I

Izole~-!Fenila-I

Trea-I

-brută

%Lizină

'nină

Cistlnă

fan

nădină

cină

cină

lanină

nină

Vahnă

Polen

înam

estec,

uscat

25,0

1,90

0,37

0,lj

0,30

1,40

0,42

1,97[1.42

1,22

1,15

1,57

----

Drojdie

debere

uscată

44,6

3,21

0,71

0,62

,0,58

2,10

0,94

3,17

2,32

1,87

2,19

2,56

Drojdie

furajeră

2,03

(Tor

ula)

48,3

3,28

0,82

0,48

0,63

2,70

1,30

3,67

3,41

2,03

2,95

Şroturi

desoia

44,0

2,78

0,57

0,62

0,62

3,34

1,06

3,39

2,42

2,16

1,72

2,33

Şroturi

debumbac

40,0

1,72

0,84

0,64

0,56

4,08

1,08

2,36

1,64

2,12

1,28

1,92

Şroturi

defloarea-soa-

relui

41,8

1,38

1,00

0,63

0,58

3,55

0,88

2,59

1.88

2,00

1,50

2,13

Făină

delucernă

20,0

1,20

0,20

0,40

0,32

0,96

0,34

1.46

0,96,0,92

0,82

0,92

Lapte

devacă

proaspăt

3,5

0,28

0,08

0,03

0,05

0,13

0,10

0,34

0;23

0,18

0,17

0,23

Lapte

praf

integral

25,2

2,00

0,60

0,23

'0,40

0,90

0,70

2,50

1,30

1,30

1,00

1,66

Lapte

praf

degresat

33,5

2,80

0,80

0,30

0,40

1;20,0,90

3,30

2,30

1,50

1,40

2,20

Cazeină

81,5,6,38

2,61

0,33

0,98:3,27

2,54

8,42

5A8

4,58

3,60

6,22

Făină

deca~ne

53,0

3,80

0,80

0,41

0,61

3,70

1.10

3,50

1.90

1,90

1,80-

Făină

desînge

82,0

6,72

0,98

1,56

1.15

3,61

5,25

10,33

1;07

5,82

3,36

7,38

I

TABEL

UL

IS

Conţinutul

înam

inoacizi

aproteinei

brute

din

unii

substituenţi

aipolenului

Y' f, -,

Grame

aminoacizi

la100

gram

eproteină

brută

Specificaţie

__

!Melia-!

-,ITri

Pla-1

-'!RiSli-!

--1

Izoleu-!

Femla-!

-I

-Lizină

nină

Clatină

fan

Arginină

dină

Leucm

acină

nină

Treonină

Vahnă

Polen

uscat

înam

estec

7,7

1,5

0,6

1,1

5,5

1.7

7,9

5,7

4,9

4,6

6,3

Drojdie

debere

7,2

1,6

1.4

1.3

4,7

2,1

7,1

5,2

4,2

4,9

5,6

Drojdie

furajeră

6,8

1,7

1,0

1.3

5,6

2,7

7,6

5,5

4,2

4,2

6,1

Srot

desoia

6,3

1.3

1,4

1.4

7,6

2,4

7,7

5,5

4,9

3,9

5,3

Lapte

praf

4,5:

degresat

8,4

2,4

0,9

1,2)

3,6

2,7

9,9

6,9

4,2

6,6

Cazeină

uscată

7,8

3,2

0,4

1.2

4,0

3,1

10,3

:,6,7

5,6-

4,4

7,6

• t' ti t,

•...... o f~

Page 51: Sporirea Productiei de Miere

''',il'j'1':1

1"1'

Iii :~

,il!!

li("

,~,if!Iii11I1

:I!,:,11

1:1

dintre care unii sînt ohiar mai bogaţi în acizii ami-naţi interesaţi decît polenul.

Conţinutul în aminoacizi al polenului variaza Infuncţie de specia plantei de la care provine cît şiîn funcţie de durata de păstrare a rezervei de po-len. V ivi n o şi Pal m e r trag concluzia că pro-teina din polenurile adunate de albine este defici-tară în triptofan şi metionină, neasigurînd canti-tăţile necesare creşterii şi activităţii organismuluialbinelor. Utilizarea înlocuitorilor în hrana albinelorcreează posibilitatea echilibrării hranei proteice aalbinelor şi sub aceste aspecte.

DlGESTIBILlTATEA SUBSTITUENŢILOR DE POLEN

Compoziţia chimică a înlocuitorilor de polen re-prezintă ca primă informare un criteriu importantde apreciere a înlocuitorilor. Numai pe baza con-ţinutului în substanţe nutritive brute, nu se poateînsă stabili valoarea nutritivă reală a substituenţi-lor, pentru că o parte din acest conţinut brut in-gerat nu se digeră şi nu se absoarbe, ci se eliminăprin excremente.

Sub acest aspect digestibilitatea cîtorva înlocui-tori, după S. A. Str o i k o v (1964)este următoarea:

Păsturăproaspătă

Laptenatural

Lapte Drojdiepraf de bere

Resturi nedigerate % 23,520,9 31,4 27,4

Datele de mai sus ne dau orientări privind utili-zarea cantitativă de către albine a substituentilorrespectivi comparativ cu păstura proaspătă. In can-titatea totală a substituentului sînt cuprinse însă şi"alte substanţe nutritive ca glucide, grăsimi etc. şi

102

ca atare resturile nedigerate nu pot da informaţiiasupra utilizării proteinelor de către albine.

Aprecierea gradului de valorificare a proteineidin substituenţii de polen în proteină sintetizată decătre albine, se poate face numai determinînd azo-tul introdus în organism prin hrană. şi azotul eli-minat prin exci"emente.

Prezentăm în tabelul 19 cantitatea de azot asimi-lată de organismul albinelor, pentru cîteva substanţecare se utilizează ca substituenţi ai polenului. Deasemenea, se indică modul de utilizare a proteine-lor asirnilate de către organismul albinelor.

Analizînd bilanţul azotului prezentat rezultă cădigestibilita,tea proteinelor din inlocuitorii de polenurmăriţi nu este sensibil mai mică decît a păsturii.De asemenea, azotul total asimilat din drojdia debere este practic egal cu cel din păstură, o diferenţăceva mai mare' constatîndu-se la laptele praf.

Privind utilizarea proteinelor asimilate Iată depăstură, la care repartitia între puiet şi depunereaîn corpul albinelor este în general proporţională,proteinele asimilate din drojdie sint utilizateaproape integral prin depunere ca rezervă în orga-nismul albinei, pe cînd cele din lapte sînt utilizateîn exclusivitate pentru creşterea puietului.

Acest aspect ar părea că explică nereusita unorcercetări de a creşte puiet in condiţii normale prinhrănire cu drojdii.

Pentru productie trebuie să ţinem seama la folo-sirea înlocuitorilor de efectul specific al acestoraasupra organismului albinelor. Primăvara trebuie săutilizăm în cea mai mare măsură hran'ă proteică,oare contribuie masiv la creşterea puietului, iar intoamnă în ultima fază a hrănirilor să o alegem pe

103

Page 52: Sporirea Productiei de Miere

~>-l::>>-l~P'lfS

,

104,

•.• ~,s ~ r- 1 .,;.. 1 1 [.9 'O-CIi ,ll"} 0\~-o~':- -e- -l-~--I-I~~ ~;a] r') 0\ I I0-- _

a;'~ El s I ~ j 1 1 ,~ ~~ (") 00 s .

~ ~ ~ -, ",,-o~~ <~ I ~Io 1-. -,il'

i j 1 ~s ~ "'---:-j--- <') 1- : 1--1-.-4 "OI-< N It:)

(Tj .S ..c:

- __ ~=~-r-;I-§-I~-;-~ I ~.] _ _ ~ I "'I:il I~ ~I ~I §I

.,~•...-;~~ ;:;., 0\~~-1! ,] ::-;:l o'" u'" ,~> o'" '

~ •...~Q ~;:l Ul•...~ ,

~~Il> Ul.Sa )~oi ,§'.!.:l'tl

·S Il)

'3 ~.•.. •...o UN ;:lcd ~.-- •...;:l p..'~r-.!.:l

~

~'..'"'"-e'"]

. c; eoZ:SEi ~ j g I:§ j

';;l,•...c,oU+'c,.:s

~I~,l '~j

1e

'"~2« El

N~ t;"~~•..• oi~,@;oiN

o~

'" , ow C1)._

Z I'l] El" ...:az+>§ 1 § 1 §Is

~5a I'l.~'"a ...::::~~'".~

"", ~" .....•gml1u .9

oU•...oU,t:loU'tloU;S'O'•...el

..~;g'o.,'"in

;:::;-•...

~tp oi~ S

,XIl~p..

aceea care asigură cea mai mare depunere în' corpulalbinelor pentru a pregăti organismul acestora învederea ierriării. '

NIVELUL PROTEIC AL HRANEI' CU"SUBSTITUENŢI

După cum rezultă din tabelui' T? conţinutul înproteină al substituentilor variază între 82% (făinade sînge şi cazeina uscată) şi 33% (laptele praf) faţăde 20-25% conţinutul în proteină al polenului.Pentru aceasta, folosirea substituenţilor la prepara-rea pastelor, într-un procent oarecare, neţinînd contde conţinutul' în proteină al acestora, deci de ni-velul proteic ce se asigură hranei, este una dincauzele care împiedică obţinerea rezultatelor rscon-tate, Nerealizarea efectuluiscontat se înregistreazăchiar şi în cazul folosirii polenului, dacă proteinaasigurată de acesta este sub un anumit nivel.:, Limita 'de concentraţie ia înlocuitbrilor de polenacceptată de albine este de cea 35% în cazul droj-dlilorvfăinil de soia şi laptelui praf (O. W'a h l,1968)'.Este vorba de substanta ca atare în amesteccu zahăr sau miere, ceea ce în general asigură uncontinut în proteină al pastel, de cea 12% la lapteşi cea 15% la drojdie şi făina de soia. 'Şi alţi cercetători şiapicultoti Informează ieă în.

general la utilizarea substituenţilcr.veficîenţa ma-ximăvse tobţirre cînd se asigură tin 'nivel proteic alhranei "intre 10-15%. Concentratiile 'ridicate misînt însoţite de' un plus de eficienţă. -In icazul utilizării polenului' la prepararea paste-

lor proteice, acesta este superior înlocuitorilor' nu-mai dacă, se dă în' concentraţie ridicată. Folosindpastă cu ·10% polen, puietul crescut reprezintă nu-mai 15%, pe cînd: la pastele cu ,100/0. înlocuitori,'

105

Page 53: Sporirea Productiei de Miere

li'1j,

1'lifIil

puietul crescut reprezintă 45% din cantitatea to-tală de puiet ce se obţine folosind paste concen-trate in polen (O. W a h l, 1968).Trebuie reţinut deci pentru practică faptul că de

nivelul proteic al hraneidepind rezultatele obţinuteşi că pastele cu concentraţie redusă de substanţeproteice pot fi tot atit de bine preparate din înlo-cuitori ca şi din polen,

ATRACTIVITATE A SUBSTITUENŢILOR DE POLEN

Nu în toate cazurile hrănirea albinelor CU făinăde soia, cazeină, lapte praf degresat, drojdie debere, a asigurat creşterea puietului în mod cores-punzător. Adaosul de polen la substituenţi a îmbu-nătăţit evident efectul acestora.S-a emis ipoteza că hrana alcătuită din substitu-

enti nu este corespunzătoare ca principii nutritive,polenul adăugat corectînd orice deficienţă în acestsens. Această ipoteză este infirmată însă de conţi-nutul în substanţe nutritive, aminoacizi, de valoa-rea biologică ridicată a substituenţilor utilizaţi. In-fluenţa vreunui aminoacid limitativ ar putea explicaactiunea unui înlocuitor privind o anume funcţie. cade ex. : influenţa drojdiei asupra creşterii puietului.In cazul utilizării amestecului de substituenţi însă,astfel de efecte sînt evitate.Alta deci trebuie să fie cauza. Sva emis atunci I

ipoteza că albinele consumă o cantitate insuficientă'de substituenţi şi astfel nu obţin substantele nutri-tive necesare proceselor biologice, în special pentrucreşterea puietului.Această ipoteză a fost formulată pe baza obser-

vaţiilor că in majoritatea cazurilor familiile de al-bine hrănite ou substituenţi au consumat cantităţi

106

mult mai mici de hrană decît familiile de aceeaşiputere, care primeau raţii constituita integral dinpolen. După Ha y d a k şi W a Il e r (1970) consu-mul de polen este de obicei de două ori mai maredecît cel de înlocuitori, dar O. W a h l (1968) preci-zează că acest consum este aproapejiublu faţă defăina de soia, dar de 3-4 ori mai mare faţă dedrojdii şi lapte praf degresat. S-a tras concluziacă hrana cu substituenţi nu este destul de atrăgă-toare pentru albine. Faptul că prin adăugarea unorcantităţi mici de polen consumul se măreşte (şi tot-odată şi efectele obţinute) conduce la bănuiala pri-vind existenţa în polen a unei substanţe atrăgătoare,respectiv a unui fagostimulent, care determină al-binele să consume mai multă hrană. Dacă se daualbinelor una lîngă alta în cantităţi egale paste dinpolen, din amestec de polen cu înlocuitori şi dinînlocuitori fără polen, albinele consumă aproapeexclusiv pasta din polen curat, apoi amestecul depolen cu înlocuitori şi nu încep consumul de substi-tuenţi decit după ce au terminat de consumat cele-lalte două compoziţii.Iniţial responsabilă de acest efect a fost făcută

aroma polenului, respectiv substanţele aromate vo-latile c:lleacestuia. Ulterior apicultorul americanS. Taber arată că un extras de lipide din polen pebază de cloroform constituie o substanţă foarte ~.ră-gătoare pentru albine. H ti gel (1962) menţionează,de asemenea, oa substanţă atrăgătoare, un steroidsau un amestec de steroizi, izolaţi cueter din polen(sterolii fac parte din grupa lipidelor),Lucrările lui F. A. Robin.son si J. L. Nation

(1968) aduc clarificări in această problemă. Ei auizolat din polen :

107

Page 54: Sporirea Productiei de Miere

a)par'tea vo1atilă(balsamurile ..aro:-

matice) ;.b) lipidele neutre şi

sterolii (solubili îrn ace-tonă) ;-c) fosfolipidele (inso-

Iubile în acetonă) ;d) lipidele integraledin polen,Dintr-o pastă pro-

teică formată din gela-tină, cazeină, albuş deou şi celuloză s-au for-mat raţii cărora li s-auadăugat în proporţiede 5010 cîte o grupă dinsubstantele izolate dinpolen. Gradul în careau fost consumate decătre albine raţiile res-pective este redat înfigura Il.

Concluzia, trasă de autori este că substanta atră-gătoare din polen este reprezentată de steroli şilipidele neutre a căror adaos a condus la creştereasemnificativă a consumului faţă de raţia martor.De asemenea, substanţele volatile aroma tice ale po-lenului şi fosfolipidele din acesta pot fi consideratechiar substanţe repelente, ele conducînd la redu-cerea considerabilă a consumului de substituenţi.In producţia apicolă, într-adevăr nu dispunem de

posibilitate a folosirii acestor extracte, dar avem înschimb polenul pur. Tocmai pentru aceasta s-auprezentat rezultatele din figura 11 întrucît. ele ne

0I.,

o ('CI oFig. 11 - Gradul. de consumarea substituenţilor de polen (prelu-crare după Rob ins o n şi

N ati o n , 1968):•• - martori; b - adaos 5% lipide inte-grale din polen ; c - adaos 5% steroli şiIipide neutre din pol en ; d - adaos 5%fosfolipide din palon; e - adaos 5%extract substanţe aromatice volatile din

polen

108

demonstrează că şi prin adăugarea polenului inte-gral se poate obţine, de asemenea, un grad maximde consumare a înlocuitorilor.Aprofundindu-se cercetările în acest domeniu s-a

stabilit că substanţa chimică din grupa lipidelor cuactiune iatrăgătoare pentru albine, este acidul trie-noic, izolat din polen de K e i t h M. D o u l.Ulterior, acest acid, cu denumirea completă de

acid oota-deoa-trans 2, cis 9, cis 12, - trienoic afost realizat sintetic de către B o c h, Sta r r a t şiHop k ins. Prin realizarea unui astfel de produssintetic şi extinderea lui în practica apicolă, nutri-ţia proteică a albinelor ar deveni o pîrghie eficientăîn mîna apicultorilor, în vederea obţinerii unorefecte economice nebănuite, mai ales în zonele cuproducţii slabe de polen.Dintre încercările ,de a mări atractivitatea înlo-

cuitorilorde polen mai amintim pe cele ale luiHa y d a k şi W a Il e r (1970). S-au urmărit 36 sor-turi de uleiuri aromatice pe un substrat format dinfăină de soia, drojdie de bere şi lapte praf degresat.Aromele care au atras cele mai multe albine faţăde martor, în ordine descrescindă, sînt cele de fe-nicul, musetel şi miere în primăvară, -iar toamnanumai mirosul de miere a atras mai multe albine.In acest anotimp, la toate celelalte arome, frecvenţaalbinelor pe turtiţe a fost mult inferioară faţă decea observată pe raţia martor (fără adaosuri).

UTILITATEA FOLOSIRII SUBSTITUENŢILORDE POLEN

Larg utilizată în alimentaţia animalelor, substi-tuirea unui furaj deficitar cu un altul uşor de pro-curat constituie calea de echilibrare a hranei sub

109

Page 55: Sporirea Productiei de Miere

[i111

Iil,1,ii raport energetic, proteic,. vitaminic etc., în vederea

realizării producţiei maxime.In creşterea albinelor problema trebuie privită

sub acelaşi aspect. De fapt, nici un apicultor numai pune laindoială substituirea mierii cu zahăr,cînd este vorba de asigurarea hranei energetice.Exact în acelaşi fel trebuie tratată problema nutri-ţiei albinelor şi atunci cînd este vorba de hranaproteică.Avem certitudinea că din cunoştinţele anterioare

sau ca urmare a lecturii noţiunilor prezentate pri-vitoare la proteine, apicultorii sînt convinşi că ne-asigurînd proteinele în hrana albinelor la nivelulcerinţelor organismului acestora, manifestările vi-tale sînt grav afectate, cu influenţele negative res-pective asupra realizării producţiei apicole.Fără îndoială că sursa cea mai eficientă de pro-

teine pentru albine este polenul plantelor, cu re..,zervă însă atunci cînd este vorba de polenurile cuo valoare nutritivă mediocră.O. W a h l încadrează ca eficienţă substituenţii

principali ai polenului, în categoria polenurilor cuo valoare mijlocie pînă la relativ bună (drojdiile şifăina de soia) şi la polenurile de calitate mediocră(laptele praf). .In stabilirea soluţiei pe care o are de ales, api-

cultorul trebuie să ţină cont că administrarea desubstituenţi se face pentru asigurarea sau comple-tarea hranei proteice, în cazul lipsei acesteia înstup sau natură, precum şi pentru obţinerea efec-tului de stimulare, chiar cînd în stup sîrit rezervede păstură.Sintetizînd datele din literatura de specialitate,

numai sub un singur aspect, creşterea puietului,

~~'~I~

"

1:~J

~\1~,l

'

~Ijl~,1:

I~~

1III!

I~I~JJi

uo

oficienţa înlocuitorilor de polen exprimată procen-tual faţă de cea a polenului ar fi următoarea:

100%- polen ··,·············· ._ subtituenţi în amestec (făină. soia,lapte praf şi drojdie) cea 65%

_ fără proteină în hrană cea 7%

De menţionat că în lipsă de polen sap substituenţiîn hrana albinelor, creşterea de puiet se face peseama proteinelor din organismul albinelor, eelo-zioriările fiind de scurtă durată, după care rezer-vele din organism fiind epuizate creşterea puietuduinu mai are loc. In plus, durata de viaţă a alhinelorastfel uzate este evident redusă.Eficienţa menţionată a substituentilor reprezintă

o medie orientativă. Limitele acesteia au variat dela 200/0pînă la 100% faţă de efectul obţinut prinhrănirea cu polen.In situaţia lipsei de păstură în cuib şi de polen

în natură sau a rezervelor de polen în magaziastupinii, faţă de cele de mai sus, apicultorul ur-mează să hotărască : fie că nu foloseşte în hrănireaalbinelor substituenţii pe motiv că nu obţine efectulintegral al hrănirilor cu polen, fie că introduce înpractica sa hrănirea, cu substituenţi pentru a realizatotuşi mult mai mult decît nimic. Acest mult maimult decît nimic înseamnă de exemplu 1,3 kg al-bine crescute (în condiţiile cind cu polen s-ar ob-ţine 2 kg) faţă de numai 140 grame albine cu uzareacelor existente, cît s-ar obţine fără folosirea substi-tuentilor. Loealizînd această situaţie în primăvarătimpuriu, conturăm şi mai evident calea ce trebuiealeasă.Trebuie menţionat că albinele crescute cu substi-

tuenţi nu prezintă diferenţe faţă de cele crescute cu

111

Page 56: Sporirea Productiei de Miere

polen. De asemenea, ele sînt capabile să -creascăpuiet în condiţii normale dacă sînt hrănite în pe-rioada respectivă cu polen, capacitatea de creşterea puietului scăzînd dacă ele sînt hrăni te tot cu în-locuitori. Situaţia din urmă însă, .practic nu estede deosebită importanţă în creşterea albinelor, în-trucît folosirea substituentilor de obicei se facenumai pentru traversarea unei perioade deficitara,după care apare polenul în natură. . '..T'entru completarea elementelor de. decizie, suge-răm cititorilor de a recapitula documentarea pre-zentată cu privire .la importanţa proteinelor în api-cultură pentru a cărei ilustrare s-a apelat de multeori la efectul Jnlocuitortlor de polen.

MODUL DE ADMINISTRARE A SUBSTITUENŢILORDE POLEN

După cum s-a menţionat, problema utilizării' în-locuitorilor de polen se pune în condiţiile lipseipolenului natural. Cunoaşterea exactă a situaţieirezervelor de păstură scapă de obicei preocupărilorstuparilor, De fapt, o astfel de evidenţă este şigreoaie. . .Stabilirea familiilor de albine care au' nevoie de

administrarea hranei proteice este însă foarte sim-plă. In perioada deficitară, de exemplu primăvara,se administrează tuturor familiilor de albine substi-tuenţii respectivi. Dacă albinele îi consumă în-seamnă că au nevoie de ei, dacă nu-i consumă în-seamnă că famihile în cauză dispun de suficientă -,păstură in cuib şi că au început folosirea ei. Acelaşilucru se întîmplă ulterior la apariţia polenuluiproaspăt, cînd normal nu se mai impune hrănireaproteică prin administrare de substituenţi.

112

Administrarea înlocuitorilor de polen trebuie fă-cută în interiorul stupului, Se obişnuieşte a se ad-ministra' şi afară, sub formă de pulbere în jghea-buri. Această metodă are însă două mari dezavan-taje : a) puse în condiţii de cules albinele' pot de-pozita în stupi aceşti înlocuitori, făcînd rezerve,ceea ce nu este în interesul apicultorului ;b) substi-tuenţii nu se pot da primăvara timpuriu, cînd zbo-rul nu este posibil şi, de asemenea, nici în zilele cuploi sau vînt din perioada de primăvară şi toamnă,tocmai cînd utilizarea lor este necesară.In interiorul stupilor, substituenţil se adminis-

trează sub formă de turtiţe din pastă proteică cuun. conţinut de cea 150/0proteină. Aceste turtiţe seamplasează. în dreptul cuibului (ghemului) pestespetezele superioare ale ramelor.O pastă proteică se prepară cel mai simplu din

amestecarea de zahăr' pudră uscat, cu substituenţide polen sub formă de făină, amestec care apoise .umectează prin frămîntare cu atîta .miere cît estenecesar să se obţină o pastă consistentă. Pentrusubstituentii care nu se. pot obţine sub formă defăină, aceştia se dizolvă cu puţină apă, adăugindu-seodată..cu mierea.Participarea diferitelor sortimente de substituenti

în -amestecul format se stabileşte de către apicul-tor, avindu-se însă grijă să se realizeze conţinutulîn proteină a pastei finale, în limita dorită.Mai întîi trebuie să se afle conţinutul în proteină

pe care îl are amestecul de substituenţi. De exem-plu, dacă folosim 500/0făină de soia, 25% drojdiede bere şi 25% lapte praf, vom obţine următorulconţinut de proteină în amestec :

113.-

Page 57: Sporirea Productiei de Miere

I:"1

'1

1:

:1I

~ 30 g făinii. soia cu 44% proteină~ 25 g drojdie cu 44% proteină~ 25 g lapte praf cu 32% proteină.

= 21 g proteină:= Il g proteină;= 8 g proteină

100 g substituenţi = 4 1 g proteină

Ca să obtinem o pastă cu 150/0 proteină urmeazăsă aflăm în ce cantitate de pastă trebuie să şegăsească cele 4~ grame din amestec. Pentru aceastautilizăm regula de trei simple: 41 X 100 : 15= 275.Adică la cele 100 grame amestec de soia, drojdieşi lapte praf mai trebuie să adăugăm încă 175 g dezahăr pudră şi miere, pentru ca în total să facă275 g pastă. In cazul că dorim să obţinem o pastăcu 100/0 proteină înseamnă că 41 X 100 : 10= 410,adică se mai adaugă 310 g zahăr şi miere.Mai subliniem încă o dată că utilizind paste con-

centrate, acestea ar putea fi refuzate. de albine,avînd în vedere că nivelul proteic al hranei accep-tat cu uşurinţă este de 10-15%.Trebuie, de asemenea, să mai reţinem atenţia

apicultorilor asupra necesităţii privind folosirea înhrana albinelor a unui amestec de substituenţi şinu a unuia singur. Experienţele lui O. W a h l pri-vind eficienţa substituenţilor în creşterea puietuluisînt edificatoare în acest sens. Astfel dacă rezubta-tele obţinute prin folosirea unui amestec de soia,drojdie şi lapte praf le considerăm ca 100%, la fo-losirea făinii de soia puietul crescut este în procentde numai 77%, la drojdii de 67%, iar la laptelepraf de 37%.Pe lîngă folosirea amestecului de substituenti,

pentru mărirea atractivităţii acestora, deci a consu-mării Ior în cantităţi mai mari de către albine re-

114

comandăm adăugarea la pastele proteice a polenu-lui natural.în funcţie de proporţia în care polenul concură

-Ia formarea pastei proteice cu înlocuitori, depindemărirea oantităţii de hrană consumaţă şi implicitefectul obţinut ca urmare a hrănirli.Care este proporţia recomandată ? Rămîne să ho-

tărască fiecare din cei ce vor folosi amestecurilerespective. Pentru orientare redăm după R. Bea u-rai n g dependenţa între adaosul de polen la făinade soia şi puietul crescut în luna februarie-martie.într-un anumit timp:

Hrana dată albinelor Nr, -de larve crcscute

Miere simplăMiere + făină de soiaMiere + făină soia + 12% polenMiere + făină soia + 25% polenMiere + făină soia + 50% polenMiere + polen

5752600490055007 1008600

Concluzia. este clară: chiar la un amestec de88% făină soia şi 12% polen, cantitatea de puietcrescut este cu 50% mai mare decît în cazul utili-zării exclusive a făinii de soia şi ajunge să fie cunumai 200/0 mai mică faţă de cantitatea de puietcrescut exclusiv cu polen, la un amestec de 500/0sofa şi 50% polen.Ca atare, trebuie să se retină că orice adaos de

polen la amestecul de substituenţi este deosebit deeficient şi că rezultatele ce se obţin sînt direct pro-porţionale cu procentul de participare a polenuluiin pasta proteică.

115

Page 58: Sporirea Productiei de Miere

.1

1;

:II

:1

I!I

1,Ii

CERINŢELE DE VITAMINE ALE ALBINELOR

IMPORTANŢA VITAMINELOR PENTRU ALBINE

Vitaminele sînt substanţe care, în cantităţi infime,împreună cu alte elemente determină,controleazăşi reglează complexele procese biologice ale organis-mului, procese care exprimata într-un singur cu-vînt înseamnă viaţă. .

Termenul de vitamină a fost stabilit în 1911 decătre F u n k, întrucît substanta izolată de el dintărîţele de. orez care avea proprietatea de a vindecaboala "beri-beri", avea un determinant rol vital şiconţinea în structura ei funcţia amină (vitaminadenumită astăzi Bi),

Observaţi a că unele boli ce apăreau la om puteaufi vindecate prin consumarea anumitor alimente afost făcută cu mult timp înaintea precizării noţiunii.de vitamină. Navigatorii foloseau încă diri secolulal 16-lea extractul sau infuzia de pin pentru pre-venirea scorbutului în timpul călătoriilor înde-lung-ate.

Substanţele cu rol esenţial pentru viaţă, descope-rite ulterior au fost denumite tot vitamine, deşinu toate au în structura lor funcţia amină.

Din grupa vitaminelor fac parte substanţe orga-nice care, din punct de vedere chimic pot fi glucide(ca derivaţi ai zaharurilor, fenolilor, terpenelor,polialcooli sau heterozide) lipide (ca acizi graşi' ne-saturaţi, alcooli nesaturati derivaţi din steroli) saucompuşi azotaţi. .

Deşi foame ·diferite ca structură şi caracteristici,vitaminele au o acţiune asemănătoare în organism,asigurînd după cum s-a arătat, numeroasele procesevitale, dintre care, legat de hrănire, cele mai im-

116

portante se referă la transformarea hranei în ener-gie şi la folosirea materiilor din hrană pentru con-struirea de ţesuturi noi şi refacerea celor uzate.

Aproape fiecare vitamină este o componentă struc-turală a unei enzime sau a unui grup de enzime.Este lesne de dedus importanţa deosebită a vita-minelor pentru albine, a căror necesar mărit deenergie şi procesul secretoriu extrem de activ pen-tru hrănirea puietului şi prelucrarea nectarului im-pun o intensă activitate enzimatică.

Majoritatea cercetătorrlor consideră însă că toatevitaminele dovedite ca necesare albinelor fac partedin grupa B. Această concluzie se bazează pe faptulcă aceste vitamine, în corpul albinei pot fi compo-nente ale enzimelor care fac posibile reacţiile bio-chimice. Intr-adevăr, vitaminele cuprinse în com-plexul B, deşi au o structură chimică foar:be dife-rită, au un rol oomun, esenţial pentru organism prinparticiparea la structura unor coenzime, care La rîn-dul lor sînt părţi constitutive ale unor enzime oxi-dative. Tocmai această caracteristică care iniţial seatribuia numai acestor vitamine, a constntuit crite-riul de clasificare a lor într-o singură grupă, "com-plexul B", care din punct de vedere al acţiunii fi-ziologice au format grupa enzimovitaminelor.

Ulterior însă s-a dovedit că rolul de a participala. structura enzimelor aparţine cu mici excepţii tu-turor vitaminelor cunoscute, fiind o însuşire comunăa acestora.

Ca atare, majoritatea vitaminelor pot fi incadrateîn grupa enzimovitaminelor şi implicit ca fiind destrictă necesitate albinelor.

Nevoile albinelor pentru vitamine nu au fost stu-diate pe larg, cercetările în acest sens fiind puţine.

117

Page 59: Sporirea Productiei de Miere

~~QI\I

'~

j~,~11\

I1~III,;1

1

II'111

III'11'1~I

Sîntem convinşi că în viitor creşterea cu succesa albinelor se va baza pe cercetări concrete de nu-triţie,iar în cadrul acestora pe observaţii şi maiprecise privind vitaminele.

Acest domeniu, foarte puţin explorat, oferă api-culterilor şi cercetătorilor apicultori posibilitate aefectuării unor observaţii inedite. Unele manifestăridin viaţa albinelor, ce par la un moment dat inex-plicabile, legate de dezvoltarea înceată sau anormalăa puietului, unele îmbolnăviri sau slăbirea puteriifamiliei, diareele, paraliziile albinelor adulte, valo-rificarea culesurilor etc. ar putea fi poate explicateprin cercetarea cerinţelor în vitamine ale albinelor.

Cerinţele în vitamine bineînţeles nu vor putea fielucidate decît în complexul de hrănire a albinelor,respectiv în echilibru cu cerinţele privind protei-nele, glucidele, lipidele şi sărurile minerale asupracărora sau împreună cu care acţionează în proceselemetabolice.

De asemenea, aprecierea cerinţelor de vitamineale albinelor, fără corelarea tuturor influenţelor atîtasupra albinelor eclozionate, cît şi a puietului, poateduce la concluzii eronate. Experienţele dovedesc cuprisosinţă acest lucru. Albinele eclozionate şi ţi-nute în etuve, îşi dezvobtă corpul, glandele farin-giene şi au o durată de viaţă, ca şi cum ar fi fost'hrănite cu polen, deşi hrănirea a fost făcută cuproteine lipsite de vitamine. In plus, hrănirea su-plimentară a acestor albine cu vitamine nu a con-dus la modificarea rezultatelor. S-ar părea deci căalbina formată nu ar avea pentru propriile nevoicerinţe de vitamine (O. Wa h 1, 1968).

Lucrurile nu stau însă întocmai aşa. Puietul hră-nit de albinele menţinute fără vitamine, deşi au încelulele lor hrană din abundenţă de consistenţă şi

118

culoare normală, nu trăiesc mai mult de 2-3 zile.Cînd în hrana doicilor se introduc vitamine şi ooles-terol, puietul se dezvoltă normal (H a y d a k, 1965).

Ca atare, albinele edozionate, chiar dacă nu aunevoie de vitamine pentru dezvoltarea proprie, aces-tea sînt necesare pentru activitatea organismului lor.

Cercetările lui Ser i an - B ac k au elucidat pro-blema cerinţelor de vitamine a albinelor. după eclo-zionare. Aceste' cerinţe sînt mari, corelat cu desă-vîrşirea dezvoltării albinei după eclozionare, cu spe-cificul că acoperirea acestui necesar se face peseama rezervelor de vitamine din propriul organism.

Albina lucrătoare duce cu ea din faza larvară oprovizie de vitamine atît de mare încît permitedezvoltarea tuturor t11andelor secretorii cît şi acorpului gras" chiar dacă sînt hrănite exclusiv cuproteine, putînd ajunge la o vîrstă normală. Pro-vizia este suficientă chiar pentru a creşte puietîntr-o oarecare cantitate. Prin aceasta se consumăînsă provizia de vitamine din organism, iar capaei..tatea de a creşte puiet dispare după scurt timp şireapare din nou numai dacă în hrana acestor al-bine se adaugă vitamine.

Urmare celor arătate trebuie reţinut că cerinţelede vitamine se manifestă din prima zi după eclo-zionare pînă în ultima zi de viaţă a albinei.

Aportul de vitamine condiţionează din punct devedere al intereselor productive, următoarele:

_ asigurarea proceselor ce se petrec în organis-mul albinei pentru menţinerea vieţii ;

_ desăvîrşirea creşterii şi dezvoltării din punctde vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare)a albinei eclozionate (chiar dacă aceasta se face peseama rezervelor de vitamină din perioada larvară) ;

li9

Page 60: Sporirea Productiei de Miere

,__ I '"'e,, __.. il,

aprovizionarea larvelor prin hrana albinelordoici cu o' cantitate atît de mare de vitamine încîtsă le asigure dezvoltarea larvară cît şi proviziilenecesare desăvîrşirii dezvoltării după eclozionare :-;- asigurarea activităţii secretoare a albinelor;

dintre care de mare importanţă este secreţia enzi-melor necesare prelucrării nectarului, care condi-ţionează după cum s-a arătat, însăşi gradul de va-lorificare a culesurilor.

ROLUL VITAMINELOR IN ORGANISMULALBINELOR·

Inainte de el. prezenta rolul pe care îl au vitami-nele în organismul albinei considerăm că este utilsă facem anumite precizări. In lucrările referitoarela 'hrănirea albinelor din literatura apicolă de largăcirculaţie, una si aceeaşi vitamină apare sub diversedenumiri, sub denumirea izomerilor sau a provita-minelor respective.Determinat de acest lucru, în rîndurile ce ur-

mează se vor enumera toate aceste denumiri, învederea orientării apicultorilormai puţin iniţiaţLînacest domeniu.. In .acelasi scop prezentăm .diferitele unităţi demăsură Iolosite în exprimarea cantitativă a. vitami-nelor.Unităţile de măsură folosita uzual pentru vita-

mine sînt: miligramul (mg), microgramul (meg) ,gama (y) şi Unitatea internaţională (U. 1., pentru vi-taminele A şi D);:- miligramul reprezintă a mia parte dintr-un

gram;

120

:(!?f-

- micrograrnul şi gama reprezintă Ci mia partedintr-un miligram, respectiv a milioana parte din-tr-un gram;- D.I. reprezintă 0,3 micrograme în cazul vita-

minei A şi 0,025 micrograme în cazul vitaminei D.Vitamine A (axeroftol, vitamina antixeroftalmică).

