SPECIFICAŢIE TEHNIC Ă PRIVIND CERIN ŢELE TEHNICE

SPECIFICE PENTRU ECHIPAREA CĂILOR DE TRAFIC RUTIER

CU DISPOZITIVE DE REDUCERE A ZGOMOTULUI

Contract: 524 / 22.11.2012 Beneficiar: M.D.R.A.P.

Faza 2 – Redactarea a II-a şi notificarea la Comisia Europeană

conform prevederilor HG nr. 1016/2004

Preşedinte Director General: Prof. Univ.Dr. Ing. Dr.h.c. Polidor BRATU

Şef de Proiect: Dr.ing. Ovidiu VASILE

- martie 2014 -

ICECON S.A. INSTITUTUL DE CERCETARI PENTRU ECHIPAMENTE

SI TEHNOLOGII IN CONSTRUCTII

RESEARCH INSTITUTE FOR CONSTRUCTION EQUIPMENT AND TECHNOLOGIES

Sos. Pantelimon 266 sector 2 cod 021652 CP 3 - 33 Bucuresti ROMANIA

Tel. 421 255 07 34 421 255 04 72 Fax 421 255 14 20 E-mail: icecon@icecon.ro

Registrul Comertului J 40/7351/1995 CUI R 7702002 Cod IBAN Lei: RO54BPOS71003031241ROL01 EURO: RO21BPOS71003031241EUR01 Trezorerie: RO50TREZ7025069XXX003894

2

INSTITUTUL DE CERCET ĂRI PENTRU ECHIPAMENTE

ŞI TEHNOLOGII ÎN CONSTRUC ŢII – ICECON S.A.

CONTRACT 524 / 22.11.2012 - „SPECIFICA ŢIE TEHNIC Ă PRIVIND

CERINŢELE TEHNICE SPECIFICE PENTRU ECHIPAREA C ĂILOR

DE TRAFIC RUTIER CU DISPOZITIVE DE REDUCERE

A ZGOMOTULUI “

Faza 2 – Redactarea a II-a şi notificarea la Comisia Europeană

conform prevederilor HG nr. 1016/2004

Colectiv de elaborare: Şef proiect Ş.l.dr.ing.Ovidiu VASILE Conf. Dr. Ing. Nicuşor DRĂGAN Prof. Dr. Ing. Polidor BRATU Prof.univ.dr.ing. Ana-Maria GRĂMESCU Drd.ing. Ana GHEORGHE Ş.l.dr.ing. Diana ANGHELACHE

Colaboratori: Conf.univ.dr.ing. Mariana Cristina STAN Prof.univ.dr.ing. Ioan MAGHEŢI Lector dr.arh. Gabriela MINDU Prof.univ.dr.ing. Nicolae ENESCU

SPECIFICAŢIE TEHNIC Ă PRIVIND CERIN ŢELE TEHNICE

SPECIFICE PENTRU ECHIPAREA CĂILOR DE TRAFIC RUTIER CU DISPOZITIVE DE REDUCERE A ZGOMOTULUI

C U P R I N S

Pagina 1. Prevederi generale 5 1.1. Obiect şi domeniu de aplicare 5 1.2. Terminologie 5 1.3. Simboluri 10

2. Specificaţii de performanţă pentru dispozitive de reducere a zgomotului generat de traficul rutier

11

2.1. Performanţe acustice 11 2.2. Performanţe mecanice 11 2.3.Performante cu privire la durabilitate 11 2.4 Performante referitoare la mentenanţă 12 2.5. Cerințe tehnice minime pentru dispozitivele de reducere a zgomotului din traficul rutier

12

3. Prevederi cu privire la amplasarea dispozitivelor de reducere a zgomotului 14

4. Reguli de bună practică pentru proiectarea panourilor acustice 18

ANEXA 1 - Caracteristici constructive şi funcţionale (informativă) 22 ANEXA 2 - Categorii de dispozitive pentru reducerea zgomotului (informativă) 25 A.2.1. Dispozitive de reducere a zgomotului în funcţie de categoria de drum 25 A.2.2. Nivelul de performanţă al panourilor acustice 31 A.2.3. Echiparea cu dispozitive antizgomot a căilor rutiere de mare viteză (autostrăzi) 34 A.2.4. Variaţia frecvenţelor de zgomot a traficului rutier şi influenţa asupra dispozitivului de reducere

34

A.2.5. Panouri acustice 35 A.2.6. Caracteristici acustice 36 A.2.7. Caracteristici neacustice ale panourilor acustice 43 ANEXA 3 - Domeniul de utilizare al panourilor acustice (informativă) 47 A.3.1. Analiza spectrului acustic al circulaţiei 48 A.3.2. Cerinţe specifice pentru utilizarea şi montarea panourilor acustice 48 ANEXA 4 - Limite admisibile ale nivelului de zgomot. efectele zgomotului rutier asupra ocupanţilor din cl ădirile de locuit din vecinătate (normativă)

51

A.4.1. Limite admisibilesibile ale nivelului de zgomot 51 A.4.2. Efectele zgomotului rutier asupra ocupanţilor clădirilor de locuit din vecinătate 52

ANEXA 5 - Atestarea conformităţii dispozitivelor de reducere a zgomotului (normativă)

53

A.5.1. Proceduri de atestare a conformităţii 53 A.5.2. Controlul producţiei în fabrică 56 A.5.3. Cerinţe pentru asigurarea mentenanţei 56 A.5.4. Rezistenţa la foc 56 A.5.5. Aplicare marcaj CE 58 ANEXA 6 - Referinţe tehnice şi legislative 59 A.6.1. Legislaţie 59 A.6.2. Standarde 59 A.6.3. Reglementări tehnice 61

4

Lista figurilor Figura 1. Locul de amplasare a ecranului în raport cu receptorul Figura 2. Mod de amplasare a ecranului de protecţie acustică, A1 – defavorabil, A2 - favorabil Figura 3. Mod de amplasare a ecuanului de protecţie acustică, B1 – defavorabil, B2 – favorabil Figura A1.1. Propagarea undei sonore: reflexie, absorbţie, difracţie, transmitere Figura A1.2. Propagarea undei sonore de la sursă la receptor – câmp sonor Figura A1.3. Exemplu de dispozitiv de protecţie la zgomot Figura A1.4. Schema de montare protecţie fonoabsorbantă Figura A2.1. Exemplu de panouri acustice din sticlă Figura A2.2. Exemplu de panouri acustice din beton armat Figura A2.3. Materiale fonoabsorbante. a), b) Fibre de lemn aglomerate cu ciment; c) placă de fibre de lemn aglomerate cu ciment Figura A2.4. Plăci de cauciuc Figura A2.5. Placi de vată minerală Figura A2.6.. Barieră acustică realizată dintr-o placa cu granule de cauciuc Figura A2.7. Bariere de zgomot realizate din gabioane Figura A2.8. Bariere acustice realizate din material transparent (policarbonat) Figura A2.9. Bariere de zgomot metalice: a) oţel, b) aluminiu Figura A2.10. Barieră de zgomot combinată cu/din vegetaţie naturală Figura A2.11. Transmiterea undelor sonore în prezenţa dispozitivului de reducere a zgomotului Figura A2.12. Modalităţi de diminuare a undei reflectate în cazul barierelor fonoabsorbante Figura A2.13. Propagarea unidirecţională a undei Figura A2.14. Legea masei Figura A2.15. Medii elastice separate Figura A2.16. Propagarea oblică a undelor la o suprafaţă de separare Figura A2.17. Efectul asupra înălţimii al încărcării dinamice provocată de deszăpezire Figura A2.18. Mărimea încărcării dinamice datorate deszăpezirii Figura A2.19. Dimensiunile vârfului percutorului din oţel. Figura A2.20. Puncte de referinţă pentru încercarea la impact,

Lista tabelelor

Tabelul 1 – Valori ale indicilor de izolare la zgomot aerian, funcţie de spectrul sonor standardizat al circulaţiei Tabelul 2 - Categorii pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare Tabelul 3 - Categorii pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare la zgomote aeriene Tabelul A2.2 – Valori ale atenuării datorate absorbţiei, în funcţie de distanţa dintre receptor şi sursă Tabelul A2.1 - Necesitatea utilizării materialelor fonoabsorbante în funcţie de înălţimea ecranelor acustice Tabelul A3.1 - Valorile impedanţei specifice, pentru unele materiale uzuale şi medii de propagare a undelor acustice Tabelul A5.1 - Caracteristicile materialelor fonoabsorbante, pentru care se aplică metoda de încercare cerută de standardul în vigoare

5

1. PREVEDERI GENERALE 1.1 Obiect şi domeniu de aplicare 1.1.1. Prezenta specificaţie tehnică stabileşte cerinţele şi criteriile de performanţă pe

care trebuie să le îndeplinească dispozitivele de reducere a zgomotului generat de traficul rutier.

1.1.2..Specificaţia tehnică se referă la dispozitive de reducere a zgomotului uzinate, care sunt livrate sub formă de seturi complete (care includ elementele şi accesoriile necesare fixării în teren şi montajului), indiferent de materialul din care acestea sunt realizate.