Această vitamină poate exista sub forma a 16 izo-meri.Vitamina A se găseşte numai în produsele ani....

male.Organismul albinelor, neputînd sintetiza vitamina

A, transformă provitaminele corespunzătoare dinhrană 'şi anume: carotenul şi criptoxantina (provi-tamine de origine vegetală).Funcţiile vitamine! A în organismul albinelor, ca

de altfel la toate celelalte animale, sînt legate decele mai importante procese vitale: creşterea' (for-marea celulelor noi), reproductia, protejarea împo-triva îmbolnăvirilor prin menţinerea integrîtăţii ce-lulelor epiteliale,Vitâmina Al a fost izolată din partea cefalică a al-

binei (H.o 1a L., 197.0), fapt care subliniază certitu-dinea că albinele necesită pentru creştere normalăvitamina sau provitamina A.: Trebuie îndreptată atenţia şi spre alte roluri' esen~tiale ale vitaminei A; oa de exemplu asizurareanu-triţieisistemuluinervos central şi' al Iibrelor ner-voase.Pentru însuşirile sale deosebite; vitarnina A este

considerată cea mai importantă dintre vitamineledescoperite pinăîn prezent. "Vitamina D (calciferol,vitamina antirahîtică), Se

cunosc 5 vitamine D cu structură chimică si actiunefiziologică' analogă. Ca provitamine D sînt con~ide-raţi sterolii (lipide complexer..dintre. care:mai: impon-

121

Page 61: Sporirea Productiei de Miere

-:'.

tanti sînt ergosterolul şi o formă a colesterolului dincare iau naştere vitamin.ele D2, respectiv Dj.

Vitamina D la animale reglează metabolismulcalciului şi fosforului, prevenind obţinerea unor pro....duşi debili, predispuşi rahitismului.

Acţiunea fiziologică a vitaminei D la albine nueste studiată. Mulţi autori însă au studiat influenţasterolilor (dintre care 5 steroli pot funcţiona ca pro-vitamină D).

Astfel s-a precizat că albinele nu pot trăi fărăsteroli, aceştia fiind indispensabili la structura celu-lară a organismului lor (C1a r k şi B loc h, 1963),însă probabil că au şi alte funcţii (W e a v e r N.,1964).

Larvele crescute de albinele doici hrănite cu ca-zeină fără vitamine, deşi aparent normale, nu trăiescmai mult de 2-3 zile. Aportul de vitamine B şi Co-lesterol în hrana albinelor doici înlătură acest fe-nomen (H a y d a k, 1965). ,

Vitam1na E (tocoferol, vita mina antisterHHăţii); Vi-tamina E asigură formarea fermentilor respiratoricelulari, Influenţează în special ţesuturile unde areloc proliferarea celulară: organele de reproducţie,precum şi organismele în formare şi creştere. Totvitaminei E i se atribuie rolul în sinteza argininei(aminoaeid cu acţiune în metabolismul proteinelor)precum şi o acţiune importantă asupra aparatuluineuro-muscular, lipsa ei producînd degenerarea anu-mitor muşchi şi leziuni la nivelul sistemului ner-vos.

Vitamina F (acizii graşi esenţiali), Acizii graşinesâturaţi de origine vegetală : linoleic şi linolenic,precum şi acidul gras de origine animală - arahi-donic (care se formează în organismul animal dinacidul Ilnoleic) sînt conslderaţiiesenţiali pentru or-

12~

ganism. Ei participă la structura fosfolipidelor. latransportul şi utilizarea lipidelor.

In natură se găsesc în cantităţi mari ; în uleiul defloarea-soarelui, 53-64% sînt acizi graşi esenţiali.

COMPLEXUL VITAMINELOR B

Caracteristica de a participa la structura enzi-melor, inâţial se atribuia numai acestor vitamine,fapt ce a constituit criteriul clasificării lor într-ogrupă comună: "complexul B". Deşi ulterior s-.adovedită că acest rol aparţine ou mici excepţii tutu-ror vitaminelor cunoscute, clasificarea iniţială semenţine şi astăzi. .

Vita-mina Br (tiamina, aneurina, vitamina antineu-ritică), Tiamina la albine joacă un rol determinantîn metabolismul glucidic (transformarea şi asimila-rea zeharurilor), aJl apei şi în resosbţia igrăsimilor,Este componenta unui număr mare de enzime, carecatalizează carboxilarea şi decarboxilarea.

Lipsa tiaminei produce dereglări ale sistemuluinervos care se manifestă mai frecvent sub formespasmice şi uneori paralâtice,. Aceste dereglări sînt consecinţa toxicitătii acidu-luipiruvie, care ia naştere în transformările meta-bolice ale glucozei. Prin actiunea tiaminei se asi-gură transformarea acestuia în, acid acetic. Lipsatiaminei duce la creşterea cantităţii de acid piru-vie în sistemul nervos şi hemolimfă, cu consecinţelearătate.

In polen, tiamina apare sub forma sa activă legatăde acidul Iosforic în cantitate de 3-11 mg/kg. Inlarve şi albine conţinutul este .de 4-6 microgramepe gram, respectiv 4-6 mg/kg.

Avînd în vedere că hrana energetică a albineloradulte, aproape în totalitate este asigurată de glu-

123

Page 62: Sporirea Productiei de Miere

·..~_.- -- -----~.._-_._~.-

11

I~II

cide, este lesne de înţeles importanţa asigurăriinivelului necesar de vitamina Bl:Vitamina B2 (riboflavina). Rolul fundamental al

vitaminei B2 (sub forma de ester Iosfocic combinatcu o proteină) este de a participa la sistemele en-zimatice (flavinenzimele) de reglare a oxidării celu-lare, sisteme oare intervin în special în metabolis-mul glucidic. Activitatea riboflavinei este de. atransporta hidrogenul la procesele de oxidare-re-ducţie. Vitamina B2 intervine şi în absorbţia gluci-delor în intestin, în metabolismul lipidelor şi alaminoacizilor. 1 se atribuie şi rol de substanţă decreştere.După L. Hol a, in polen apare ca o partecom-

ponentă a flavoproteinelor şi se găseşte în cantitatede 15-35 mg/kg. In corpul albinei a fost .găsităîn cantitate de 4-6 mcg/g, respectiv 4~6 mg/kg(masă albine).Vita-mina B3 (acid pantotenic,p,antoten). Acidul

pantotenic este o parte componentă a moleculei co-enzimef A, oare intervine în procesele metaboliceintermediare (transferul grupării acetil la glucide,lipide şi chiar protide). Asigură, de asemenea, meta-bolismul normal al epiteliilor şi măreşte rezistenţalor la infecţii.Acidul pantotenic este necesar în nutriţia albi-

nelor de toate vîrstele, avînd totodată un rol spe-cific pentru' nutriţia mătcilor, după L. Hol a gă'":sindu-se în cantităţi mari în lăptişorul de matcă. Areşi o influenţă asupra dezvoltării glandelor Iaringiene.In polen a fost găsit în cantitate de cea 20 mg/kg.Vitamina B/, (colina, vltamina paraliziei), Colina

intervine în transportul lipidelor din. organism, în,metabolismul sistemului nervos datorită participăriiei în. structura acetil-colinei (mediatorul chimic al

124 " J.

impulsului nervos, precum şi într-o serie de reacţiimetabolice esentiale.Vitamina B4 participă, de asemenea, la sinteza me-

tioninei (aminoacid esenţial)., Vitamina B5 (vltamina PP, acidul nicotinic, nia-cina, niacinamida, nicotinami'da). Vitamina B5 esteparte componentă a' două coenzirne care la rîndullor constituie părţile componente funcţionale la maimulte dehidrogenaze participînd la procesele de oxi-doreducere celulară ca transportor reversibil de hi-drogen. La multe specii de insecte acidul nicotinicse formează din triptofan.. In polen a fost găsit în cantităţi de cea 100 mg/kgiar în larve şi albine în cantităţi de 20-100 mcgJgsau 20-100 mg/kg masă albină. .Cantităţilemari găsite în organismul albinelor,

comparativ cu alte vitamine, este un indiciu clarprivind rutilitatea vitamineiiBs pentru viaţaalbinei.Vi:t'amIDaB6 (piridoxina. plridoxamina, adermina).

Piridoxinaare 1'01 esenţial în metabolismul protei-nelor, participînd sub formă de coenzimă în utili-zarea aminoacizilor. In afară de rolul dec'Oenzimăvitamina B6 posedă şi o activitate legată de in-corporarea ·fierului în' moleculă, contribuind în ace-laşi timp la buna funcţionare a sistemului nervos şimuscular.Carenta organismelor în vitamină B6 se manifestă

prin tulburări~n creştere, tulburări neuro-muscu-Iare, tremurături şi convulsii., Datorită rolului său este absolut necesară pentrualbine (H a y d a k, 1967). De asemenea, s-a consta-tat că piridoxina determină mărirea ovarelor la al-bine cu influenţele respective asupra activltătli deouat(H o 1a r., 1970).

125

Page 63: Sporirea Productiei de Miere

Vitamlne B7 (biotina, vitamina H). Are rol în de-zaminarea aminoacizilor, în biosinteza acidului as-paragic şi a acidului oleic.Insuficienţa biotinei are drept urmare încetinirea

creşterii larvelor, deoarece este îngreunată folosireaazotului din proteine, ajungîndu-se la excretia mă-rită de acid urie şi depunerea mărită de grăsimi(L. Hol a).Vltamina Ba (Inozltol, mezoinozitol), Este o compo-

nentă a fosfolipidelor. Experimental s-a dovedit căare rol în metabolismul grăsimilor, în special alcoles terolului.S-a stabilit (N ati o n, Rob ins o n, 1968) că

inozitolul este indispensabil pentru albine. El are oinfluenţă asupra creşterii albinelor, influenţînd înacelaşi timp dezvoltarea glandelor faringiene (L.Hol a, 1970).Vitamin'a Bt2 (cobalamina, factorul' proteic). Vita-

mina B12 joacă un rol important în metabolismulsubstanţelor azotate, respectiv al aminoacizilor , ceeace face ca să contribuie la principalul proces bio-logic - creşterea, Intervine totodată în sinteza unoraminoacizi esenţiali' (metionina, glicina, serina, co-lina), în sinteza acizilor nucleici etc., împreună cuacidul folie.Vitamina B12 trebuie considerată deci ca factorul

determinant privind utilizarea proteinelor în orga-nism.In afară de aceasta, vitamina B12 are rol în menţi-

nerea integrităţii sistemului nervos central şi peri-ferie.După K. K a n c e v (1970) vitamina B12 poate fi

folosită cu S!UCC€sşi în tratamentul Iocei europeneasociată medicamentului de bază: la tratamentul cuantibiotic + vitarnina Bi2 vindecarea a fost de

'1:

126

1000/0 fără recidive, faţă de tratamentul numai cuantibiotic, cînd vindeoarea a fost între 85-900/0 cumulte cazuri de recidive (5-100f0).Acidul folie. Acidul folie participă împreună cu

vitamina B12 la sinteza unor aminoacizi.De asemenea, este un factor indispensabil pentru

formarea pterinelor, dintre care bîopterina se parea fi o substanţă foarte caracteristică lăptişorului dematcă (L. Hol a).Vitamina C (acidul ascorbic), pînă în prezent nu

s-a putut dovedi ca fiind necesară pentru activitateavitală a albinelor. Concluzia respectivă se bazeazăpe faptul că folosind vitaminele complexului B înasociere cu vitamina C s-au obţinut ac~eleaşirezul-tate ca şi în cazul folosirii numai a vitaminelor dincomplexul B.Pe de altă parte, deşi polenul conţine din abun-

denţă vitamina C, aceasta nu apare de regulă înIăptişor sau atunci cînd apare este în cantităţi in-fime (W a h l, 1968). De asemenea, lipsa generalăa vitaminei C din miere, în condiţiile cînd aceastaeste foarte răspîndită în natură, trebuie explicatăprin distrugerea ei de către glandele hipofaringiene(K ing 1 s ey .L a w, 1967), fapt ce poate fi consi-derat, de asemenea, ca un indiciu că nu este nece-sară pentru organismulalbinei.Virtamina K (mertadion), Hr (acidul paraaminoben-

zoic) şi P (rutina vitamina C2) par a nu interesaviaţa albinelor, deşi unele din ele (rutina) se gă-seşte din abundenţă în polen.

SURSELE DE VITAMINE PENTRU ALBINE

Problema echilibrării hranei albinelor din punctde vedere al conţinutului în vitamine nu se pune

127

Page 64: Sporirea Productiei de Miere

încă în nutriţia albinelor .. Necesarul este acoperitîn măsură mai mare sau mai mică în funcţie de pre-zenţa vitaminelor în hrana naturală pe care o con-sumă albinele, respectiv mierea, polenulşl substitu-enţii acestuia.

Redăm lin tabelul 20 conţinutul în vitaminele com-plexului B al produselor naturala ce constituie hranaalbinelor precum şi a cîtorva substituenţi de po-len.

Rezultă că mierea, care constituie sursa princi-pală de energie pentru organismul albinelor, este

TABELUL 20

Conţinutul în vitamine al hranei albinelor(după F. B. Mor T i s s o n citat Băi a, Hol a, Cai 11 a s

şi Mladenov)

Vitamina - mgj Kg produs

Specificaţie B, I B, l B, I I B, I B·I B,I . I AcidB. Bu folie-

Polen 9,2 18,5 50,0 200,0 5,0 5,0Miere 0,1 1,5 2,0 1,0 5,0Şrot soia 6,6 3,3 14,5 2827,0 26,8 9,5 0,6Lapte vacă

proaspăt 0,4 1,8 2,9 1,8 0,7 4,4Lapte praf

".

integral 3,7 19,6 22,7 8,4 4,6Lapte praf

degresat' 3,5 20,0 33,7 1423,4 11,4 4,0 0,3 55,0 0;6Făină de 1, ;

carne 1.1 4,4 3,7 1998,8 47,7 125,4Drojdie de

bere uscată 91,7 35,0 110,0 3885,2 447,5 43,3 1,0 6;7 9,7Drojdie toru-

la uscată 6,2 44,4 82,9 500,3

128".

săracă în vitamine, comparativ cu polenul şi sub-stituenţii acestuia.

Aceasta ne duce la concluzia că nu sursele de vi-tamine din hrana energetică sînt acelea care aco-peră necesarul de vitamine al albinelor adulte.

Creşterea puietului nu se poate r realiza decîtprintr-un consum mare de polen. Ori polenul, pelîngă faptul că constituie singura sursă de proteinăîn procesul natural de hrănire a albinelor, este bo-gat şi în vitamine. Probabil că din această sursăalbinele adulte completează periodic rezetvadevitamine din: organismul lor. Asigurînd astfel nece-sarul de vitamine pentru funcţiile vitale nu mai estenecesar aportul de vitamine prin hrana 1pur ener-

'getică.Trebuie subliniată, de asemenea, bogăţia substi-

tuenţilor de polen în vitamine, unii din ei (drojdiade bere) întrecînd cu mult sub acest aspect po-lenul.

Apicultor-nl trebuie să reţină că sursa pentru asi-gurarea vitaminelor, o constituie hrănirea albinelorcu polen sau substituenţi ai acestuia.

ALTE SUBSTANŢE IN HRANA ALBINELOR

LIPIDELE

Lipidele cuprind pe lîngă grăsimile propriu-ziseşi alte substanţe cu caracter de grăsimi (solubileîn solvenţi organiot, insolubile în apă) ca ceride, ste-ride (steroli) fosfolipide (fosfatide) şi cerebrozide.Pentru hrana albinelor s-au dovedit a fi necesaregrăsimile, sterolii şi fosfolipidele.

129

_ __. J'.-----------

Page 65: Sporirea Productiei de Miere

·iliiII'

li!1 Conţinutul În lipide al polenului a fost indicatanterior. De asemenea, despre importanţa grăsimilors-a tratat la partea privind hrana energetică. Estenecesar pentru a întregi importanţa grăsimilor înhrana albinelor, să mai. arătăm că acizii graşi oleie,hnolenic, linoleic, palmitic, stearic şi arahidonic carereprezintă în cea mai mare parte lipidele din polen,sînt esenţiali pentru organismul albinelor. Aceştiacizi graşi sînt soindati şi apoi resintetizaţi, în orga-nismul albinelor devenind sau parte componentăa celulelor, sau o parte din grăsimile ce se depunca rezervă şi reprezintă sursa de energie necesarăla toate procesele biochimice şi fiziologice. Grăsi-mile din rezerva organismului au un rol esenţial întermogeneză, fiind mobilizate la ternperaturi scăzutede către organismul albinelor din ghem, în speciala celor din straturile exterioare ale acestuia. Pentruactiunea de termogeneză trebuîe să arătăm că albi-nele folosesc grăsimile din depozitul de rezervă aorganismului chiar dacă dispun de rezerve sufi-ciente de miere. Este interesant de ştiut întrucîtconturează şi alte roluri ale grăsimilor la nivelulcelulelor (deşi nu se referă la albine), că după da-tele din literatura de specialitate, grăsimile potmenţine viaţa animalului care hibernează 11' săptă- .mîni, pe cînd glucidele numai 12 ore (G h. B ă-I a,1965). .

Acizi! graşi, sînt necesari organismului albinelorşi pentru că ei se găsesc în ceară, care reprezintăun produs de secreţie elaborat pe seama substantelordin hrană. De asemenea, în lăptişorul de matcă aufost izolaţi. cîţiva acizi graşi specifici (L. Hol a,1970).

Sterolii reprezintă de asemenea lipide fără de carealbinele nu pot trăi pentru că participă la structura

'1,I,IIII!li III'. III

130'

-_. -----. AI I 'd

celulară a organismului lor. De asemenea, unii ste-roli au funcţia de provitamină D, aspect desprecare s-a vorbit.

Fracţiuni sterolice au fost izolate din polen deAn de r s o n (1922), Mar i e l l a (1952), Rid i(1960). "'"

A fost identificat în organismul albinelor 24 me-tilencolesterolul (B ar b i er, 1959), ca acelaşi ste-rol să fie izolat mai tirziu din polen (H iigel,Barbier, .Hederer, 1960).

Sterolii, după provenienţă, pot fi de origine ani-mală (colesterolul) sau de origine vegetală (fitoste-rolul). In organismul albinelor existînd colesterolulşi ştiind că insectele fitofage nu pot efectua bio-sinteza sterolilor (C1ar k, B loc, 1963) trebuieadmis că colesterolul este obţinut prin degradareafitosterolilor, fenomen care de altfel este generalpentru celelalte insecte fitofage (L evi n s o n, 1960).

In sfîrşit, tot atît de indispensabila şi foarte ac-tive în organismul albinelor sînt fosfolipidele, prin-tre care mai cunoscută este lecitina. Fosfolipidelesînt prezente în toate celulele organismului albi-nelor.

SARURILE MINERALE

Elementele minerale îndeplinesc în organism func-ţii multiple. Ele sînt constituenţi ai proteinelor şiIipidelor oare formează însăşi organismul albinelor.De asemenea, intră în compoziţia sau condiţioneazăactivitatea enzimelor care îndeplineso ftmcţii im-portante în viaţa organismului cît şi în prelucrareahranei .. Aceeaşi importanţă o au microelementele şiÎn legătură cu formarea şi activitatea vitaminelorşi hormonilor. Acţiunea lor se imprimă şi asupra

131

Page 66: Sporirea Productiei de Miere

I; li

III'I

:i IIII li

III

proceselor de digestie şi absorbţie a substantelor nu-tritive, pentru albine în mod deosebit fiind impor-tant fosforul care intervine în metabolismul gluci-delor. Tot legat de metabolism trebuie amintit ro-lul sărurilor minerale în transportul oxigenului, înreglarea regimului de apă din organism, în neutra-lizarea produselor dăunătoare rezultate în proceseleoxidative din organism.Acestea reprezintă numai cîteva din rolurile pe

care le' au sărurile minerale în actiunea lor plas-tică, funcţională şi fizica-chimică în organismul al-binelor.Substanţele minerale sînt asigurate în hrana albi-

nelor de polen şi neclar. Prezenţa elementelor mi-nerale în aceste surse acoperă necesarul albinelor.Mierea de albine conţine în medie 0,17% elementeminerale cu limite de variaţie între 0,02-0,85%(H. Bac u 1ins ehi).Diversitatea elementelor minerale din nectar şi

în parte din polen se reflectă prin prezenţa acestoraîn miere. Astfel în miere se găsesc în cantităţi maimari aluminiu, bor, fier, potasiu.. calciu, magneziu.sodiu, siliciu, fosfor, apoi bariu, litiu, mangan, stron-ţiu, zinc şi în cantităţr mai reduse vanadiu, .staniu,cobalt, cupru, molibden, nichel, plumb, argint, ti-tan, galiu, crom, zirconiu. Cercetătorii bulgari anmai identificat în' unele sarturi de miere de munteşi cîmp prezenţa berrliului, bismutului, aurului ~igermaniului (S. MIa d eno v).Simpla enumerare a elementelor minerale pre-

zente în hrana albinelor consider a fi revelatoareasupra rolului lor pentru organismul albinelor, asu-pra resurselor de asigurare.Trebuie să menţionăm că în siropul de zahăr pre-

luorat şi depus în faguri, lipsesc 17 microelemente

132

din totalul de 30 pe care le conţine mierea deflori. Dintre cele care lipsesc de o importanţă deo-sebită este cobaltul, care intră în compoziţia vita-minei B12, al cărui rol deosebit pentru organismulalbinelor a fost descris la capitolul corespunzător.De asemenea, deşi prezent în siropul ..,d,ezahăr pre-lucrat, fosforul reprezintă doar a zecea parte faţă decantitatea ce se găseşte în miere. Acest aspect re-duce inoorporarea in organism a energiei eliberateîn urma proceselor metabolice ca energie chimic po-tenţială a unor compuşi cu fosfor;

DIFERITE ALTE SUBS'fANŢE IN HRANA ALBINELOR

( Printre alte substanţe care în mod natural se, gă-sesc în hrana albinelor (polen) amintim; acizii nu-cleici, care iau parte la sinteza proteinelor, la albineacţionînd ca factori de creştere ; de asemenea, en-zimele (amilaza, catalaza, preteaza, invertaza, lipaza,fosfataza) 011 acţiune specifică în digestie şi proce-sele biochimiee ; acizii organici (acidul tartric, citric,malic, malonic, succinic, aconitic, giberelic, adipic,fumaric etc.), oare reprezintă metaboliti importanţi.Acidul giberelic pare să asigure o creştere mai bunăCI puietului (N ati o n, R O> b ins o n, 1966)., In afara substantelor enumerare mai sus, s-au fă-cut unele încercări de folosire a antibioticelor casubstanţe biostimulatoare In creşterea albinelor. Re-zultatele obţinute nu indreptătesc recomandările pecare le fac unii autori privind folosirea antibioti-celor ca stimulenţi în dezvoltarea şi mărirea pro-ducţiilor la, albine.Rezumăm în continuare sinteza făcută de F i-

j ani şi K uns t (1961) asupra principalelor lu-crări efectuate în acest domeniu.

133

_______ J II fi

Page 67: Sporirea Productiei de Miere

Privind influenţa antibioticelor asupra creşteriipuietului A k ram o vie i şi K u 1i k o v ..susţineă iadaosul de biornicină (200 000 D.I. la 1 sirop)sporeşte cu 30010 oantita:tea de puiet, iar după K 0-p a n o vie i sporul este de 11,70/0 la o doză de3 X 150 000 D.I. Efecte mult mai concludente sîntcomunicate de V o v k, M o f f e t, W ils o n, Par-ker prin folosirea biomicinei, erdtromicinei, penici-linei şi tetraciclinei şi anume un spor de puiet decea 500/0.Privind aureomicina şi teramicina, T h y r i nu con-

stată nici un efect iar M o f f e t şi W ils o n obţinmai puţin puiet folosind teramicina în doze terapeu-tice.Privind influenţa antibioticelor asupra albinelor

adulte, după K o p an Q vie i, biomicina, penicilinaşi tetracielina prelungesc viaţa albinelor iar terami-cina o scurtează. Rezultatele obţinute de Tab ar l yşi M o n t e ira indică că eritromieina în doze tera-peutice prelungeşte viaţa albinelor iar streptornicina,tetraciclina şi teramicina o scurtează. Privind eri-tromicina, H i t s c h o o c h relatează că doza tera-peutică (200 mg/4,5 1 sirop) scurtează viaţa albine-lor. Penicilina şi biomicina, după K u k s e n k o, îndoze de sub 0,0012% şi folosite pe o perioadă 'scurtăsînt stimulente, în doze mai mari devin toxice pen-tru albina adultă.Faţă de cele arătate mai sus, rezultă că efectul de

stimulare al unor antibiotice asupra creşterii puie-tului pare a fi atrăgător, dar corelat cu efectul asu-pra albinelor adulte devine neooncludent. Faţă defaptul că intensificarea creşterii puletului se poaterealiza mai eficient prin alte mijloace, considerămcă nu este oportună utilizarea în creşterea albinelora antibioticelor ca substanţe biostimulatoare.

134

Pe de altă parte, trebuie arătat că administrarealor în doze mici poate duce la apariţia unor formede agenţi patogeni rezistenţi la antibiotice, făcîndineficientă utilizarea acestor preţioase medicamenteîn cazul declansării unor maladii. Antibioticele su-primă, de asemenea, flora microbiană, din intestinulalbinelor, provocind tulburări digestive.Şi în sfîrşit, cel mai important aspect care ple-

dează împotriva utilizării antibioticelor în hrana al-binelor ca biostimulatori este faptul că toate anti-bioticele administrate în hrana albinelor trec în mie-rea destinată consumului uman. Acest aspect are odeosebită importanţă pentru însăşi sănătatea omu-

(lui, fapt pentru care utilizarea antibioticelor la al-bine trebuie făcută numai cu scop terapeutic şi încazuri bine justificate.Făcînd o trecere în revistă a tuturor aspectelor

tratate, rezultă că nutriţia albinelor este un procesfiziologic foarte complex, după cum tot atît de com-plex este conţinutul în principii nutritivi ai hraneiconsumate.o Astfel, prin polen sînt ingerate de organismul al-binelor următoarele substanţe: proteinele, cu gamalargă de aminoacizi; lipidele, care conţin grăsimi

~ propriu-zise, steroli, ceride şi fosfolipide; zaharuri«complexe şi simple; săruri minerale reprezentateprin macro- şi microelemente ; vitamine şi provita-mine; fitohormoni ; amidon; uleiuri eterice ; enzirnecliverse; acizi nucleici; pigmenţi ca flavonele şi ca-rotenoizii şi acizi organici.De asemenea, prin nectar şi miere se asigură glu-

cidele formate din 2 zaharuri simple (monozaharide),11 dizaharide şi peste 12 polizaharide; vitamine şiprovitamine ; săruri minerale şi uleiuri eterice.

135

Page 68: Sporirea Productiei de Miere

'Iiiiil

)11'LIIil,

Pe lîngă cornplexitatea hrănirii, din cele arătatese desprinde aspectul important pentru practica api-colă că prin asigurarea polenului şi nectarului seacoperă necesarul pentru toţi principii nutritivi enu-meraţi. Trebuie reţinut faptul că înlocuitori! de po-len conţin în general aceleaşi substanţe nutritive C11acţiune cunoscută, ca şi polenul.

ij'i1['

ilil1,1

1il:1'1',1

INTEGRAREA HRAN1RII ALBINELORIN TEHNOLOGIA DE CREŞTERE

Hrănirea albinelor ca metodă tehnică în sporireaproducţiei de miere are ca scop obţinerea unuimaxim de efect privind dezvoltarea familiei, utili-zînd o cantitate minimă de hrană. Eficienţa hrăni-rilor este determinată de timpul, modul şi scopul încare se intervine. Hrănirile stimulente 'care nu asi-gură obţinerea populaţiei necesare pentru valorifi-carea integrală a resurselor naturale începînd cu pri-mele culesuri sînt neeconornicoase, dublînd ulteriorcheltuielile prin administrarea de hrană pentru în-treţinerea familiilor de albine respective. Hrănirearaţională a albinelor nu se poate face decît cunos-cînd bine situaţia existentă în ţara noastră privindeşalonarea resurselor de nectar. '

LOCALIZAREAIN TIMP A CULESURILORPE PARCURSUL UNUI AN

Modificarea bazei meLifere ca urmare a intensifi-cării agriculturii a restrîns ponderea plantelor spon-tane ca resurse de nectar care asigurau continuitateaculesurilor pe parcursul întregului an, pînă în peri-oada de toamnă tîrzie. Au apărut în schimb supra-

136

'.t' .•

feţe imense de plante cultivata cu o deos\.!lJlt,t\linportanţă meliferă, a căror înflorire însă, acop('l'~ t.perioadă limitată de timp situată în general pe par-cursul a 3-4 luni.Creşterea albinelor nu a reuşit se pare ca să se

adapteze în totalitate condiţiilor nou create. Intreţi-nerea familiilor de albine continuă 'să se mai facăÎncă pe baza vechilor tehnologii de creştere exten-sivă, după obişnuinta că primăvara (odată cu apari-tia masivă a florilor plantelor erbacee, a arborilor~i arbuştilor timpurii) este perioada de dezvoltare afamiliilor, care menţinîndu-şi un nivel mediu sauchiar mediocru de dezvoltare vor putea aduna în totrestul anului suficientă miere pntru hrana lor şinevoile apicultorului.Redăm mai jos localizarea în timp a culesurilor

care pot fi asigurate considerînd numai plantele cuo pondere economico-apicolă foarte mare sau mare(producţia de nectar abundentă, suprafeţe mari, con-stanta anuală sau periodică a culesurilor) luînd caperioadă de delimitare culesul principal de la sal-cîm:

il',>

Lunile 1sfîrşitmartie

1 .:- paltin (de cîmp,

- pomi fructiferi roşu de munte)- sălcii (căprească, - rapiţa (cultivatăalbă, zălogul) sau spontană)

- arţarul - flora erbacee- jugastrul spontană

Salcîm~d alb

Lunii, 1iunieiulieînceputaugust - sparceta

- teiul- sulfina

- coreandrul- zmeurul

- floarea soarelui- zburătoare

137

.::f

Page 69: Sporirea Productiei de Miere

11

I 11"11 iI illiiiill11

I!I!I

II1I11

I

II

Rezultă că practic culesurile principale existenteîn cursul unui an se Iocalizează într-un interval de4 luni, respectiv aprilie, mai, iunie şi iulie. in aceastăperioadă înfloresc majoritatea plantelor melifere dela care se pot obţine producţii de miere marfă înţara noastră. .

Pentru a putea justifica menţinerea familiilor dealbine pe parcursul restului de 8 luni ale anului, încele patru luni indicate ca avînd surse mai abun-dente de nectar trebuie să se obţină cele mai maricantităţi de miere posibile. Pentru realizarea unorastfel de productii însă se impune:

a) Obţinerea unor cantităţi mari de miere marfăinclusiv de la culesurăle dinaintea salcîmului, con-siderat greşit de obicei, ca fiind primul cules prin-cipal. O bună parte din culesurile potenţial existenteîn cele patru luni sînt înaintea salcîmului. De ase-menea, în aceste luni trebuie acoperite toate even-tualele perioade fără înflorire, prin valoriflcarea adouă sau chiar trei culesuri de la aceeaşi plantă fo-losind eşalonarea înfloririi în funcţie de altitudine.

b) Aducerea familiilor la starea de maximă dez-voltare încă la sfîrşitul lunii martie, începutul luniiaprilie, pentru a participa la valorificarea tuturorculesurilor cu maximum de potenţial productiv alfamiliilor de albine. .

CRE$TEREA ALBINELOR DE PRODUCŢIE

Atunci cînd în creşterea albinelor se· urmăreşteobţinerea unor recolte mari de miere, apicultoriitrebuie să introducă în bagajul cunoştinţelor teh-nice noţiunea .albine de producţie. Prin aceasta sediferenţiază populaţia de albine care participă lacules, peste nivelul de dezvoltare cu care obişnuit

138

familiile traversează restul anului, inclusiv peri-oada de iernare şi care trebuie considerat ca nivelde reproducţie al familiilor respective.

in practică, albinele de producţie reprezintă acelegeneraţii care se cresc înaintea şi numai înaintea cu-lesului, în cantităţi deosebit de mari".pe baza activi-zării producţiei de puiet prin hrănirea intensă a fa-miliilor de albine. Albinele de producţie au un sin-gur scop şi anume de a aduna cît mai multă miere.

După obţinerea producţiei, menţinerea pe maideparte a acestei populaţii de albine în familia pen-tru care au adunat mierea nu mai este oportună,Întrucît nu permite reţinerea integrală ca produc-ţie marfă a mierii adunate de ele. Pentru aceasta,imediat după terminarea culesului familiile de albinese readuc din nou la o putere corespunzătoare ni-velului de reproducţie, dezvoltare cu care se va con-tinua în mod economicos activitatea în restul peri-oadelor din an.

Trebuie menţionat că producerea populaţiei albi-nelor de producţie este eficientă atunci cînd se rea-lizează la un nivel deosebit de abundent în cadrulfiecărei unităţi biologice existente, nu în unităţiindependente noi, practic deci în cadrul familiilorde albine care au iernat. Pentru realizarea acesteipopulaţii nu este suficientă adivitatea unei singuremătci, fiind necesară folosirea a două mătci, res-pectiv a familiilor ajutătoare.

Intra nivelul de reproducţie a familiilor, populaţiaalbinelor de producţie şi recoltele obţinute sînt unelecorelaţii de care depinde rezultatul economic în creş-terea albinelor. Astfel, cu cit nivelul de reproducţieeste mai ridicat (în special la ieşirea din iarnă), cuatît populaţia albinelor de producţie va fi mai abun-dentă, deci şi recoltels mai mari. Pe de altă parte

139

1,i:

Page 70: Sporirea Productiei de Miere

însă, cu cît nivelul de reproducţie (puterea familieipe parcursul anului) al unei familii va fi mai ridi-cat, iar perioadele lipsite de cules mai îndelungate,cu atît consumul de hrană şicheltulelâle vor fi maimari. In practică deci, eficienţa maximă a apiculturiise poate asigura în condiţiile în care o populaţie dealbine de producţie la un nivel deosebit de dezvol-tat se obţine pe seama unor familii ce au traversatperioadele lipsite de cules din timpul anului (dupăcum s-a văzut cea 8 luni) la un nivel de reproducţieminim. Prin acest minim trebuie să se înţeleagă mi-nimul economic, adică acea putere care să asiguredezvoltarea familiei înaintea culesului în măsuraarătată anterior, nu minimul biologic, adică putereafamiliei care să asigure simpla ei supravieţuire.

Nu va fi economicos dacă din dorinţa de a reduceconsumul de hrană, deci cheltuielile pe parcursulperioadelor din an lipsite de culesuri principale, vommenţine familiile de albine slab dezvoltate. Cu astfelde familii nu se va putea produce acea populaţiede culegătoare deosebit de abundentă şi ca urmareaceste familii nu numai că nu vor aduna multămiere, dar vor trebui hrănite pentru a nu pieri.

Definind ordinul de mărime a noţiunilor relatatemai sus reiese că dacă pe parcursul unui an întreti-nem de exemplu familiile de albine la o putere decea 2 kg, nu se pot obţine producţii mari de miereprin dezvoltarea obişnuită,' urmare căreia valorifi-carea culesului se face cu o populaţie de 3-4 kg.Aceasta în special cînd populaţ-ia de la cules se men-ţine în familia de' albine în restul sezonului, lipsitde obicei de surse abundente de nectar. Producţiilemari de miere se obţin cînd la familia de 2 kg luatăca exemplu se valorifică culesul cu o populaţie deculegătoare de 6-8 kg sau chiar şi mai mult, după

140

care imediat după extra.gere, familia de albine seaduce la nivelul iniţial de 2 kg, asigurînd hranănumai pentru această putere cu care se parcurgerestul anului pînă la culesul din sezonul apical alanului viitor. Bineinţeles că nivelul minim de re-producţie este determinat de existentă'ş! intensitate aculesurilor existente după culesul principal ultim.Plusul de albină se 'consideră inexistent şi ca atarei se poate da orice destinaţie. In practica unor mariproducători de miere din alte ţări, acest plus dealbine este distrus întrucît scopul pentru care aufost crescute este realizat.

Apicultorul român probabil nu va face aşa ceva,oricît de mari ar fi recoltele obţinute pe seama al-binelor de producţie, poate şi din sentimentalism,dar şi pentru că ele pînă la dispariţie mai reprezintăo capacitate de producţie. Pentru acest fapt, mai tîr-ziu se va indica modul cum pot fi folosite albinelede producţie după ce s-a obţinut mierea.

S-a subliniat pe parcursul paragrafelor anterioarecă obţinerea unei populaţii deosebit de abundentecare va constitui albinele de producţie se realizeazăprin hrănirea raţională a familiilor. Cînd şi cum tre-buie făcute aceste hrăniri se va indica în cele ceurmează.

CIND TREBUIE STIMULATA DEZVOLTAREAALBINELOR PRIN HRANIRI PENTRU A SE REALIZAPRODUCŢII SPORITE DE MIERE

Asigurarea populaţiei abundente depinde în ceamai mare. parte de măsurile pe care apicultorul leia în două perioade ale anului:

141

Î

'.

Page 71: Sporirea Productiei de Miere

111"

'II.!I:1

11;1<

II

1111:

il\lllilii

il!!

primăvara cînd se cresc albinele pe baza că-rora se vor dezvolta populaţiile care participă laculesuri şi- toamna cînd se' cresc albinele de iernare, de

al căror număr depinde dezvoltarea familiei în pri-măvară.Utilizarea în mod raţional a hrănirilor în aceste

două perioade poate constitui baza. recoltelor ce sevor obtine.1. In primăvară, majoritatea apicultorllor, pe baza

recomandărilor din literatura noastră apicolă, încephrănirile de stimulare în luna martie. Foarte puţinisînt apicultorii mai îndrăzneţi care, conduşi de pro-pria experienţă, încep hrănirile pentru intensi-ficareacreşterii puietului la sfîrşitul lunii februarie - înce-putul Iunii martie.Practica de intensificare a creşterii puietului în'

luna martie este generată de următoarele:a) Considerarea salcîmului ca prim cules la care

se pot realiza producţii de miere marfă. In aceastăidee însă se pierd resurse enorme pe baza cărora sepot obţine producţii mari de, miere marfă. Folosireaculesurilor dinaintea salcîmului numai pentru împu-ternicirea familiilor în vederea valorificării culesu-'rilor .următcare reprezintă o metodă a tehnologieiînvechite, conturate în deceniile existenţei culesu-rilor pe întreg parcursul anului.b) Acceptarea ca perioadă necesară dezvoltării fa-

miliilor de albine numărul de 42-50 zile înainteaculesului, considerînd că dacă o albină trăieşte 40~45 zile, la un ritm zilnic de ouat al mătcii de 2 000ouă, în cea' de a 42-a zi de la edozionarea primelordouă mii de albine vom avea o populaţie de 84 miialbine, suficiente pentru a valorifica la maximum

142

orice cules. Este greşită şi perioada luată în calculşi ritmul de ouat al mătcii.Trebuie să se abandoneze această medie de 2000

ouă pe zi pe care le depune matca. Calculat începîndcu perioada de dezvoltare, pînă la sfîrşitul luniiiulie, urmărind 31 familii pe un interval de trei ani,activitatea de ouat a mătcilor s-a concretizat prindepunerea a 893-1 180 ouă/zi (O ros i P. Z., 1962).Situarea nivelului de ouat al mătoii la 1000-1 200 ouă în medie pe zi rezultă şi din lucrărilealtor cercetători.Dar nivelul zilnic de ouat al mătcii este determi-

nat în cea mai mare măsură de capacitatea de în-călzire şi hrănire a puietului de către albine, decide dezvoltarea familiei, de condiţiile de temperaturăexterioară şi de hrană. Este lesne de înţeles că rit-mul indicat anterior nu se va putea realiza în pri-măvară timpuriu. In calcul trebuie considerat cădezvoltarea în primăvară a familiilor se face maiîncet pînă la instaurarea unui ritm constant de ouatde cea 1 000 ouă pe zi şi în prima fază în paralel cuînlocuirea populaţiei care a iernat. Reluind calcululrezultă următoarele: .

- zile necesare pentru atingerea ritmului de ouat. . . . .. 22- zile necesare de Ia depunerea primului ou pînă Iaeclozionarea albinei, după instaurarea ritmului deouat .....•......................................

- zile necesare pentru ca familia să atingă nivelul maximde dezvoltare din momentul ec1ozionării albinelor lanivelul ritmului de ouat şi considerînd că acestea vortrăi cea 40 zile .

21

42

total zile necesare pentru dezvoltare 85

Deci chiar în condiţiile culesului de la salcîm,presupunînd că acesta începe la 10 mai, înseamnă căintensificarea creşterii puietului trebuie începută la

<c:> 143

,.

Page 72: Sporirea Productiei de Miere

20 februarie pentru a putea atinge dezvoltarea ma-ximă pe care o asigură un anumit ritm zilnic deouat (în cazul a 1 000 ouă/zi = 42 mii albine detoate vîrstele).

Nu trebuie confundat calculul pentru stabilireaperioadei necesare dezvoltării familiilor de albine,cu calculul privind perioada de depunere a ouălordin care vor ecloziona albinele ce vor participa lacules. Continuă a mai fi utilizart de apicultori acestultim calcul pentru a fundamenta temeinicia înce-perii hrănirilor cu cea 50 zile înaintea începerii cu-lesului ce trebuie valorificat.

Este adevărat că în literatura de specialitate seîntîlnesc astfel de calcule, după logica expusă încontinuare. Albinele trăiesc în perioada de activi-tate intensă cea 35 zile şi ies la cules la vîrsta de5 zile. Pentruca generaţia albinelor bătrîne decisă mai culeagă cea 4 zile oul e necesar să fie depuscu 51 zile înaintea începerii culesului (21 zile dez-voltare în celulă, 30 zile fără cules, 4 zile după apa-riţia culesului). La fel, pentru ca cele mai tinerealbine să apuce 5 zile de cules, oul trebuie depuscu 30 zile înainte determinarea culesului (21 ziledezvoltarea în celulă, 4 zile munci în stup şi 5 zileîn care să participe la cules). Calculul este exact şilogic dar are o valoare de simplă curiozitate şi duceîn eroare pe apicultor, care declanşează intensifi-carea creşterii .puietului în baza lui. Apicultorul vaşti într-adevăr precis care albine îi vor participala cules, dar la ce ajută acest lucru dacă acestea vorfi un pumn numai şi nu vor fi atît de abundenteîncît revărsindu-se din stup să inunde fagurii cumiere?

Ori tocmai pentru a asigura depunerea de ouă şi"edozionarea unui număr mare de albine în această

144

perioadă în care se produc albinele ce vor participala cules trebuie să-se ia măsuri de stimulare a creş-terii puietului mult mai devreme.

Inceperea intensificării creşterii puietului prinhrăniri stimulente de abia în perioada cînd aceastatrebuie să se desfăşoare la maximum (cu 50 zileinaintea începerii culesului) este prea' tîrzie. Nu vomobţine altceva decît o populaţie mai abundentă lasfîrşitul culesului, care va participa foarte puţin larecoltarea mierii, dar va mînca în schimb foartemult din ceea ce a adunat anterior efectivul redusde albine.

Cînd trebuie începute hrănirile stimulente pentrudeclanşarea şi intensificarea creşterii puietului învederea obţinerii producţiilor de miere marfă de laplantele ce înfloresc în luna aprilie?

Perioada indicată anterior ca fiind necesară pentrudezvoltare impune ca hrănirile de stimulare să sefacă începînd din luna ianuarie. Aceasta înseamnăde fapt începerea creşterii intensa a puietului încădin prima lună a anului calendaristic. Este oare po-sibilă o astfel de acţiune? Nu reprezintă o măsurăprea revoluţionară? Răspunsul îl dau însăşi albi-nele prin familiile puternice la care nu rareori înluna ianuarie se găseşte puiet crescut în mod natu-ral, fără stimulare din partea apicultorului. Este pa:'sibil deci şi aceasta nu constituie un act revoluţio-nar în viaţa albinelor, pentru că acţiune a respectivăreprezintă o intervenţie în sensul instinctelor bio-logice naturale şi "nu împotriva lor. Apicultorul prinintervenţia sa nu face altceva decît să intensificeo manifestare naturală a albinelor oare este în fa-voarea familiei. Aceasta pentru că pe măsura încarecreţ;terea extratimpurie a puietului este maimare, albinele de" iernare mai puţin uzate vor asi-

<s:> 145

Page 73: Sporirea Productiei de Miere

~.'"111

I

II,ilIii!,Ii

gura producerea unor generatii noi de albine cumare vigoare şi un ridicat potenţial fiziologic careconstituie garanţia supravieţuirii şi dezvoltării încontinuare a familiei,

Trebuie să menţionăm că obţinerea prin intensi-ficarea creşterii puietului a unor populatii foarteabundente de albine în stupi, cît mai timpuriu, nutrebuie să îngrijoreze stuparul cu privire la utiliza-rea lor. In primul rînd, aceste albine nu vor mîncadin presupusele recolte ce revin stuparului, ci dincontra, ele vOirtransforma culesurile de întreţinereîn culesuri de producţie şi vor aduna cantităţi maride miere lai culesurile principale pe care le vor oferiintegral stuparului, pentru ele nereţinînd nimic. Ca'să se poată realiza acest lucru este necesar ănsăca mai întîi plusul de albină obţinut să fie utilizatpentru formarea foarte timpurie a familiilor ajută-,toare (după procedeele ce se vor descrie ulterior)pentru a produce o cantitate şi mai mare de albineîn vederea valorifieării culesurilor.

In cazul valorificării unui singur cules, de la sal-cîm de exemplu, populaţia extrem de abundentă de.albine culegătoare va aduna o cantitate mare demiere. După terminarea culesului stuparul va aduce,familiile ce le deţine la nivelul de dezvoltare eco-nomic (de reproducţie) asigurînd în cuib rezerve dehrană numai pentru aceste albine cu care va conti-nua activitatea în restul sezonului. Plusul de albină,după cum s-a arătat, îl poate considera ca neexis-tînd. Pentru a mai obţine însă venituri de la ele,pentru că acestea reprezintă efectiv- un potenţial deproducţie încă o oarecare perioadă de timp, albinelerespective pot fi menţinute în acelaşi stup, dar caunitate biologică de sine stătătoare, fără rezerve de 'hrană, urmînd ca pînă la dispariţie să mai adune

146

miere de la culesurile de întreţinere. De asemenea,albinele în plus se pot organiza în "colonii de cule-gătoare extrem de puternice (fără nici o rezervă dehrană) cu care se va valorifica prin pastoral culesulimediat următor (eventual de la aceeaşi plantă si-tuată într-o zonă în care înflorirea este mai tîrzie).

Dacă acest lucru nu este în intenţia apicultoruluise pot obţine în continuare venituri formînd dinplusul de albine familii noi, roi pe faguri sau la pa-chet în vederea vînzării. Dacă nici această soluţie nueste folosită, albinele considerata în plus se pot uti-liza pentru producerea cerii. Pentru a le obliga săproducă cît mai multă ceară, bineînţeles pe seamaresurselor pe care şi le vor asigura singure, cuibulva fi format integral numai din rame cu fîşii subţiride fagure artificial. Uşor de la fiecare astfel defamilie se va obţine 1-2 kg ceară marfă şi se vaconstata şi prezenţa unei cantităţi de miere în fa-gurii construiţi.

După oarecare timp albinele respective vor dis-pare, producţia mare realizată de ele rămînînd inte-gral stuparului. In fond, pentru aceasta au şi fostcrescute,

In cazul valorificării mai multor culesuri pentrumenţinerea nivelului de dezvoltare deosebit, duratafolosirii familiilor ajutătoare se va prelungi. Dupăultimul cules se va proceda ca în cazul arătat an-terior.

Pentru a reieşi mai clar esenţa şi eficienţa tehno-logiei descrise, să presupunem că o familie de3 kgplbină la cules, adună în mod obişnuit 20 kgmiere,din care 10 kg se extrag şi 10 kg îi rămîn ca hrană.Crescînd ;însă în această familie în timpul iernii şiprimăvara timpuriu atît puiet înoîtînainte de culespopulaţia ei să fie de 3 ori mai mare, ea nu va aduna

147

Page 74: Sporirea Productiei de Miere

numai 60 kg miere, adică de 3 ori mai mult, ci 90 kg.avînd în vedere că în familiile foarte puternice ra-portat la 1 kg albină cantitate a de miere adunatăcreşte cu pînă la 150%..Adăugînd şi faptul că dupăcules readucem puterea familiei în cauză la niveluliniţial, chiar dublînd rezervele lăsate ca hrană, pro-ducţia de miere marfă reprezintă 70 kg.Tehnologia sugerată, prin prizma eficienţei ei, este

tentantă şi merită a fi încercată de către apicultoripe cel puţin 1-2 familii pentru început.Urmare celor relatata anterior, creşterea puietu-

lui în ritm intens în cursul iernii începînd din Junaianuarie revoluţionează cel mult concepţia apiculto-rilor privind tehnologia folosită în creşterea albine-lor.2. Hrănirile din perioada de toamnă se fac atît

pentru stimularea creşterii puietului cit şi pentrucompletarea rezervelor de hrană.După cum s-a arătat la partea privind hrana ener-

getică, cele două aspecte ale hrănirii trebuie îmbi-nate. Administrarea rezervelor de hrană imediatdupă ultimul cules (floarea-soarelui, zmeură, sbu-rătoare) asigură valorificarea populaţiei de albinerămasă disponibilă, iar prin faptul că se adminis-trează într-o perioadă călduroasă se asigură o inver-tire mai completă a zaharurilor complexe, cunoscîn-du-se importanţa căldurii în activarea enzimelor.Realizarea acestui ultim aspect se face în condiţiişi mai bune cînd hrana pentru completare se admi-nistrează în cantităţi 'mai ponderate, deci într-untimp mai îndelungat, urmare cărui fapt şi actiuneade stimulare a creşterii puietului se măreşte ca du-rată şi implicit ca intensitate.

148

MODUL IN CARE TREBUIE FAcUTE HRÂNIRILE

In mod categoric declanşarea ouatului mătcii şicreşterea intensă a puietu lui începînd din luna ia-nuarie se poate face numai la familii în putere şi curezerve de hrană în stup. Intervenţiile la astfel deIamîlii în cursul iernii pentru plasarea pe ramelesuperioare a turtelor de hrană nu au nici o urmarenegativă. In schimb, apariţia sursei de hrană învio-rează în aşa fel albinele încît acestea declanşeazădepunerea ouălor de către matcă şi creşterea puie-tului.Hrănieile stimulente de primăvară, precum şi cele

de toamnă, Q.U urmăresc asigurarea necesarului dehrană. Ele se administrează în prezenţa rezervelorîn stup şi au ca scop determinarea albinelor de aconsuma în mai mare măsură hrană, in:tensificîndastfel activitatea propriului organism cu influenţeleurrnărite asupra vieţii familiei.Pe baza acestui principiu, hrănirile stimulente de

primăvară în perioada timpurie (ianuarie, februariepînă la apariţia polenului în natură) este pe deplineficientă, numai dacă se administrează şi substanţeproteice (polen sau înlocuitori ai acestuia). Dupăcum s-a arătat anterior, creşterea puietului nu sepoate face decît pe baza proteinelor. Efectul ce seobţine în intensificarea creşterii puietului prin ad- .ministrare numai de sirop, deşi aparent s-ar puteaatribui zahărului, în realitate se datorează tot pro-teinelor pentru că prin administrarea zahărului s-alntensificat metabolismul albinelor şi ca urmare şiconsumul de proteine. Dacă acestea însă nu existăIn natură sau rezervele stupului se apelează la pro-teinele proprii organismului albinei, ducînd la o

<:>: 149

Page 75: Sporirea Productiei de Miere

uzură accentuată a acestora cu un efect mic şi descurtă durată privind creşterea de puiet.

Este lesne de înţeles de ce, pînă la apariţia pole-nului în natură hrana stimulentă trebuie să conţinăproteină. Chiar în prezenţa păsturii în cuib, consu-marea proteinei din hrana stimulantă imprimă unefect mai puternic privind creşterea puietului.

Hrănirea stimulentă în perioada arătată se faceprin administrarea de turte energo-proteice ampla-sate deasupra cuibului. Administrarea acestor turtese va face atît timp cit ele vor fi consumate. De re-gulă odată cu apariţia polenului în natură, consu-marea de către albine a turtelor proteice încetează.

După apariţia polenului în natură, stimularea se-poate continua cu sirop de zahăr sau şerbet. Uniiapicultori odată cu sosirea timpului mai căldurosobţin bune rezultate prin stropirea periodică a cui-obului (deasupra) cu sirop de zahăr şi în continuare,la lărgirea cuibului prin stropirea cu sirop de zahăra ramelor ce se introduc. Cînd timpul permite sepot utiliza şi hrănirile cu ajutorul hrănitoarelor.

Utilizarea turtelor proteice şi apoi a celor dinşerbet pa;re a fi procedeul cel mal expeditiv cumaximum de efect asupra dezvoltării familiilor şi cuminimum de cheltuieli de forţă de muncă.

Hrănirile stimulente din toamnă se pot face lafel ca şi cele din primăvară. Avînd în vedere însăcă zborul albinelor este activ încă, probabil că ne-cesarul depolen se va culege din natură. Nu seva abandona însă hrănirea stimulentă cu proteine,mai ales în zonele sărace de obicei în polen, decîtnumai după ce administrînd periodic paste proteiceîn mici oantităţi ne vom convinge că albinele nu vorapela la ele.

\111

11111

IIII

IIII.

1\1

IIIIIII

I

150

In toamnă, de obicei se folosesc hrăniriIe stimu-lcnte cu sirop, în acest fel întregindu-se şi rezervelede hrană.

Atît primăvara dar mai ales toamna, cînd condi-ţiile de temperatură permit, nu trebuie să fie uitatemijloacele de stimulare prin descăpăcirea Iagurilorcu rezerve incomplete de miere şi plasarea lor dupădiafragmă, aspect despre care s-a vorbit şi atuncicînd s-a tratat despre concentrarea rezervelor dehrană pe fagurii din cuib.

HRANIREA CU ZAHAR ŞI pASTRAREACALITA ŢII MIERII

Utilizarea zahărului în hrănir ile de stimulare şila nevoie pentru completarea hranei constituie omăsură tehnică atît timp cît prin această acţiunenu se produce o poluare a mierii cu zahăr.

Am reţinut de la C. L. H ris t e a, omul careînnobilează orice vorbă rostită cu înţelepciunea uneiintregi vieţi trăite între albine, următoarea expre-sie : "mierea este esenţă de viaţă." Consider că nupot exista apicultori care voit- să polueze cu zahăr,să altereze calitatea acestei "esenţe de viaţă", pecare o aşteaptă copiii, suferinzii, bătrînii, orice omcare apelează în alimentaţia sa la miere.

Stup arul trebuie _să fie extrem de atent la păs-trarea calităţii mierii în condiţiile în care foloseşteîn tehnologia de lucru hrănirile cu zahăr.

Pentru acest lucru sint posibilităţi multiple, din-tre care amin tim :

- Evitarea hrănirilor stimulente cu sirop şi folo-sirea în locul acestuia a şerbetului. Şerbetul princonsistenţa sa nu este transferat imediat. în faguripentru depozitare, ci va fi consumat direct de către

<::>

151

"

Page 76: Sporirea Productiei de Miere

albine, asigurînd un efect stimulator egal cu cel alsiropului.Administrarea de şerbet este cea mai indicată în

primăvară şi între culesuri. In perioada activă semai poate folosi administrarea de zahăr uscat con-form procedeului descris, sau zahăr pus în hrănito-rul obişnuit peste care se toarnă apă pînă îl aco-peră. Albinele vor suge siropul dizolvînd încet încontinuare cristalele de zahăr uscat.~ In cazul folosirii siropului, se vor lua măsuri

pentru dozarea cantităţii pe care albinele au posibi-litatea de a o ridica zilnic astfel ca să fie consumatăintegral, pentru că în momentul cînd apar cantităţiexcedentare acestea din instinct vor fi transferataîn faguri. Dozarea preluării zilnice a siropului, la unnivel cît mai apropiat de consumul efectiv se poaterealiza cu hrănitoarele şi procedeele descrise la par-tea privind hrana energetică.Tot în cazul folosirii siropului este necesar să se

renunţe la procedeul de administrare a acestuia pînăîn apropierea culesului în intenţia de a completa co-roanele faguriIor cu puiet, astfel ca mierea recel-tată să fie depozitată în cea mai mare parte în fa-gurii destinaţi extragerii. Aceasta pentru că în ca-drul procesului de prelucrare siropul va fi răspînditmai întîi chiar în fagurii în care se va depozita mie-rea, unde amestecat cu eventualele cantităţi de nec-tar proaspăt, va contribui la deprecierea calităţiimierii ce se va obţine la culesul principal. In acestscop, hrăniriIe stimulente trebuie întrerupte cu celpuţin 10 zile înaintea culesului principal. .- Măsura cea mai" eficace' însă constă în a nu

extrage proviziile din fagurii care au fosţ utilizaţila formarea cuibului în perioada hrănirilor stimu-tente, oricît de multă miere ar crede stuparul că se

11111 Il

'1111

1

,il I

IlliJ52

IIflii in ei. Să nu se uite că de fapt şi albinele aunevoie de rezerve. Este mai economic să se dezvolte[nmiliile de albine de aşa natură încît producţiileJ11Hri pe care le vor realiza să anihileze tentaţia stu-parului de a extrage şi proviziiIe din fagurii deeulb.

~

Page 77: Sporirea Productiei de Miere

III OBŢINEREA PRODUCŢIEI APICOLEîNCEPE CU PRODUCŢIA DE PUIET

IMPORTANŢA CREŞTERII INTENSEA PUIETULUI iN TOT CURSUL ANULUI

In perioada de creştere aalbinelor pentru ierna re,producerea unei cantităţi mari de puiet are dreptscop introducerea la iernat a unui număr cît maimare de albine, în fiecare familie.In condiţiile ţării noastre, culesurile sînt în ge-

neral de scurtă durată, obţinerea unor cantităţi maride miere fiind posibilă prin participarea unui numărcît mai mare de albine la adunarea nectarului. Toateculesurile sînt precedate însă de perioada îndelun-gată de iernare.

In prima fază de iernare nu se creşte puiet, astfel'că familiile vor intra în cea de a doua perioadă deiernare cind începe creşterea de puiet, în cel maibun caz cu un număr de albine apropiat de acelacu care au fost introduse la iernat. Pe baza acestoralbine deci, va începe dezvoltarea familiilor pentruurmătorul sezon apical: Cu cît numărul lor va fimai mare, cu atît creşterea de puiet va începe maitimpuriu şi în ritm mai intens.:F.qm.iWl~ slabe nu se vor împuternici în cea de

154

u doua parte a iernării, pentru că nu vor avea capa-citarea ,de a creşte suficient puiet, astfel că timpulrelativ scurt pînă la culesul de salcîm (nemaivor-bind de cele timpurii) nu va permite familiilor carenu ieşit cu o populaţie redusă în primăvară, săcrească o cantitate corespunzătoare de albine, care1)& valorifice la maximum producţiade nectar. ,Reiese clar deci că pe timpulculesurilor populaţia

culegătoarelor depinde de puterea familiilor de al-bine în momentul introducerii lor la iernat, faptpentru care- apicultorul trebuie să ia măsurile nece-sare pentru creşterea în acest scop a unei cantităţilndestulătoare de puiet.Pe de altă parte, o putere cît mai mare a familii-

JOI' de albine pe timpul iernii determină însăşi ier-narea în bune condiţii a acestora. Astfel, în primaJază, cînd albinele sînt in repaus de iarnă, tempe-ratura în ghemul de iernare este de oca 14DC. Cu cît.antitatea de albine care formează ghernul este maimică, cu atît mai uşor şi mai repede temperaturaUnde să scadă sub 14DC. Ca urmare a acestei răciri,albinele vor fi nevoite să intre în activitate pentruu produce căldură. Ori această activitate reclamă pede o parte un consum suplimentar de hrană, careduce la:-- epuizarea rezervelor din cuib;- încărcarea intestinelor albinelor cu excremente,

fapt ce poate pricinui' serioase neajunsuri pînă laprimul zbor de curăţire;- uzura în mai mare măsură a organismului al-

binelor cu influenţe nefavorabila asupra duratei vie-ţii lor precum şi asupra capacităţii de creştere a pu-lotului.

In perioada a II-a de iernare, cînd albinele încep'reşterea de puiet, în cuib este necesară o tempe-

155

'"

Page 78: Sporirea Productiei de Miere

lili! iIii,lii;'[!d'I'IIIII!li

1lll'IIi'1111j!111,II",llll:!11fJI[111'11'

ill'liliq"1 III I

IIi

II

, II

ratură de 34"-36"C. Cu cît numărul de albine estemai mic, cu atît instaurarea acestei temperaturiîntîrzie, deci se întîrzie însăşi creşterea de puiet.De asemenea, durata şi intensitatea activităţii pentruproducerea 'căldurii vor fi 'considerabil mai mariatunci cind -in cuib se află un număr mai mic dealbine.Asigurarea condiţiilor corespunzătoare din cuib

va duce la un consum de miere cu atît mai mare şi- ceea ce este mai important - la o uzură a orga-nismului cu atît mai accentuată cu cît familia dealbine este mai slabă. In aceste condiţii, de multeori dispariţia albinelor de iarnă se produce într-unritm mai accentuat decît apariţia noii generaţii deprimăvară şi ca urmare, pe lîngă faptul că nu maieste posibilă obţinerea unui număr cît mai mare dealbine pe timpul culesurilor, de multe ori se înre-gistrează chiar pierderea familiei de albine.CUnoscînd aceste principale aspecte biologice pri-

vitoare la dezvoltarea familiei de albine, rezultă căprima perioada în care se poate şi trebuie să secrească un număr 'mai mare de albine este perioadapremergătoare introducerii familiilor la iernat, înspecial lunile august şi septembrie. ,In mod normal, însă, tocmai în această perioadă

se înregistrează o micşorare a numărului de albinedin cuib.Această micşorare se datorează pe de o parte

dispariţiei albinelor culegătoare uzate, pe de altăparte înlocuirii acestor albine într-un ritm mai seă-zut şi într-o proporţie mai mică, determinată de re-ducerea treptată' a vouatului mătcii şi ca atare acantităţii de puiet crescut. Cauzele care duc la în-cetinirea ritmului de ouat al mătcilor sînt urmă-toarele :

,1j:

Illl!156

-- ~

epuizarea mătcilor datorită unei intense acti-vităti de ouat in perioada de primăvară şi vară;- micşorarea spaţiului de creştere a puietului,

Cit rezultat al blocării cuiburilor cu miere, urmareli instinctului familiei de albine de. a-şi asigura pro-viziile pentru iarnă în zona de iernaee;- restrîngerea zonei de creştere a puietului prin

însăşi restrîngerea albinelor pe un număr mai micde faguri, datorită scăderii temperaturilor exteri-oare;- reducerea activităţii familiilor de albine dato-

rltă lipsei unor surse de nectar şi polen în natură,nctivitate de care sînt legate toate manifestărilefiziologice ale familiei de albine, inclusiv creştereapuietului.Creşterea în lunile august şi septembrie a unui

număr cît mai mare de albine va fi posibilă numaiprin înlăturarea cauzelor enumera te mai sus, careIrînează acest fenomen.Dacă dispariţia albinelor culegătoare uzatc nu

poate fi oprită, preîntîmpinarea reducerii Intensi-t~ţii de ouat a mătcilor şi chiar intensificarea ouatu-l.u1este la îndemîna oricărui apicultor,Importanţa creşterii puietului în timpul iernii, cît

mai timpuriu, constă în faptul că obtinerea unor fa-mtlii puternice care să valorifice culesurile prin ci-pale depinde de ritmul şi măsura în care se cresc~eneraţiile noi de albine ce vor înlocui populaţiacare a iernat. Creşterea puietului în familii normaleIncepe -în unii ani chiar spre sfîrşitul lunii ianuarie,dnr în mod obişnuit în jumătatea a doua a luniit~bruarie, Creşterea unei cantităţi cît mai mari deli!bină în perioada de iarnă asigură înlocuirea mairapidă a populaţiei ce a iernat şi ca atare atingereaIntr-un termen mult mai scurt a nivelului de dez-

157

Page 79: Sporirea Productiei de Miere

voltare în primăvară, care permite valorificarea efi-cace a culesului principal timpuriu.Cu cît începerea creşterii puietului în a doua parte

a iernii este mai întîrziată, cu atît datorită unei maimari uzuri, .albinele care au iernat mor masiv în-tr-un timp scurt. In felul acesta albinele nou născutenu compensează numărul celor dispărute şi se înre-gistrează o slăbire puternică a familiei, la un mo-ment dat canfitatea de puiet, deşi puţină, fiind totuşimai mare decît cea a albinelor. La eclozlonarea al-binelor noi, familia poate să egaleze ca putere situa-ţia dinaintea dispariţiei populaţiei care a iernat, dacăcantitatea de puiet crescut este corespunzătoare.De multe ori însă în condiţiile declanşării cu întîr-ziere a ouatului mătcii, dispariţia albinelor de iarnădetermină o slabă creştere de puiet, accentuînd înmai mare măsură dezechilibrul prin care trec fami-liile la înlocuirea albinelor de iarnă. Acest fapt im-primă pentru întregul sezon apical un nivel de dez-voltare necorespunzător familiilor de albine.Reiese clar deci necesitatea ca apicultorul să inter-

vină pentru ca familia de albine să parcurgă cît mairepede perioada de înlocuire a albinelor care auiernat. Aceasta înseamnă să se crească puiet cît maitimpuriu şi în cantităţi cît mai mari. .Cînd se începe cît mai timpuriu creşterea puietu-

lui, eclozionarea unui număr mare de albine în con-diţiile existenţei în stup şi a albinelor care au iernatface ca la dispariţia acestora din urmă, sarcina creş-terii în continuare a puietului în ritm mereu cres-cind să fie preluată de albine tinere. Acestea însănu vor dispare curînd şi vor exista în stup în para-lel cu generaţiile ce vor ecloziona, astfel că apariţiaprimelor surse de nectar şi polen în natură va im-prima dezvoltării familiilor un ritm deosebit.

158

_ .•... __ ~_ .. .... ~-_ ... _-- ..__ ._. ;llUJ.jJj 7'"

In afara aspectelor legate de creşterea unor gene-rtl~ii de albine în timpul iernii, care s-au tratat lapartea privind integrarea hrănirilor în tehnologia deuP(~ştere,este necesar să completăm cele re1atate maifillR cu unele preoizări.Astfel, determinarea şi imprimarea unui anumit

nl vel de. dezvoltare a familiilor de "âlbine :in niciunul din celelalte anotimpuri nu se poate face cu omal mare eficacitate şi precizie ca în cursul iernii.in această perioadă putem considera că hrana pro-!J<licăintrodusă în stup este integral transformată înpuiet, toată populaţia stupului pusă în stare de acti-vltate va participa efectiv la creşterea puietului. OriB~\lrcinaalbinelor de iernare este tocmai producereade puiet pentru dezvoltarea în primăvară şi cu cît[tceastă activitate întîrzie, cu atît capacitatea denrcştere se reduce şi timpul de existenţă neproduc-Uvă a albinelor se măreşte. .Privind declanşarea creşterii timpurii sau extra-

Lirnpurii a puietului, apicultorii trebuie să ţină contd.e condiţiile de cules din zona stupinii, sau de pla-!luI de deplasare a familiilor în vederea valorrficăriiculesurilor. Pentru valorificarea culesului de la sal-(~impare a fi suficientă intensificarea creşterii depuiet începînd din prima parte a lunii februarie,urmînd ca în luna martie la realizarea populaţiei cu-Iegătoare să participe şi o a doua matcă în familiaIe bază, respectiv matca familiei ajutătoare. Pentruvalorificarea eulesurilor dinaintea salcîmului însă,•creşterea de puiet trebuie începută chiar din primalună a anului.Importanţa creşterii intensive a albinelor în pri-

măvară, Considerăm începerea perioadei de primă-vară odată cu permanentizarea zborului albinelor,respectiv cînd acesta are loc zilnic cel puţin cîteva

159

It!;

Page 80: Sporirea Productiei de Miere

IiII111

III

I

II

IIIII

111

ti]MII __Ii L ~il :Li!-- - -- ..•...---- -- -------_. , .. ---

ore. S-a demonstrat că începerea intensificării creş-terii puietului în această perioadă este tîrzie, neob-tinindu-se efectul dorit pînă la primul cules dato-rită perioadei scurte rămase pînă la acesta. In acestecondiţii deci, măsurile de intensificare a dezvoltăriiîn primăvară. trebuie să reprezinte o continuare aacţiunilor intreprinse în cursul iernii, cu deosebireacă acum ele sînt' de şi mai mare amploare. Acumeste perioada cînd trebuie să se depăşească nivelulbiologic maxim pe care îl poate asigura în dezvol-tarea familiei de albine o singură matcă. Aceastaeste perioada în care pe fondul unor familii îrnpu-ternicite prin creşterea de puiet în iarnă se va fo-losi metoda familiilor ajutătoare.Insistăm din nou asupra faptului că valorificarea

culesurilor pentru obţinerea de miere marfă se con-sideră de obicei în mod greşit ca începînd cu cel cese realizează la salcîm. Facem acest lucru pentru aatentiona apicultorii că pomii fructiferi, păpădia,sălciile, aoerienele etc., dacă nu fiecare în parte,celpuţin împreună pot asigura producţii marfă caresă depăşească salcimul. Pentru aceasta însă estenecesar ca stuparul să nu considere aceste culesuribune numai pentru dezvoltarea familiilor ci să Teaştepte cu familiile de albine deja pregătite pentruobţinerea productiilor.O familie puternică, cu multe albine culegătoare,

poate realiza pe seama culesurilor dinaintea salcî-mului 3-5 kg pe zi (în special de la salcie şi arţar),în timp ce o familie slabă nu va aduna nimic şichiar va fi în situaţia de a i se mai administra siropde zahăr pentru stimularea dezvoltării. Ori tocmai,în perioada de la începutul primăverii se cresc cu-legătoarele ce vor valorifica atît culesurile timpuriicît şi culesul de la salcîm.

160

Importanţa creşterii puietului pe timpul culesuluiIii 1111 nivel corespunzător, Pe considerentul că untrnlimit cules va fi valorificat de către generaţiile defjlbJne crescute într-o anumită perioadă de timp'n~lintea culesului respectiv, unii apicultori acordă\c; oarecare atenţie aşa-zisei "perioade ,Qptimepentru!;11'<'ştereapuietului", a cărei încadrare în timp estet,lO/imitaiă, după cum s-a arătat, cu 51 zile înain-l~'lînceperii, respectiv 29 zile înaintea terminăriitlUlosului respectiv. Se consideră că albinele cres-rute din ouă depuse în afara acestei perioade vorţif:,lt1J:efie înainte de cules - putînd determina apari-.~(L\ Irrgurilor roitului - fie după cules, caz în careVea' consuma din mierea realizată. Teoretic, calcululUB>te logic şi s-ar putea să aibă o importanţă prac-t!{JIi economică în ţările unde condiţiile de mediu facQu familiile de albine să fie la un nivel maxim detl(!zvoltare în tot cursul anului.Pentru condiţiile din ţara noastră însă, în mod ca-

Legoric nu trebuie să se pună problema limităriiţ1f'€şteriipuietului numai în anumite perioade. Ob-,ţinerea unor familii productive în ţara noastră sepoate realiza numai prin forţarea dezvoltării aces-tOra, începînd de primăvara timpuriu, pînă toamnatirziu. Inaintea culesului de salcîm nu există peri-!\lotul roirii, iar marea masă de albine, după culesulde salcîm poate fi utilizată pentru pregătirea gene-NrţLilorde albine culegătoare în vederea culesurilorHrn1.ătoare (tei, zmeuriş, floarea-soarelui), pentrulrimulţirea efectivului din stupină sau pentru apli-earea unor procedee în vederea introducerii la iernat!;I unor familii puternice, cu îndestulătoare rezervetk hrană.fn felul acesta, cu excepţia pericadelor din timpult!1rectivde cules, cînd se limitează natural activitatea

161

Page 81: Sporirea Productiei de Miere

\

It:p,

1;':::i'll!!'