În general, un astfel de dispozitiv se compune din: - elemente liniare verticale (stâlpi), fixate în teren, cu rol de preluare şi transmitere la

terenul de fundare a încărcărilor la care este supus dispozitivul în timpul exploatării; - elemente orizontale fonoabsorbante şi/sau fonoizolante, de regulă autoportante,

montate între elementele structurale veticale, - acesorii de fixare, inclusiv accesoriile care realizează o prindere elastică a

panourilor de/în stâlpii dispozitiului. În anexa informativă nr. 1 sunt prezentate caracteristicile constructive şi funcţionale

ale dispozitivelor de reducere a zgomotului generat de trafiul rutier. În anexa informativă nr. 2 sunt prezentate diverse categorii de dispozitive de reducere

a zgomotului. În anexa informativă nr. 3 sunt prezentate domeniile de utilizare ale panourilor

acustice. 1.1.3. Specificaţia tehnică conţine şi prevederi referitoare la evaluara şi verificarea

constanţei perfromanţei dispozitivelor de reducere a zgomotului generat de traficul rutier. În anexa normativă nr. 5 sunt prezenatate prevederi cu privire la certificarea şi

evaluarea constanţei performanţei dispozitivelor de reducere a zgomotului. 1.1.4. Prezenta specificaţie tehnică se adresează: - administratorilor drumurilor publice sau private adiacente sau care traversează zone

rezidenţiale urbane sau rurale; - autorităţilor publice şi instituţiilor centrale şi locale care acordă avize şi autorizaţii

pentru construcţia drumurilor şi de urbanism; - fabricanţilor de dispozitive de reducere a zgomotului generat de traficul rutier

precum şi producătorilor de produse fonoabsorbante, fonoizolante şi antivibratile; - proiectanţilor, verificatorilor tehnici de proiect, experţilor tehnici, reponsabililor

tehnici cu execuţia şi diriginţilor de şantier; - instituţiilor care au atribuţii cu privire la inspecţia tehnică a construcţiilor şi la

monitorizarea parametrilor mediului, cu privire la nivelul admisibil de zgomot generat de traficul rutier;

- organismelor de certificare a constanţei performanţei dispozitivelor de reducere a zgomotului generat de traficul rutier;

- laboratoarelor de testare a performanţelor dispozitivelor de reducere a zgomotului generat de traficul rutier.

1.2 Terminologie Dispozitiv de reducere a zgomotului – obstacol amplasat între sursa de zgomot

(traficul rutier) şi receptor (ansambluri construite, autostrăzi, populaţia aflată în imediata apropiere a căilor de comunicaţii) care modifică propagarea undei sonore şi care prin reflexie,

6

refracţie şi absorbţie reduc nivelul de zgomot. Barieră de zgomot - structură care blochează sau diminuează nivelul de zgomot al

unei surse sonore. După tipul suprafeţei lor, aceste bariere pot reflecta parţial sau în totalitate zgomotul incident.

Ecran anti-zgomot - dispozitiv pentru reducerea zgomotului care împiedică

transmiterea directă a zgomotului aerian produs de traficul rutier. Element absorbant (parament) - dispozitiv de reducere a zgomotului care este

ataşat de un perete sau alt tip de structură pentru a reduce cantitatea de zgomot reflectat Barieră fonoabsorbantă - structură care conţine componente fonoabsorbante. Protecţie - dispozitiv pentru reducerea zgomotului montat în lungul drumului sau

suspendat Element structural - element a cărui funcţie principală este de a susţine sau de a

menţine pe loc elementele acustice. Element acustic - element a cărui funcţie principală este de a asigura performanţa

acustică a dispozitivului. Ciocan pentru încercare mecanică - dispozitiv de tipul celui utilizat pentru

măsurarea elasticităţii suprafeţelor dure. Dispozitiv adăugat - componentă suplimentară care influenţează performanţa acustică

a dispozitivului original de reducere a zgomotului (care acţionează în principal asupra energiei de difracţie).

Durată de viaţă - Perioadă în tinpul căreia se menţin performanţele dispozitivului şi

care îi permite acestuia să-şi menţină caracteristicile de performanţă conform SR EN 1794, părţile 1 şi 2.

Expunerea la marginea drumului - utilizarea produsului instalat de-a lungul unui

drum ca dispozitiv de reducere a zgomotului. Spectru sonor standardizat al circulaţiei - Spectru care se utilizează pentru calcului

performanţei acustice a dispozitivelor de reducere a zgomotului din trafic în aproprierea căilor rutiere sub formă de indici unici de evaluare a absorbţiei acustice şi a izolării la zgomote aeriene.

Nivel în banda de treime de octavă L i - Nivelul relativ al presiunii acustice

ponderate A, în decibeli, a spectrului sonor standardizat al circulaţiei pentru banda de treime de octavă de frecvenţă centrală fi.

Zonă de încercare la impact - zona centrală a unui panou de mărime standardizată

prevăzută la o distanţă de 125 mm faţă de fiecare margine, conform figurii C.2 (conform SR EN 1794-1).

Dispozitiv sigur pentru ocupanţii unui vehicul - dispozitiv pentru reducerea

zgomotului, sigur pentru circulaţie, dacă un impact al autovehiculului nu antrenează un

7

pericol mai mare pentru ocupanţi decât cel prevăzut pentru barierele de securitate în SR EN 1317-2. Din contră, nu este necesară împiedicarea vehiculului de a-l traversa şi nu se presupune că piesele sunt împiedicate să se detaşeze din dispozitiv.

Ecran anti-zgomot şi parapet de siguranţă combinate - dispozitiv pentru reducerea

zgomotului sigur pentru circulaţie care satisface toate cerinţele pentru parapetele de siguranţă într-o categorie de retenţie dată, aşa cum este definită de SR EN 1317-2.

Încărcare din vânt - încărcare din vânt care include toţi factorii din standardul

european SR EN 1794-1. Încărcare din vânt de proiectare - încărcare din vânt specifică unei regiuni

geografice aşa cum este definită în eurocoduri (EN 1991-2-4N1) . Încărcare dinamică - încărcare datorată zăpezii proiectată pe un dispozitiv pentru

reducerea zgomotului de către un utilaj de deszăpezire. Viteză de deszăpezire - viteza utilajului de deszăpezire atunci când trece prin faţa

ecranului anti-zgomot. Presiune acustică ponderată A, în pascali - reprezintă presiunea acustică eficace

determinată prin utilizarea reţelei de ponderare în frecvenţă, A (conform SR EN 60651). Nivel de presiune acustică, în decibeli - Nivelul de presiune acustică este dat de

relaţia: 2

0

10

=

p

plgLp

unde: p - este presiunea acustică eficace, în pascali; 0p - este presiunea acustică de referinţă (20 µPa)

Nivel procentual - nivelul de presiune acustică ponderată A, obţinut prin utilizarea

constantei de timp “F” (conform SR EN 60651) care este depăşit într-un interval de timp (exprimat în % din intervalul de timp considerat). Simbolul este: ,AN TL de exemplu 95,1A hL

este nivelul ponderat A depăşit într-un interval de timp 95% dintr-o oră. Nivel de presiune ponderată A continuu, echivalent, în decibeli. Valoare a

nivelului de presiune acustică ponderată A, al unui sunet staţionar continuu, care, într-un interval de timp T specific, are aceeaşi presiune acustică eficace ca sunetul considerat, ai cărui nivel variază în timp. Acesta este dat de relaţia:

( )

−= ∫

2

1

20

2

12

110

t

t

AT,Aeq dt

p

tp

ttlgL

unde: ,Aeq TL - este nivelul de presiune acustică ponderat A, continuu echivalent, în

decibeli, determinat într-un interval de timp T care începe la 1t şi se

termină la 2t ;

0p - este presiunea acustică de referinţă (20 µPa)

N1) NOTĂ NAŢIONALĂ – a se citi EN 1991-1-4

8

( )Ap t - este presiunea ponderată A instantanee a semnalului acustic.

Nivel de expunere acustică, în decibeli. Nivelul de expunere acustică corespunzător

unui eveniment (zgomot) discret este dat de relaţia:

( )∫=2

1

20

2

0

110

t

t

AAE dt

p

tp

tlgL

unde: ( )tpA - este presiunea acustică ponderată A instantanee;

12 tt − - este intervalul de timp stabilit, destul de lung pentru a cuprinde toate sunetele semnificative ale evenimentului respectiv; 0p - este presiunea acustică de referinţă (20 µ Pa);

0t - este timpul de referinţă (1s). Interval de timp al măsurării - Intervalul de timp în care se integrează şi se mediază

pătratul presiunii acustice ponderate A. Interval de timp de referinţă - interval de timp normat la care se poate referi un nivel

de presiune acustică ponderată A, continuu echivalent. Aceasta poate fi specificat în standarde internaţionale sau internaţionale sau de către autorităţile locale astfel încât să cuprindă activităţile umane tipice şi variaţiile în funcţionare ale surselor sonore.

Interval lung de timp - interval de timp specificat în care sunt reprezentative

rezultatele măsurării zgomotului. Intervalul lung de timp constă dintr-o serie de intervale de timp de referinţă şi se determină în scopul descrierii zgomotului din mediul înconjurător; este stabilit, în general, de autorităţile competente.