"II"!I'IIP'I'iti:lll't11Id:'I'PI

~111'llllil!!

1"'1il,III;,'1'11"

11\'\'111

I,ii:

\\\11:11111

II!

\ I[1

II

1111\\1

11\'1I\[!

1

1

\111

'1'

\!\\!!li:l'

1\1\\\;[i,l:il III

,\\\\1

--_....__ .~. -- ,:~III

de OU8!ta mătcii în restul sezonului activ, una dinprincipalele preocupări ale apicultorului o va consti-tui creşterea puietului.Mentinerea familiilor de albine la un nivel de

dezvoltare ridicat pe tot timpul sezonului activ estesingura soluţie de a asigura acea structură a popu-laţiei din stupi, care să conţină numărul de albineculcgătoare maxim. Nu există nici o perioadă încondiţiile ţării 'noastre cind avînd multe culegătoare(nu este suficient a avea numai multe albine), aces-tea să nu culeagă cel puţin necesarul de hrană,chiar în condiţiile de agricultură intensivă cerea-lieră .. Asigurarea în stupi a unei mari populaţii decu legă ta are în tot timpul este posibilă însă, numaiprin creşterea continuă a puietului. Numai astfelse pot menţine familii puternice în care să existe unnumăr mare de albine neocupat cu creşterea puie-tului putînd deveni culegătoare.Creşterea puietului în. etape duce la situaţia ca

să existe perioade în care familiile să fie mai puter-:nice şi perioade .in care acestea să fie mai slabe. Innici una din aceste situaţii nu vor exista însă cule-gătoarele la un nivel corespunzător pentru recel-tarea nectar ului. Aceasta pentru că în perioadele deslăbire, pe de o parte însăşi numărul total al albine-lor este mic, pe de altă parte şi acestea sînt ocupate.cu creşterea puietului, instinct natural de supravie-ţuire a familiei, cu atît mai puternic cu cît familiae mai slabă.' În perioadele de dezvoltare vom aveaun număr mare de albine, dar care vor fi ocupatecu creşterea puietului ce se desfăşoară la un nivelmai ridicat, mai ales tinind cont că în general înprimele 21 zile de viaţă, albinele îşi desfăşoară acti-vitatea în cuib. Alternînd aceste stări nu facem alt-ceva decît a creşte albine (şi uneori multe chiar)

162

j'(I1'ă a realiza însă efectul economic dorit, concretizatprin producţii spori te. In concluzie, nu familiile pu-I,QI'nice sint acelea care consumă din recolta adunatăt1l1lerior, ci tocmai familiile la care le reducem dez-vollarea sub un anumit nivel, în intenţia şi cu. cre-iJlnţa greşită că astfel obţinem o productie marfă mai'tr!/;Il"epe seama recoltelor realizate la un momenttiu!:.S-a vorbit pe parcursul paragrafeloranterioare de

t1'(lşterea intensă a puietului pe parcursul anului înfl()%onullipsit de culesuri. Este lesne de înţeles că înucest caz ne referim la acea creştere de puiet pentrulIstgurarea nivelului de reproducere a familiilor detllbine şi nu la populaţia deosebit de abundentă peOHre trebuie să o producem pentru valorificarea cu-'lesului (albinele de productie),. S-a insistat totuşi asupra creşterii intense a puie-'tulut şi in cazul dezvoltării familiilor la nivelul del'eproducţie, pentru a nu se considera că acestapoate fi asigurat de familii slabe., Care este totuşi acel nivel de reproducere ce tre-puie să-I asigurăm familiilor de albine pentru tra-versarec perioadelor fără culesuri ? in mod categoricnu se pot indica limite în cifre. Acest nivel este de-;te'rminat de existenţa culesurilor de întreţinere. In[nciplu însă, puterea unei familii de albine percursul anului trebuie să fie. acee,a care permite,ţinerea în toamnă a unei populaţii de 2,5-3 kgne, pe baza cărora în primăvară să se poată

,duce prin creşterea timpurie a puietului şi ulte-rIor prin folosirea familiilor ajutătoare, o populaţie.pontru valorificarea culesului de 7-9 kg (3-4 cor-l~wi de stup multietajat sau capacitatea stupului1/1zontal prevăzut cu rame de magazin, integral şi"'Inc populat cu albine).

163

,'$;

Page 82: Sporirea Productiei de Miere

___ ._._ . __ ._ .~IiIjIlUJ.WIIULII ~_

Trebuie să se înţeleagă că numai în aceste condi-ţii se pot realiza producţii sporite de miere. Cînd fo-losirea făinii de soia, ca furaj proteic de bază înperioada de iarnă-primăvară şi de toamnă, cu adao-suri de lapte praf, drojdii şi alte furaje vor fi Io-losite în aceleaşi cantităţi ca şi zahărul, numai atuncise va putea obţine o astfel de populaţie şi implicitproducţiile corespunzătoare de miere. Pentru stabi-lirea unor reţete eficiente de amestecuri proteice,pentru asigurarea centralizată a acestor furaje com-binate pentru albine, cercetătorii apicultori şi sec-toarele de aprovizionare a apiculturii au un cîmplarg de acţiune.

MIJLOACE DE INTENSIFICARE A CREŞTERII·PUIETULUI

INTENSIFICAREA PRODUCERII PUIETULUIIN PERIOADA. DE CREŞTERE A ALBINELORPENTRU IERN ARE

a) Asigurarea unor mătci cu mare cap-acitate deouat. Un rol important în dezvoltarea familiei' dealbine în toate sezoanele, dar în special în toamnă,îl au calitatea şi vîrsta mătcilor. Dacă în ceea cepriveşte calitatea nu se poate concepe să nu existeîn fiecare familie cîte o matcă provenită cel puţindin familiile recordiste ale stupinei, în ceea ce pri-veşte vîrsta lor lucrurile se schimbă. Aceasta pen-tru că oricît de bună ar fi matca, ea totuşi irnbă-.trineşte zi de zi, lună de lună.Mătcile tinere depun mai multe ouă în perioada

de toamnă decît cele vîrstnice, chiar şi în cazul lip-sei unor culesuri de întreţinere. Cantitatea de ouă

II 164

l!1'JJllsăeste mai mică, chiar dacă diferenţa de vîrstăII mătcilor este de o singură lună.Ikci, nu trebuie să acceptăm cu uşurinţă - ca

t\llld mătci tinere - nici chiar mătcile care au în-PllPllt ouatul în luna mai sau iunie a aceluiaşi an.

1~:l'tenecesar ca mătcile care urmează să se schimbe111'1111.11 să fie astfel crescute, încît să 'înceapă ouatulIII s lîrşitul Iunii iulie, începutul lunii august. In modIln((~goricse recomandă ca mătcile să fie crescute1I11pă toate rigorile metodelor de creştere a mătcilor,1111' in momentul introducerii lor în familiile de al-hlnc, să fie îrnperecheate.Inlocuirea mătcilor bătrîne cu botci căpăcite, sau

1'I.11C\l' cu mătci ce urmează a se împerechea după in-lroducerea lor în familii, nu se recomandă. Aceastapentru că familia va rămîne fără puiet timp de 10-I(j zile sau mai mult, iar unele familii pot rămîne('/llur fără mătci prin pierderea lor la zborul de im-porechere. Astfel de situa.ţii nu ne ajută la acţiuneatie creştere a unei cantităţi cît mai mari de albine.Inlocuirea mătcilor şi creşterea unor cantităţi spo-

1'1 to de albine este mult înlesnită atunci cînd pe111.1gă fiecare familie de albine vom folosi şi cîte oInmilie ajutătoare.b) Asigurarea unui spaţiu corespunzător pentru

('l'oştcrea puietului, Se va avea în vedere ca aceastăw:ţiune să se refere atît la calitatea fagurilor, cît şi111 mărimea spaţiului pentru creşterea puietului, prindeblocarea cuibului.

Cal i t a t e a fag urii o r. Ca şi în primăvară,In perioada de toamnă mătcile evită să depună ouăIn Iagurii noi, Care păstrează mai greu căldura. De[\C0ea, cu ocazia lucrărilor prilejuite de ultima ex-tl'n<cţ:iea mierii, în regiunea cuibului la stupul ori-wn tal, în corpul corespunzător la stupii verticali şi

165

Page 83: Sporirea Productiei de Miere

în cele două corpuri destinate pentru iernare lastupii multietajaţi, se vor asigura faguri clădiţi înanul precedent, în care s-au crescut mai multe seriide puiet.Aceşti faguri trebuie să fie lipsiţi de defecte şi,

pe cît posibil," fără celule deformate sau de trîntori.Debloc'area c u i b u r i l o r, In ceea ce pri-

veşte cel de al doilea aspect ridicat de creştereapuietului în toamnă, trebuie reţinut faptul că înperioada respectivă, în zonele unde există un culesbun de întreţinere, este posibilă uneori blocarea cui-burilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zonacreşterii puietului. In felul acesta, prin restringereaspaţiului destinat pentru ouat, se ajunge la situaţiacînd familii foarte bune în cursul anului ajung îna-inte de iernare foarte slabe. Pentru a nu se ajungela astfel de situaţii, trebuie luate măsuri de deblq- .care a cuibului,Deblocarea cuibului la familiile de albine întreti-

nute în stupi orizontali sau verticali se face prinintroducerea în mijlocul cuibului a unui fagure clă-dit cu celule de albine lucrătoare. Operaţiunea sepoate repeta la intervale de 5-7 zile, sau mai re-pede, dacă acest fagure a fost însăminţat completcu ouă. Pentru ca albinele să pregătească mai re-pede fagurele, înainte ca acesta să fie introdus încuib, se poate stropi cu sirop de zahăr.Deblocarea cuibului la stupul multietajat se reali-

zează prin inversarea periodică a corpurilor. Nu serecomandă să se practice metodele specifice de dE'"blocare a cuiburilor la alte tipuri de stup prin mi-nuirea fagurilor, pentru că eficacitate a măsurii res ..pective va fi mult mai mică. In cazul inversării cor-puriior se oferă mătcii posibilitatea de a-şi extindeîn sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. '

II

1I

II'1

)

II';

IIIII!

I

166

'"Conform tehnologiei de întreţinere a albinelor în

til.\lpi multietajaţi ar trebui ca nici unul din celedouă corpuri ee se inversează periodic să nu conţinărezervele de hrană pentru ierriare. Din moment cecorpul cu hrană pentru iernat trebuie să contină :fii cei zece faguri ai săi cel puţin 20;:;:c;25 kg miere(!f1le lesne de înţeles că oderind mătcii un cuib blo-1111(: în situaţia cînd facem operaţiunea de inversaretocmai pentru a asigura un spaţiu cît mai mare cuc(~lllieîn care' să se crească puiet.In ţara noastră însă, apicultorii care folosesc stu-

p1l multietajaţi lucrează încă cu mînuirea ramelor,rezervele pentru iernare nu sînt în cantităţi atît del1111ri,de asemenea, nivelul de dezvoltare a familiilorde albine în toamnă nu reclamă două corpuri întregipentru creşterea puietului. In aceste condiţii, pentru/1 . putea beneficia de efectul excepţional al inver-Ilill'ii corpurilor, apicultorii vor distribui ramele curezerve de hrană la marginile fiecărui corp, organi-v.lnd cuiburjle în zona din mijloc.După ultima inversare se va reorganiza amplasa-

I'Ca fagurilor în sensul formării cuibului într-unul(Jlo corpuri, iar a rezervelor de hrană în celălalt. 1..<1pregătirea familiilor pentru iernare, corpul cu hrană!lC va plasa deasupra (fig. 4 c).

) Asigurarea căldurii în cuib. In perioada deII(')umnăreducerea ouatului mătcii se datorează sitldiderii temperaturilor în special în timpul nopţii.reşterea de puiet în aceste condiţii nu se mai face

decît în zona pe care albinele sînt capabile să o în':", eălzească. Pentru a proteja familiile de albine contraucestor schimbări de temperatură, se recomandă111'l!pache:tărilelaterale şi peste podişor cu pemite[zolatoare, după restrîngerea corespunzătoare a cuiIJllJ ui familiei de albine.

167

Page 84: Sporirea Productiei de Miere

...;.;.......-.------- _._-

1,I(j

Re duc ere acu i b u ~u i. Această lucrare serecomandă a se efectua la stupii orizontali şi verti-caIi. Reducerea cuibului se face treptat pe măsurarăcirii timpului şi în funcţie de puterea familieide albine. In mod normal, se recomandă ca întoamnă, indiferent de starea timpului, numărul fa-gurilor din cuib să se reducă, astfel ca cei rămaşisă fie bine acoperiţi de albină. In general, la aceastăreducere a cuibului, avînd în vedere că toţi faguriirămaşi vor' fi bine acoperiţi cu albină se recomandăca fagurii cu puiet căpăcit gata de eclozionare şi ceicu miere puţină să se aşeze la marginea cuibuluiDatorită rezervelor mici de miere pe care aceşti Ia-guri le conţin ei nu vor fi menţinuţi în cuib pentruiernare, şi ca urmare, la eliberarea lor de puiet, VOTfi trecuţi după diafragmă. Prin descăpăcire, miereava fi transportată în cuib de către albine, după carefagurii respectivi vor fi scoşi din stup.La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se

va face decît în cazul cînd avem familii slabe pe unsingur corp şi la care, abstracţie făcînd că sînt adă-postiţi în stupi multietajaţi, se aplică o tehnologiede îngrijire specifică celorlalte tipuri de stupi.

I m pac het are acu i bul u i. La stupii orizon-tali şi verticali pentru păstrarea căldurii în cuib odată cu restrîngerea cuibului după diafragma redu-cătoare, se aşază perriite laterale, iar deasupra PO-dişoruâui se pune o salteluţă mai groasă.La stupri multietajaţi, o astfel de împachetare nu

se referă decît la plasarea perniţei pe podişor. Ceamai bună protejare o constituie însăşi existenţa unor'familii puternice. De asemenea, întretinerea fami-liilor pe două corpuri va determina ca activitateamătcii, deci formarea cuibului, să aibă loc în corpulde sus. Acest corp va fi îndepărtat de urdiniş şi îe-

]'68

1'1L ele curenţi. De asemenea, in corpul superior SeVii aduna tot aerul cald.'Unii apicultori execută lucrările amintite toamna

rtl'r.ill, cînd se produce o schimbare definit.ivă aI[mpului. Considerăm că această practică nu esteliună şi că măsurile' de asigurare a căldurii în cuiblrcbuie luate odată cu apariţia primelor nopţi reci.

ci) Prelungirea perioadei de creştere a puietului(Hin menţinerea familiei de albine în stare activă.Ir!ulc cunoscut de toţi apicultorii. faptul că totalitate"mnnifestărilor unei familii de albine (culesul necta-rului, prelucrarea lui, 'construcţia fagurilor, creşte-{'(.'fI puietului etc.) care caracterizează starea activăfi acesteia, reclamă o hrănire intensă a albinelor.1.11 rîndul ei, o hrănire intensă determină intensi-ficarea fenomenelor metabolice şi ca atare a tuturormanifestăr-ilor fiziologice ale albinelor, inclusiv se-creţia de lăptişor, de hrănirea mătcii şi deci depu-nerea de către aceasta a unui număr mai mare deouă.Condiţionarea reciprocă a acestor factori dă api-

cultorului posibilitatea ca, folosind unul din ei, să-IIntluenţeze în sensul dorit pe celălalt. In cazul pre-Hi!itiriifamiliilor pentru iernat se va folosi hrănireaalbinelor pentru a determina intensificarea activi-tăţii lor, şi ca urmare a acestui fapt creşterea uneicantităţi mai mari de puiet. Mijloacele care stau Ia!ndemîna apicultor ilor în acest scop sînt: folosirea.ulesurilor tîrzii şi hrănirile stimulente.

F o l o sir e acu les uri l o r t î r z i i. Culesu-tLle naturale în sezonul de toamnă sînt categoricmai eficace comparativ cu hrănirile stimulente. Pede altă parte, creşterea puietului pe seama acestorculesuri face să se economisească mari cantităti demiere sau zahăr şi de polen din rezervele famiiiilor

169

'7 .._.~"i

Page 85: Sporirea Productiei de Miere

sau din cele ale stupinei. Deci, sub toate aspectele,apicultorii trebuie să aleagă ca metodă de stimularefolosirea culesurilor tîrzii. Aceste culesuri sînt asigu-rate de păşuniăe şi fineţele din luncile rîurilor şidin zonele inundabile, dar valorificarea acestora re-clamă deplasarea stupinelor. Un astfel de cules, laîndemîna oricărei stupine, este asigurat de culturilefuraj ere din mirişti, bineînţeles dacă apicultorii auinsistat ca aces,teculturi să se facă în amestec cuplantele meIifere.H r ă ni r i les tim u Le n t e. în cazul că nu

există totuşi culesuri de întreţinere, se fac hrăniride stimulare. Pentru aceste hrăniri se pot folosimierea sau zahărul şi furaje proteice.Trebuie !îmbina,tehrănirile de completare a rezer-

velor de hrană cu hrăniride stimulente, asigurîndu-s=astfel intenaiîicarea creşterii puietului, de la ultimulcules principal pînă toamna tîrziu.De asemenea, nu trebuie folosit unilateral numai

un singur mijloc de stimulare, ci trebuie folosite C11-

lesurile tîrzii îrnbinate cu hrănirile cu sirop, ori decîte ori culesul de intretinere a dispărut sau a fostintrerupt de condiţiile climatice nefavorabileSpre sfîrşitul toamnei, hrănirile stimulente trebuie

să fie imbinate cu concentrarea rezervelor de mierepe fagurii de ·iernare. In acest sens, fagurii cu anu-mite cantităţi de miere se plasează după diafragmăsau în cazul stupului multietajat în corpul de josdescăpăcindu-se treptat. Prin transportarea mieriidescăpăcite în cuib, se realizează o foarte bună sti.mulare a albinelor. De fapt, stimularea prin acestprocedeu se consideră cea' mai eficace.O problemă cu totul deosebită trebuie să o consti ..

tuie hrana proteică în această perioadă. Oricît d=corect şi de atent se va administra mierea sau zahă-

11

11111

III

IIII

III~

:11

\

1\1

ti

I170

,._______ ~ _ _ :!lI'1 ti

rul, hrăniriie stimulente nu vor avea efect dacă valipsi hrana proteică. Pe de altă parte, nici hranaproteică nu va avea o influenţă pozitivă evidentăasupra creşterii de puiet atîta timp cît vor lipsielementele energetice din hrana albinelor, adicămierea sau zahărul. -,Folosirea surselor naturale de polen tîrzii este

cea mai eficace. Privitor la eficienţa şi modul deudministrare a hrănirilor stimulente, documentaţianecesară s-a! prezentat la capitolul privitor la hră-nirea aibinelor.f) Intensiflearea creşterii puletulu] în toamnă nU

trebude să ducă la uzura albinelor ce vor ierna. Inperioada premergătoare iernării, se urmăreşte rea-lizarea unui număr cît mai mare de albine, dar înucelaşi timp şi asigurarea unei stări fiziologice co-respunzătoare a organismului albinelor ce vor ierna.Acest din urmă aspect, după cum s-a arătat ante-rlor, se referă la dezvoltarea rezervelor de proteineşi. grăsimi în corpul albinelor. Aceasta este posibilII se realiza numai prin asigurarea unei hrane pro-leice din abundenţă, dar şi prin prevenirea uzuriiorganismului albinelor ce vor ierna. Mulţi cercetă-tori au demonstrat că vitalitatea albinelor slăbeşteocl mai mult cînd acestea hrănesc puiet pentru căuzurile cele mai mari sînt determinate tocmai deuceastă aotivitate.Pe de altă parte, cunoaştem că începînd cu albi-

nele oare eclozionează în luna august începe for-marea generaţiei ce va ierna. In aceste condiţii în-kcmnnă că aceste albine nu mai trebuie să creascăpl~iet? După unele cercetări răspunsul pare să nurle afirmativ. Spre exemplificare redăm în tabelul21 rezultatele obţinute de E. Pot e i k i n a (1961).

171

&

Page 86: Sporirea Productiei de Miere

_____ ~. __ J'llli!l1!! ~ •••••••••••••••••••••••••••

TABELUL 21

Grame albină

11 aug.J27 sept.]

Albine Puterea % faţăSpecificaţie; Dile· crescute finală de 11

"renţă g g august

-,

Albine ce au hrănitpuiet 1780 l050 -730 785 1835 103

Albine care nu auhrănit puiet 1320 1080 -240 - 1080 83

Intr-adevăr, familiile care au hrănit puiet au pier-dut în cea 45 zile pentru această activitate, 41010din albina iniţială, pe cînd cele ce nu au hrănit,puiet, numai 18010. Sub acest aspect deci este evi-dentă UZUl1alpe care o provoacă creşterea puietului.Pentru viaţa familiei însă, această pierdere nu este'cea reală întrucît familiile în cauză au crescut 44010albine faţă de greutatea iniţială, pe cînd celelalte nuau crescut nimic. Şi albinelecrescute în această pe-rioadă intră mult mai tinere în iarnă.Avînd deci în vedere că procesul de creştere a

puietului este a manifestare care urmăreşte să si-tueze familia de albine tocmai in acele conditii caresă-i asigure vieţuirea în viitor, considerăm că nutrebuie întreprinse acţiuni de limitare .a creşteriipuietului de către albinele care eclozionează în peri-cada cînd se formează generatia de iarnă.

INTENSIFICAREA. CREŞTERII PUIETULUIIN TIMPUL IERNII

In perioada de iernare în care începe creştereade puiet, în interiorul ghemuluicăldura se stabili-

172

«oază în jurul temperaturii cuprinse între +34°C şi+36°C.Ridicarea temperaturii pînă la acest nivel, de la

'imita obişnuită în perioada de repaus (+ 14 °c --'-20°C) precum şi menţinerea ei; ~şţe influenţatăde puterea familiei de albine, de starea fiziologică11 acestora şi de proviziile de hrană,Acest fapt este de o deosebită importanţă pentru

că începerea timpurie a creşterii puietului în fami-liile slabe nu este posibilă, întrucît acestea nu auposibilitate a crearii şi păstrării regimului de tempe-ratură arătat. In cazul declanşării producerii tim-purii a puietului la familiile slabe, poate duce laslăbirea şi mai accentuată a acestora ca urmare adispariţiei unei părţi din albină datorată uzuriilmouse de această activitate.Pentru creşterea puietului în timpul iernii se iau

din toamnă măsuri, prin asigurarea îagurilor decalitate, a hranei abundente, a mătcilor tinere şide calitate, prin expunerea stupinei pe vetre inso-rite şi feri te de vînturi, dar în mod special prinIntroducerea la iernat a unor familii puternice.De asemenea, prin stimularea albinelor pentru a

efectua zboruri de curăţire se intensifică activitateade creştere a puietului. Totuşi elementul hotărîtor~11activităţii generale a organismului, inclusiv pro-ducerea căldurii, secretarea hranei de către glandele'ţaringiene - ceea ce impune hrănirea unei canti-Uiţi mai mari de puiet îl constituie hrănirea albi-nelor, Măsura care se impune deci, este ca apicul-torul să determine consumarea de către albine aunor cantităţi sporite de hrană şi în special dehrană proteică (polen sau înlocuitori ai acestuia).

173

..

Page 87: Sporirea Productiei de Miere

II""il'!lil,'li,'r'l'i

111 ill

j'l;Jli:

1111\':

il111'i i,l

1II1I1

',il!11

Ilili!lll:'iiilii1· ·1·

:jI

INTENSIFICAREA CREŞTERII PUIETULUIIN PRIMAVARA

Odată cu venirea primelor zile călduroase de pri-măvară timpurie. gîndul fiecărui apicultor se. în-dreaptă mai::Iţlult ca oricind spre recoltele de miere

, ce le va realiza în anul respectiv, recolte pe careşi le doreşte cît mai mari. '

Apicultorul nu trebuie să uite însă adevărul atîtde des repetat pînă acum, că realizarea producţiiloraşteptate este posibilă numai cu familii de albinefoarte puternice.

Măsurile ca o familie de albine să ajungă puter-nică pe timpul culesului au fost luate începînd cupregătirea familiilor de albine pentru iernat.

Primăvara este perioada cind se imprimă ritmulde dezvoltare a Iamiliilor de albine în întreg sezo-nul apicol.

Pe fondul unor familii cu populaţie mare de al-bine, cu rezerve îndestulătoare de hrană, cu mătcitinere şi prolifice etc., în primăvară apicultorul areposibilitatea de a folosi impulsul natural de dezvol-tare, pe care trebuie să-I stimuleze şi intensificeprin anumite lucrări.

Lucrările respective în principal se referă la înlă-turarea urmărilor perioadei de iernare, hrănireacorespunzătoare şi punerea în continuu la dispoziţiamătcii a spaţiului corespunzător pentru depunereaouălor.

a) Executarea zborurilor de curăţire. După peri-oada de iernare, ultima parte a intestinului albi-nelor este plină cu resturile alimentare nedigeratepe timpul iernii. Prelucrarea unor cantităţi maimari de hrană necesară creşterii puietului este po-sibilă numai după eliberarea organismului albinelor

174

ti\,; aceste resturi. Eliminarea resturilor alimentarenedlgerate se efectuează cu ocazia zborurilor decurăţire. Aceasta este prima grijă pe care trebuielit\ o aibă orice apicultor la venirea primăverii.

Eamil iile de albine trebuie impulsionate să exe-cute zbor-uri de curăţire ori de cîte, "ori şi oricîndIcmperatura aerului se ridică peste +12°C. Acesteccazi! se pot ivi chiar în luna ianuarie, în zileleIn sorite. In mod norrnai însă, aceste temperaturîMInt obişnuite în zilele de la sfîrşitul lunii februarie,Inceputul lunii martie. In aceste zile, pe măsură cealbinele simt căldura soarelui, încep să iasă la zbor,din ce în ce mai mult pînă cînd zborul se producein masă.

Acest moment poate fi considerat ca trecere de[a perioada de iernare la reluarea activităţii de pri-măvară. Pentru grăbirea acestui moment apicultorultrebuie să intervină cu mijloacele ce îi stau la[ndemînă.

b) Hrănireacorespunzătoare. Dacă pregătirea pen-tru iernare s-a făcut în mod corespunzător fami-liile de albine au suficiente rezerve de miere înr4nteriorul cuibului. Intensificarea activităţii albinelorŞi ca urmare creşterea unor cantităţi mai mari depuiet se realizează după cum' s-a arătat prin obli-garea acestora de a consuma o cantitate sporităde hrană. '

Folosirea culesurilor timpurii de primăvară. inmod categoric, activitatea culeger-ii nectarului dinnatură constituie măsura cea mai eficace pentrudezvoltarea famiiiilor. Pentru aceasta este indicatSă se folosească flora din păduri, plantaţiile desalcie, Iivezile de pomi, rapiţa şi oricare altă sursănectaro-poleniferă existentă în zona stupinei. Am-plasarea în toamnă a vetrei stupinei în astfel de

175

Page 88: Sporirea Productiei de Miere

locuri, înlătură necesitatea transportării stupilor înprimăvară. Astfel de plante pot asigura pe lingăoulesurile timpurii pentru întreţinerea şi dezvolta-rea corespunzătoare a familiilor mai slabe şi. unelecantităţi de miere-marfă la familiile puternice.

Hrănirile=stimulerue, Acestea se fac în perioadeleşi în cazul Gind nu există culesuri naturale de între-ţinere, indiferent de cantitatea mierii existente înfamilii.Ele încep prin administrarea turtelor proteice şi

ulterior de şerbet de zahăr încă din perioada deiernare. Odată cu încălzirea vremii, cînd este posi-bslă intervenţia în cuib, hrănirea stimulentă sepoate realiza prin descăpăcirea fagurilor sau admi-·nistrarea de sirop,

Hrănirea cu proteine. Creşterea unor cantităţicit mai mari de puiet nu este posibilă, după cumse ştie, fără o abundenţă de hrană proteică. Canti-tăţile de păstură din cuib au fost consumate totalsau în mare parte în perioada de iernare. De ase-menea, rezervele de proteine acumulate în corpulgras al albinelor vor fi şi ele epuizate. In acestecondiţii, în lipsa aportului de polen în stup fie dato-rită inexistenţei lui în natură, fie condiţiilor nefa-vorabile, numai introducerea în cuibul familiei dealbine, a hranei proteice din rezervele stupinei vorputea asigura o hrănire corespunzătoare.Introducerea de polen sau a înlocuitorilor acestuia

începe chiar din timpul iernii. Pe măsura intensi-ficării creşterii de puiet, se vor mări cancitătile înaşa fel încît imediat ce o turtiţă a fost consumată,alta să-i ia locul.Este indicat ca hrănirile cu polen sau cu înlo-

cuitorii acestuia să se menţină atît timp cît albinelecontinuă consumul.

176

- --------_._~~-------'

1\siqurarea surselor de apă.NI'cl'sarul de apă al albinelor;111primăvară este mai mareilntorită procesului de creşterefi puietului. Pentru aceasta, în

"l)l'rioadele cînd albinele au fă-tiut zborul general de curăţire,

ti(' ins~alează în st~pină. adăpă- Fig. 12 _ StrîmtorareatOJ'ul într-un loc msont. Este cuibuluiI1lne ca în această perioadă lafiecare litru de apă să se adaoge 5 g sare debucătăr-ie.c) Asigurarea spaţiului corespunzător pentru creş-

ierea puietului. Prin spaţiul corespunzător creşteriij}uietului se înţelege asigurarea căldurii corespun-y,tltoare şi a numărului suficient de celule pentrudepunerea ouălor.

Asiqurarea spaţiului pentru dezvoltare la stupiiorizontali şi verticali cu magazine se tace prinstIÎimtol'aJ:'eaşi apoi lărgirea cuibului.

Strîmtorarea cuibului (fig. 12) se face astfel încîtsă nu rămînă decît fagurii acoperiţi în întregimeiu albină. Cuibul se amplasează spre pereteleîncălzit de soare fiind delimitat de restul fagurilorcu ajutorul diafragmei. Strîmtorarea cuibulu] aretia efect impingerea zonei încălzite şi spre partea dejos a fagurilor, asigurînd condiţii pentru depunereaouălor de către matcă. Strîmtorarea cuiburilor seface în general la familiile slabe; cele cu puterecorespunzătoare îşi desfăşoară în bune condiţii acti-vitatea şi fără luarea acestei măsuri.In familiile normale, în scurt timp de la venirea

primăverii fagurii din cuib sînt ocupaţi cu puietfiind necesar a se crea noi spaţii pentru depunerea

c-· )

I~~~~

177

Page 89: Sporirea Productiei de Miere

1IIIIn

. 1),,< -

-'=-ba-

Fig. 13 - Lărgirea cuibului:a - prin amplasarea fagurelului gol după ultima ramă cu puiet; b _ prin

"spargerea cuibului"

ouălor şi creşterea puietului. Aceasta mai ales, încazul existenţei unui cules de întreţinere, cînd. sepoate acumula o cantitate mare de nectar şi polen.

Lărgirea cuibului la familiile întreţinute în stupiorizontali şi vertieali se face înainte de a se epuizatot spaţiul de creştere existent. Lărgirea cuibuluise face prin introducerea unor faguri din rezervădupă ultimul fagure cu puiet al cuibului (fig. 13 a).Fagurii introduşi vor fi corect clădiţi, fără celule detrîntori şi în care s-au crescut cîteva generaţii depuiet, aceştia fiind mai călduroşi. Este bine ca aceştifaguri să se stropească cu sirop pentru a fi luaţimai uşor în pregătire de către albine.

Cînd vremea, frumoasă s-a statornicit, mărireaspaţiului pentru ouat se poate face prin "spargereacuibului", adică introducerea fagurilor goi întrefagurii cu puiet (fig. 13 b).

In condiţiile unui bun cules de la salcie, pomifructiferietc. se vor asigura în partea laterală acuibului şi fagurii goi necesari depozitării necta-.rului.

178

.>

b

"I~m~m~'-Miere--

t-Puiel-

r,

aFig, 74 - Asigurarea spaţiului de dezvoltare

vertical cu două corpuri:(1. - situaţia Înaintea aşezării celui de al doilea corp;

după punerea corpului al doilea

la stupul

b - situaţia

Asigurarea spaţiului la stupii verticali cu 2 cor:",mri. Familiile de albine întreţinute in stupi verti-!'111icu 2 corpuri iernează de obicei într-un singurflorp. Pe măsura dezvoltării familiei în primăvară"rH\ţiul'necesar pentru ouat se asigură prin lărgireaulbului în corpul de iernare, după aceeaşi tehnicăti şi la stupii orizontali. Atunci cînd albinele aco-

peră cele 12 rame, iar puietul este extins pe 7-8rnme, asigurarea în 'Continuare se face prin ampla-nrea celui de al doilea corp (fig. 14).In cel de al 2-lea corp se trec din corpul inferior

rea 3 faguri cu puiet de toate vîrstele, în locul:t'lrora se pune un număr corespunzător de faguriclădiţi. In corpul superior, pe lîngă cei trei faguriII puiet se mai pun 1-2 faguri clădiţi (unul poate

fI artificial) precum şi 1-2 faguri cu provizii dehrană. Intrucit prin amplasarea celui de al doilea

179

Page 90: Sporirea Productiei de Miere

! 1" ,'~

• J ~

Provizii de miere Pviel

~11I'"ln /'.~,M'"I~l.••••.•, III I~IIII ~~~~~~~~I""i!~~~1111111111,

Faguri goid

Fig. 15 - Asigurarea spaţiului pentru creşterea puietului la stupulmul tietajat:

a - situaţia cuibului la intrarea în iarnă: b - situaţia culbul ui în primăvară;C, d: -. inversarea corpurilor (I, 2 corpurile)

corp volumul stupului s-a dublat, fapt ce ar puteadetermina schimbarea regimului de temperatură. şiîncetinirea ritmului de dezvoltare a familiei, spaţiilerămase neocupate de faguri se completează cu dife-rite materiale de protecţie.In vcontinuare, asigurarea spaţiului se face prin

introducerea faguri lor goi în cele două corpuri.A.sigurarea spaţiului pentru dezvoltare la stupii

multietajaţi. La introducerea la iernat cuibul fami-liilor de albine era situat în corpul de jos (fig. 15 a),Pe măsura consumării hranei ghemul de iernare s-adeplasat spre corpul al doilea, astfel că la venirea pri-măverii cuibul familiei de albine va ocupa corpul su-perior mai aproape sau mai departe de podişor înfuncţie de rezervele de hrană rămase neconsu-mate (fig. 15 b). In felul acesta, pentru prima etapăde dezvoltare va exista spaţiu suficient şi corespun-zător pentru creşterea puietului. In corpul superior,datorită încălzirii aerului din interiorul stupului decătre razele solare se va aduna toată căldura. Ca

]80

urinare a hrănirilor cu polen şi sirop, zona de creş-~('I'C a puietului se va extinde, ocupînd marea majo-dLt\le a fagurilor din acest corp (fig. 15 c). Pînă laI martie (mai devreme sau mai tîrziu, în funcţietI(, puterea familiei) vor. exista în corpul de sus-il faguri cu puiet, la familiile put~rnice apărînd

puiet şi în corpul inferior.J!;xtinderea ouatului mătcii în corpul inferior se

vu face mai încet. Tocmai pentru grăbirea acestuilucru apicultorul trebuie să intervină prin inver-nurea corpurilor. Corpul de sus se va pune pe fun-dIII stupului, iar corpul de jos se va aşeza deasu-j)ra (fig. 15 d). In felul acesta în zona în care secreşte puietul, în locul fagurilor ocupaţi în carematca nu mai avea loc să depună ouă, va apare unnumăr mare de faguri cu celule goale. Aerul dinIi!,UP, care ajunge în acest corp, va fi încălzit dedata aceasta nu numai de către razele soarelui ci~i de către puietul şi albinele care vor ocupa corpulInferior. Astfel, aerul rece pătruns din afară prinurdiniş va trece printre ram ele din corpul de joseu printre elemenţii unui radiator. Pe de altă parte,albinele culegătoare, obişnuite cu existenţa cuibuluiin corpul al doilea, vor continua aducerea provi-ziilor de nectar şi polen în această zonă. Toateaceste elemente vor determina urcarea mătcii încel mai scurt timp în corpul de sus, unde va găsicondiţii şi faguri goi, buni pentru ouat.Se consideră, în funcţie de puterea familiei de

albine, că în 10 zile în corpul al doilea pot fi um-pluti cu puiet cea 8 faguri. In timpul acesta în corpulinferior majoritatea puietului va ecloziona eliberîndcelulele. Se impune deci o altă inversare cînd dinnou corpul de jos, cu faguri goi, se va aşeza deasu-pra, iar corpul cu puiet va ajunge la fundul stupu-

181

."

Page 91: Sporirea Productiei de Miere

l:il

.1

/\:;'1,I,i'iili

ilii\

lui. Operatia de inversare a corpurilor se poate re-peta la intervale de 10-14 zile pînă în preajmaculesului timpuriu. In cazul familiilor slabe peri-oada între două inversări ale corpurilor poate ajungela 15-20 zile. In cazul acestor familii însă, se poatefolosi şi soluţia de reducere a cuibului pe numărulde faguri corespunzător puterii familiei şi care sevor amplasa în mijlocul corpului sau la o margine

'.a lui. Limitarea laterală a cuiburilor se poate facecu ajutorul diafragmelor, cărora li se adaugă oşipculită pentru închiderea în mai bune condiţii azonei destinate cuibului,

Această organizare se poate face din toamnă, dareste un compromis, care complică întreţinerea fa-miliilor de albine.

Prooedeul de inversare a corpurilor se aplică încontinuare şi în perioadele dintre culesur i şi, dupăcum am văzut, şi în perioada de toamnă, întreru-pîndu-se odată cu întreaga activitate a familiilorde albine în timpul iernii.

Eficacitatea acestor inversări de corpuri în scopulaecelerării ritmului de dezvoltare a familiei de al-bine. constituie o calitate a stupilor multietaj aţi ,care nu poate fi comparată cu nici una din meto-dele de lărgire a cuibului ramă cu ramă, folosităla celelalte tipuri de stupi.

CREŞTEREA PUIETULUI PE TIMPUL CULESULUILA UN NIVEL CORESPUNZĂTOR

In măsura în care puterea pe care au avut-o fa-miliile la introducerea pentru iernare determinădezvoltarea acestora în primăvară, creşterea intensăa puietului în timpul perioadei culesurilor asigurăfamiliilor posibilitatea creşterii unei populaţii pu-

182

u-rnice ce urmează să ierneze. Pentru aceasta api-('lIltorul trebuie să acorde o deosebită importanţărrcării condiţiilor necesare.

J\stfel , după extracţia mierei de la salcîm, latll.llpii orizontali şi verticali cu magazine se intro-duc în mijlocul cuibului 2-3 fagud·dădiţi, resti-Iuindu-se fagurii din care s-a extras mierea. Opera-(,la se repetă ori de cîte ori este nevoie, adică orifie cîte ori matca nu mai are spaţiu suficient pen-Iru depunerea ouălor. La stupii ver ticali cu maga-»lne, ram ele se vor menţine în continuare pentrundăpostirea albinelor culegătoare.

La stupii verticali cu două corpuri şi Ia cei multi-dajaţi se aplică, de asemenea. măsuri de intensifi-care a creşterii puietului, arătate la dezvoltarearrlmiliilor.

Aceste măsuri pentru cresterea puietului, inclusivhrănirile stimulente, se aplică în toate perioadeledintre culesuri. De asemenea, pe timpul culesuri-lor nu se recomandă folosirea gratiei pentru restrîn-ţţ0.rea forţată a ouatului mătcii..

Se pare că rezultatele ce se obţin în urma restrin-((0.1'iiforţate a ouatuiui rnătcii în vederea spoririirecoltei, nu sînt în favoarea aplicării metodei. Inplus, legat de cresterea puietului trebuie să mentio-năm părerea cunoscutului apicultor american.T o h nes Lo n g, care arată că" numai o creşterecontinuă de puiet asigură o familie puternică. Odiminuare la -un moment dat a creşterii puietuluiduce în trei săptămîni la o familie care începe să8Iăbeoască".

Acest lucru este demonstrat şi pe baza cercetă-rllor ştiinţifice. Redăm în tabelul 22 rezultatelecercetărilor făcute în acest sens.

183

~,

Page 92: Sporirea Productiei de Miere

TABELUL 22

Influenţa reducerii ouatului mătcii asupra prolificităţii ulterioarea mătcilor

(după R. D. R i b, 1971)

.,. Producţia medie de ouă pe zi a mătcilor

1 In a 12-a zi' dupăÎntreruperea ouatului Înainte de întrerupere/ terrninareaIntreru-

peru

buc. I ~ bue. I %

Martor (fără Întrerupere) 1009 100 1 188 118!ntrerupere 5 zile 915 100 587 64Intrerupere 10 zile 838 100 284 30

Intensitatea de ouat revine la nivelul anterior,numai în a 24-a zi de la terminarea perioadei încare ouatul a, fost întrerupt. Experimentarea s-afăcut în condiţiile reţinerii rnătcilor în cuşti, darîn. cazul izolării mătcii pe 1-3 faguri, în generalblocaţi cu puiet şi miere, din punctul de vedere alposibilităţilor- de ouat se ajunge în 1-2 zile laaceeaşi situaţie.Reducerea intensităţii de ouat după întrerupere,

este determinată de modificarea dimensiunilor ova-relor mătcilor în sensul micşorării acestora cu pînăla 30% faţă de situaţia iniţială.Efectul negativ al acestei metode asupra creşterii

puietului trebuie să stea în atenţia apicultoriloratunci cînd urmează a hotărî asupra utilizării ei înpractică. Această recomandare este valabilă numai înmăsura in care apicultorul este convins de necesi-tatea creşterii continue a puietului, inclusiv în se-zonul in care se realizează culesurile.

Hl4

lNTENSIFICAREA CREŞTERII PUIETULUIprUN FOLOSIREA FAMILIILOR AJUTĂTOARE

Oricît de sîrguincios ~e vor aplica toate mijloa-(lele descrise pînă acum, nu se va putea obţine decît,oimpingere a dezvoltării familiilor de albine spreQ limită ridicată, care este strîns determinată de'1~~1terea iniţială a familiilor cu care se lucrează.Şi la familiile puternice limita superioară de dez-voltare poate ajunge numai la un nivel biologicbine definit de o serie de instiricte consolidate întimp.Singura metodă care poate depăşi barierele amin-

.Ute este metoda familiilor ajutătoare. In cazul fo-[osirii familiilor: ajutătoare este logic şi uşor deInteles că fiecare din cele două unităţi biologice,Reparat (familia de bază şi familia ajutătoare) vabvea nivelul său propriu de dezvoltare, dar cumu-lat însă numai la, familia de bază, va dubla capa-:itatea familiei respective. Apicultorul trebuie săaplice astfel această metodă Încît să nu dubleze şinecesarul de muncă.

'~i

Page 93: Sporirea Productiei de Miere

1'll:

IV. SPORIREA PRODUCŢIEI DE MIEREPRIN UTILIZAREA INTEGRALĂA POTENŢIALULUI PRODUCTIVAL FAMILIILOR DE ALBINE

\:~:l

ASIGURAREA RESURSELOR DE NECTARI

1'[~I!

INTOCMIREA BALANŢEI NECTARULUI

Cunoaşterea particularităţilor culesului de mieredin zona în care este amplasată stupina este o con-diţie obligatorie pentru succesul muncii apiculto-rului. Această cunoaştere este necesară pentru aputea alege complexul de procedee în îngrijirea şidezvoltarea familiilor de albine, care este cel maipotrivit pentru zona respectivă. In stupină nu estepermis să se lucreze după şablon, după o "lecţie"învăţată pe dinafară de la alt apicultor, pentru căcondiţiile de cules diferă foarte mult. Tehnologia decreştere a albinelor trebuie să fie stabilită de fie-care apicultor în parte, pe baza unor vaste cunoş-tinţe profesionale şi în funcţie de condiţiile pe carele oferă din punct de vedere melifer zona respectivă.Pe de altă parte, cunoaşterea resurselor de nectar

este prima acţiune pe care apicultorul o ia pentrua valorifica la maximum nivelul înalt de dezvoltarea familiilor de albine, pentru care a muncit 'operioadă îndelungată. Capacitatea unei familii de

186

!1

ulbine în producerea de miere marfă nu se poatemanifesta pe deplin decît dacă se asigură şi resur-rJf~lc necesare de nectar.

iNVENTARIEREA RESURSELOR DE NECTAR

Stabilirea surselor de nectar se tace -;prin înregis-lrurca plantelor melifere care intră în raza de 2 kmII stupinei. In cazul mai multor stupini amplasateIn distanţă mai mică de 2 km una faţă de alta, sevor lua în calcul sursele melifere ce intră în peri-metrul comun al acestor stupini, delimitat de razauo zbor economic (2 km) al stupinelor mărginaşe.Uupă înregistrarea surselor respective, apicultorul[robuie să determine ce cantitate de nectar oferănccste plante.Pentru orientarea apicultorilor, redăm în tabe-

lut 23 valoarea meliferă a diferitelor plante cerce-lute de albine din flora ţării noastre, stabilită pebuza minuţioaselor cercetări proprii şi a datelorGlinliteratură de dr. ing. I. C î I'n u din Institutul{le cercetări pentru apicultură.

Principalele resurse de nectar din România

TABELUL 23

Planta I IProductia

Ponderea Perioada de înflorire de mie~ekgjha

turllul(jttisulfhtlhnul rosulUlchita .j.;r\lcia căpreascăRrLlciapletoasăplcrsiculUlmul

Martie-aprilieMartie-aprilieMartie-aprilieMartie-aprilieMartie-aprilieMartie-aprilieMartie-aprilieMartie-aprilie

MijlocieMijlocieMijlocieMijlocieMareMijlocieMijlocieMijlocie

2025-40100-200100

150-200100

20-.:40mană-lO

187

$

Page 94: Sporirea Productiei de Miere

TABELUL 23 (continuare) r:'"--_. -_._-~._, TABELUL 23 (continuare)

II l Producţia

li· .: J"J.' :~~ or:••• ---~ Planta Ponderea Perioada de înflorire de miere

i \~ ~' I I Perioada de infiOrirelProductia

kgjha Planta Ponderea de mic~eil~ I

kg/ha

Urzicuţa Mijlocie Martie-octom - ·11~l,..M!IIUI~~.: brie 50-90 Mijlocie Mai-septembrie 30-50

Zălogul (salcie) Mar e Martie-aprilie 100- 150 ""J'~l"hlşl;\rul Mar e Mai-octombrie 40

Agrişul Mijlocie Aprilie-mai 25-70 . it;· "',·Pll.ducclul (mărăciniş) Mijlocie Mai-iunie 35-100

Arţarul tătărăsc Mar e Aprilie-mai 300-600 .' ~Hi\piţ:a sălbatică Mijlocie Mai-iulie 30-40

Bubericul Mijlocie Aprilie-august 500-900 ,~:~;Hl1lvia de cîmp Mijlocie Mai-iulie 280'!!!'i I

Castanul dulce Mijlocie Aprilie 50-120 :i~"rdfoiul alb Mar e Mai-octom brie 100-250

Cătina aibă Mijlocie Aprilie-iunie 25 'J1,\;:, -'(tiroiul hibrid Mijlocie Mai-octombrie 120

Ciresul' Mijlocie Aprilie-mai 30-40 ,It ':I'd(oiul mărunt Mijlocie Mai-septembrie 30-40

Coa~ăZt11 negru Mijlocie Aprilie-mai 20-50 '''''1'lIrbarea cîinelui Mijlocie Mai-iunie 100- 120

Corcoduşul Mijlocie Aprilie 25-40 lll'zica moartă Mijlocie Mai-august 50-150

Jugastrul Mar e Aprilie-mai 200-400 J_Vo,rza (seminceri) Mijlocie Mai-iunie 30-45

Mărul Mijlocie Aprilie-mai 30-42 ,V(I:a de vie Mijlocie Mai-iunie

I

5-10

Mierea ursului Mijlocie Aprilie-mai 52-100 il! ~~\!cîmul mic (amorpha) Mijlocie I Mai-iunie 50

Molidul Mare Aprilie-iunie mană-Zu .-, ,,ifftlclmul roşu Mar e Mai-iunie 1200

Paltinul de cîmp Mare Aprilie-mai 100-200 'llMcimul alb Foarte Mai-iunie 1000

Paltinul de munte Mijlocie Aprilie-mai 200 ~~ mare

Păpădia Mijlocie Aprilie-octom- /("'l1tlna rosie Mijlocie Iunie-iulieI

25''1 '

brie 200 , , ,I.!Mpa (seminceri) Mijlocie Iunie-iulie 70-150

Părul Mijlocie Aprilie-mai 18-20 ,:, ,(.iimbrişor (cimbrul I unie-septern-

Porumbarul Mijlocie Aprilie-mai 25-40 .',: ''', de cîmp) Mijlocie brieI50- 150

Prunul Mijlocie Aprilie 20-30 ' v CQriandrul Mar e Iunie-iulie 100-500

Rapiţa cultivată Mare Aprilie-mai 35-100 ;~.;~'e(jJ·(:)băţica (urechea mijlocie

Salcia albă Mare Aprilie-mai 100-150 it' ~':~I)I'CUlui) Mijlocie Iunie-august 400-600

Urzica albă Mijlocie Aprilie-august 100-180 ,'..,'; ,,' ovleacul alb Mijlocie Iunie -oc tom-." l~

Visinul Mijlocie aprilie-mai 30-40 t~~'~brie I 90-110

Afinul Mijlocie Mai-iunie 15-30 .'::q,- ,IJPvlecelul Mijlocie Iunie-se ptcm-

Castanul sălbatic Mijlocie Mai-iunie 30-100 '.- brie

Coacăzul de munte Mijlocie Mai-iulie 15-30 Mijlocie Iunie 50-100

Dovleacul furajer Mijlocie Mai-septembrie 40-45 Mijlocie Iunie-august 250

Facelia Mare Mai -octombrie 300- 1000 Mijlocie Iunie-august 30-60

Fagul Mijlocie Mai-iunie mană-Zu Izrna Iunie-octom- 380-400

Gutuiul Mijlocie Mai-iunie 90 Mar e brie 220

j aleşul Mijlocie Mai-iulie 100-200 Mijlocie Iunie-septern-

Lucerna Mar e Mai -octom brie 25-100 brie 40-50

Măzăriche- borceag Mijlocie Mai-iulie 30-50 'l"lIJcşUl sălbatic Mijlocie I unie-august 150-250

Măzărichea de primăvară Mijlocie Mai-iunie 10-30 " ~6mnul cîinesc Mijlocie Iunie-iulie 20-40

Măzărichea de toamnă Mijlocie Mai-septembrie 30-100 '~t:llrlba boului, Miru ţa Mijlocie Iunie-iulie 50-100Î\\tlmba mielului Mijlocie Iunie-iulie 250-300

188 :'BlTf!;" 189

Page 95: Sporirea Productiei de Miere

TABELUL 23 (continuare)

I I Perioada de inflorirelProducţia

Planta Ponderea de mierekg/ha

----

Morcov (serninceri) Mijlocie Iu nie-septeru- Ibrie I 15-30

Oţe tarul Mijlocie Iunie-iulie 30-60Pepenelc galben Mijlocie I unie-septern-

brie 10-40Pepenele verde Mijlocie Iunie-septern-

brie

I40- 100

Roiniţa Mijlocie Iunie-august 100- 150Sălcioara mirositoare Mijlocie Iunie 100Scaie ţii Mijlocie Iunie-octorn-

brie 100- 150Zmeur Foarte

mare 1unie-iulie 50-200Sparceta Mare Iunie-august 120- 300SuIfina albastră Mijlocie Iunie-iulie 100-200Talpa gîştei Mijlocie Iunie-iulie 230-400Teiul cu frunza mare Mare Iunie-iulie 800Teiul argintiu Foarte

mare Iunie-iulie I 1200Teiul pucios Mare Iunie-iulie 1000Trifoiul roşu Mijlocie I unie-septern-

brie I 25-50Tărniiţa de cîmp Mijlocie I unie-septern-

brie I 100-200Anghinare Mijlocie I ulie-septem-

brie I 150-400Busuiocul de baltă Iulie-septern-(ţepuh) Mijlocie brie I 100- 180Busuiocul de mirişte Mijlocie Lulie-se ptern-

brie 120- 150Butoiaşul Mijlocie Iulie-august 300Cătuşnica, Iarba mîţei Mijlocie I ulie-a ugust 100-140Cenuşar, Oţetarul fals Mijlocie Iulie-august 300Cînepa codrului Mijlocie Iulie-august 150-200Cicoarea Mijlocie Iulie-octombrie 100Fenicul, Mălura Mijlocie Iulie-august 25-100Floarea-soarelui Foarte I ulie-septern-

mare brie 34- 130

190

Piant a

1~,lI1abună, Menta1~lI1a creatăI~1I1aproastă, Busuio-{III1 cerbilorl.ovănţica

Rostogo). MăciucatlLobanuluiSI\lcîmul japonezt'ihurătoare, RăscoaccNll/dul draculuifUnda (seminceri)IIlpicaItllifina albă (anuală)

baltă

TABELUL 23 (continuare)

I I ProducţiaPonderea Perioada de Înflorire de miere

kg/ha

MijlocieMijlocie

MijlocieMijlocie

MijlocieMijlocie

MijlocieMijlocieMar eMijlocieMijlocieMijlocieMare

Mijlocie

MijlocieMijocie

Iulie-augustIulie-augustIulie-septem-brieIulie-septem-brieIulie-augustIulie-septem-brie

Iulie-augustIulie-augustIulie-augustIulie-augustIulie-augustIulie-augustIulie-septem-brieIulie-septem-brieIulie-august1ulie-septern-brie

100-200100

100

50-100300-650

50-200

250-500300-35050-600100-1505-15

400-600

200-500

130-30020-50

50-200

Numai după cantitate a de miere pe .care o pro-duce o anumită plantă nu se poate caracteriza im-.jjortanţa meliferă a acesteia din punct de vedere~onomic. Importanţa unei specii melifere pentruproducţia apicolă este determinată de potenţialulIWctaro-polenifer al acesteia, de frecvenţa, şi nive-Itlt producţiilor de miere obţinute, de suprafaţaucupată de specia respectivă. In tabelul 23 esteftIRCI'isă şi ponderea economico-apicolă a fiecărei

191

Page 96: Sporirea Productiei de Miere

plante, stabilită de cercetătorul amintit printr-oîndelungată activitate.Bineînţeles că datele trebuie considerate ca orien-

tative, mai ales cînd este vorba de o anumită zonădin ţară, .P~,nţ17Ucă producţiile de nectar sînt irr=,fluenţa,te"d~'ll:ri complex de factori, pe de altă parte,'o plantă oare la nivel de ţară are o importanţămijlocie poate fi de primă importanţă economicăîn zona, unei stupini.Deşi plantele menţionate reprezintă riumai o

parte din cele existente în flora ţării noastre, prinanalizarea acestora rezultă că pe întreg parcursulanului, începînd din martie-aprilie pînă în octom-brie se pot asigura culesuri de producţie întrucîtîn fiecare perioadă există plante melifere cu foartemare şi mare pondere cconomică-apicolă.Cu toate acestea, bogăţia resurselor de nectar nu

se oglindeşte în producţiile realizate, în medie pestupini. Existenţa în fiecare stupină a unor familiicare realizează recolte deosebit de bogate, chiar cînd'pe întreaga stupină producţia este neglijabilă, suge-rează ideea că nicidecum nu sînt de vină resurselede nectar ci cauza trebuie căutată în modul în carestuparul pregăteşte familiile de albine pentru valo-rificareaucestor culesuri.S-a arătat anterior că sînt posibilităţi ca pînă la

culesul de salcîm să se realizeze deja extracţii maride miere marfă. Dar nu numai astfel de culesuriextratimpurii nu sînt valorificate. O sursă bogatăde miere în ţara noastră o reprezintă mana. Niciacest cules nu este valorificat. T h. 1 a c h i m ON i c zarată că aproximativ 80010 din cantitatea de miererecoltată de albine în Austria previne din producţia

192

.1Ş,.Jlîună a pădurilor de conifere. O pădure mixtămolizi, pini şi brazi, precum şi esenţe foioaseSpeciaJ paltini, care este eventual întreruptă de~t\i, este zona meliferă de pădure ideală. Şi nu{ne astfel de zone există în tara noastră.nalizînd toate aspectele de mai sus în final petitdtol' !îl interesează care este situaţia privindnrsele de nectar în zona în care stupina sa ac-ză. Pentru aceasta este necesară concretizarea.ţei nectarului sub forma unui grafic al sezo-

Ulii apical.In actiunea de înregistrare a surselor nectarifere~ ţine cont de urmă toarele :entru plantele melifere, în special cele spontanese găsesc în amestec, se stabileşte pentru fie-în parte cît ocupă procentual din suprafaţa în

) se află, apoi se calculează suprafaţa efectiv1pată. De exemplu, într-o pădure de 200 ha, teiul'află în proporţie de 20010, artarul de 10010 şilanul sălbatic de 3010; înseamnă că suprafaţapată efectiv este de 60' ha tei, 20 ha arţar şi'h~.•.castan.l"omii răzleti (din vatra satelor, marginea drumu-lor) sau în mici pîlcuri se inventariază numeric,

raportînd la media ce revine pe unitate de'l'afaţă se determină suprafaţa ce ar fi ocupatăaceşti pomi s-ar afla în masiv.ora erbacee spontană care se află pe diferiteafeţe este diversă. Determinarea surselor me-re prin stabilirea compoziţiei floristice a acestor,rafeve cere bogate cunoştinţe de botanică, fapttru care se va considera că pădurile accesibilemltllrii asigură o producţie de 50 kg miere la ha,şuni1e 5 kg, fîneţele naturale 50 kg iar alte di-!rse terenuri agricole 5 kg.

193

~'

Page 97: Sporirea Productiei de Miere

195

·[TliII,,'i'll1[[IIi,1 il'1['11'!bll

Illilli!'"jllil,'111!\:I,iii:;

II\!!

\1(1

1\1\1

[IiliI!"li

rit I1, II

',11[11II I!

Iii I [[It!

'1

1111

III 1,11\

11\ \11

1

1

I,llli

'! 1 1,111

',\' 11\ IIIII,,:~"III Iii

I1I1

111

De asemenea, pentru livezile în amestec se valua în calcul o producţie de 20 kg miere la hectar:Întruoît albinele nu valorifică integral nectarul ce

se produce datorită fie timpului nefavorabil, fieconcurenţeLaltor insecte, ~n calcul se va lua numai1/2 din productia indicată pentru fiecare plantă.

194

zona respectivă, distinct pe etape; cite familiidnd trebuie deplasate la alte culesuri; cîtăore-marfă revine pe o familie în perioadele cînd'ele de nectar depăşesc necesarul de hrană ; cîteHii trebuie deplasate pentru ca producţia marfă"fl'lurrămase să fie corespunzătoare.; şi în fine,

1.:: familii pot fi aduse din afara zonei pentru va-Hicarea naţională a surselor melifere respective.picultorul individual în mod categoric nu se vaa de întocmirea unor astfel de calcularii şi gra-

" deşi efectuarea unor astfel de analize de cătreile grupe de apicultori, cerînd spr-ijinul filia-ACA şi prin aceasta a organelor agricole şi sil-,e, ar fi în interesul producţiei propriilor lor,pîni. .

J?~'ivitor la sectorul apicol din unităţile socialistetrstfel de acţiune trebuie să constituie baza deare a tuturor măsurjlor privind realizarea pla-

lua.

îNTOCMIREA GRAFICULUI SEZONULUI APICOL

Pe o schiţă în care sezonul apicol a fost împărţitpe luni şi decade se înscrie grafic în decadele sausemidecadele corespunzătoare, durata culesului res-pectiv. Apar astfel distinct perioadele lipsite de cu-les cînd apicultorul trebuie să ia anumite măsuripentru asigurarea necesarului de hrană : deplasareaîn alte zone cu culesuri de întretinere sau hrăni- "riie suplimentare. 'In perioadele de cules se înscrie şi cantitatea de

neotar recoltabilă zilnic de către albine. Aceasta seaflă împărţind producţia totală de nectar recoltabilla numărul de zile cît durează culesul, stabilindastfel nivelul mediu zilnic al resurselor de nectar.Acest nivel mediu se înscrie pe întreg spaţiul pe-rioadei în care există culesul respectiv la o scarăstabilită de apicultor. Pe baza consumului zilnic(cea 0,4 kg de familie) se află necesarul de hranămediu zilnic pentru toate familiile de albine dinzona pentru care se face calculul.Nivelul mediu zilnic al consumului se înscrie

printr-o linie continuă pe întreaga perioadă a se':'zonului apicol. Apar astfel, pentru fiecare perioadă(decadă sau sernidecadă) cantităţile de nectar caresînt sub cele necesare pentru hrana familiilor, cîtşi cantităţile ce depăşesc acest necesar oferind posi-bilitatea realizării producţie marfă. Pe baza aces-tor date se poate afla: cîte familii pot fi între tirrute

RESURSELOI~ DE NECTARţ

f)upă cum s-a subliniat de nenumărate ori, prima-iţie în realizarea producţiilor mari de miere otituie dezvoltarea familiilor de albine.doua conditie o constituie existenta din abun-

:ă a nectaru'lui pe care albinele urmează să-Igă. Orice nivel de dezvoltare ar atinge Iami-de albine, orice măsură dea asigura o cît maie populaţie de culegătoare, va rămîne fără re-

ltat dacă la momentul oportun natura nu oferătităţi îndestulătoare de nectar.~ara noastră, în ansamblu, după cum s-a văzut,-Ură o variată floră, începînd de primăvara tim-Iu pînă în toamnă tîrziu. în majoritatea cazu-

.~-

Page 98: Sporirea Productiei de Miere

rilor însă în zona de zbor a unei stupini există nu-mai o parte din resursele de nectar, în anumiteperioade fiind necesară mutarea stupinii acolo undeflora oferă condiţii mai bune de cules. Aceastăacţiune constituie stupăritul pastoral.In funcţie de situaţia resurselor melifere rezultată

în urma evaluării şi întocmirii graficului sezonuluiapical, stupăritul pastoral se poate organiza într-olargă gamă de posibilităţi. Astfel, cît se poate detimpuriu (martie-aprilie) familiile de albine pot fideplasate în pădurile de foioase din regiunea decîmpie şi de deal, unde artarul tătărăsc, jugastrulşi pal tinul de cîmp pot asigura recolte de mieremarfă considerabile pe familia de albine. In aceeaşiperioadă deplasarea stupinelor în pădurile de luncăşi chiar în Delta Dunării poate asigura de la sălciipe lîngă o bună dezvoltare a familiilor de albineşi importante producţii de miere marfă.Tot înaintea culesului de la salcîm, în zona coli-

nară, unde livezile de pomi fructiferi formează im-portante masive melifere, se pot realiza recoltebune de miere marfă de o calitate superioară.Iată numai cîteva posibilităţi de asigurare a sur-

selor de nectar în prima perioadă a anului. Reali-zarea producţiilor de miere marfă însă impune cafamiliile dransportate să reprezinte efectiv, capa-cităţi de producţie. Şi aceasta se poate asigura prinmăsurile privitoare la dezvoltarea familiilor, cares-au indicat anterior.In cursul lunii mai stupinile sînt aşteptate de cele

peste 70 000 ha de salcîm oare oferă o cantitate decea 70 mii tone nectar. Pentru a valorifica cît maimult din această bogăţie însă, sînt necesare familiifoarte puternice. Saldmul, deşi se oaracterizeazăprintr-o durată relativ scurtă (8-12 zile) poate fi

196

valorificat chiar 30-35 zile, avînd în vedere că elînfloreşte eşalonat în funcţie de altitudine. De exem-plu, între 1-10 mai în sudul cîmpiei Bărăganului,Intre 15-25 mai în zona Vălenii de Munte si între1-15 iulie în apropiere de Mîneciu-Ungureni. Si-tuaţii asemănătoare sînt nenumărate .. pe teritoriul(:uriinoastre.După valorificarea salcimului, la 20-25 zile în-

floreşte teiul, iar înflorirea durează oca 28-30 zile,In pădurile cu mai multe specii.Puţin mai tîrziu culturile de floarea-soarelui

oferă o sursă de nectar, dintre cele mai sigure, abun-dentă şi de lungă durată. Relativ în aceeaşi pe-rloadă în zona subcarpatică avem fîneţele naturaleiu sparcetă, trifoi, salvie, galeş etc., iar în zonamontană fîneţele de munte. Pe lîngă acestea, supra-Ic\:ele mari ocupate de zmeuriş şi zburătoare potusigura recolte de miere deosebite pe familia deulbine,Şi, în sfîrşit, nici în perioada de toamnă, flora

patriei noastre nu este zgircită. Prin deplasarea stu-pilor în zona inunda bilă a Dunării, în Deltă, în[uncile rîurilor se valorifică flora de baltă, care, densemenea, pe lîngă o bună dezvoltare a familiilorIn vederea iernării poete asigura şi producţii destulde :Însemnate de miere-marfă.

ASIGURAREA CULESULUI PRIN VALORIFICAREA MANEI

Pînă nu de mult sorturile de miere de culoaren'Hl~ închisă erau mai puţin apreciate, Astăzi, pepluţa mondială mierea de mană (mierea de pădure)

SLe căutată pentru valoarea sa alimentară şi tera-peutică superioară. Acest fapt creează posibilitateailo intensificare a valorificării mariei din zona Io-

197

Page 99: Sporirea Productiei de Miere

198

restieră, care reprezintă o sursă de perspectivăsporirea producţiei de miere:

UNDE ŞI CU·M TREBUIE CĂUTATĂ MANA

Insectele producătoare de mană se întîlnesc atîtîn zona montană cît şi în zona de deal şi cîmpie.Importante pentru apicultură sînt pădurile de co-nifere precum şi cele de fcioase, principalii produ-cători de mană avînd ca plante-gazdă următoriiarbori: .~ în zona pădurilor de conifere: molidul, bradul,

pinul, ienupărul ;- în zona pădurilor de Ioioase : stejarul, Iagul,

arţarul, teiul, sălciile, plopul, mesteacănul, ulmul.Producătorii de mană nu găsesc însă în toate

zonele condiţii ecologice favorabide dezvoltării şi caatare nici culesul de mană nu este egal în tot area-Iul pădurilor enumerate mai sus. Pentru aceasta,în vederea asigurării unei perspective privind cu-lesul de mană se stabilesc încă din anul precedentzonele în care există producători de mană, iar înanul respectiv începînd din primăvară timpuriu. sedelimitează suprafeţele cu producători de mană prinidentificarea ţestelor vechi ale insectelor pe molidşi brad sau a pontelor de ouă pe ramurile conifere-lor cît şi a fodoaselor.Un mijloc deosebit de eficace în. depistarea celor

mai indicate vetre în pădure pentru valorificareamanei îl reprezintă înregistrarea coloniilor de fur-nici.Intre furnicile de pădure şi producătorii de mană

sînt unele raporturi prin care îşi condiţionează re-ciproc existenţa, Astfel, producătorii de mană asi-gură furnicilor hrana de bază a acestora, respectiv. substantele zaharoase din mană. Pe de altă parte,

[urnicile păzesc de duşmani, întreţin şi stimuleazădezvoltarea producătorilor de mană.Relaţiai dintre furnici şi producătorii de mană

eFltc oglindită de densitatea populaţiilor de Iachnidecare este maximă în apropierea Iurnicarelor, se

·,t';]ilÎcşoreazăpînă la 500/0 la o distanţă de 25-50 m,';;H'it;Îungela 10-15% la 100m ca apoi" densitatea să!le sub 10% Ladistanţa de 150m (R u p per t s h o-"J c n, 1968, citat de I. C î r nu).Urmare acestui fapt şi producţiile de miere din

mană ce se obţin din pădurile cu furnici sînt cu~O-700/0 mai mari decît în pădurile sărace în fur-nici (W el I e n s t e i n, 1966, citat I. C î r nu).

CIND APARE CULESUL DE MANĂ

Apariţia manei este determinată atît de plantaltHZdăcit şi de insecta producătoare. Pentru aceastapc baza cercetăridor eîectuate de I. C î r n u, peri-(Holdeleculesurilor de mană se vor descrie pentru[lccare specie de plantă şi insectă în parte. Astfel,11\ zona pădurilor de conifere, următoarele specii denrbori alu importanţă apicolă :

- Molidul - care reprezintă principala plantăunzdă se situează pe primul loc atît sub raport ca-[ltativ cît şi cantitativ al producţiei de mană. Moli-dul asigură mană produsă în principal de 5 speciiilo insecte. La sfîrşitud lunii aprilie - prima de-blldă a lunii mai - apare mana produsă de Lecha-(lIda mare, care, atingînd nivelul maxim în decada.i\ treia a lunii mai, se menţine la acelaşi nivel pînăln inceputul decadei a treia a lunii iunie.Inceputul seereţieide mană produsă de Lecha-

.n1damică este mai timpuriu cu cea 25 zile faţă de~111esulindicat anterior, nivelul maxim al produc-Vlcţ ele man~ fiind între 25 iunie -rrr 25 iulie .

199

Page 100: Sporirea Productiei de Miere

Iiili

\'

Lachnida mare a cojii de molid asigură douăculesuri de mană. Primul are nivelul maxim între15 iunie - 5 iulie iar al doilea cules între 25 au-gust - 15 septembrie. De la sfîrşitul lunii iuniepînă la sfîrşitul lunii iulie la molid mai asigură cu-les de mană Lachnida pudrată, iar în cursul lunii!""iunie şi Lachnida verde-dungată a molidului.

- Bradul asigură uncules îndelung de mană .pro-dusă de Laehnida verde a bradului şi care dureazăcu mici ~ntreruperi, din luna iunie-iulie (în funcţiede altitudine) pînă în luna septembrie. Mana pro-dusă de această insectă fiind foarte concentrată, sezahariseştc pe ramuri. Este căutată cu aviditate decătre albine.Lachnida mere a bradului produce o mană la în-

ceput incoloră, apoi maronie şi care picură viscoasăca răşina pe ramuri şi frunze. Culesul cel mai intensse produce în lunile august şi septembrie. Tot bra-dul asigură o . mană produsă de Lechanida mică(comuna şi molidului) , care atinge nivelul maxim decules în lunile. iunie-iulie.

- Pinul asigură de la Lachnida mare a pinuluiun cules de mană care durează din primăvară pînăla căderea brumei ; culesul maxim însă se locali-zează în lunile iulie-august. Prin suprafaţa pe careo ocupă pinul rep,rezintă' ca importanţă a treiaplantă cu cules de mană, din pădurile de conifere,

- Ieruipărui ocupînd suprafeţe mici, neînsemnatela nivel de ţară, reprezintă o plantă gazdă cu uninteres local limitat. Asigură totuşi .bune culesuride mană produsă de Lachnida mare a ienupărului,primul în cursul lunii iunie iar cel de al doileaîncepînd cu ultima parte a lunii august.

In zona pădurilor de Ioioase plantele gazdă aleInsectelor producătoare de mană asigură culesuridupă cum urmează:

- Stejarul (stejarul, oerul, gorunul, stejarul bru-măriu, gîrniţa) găzduind 5 specii principale de in-Hecte producătoare de mană, pare a "trcupa primulloc OEl} importanţă sub acest aspect, în pădurile deroiaase. Primele picături de mană produsă de La-ehnida brună a cojii de stejar înoep să apară încădIn luna aprilie, secreţia ajungînd remarcabidă şi(jl,\ atare vizitată intens de albine la sfîrşitul luniimai, ca să devină şi mai abundentă în jumătatea aloua a lunii iunie. In cursul lunii iulie producereado mană stagnează ca să reapară începînd dinprlma decadă a lunii august. După o lună secreţiade mană produsă de Lachnida brună diminuează.In cursul lunii iunie începe producerea manei şi

1./lchnidaneagră lucioasă. In condiţii optime de tem-,)cratură şi umiditate începînd de la jumătatea luniiunie două mici insecte, din familia Callaphididae,IWodlllcatîta mană încît toate frunzele de stejar1,,'czintă la suprafaţă o peliculă de sirop.In fine, tot la această plantă, Lechanida stejarului

tI/ll[,f't.l['ăo producţie de mană care are nivelul maximIn a doua jumătate a lunii mai şi prima jumătateII 1unii iunie.