Nivel acustic mediu în interval lung de timp - medie, în interval lung de timp

considerat, a nivelurilor de presiune acustică ponderată A continue echivalente pentru o serie de intervale de timp de referinţă cuprinse în intervalul lung de timp. Medierea trebuie efectuată aşa cum este descris în SR ISO 1996-2:2008

Nivel de evaluare - nivelul de presiune acustică ponderată A continuu echivalent într-un interval de timp specificat, corectat în funcţie de caracterul tonal şi de impuls al sunetului

Nivel de evaluare mediu într-un interval lung de timp - medie pe interval lung de timp a nivelurilor de evaluare, pentru o serie de intervale de timp de referinţă. Medierea trebuie efectuată aşa cum se descrie în SR ISO 1996-2:2008

Zgomot ambiant - zgomot înconjurător total într-o situaţie dată, la un moment dat, care este de obicei compus din zgomote ce provin de la multe surse.

Zgomot specific - componentă a zgomotului ambiant care poate fi identificată în mod specific prin mijloace acustice şi poate fi asociată unei surse specifice apropiate sau depărtate

Zzgomot iniţial - zgomot ambiant care predomină într-o zonă înainte de o modificare a situaţiei existente

Capacitate fonoizolantă – imposibilitatea unei părţi a energiei acustice de a traversa

anumite materiale (această capacitate este determinată de masa materialului, fiind limitată de

9

anumite caracteristici mecanice care, pentru anumite frecvenţe, au ca rezultat o transparenţă pentru sunet, cauzând efectul de rezonanţă).

Capacitatea fonoabsorbantă – capacitatea materialului de a transforma energia

acustică în energie termică (vibraţii), reflectând o parte minimă. Porozitatea materialelor fonoabsorbante - raportul dintre volumul porilor deschişi

ai materialului şi volumul total al materialului. Porozitatea, pentru materialele poroase, depinde de masă, volumul şi densitatea fibrelor.

Rezistenţa la trecerea curenţilor de aer (σ) - diferenţa de presiune necesară pentru a

forţa o cantitate de aer să treacă printr-un material şi ilustrează pierderile de energie datorate efectului de vâscozitate la propagarea undelor sonore. Rezistenţa la trecerea curenţilor reprezintă una dintre cele mai importante calităţii a unui material fonoabsorbant, influenţând în mod direct absorbţia sunetului.

Tortuozitatea (α∞), - cunoscută şi sub numele de factorul de formă a structurii este

o proprietate fizică care descrie cât de bine împiedică structura materialului curgerea directă a aerului. Această proprietate se referă la răsucirea porilor unui material (formă neregulată şi distribuţia neuniformă pe unitatea de suprafaţă a acestora) raportată la lungimea traiectoriei fluidului care trece printr-un material, în întreaga grosime a materialului.

Coeficient de absorbţie acustică, αααα - raportul dintre puterea acustică absorbită de suprafaţa probei (fără reflexie) şi puterea acustică incidentă, pentru o undă plană cu incidenţă normală.

Coeficient de reflexie a presiunii acustice la incidenţă normală, r - raportul complex dintre amplitudinea presiunii acustice a undei reflectate şi cea a undei incidente în planul de referinţă, pentru o undă plană cu incidenţă normală

Zgomotul unui vehicul în mişcare - zgomot aerian emis de un vehicul în mişcare şi se determină pentru: regim curent de circulaţie, regim de accelerare, regim de frânare, iar în cazul vehiculelor de transport în comun se determină pentru: plecarea din staţie şi sosoirea în staţie.

Zgomotul unui vehicul în staţionare - zgomot aerian emis de un vehicul la care

motorul funcţionează în gol şi se determină pentru: funcţionarea propriu-zisă a motorului şi evacuarea gazelor (numai pentru vehicule cu motoare cu ardere internă).

Zgomot de impact - Zgomot care ia naştere sub formă de sunet structural, produs prin

lovirea unui element de construcţie şi care este radiat în încăpere sub formă de zgomot aerian. Confort - mărime de stare care caracterizează în totalitate influenţa mediului

înconjurător asupra organismului uman. Confort acustic - confortul considerat din punct de vedere al recepţionării semnalelor

acustice, care se asigură prin limitarea nivelului de presiune acustică a zgomotului (considerat din punct de vedere fiziologic).

Tratamente acustice absorbante - materiale sau structuri special alcătuite

caracterizate printr-un coeficient de absorbţie ridicat.

10

Absorbanţi acustici poroşi - materiale având pori deschişi la suprafaţa expusă contactului cu sunetul (Obs. În cazul absorbanţilor acustici poroşi, undele acustice incidente pe elementul de construcţie acustic absorbant, provoacă oscilaţii ale aerului, în porii materialului. Datorită fenomenului de frecare dintre coloanele de aer şi pereţii porilor energia acustică se transformă în energie termică)

Absorbanţi acustici poroşi cu schelet rigid - Absorbanţi acustici poroşi ai căror pori

nu suferă deformări sub acţiunea undelor acustice. Absorbanţi acustici poroşi cu schelet flexibil- Absorbanţi acustici poroşi ai căror

schelet nu a fost rigidizat cu un liant corespunzător şi suferă deformări sub acţiunea undelor acustice. 1.3 Simboluri

Tabelul 1. Denumire simboluri

Mărime Simbol Unitate Observaţii

Nivel de presiune acustică pL dB -

Nivel de presiune acustică ponderată A pAL dB -

Nivel procentual T,ANL dB Nivel depăşit în N% din intervalul de timp T

Nivel de expunere acustică AEL dB Pentru evenimente discrete (zgomote)

Nivel de presiune acustică ponderată A, continuu echivalent

T,AeqL dB Intervalul de timp trebuie declarat

Nivel acustic mediu pe termen lung LT,AeqL dB Intervalul de timp trebuie declarat

Nivel de evaluare T,ArL dB

Intervalul de timp trebuie declarat

Nivel de evaluare pe termen lung LT,ArL dB

Intervalul de timp trebuie declarat

Indicator de zgomot pentru zi-seară-noapte

Lzsn dB Indicatorii de zgomot necesari pentru caracterizarea zgomotului din mediul urban, sunt definiţi în cadrul Directivei 2002/49/CE și SR ISO 1996-2:2008

Indicator de zgomot pentru zi Lzi dB

Indicator de zgomot pentru seară Lseara dB

Indicator de zgomot pentru noapte Lnoapte dB

Coeficient de absorbţie la incidenţă normală α []

Mărime adimensională

Coeficient de reflexie a presiunii acustice la incidenţă normală

r []

Mărime adimensională

Indicele de evaluare a performanţei de izolare la zgomote aeriene

DLR dB

-

Indicele de evaluare a absorbţiei acustice DLα dB -

11

2. SPECIFICAŢII DE PERFORMAN ŢĂ PENTRU DISPOZITIVE DE REDUCERE A ZGOMOTULUI GENERAT DE TRAFICUL RUTIER

2.1. Performanţe acustice 2.1.1. Criteriul de alegere a barierei fonice corepunzătoare condiţiilor de trafic are în

vedere valoarea minimă a nivelului de izolare fonică, corespunzătoare compoziţiei spectrale. Valoarea minimă a reducţiei sonore trebuie să fie cel puţin egală cu diferenţa dintre:

• valoarea cea mai mare a nivelului de zgomot corepunzător compoziţiei spectrale generate de tipul vehiculelor, tipul suprafeţei de rulare şi intensitatea/debitul traficului, determinate pe bază de măsurări acustice “in situ” şi anchete de trafic

şi • valoarea maximă admisibilă a nivelului de zgomot, conform prevderilor din Anexa

nr. 4. 2.1.2. Performanţele acustice care trebuie avute în vedere la alegerea corespunzătoare

a unui dispozitiv de reducere a zgomotului se referă în principal la: - izolare la zgomot aerian “DLR” (indicele de reflexie a sunetului) - valoare declarată,

în dB, pe spectre de frecvenţe; - absorţia sunetului “DLα” - valoare declarată, în dB, pentru părţile absorbante ale

eceranului de absorbţie a sunetului, pe spectre de frecvenţe. 2.1.3. Performanţele acustice ale dispozitivelor de reducere a zgomotului generat de

traficul rutier se determineă prin măsurători “in situ” sau în laborator. 2.2. Performanţe mecanice 2.2.1. Performanţele mecanice au în vedere menţinerea funcţionalităţii dispozitivelor

de reducere a zgomotului rutier, pe întreaga durată de viaţă estimată, sub efectul conjugat al acţiunii agenţilor mecanici şi de mediu natural şi antropic, la valori ale intensităţilor corespunzatoare exploatării normale.

2.2.2. Performanţele mecanice care trebuie avute în vedere la alegerea unui dispozitiv de reducere a zgomotului generat de traficul rutier într-un anumit amplasament, se referă în principal la:

- greutatea proprie a dispozitivului de reducere a zgomotului; - valoarea maximă cumulată a încărcărilor orizontale (vânt) corespunzătoare zonei

geo-climatice în care urmează să fie amplasate, până la care nu se produc deformaţii care să degradeze funcţionalitatea elementelor componente ale barierei fonice, astfel:

• deformaţie orizontală maximă – deformaţie orizontală maximă “h/50”, în care “h” reprezintă grosimea panoului;

• deformaţie verticală cu element de protecţie, aşa cum este utilizat în practică - deformaţie maximă “L/400”, în care “L” reprezintă înălţimea barierei (înălţimea stâlpului barierei).

NOTĂ: 1) Evaluarea acţiunii vântului se face în confromitate cu normativ CR 1-1-4:2012 şi

standardele SR EN 1991-1-4:2006/AC:2010/A1:20101, SR EN 1991-1-4:2006/NB:2007 Evaluarea acţiunii zăpezii se face în conformitate cu codul de poiectare CR 1-1-3:2012;

2) Codurile CR 1-1-3/2012 şi CR 1-1-4/2012 cuprind regulile de aplicare şi datele de bază necesare pentru stabilirea încărcărilor din zăpadă şi vânt, cu luarea în considerare a informaţiilor meteorologice privind maximele anuale ale încărcărilor ce provin din acţiunile climatice în România.

- comportarea la impactul cu pietre.

12

2.3.Performante cu privire la durabilitate

2.3.1. Durabilitatea se apreciază fie prin durata de exploatare garantată, ca valoare curentă la nivelul performanţelor nemodificate, fie ca durată ultimă de serviciu atunci când perfromanţele acustice determinate se reduc sub 30%. Atunci când sunt supuse unor condiţii de mediu a căror natură şi severitate sunt precizate în SR EN 60721-3.

Durabilitatea se declară de către producător pentru următoarele durate: 5 ani, 10 ani, 15 ani sau 20 de ani.

2.3.1. Pentru performanţele non-acustice, durabilitatea se evaluează în raport cu tipul materialului utilizat, tipul protecţiei/straturilor de potecţie, clasele de expunere, astfel:

- pentru elemente din beton, beton armat sau beton precomprimat – clase de expunere conform NE 012/1-2007

- pentru elemente metalice – clase de corozivitate conform GP 111 – 2004 - pentru elemente din lemn – clase de serviciu conform NP 005 – 2003 2.4 Performante referitoare la mentenanţă

2.4.1. Mentenanţa se referă la inspectarea periodică (recomandabil cel puţin primăvara şi toamna) a dispozitivelor de reducere a zgomotului aerian şi remedierea degradărilor ca urmare a acţiunii mediului sau actelor de vandalism, ca de ex. curăţirea zonei inferioare a barierei fonice de iarbă sau deşeuri aruncate, desfundarea perforaţiilor panourilor fonoabsorbante de frunze sau alte suspensii transportate de vânt, repararea locală a stratului de protecţie, etc.

2.4.2. Se recomandă utilizarea unor sisteme de dispozitive de reducere a zgomotului realizate în sisteme constructive care să permită înlocuirea numai a unui modul de panou (degradat accidental sau din vandalism), prin simpla demontare şi remontarea a panourilor adiacente.

2.5 Cerințe tehnice minime pentru dispozitivele de reducere a zgomotului din

traficul rutier Tabelul 2. Caracteristici produs – cerinţe tehnice

Caracteristici produs Standard de

referință Nivel/clasa de

cerințe Valoare

Unitate de măsură

0 1 2 3 4

Absorbție acustică DLα SR EN 1793-1 Grupa A3/A4 8…11/>11 dB

Izolare acustică DLR SR EN 1793-2 Grupa B4 > 34 dB

Sarcini – rezistență, greutate proprie

SR EN 1794-1 - minim 3,5 kN/m

Sarcini – rezistență, sarcina maximă verticală

SR EN 1794-1 - minim 50 kN/m

Sarcini – rezistență, sarcina maximă normală (90°)

SR EN 1794-1 SR EN 1794-1,

A3.3 minim 2,5 kN/m

Sarcini – rezistență, sarcina maximă normală (90°)

SR EN 1794-1 SR EN 1794-1, A3.2 și B3.3

minim 2,5 kN/m

Sarcina dinamică după deszăpezire: momentul încovoietor maxim

SR EN 1794-1 - minim 4,9 kNm

13

0 1 2 3 4

Adâncime aparentă după impactul cu pietre*)

SR EN 1794-1 SR EN 1794-1,

C.2

< grosime perete exterior

/ maxim 20 mm

Grad de pericoluzitate din cauza căderilor unor parți din panou**)

SR EN 1794-2 minim Clasa 1 - -

Capacitatea de reflexie a luminii

SR EN 1794-2 NDP NDP -

*) Conform prescripţiilor C.2 – din SR EN 1794-1 sunt acceptate deteriorările minore în formă de crater produse la suprafaţa materialelor casante, cu condiţia ca adâncimea acestor cratere să fie mai mică decât grosimea peretelui exterior sau decât 20 mm. **) Dispozitivele de reducere a zgomotului din traficul rutier așezate în banda mediană sau în imediata apropiere a corpului de drum, trebuie să respecte suplimentar, cerințele standardelor SR EN 1317 și SR EN 14388.

14

3. PREVEDERI CU PRIVIRE LA AMPLASAREA DISPOZITIVELOR DE REDUCERE A ZGOMOTULUI

3.1. În general, amplasarea dispozitivelor de reducere a zgomotului se face la

marginea amprizei drumului, în exteriorul zonei de siguranţă. La amplasare se vor avea în vedere reglementările tehnice în vigoare şi condiţiile cerute de administratorul drumului referitoare la asigurarea distanţei minime faţă de instalaţiile/echipamentele drumului şi gabaritul liber de trecere, atât pentru desfăşurarea în condiţii de securitate a traficului rutier cât şi pentru asigurarea accesului la instalaţiile şi echipamentele amplasate în faţa barierei fonice, pentru efectuarea lucrărilor de mentenaţă şi reparaţii. De asemenea, amplasarea se face dincolo de şanţul/rigolele de colectare şi scurgere a apelor, astfel încât dispozitivele de reducere a zgomotului generat de traficul rutier să nu conducă la împiedicarea scuregrii apelor de pe platforma drumului/străzii.

3.2. În dreptul trecerii la nivel cu o altă cale de circulaţie (incluiv căi ferate), la amplasarea dispozitivului de reducere zgomotului se va avea în vedere asigurarea vizibilităţii, conform prevedrilor legale în vigoare.

3.3. În ceea ce priveşte locul de amplasare a ecranului acustic în raport cu receptorul, considerând că ecranul acustic este montat paralel cu sursa de zgomot, pentru obţinerea unei valori superioare a gradului de izolare fonică la receptor, trebuie ca lungimea optimă a ecranului să fie cuprinsă între minim 300...500 m. În cazul în care dispozitivul de protecţie acustică este utilizat pentru izolarea fonică a unui grup de construcţii (grup de receptoare) este recomandat ca distanţa minimă de la marginea ecranului la primul dintre receptori pe direcţie paralelă cu axa sursei, să fie cuprinsă între minim 150...250 m. În cazul în care lungimea ecranului este foarte mare în raport cu dimensiunea receptorului, se pot „rabate” marginie ecranului, cu unghiuri de până la 900, astfel cum este prezentat în Figura 2.

Figura 1. Locul de amplasare a ecranului în raport cu receptorul

3.3.1. Amplasarea şi modul de “rabatare” a ecranului trebuie să ţină cont de modul

concret de dispunere al receptorilor. În figurile 2, respectiv 3, sunt prezentate două astfel de cazuri, în care A1 şi B1 reprezintă moduri defavorabile de poziţionare a ecranului, iar A2 şi B2 reprezintă moduri de montare optimă a dispozitivului de protecţie fonică.

15

Figura 2. Mod de amplasare a ecranului de protecţie acustică, A1 – defavorabil, A2 – favorabil

Figura 3. Mod de amplasare a ecranului de protecţie acustică, B1 – defavorabil, B2 - favorabil unde

este poziţia receptorului, amplasat în funcţie de direcţia de propagare a zgomotului.

3.3.2. Un alt parametru ce influenţează eficacitatea izolării fonice este modul de

întrerupere a ecranului. În cazul în care este necesară întreruperea acestuia, se recomandă ca cele două segmente de ecran să fie suprapuse pe o lungime minimă egală cu de două ori distanţa dintre ele.

3.4. La amplasarea unui dispozitiv de protecţie fonică trebuie avute în vedere şi

următoarele aspecte: • greutatea proprie a structurii ecranului acustic. Acest factor este impus de

natura terenului pe care va fi amplasat ecranul şi poate fi influenţat atât de starea naturală a acestuia, cât şi de existenţa sau posibilitatea executării unor lucrări de consolidare a acestuia.

• încărcarea dată de vânt. Acest factor este influenţat de locul de amplasare a dispozitivului de protecţie în funcţie de frecvenţa şi intensitatea vântului din acea zonă geografică.

Direcţia de propagare a zgomotului

Direcţia de propagare a zgomotului

Direcţia de propagare a zgomotului

16

• natura şi tipul fundaţiei. Împreună cu primul parametru amintit anterior, acest factor este determinant în ceea ce priveşte stabilitatea şi capacitatea de realizarea a gradului de izolare impus pentru dispozitivul de protecţie considerat.