- Fagul, important prin suprafaţa pe care ovupă, oferă găzduire la două specii producătoareII mană, care asigură un prim cules în lunilenl-iunie şi al doilea în luna august-septembrie.- Acerienele (artarul tătărăsc, jugastrul, paltinulfi munte, paltinul de cîmp) specii de importanţăosebită, privind valoarea lor nectaro-poleniferă,nstituie si surse de mană. Secretia de mană aeducătorilor găzduiţi de aJCeriene,'atinge nivelul

I..i ",.,--.--201

-'~'"'--'-'-''' "l"

200

Page 101: Sporirea Productiei de Miere

202

maxim la sfîrşitul lunii mai, menţinîndu-se la acestnivel şi în cursui lunii iunie.

- Teiul (teiul CU frunza mare, teiul pucios, teiulcu frunza mică, teiul argintiu, teiul alb) asigurămană începînd din perioada înfloririi. In unele ca-zuri abundenta rnanei determină albinele să vizitezcfrunzele nu. florile. Uneori după culesul de nectarteiul asigură producţii bune prin mana produsă demicile afide.'Eucalipterus.

- Sălciile (salcia comună, salcia căprească, ză ••..logul, răchita, răchita roşie) reprezintă specii deprim ordin in asigurarea resurselor de nectar şipolen atît prin bogăţia producţiei cît şi prin su-prafaţa mare ce o ocupă. Dacă sălciile sînt printre.plantele care asigură primele culesuri de nectar dinprimăvară, culesurile de mană de la aceste speciiîncheie practic sezonul apicol, ele situîndu-se încursul lunii august-septembrie. Producţiile de manăasigura-te de Lachnida mare a cojii de salcie sînabundente făcînd ca picăturile de mană să cadă cao burniţă. Bineînţeles că şi culesurile pot fi tot atît.de bogate. .

- Plopul (plopul alb, plopul negru, plopul tre..mură tor etc.) asigură în anumiţi ani şi în unele.zone culesuri bune de mană care de obicei se si-tuează între 20 mai - 10 iunie.

_ Salcîmul alb, deosebit de important pentru api..•cultură prin producţiile sale de nectar şi supraface o ocupă, asigură culesurile principale de nectaneegalate de nici o altă specie. Pe lîngă aceastaîn anumiţi ani salcîrnul este darnic şi în ceea cpriveşte mana. Afida neagră şi Lechanida salcîmului, principalii producători de pe salcîm; excrecantităţi însemnate de mană în perioada lQ~3iunie.

Trebuie să mai menţionăm ca plante gazdă pen-lru producătorii de mană din zona pădurilor de Io-101180, oastanul, mesteacănul, ulmul şi alunul, Aceste~ljocii asigură surse mici de mană dar avînd învPdere că sînt şi furnizoare de polen în primăvară,in Irportan.ţalor apicolă trebuie subliniată.Din cele relatate mai înainte rezultă că majori-

blCcaculesurilor de mană se localizează în perioada'fi care există şi culesurile principaile de nectar.lruficul din figura 16 privind localizarea în timp

t, culesurilor reprezentative de mană şi nectar dinKona pădurilor de oonifere şi a celor de foloase COr11-firmă că în cea mai mare parte cele două culesuri1i0 suprapun ca perioadă, apărind în cursul lunilorJnnj, iunie şi iulie. Trebuie menţionat însă că unele('I.llesuride mană la molid, stejar, sailcie prezentate1t1 grafic, la care se adaugă şi mana de la brad, pin,1 fag asigură unele culesuri şi în perioada delQCol,mnă(august-septembrie), perioadă în general să-

OCă în alte surse de cules.Faptul că principalele culesuri de mană coincid

IIU alternează cu culesurile de nectar este un as-llQct pozitiv, întrucît măreşte eficienţa economică aVulorificării resurselor meiifere. Astfel în condiţiit\(~L"lnalevalorificarea a două surse măreşte pro-Uucţia de miere, iar în condiţiile calamitării cule-Ului de nectar se poate realiza în acelaşi 100 olină producţie de miere din mană.Pentru acest fapt apicultorii trebuie să urmărească

ndeaproape prezenţa şi evoluţia producătorilor deIfllil'l1ăpe plantele gazdă, care sînt şi producătoareleectarului ce se valorifică, precum şi pe planteleIn zonă fără nectar, dar bune producătoare denană,

• .>.

203

Page 102: Sporirea Productiei de Miere

1

"1[1

liil1·)'"

iiii

I4..J~,....,~'-"'C>::<>::.~>::•.....•Q..4..Jo-.'-'l

.......ELiJuL'-'lI::::!I I II I~:::::::,""1;10-.

4..J

~I r'::::j I I

I"'!~:::~

~~~

.,>-'.;j

ro-;:;,~...o<J)

'tlroo"EB

'"_o.'-';::,1::)

'"c,Q

'"1::)

""~S<J)

'tl

...::s<fl<li

"ao

@4-'o<1J~

205

~!!::;::,'-'.

...o

IJ...P.<Il

,§.•.'"•...'"c: E

Redăm în continuare un procedeu pentru deter-minarea celor mai bune vetre pentru culesul demană dintr-o anumită zonă, pentru stabilirea înce-perii producţiei intense precum şi pentru stirnu-larea familiilor de albine de a trece imediat la.ulesul de mană. Proeedeuleste propus de A. F o s-

I<! c l (1966) şi a fost verificat cu bune rezultate întara noastră de I. C î r n u. Lucrările constau în in-atalarea pe Iocuride posibile a deveni vetre de stu-plnă pentru valorificarea manei, a cîte unui nucleutie albine, la apariţia primelor picături de rriană.Nucleul trebuie format din albine tinere culegătoare~I fără puiet căpăcit şi amplasat pe un eîntar, depreferinţă ieftin (de tipul cintarelor apicole dinmaterial plastic). Albinele cercetase ale nucleului seOrientează foarte repede asupra surselor de mană(Un apropiere. La apariţia sporurilor la cîntarul decontrol se aduce stupina, nucleul de sondaj desfiin-ţlndu-se sau; înlăturîndu-se de pe vatra respectivă .Albinele clilegătoare ale acestuia se răspîndesc înIltupii de producţie în care mobilizează marea masă!~culegătoarelor spre sursele de mană identificate.tn mai puţin de o zi albinele din familiile obişnuite{Interior pe anumite culesuri de nectar trec la adu-narea manei.

~ .. ro•... "- ...c: <Il- .~

"§o..-l

1<o•..

'"'t::>'",'";::,'-'

.~r.t.

UNELE MASURI~IMPUSE DE CULESUL MANEI

Trei aspecte trebuie să stea în atenţia apiculto-rUor care valorifică culesurile asigurata de mană.Primul aspect se referă la asigurarea necesar-ului

do proteine în hrana albinelor, S-a indicat deja an-Un"iorcă menţinerea stupiniilor timp mai îndelungat11'1. zona coniferelor duce la slăbirea familiilor careln acest feil devin slab productive. Faptul se dato-fIllază lipsei, polenului la plantele vizitate pentru

Page 103: Sporirea Productiei de Miere

reeoltarea maner; iar în perioadele cînd acestaexistă totuşi la aceste plante, este atît de inferiordin punct de vedere biologic încît practic albinelenu pot creşte -pulet pe seama lui. In acţiunea devalorificareamanei trebuie alese acele zone încare exist~tl.fa: altor plante înflorite (zmeuriş, zbu-rătoare etc.) asigură polenul necesar. Dacă acestlucru nu: este posibil, administrarea înlocuitorilorde polen este indicată.

Al doilea aspect se referă la evitarea vetrelor destupină în raza cărora se semnalează prezenţa unorplante care oferă nectar sau polen toxic pentrualbine. Plante de acest fel, mai răspîndite în ţaranoastră sînt omagul, strigoaia, floarea peştelui, floa-rea de leac. Aceste plante cresc de obicei la margi-nea pădurilor montane, în locurile umede (de-alungu1 văilor sau în fîneţele mlăştinoase) şi înflorescîn funcţie de specie din aprilie pînă în septembrie.In cazul lipsei altor surse de nectar şi polen, al-binele vizitează aceste plante putîndu-se produceastfel unele pagube ca urmare a toxicităţii nectaru-lui şi polenului produs de ele.

Ultimul p.spect, dar nu mai puţin important, pri-vind valorificarea mariei, se referă la asigurarearezervelor de miere pentru iernare. Se ştie că ier-narea albinelor ou hrană provenită din mană nu serealizează în bune condiţii, semnalindu-se apariţia,diareelor oare pot provoca pieirea familiilor respec-tive. Se pare însă că apariţia diareelor şi mortalita-tea mare a albinelor nu se datorează numai conţi-nutului mierii de mană în substanţe nedigerabile,care determină o acumulare de excremente în in-testinul gros al albinelor, peste capacitatea de re-ţinere a acestuia. După ultimele cercetări, respon-sabilă de acest fenomen este şi alcalinitatea mierii

206

.P J11tină.Se ştie că la o reacţie acidă a mediului.tUh Intestinul albinelor, aotivitatea digestivă este

ti bună şi ca urmare viaţa aibinelor mai îndelun-ti\. La albinele iernate cu miere în amestec culinii se constată insuficienţa acidităţii active' întu!Jiin (F. G. K o 11. o p 1e v, 1963). Prin adăugareatl t:\Icidim mierea de mană durata de viaţă a albi...f!l(w creşte. Intr-o experienţă de laborator albineleIl'~I'Iitecu mană au trăit 468 ore (1000/0), iar celeI,gl)ltecu aceeaşi mană la care s-a adăugat 1,5 mg{G'C la 100 g hrană au trăit 767 ore, respectiv 164%. A. Tem nov, 1963).Dţ\l' în practică nu se poate realiza acidifiereatty.et"velorde hrană constituite din miere de mană,ntrucit acestea sint d.eja depozitate în faguri şi\1'1 nu se poate administra supliment acid în mo-wntul consumării acestei hrane. Ca urmare, sin-uru posibilitate o constituie înlăturarea ei din cuib.lwifioaJrea rezervelor de hrană la toate familiile'lire au cules mană în perioada pregătirii rezerve-

)111- pentru iarnă este obligatorie.Hecunoaşterea mierii de mană se poate face cuJlt,torul reacţiei cu alcool rafinat, metodă propusăde 1. K o b l u c o v, sau prin proba cu apă de varOpusă de A. G u b i n. La folosirea alcoolului, ourte din miere se dizolvă cu o cantitate egală depli distilată. La această soluţie se adaugă 10 părţi\1(;0.01 de 96° şi se amestecă bine. In cazul prezen-Wl mierii de mană soluţia se tulbură şi după un"~lJ.npse depune un sediment pe fundul eprubetei.li mană mai puţină soluţia se închide doar la cu-\V(,\;l:e,fără să sedimenteze, iar în lipsa manei trans-pnrenţa soluţiei se menţine.La folosirea apei de var mierea se dizolvă cu o

nmtltate egală de apă distilată, apoi această soluţie

207

.~

Page 104: Sporirea Productiei de Miere

*

meliîere, mai mici, sînt capabile sa asigure pro-ci uctii mari.

Evitarea aglomerării se referă nu numai la ma-sivul oa atare, ci şi în ceea ce priveşte numărulde famiUii amplasate pe o vatră.

c După Iiteratura apicolă sovietică.. ..producţia demiere este invers proporţională cu numărul de fa-milii amplasate pe o vatră.

,:,1

1

';.'..',';1.11

1:1:!lii!J1IJI,

mir

'iliil."I

11'1:1,11

'Ifi1'lll!'\I.1.1

1

'I,I,I.I.!

1

1

11:

,111

se amestecă cu o parte egală de lichid limpede dedeasupra varului proaspăt stins. Amestecul obţinutse încălzeşte pînă la fierbere la flacără mică. Incazul existentei manei, în soluţie apar flocoane carese depun pe. fundul eprubetei sub formă de preci-pitat. Cudît;;,stDatul de sedirnent este mai gros cuatît proba; de miere conţine o cantitate mai mare demană.

După investigaţiile făcute de I. C î r n u, rezultăcă în zona de munte, datorită prelungirii culesuluide mană pînă în august-septembrie nu se poateînlătura total din cuib astfel de miere, dar dacămierea de mamă nu depăşeşte 20-30%, ierriarea areloc în bune condiţii. In zonele de deal şi cîmpie însă,prezenţa mariei de stejar sau de salcie chiar înproporţie de numai 10-.20% provoacă intoxicări,diaree şi chiar moartea albinelor.

Efectuarea zborurilor de curăţire cît mai timpuriiînlătură efectele nefaste ale mariei asupra organis-mului albinelor.

PestePînă la 21-40 41-60 61-80 81-100 100

20Numărul familiilorIlo albine pe o vatră

20,8 17,0Rocolta medie demtcre marfă realizată IIlo O familie - kg 55,7 41,9 40,0 30,9

208 209

I.'I!l'

',1\1

I,III

III

iliii

"!I

Posibilităţile de stupărit pastoral sînt multiple,dar ele nu trebuie să se facă la întîmplare. Dintimp, pe baza cunoaşterii îndeaproape a surselormelifere se va stabili un plan de deplasare cît mareconomic, Aspectul economic se referă atit La chel-tuielile de transport, cît şi la cantitatea de miere-marfă ce se poate realiza, în cazul cînd stupăritulpastoral se face în acest scop. '- Sînt dese cazurile cînd la masive de renume prinsupraaglomerarea cu familii de albine se realizeazăproducţii neînsemnate, în momentul cînd alte surse

Posibilităţi de asigurare a rezervelor nectarifere,după cum s-a văzut, sînt oferite din plin de cătreflora patriei. Valorificarea lor însă nu se poate faceficient decît cu familii foarte puternice. Intrucit

octivitatea de pînă acum a apicultorului a avut cascop tocmai realizarea de familii puternice, vomarăta în continuare ce mai are el de făcut pentruca întreaga sa muncă să fie încununată de succes.

MĂSURI PENTRU VALORIFICAREASUPERIOARĂ A CULESURILOR

ACTIVITATE.A LA CULES A ALBINELOR

Pentru a desprinde mai uşor ce măsuri se impunIn vederea valorrficării superioare a culesurilor, con-tlLderăm util a reaminti principalele aspecte careClltaaterizează activitatea albinelor în procesul derocoltare a, nectarul ui.

Page 105: Sporirea Productiei de Miere

210

~

ALEGEREA PLANTELOR MELIFERE DE \;ĂTRE ALBINE

In activitatea albinelor de culegere a nectaruluiîntre acestea şi plante se formează anumite legă-turi conditionate.Dacă sursa de nectar este mică, culegătoarele nu

mobiltzeaaă jşi .alte albine prin dansul specific. Laresurse mai, abundente, are loc şi mobilizarea altoralbine, dansurile fiind cu atît mai energice cu cîtcantitatea de nectar este mai mare. In cazul în carefamiliile de albine lucrează pe cîteva culesuri devaloare egală albinele par a fi împărţite în grupecare culeg separat pe o anumită specie de plantăchiar pe acelaşi cîmp.Dacă sursele de cules sînt de valori diferite, al-

binele oare lucrează pe plante melifere mai buneexecută un dans mobilizator mai energic, iar cele,care lucrează pe plante mai slabe (nectar puţin, greuaccesibil, îndepărtat etc.) execută dansuri mobiliza-toare mai puţin intense. Cu timpul legătura for-mată la unele dintre albine pentru o anumităplantă se pierde, acestea trecînd pe plantele maibogate în nectar.Insusirea ,albinelor de a trece la culesuri mai

bune este confirmată şi experimental prin faptulcă albinele obişnuite să ia, sirop în concentraţie de300/0 cu o anumită aromă, au părăsit rapid aceastăsursă în momentul cînd li s-a oferit în paralel sirop "cu 40% concentraţie în zahăr, deşi acesta avea oaltă aromă. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în cazulsiropului cu conoentraţie de 50% (H e n r i c h, S e-mat k o v, Tiu 1pa n o v a, 1959).- In condiţii naturale procesul de trecere CI; albine-lor culegătoare la o nouă sursă e relativ încet(cea 3 zile).

II,czuItă deci că albinele valorifică din natură cel111f1i blm cules existent la un moment dat, atît subnspcctul abundenţei de nectar, cît şi al calităţiilI(;cstuiHi.

!'IUlLUCRAREA NECTARULUI CULES

Albinele oulegătoare, în cazul unu(cules slabv.de-I':)(!n singure în celulele fagurilor nectarul adus. Intlilzul unui cules bogat, nectarul este predat în stup11'1'\01' albine tinere. In familie apare astfel "grupaIdbinelor receptoare de nectar ", care se concentreazăI~e fagurii din zona urdinişului. In timpul culesuluiun număr foarte mare de albine .luorează la con-eentrarea neotarului, intensificînd totodată ventilaţiaouibului. La un spor de 5 kg pe zi albinele vehicu-. [ează prin cuib 7200-18000 1 aer Pe oră (F. B a-L a Iov).In timpul concentrării, albinele mută nectarul

dintr-o celulă în alta, după care este depozitat înf,t1guriicu miere.Rezultă că pentru desfăşurarea în bune condiţii

LI culesului în stup este necesar a se asigura atitspatiu pentru depozitarea mierii cît şi cel necesarvehiculării nectarului în procesul de prelucrare.Trebuie reţinut, de asemenea, că necesitatea pre-

lucrării rapide a nectarului impune o dependenţăstrictă a activităţii albinelor culegătoare, de albinele.rcceptoare. Acestea din urmă nu primesc mai multnectar decît îl pot prelucra.Deoi pentru activitatea intensă a albinelor cule-

gătoare sînt necesare foarte multe albine primitoare,Aceasta se poate realiza numai in oadrul unei familiiputernice cu foarte multe albine, în care grupeleacestora pe vîrste se menţin într-un raport normal.Se pare astfel că metodele de împuternicire a unor

211

Page 106: Sporirea Productiei de Miere

III

I

ill.111

II~III

212

TABELUL 24

Dependenţa producţiei de miere de puterea familiei de albine(după G. F. Ta r a n o v , 1962)

familii de albine ou albine culegătoare fac ca aces-tea să nu dea randamentul maxim dacă familiaastfel împuternicită nu este capabilă să asiguregrupa albinelor receptoare tinere, corelat cu mări-mea grupei culegătoare.De fapt-albinele culegătoare, izolate de cele tinere,

valorifică 'mai prost culesul, .realizind într-o expe-rienţă numai 6,7 kg miere pe 1 kg albine, faţă defamiliile c'lÎ::albinedin toate vîrstele care au realizat9,8 kg, resp~'6tiv cu 500/0 mai mult (G. F. Ta r a-n o v, 1962).Prin folosirea metodelor care au în vedere mări-

rea numărului de albine culegătoare într-o familiese realizează un spor considerabil al producţiei derriÎE:~re,.dar oa capacitatea acestor culegătoare săpoată fi integral folosită, trebuie asigurată şi po-pulatia tînără a albinelor primitoare şi prelucră-toare de nectar.

- Au adunat miere (kg)

\.I'Clltatca familiei la în-. l% pe 1 kg mai mult pt

t:f\pcrea culesului - kg Pe" total La 1. kg ..•. albină familie de:familie albină

jjl .••~

~! 1,0\

7 7 100 -!~

1,5 14 9 128 2 ori2,0 20 10 143 2,8 ori

1· 3.0\

34 11,0 161 4,8 ori4,0 49 12,4 176 7.ori

-Explioatia acestui fenomen este simplă. Trebuie

IILl pornim de la ideea, de bază că o familie culegeeu atît mai mult nectar cu cit participă la culest'l! un' număr mai mare de culegărtoare asigurînd('1'1. acelaşi timp un foarte mare număr de albine'ure primesc şi prelucrează nectarul în stup.Ce se întîmplă în familiile slabe în timpul cu-

lesului comparativ cu familiile puternice? Apariţiabogăţiei de nectar în natură determină la familiileslabe intensificarea creşterii' puietului într-un ritmfoarte ridicat. Această activitate mobilizează mareaparte a albinelor pentru că creşterea intensivă apuietului constituie o adaptare biologică utilă pen-tru specie, care conduce la asigurarea existenţei ei.In familiile slabe deci se petrece un fenomen inversdecît în familiile puternice. Aici forţele principalefie cheltuiesc pentru creşterea puietului, fapt ce faceda la unitatea de masă vie (1 kg albină) cantitateade puiet să fie mult mai mare decît la familiileputernice.La flŞffiiliileputernice, cu oît sursele de nec-

bar sînt mai mari, cu atît la recoltarea lui par-

PUTEREA FAMILIEI DE ALBINE ŞI VALORIFICAREA CULESULUI

Adevărul că numai familiile puternice pot pro-duce multă miere trebuie repetat cît mai des pentru .ca el, pe lîngă adevăr absolut, să devină şi crezulprofesional al tuturor apicultorilor. Adevărul acestatrebuie apoi, de asemenea, repetat şi fundamentatcu date ştiinţifice pentru oa din crez sădeviriămetodă tehnică eficientă în creşterea albinelor;"aplicată efectiv la fiecare familie.Un nou argument în acest sens îl redăm în ta-

belul 24.Recolta obţinută în plus atît pe total familie; cît

şi pe 1 kg albină este atît de mare încît o singurăconcluzie se poate trage: pentru valorificarea cu-Iesurilor toate familiile trebuie să aibă un nivel demaximă dezvoltare!

213

Page 107: Sporirea Productiei de Miere

I,1

j

ilii

1I

Greutatea familiei de albine (kg).

ticipă un număr mai mare de albine, determinîndtrecerea albinelor la cules, chiar după 5 zile deviaţă numai, fără ca acestea să mai treacă prin ce-lelaltes@dH ale lucrărilor din stup, Pe de altăparte, nee'taţuladu3 zilnic în cantităţi mari estedepozitat în celulele libere din cuib, uneori chiarimediat după eclozionarea puietului. In felul acestase reduce natural activitatea de creştere a puietu-lui, fapt ce eliberează un foarte mare număr dealbine, oare participă la culegerea sau la prelucrareanectarului,Rezumînd, rezultă că la apariţia culesului, la fa-

miliile slabe intensitatea zborului se reduce, cres-cînd activitatea măteii de depunere a ouălor. Inaceste condiţii puterea familiilor de albine devinemai mare, dar cantităţile de miere realizate sintneglijabile,La Iamdliile puternice, în momentul apariţiei din

abundenţă a neotarului, intensitatea de zbor se in-tensifică, creşterea puietului, respectiv dezvoltareafamiliei este puternic frînată, în schimb cantitătilede miere culeasă sînt foarte mari. Aceste aspecte.'sînt concretizata în tabelul 25.

. TABELUL 25.Greutatea vie a familiilor înainte şi după cules

(după experienţele staţiunii Primare)

Variaţia greutăţii In perioadade cules

înainte de cules După cules Kg %

1,02,03,06,0

1,751,952,23,1

+0,75-0,05-0,80-2,90

+75O

-26-48

214

Situatia e şi normal să fie aşa, pentru că la ia-n\11 iile puternice pe unitatea de greutate vie se6reşte mai puţin puiet, iar albinele culegătoare dis-rind, puterea familiei scade. Aceste familii se

nentin totuşi la un nivel înalt oare permite dez-oltarea în viitor în ritm intens.Urma,recelor arătate se desprin:a~ clar o con-

t:1uzie: datoria apicultorilor este aceea de a creştefiti: mali mult puiet pînă la apariţia culesurilor, fa-i:nHiade albine ştiind ce să facă cu această popula- .,ţie numeroasă cît şi în ceea ce priveşte creşterea})l.lietuluipe timpul culesului.Manifestările naturala ale albinelor ne conduc la

Meea că nu trebuie noi să le arătăm cînd trebuieăl:\-şirestrîngă ouatul mătcii, ele făcînd acest lucru,"1n momentul şi în măsura care asigură menţinereaechilibrului acestei unităţi vii" pe care o formează;(umilia de albine. -Caatal'e, avînd în vedere că pentru dezvoltarea

~amilii1or, apicultorul a luat măsuri încă din anulprecedent şi că la sosirea culesului acestea sînt:(oarteputerniee, pentru valorificarea superioară aresurselor de nectar, nu mai este necesar decît aasigura populaţia de albine culegătoare şi a asiguraspaţiul necesar depozitării mierii.

ASIGURAREA POPULAŢIEI DE ALBINECU-LEGĂTOARE

Aplicind corect măsurile arătate anterior privinddezvoltarea familiilor, în timpul culesului apicul-torul va realiza cele mai mari producţii fără alteactiuni menire a contribui la asigurarea populaţieig~ albine culLe~~toan~, ' .

210

Page 108: Sporirea Productiei de Miere

Nu întotdeauna însă, în fiecare familie de al·bine, la apariţia culesului principal, în special alcelui 'timpuriu (înaintea salcîmului), numărul de al-bine culegătoare a atins nivelul corespunzător. Inaceastă stare~'Nio\lorificareaculesului nu se va facela niveluli:eiSfi.t}·'demulte ori ajungîndu-se chiar Iasituaţia dea nu se realiza nici o producţie marfă.Astfel de situaţii pot apărea ca urmare a lipsei de

preocupare din partea apicultorului pentru dezvol-tarea familiilor sau a imposibilitătii de a face acestlucru. De asemenea în cazul unor familii la caredeclanşarea dezvoltării s-a făcut cu întîrziere astfelcă la aparitia culesului datorită cantităţii mari depuiet existente nu se asigură masa de culegătoarecapabilă să valorifice la maximum resursele denectar.In toate aceste cazuri realizarea unor producţii

marfă mari se poate face prin participarea la cu-legerea nectarului într-o singură unitate biologică,a albinelor culegătoare provenite de la două saumai multe familii de bază.

UNIREA FAMILIILOR DE BAZĂ PE TIMPUL CULESULUI PRINCIPAL

Pentru aplicarea acestei metode familiile de al-bine trebuie să fie grupate perechi la cel mill,t 1 muna de alta. Puţin inainte, sau imediat după înce-perea culesului principal, în timpul celui mai intenszbor, una din familii - de obicei cea mai slabă -'-se mută în alt loc din stupină. Cealaltă familie seplasează în aşa fel înc~t să ocupe locul între pozi-'ţia avută anterior de cei doi stupi. Prin aceastăoperaţie stupul rămas pe loc primeşte toate albi-. nele culegătoare ale celor două familii. In felulacesta va deveni o unitate puternică şi va fi capa-bilă să valorifice în mai bune condiţii culesul, spre'

216

nscbire de cele două familii, care, fiind slabe, arfolosit culesul numai pentru dezvoltare, fără aputea extrage miere.Pentru precauţie, la familia rămasă pe loc matcaIntroduce în colivie.Pml1iliade albine mutata, fiind lipsită de albineegătoare, îşi va forma o nouă generaţie care îşistrînge rezervele de miere necesare dezvoltării,

treI ca la culesul următor să devină o familie pu-'\nică. De asemenea, după încetarea culesului şiragerea mieril familia unită, fiind puternică,e să intre în frigurile mitului avînd astfel posi-

lluatea să' ajute familia mutată cu puiet şi albinel\ere.Metoda unirii familiilor de bază se poate aplica la.keg efectivul stupiriei în cazul valorificării cule-ilor extratimpurii, La culesul asigurat de salcîmtoda se va aplica numai la acele familii la careelul de dezvoltare nu constituie o certitudinetru valorificarea individuală a culesului.

.INTREŢINEREA îN ACELAŞI STUP A FAMILIILOR CE SE VOR UNI

Unii apicultori oare întreţin familiile de albineJ:'i stupi 'orizontali, pentru uşurarea unirii familiilor

timpul culesurilor, menţin permanent cîte douăI;l-tnJliiîn acelaşi stup (fig. 17)."~Intr-o primă variantă, unirea familiilor se facerin trecerea uneia din mătci într-un compartimentO'3-4 faguri, familia unită folosind pentru depo-tarea ne:ctarului şi dezvoltare, restul stupului, Indoua variantă cuiburile familiilor se menţin lat'lzvoltarea avută iar pentru depozitarea nectaruluiamplasează deasupra cuiburilor un magazin co-

217

Page 109: Sporirea Productiei de Miere

: I'!' i~'Iii'

I

il'l;,III,I,I!

ll"Iii

I1,

218 219

c

tllllfl'agmeice le desparte şi trecerea uneia din mătci1111,1'-0 colivie pe tot timpul culesului, Colivia cuUIllLcărămîne pe tot timpul culesului între faguriifi\l\1iliei respective. Această variantă are marele!fiVem:tajcă reduce considerabil volumul de muncă.~l la această variantă se poate folosi magazinulpentru depozitarea neotarului.La toate variantele, pentru' precauţie, este bine

CU· matca familiei unite să fie introdusă în colivie.'tie unde va fi eliberată de către albine. Nu este con-:tl'U indicată , deasemenea, măsura de formare a unuimlros comun celor două familii.După încetarea culesurilor, la toate variantele,

8tupul se compartimentează ca înainte, fagurii cupuJet se repartizează în număr egal, asigurîndu-se:lte o matcă pentru amîndouă familiile. IernareaII cite două familii într-un stup este o metodă a'familiilor slabe, la oare nu se iau măsurile de dez-voltare necesare. Prin însăşi utilizarea metodei seucceptă ideea de a se lucra cu Iamilii mai puţinputernice şi în acest Se'I1.Siernarea lor intr-un singurstup are şi alte avantaje:-"- Se formează un ghem comun de Iernare cu

centrul termic Laperetele despărţitor, punînd astfelcele două familii în situaţia unei colonii puternice.- Urmare faptului că au un ghem comun, mai

puternic, consumul de hrană este mai mic, de ase-menea, încărcătura cu excremente este mai redusă.-Primăvara familiile menţin mai uşor tempera-

tura şi cresc mai mult puiet.Mărimea acestor avantaje reiese din rezultatele

obţinute deM. V. B o ris e n c o (1966), redateîn tabelul 26.

_~"'IIuuuuuuuuu U I U uuuu uuuuUI Ia

b

q I~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~pf-1-'jir,'lil~·i~fflij~it"lil~

~I

"Iill

1IIIi,IiliII1

Il~1"l'

li,il'lI,i

eFig. 17 - Unirea pentru cules a familiilor ţinute în acelaşi stup:a - familiile înainte de unire; b -' "formarea unui nucleu cu matcă; c - formareăunui nucleu şi aşezarea magazinului; d - aşezarea unui magazin comun despărţitde familie cu gratie Haneman; e - ridicarea diafragmei şi păstrarea mătcii în etil

livie pe timpul culesului

d

mun, A treia variantă se realizează atît prin forma-rea compartimentului pe 3-4 faguri eu una din;mătci, qît şi prin amplasarea magazinului pentrudepozitarea nectarului, A patra variantă de aplicarea aoesbui procedeu se referă la unirea familiilor îna-inte de începerea culesului prin simpla ridicare. ~

Page 110: Sporirea Productiei de Miere

220

TABELUL 2(,

Consum miere Încărcătură Puiet crescutSpecificaţie

excremente

"-z'~ kg I % mg I % cm' I % .o singură fathiiib

iooin stup 5,1 100 27,5 4122 100Două familii în stup 4,2 82 23,7 86 4518 110

'1:1';'1,li!:,II1II

,,,,,II

1,1111

FORMAREA FAMILIILOR DE STRÎNSURĂ

Se consideră familii de strins ură, acelea care seformează pe timpul culesului, pe baza albinelor cu-legătoare de la două sau mai multe familii de bază.In general, formarea acestor unităţi de strînsurăse face aitunci cînd nivelul de dezvoltare a Iami-.Iiilor este foarte slab. De asemenea, în situaţia opusă,cînd nivelul de dezvoltare a familiilor este extremde ridicau, caz în oare, pe lîngă familiile de strîn-sură, familiile de bază îşi vor forma a' nouă gene-raţie de culegătoare la un nivel care asigură şi înaceste condiţii valorificarea culesului cu rezultate,maxime. Scopul familiilor de strînsură este acela caîntreaga populaţie neavînd nici o celulă de puiet săparticipe exclusiv la culesul nectarului. După valo-rificarea culesului, familiilor de strinsură li se asi-gură posibilitatea creşterii puietului. Formarea fajmiliilor de strînsură se face prin plasarea în perechisau în grupe a familiilor de albine, care la venireaculesului sînt mutate pe alte locuri. Albinele cule-gătoare ale acestor familii populează un stup ce seaşază în mijlocul poziţiilor ocupate anter-ior- destupii mutaţi, Familiei de strînsură, pentru a con-stitui o unitate biologică, i se asigură un fagure cu

puiet matur, apoi o matcă introdusă în colivie sauO botcă.

fNGRĂDIREA OUATULUI MĂTCII CA ACŢIUNE IMPUSĂ DE APICULTOR

I'entru a abtine miere multă s-a arătat că esteIndispensabil ca în momentul oportun., la unitateaVIe de albină, să revină o cantitate cît mai mică defRliet. S-a arătat, de asemenea, cum se produceacest proces în oondiţii natura-le, prin restringereauuatului mătcii, impusă de însăşi activitatea farni-Hei de albine.Ingrădirea ouatului mătcii într-o măsură mai mare

poate fi realizată de către apicultor, acţiune pentru. Gre sînt, praoticate o serie de procedee.In practica apioolă internaţională, unii apicultori

Illnt adepţi convinşi ai acestei metode, obţinînd bine-lnteles rezultate foarte bune, alţii, dimpotrivă, pebaza eşecurilor înregistrate în producţie prin apli-earea metodei, sînt dusmani înveterati ai acesteia.După A. Cai Il a s lucrurile se explică prin Iap-

tul că îngrădirea ouatului mătcii implică pentru areuşi :- familii foarte puternice, bine populate, active;- un cules de nectar abundent; de a duratămaximă de 20 zile şi cert.Nu se recomandă deci îngrădirea ouatului la cu-

[esuri prelungita chiar nici La familiile puternice şi,de asemenea, nu se recomandă restrîngerea ouatuluiln Iamilidla slabe, nici în cazul unor culesuri abun-dente.Autorul are convingerea că în condiţiile ţăriinoastre îngrădirea naturală a ouatului este sufici-entă şi că îngrădirea forţată este. contraindioată. Peparcursul întregului an, noi trebuie să luăm măsuripentru depunerea ouălor, nu pentru restrîngerea

221

Page 111: Sporirea Productiei de Miere

222

1'I\lIv1'o aibinele culegătoare, nemaifiind obligate El

"'tiCt; prin gratie.1./1 stupii verticali şi multietajaţi chiar dacă fa-

lIlUla este puternică iar nectarul se găseşte din abun-1'11(.11, obligarea mătcii de a lucra numai în corpul~ jos prin simpla blocare cu miere.va corpurilorlipcrioare nu constituie o certitudine.Pentru prevenirea unei asemenea situaţii lafi()tlstăcategorie de stupi se poate limita spaţiulti activitate a mătcii numai în corpul de jos tot

lI'in folosirea gratiei despărţitoare, oare se plaseazăi'osupra, acestui corp.llOdiferent de tipul de stup, instalarea gratiei are

loc cu 001 puţin 8 zile înainte de cules. In felul{l(lstaeste sigur că în momentul cind începe cule-

.tll, în spaţiul unde nu activează matca, tot puietulVU fi căpăcit, fagurii oliberîndu-se în cursul cule-HltJlli respectiv. De asemenea, activitatea de ouat aÎlltitcii'numai în spaţiul limitat va face ca majori-tllt'eQ puietului din familia respectivă să fie căpăcit,in acest fel se reduce substanţial necesarul de albinednloi cea mai mare parte trecînd la munca de cuie-UC)I'e a neotarului,După !terminarea culesului gratia despărţitoare se

rldlcă, dind mătcii posibilitatea să umple un numărl)li;ti mare de faguri cu puiet.

creşterii puietului, S-au adus suficiente argumen Li'în acest sens, pe parcursul lucrării. In plus, cerce-tările efectuata de N. F o ti (1952) demonstreazăcă metoda reducerii ouatului prin îndepărtarea măt-cilor în condiţiile ţării noastre nu dă rezultatele:scontate. Astfe'l,,'în medie pe total sezon activ, Ia-milillacumătct au recoltat cîte 29,9 kg miere, pccînd familiile cărora li s-au înlăturat mătcile aurealizat numai 21,3 kg, respectiv 710f0.Cei care VOT să aplice metoda trebuie să se gîn-

dească bine. In nici un caz însă reducerea severăa ouatului mătcii nu trebuie aplicată.Astfel de reducere severă se referă la îndepărta-

rea mătcilor din stupi, menţinerea lor în cuşti,. izo-larea acestora pe 3-4 faguri cu puiet necăpăcit.De asemenea, o reducere severă a ouatului mătciio reprezintă metoda recomandată în alte ţări pentrustupii multietajati, după care matca se izoleazăîntr-un întreg corp cu ajutorul gratiei Hanernan, înacesta lăsîndu-se însă numai două rame cu puiet,restul spaţiului completindu-se cu faguri artificiali.Ingrădirea mai largă a ouatului mătcii poate ră,..

.mîne în atenţia apicultor ilor din ţara noastră, darprin aceasta neurmărind în primul rînd limitareacreşterii puietului, ci în mai mare măsură preveni-rea creşterii acestuia. în fagurii destinaţi adunăriimierii marfă, fapt ce ar influenţa calitatea produsuJ'''''''lui şi ar îngreuna extragerea lui. Astfel, la stupulorizontal se poate practica izolarea mătcii pe 8-10faguri cu puiet cu ajutorul unei gratii, la capătulstupului unde este urdinlşul familiei. Ceilalţi faguricu puiet căpăoit şi fagurii pentru miere se trec dupădiafragmă. In această situaţie se poate deschide şicel de al doilea urdiniş pe care îl vor folosi cu pre-

MENŢINEREA' FAMILIILOR DE ALBINE IN STAREACTIVĂ

223

Munca depusă un an întreg de fiecare stupar seJLtnalizează spre un singur ţel: obţinerea pînă lanpariţia culesului a unui număr cît mai mare deulbine în fiecare familie, albine capabile să re col-teze o cantitate cît mai mare de miere. Ca rezultat

Page 112: Sporirea Productiei de Miere

225224

MJ'ca din stup a unei cantităţi mai mari sau maimici de albine. Va avea loc deci roirea naturală..Pentru apicultor aceasta înseamnă zădărnicirea

,ln·(,regiilui munci, depusă' iri scopul realizării unor'oducţii mari. Aceasta pentru" că în perioada de-cgătire a roir ii, familia de albine intră în frigu-lu roitului. care se manifestă printr-o stare delIdivitate totală sau de încetinire a tuturor acti-tă,ţilor, inclusiv cea de adunare a nectarului. Pe

tl altă parte, după roire, chiar dacă roiul a fost"lns, fărîmiţarea familiei respective va duce la va...:riUkal'ea slabă a culesului. Cantitatea de albine din,1, dacă ar rămîne in vechea familie, ar producenbităţi oonsiderabile de miere-marfă. Ca roi sepa-t însă, în majoritatea cazurilor nu va fi în stare,~şiadune nici cantitatea de miere necesară ca pro-lZli proprii pentru iernat.,J;;fectelenegative ale stării de mire au determinatll~ginarea şi folosirea de către apicultori a zeci şi

,1 de metode pentru prevenirea, combaterea sauIl1trolarea acestei manifestări, mai mult sau maiUţln efic.iente.' ,[nsuşi numărul mare al procedeelor folosite estediciu că nici una din metode nu dă totdeauna1;~lsfacţJie.Amintim cîteva din procedeele folosite, tocmaintru a ilustra cele amintite. Astfel.:..;....distrugerea botcilor este primul instinct aJ ori-rui apicultor pentru prevenirea roitului ;- alţi apicultori taie o treime din aripa mătcii,lIţinînd că la ieşirea roiului matca cade în apro-

IhWe de stup, iar albinele se reintorc în cadrul fa-lllei ;

D ti gat recomandă închiderea mătcii pe o pe-OOdălimitată pe 2 rame cu ajutorul gratiei des-

"Iit

Illi'I"J

111!lil:

li'll:

1'1' l'[1 illI,III!I'1;i1;~!lli'iil!,! Iii

111'1i, IIII

1\1

1

111

1[1,

' III ,

al intervenţiilor stuparului şi ajutorării acordatafamiliflor de albine, acestea vor atinge putere"maximă inaintea începerii culesului principal timpu-riu. Dacă toate albinele pe care le-a asigurat api-eultorul vor participa la cules, mU\l1JCade pînă acumva fi deprin·,tăsptlătită.. - s:

Tocmai' în această perioadă însă, de maximă dez-voltare a familiei: de albine, apare o situaţie nouă.,,,oare poat~:';Î:tnp1edicaactivitatea de cules. Ce se în-tîmplă Laun moment dat în familia de albine? Da-torită creşterii intense a puietului, majoritatea fa-gurilor vor fi plini. Prin eclozionarea generaţiiloranterioare s-a acumulat o mare cantitate de albinetinere care îndeplinesc funcţia de doici. Pe de altăparte, datorită existenţei în mod obişnuit a unuibun cules de întreţinere înaintea. culesului principal"toate celulele libere de puiet vor fi blocate cu miere,!nfelul acesta matca nu mai are unde depune ouă,deci cantitatea de puiet tînăr care trebuie hrănitscade. Paralel cu această scădere a cantităţii de Pl1-iet tînăr continuă să se nască un număr considerabilde albine tinere care vor deveni albine dcici, decicare vor trebui să aibă o cantitate corespunzătoarede puiet pe care să-I hrănească. In felul acesta, laun moment dat apare o disproporţie accentuată în-tre numărul de albine doici ale căror glande: secretă,"Iăptişor şi oantieatea de puiet tînăr ce trebuie hră-'nit. Tot în această perioadă apare o aglomerare dealbine în stup, albina nou născută netrecînd încăla activitatea de cules. Toate aceste condiţii duc· laapariţia unui dezechilibru în familia de albine pecare - dacă nu se intervine la timp - familia îlva corecta . prin reducerea numărului de albine.Această reducere se va efectua prin detaşarea. şi ple-

Page 113: Sporirea Productiei de Miere

226

IIl'l"ivădin bătrina metodă propusi:'!de De mar e encă din anul 1892 în America.Principiul acestei metode constă în îndepărtarea

IHtietului din jurul mătcii şi plasarea lui deasupra.1[lnci gratii despărţitoare în partea cea mai indepăr-jJtlli a stupului (multietajat), mărind în..acelaşi timpfil?C\ tiul destinat cuibului.In timp s-au imaginat pe acest principiu un nu-

IllKrconsiderabil de procedee, la rîndul lor cu ne-Ilw11ămte vaJl'1cmte.Procedeele bazate pe acest principiu permit să se

[ucreze, să se intervină în sensul instinctelor natu-rnle ale albinelor şi nu împotriva lor, dar se ba-ează pe simpla împărţire a albinelor, fără a le pu-ICtl aJege pe cele care ar fi plecat cu raiul.

G. F. T ar a n o v propune o soluţie pentru a se,'(}oliza şi acest aspect. Astfel, cînd o familie dăemne de roire, se aşază o tăblie la 10 cm de urdi-ritş. Se scutură apoi pe această tăblie toate albineleHI1 stup, fără a se căuta matca. O parte din albinei" reintorc repede in stup, altele pornesc împreunăfll! m.atca pînă la marginea tăbliei şi se fixează de-lesubt. Se pare că tocmai acestea sînt cele oare arI plecat cu roiul, Bineînţeles că o parte din albi-~\.Ie foarte tinere se alătură acestui grup, dar acest1'llCrunu face altceva decît ca raiul să devină maiuternic,Pare o idee atrăgătoare, dar nu poate deveni ooluţie practică întrucît reclamă un mare volumJ muncă şi în plus trebuie aplicată cînd familia seregăteşte de mit. Ori urmărirea şi cunoaşterea în-raproape a acestui moment la fiecare stup, chiar

ft stupinele mici ale apicultorilor amatori.. este ofc.labă mai mult decit anevoioasă.

părtitoare astfel că 'matca rămîne în contact cu a14binele, dar nu poate părăsi stupui (ştiindu-se că ro-iul pleacă cu matca bătrînă) ;- Ger s.t ung recomandă: "adăuga~i puiet ne-

căpăcit, doioile vor putea să scape de surplusul dlăptişor şi astfel roitul, este evitat." ;.- D e m ut h din contră recomandă adăugarea

de puiet căpăcit pentru a preveni roitul, pe motivcă prin eclozionarea acestuia matca va avea un largcimp pentru depunerea ouălor, ceea ce va mobilizala activitate albinele tinere.Şi astfel de exemple se pot da nenumărate. Efica-

citatea lor însă, pe bună dreptate, este, îndoielnică,pentru că se încearcă fie a se opri roitul prin metodebrutale, fie că se acţionează înlăIturînd numai o parte, din cauzele care se consideră că produc. roirea. DH~'trebuie să se înţeleagă că roirea nu este determinat(ide o cauză sau un anumit număr de ca'l,lz.e.Roirec:constituie manifestarea instinctului albinelor de a seinmuiţi în vederea conseroării speciei şi această tria-uiţestore este atît de puternic consolidată încît nl~. se poate opri prin nici o metodă.

Ceea ce se poate şi trebuie făcut este ca să se gă .•,sească procedeul care, cu minimum de muncă, timşiutilaj, permite satisfacerea de către albine a instir]ctului de mire, fără însă a se înregistra pierderi î

producţia stupilor,Aceasta se poate reaâiza prin trecerea unei păr]

din albine în situaţia raiului natural, proces carduce la înlăturarea condiţiilor în oare se declanşeazroirea.Procedeele care au în vedere înlăturarea. condiţii

lor în care se declanşează roirea, în ansamblul lai',

227

Page 114: Sporirea Productiei de Miere

228

îNLĂTURAREA EFECTELOR NEGATIVE ALE ROITULUI, PRIN TRECERE.\UNEI PĂRŢI DIN ALBINE îN SITUAŢIE DE ROI, FĂRĂ A ŢINE CONTDE STRUCTURA ACESTORA

Matca.eu.o parte din puietul neoăpăcit se izole:în corpu] .de jos cu ajutorul unei gratii despărţito(fig. 18:1;;bJ; Deasupra se pune corpul cu faguripentru depozirtatea neotarului. Atît în corpul de stîn care este matca, cît şi în cel aşezat deasuprapot introduce un număr oarecare de faguri artif.1ciali pentru a fi c:lădiţi.Astfel, în zona vechiului cui's-a dublat capacitatea de adăpostire (prin adăugareiunui corp şi reducerea numărului de albine dJ'această zonă), s-a mărit spaţiul pentru creşterea p~ietului, s-au asigurat fagurii care să fie clădiţi elcătre albina tînără precum şi spaţiu îndestulătdpentru depozitarea nectarului. Ca atare, s-au elirr(nat condiţiile care pot declanşa roitul.Corpul cu majoritatea puietului şi albinelefiner

se aşază în partea cea mai de sus a stupului, pesprimele două corpuri. Acest grup de albindatorită dinstanţei mari faţă de matcă şi serării de aceasta printr-un corp gol şi gratie, vor deveni orfane şi vor creşte o matcă nouă, de daaceasta nu pentru a roi",ci pentru a forma o nO~iunitate biologică în interiorul aceluiaşi stup. Pentnacest grup de albine se prevede un urdiniş în partE'superioară a stupului, Dacă nu există suficienmînă de lucru, lucrarea trebuie începută mai dvreme, ca să poată fi aplicată la toţi stupii puterrripînă la începerea perioadei de mire. In acest cdacă vremea este mai rece noaptea, se iau mai mulalbine şi mai puţin puiet. Pe măsură ce timpul 8,încălzeşte se poate ridica în corpul cu rolul forma,aproape tot pruietul. Cu cît se ia mai mult puiet, eatît se reduc şansele de roire. .

,'.-

1:Jr