• un alt parametru este gradul de protecţie la şoc, ce poate proveni din impactul cu vehicule rutiere. În funcţie de cerinţa iniţială de a asigura şi o protecţie sau nu la şocuri provenite din impact, construcţia ecranelor poate fi simplă sau combinată cu diferite elemente suplimentare. Valorile specifice pentru încercarea la şoc a ecranelor sunt specifice fiecărei ţări, şi sunt stabiliţi în funcţie de reglementările concrete privind modul de utilizare al căilor de comunicaţie rutiere.

• dacă ecranele acustice sunt dispuse pe o lungime foarte mare sau în zone în care există căi de acces transversal pe direcţia sursei, se impune existenţa în structura ecranelor respective a unor elemente de trecere dintr-o parte în cealaltă a respectivelor ecrane. Acestea trebuie dimensionate în raport cu mărimea căilor de acces şi cu volumul traficului.

• se recomandă ca riscul de accidente sau ambuteiaje să fie evitat sau diminuat, prin utilizarea unor măsuri specifice de marcare şi/sau prin utilizarea unor materiale şi soluţii constructive corespunzătoare.

• în general, nu sunt necesare măsuri speciale în ceea ce priveşte protecţia la foc. În cazul în care ecranul este poziţionat în imediata apropiere a construcţiilor (în special a locuinţelor) se impune utilizarea unor materiale care să asigure un grad sporit de protecţie împotriva incendiilor.

• factorul estetic este de asemenea important deoarece, o soluţie de protecţie acustică care nu este bine adaptată şi nu se integrează în peisajul urban, poate fi la fel de dăunătoare ca o soluţie de protecţie ineficientă din punct de vedere acustic.

3.5. Condiţii de instalare-montare pe şantier a panourilor acustice:

• La punerea în operă a panourilor acustice trebuie să se respecte prevederile din instrucţiunile de fixare/montaj ale producătorului și normele de protecţie muncii prevăzute în Legea 319/2006 (cu actualizări). Se va preciza structura generală care trebuie urmărită la prezentarea instrucțiunilor de manipulare, depozitare, transport precum și cele de fixare/montaj.

• Modul de prezentare trebuie să fie clar, concis și ușor de înțeles de personalul care se va ocupa de instalarea și montarea pe șantier a panourilor acustice. În cazul în care trebuie prevăzute puncte de acces pentru pietoni, iar uşile de acces nu sunt practice nereducând nivelul de zgomot transmis, se vor introduce secţiuni suplimentare de panou, paralele cu uşile de acces astfel încât să nu influiențeze performanţele acustice ale dispozitivelor de reducere a zgomotului rutier.

• Pentru evitarea accidentelor se vor prezenta cerințele care trebuie să le îndeplinească personalul uman în timpul manipulării panourilor acustice.

• Parametrii tehnologici privind condiţiile de execuţie, calitate şi conformitate în raport cu documentele de referinţă, se refera la execuţia dispozitivelor de

17

reducere a zgomotelor care trebuie să fie definită în mod corespunzător prin documentaţia de execuţie tehnologică, în toate etapele de fabricaţie, cât şi prin documentaţia de instalare-montare in situ. În acest sens, vor fi precizate în concordanţă cu standardele naţionale, europene şi internaţionale toate condiţiile parametrilor constructivi, funcţionali şi de performanţă în raport cu documentele de referinţă. Se vor prezenta parametrii tehnologici reprezentativi ai dispozitivelor de reducere a zgomotului prin care se poate verifica cu usurintă respectarea calitătii de executie a fabricatiei produsului, a modului de transport/depozitare si a punerii în operă. Respectarea parametrilor tehnologici în cadrul procesului de executie si calitate a elementelor componente dispozitivelor de reducere a zgomotului, influentează în mod direct operatiile de instalare - montare precum si proprietătile acustice ale acestor dispozitive antizgomot.

18

4. REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA PANOURILOR ACUSTICE

4.1. În cazul căilor rutiere existente sau care sunt în faza de proiectare, pentru reducerea zgomotului produs de trafic, se recomandă:

- realizarea unei structuri rutiere cu un strat de uzură silenţios, pentru reducerea zgomotului de contact pneu-şosea;

- reducerea vitezei de deplasare a vehiculelor (de ex. introducerea de marcaje rutiere de limitare a vitezei maxime);

- amplasarea căilor rutiere, la o distanţă mai mare faţă de receptor. 4.2. Pentru adoptarea unei soluţii corespunzătoare de panouri acustice şi de amplasare a panourilor acustice, înainte şi după montarea panourilor acustice, se vor efectua măsurări acustice la sursă şi la receptor pentru evidenţierea spectrului sonor al circulaţiei şi verificarea nivelului de zgomot admisibil la receptor. În cazul în care, limita nivelului de zgmot admisibil este depăşită, se impune utlizarea unor panouri acustice care să asigure o reducere suficientă a nivelului de zgomot la receptor.

4.3. Principalele caracteristici de care trebuie să se ţină seama atunci când se doreşte proiectarea şi alegerea unui anumit tip de barieră de zgomot, sunt:

a alegerea materialului care trebuie să ţină seama de: o transmisibilitatea acestuia, deoarece undă sonoră ajunge de la sursă la

receptor prin fenomenul de transmisie. Pentru că protecţia receptorului să fie asigurată, trebuie ca energia transmisă să fie cât mai mică, deci indicele de atenuare a zgomotului să aibe valori cât mai mari;

o absorbţia şi izolarea acustică. b înălţimea ecranului. Din practică s-a dovedit că valoarea optimă a acestui

parametru este acea valoare pentru care receptorul este situat, în totalitate, în zona de umbră din spatele ecranului (relativ la linia sursă - receptor). Astfel, înălţimea optimă a ecranului acustic este evaluată în funcţie de doi parametri importanţi, şi anume: înălţimea receptorului şi distanţa sursă – receptor. La proiectarea soluţiei constructive trebuie să se ţină seama că o înălţime foarte mare a ecranului poate diminua semnificativ gradul de vizibilitate al receptorului. Acest lucru poate fi evitat prin “rabatarea” ecranului înspre sursa de zgomot, cu unghiuri de până la 900, astfel încât receptorul să rămână în continuare, în totalitate, în zona de umbră din spatele ecranului.

c locul de amplasare a barierei în raport cu sursa de zgomot. Pentru un maxim de eficacitate, ecranul acustic trebuie amplasat cât mai aproape de sursa de zgomot.

d locul de amplasare a barierei în raport cu receptorul de zgomot. e greutatea proprie a structurii ecranului acustic. Acest factor este impus de

natura terenului pe care va fi amplasat ecranul şi poate fi influenţat atât de starea naturală a acestuia, cât şi de existenţa sau posibilitatea executării unor lucrări de consolidare a acestuia.

f încărcarea datorată vântului. Acest factor este influenţat de locul de amplasare

19

a dispozitivului de protecţie în funcţie de frecvenţă şi intensitatea vântului din zona geografică respectivă.

g natura şi tipul fundaţiei. Împreună cu greutatea proprie a structurii ecranului acustic, acest factor este determinant în ceea ce priveşte stabilitatea şi capacitatea de realizarea a gradului de izolare impus pentru dispozitivul de protecţie considerat.

4.4. Analizând aspectele prezentate mai sus se constată că proiectarea unei bariere de zgomot este dependentă de înălţimea sa, de distanţa de la sursă la receptor şi invers şi de tipurile de materiale folosite la construcţia ei. De asemenea eficacitatea unei bariere de zgomot depinde şi de natura frecvenţelor undelor sonore incidente sunetului.

4.5. În stadiul de proiectare a ecranelor acustice trebuie avute în vedere aspectele privind atât parametrii acustici (caracteristica de izolare acustică şi caracteristica de fonoabsorbţie) cât şi parametrii privind siguranţa în exploatare (rezistenţă mecanică la şocuri, încărcări din vânt, zăpadă, etc).

4.6. Analizând legea maselor (Anexa 2, paragraf A.2.5.), pentru realizarea unui indice de atenuare acustică "R" cât mai mare, trebuie respectat principiul conform căruia capacitatea de izolare acustică a unui element de construcţie creşte odată cu mărirea masei superficiale a acestuia. În acest sens, în literatura de specialitate se menţionează că, pentru a fi eficiente, ecranele acustice trebuie să fie alcătuite dintr-o structură de tip sandwich, în care unul dintre straturi - numit strat de bază - să aibă un indice de atenuare acustică R ≥ 20 dB. Pentru a fi utilizate ca materiale cu proprietăţi fonoabsorbante, la realizarea ecranelor acustice, materialele de construcţii trebuie să fie caracterizate prin coeficienţi de absorbţie acustică, α ≥ 0,3 în toată banda de frecvenţe cuprinsă între 125 ÷ 4000 Hz. Pentru a indica performanţa produselor fonoabsorbante, trebuie stabiliţi indici de evaluare, indice ce trebuie ponderaţi în funcţie de spectrul sonor standardizat al circulaţiei, aşa cum este definit în standardul SR EN 1793-3:1998:

Tabelul 3. Spectrul sonor standardizat al circulaţiei

Frecvenţa centrală f i [Hz]

100

125

160

200

250

315

400

500

630

800

100

0

125

0

160

0

200

0

250

0

315

0

400

0

500

0

Nivel în banda de treime de

octavă L i [dB]

-20

-20

-18

-16

-15

-14

-13

-12

-11

-9

-8

-9

-10

-11

-13

-15

-16

-18

4.7. Spectrul sonor standardizat al circulaţiei se utilizează pentru calculul

performanţei acustice a dispozitivelor de reducere a zgomotului din trafic, amplasate în apropierea căilor rutiere, sub formă de indici de evaluare a absorbţiei acustice şi a izolării la zgomote aeriene. Spectrul sonor standardizat al circulaţiei se exprimă prin niveluri relative ale presiunii acustice ponderate A, în dB, în benzi de treime de octavă Li în domeniul de frecvenţă de la 100 Hz până la 5 kHz şi niveluri relative al presiunii acustice ponderate A, în dB, a spectrului sonor standardizat al circulaţiei măsurat în banda de treime de octavă cu frecvenţă centrală fi.