~~~. Gt~I.;edespăr-i' ţitoer«Puiel .

IÎnăr SI~ . imiett>'

Mull bpuiet

Puietcăpăcil

I--~Grafie.? aespşrţitoere

••• ,<}

ţ>

~ ~

.f

'w

IPodisot cu~ ~1===~~==1p~asă_desirma

I IGraliedespăr-.f ţiloare

c d

bl

Fig. 18 - Meriţinerea familiilor în stare activă

e timpul culesului, dacă mai trebuie corpuri pen-miere, acestea se aşază sub nucleu.

·Pentru o mai mare siguranţă în reusita lucrării,momentul izolării mătcii în corpul de jos se poatee~asub corpul în care s-a format rolul un podişorplasă dublă de sîrmă şi prevăzut cu un urdinişg..18 bi). Aceasta oa fază tranzitorie pentru acce-"'ltreaapariţiei stării de orfanizare a roiului. Odatăapariţia botcilor, sau a mătcii, se renunţă la podi-(fig. 18 e), putindu-se utiliza izolarea cu ziar

.rot pentru unificare.ln acest Iel se împiedică roirea şi se înlătură toată.a de neplăceri provocată de această stare, în-oit albinele comunică între ele prin gratia des-}i1ţitoare,pentru folosirea în comun a spaţiului de

229.,ţ-,

Page 115: Sporirea Productiei de Miere

230

ti (1S tinaţi pentru depozitarea nectarului. In momen-tul introducerii acestor faguri cuibul familiei se or-j,(hrllzeazăastfel : la capătul stupUJlui dinspre urdi-nlş, se pU1I1elîngă peretele lateral un fagure cu păs-ţură, fagurii cu puiet, un alt fagure cu păstură şi. poi fagurii goi pentru depozitarea nectarului. Al-ilnele vor umple mai întîi toate spaţiile goale dincuib, după care vor începe depozitarea nectarului înIllgudi introduşi. Imediat înaintea culesului, întregspatlul stupului se completează cu faguri pentrumlere, [a familiile puternice a căror populaţie ocupăIntreg volumul stupului, fiind necesară amplasareaI:orpurilor cu rame de magazin,Pe timpul culesului se pot introduce şi faguri arti-

(lcia[i în care caz aceştia se plasează cîte unul de oparte şi de alta a cuibului, imediat după ultimaramă cu puiet. Apicultorul se va îngriji ca faguriipentru depozitarea nectarului să fie de culoare albă,peritru a nu deprecia calitatea mierii.La stupii verticali cu 2 corpuri, corpul al doilea a

fost aşezat încă în perioada de dezvoltare il. familiei.[naintea culesului este necesară o restructurare aeuibului în sensul trecerii tuturor fagurilor cu puietnecăpăcit sau cu păstură, în corpul inferior.Dacă este spaţiu, tot în corpul inferior se vor plasa

~1fagurii cu puiet căpăcit, Corpul superior se va.completa cu faguri clădiţi goi, asigur:îndu-se sufi-elent spaţiu pentru depozitar-ea nectarului. Dacă cu-lesul este abundent, corpul superior va fi repede(JCUpatou nectar, limitîndu-se astfel activitatealMtcii în corpul de jos.La stupii vertdoalu cu magazine, crearea spaţiului

pentru depozitarea mierii se face prin aşezarea ma-uzinului deasupra cuibului, In magazin se pun fa-urii clădiţi, iar la nevoie şi 3~5 faguri artificiali,

231

depozitare a mierii. După trecerea perioadei de roirugratia despărtitoare se înlătură, corpul cu miere 1:\

extrage şi astfel albinele întregului stup sînt puseîn situaţia d~ unificare (fig. 18 d).Albinele .se lasă să se îngrijească singure de con-

flictele ce ar putea să apară intre mătci. De obiceisupravieţuieşte cea mai bună matcă.Dacă unirea se face în timpul culesului nu se în.•

tîmplă conflicte şi mătcile mai pot lucra încă împreună un oarecare timp (de multe ori chiar înde.•lungat).Procedeul prezentat are numeroase avantaje:- Divizarea se face înainte de cules într-o peri-

oadă cînd stuparul dispune de timp, la familiile pu-ternice indiferent de starea lor în legătură cu pregă-tirea de roit. .- Nu este nevoie de utilaj. suplimentar, ci nu.•

mai de un podişor cu gratii despărţitoare.- Se obţine un mare număr de mătci tinere-

la cele mai bune familii._ Se sporeşte dezvoltarea familiei întrucît în stup

activează două mătci in acelaşi timp.-- Se micşorează roirea,_ Se valorif'ică superior culesul pentru că cule

gătoarele de La,ambele familii lucrează în magazlcomună a famâiei mamă.După cum reiese, această metodă de prevenire

roitului consticuie de fapt o metodă de întreţinea familiiLor de bază cu familii-ajutătoare.

ASIGURAREA SPAŢIULUI PENTRU DEPOZITAREMIERII

La stupii orizontali, înainte de venirea culesulufiecare familie trebuie asigurată cu 4-5 faguri gOi

Page 116: Sporirea Productiei de Miere

1""'111:1'

,

'!il[:!ill,"I,!

Iii,11!1!:liil"1.1,Illiljl

:11'11'

rlI I

I

Fagurii artificiali se pot aşeza şi în cuib după moduldescris la stupii orizontali. Cînd primul magazineste jumătate cu miere iar culesul continuă, sQaşază al doilea magazin. Amplasarea celui de al doi-lea magazin se face sub cel dintîi, imediat deasupracorpului de/cuib. La un cules abundent se poatfolosi şi aI treilea COliP de magazin.

La stupii multietajaţi, în principiu, asigurareaacestui-spatiu se realizează prin adăugarea de cor-,puri cu 'faguri goi. In unele ţări unde culesurilesînt de foarte lungă durată şi de mare intensitate seimpune folosirea unui număr însemnat de corpurial căror aranjament poate fi uneori complicat.

In condiţiile din ţara noastră lucrările se simpli-fică. Ca spaţiu pentru activitatea mătcii, pe timpulcelor maximum 20-25 de zile cît durează un cules,este suficient un singur corp, respectiv corpul încare matca activează în perioada dinaintea apariţieiculesului. De asemenea, pentru depozitarea cantită-ţii de nectar ce se poate aduna la un singur culessînt suficiente două corpuri. Numai în cazul unorfamilii cu o populaţie cuilegătoare deosebit de abun-dentă se impune utilizarea celui de al treilea saueventual al patrulea corp.

In felul acesta manipularea corpurilor este cît sepoate de simplă şi se poate face în două feluri:

1. Aşezarea corpurilor noi imediat deasupralcorpului de pe fundul stupului, După ultima inversare a corpurilor cu scopul intensificării creşteriide puiet, matca îşi va desfăşura activitatea în corpulde sus (fig. 19 a). Indiferent de data la care s-a făcutultima inversare a corpurilor, imediat înainte de a,începe culesul se va face o nouă inversare. Astfel,pe fundul stupului se va aşeza corpul cu puiet ne-căpăcit, iar deasupra acestuia corpul CU puiet că-

I1,,)

IImi

232

a 'b c d eFig. 19 - Aşezarea intercalată a corpurilor pentru cules la stupul

multietajat

păeit şi celule rămase goale prin eclozionarea puie-tului. La un cules mic sau la o familie slab dez-voltată vor fi suficiente aceste două corpuri. La uncules mai bogat şi la familiile dezvoltate, odată cu

.acţiunea de inversare se va adăuga şi al treilea corp(:fig.19 b).In Ielul acesta la începerea culesului, al-binele culegătoare obişnuite să aibă cuibul în corpulal doilea vor depozita nectarul în celulele goale carese eliberează înainte de a urca matca. Cînd matcase va urca în corpul de sus va găsi fagurii blocaticu miere şi se va vedea obligată să depună în con-tinuare ouă în corpul de jos. La familiile la care s-apus şi al treilea corp, imediat după ce în corpul aldoilea începe căpăcirea faguri lor, acesta se mută înpartea Ceamai de sus, în locul lui punîndu-se corpulcu faguri clădiţi sau faguri artificiali care iniţial sepusese ca al treilor corp (fig. 19 c). In acelaşi fel seprocedează cu următoarele corpuri.

După culesul de la floarea-soarelui cel de al trei-lea corp nu-şi mai justifică menţinerea în stup, înafara cazului cînd după acest cules se pregăteşte

... ~

.~ (j)

(J)

(2)

(j)

oa><D

o(J)

@

(J)

@

(j)

233

Page 117: Sporirea Productiei de Miere

provizia de hrană pentru iarnă şi cînd corpul altreilea se va ridica imediat după umplere a lui cuprovizii. Menţinerea celui de al treilea corp. dupăculesuri trebuie făcută prin separarea lui de cuibulfamiliei de albine printr-o gratie despărţitoare pen-tru a împiedica răspîndirea puietului în corpul undese va depozita neotarul provenit de Laculesurile ur-mătoare sau in corpul în care se pregătesc proviziilopentru iernar,e(fig. 1ge).. Aşezarea corpurilor suplimentare în timpul cule-sului, mereu deasupra primului corp, este necesarădeoarece apropie depozitarea mierii de locul. undematca îşi desfăşoară activitatea, deci imediat deasu-pra puietului, punînd astfel familia de albine încondiţii identice cu acelea care au dus la formareainstinctului albinelor, privitor la depozitarea reze,r~.velor de' hrană. Respectarea acestui instinct al al-binelor este într-adevăr logică, dar reclamă un. con-sum de muncă mult mai mare. Pentru evitarea aces-tui consum de muncă unii apicultori folosesc ceade-a doua posibilitate.2. Aşezarea corpurilor supltmentare în partea cea

mai de sus a stupului. La acest procedeu se lucreazăastfel: fiecare corp următor: chiar dacă este plincu faguri artificiali se pune în partea cea mai de susa stupuhui, Astfel, al treilea corp se aşază pestecorpul al doiilea,cînd fagurii acestuia au început s~,fie căpăciţi (fig. 20b), iar la nevoie corpul al patru-lea deasupra celui de al treilea (fig. 20 c).Pentru a face o şi mai mare economie de muncă

se estimează cantitatea de miere ce ar putea f1 adu-nată şi se aşază deodată, încă de la începutul cu-lesului, întreg numărul necesar de corpuri suplimen-tare. Această variantă convine fiecărui apicultor şieste ..într-adevăr bună dacă şi cantitateade nectar

23:4

®-

Q) Q)

tiJ Q) (2)

Q) CV (j)

a b c

Q)- -

®I--'~

(])

~d

Ilig. 20 - Aşezarea corpurilor pentru cules la stupul multietajatprin suprapunere

adunată va fi exact cea prevăzută de apicultor, Incaz contrar, fie că se va asigura un spaţiu insuti-, cient - ceea ce se va reflecta negativ asupra recel-tei de miere - fie că prisosul de spaţiu va duce lao umplere parţială a fagurilor.Atunci cînd fagurii nu sint complet umpluţi cu

miere se ajunge la o folosire nejudicioasă a fonduluide faguri, precum şi la un consum de muncă înplus, pentru extragerea mierii dintr-un număr maimare de faguri. Şi în cazul aşezării corpurilor înpartea cea mai de sus a stupului, după extragerea.mierii se va păstra un al treilea corp în condiţiilearătate anterior (fig. 20 d).

235

FOLOSIREA FAMILIILOR AJUTATOAREPENTRU SPORIREA PRODUCŢIEI DE MIERE

Ca mijloc pentru sporirea: producţiei literatura despecialitate recomandă iar în practica apicolă se Io-

Page 118: Sporirea Productiei de Miere

1."I!

"Ii

!II

~ili':11111

'iliii

I

.

1'11:

l'IIIII!lil

:1,1

'11

i

l!1

.1111

IIIII

I

losesc unele procedee care se referă la întreţinercualbinelor în aşa fel încît la activitatea unor familiisă participe populaţii de albine produse de douămătci. ~~~;\ '

CE SE lNŢ~0kdE PRIN FAMILIE AJUTĂ'rOARE

Atunci cînd nu poartă numele autorului (D e-mar e e, Far rar, S n e 1g r ov e, K o r j e n e v skietc.) procedeele respective sînt caracterizate prindenumiri ca: familii cu mătci suplimentare, mătcisuplimentare, familii cu rnătci ajutătoare, mătci aju-tătoare, familii cu două mătci etc.Metoda familiilor· ajutătoare, ca de altfel toate

metodele din apicultură, cunoaşte în practică şi înliteratura de specialitate o nesfîrşită serie de proce-dee de aplicare ş1 de variante.Diversitatea denumiriior şi prezentarea procedee-

lor cu detalii, oare uneori sîrub neesenţiale, creează înacest domeniu un adevărat labirint tehnic, care de-rutează, care face ca unii apicultorî să nu mai poatăîntrezări finalul, respectiv efectul economic. Aceastăstare de lucruri îndepărtează de multe ori stup arulpractician de această metodă care bine utilizată estede mare eficacitate.Fondul metodei este însă foarte simplu pentru că

toate procedeele şi variantele sînt identice ca prin- •cipiu şi anume: dintr-o familie de albine conside-rată de bază, se separă un grup de albine cărora lise asigură o matcă proprie. Acest grup de albineconstituie astfel o unitate independentă din punct devedere biologic, indiferent dacă este adăpostită înstupi separaţi sau în aceiaşi stupi cu familia de bază.O astfel de unitate biologică în domeniul creşterii .albinelor este cunoscută sub denumirea de familie.

.236

De asemenea, toate procedeele şi variantele auncelaşi scop: familiile nou-formate, folosind energiaspecifică de dezvoltare a roiurilor asociată cu energia(le dezvoltare în primăvară, vor creşte un numărconsiderabil de albine. Aceste albine ajută familia(.le bază să participe la cules cu un număr sporit deculegătoare şi să realizeze astfel o producţie de miereC'Îtmai mare.Este normal deci ca în aceste condiţii o astfel de

unitate biologică, un astfel de grup de albine să fiedenumit famâdie ajutătoare.Tocmai pentru acest motiv în tratarea celor ce

urmează nu se vor folosi alte denumiri.Principiul metodei, relatat mai sus, precizează, de

asemenea, clar că nu este vorba de convietuirea adouă mătci într-o familie de albine,Cazuri de convieţuire a două sau chiar trei rnătci

in acelaşi stup, uneori chiar pe aceeaşi ramă, se în-, tilnesc în viaţa familiilor de albine, dar pe o duratălimitată (de obicei 2-3 săptămîni). De foarte rareori durata acestei convieţuiri poate fi de cîteva luni,un an şi chiar mai mult, însă tot ca un fenomentranzitoriu în cazul schimbării "lente" (liniştite) amătcii.încercările făcute de apicultori de a declanşa, stă-

pîni şi controla această particularitate biologică aunor familii, pentru a o transforma într-un proce-deu tehnic, s-au soldat cu eşecuri.

NECESITATEA UTILIZĂRII FAMILIILORAJUTATOARE

Se poate pune intrebarea : o singură matcă nu estein măsură să depună ouăle necesare pentru a asi-gura dezvoltarea dorită a unei familii? Pentru a

237

Page 119: Sporirea Productiei de Miere

"

, +~:.:

găsi răspunsul trebuie făcut un mic calcul. Să ac-ceptăm că matca depune în medie 1 200 ouă pe zi(literatura indică 2 000 şi chiar mai mult) şi că oalbină trăieşte 21 zile în stup şi 29 zile în afarastupului (durata vieţii în afara stupului poate Ji.mult maLJliari2r

Inseamnă că, după ce se permanentizează ritmulde ouat indicat, în cea de a 50-a zi, vor exista înstup 60 mii albine, considerînd că toate celelalte al-bine mai bătrîne au pierit. Puterea familiei se vamenţine la nivelul de 6 kg atît timp cît se va men-ţine depunerea a 1 200 ouă deci şi eclozionarea zil-nică a tort atîtea albine. La un ritm de ouat res-pectiv de eclozionare a albinelor tinere de 1 000 ouăpe zi, puterea familiei va fi de 5 kg iar la 2 000 ouăpe zi de 10 kg. Se pare că la nici una din astfel defamilii nu Ie trebuie matcă în plus, ci faguri din'abundenţă ca să depună mierea adunată, pentru că,de exemplu, la 6 kg albină, aceasta va ocupa întregvolumulstupulur orizontal şi cea 2 corpuri şi jumă-tate din stupul multietajat.

Astfel stînd problema, poate că nu este suficientcuibul unei singure mătci pentru a se creşte numă-rul necesar de albine. Să ne lămurim. Perioada dela depunerea ouăăor pînă la eclozionarea albinei estede 21 zile. Pe tot parcursul aoestui interval, matcava avea deci nevoie deI 200 celule goale zilnic, res-peotiv în total 25 200 celule. începînd cu cea de tI-22-a zi se Vor elibera zilnic prin eclozionarea albine-lor exact numărul de celule necesare ouatului, astfelcă pe ansamblu, creşterea puietului se poate faceîn cadrul numărului total de celule indicat. Ştiindcă 1 dm2 de fagure pe ambele feţe are cea .800 ce-lule, înseamnă că pentru a asigura spaţiul necesarouatului mătcii ne trebuie cea 32 dm'', adică cea 3,0

faguri din sbupul orizontal, respectiv 4 faguri dintltupul multietajat, dacă aceştia vor fi folosiţi pen-tru creşterea puietului din margine în margine. Ac-ceptînd că numai 400/0 din suprafaţa unui fagure esteocupată cu puiet, în restul suprafeţei fiindcoroa-'nele cu miere sau păstură,înseamnă că pentru a asi-gura dezvoltarea unei familii la nivelul de cea 6 kgeste suficient un cuib de 1 corp la stupii multieta-1aţişi un cuib de 8 rame la stupii orizontali.

Ca atare nu pentru faptul că are o singură matcăBau că nu are spaţiu suficient pentru cuib, o familieele albine se dezvoltă necorespunzător. Creşterea al-binelor cu "un corp de cuib", izolat cu gratie detestul corpurilor, constituie de fapt şi o metodă decreştere a albinelor în unele state, dar asta nu îm-piedică ca pentru adăpostirea albinelor produse şi al'ecoltelor adunate să fie necesare peste gratia des-părţitoare încă 3-4 sau chiar mai multe corpuri.. Trebuie să reţinem deci· şi cu această ocazie' căîn. condiţiile albinei şi a stupilor cu care se lucreazăîn ţara noastră, dacă nivelul de dezvoltare a familii-lor de albine es:te scăzut, aceasta nu este, nici dinvina mătcilor, nici a cuibului eventual prea mic.Alta este cauza şi anume: neasigurarea în perma-nenţă a măsurilor care să ducă la dezvoltaree fami-liilor şi în primul rînd a unei hrăniri raţionale.

Ideea care a determinat pe marii apicultori dinţările cu apicultură dezvoltată să adopte metoda fa-miliilor ajutătoare constă în aceea ca în primăvarăsă împingă barierele biologice privind dezvoltareaunei familii peste acel nivel maxim pe care l-ar asi-gura o matcă. In spiritul acestei idei, este fără nicio raţiune a diviza în primăvară o familie slabă; pen-tru că aceasta nu va face altceva decît să slăbeascăşi mai mult familia de albine, ştiut fiind că de pu-

238 239

Page 120: Sporirea Productiei de Miere

terea acesteia în primăvară depinde însuşi ritmulei de dezvoltare. Trebuie deci mai întîi ca să dez.•volte famiWle pînă ajung la maximum de putere;ceea ce necesită cel puţin 2 ani de muncă şi apoi ,stise aplice metoda Iamidiilor- ajutătoare.Acest qS-l§1,~:G:tt:~'stelegat strict de valorificarea cu-

lesurilor jă trebuie să constituie ideea Iundamentaâăa metodei' familiilor ajutătoare.Folosirei;tr:familiilor ajutătoare are scopul princi-

pal de a împuternici familiile de bază pe-ntru valo-rificarea culesurilor. Este deci logic ca ele să fie fOI'-mate înaintea culesului ce trebuie valorificat astfelîncît perioada de existenţă a populaţiilor abundenteobţinute, fără condiţii de cules să fie cît mai scurtă.Cum principala sursă de cules pentru producţie selocalizează la începutul perioadei călduroase a anu-lui înseamnă că formarea familiilor ajutătoare tre-buie făcută cît mai timpuriu în primăvară.S-a arătat anterior că o populaţie abundentă s~

poate realiza şi cu o singură matcă, cînd aceasta:ouă intens. Justificarea în acest caz a folosirii uneimătci în plus pentru realizarea populaţiei pentrucules constă în faptul că perioada disponibilă pen-tru împuternicire, de la ieşirea, din iarnă pînă laapariţia surselor de nectar, nu asigură dezvoltareafamiliilor de albine astfel încît să se creeze condi-ţiile în care activitatea mătcii să ajungă la poten-'ţialul ei fizi61Cigic.Cumulînd producţia de' ouă de ladouă mătci, într-o singură familie se asigură numă-rul de ouă la nivelul pe care l-ar asigura o matcăîn plină activitate de ouat, eliminînd însă perioada'destul de îndelungată necesară dezvoltării familieipînă la acel nivel care permite o astfel de activi-tate a mătcii,

Un alt element în justificarea necesităţii folosiriifamiliilor ajutătoare pentru realizarea în timp scurtti unei populaţii mai mari este determinat de faptulcă, după cum s-a arătat anterior, cu cît nivelul deezvoltare al unei' familii este mai mare, cu atîtcantitatea de puiet crescut, raportat-La unitatea degreutate vie (1 kg albină) este mai mică. Prin folo-sirea a două mătci la aceeaşi populaţie dintr-o fa-milie împuternicită, este+normal că cele două gru-pări de albine, pe baza principiului enunţat ante--rior, cumulat vor produce mult mai mult puiet în,~celaşi interval de timp decît ar fi crescut populaţianedespărţită cu o singură matcă. Trebuie să se re-ţină însă ca un fapt deosebit de important că efec-tul scontat se poate realiza numai dacă puterea ce-lor două familii formate asigură condiţiile necesarecreşterii intense a puietului. In caz contrar nu nu-,.,mai că nu se realizează albină mai multă, dar for-marea prin împărţirea familiei a două unităţi slabe,Va determina slăbirea accentuată a însăşi familiei'de bază, pentru că cele două unităţi slabe luate îm-preună vor creşte mai puţin decît dacă populaţiade albine ar fii rămas nedespărţită..Aspectele enumerate anterior s-au referit la obti-

nerea prin folosirea familiilor ajutătoare a aceÎeidezvoltări pe care o poate asigura o matcă în plinăJldivitate, realizînd acest lucru într-un timp multmai scurt, element de o deosebită importanţă pentru.dezvoltarea în primăvară.

Un alt aspect care impune folosirea familiilor aju-tătoare se referă la depăşirea acelei limite biologicede dezvoltare a unei familii pe care o poate asigura. O singură matcă, după ce prin dezvoltarea în primafază a familiei s-au creat condiţiile ca aceasta să-si

240 241

,.

Page 121: Sporirea Productiei de Miere

11!li1"I:tl!jl

."II

,1

1

I

Illill:''1,1,

Illi:i!1!,

1

!!I~I

1\11

'I,i'~", '

!I\II

242

desfăşoare activitatea la nivelul maxim al potenţia-lului ei fiziologicde producere a ouălor. '

dezvoltare, Aceasta cu atît mai mult dacă ele vor fidivizate pentru a se forma familii ajutătoare. Nu-mărul albinelor care participă la culesul timpuriuînsă este direct condiţionat de puterea familiilor laieşirea din iarnă, în final, de numărul albinelor cares-au introdus la iernat .. Este limpede deci că pentru valorificarea superi-oară a culesurilbr timpurii, perioada în care se vorcreşte albinele în familiile ajutătoare (ca şi în ·celede bază) nu poate fi alta decît sezonul activ din anulprecedent, unirea celor două populaţii făcîndu-se întoamna respectivă.De altfel, unificarea în toamnă a familiilor de bază

cu familiile ajutătoare se face în toate cazurile încadrul metodei familiilor ajutătoare şi ea constituieun mijloc important de împuternicire a familiilorde albine.