Astfel, pentru a indica performanţele acustice şi de izolare la zgomote aeriene, se definesc următorii indici în funcţie de spectrul sonor standardizat al circulaţiei indicat în tabelul alăturat.

4.8. Indicele unic de evaluare a absorbţiei acustice, DLα, dB:

20

0,1

1

0,1

1

1010log 1

10

i

i

i

nL

Si

nL

i

DLα

α=

=

= − −∑

∑

, n=18 (1)

unde: DLα este indicele unic de evaluare a perormanţei de absorbţie acustică, exprimat sub

forma unei diferenţe de nivel de presiune acustică ponderată A, în dB; αSi - coeficientul de absorbţie în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată pe frecvenţa fi; Li - nivelul presiunii acustice standardizate ponderată A, exprimat în dB, a zgomotului

de circulaţie în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată pe frecvenţa fi. Indicele unic de evaluare DLα este un element adaptat, în mod special, pentru a caracteriza

performanţa de absorbţie a zgomotului în situaţia în care zgomotul produs de trafic se reflectă pe suprafaţa absorbantă şi se propagă direct până la receptor fără o altă reflexie pe suprafeţe sau difracţie, prin marginile ecranelor antizgomot sau obstacole. Dacă raportul sumelor din expresia DLα depăşeşte valoarea 1, valoarea maximă a acestui raport trebuie să fie limitată la valoarea 0,99.

Valorile obţinute pentru coeficienţi de evaluare a absorbţiei acustice trebuie rotunjite la cea mai apropiată a doua zecimală, iar indicele DLα trebuie doar consemnat după ce a fost rotunjit.

Pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare se utilizează următoarele categorii, aşa cum este prezentat în tabelul 4, în conformitate cu cerinţele din standardul de referinţă SR EN 1793-1, astfel:

Tabelul 4. Categorii pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare

Categorie de performanţă

pentru absorbţie A0 A1 A2 A3 A4

DLα [dB] nedeterminat <4 4…7 8…11 >11

4.9. Indicele unic de evaluare a performanţei de izolare la zgomote aeriene DLR, dB:

(0 ,1 0,1 )

1

0,1

1

1010log 1

10

L Ri i

i

n

iR n

L

i

DL

−

=

=

= − −∑

∑, n=18. (2)

unde: Ri este indicele de reducţie sonoră în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată

pe frecvenţa fi; Li - nivelul presiunii acustice standardizate, ponderat A, normalizat, al spectrului zgomotului provenit de la traficul stradal, în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată pe frecvenţa fi, exprimat în dB.

21

Indicele unic de evaluare DLR este un element adaptat, în mod special, pentru a caracteriza izolarea la zgomote aeriene în situaţiile în care sunetul incident primit de ecran, vine direct din fluxul de circulaţie fără să fi suferit reflexii sau difracţii cauzate de obstacole intermediare până la ecranele anti-zgomot.

Pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare la zgomote aeriene se utilizează următoarele categorii, în conformitate cu cerinţele din standardul de referinţă SR EN 1793-2:1999 şi prezentate în tabelul 5.

Tabelul 5. Categorii pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare la zgomote aeriene

Categorie de performanţă

pentru izolare la zgomot aerian

B0 B1 B2 B3

DLR [dB] nedeterminat <15 15…24 >24

22

ANEXA 1

(informativ ă)

CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE ŞI FUNCŢIONALE Pentru execuţia dispozitivelor de reducere a zgomotului sunt necesare prevederi

referitoare la condiţii tehnice de proiectare, încercare şi evaluare a conformităţii constând în formulări tehnice, parametrice şi de utilizare sub formă sintetică, cu semnificaţii ştiinţifice de mare subtilitate care se bazează pe cercetări anterioare de lungă durată, realizate de colective de specialitate cu caracter multidisciplinar.

Rezultatele ştiinţifice ale cercetărilor anterioare au fost transpuse în mod ştiinţific în valori parametrice, funcţionale, de capabilitate şi durabilitate care care înglobează o mare cantitate de informaţie. În aceste condiţii, specificaţia tehnică se constituie sub forma unui document menit să asigure toate informaţiile necesare proiectării, execuţiei şi administrării căilor de trafic rutier echipate cu dispozitive de reducere a zgomotului.

În funcţie de conţinutul specificaţiei tehnice, se va putea evalua şi măsura în mod corespunzător necesitatea utilizării dispozitivelor de reducere a zgomotului în traficul rutier.

Pentru a reduce zgomotul excesiv produs de traficul rutier se poate acţiona pe trei direcţii: asupra sursei, asupra receptorului sau la nivelul căii de propagare. Analizând avanatajele şi dezavantejele celor trei soluţii (costuri, tehnologie) cea mai convenabilă metodă este acţionarea la nivelul căii de propagare şi anume instalarea de bariere de zgomot. Pentru barierele de zgomot în literature de specialitate se mai găsesc şi formulări ca: bariere sonore, bariere fonoabsorbante şi panouri fonoabsorbante.

Dispozitivele de protecţie împotriva zgomotului (barierele fonoabsorbante) sunt destinate reducerii nivelului sonor existent sau previzibil din zonele sensibile la acest parametru, situate în imediata apropiere a clădirilor sau a ansamblurilor construite (fabrici, hale industriale etc.) ce se constituie în surse nocive de poluare fonică, precum şi a celor situate în imediata apropiere a căilor de comunicaţii importante (autostrăzi, drumuri cu trafic rutier intens), având un nivel ridicat al traficului rutier. În aceste condiţii din punct de vedere conceptual, dispozitivele de reducere a zgomotului pot fi definite ca fiind un obstacol amplasat între sursa de zgomot (traficul rutier) şi receptor (ansambluri construite, autostrăzi, populaţia aflată în imediata apropiere a căilor de comunicaţii) care modifică propagarea undei sonore şi care prin reflexie, refracţie şi absorbţie reduc nivelul de zgomot, aşa cum este prezentat în figurile A1.1 şi A1.2.

Figura A1.1. Propagarea undei sonore: reflexie, absorbţie, difracţie, transmitere

23

În cazul utilizării unui dispozitiv de protecţie necorespunzător sau a poziţionării incorecte faţă de sursă, câmpului sonor direct şi difractat ajunge la receptor (Figura A1.2 - stânga). De aceea, se urmăreşte ca receptorul să nu fie influenţat de zgomotul produs de sursa de zgomot – traficul rutier (Figura A1.2 - dreapta).

Figura A1.2. Propagarea undei sonore de la sursă la receptor – câmp sonor

Bariera de zgomot se referă la o structură care blochează sau diminuează nivelul de zgomot al unei surse sonore. După tipul suprafeţei lor, aceste bariere pot reflecta parţial sau în totalitate zgomotul incident.

Termenul de barieră fonoabsorbantă este folosit corect atunci când se face referire la o structură care conţine componente fonoabsorbante, iar termenul de barieră de zgomot este folosit pentru orice tip de structură care are rol de a ecrana zgomotul.

Figura A1.3. Exemplu de dispozitiv de protecţie la zgomot Parametrii constructivi şi funcţionali ai dispozitivelor de reducere a zgomotului se

referă la elementele fundamentale şi de definire a unui dispozitiv. Parametrii constructivi ai

Fundație din beton

Stâlpi fixați în fundație

Elemente fonoabsorbante (panouri acustice)

24

dispozitivului antizgomot definesc formă geometrică a dimensiunilor globale şi de amănunt ale configuraţiei geometrice cu ajutorul cărora este evidenţiată forma, lungimea, lăţimea şi grosimea ca mărime de gabarit. De asemenea, parametrii constructivi se regăsesc în soluţiile tehnice de realizare a produsului sub formă de elemente compozite cu grosimi diferite, cu perforaţii definite şi cu dimensiuni de realizat în sistem modular pentru asigurarea unui montaj final de elemente unitare. Parametrii funcţionali se definesc ca fiind expresia măsurabilă a caracteristicilor acustice şi mecanice de montaj privind rezistenţa şi stabilitatea de poziţionare faţă de sursele de zgomot din trafic, făcându-se referire în principal la îndeplinirea condiţiilor de proiectare privind atât capacitatea portantă a întregului dispozitiv de reducere a zgomotului, menţinerea echilibrului acestuia cât şi capacitatea de disipare a energiei necesare menţinerii integrităţii de ansamblu a structurii, dar şi limitarea deformaţilor excesive, a preîntâmpinării vibraţilor şi a altor condiţii necesare asigurării unei exploatări normale. Astfel se defineşte durabilitatea proprietăţilor acustice şi fizico-mecanice, în funcţie de acţiunea factorilor exteriori. În general panourile acustice sunt formate din:

- Fundaţie (baza sau partea inferioară) care poat fi realizată din beton (conform CP 012/1-2007 “Cod de practică pentru producerea betonului”) sau elemente prefabricate. Caracteristicile de rezistenţă a betonului trebuie alease în funcţie de prescripţiile tehnice ale proiectantului, care va ţine seama de clasele de expunere, solicitările dinamice datorate încărcărilor din vânt, zăpadă, încărcarea din presiunea dinamică datorată vitezei autovehiculelor;

- Stâlpi de fixare, care asigură portanţa elementelor de panou acustic şi a încărcărilor precizate anterior;

- Elemente de panou fonoabsorbant, care pot avea înălţimi variabile în funcţie de poziţiile căii de rulare şi a receptorilor. Acestea trebuie să aibă calităţii de absorbţie şi izolare acustică în conformitate cu SR EN 1794-1,2, şi de asemenea să reziste solicitărilor mecanice datorate încărcărilor din vânt; încărcărilor datorate presiunii dinamice la rularea vehiculelor cu viteze variate; încărcarea dinamică datorita deszăpezirii şi impactului cu pietre. Un model de proiect şi o schemă de monatre a panoului acustic sunt prezentate în figurile A1.3 şi A1.4.

Figura A1.4. Schema de montare protecţie fonoabsorbantă

Fundație din beton

Stâlpi fixați în fundație

Elemente fonoabsorbante

(panouri acustice)

Stâlpi fixați în fundație

25

ANEXA 2

(informativ ă)

CATEGORII DE DISPOZITIVE PENTRU REDUCEREA ZGOMOTULU I

A.2.1. Dispozitive de reducere a zgomotului în funcţie de categoria de drum

Fiecare tip de material folosit la construcţia unei bariere de zgomot are avantaje şi caracteristici individuale de către trebuie să se ţină seama la proiectarea structurilor barierelor.

Pentru definirea tipurilor de bariere trebuie să se facă referire la cerințele specifice, condițiile tehnice și tehnologice necesare care trebuie să le îndeplinească dispozitivele adăugate, sistemele de fixare/ancorare și fundare, în funcție de topologia terenului și panourile acustice din componența structurii dispozitivelor de reducere a zgomotului. Majoritatea cerințelor specifice și condițiile tehnologice sunt prevăzute în documentația de realizare a proiectului de echipare a căilor rutiere cu dispozitivele de reducere a zgomotului. În cazul în care, executantul lucrărilor de echipare cu aceste dispozitive, respectă cu stricteţe prevederile documentației tehnice se va putea asigura o funcționare corectă și eficientă la exploatarea dispozitivelor de reducere a zgomotului din traficul rutier. Garantarea lucrărilor de echipare cu aceste dispozitive ţine seama de durabilitatea predictibilă a fiecărui element component în parte, astfel se vor putea indica perioadele de garanție specifice.

În general, prin "ecrane fonoizolante", se înţeleg pereţi verticali, denivelările naturale sau artificiale ale terenului, acoperirile parţiale sau totale ale căilor de circulaţie. Această definiţie nu este exhaustivă, ea putând fi completată printr-o serie de metode şi tehnici de micşorare a nivelului zgomotului în interiorul domeniului ce trebuie protejat, cum ar fi: modul de dispunere a elementelor construcţiei, alegerea şi sortarea activităţilor, cât şi zonarea din punct de vedere urbanistic, astfel încât să se evite concentrarea surselor de poluare fonică.

In continuare se vor prezenta exclusiv ecranele verticale si denivelarile de pamant (naturale sau artificiale), cu rol de ecran fonoizolator. Dupa tipul acestora ecranele fonoizolatoare utilizate in mod frecvent se pot clasifica astfel:

� ecrane verticale - sunt elemente verticale (pereti). In functie de inaltimea acestora, se disting urmatoarele categorii de pereti verticali:

� ecrane inalte (sau cu inaltime mare) - peste 6 m � ecrane cu inaltime medie - cu valori cu prinse intre 2 si 6 m � ecrane joase (sau cu inaltime mică) - sub 2 m

In functie de caracteristicile acustice, peretii verticali se clasifica dupa urmatoarele categorii:

� ecrane absorbante, � ecrane reflectante, � denivelarile de pamant sau solutiile mixte "ecrane plus denivelare"; � acoperirile totale sau partiale ale cailor rutiere; � elemente de protectie montate pe marginea cailor ferate.

Pe plan mondial conform diferitelor studii, se constată existenţa unei strategii de ansamblu pentru realizarea diferitelor sisteme de ecrane, cu înălţimi variind între 1,5 m (căile ferate din Japonia) şi 10 m (de exemplu în SUA pentru activităţile la sol de pe aeroporturi). În

26

mod curent, ecranele modulare pentru reducerea zgomotului din trafic au înălţimile uzuale între 3,00 şi 7,00 m (dimensiunile variază în funcţie de lăţimea ecranului, de unghiurile de înclinare, mărimi ce depind de stabilitatea structurală a materialelor folosite în construcţia lor). În cazul ecranelor montate pe ambele părţi ale arterei de trafic, înălţimea eficientă a acestora în raport cu lungimea lor, dar şi necesitatea utilizării materialelor fonoabsorbante din tabelul A2.1.

Tabelul A2.1 - Necesitatea utilizării materialelor fonoabsorbante

în funcţie de înălţimea ecranelor acustice

Înălţimea ecranului(m) Observaţii

h≥l/5 Necesită îmbrăcarea pereţilor eranului cu materiale fonoabsorbante

l/5>h≥l/10 Nu este neapărat necesară utilizarea materialelor fonoabsorbante, dar poate fi necesară înclinarea ecranului

l/10>h≥l/20 Este preferabilă înclinarea, în locul utilizării materialelor fonoabsorbante

H<l/20 Nu este necesară nici înclinarea şi nici utilizarea materialelor fonoabsorbante

Numărul tipurilor de ecrane acustice este foarte mare, astfel acestea se pot clasifica

după cum urmează: - ecrane reflectante - datorită modului de punere în operă (acestea pot fi turnate „in-

situ”, metoda fiind utilizată mai ales la poduri şi ziduri de susţinere, datorită rezistenţei crescute în cazul impactului cu autovehiculele);

- compacte - datorită structurii constructive şi modului de asamblare a elementelor componente.

Se prezintă câteva exemple de ecrane acustice, compuse dintr-o structură portantă rigidă, pe care se montează panouri distincte (plăci) şi care împreună cu structura formează o construcţie care se poate considera un ecran fonoizolator dacă îndeplineşte funcţiile de mai sus.

Figura A2.1. Figura A2.2. Exemplu de panouri acustice din sticlă Exemplu de panouri acustice din beton armat

În figura A2.1 este prezentat un exemplu de ecran fonoabsorbant format din panouri de sticlă acrilică montate într-o structură portantă din aluminiu. Panourile de sticlă pot fi realizate din foi individuale sau geam stratificat. Sticla folosită poate fi colorată, gravată sau clară. Cât priveşte întreţinerea barierelor alcătuite din materiale transparente, acestea necesită o mentenanţă mai frecventă, dacă nu au fost proiectate cu suprafeţe special tratate pentru autocurăţare în timpul ploilor şi prevenirea depunerilor de praf.

27

În figura A2.2 este prezentat un ecran format dintr-o structură portană rigidă, alcătuită din profile metalice şi panouri din beton armat. Panourile se montează între profile prin culisare pe direcţie verticală. Având în vedere dimensiunile relativ mari ale acestor plăci din beton (implicit masa ridicată a acestora), pentru montaj se utilizează macarale.

Altă categorie de ecrane acustice sunt ecranele fonoabsorbante. Acestea variază ca formă, model şi dimensiuni, în funcţie de elementele de proiectare şi de scopul pentru care au fost concepute. Pentru aceste tipuri de ecrane acustice, definitoriu este tipul materialului absorbant utilizat la construcţia elementelor de bază ale panourilor. Categoria ecranelor fonoabsorbante poate fi împărţită, astfel:

� ecrane absorbante a căror structură este formată dintr-un material cu proprietăţi fonoabsorbante;

� ecrane absorbante formate dintr-o structură portantă rigidă, şi un material distinct, cu proprietăţi fonoabsorbante. Ecranele în a căror structură este inclus şi un material cu proprietăţi fonoabsorbante,

pot fi fabricate din beton. Materialul fonoabsorbant poate fi din fibre de lemn aglomerate cu ciment, granule de cauciuc sau vată minerală sub formă de panouri montate între suporţi de oţel. De regulă aceste panouri se fabrică la o grosime de 150-195 mm şi o lungime de 4-6 m, dimensiunile depinzând de montarea elementelor fonoabsorbante pe o faţă sau pe ambele feţe ale structurii. Stratul fonoabsorbant are, de obicei, grosimea de două treimi din grosimea totală a structurii, restul de o treime fiind o structură compactă.