MODUL DE AJUTORARE A FAMILIILOR DE BAZADE CĂT&~·.:ţ<:AMILnLE AJUTĂTOARE

a) Ajutorra~e.afamiliilor de bază prin împuterni-cirea 10.1' inaintea culesurtlor. Scopul familiilor aju-tătoare, aşa~:a:upăcum s-a arătat,constă în realizareaunei producţii de miere mai mare prin participareaalbinelor crescuta de familia ajutătoare la recoltareanectarului, în cadrul familiei de bază.Creşterea acestor albine se face în perioada pre-

mergătoare cuâesului ce trebuie valorificat.Familiile ajutătoare au o existenţă vremelnică li-

mitată în timp cu perioade de unire parţială sali'totală cu familia de bază pentru valorificarea cule-surilor cît şi pentru iarnă.După modul în care familiile ajutătoare participă

la recoltaraa nectarului în timpul culesului se îm-part în trei grupe :- familii ajutătoare care se unesc efectiv in tim-

pul culesului cu familia de bază;- familii ajutătoare care ajută familia de bază

numai cu albineculegătoare;- familii ajutătoare care participă la dezvoltarea.•.

familiei de baza prin cedarea periodică de puiet.Una şi aceeaşi famiHeajllltătoare în decursul unui

an poate face parte din toate trei grupele.b) lmputernicirea familiilor de bază înaintea tre-

cerii lor la iernat. In zonele în care există culesuribune eXItratimpurii sau timpurii, perioada scurtă dela ieşirea din iarnă pînă la apariţia culesului nu dă.posibilitatee familiilor de albine să ajungă la o bună

CE REPREZINTĂ FAMILIILE AJUTĂTOARE PERMANENTE

In literatura apioolă apar recomandări de proce-dee, calificate ca făcînd parte din metoda familiilorajutătoare, care însă nu răspund principiilor acesteimetode.Exemplificăm prin două astfel de procedee : .- Familii ajutătoare, care nu se unesc toamna cu

familiile de bază şi iernează independent, ca unitatebiologică de sine stătătoare. Astfel de familii ur-meaza a valorifica culesul în mod independent saufiind unificate în acest scop cu familia de bază res-pectivă. .- Familii ajutătoare care în tot sezonul activ: se

dezvoltă şi valorifică culesul în mod independentunificîndu-se cu familia' de bază numai pentruier-nare,

243

1{I

Page 122: Sporirea Productiei de Miere

Astfel de procedee nu pot fi induse în cadrul 11\,

todei familiilor ajutătoare întrucît:- în primul caz, astfel de familii nu sînt altc('\/tl

decît familii normale, de bază, - unirea eventuală (lor în cazUl culesului făcînd parte din metodele dsporire a:jpo;pulaţiei culegătoare la familiile slabecare a fost ă~scrisă anterior ; ..- în al doilea caz, este vorba tot de familii (lI.}

baza, care pentru o mai bună iernars se unifică, 11'1-restul anului nici un element din tehnologia acestorprocedee nu răspunde principiului de bază al Iaml .•liilor ajutătoare, respectiv împuternicirea peste 11-mitele biologice naturala ale unei familii cu o matcă,Procedeele respective trebuie excluse şi din practicaapioolă, pentru că eite generează menţinerea în con-tinuare a unor familii slabe, dar în număr=dublufaţă de efectivul iniţial şi bineînţeles cu cheltuieli.duble băneşti de forţă de muncă, uneori şi de utilaj.

FORMAREA :FAMILIILOR AJUT ÂTOARE

a) Formarea timpurie a Iamillllo- ajutătoare.Aceasta este posibilă atunci cînd, imediat după ter ..ruinarea iernii, dispunem de mătci împerecheato,Asigurarea acestora se face pe seama mătcilor ră-mase disponibile în urma unificărilor din toamnă,sau alte mătci crescuta în stupină şi care se voierna în nuclee sau în afara ghemului, după metodaconcepută- de TN, F o ti. -In cazul acesta familiile ajutătoare se formează

în prima sau cel mai tîrziu în a doua decadă a luniimartie. Această operaţiune se va efectua atunci cînd.există un timp călduros, iar albinele sînt desprinsadin ghemui de iernare. După formarea farnilietaju-tătoare, la interval de 1-2 ore, se introduce matca

!il,! ajutorul cuştilor ale căror orificii de intrare sînttupate cu şerbet sau bucăţele de fagure găurit.mjliile astfel formate se pot ţine închise 2-3 zilentru a nu se depopula, timp în care de regulăte eliberată şi matca, ... ....In mod categoric, nu este recomandabilă formareailiilor ajutătoare timpurii, dacă albinele cu careformează aceste familii nu reprezintă plusul de

[bine peste cele 2 kg respectiv 8-10 faguri bineacoperiţi de albine, cu care trebuie să rămînă fa-IUili.a de bază. Numai cantitatea de albine care,reprezintă depăşirea cifrei de mai sus se poate Io-osi fără a influenţa negativ dezvoltarea familiei dează. De la familiile care au sub 2 kg de albine nue vor forma familii ajutătoare timpurii pentru că înacest caz vom lucra cu două familii slabe care nuIle vor putea dezvolta suficient şi vor deveni unbalast al stupinei.. In aceste condiţii, formarea familiei ajutătoareeste determinată de faptul dacă aceste familii pot~î de cel puţin 1-1,4 kg albină. Numai astfel ele sevor dezvolta în aşa fel încît vor putea ajuta familiade bază la valorificarea culesului timpuriu.Neexistînd populaţia arătată la data respectivăezvoltarea de sine stătătoare a familiilor de bazăa asigura mai multă albină culegătoare, mai alesă acestea au ieşit mai puternice din iarnă, dato--ită unificării lor în toamnă cu familiile ajutătoare,recum şi ca urmare a creşterii puietului în iarnă.b) Formarea familiilor ajutătoare în perioada de

maximă dezvoltare a familiilor de bază. Aceasta seface după culesul principal de la salcîm, cind îngeneral în familii există o populaţie corespunză-toare de albine. In principal, formarea famHiilor aju-tătoare acum, are în vedere intensificarea creşterii

245244

~"

('

Page 123: Sporirea Productiei de Miere

246

puietului pentru valorificarea culesurilor viitoare.In aceste condiţii, pentru a forma familii ajutătoareimediat după culesul de salcîm, trebuie să dispunemde mătci;1~cundate. Aceste rnătci trebuie crescutaîn mod raţi'qrial în perioada premergătoare formărl]familiilor ajutătoare.Familia ajutătoare se formează pe 5-6 faguri, din

care 3-4 faguri cu puiet de toate vîrstele. Familiaajutătoare va fi îngrijită ulterior ca orice altă fa.•milie, avînd drept ţel obţinerea unor cantităţi dtmai mari de albine. In acest scop se va asiguranecesarul de hrană, spaţiul de ouat şi totodată se vaajutora cu puiet şi albine tinere de la familia debază.Cînd familia ajutătoare a fost formată pe baza de

mătci împerecheate, ea dispune la culesul de lafloarea-soarelui de o cantitate suficientă de albinecuăegătoare care vor contribui la mărirea producţieide miere-marfă.Dacă nu se vor reduce din timp mătci împere-

cheate, famiâiile utătoare formate pe bază de betelcăpăcite, nu vor ontribui în majoritatea cazurilor,la obţinerea unei . oducţii marfă mai mari. Timpulscurs de la formarea familiei ajutătoare pe bază debotci căpă cite, pînă la apariţia culesului de floarea-soarelui, nu va fi folosit în întregime pentru creşterea de puiet de către familia nouă, deoarece ulnumăr destul de mare de zile va fi necesar pentru'eclozionarea mătcii şi împerecherea ei.c) Formarea famiJi.ilor ajutătoare la culesunllo

din vară. Culesul de la floarea-soarelui reprezintăpentru o mare. parte din stupini ultimul cules prin-cipal. In aceste condiţii stuparii îşiîndreaptă aten-ţia spre pregătirea familiilor de albine în vedereaiernării. .

--.,~ ---~.--,..-----_ ..._-_._.. --.._._.~--.------_.~--

In perioada următoare culesului de la floarea-soa-.relui se înregistrează încetinirea într-un ritm extremde rapid a depunerii ouălor de către matcă. Asigu-rarea în toamnă a unei populaţii abundente de al-bine oare vor ierna necesită ca, tocmai în aceastăperioadă, ouatul mătcii să se desfăşoare într-un ritmmai intens.Măsurile ce se iau în acest scop, prin administra-

rea hraneistimulente cu zahăr şi polen, vor reuşisă intensifice ouatul mătcii, După culesul de lafloarea-soarelui însă, dispunem de o mare cantitate'de albine care eliberate de la reeoltarea nectaruluiVOl!.' putea creşte puiet mult. Puietul apărut dinouăle depuse de matca familiei nu va putea acoperiIntreaga capacitate de hrănire a acestor albine. Inaceste condi-ţii deci, foarte uşor se poate folosi sur-plusul de albine pentru hrănirea şi îngrijirea puie-tului provenit de la o nouă matcă. Pentru acest.lucru vom forma familii ajutătoare. Avînd în vederecă nu ne mai interesează decît intrarea în iarnă aunor familii foarte puternice şi că de la terminareaculesului pînă la unificarea din toamnă mai sîntcea 70 zile de activitate a mătcii, familiile ajută-toare se pot forma pe 6-'--7 sau chiar 8 rarne, dincare 4-5 rame cu puiet.

FOLOSIREA FAMILIILOR AJUTĂTOAREPENTRU VALORIFICAREA CULESURILOR

Dacă contributia familiilor ajutătoare la realizareaacestui deziderat prin împuternicirea familiilor debază În toamnă a fost arătat, urmează să vedemmodul în care aceste familii ajută familiile de bazăla valorificarea culesurilor în sezonul activ.

247

Page 124: Sporirea Productiei de Miere

248

a) Unirea efectivpe timpul culesuluja familiiloraj:u!l1.toare cu cele de bază,La începerea culesu-lui, sau cu 1-3 zîl(J.înainte, familia aju-tătoare se uneste cUcea de bază, fo~mîlldastfel o familie pUl'ternică, care va 10.•losi în cele mai bunecondiţii culesul.Unirea acestor fa-

milii este simplă.Pentru acest lucru se formează un nucleu în scopulpăstrării mătcii bătrîne din familia de bază, care:devine astfel matca familiei ajutătoare, destinatăcreşterii albinelor suplimentare pentru întărirea fa-miliei de bază în e _rea iernării.La stupul ori ontal, separarea mătcii bătrîne se

face prin amen jarea din. nou la un capăt al stupu-lui a oomparti tului cu cel mult 3 faguri (dincare unul cu puiet şi doi cu hrană şi celule goalepentru ouat). Fagurii rămaşi cu albină şi puiet pre-cum şi matca tînără, prin unire formează o familieputernică cu albine şi puiet provenit de la douămătci, capabilă să folosească culesul în condiţiilecele mai bune. Nucleului i se asigură un urdinişorientat în direcţia opusă. La unirea celor douăfamilii, în locul diafragmei care despărţea familiade bază de cea ajutătoare se introduce pentrucea 24 ore o foaie de ziar petrecută şi deasupra ra-melor uneia din familil.: pentruca unirea albinelor

0Familieajutătoare

(])"I!

(j)

~

POdi;;or

cuNucleu cumJ:c%W'ibei

(j)

0-' '-'-

a b

Fig. 21 - Unirea familiilor ajutătoarecu familiile de bază în timpul culesului

(varianta 1)

să se desfăşoare treptat. Pentru prudentă, matcatînără se introduce în colivie. După unificare sereorgan!zează cuibul celor două familii, asigu-rîndu-se spaţiul necesar depozitării mieri i.După valorificarea culesului, se reiau operaţiunile

cunoscute în. vederea dezvoltăritfamlllei ajutătoarepentru creşterea unei cantităţi de albine cît maimare.La stupii orizontali, unirea familiilor se poate

face în diverse variante. Acestea sînt descrise lacapitolul privind unificarea a două familii ţinuteîn acelaşi stup (procedeu pentru valorificarea supe-rioară a culesurilor).La stupii multietajaţi, după formarea nucleului,

întreaga familie ajutătoare cu matca tînără, careocupă partea cea mai de sus a stupului (fig 21 a),se aşază de data aceasta pe fundul lui. Deasuprase aşază celălalt corp al familiei de bază şi oa unultim corp, nucleul cu matca bătrînă, separat bine-înţeles de restul familiei prin podişorul stupului(fig. 21 b).Şi î~l acest caz, ca măsură de precauţie, familia

de bază se lasă (după ridicarea mătcii şi trecerea eiîn nucleu) cea 2-3 ore în stare de orfanizare, iarmatca tînără se introduce folosind cuştile de intro-ducere a mătcilor.Corpul cu nucleul mătcii bătrîne, care din mo-

mentul formării lui a preluat atribuţiile familieiajutătoare, va avea urdinişul orientat în direcţiaopusă urdinisului familiei de bază.După terminarea culesului pentru a cărui valori-

ficare s-a efectuat unirea familiilor, fie că urmeazăun alt cules, fie că începe pregătirea familiei pentruiernare, se urmăreşte creşterea unei cantităţi cîtmai mari de albine. In acest scop, familia ajută-

249

Page 125: Sporirea Productiei de Miere

1'1'1..Ii

I

Familieajutătoare

,

~

toare se va reface oufaguri cu puiet şi al-bine din familia dbază. Cele două 'familiise vor dirnensionn. astfel Încît să se valo-,rifice întreaga cantitatede albine rămasă fărăactivitate în urma în-cetării culesului, pen-tru creşterea unor can-tităţi sporite de puiet.O dată cu venirea

toamnei, cele două fa- .,milii de albine Se unifică. Unifioarea se face prinsimpla înlocuire a podişorului cu foaie de ziar. In,urma acestei unificărl, în stup va rămîne matca tî-nară. Este bine însă ca apicultorul să ierneze matcadisponibilă chiar dacă nu Va aplica în primăvarăprocedeul de f m re timpurie a familiilor ajută-tcare. Iernare rnătcii rămasă disponibilă se face încele mai b ne condiţii folosind metoda iernăriimătcilor în a ra ghemului.O alt ă var i a n t ă se referă la unificarea· fa-

miliilor pe întreg sezonul activ, această unificareputîndu-se limita şi la perioada unui singur ct1les,~~<Modul de lucru în a:cest caz este următorul : dupit"~ce familia ajutătoare amplasată deasupra stupuluiva ajunge la o dezvoltare corespunzătoare, podişorulcu care a fost separată de familia de bază se înlo-cuieşte cu o gratie despărţitoare. Pentruca unifi-carea să se realizeze Într-un ritm mai lent.. subgratia despărţitoare se pune în mod temporar ofoaie de ziar găurit, In acelaşi timp, matca familiei

Podi şor

Familieajutătoare

Gra.tie, ,-de1ipăr·(ttoare

'.

.a b

Fig. 22 - Unirea familiilor ajută-toare cu familiile de bază pe timpul

culesului (varianta a II-a)

250

de bază se îngrădeşte în corpul de jos; tot·cu aju-torul gratie! Haneman (fig. 22 b). .in felul acesta cele două mătci sînt despărţite

prin 1-2 corpuri şi două gratii, dar albinele dinambele familii pot comunica, avînd ca zonă comunăspaţiul destinat depozitării mierii ·'(1-2 corpuri).Bineînţeles că şi la stupii orizontali ca şi la cei

multietaj aţi , înainte de aplicarea procedeului descrisse vor lua măsuri pentru imprimarea unui miroscomun familiilor respective. In acest sens, în pe-rioada de dezvoltare, la diafragma sau podişorul cesepară familiile se prevede comunicarea necesară,acoperită cu plasă de sîrmă dublă.b) Ajuto["area familiilor de bază cu albine cule-

gătoare. Principiul de ajutorare a familiilor de bazăde către familiile ajutătoare prin acest procedeuconstă în introducerea periodică a generaţiilor de

. albine culegătcare din familia ajutătoare în familiade bază, fără a se produce unirea lor efectivă.Aplicarea acestui procedeu este specifică stupilor

multietajaţi şi necesită un podişor separator de oconstructie specială denumit, după numele auto-rului, podişor Snelgrove (fig. 23).

Ca: şi în cazul celorlalte familii ajutătoare şi' încazul de faţă corpul ocupat de această familie va fiplasat în partea. cea mai de sus a stupului, deasupracorpurilor familiei de bază.Să considerăm că la un moment dat familia aju-

tătoare foloseşte urdinişul numerotat pe schiţă cucifra 1. In momentul cînd se va dirija prima gene-raţie de albine culegătoare spre familia de bază ur-dinişul nr. 1 se va închide şi se va deschide urdi-nişul nr. 2, situat cu numai 10 mm mai jos. Toatealbinele culegătcare nu vor sesiza diferenţa întrecele două urdinişuri şi vor intra prin cel de-al doi-

251

Page 126: Sporirea Productiei de Miere

~. __ .•.. ~"<!'"".~ .••. - --_. -, - -----

·~III11,11"IIIII!II

:j")'';i

iil.!. 1

li

I,'1n,I!f,1'

]

-----~- /1- /r--__ -r/Î

~7iia ălU7ăto;;.e ./·1 .I

~ ~~2 /1. #' It-1I 1./1'~rn;(;CJ de b ~ I/'I~~~"",y j.I I / /.~I I / //r- ,/ //--.....:: ---- - .J<::~/

-- ------t,~

lea. De data aceastaînsă nu vor maiajunge în familiaajutătoare ci în fa-milia de bază, undevor fi bine primitedatorită mirosul UJÎcomun asigurat desita din mijlocul po-dişorului precum şidatorită încărcăturnde nectar şi polencu care se întorc dinzbor. Concomitent cuînchiderea urdîni-şului nr. 1 şi deschi- .derea perechii lui,pentru a da posibili-tatea familiei ajută-

Fig. 23 - Ffllosirea podişorului Snel- toare să comunice cugrove exteriorul, se va

deschide şi urdinişulnr. 3. Prin acest nou urdiniş vor ieşi din familiaajutătoare albinele din vechea generaţie de cule-gătoare, care, reintoarse la urdinişu] cu caresînt obişnuite, vor intra' în familia de bazăpre-.CUm şi o generaţie nouă de albine ce nu vor'.~cunoaşte decît urdinişul nr. 3. Inchizind după untimp oarecare şi acest urdiniş concomitent cudeschiderea urdinişului pereche nr. 4 şi a urdini-şului nr. 5 şi această serie de culegătoare ce s-aformat va fi dirijată spre familia de bază. Prin fo-losirea urdinişulu] nr, 5 familia ajutătoare îşi va"forma cea de a treia generaţie de culegătoare, care.prin acelaşi procedeu va ajunge in familia de bază.

252

Repetînd acest joc al urdinişurilor se poate dirijaspre familia de bază un număr de albine culegă-toare corespunzător necesităţii lor şi proporţionalcu puterea familiei din care provin.La stabilirea momentului aplicării primei dirijări

se va lua în considera tie data apariţiei culesuluiprincipal, durata acestuia, precum şi durata vieţiialbinelor, de la începerea activităţii de culegătoarepînă la pieirea lor. In principiu, se poate consideranimerit ca dirijarea primei serii de culegătoare dinfamilia ajutătoare spre familia de bază să se facăcu cea 20 zile inaintea apariţiei culesului. Repetareaoperaţiei este bine să se facă din 7 în 7 zile, ultimaserie fiind dirijată cu 5-6 zile înaintea terminăriiculesului.c) Ajut'orarea familiei de bază cu faguri cu puiet

din famiâia ajutătoare. Este un procedeu mai greoiîntrucît reclamă intervenţia periodică a apiculto-

01 rului pentru minuirea ramelor. Aspectul specifical acestui procedeu constă în aceea că la familiaajutătoare nu se dezvoltă cuibul. Ea se foloseştenumai pentru producerea continuă a rarnelor cupuiet, care necăpăcite integral, la 8-10 zile (mairepede sau mai tîrziu în funcţie de umplerea lor)se trec în familia de bază unde puietul se maturi-zează şi eclozionează albine .Se poate aplica la familiile adăpostite în stupi

orizontali şi vertical! cu două corpuri (fig. 24).Principiul acestui procedeu se poate aplica şi la

stupii mul tietaj aţi, precum şi La intensificarea creş-terii puietului chiar la familiile cu o singură matcă.Crearea unui astfel de compartiment pentru ouat,din care se vor ridica continuu fagurii cu puiet şise vor introduce alţii cu celule goale, poate aduceun spor considerabil de puiet crescut.

253

Page 127: Sporirea Productiei de Miere

-~ <r>.,.., "" ."

- -Fig .. 24 - Familie ajutătoare producătoare de rarne cu puiet

. . la stupul orizontal

~i

II

Intretinerea familiilor de bază cu familiile ajută-toare necesită un volum de muncă mai mare, darsporurile de producţie obţinute pot fi deosebit demari, c a ce în final micşorează preţul de cost peunitat de produs deci sporeşte eficienţa economicăa cre terii albinelor.

Ap' cultorul nu trebuie să transforme metoda fa-miliilo ajutătoare ca o metodă în sine, cornpli-cîndu-se în astfel de procedee încît să uite că înfond familiile de bază reprezintă materialul biologicprincipal. Prin folosirea familiilor ajutătoare, 'api-cultorul nu trebuie să ajungă in situaţia de a îngrijtun numar dublu de familii de albine fără a asiguraun plus considerabil de culegătoare, pentru că înacest caz producţiile realizate nu îi vor răsplătimunca. La fel ca şi în cazul altor procedee tehniceîn creşterea albinelor, înainte de aplicarea metodeifamiliilor ajutătoare trebuie să se realizeze familiide bază puternice.

,254

In sfîrşit, apicultorul trebuie să fie mereu ur-mărit de ideea că familiile ajutătoare au doar rolulde a ajuta familiile de bază in sporirea producţieide miere. Cu cît acest ajutor va fi mai mare şi seva face cu un consum mai mic de forţă de muncăşi mijloace materiale, cu atit el va. fi mai eficient.

*"

Prin continutul acestei lucrări s-a încercat a seimprima o' orientare modernă în producţia apicolăromânească, integrînd în tehnologia de creştere aalbinelor, unele elemente noi, a căror conturare şifundamentare ştiinţifică s-a făcut pe baza lucrăriâorunor cercetătoQ"icunoscuti pe plan mondial, precumşi a metodelor folosite în practică de marii produ-cători de miere.

Ideile de principiu pe baza cărora s-a clădit con-ţinutul lucrării; de faţă pot fi sintetizate astfel:

a) Pentru obţinerea recoltelor bogate de miere,este necesar ca în lunile aprilie, mai, iunie şi iulie,cînd' se localizează înflorirea majorităţii plantelormelifere eu pondere economică apicolă mare, să seasigure resurse de oules continuu familiilor dealbine.

b) Obţinerea recoltelor spcrite de miere se poaterealiza numai prin valorificarea cule-surilor cu opopulaţie deosebit de abundentă de culegătoare înfiecare familie, care să reprezinte de 2-3 ori nu-mărul de albine cu care în mod obişnuit se valori-Iică actualmente culesurile.

c) Producerea şi existenţa populaţiei deosebit deabundente de albine sînt eficiente atunci cînd peri-oadele .în care acestea consumă, fără să producădatorită lipsei resurselor de nectar, sînt minime.

255

Page 128: Sporirea Productiei de Miere

Pentru aoeasta, dezvoltarea familiilor de albintrebuie să se realizeze înaintea culesurflor, deci Înprimăvară cît mai timpuriu, creşterea intensă apuietu1ui înoepîndu-se încă în perioada de iarnă,De asemel1-~a,nivelul respectiv de dezvoltare trc-

, buie menţinut- numai în timpul cînd are 'loc înflo-rirea plantelor ce pot asigura culesurl de producţie.Pe parcursul celorlalte perioade ale anului, putereafamiliilor de albine trebuie redusă la nivelul eco-nomic, respectiv la acea populaţie care realizeazăun oonsum minim, dar asigură integral baza biolo-gică de dezvoltare a familiilor de albine pentru cu-lesuri1e din următorul sezon apicol. In acest sens,s-a introdus noţiunea "albine de producţie", dife-renţiind populaţia care participă la cules, de popu-laţia din restul anului, care reprezintă "albine de'reproducţie" .d) Hrănirea raţională a albinelor este mijlocul

cel mai .cient prin oare se poate determina ritrnulde creştere, a puietului în acea perioadă şi la acelnivel oare să conducă la obţinerea unei populatiideos bilt de abundente la. cules, respectiv la reali-zarea ecoltelor sporite. .Prin hrănire raţională trebuie să se înţeleagă atît

asigurarea cu hrană energetică, dar în mod deose-bit, pentru perioadele ti;mpurii ale anului şi în creş-terea de" iarnă a puietului, asigurarea cu hranăproteică. De- asemenea, pe Iîngă cantitatea şi cali-tatea hranei, hrănirea raţională a albinelor includeşi aspectele oare se referă la modul în care şi latimpul cînd se fac hrănirile respective, precum şila măsura în care albinele consumă hrana admi-nistrată. .t-e) Pe fondul unei hrăniri raţionale, după prima

etapă de dezvoltare, la obţinerea acelei populaţii

256

"'dintr-o familie care să asigure recolte sporite demiere, trebuie să contribuie două mătci, cea a fami-hei de bază şi cea a familiei ajutătoare.Datorită importanţei covîrşitoare pe care o are

'j):1utriţiaalbinelor în realizarea producţiilor sporite\demiere ca urmare a dezvoltării intense a familiilorde albine şi pentru faptul că în apicultura ţării'noastre nu se acordă încă suficientă importanţăacestor aspecte, în lucrarea prezentată s-a dezvoltatîn rnod deosebit partea referitoare la hrănirea raţie-nală a albinelor.Acest fapt face ca "Sporirea producţiei de miere"

să fie prima lucrare din literatura apicolă româ-.:nească în care bazele moderne ale nutritiei albinelorsînt conturate ca un tot închegat şi integrate întehnologia de creştere a albinelor ca metode deose-bit de eficiente în sporirea producţiei.În legătură cu hrănirea albinelor, considerăm că

'in viitor apiculturii trebuie să i se asigure .o puter-nică bază materială privind asigurarea nutreţurilorîn diverse sortimente atît cnergetice, proteice cît şienergo-proteice, la preţuri scăzute care să contribuiela obţinerea unei eficiente sporite. Pentru aceastaînsă, sectoarele de cercetare, industrie şi de îndru-mare tehnică apicolă trebuie să rezolve unele pro-bleme importante. Astfel, ca surse de proteine aten-ţia trebuie îndrepta.tă spre utilizarea mai multorreziduuri din industria uleiurilor. Actualmente, sin-gurele care se folosesc în foarte mică măsură, şro-turilie de soia, sînt utilizate ca atare, cu mici prelu-crări referitoare la transformarea lor în pulberi.Pentru a deveni însă furaje proteice cu maximăeficienţă în hrana albinelor, reziduurile din in-dustria uleiurilor, inclusiv şroturile de soia, trebuie

257

Page 129: Sporirea Productiei de Miere

- --- o ~ _

să reprezinte doar materia primă în vederea uLI\,I ••nerii nutreţurilor respective.Cercetarea apicolă trebuie coroborată cu cerce

tarea în chimia şi industria alimentară, pentru stabl-lirea tehnologiei producerii. acestor furaje, Relerindu-ne de':~xemplu la soia, se ştie că datorită JliJincapacităţii .organismului de a elibera din C01!)-plexul proteic toţi aminoacizii esenţiali, fie datorilăinsufidenţei acesteia în metionină sau a prezenţeiunor substanţe care inhibă actiunea tripsinei, luproteina din soia crudă s-a constatat o insuficientăîn ceea ce priveşte posibilitate a de a asiguracreşterea.Indiferent de cauzele care provoacă micşorare"

eficacităţii proteinek din soia, efectul constituie orealit şi trebuie înlăturat atunci cind aceasta estefolos' ă ca hrană pentru albine. Prin tratare cuab i sau prin fierbere timp de 15 minute la pre-siu ea atmosîerică se distruge factorul care areacţ ne nefavorabilă. .Un următor pas pe linia înnobilării şroturilor de

soia îl reprezintă. obţinerea sortimentelor cu unconţinut ridicat de proteină (50-52% faţă de40-42%), pe seama înlăturării substanţelor nedige-rabile, în special a celulozeil din cojile boabelor. Inacest sens, industria de resort a introdus şi va con-tinua să introducă în procesul de fabricaţie, sepa-,rarea cojilor boabelor de soia, fie înainte, fie dupăfaza de extragere a ulei ului.Produsul care însă asigură pentru albine un

furaj proteic superior pe bază de soia constă înutilizarea sortimentului care în industria alimentarăeste folosit şi în hrana umană, fiind cunoscut subdenumirea de făină comestibilă din soia. In procesulde producere a acestor făinuri se are în vedere

II,

1:'1

'11.

II;;:

258

debenziparea totală, reducerea considerabilă a con-ţinutulus în substanţe nedigerabile, distrugerea fac-torilor antiproteolitici (antitripsicl) şi a hemaglu-tininei şi bineînţeles transformarea produsului înpulbere de foarte fină granulaţie.Industria uleiurilor asigură, de asemenea, în can-

tităţi mari şi alte surse de proteină care pot fi uti-lizate în creşterea albinelor. Astfel sînt şroturiledin germeni de porumb care conţin atît cantitativ.cît şi calitativ aceiaşi aminoacizi ca şi polenul deporumb, care, după cum se ştie, ca valoare biologicăse încadrează între polenurile superioare. Acelaşiinteres trebuie acordat şi colţilor de malţ al cărorconţinut în proteină este de 20-22%, respectiv lanivelul mediu al cantităţii de proteine din polenurileplantelor entomofile.In aceeaşi măsură, ca surse de proteine în nutri-

ţia albinelor trebuie avute în vedere laptele şistibprodusele lactate sub formă de praf, o atenţiedeosebită acordîndu-se producerii de furaje ieftinepentru albine din proteină seri că avînd ca materieprimă zerul. Pentru echilibrarea în substanţe nutri-tive a furajelor ce se vor produce, drojdiile şi Iăinu-rile proteice de origine animală sînt indispensabileîn anumite proporţii.Şi sub aspectul hranei energetice, deşi zahărul

reprezintă pentru albine un furaj întru totul cores-punzător, nu este lipsit de interes să se găsească şialte surse furnizoare de calorii, care eventual săfie mai ieftine. Actualmente glucoza comercială,obţinută prin hidrolizarea amidonurilor cu ajutorulacizilor, nu poate fi folosită în sectorul apicol, darîn condiţiile hidrolizării amidonurilor cu ajutorulpreparatelor enzimatice amilolitice, diferitele sorti-

259

'"

Page 130: Sporirea Productiei de Miere

_ ..- ~--..._-,. ~--_._--~------

a merite de glucoză obţinută s-ar putea dovedi furajoenergetica corespunzătoare şi pentru albine.Prin folosirea resurselor enumerate, precum ~l

a altor materii prime, fie ca atare sau sub formăde făinuri înnobilate, fie ca hidrolizate şi chiartexturate proteice, cercetarea apicolă trebuie sristabilească re'ţete şi tehnologii pentru obţinerea defuraje combinate pentru albine, echilibrata sub ra-portul conţinutului în aminoacizi, lipide, vitamine,săruri minerale şi alte substanţe nutritive, dezvol-tîndu-se în paralel sectorul de producere a acestorfuraje.Prin, intensificarea acţiunii de difuzare a fura-

jelor în producţia apicolă, prin in-tegrarea hrăniriiraţionale în tehnologia de creştere se asigură dezvol-tarea corespunzătoare a familiilor de albine. Ori,aşa după cum s-a mai arătat, înainte de toate api-cultura înseamnă introducerea în practică a cuce-ririlor ştiinţei privind dezvoltarea familjilor de al-bine, entru că numai astfel se creează baza biolo--gică' ntru aplicarea tuturor celorlalte metode şiprocedee tehnice, care determină în final sporireaproducţiei de miere.

,I!

ot~''''''''''''''''' ;'·.~.•~.'f:.o..'."~""'_'U'~.-l

~ r.!j" 1':'''- :-,i, "",,'li II j'j'"""lL...,., k a L,.Nl'l F~ .::~; ,~~, ~·a~_~"-~.'_~':"'.",~,..ol..W~

i"

CUPRINS

r"

L CAILE DE SPORIRE A PRODUCŢIEI DE MIEREII. HRANIREA RAŢIONALA A ALBINELOR, FAC-

TOR DETERMINANT IN SPORIREA PRODUCŢIEIAPICOLEHrana energetică . .

Nevoile de energie ale albinelorSursele substanţelor energetice în hranaalbinelor .Necesarul de hrană energetică pentrufamiliile de albine . .Administrarea zahărului ca hrană ener-getică pentru albineAranjarea în cuibul albinelor a provi-ziilor de hrană energetică .

Cerinţele de proteine ale albinelor . . . .Metabolismul proteinelor în corpul albinei

Utilizarea proteinelor de către albineCreşterea şi dezvoltarea puietuluiDesăvîrşirea dezvoltării albinelor eclozio-nate. . 'Activitatea glandelor secretoareStarea biologică';# organismului albineiHrănirea mătcii şi activitatea acesteiaRelaţia între consumul de glucide şi ni-velul proteic al hranei .

Asigurarea proteinelor în hrana albinelor .Polenul. ..... .

••Cît polen necesită creşterea albinelor

9

172020

25

32

3546525254545758616668707071

261

Page 131: Sporirea Productiei de Miere

III. OBŢINEREA PRODUCŢIEI APICOLE îNCEPECU PRODUCŢIA DE PUIET 154

Importanţa creşterii intense a puietului în totcursul anului . 154Mijloace de intensificare a creşterii puietului L' 164

Intensificarea producerii puietului în pe-rioada de creştere a albinelor pentru ier-nare 164·

'IiI~

f,~:! Sursele de culegere a polenului de cătrealbineValoarea biologică a polenuluiCulegerea, conservarea şi păstrarea pole-nului de către albineAsigurarea rezervelor de polen

Substituenţii de polen . '"Conţinutul în proteine şi aminoacizi alsubstituenţilorDigestibilitatea substituenţi lor de polen .Nivelul proteic al hranei cu substituenţiAtractivitatea substituenţilor de polen .Utilitatea folosirii substituenţilor de polenModul de administrare a substituenţilorde polen

Cerintele de vitamine ale albinelor'Importanţa vitaminelor pentru albineRolul vitaminelor în organismul albinelorSursele de vitamine pentru albine

Alte substante în hrana albinelor

'. Lipidele .Sărurile minerale .Diferite alte substante în hrana albinelor

Integrarea hrănirii albineÎor în tehnologia decreştere

Localizarea în timp a culesurilor peparcursul unui anCreşterea albinelor de producţie .Cînd trebuie stimulată dezvoltarea albi-nelor prinhrăniri pentru a se realizaproducţii sporite de miere _ .Modul în care trebuie făcute hrănirileHrănirea cu zahăr şi păstrarea calităţiimierii

~ti

i~o~~•~~,JI

iIIIli~

~~~~1

I 262

7~77

Intensificarea creşterii puietului în timpuliernii .. 172Intensificarea creşterii puietului în pri-măvară 174Creşterea puietului pe timpul culesuluila un nivel corespunzător. 182Intensificarea creşterii. puietului , prin' fo-losirea familiilor ajutătoare 185

IV. SPORIREA PRODUCŢIEI DE MIERE PRIN UTI-LIZAREA INTEGRALA A POTENŢIALULUIPRODUCTIV AL FAMILIILOR DE ALBINE 186Asigurarea resurselor de nectar . 186

întocmirea balanţei nectarului 186Asigurarea resurselor de nectar 195Asigurarea culesului prin valorificareamanei 197

Măsuri pentru valorificarea superioară a cu-lesurilor . 209

Activitatea la cules a albinelor 209Asigurarea populaţiei de albine culegă-toare . . 215Menţinerea familiilor de albine în stareactivă 223Asigurarea spaţiului pentru depozitareamierii 230

Folosirea familiilor ajutătoare pentru sporireaproducţiei de miere . 235

Ce se inţelege prin familie ajutătoare 236Necesitatea utilizării familiilor ajutătoare 237Modul de ajutorare a familiilor de bazăde către familiile ajutătoare . 242Formarea familiilor ajutătoare. 244Folosirea familiilor ajutătoare pentru va-lorificarea culesurilor 247

ilO84.!J(I

9H102105106109112116116120127129129131133

136

136138

141,149.'~~,151

,'.._-',,-- ,'-- -~. __ .•~.~--,._--_.- ._.__J