Figura A2.3. Materiale fonoabsorbante a), b) Fibre de lemn aglomerate cu ciment; c) placă de fibre de lemn aglomerate cu ciment

Figura A2.4. Plăci de cauciuc Figura A2.5. Placi de vată minerală

Bariere de zgomot din materiale reciclate. figura A.2.6. Pentru barierele de zgomot

din materiale reciclate, faţă de materialele clasice, se încearcă obţinerea unor noi tipuri de materiale compozite care înglobează diferite deşeuri, care pot afecta mediul înconjurător. Un material compozit este realizat atunci când două sau mai multe materiale, prin combinare, conduc la un produs cu proprietăţi superioare. Utilizarea granulelor de cauciuc reciclat din anvelopele uzate, reprezintă o preocupare asiduă pe plan mondial, pentru organizaţiile care se

a) b) c)

28

ocupă cu protecţia mediului. Cauciucul este un produs sintetic sau natural (obţinut din latex), atestat istoric încă din anul 1525 în zona Mexicului de azi. O anvelopă uzată este în mare parte identică în privinţa proprietăţilor fizice şi chimice cu una nouă, datorită faptului că uzura acesteia duce la pierdearea a numai câtorva grame din masa iniţială. Cauciucul uzat, ca deşeu, este un produs greu biodegradabil el ajungând în starea elementară într-o perioadă de aproximativ 100 de ani de la depozitarea sa în gropile de gunoi dedicate acestui scop. În continuare se prezintă câteva caracteristici ale cauciucului reciclat din anvelope uzate. O anvelopă este compusă din câteva materiale al cărui conţinut de cauciuc este cuprins între 46% - 48%, negru de fum 25% - 28%, oţel între 10% - 12%, ulei şi agenţi de vulcanizare 10% - 12% şi textile între 3% - 6%. Din anvelopele uzate, în urma unui proces de măcinare şi cernere se pot obţine granule de cauciuc şi pudretă. Utilizarea cauciucului reciclat în producţia de materiale fonoabsorbante va ajuta la combaterea problemelor existente, atât de eliminarea a deşeurilor cât şi a poluării fonice. Folosirea granulelor de cauciuc reciclat la construcţia barierelor de zgomot, oferă o serie de avantaje, dintre care: porozitatea reprezintă proprietatea de bază în ceea ce priveşte o absorbţie cât mai bună a undelor sonore, rezistenţă crescută faţă de intemperii, coeficient de absorbţie acustică crescut chiar şi după impregnarea cu praf şi alte deşeuri reziduale rezultate din traficul rutier. Panourile din granule de cauciuc trebuie montate pe elemente de susţinere, datorită rigidităţii scăzute, pentru a oferi rezistenţă structurală asupra ansamblului în care sunt încorporate.

Figura A2.6. Barieră acustică realizată dintr-o placa cu granule de cauciuc Bariera de zgomot formată din gabioane cu pietriş (figura A2.7) este construită din

coşuri gabion, realizate din plase de sârmă din oţel rezistent la tracţiune, galvanizat special cu aluminiu. Pentru stabilitate, se folosesc în spaţiul interior elemente suplimentare din sârmă galvanizată numite distanţiere. Interiorul coşurilor poate fi împărţit în mai multe compartimente la umplerea cărora se poate folosi nisip (principala proprietate a acestuia este împiedicarea pătrunderii zgomotului) sau/şi pietre sfărâmate. Materialul folosit pentru umplutură trebuie să aibă rezistenţa la comprimare şi durabilitatea crescută, astfel încât să reziste atât la încărcare, cât şi la efectele produse de apă şi de condiţiile climatice. Mărimea cea mai potrivită a pietrei folosită la umplere (conform încercărilor efectuate – greutate volumică, densitate aparentă, grad de sfărâmare, uzură) variază de la 1-1,5 până la de două ori diametrul ochiurilor plasei de sârmă din care sunt fabricate gabioanele. Pietrele cu dimensiuni mai mici permit o mai bună şi economică umplere a gabioanelor asigurând totodată o adaptabilitate bună la deformări.

Barierele de zgomot formate din gabioane conferă libertate de proiectare în formă şi aspect. Se încadrează perfect în mediul natural, fiind construite repede şi eficient şi putând fi acoperite cu vegetaţie, conferind peisajului un aspect favorabil ecologic. La faza de proiectare

29

a gabioanelor trebuie avute în vedere următoarele aspect: aşezarea gabioanelor în lucrare şi umplerea acestora, sistemul de legare a gabioanelor între ele, fundarea construcţiei în care sunt încorporate. În funcţie de domeniul de utilizare al gabioanelor (în construcţii de drumuri ca: protecţie împotriva căderilor de pietre, ziduri de sprijin, asigurarea taluzurilor, bariere de zgomot în zone rezidenţiale, etc.) acestea pot fi montate fie direct pe pământ, cu folosirea unor materiale de completare cum ar fi: geogrile pentru ancorarea pereţilor de reazem, geotextile ca strat separator între gabioane şi sol, saltele de cocos pentru înverzirea gabioanelor, sau cu sistemul de fundare a construcţiei. Atunci când este necesară fundarea construcţiei pentru amplasarea gabioanelor, condiţiile de fundare se stabilesc în faza de proiectare iniţială, ţinându-se cont de caracteristicile geotehnice ale solului (analiza mineralogică şi petrografică) şi dimensiunea lucrării ce urmează a fi executată (lungime, înălţime, greutate specifică). În funcţie de natura solului straturile superioare de pământ sunt înlăturate până la stratul care asigură stabilitate construcţiei (cazul lucrărilor mari unde trebuie stabilite verificări privind răsturnarea faţă de piciorul aval, alunecarea pe talpa de fundare, presiunea pe fundare).

Figura A2.7. Bariere de zgomot realizate din gabioane

Bariere de zgomot din materiale plastice, figura A2.8. Panourile din materiale transparente reprezintă un mod ideal de a reduce sau elimina practic impactul vizual al unei bariere de zgomot, din acest motiv fiind utilizate frecvent pentru protecţia fonică a unor construcţii speciale, a celor cu o arhitectură deosebită şi, în general, a zonelor de interes vizual. Panourile transparente sunt asamblate într-o structură metalică portantă, grosimea unui astfel de panou fiind cuprinsă între 10-16 mm, în funcţie de natura materialului care se utilizează. Principalul avantaj oferit de folosirea acestor tipuri de bariere este faptul că acestea pot fi curbate, crescând astfel rigiditatea lor. Plasticul fiind un material elastic şi robust şi luându-se în considerare tendinţa tot mai mare de reciclare a deşeurilor, este posibil ca pe viitor acesta să devină o alternativă viabilă pentru construcţia barierelor. Barierele din plastic pot fi construite şi în combinaţie cu alte elemente. Pe lungimile de drum considerabile, pentru evitarea monotoniei, la reducerea înălţimii aparente în cazul barierelor de tip consolă se încorporează de obicei la partea de sus geamuri, astfel pe aceste lungimi de drum panourile antizgomot ar trebui proiectate pe tipuri/variante, alternându-se panourile solide cu cele transparente astfel încât conducătorii autovehiculelor să recunoască ruta pe care se deplasează şi totodată dându-le acestora senzaţia de drum lărgit. În prealabil, se va face o analiză a fezabilităţii şi a normelor Eurocod.

30

Figura A2.8. Bariere acustice realizate din material transparent (policarbonat)

Bariere de zgomot metalice, figura A2.9. Panourile metalice pot fi realizate din panouri de oţel galvanizat, oţel sau aluminiu. Aluminiul este des utilizat datorită greutăţii reduse şi tratamentelor specifice aplicate pe suprafaţa acestuia. Oţelul este un aliaj de fier, carbon şi alte elemente în funcţie de proprietăţile fizice ale materialului fonoabsorbant care se doreşte a fi obţinut. Oţelul este des întrebuinţat datorită rezistenţei, durităţii şi elasticităţii lui. Oţelul inoxidabil este un amestec de oţel carbon, nichel şi crom, fiind des folosit datorită faptului că nu oxidează şi nu rugineşte. Cu excepţia cazurilor în care este dorit un aspect natural, culoarea pe panourile metalice (care trebuie să ofere o bună rezistenţă a culorii împotriva coroziunii) se obţine de obicei prin vopsire sau aplicarea unui anumit tip de acoperire a suprafeţei. În acest caz acoperirile pot fi aplicate folosind o varietate de tehnici cum ar fi aplicarea unui strat de email pentru finisare, pulverizarea unui spray pentru finisare sau prin cufundare şi vopsite cu vopsea pulbere de poliester, procedeu realizat electrostatic. Indiferent de procedeeul de acoperire, pregătirea suprafeţei este critică ţinându-se seama de straturile iniţiale, intermediare şi finale ale suprafeţei. Celelalte componente din structura barierei trebuie să ofere o bună rezistenţă împotriva impactului cu agregate, a focului, a transmisiei luminii, a culorii pentru suprafeţele vopsite şi a acțiunii vântului, etc. La amplasarea barierelor de zgomot metalice se va ţinea seama de condiţiile meteo din zonă. Astfel panourile care vor fi montate în locuri cu condiţii meteo nefavorabile, vor avea în componenţă materiale mai dure decât cele montate în locuri cu condiţii meteo favorabile.

Figura A2.9. Bariere de zgomot metalice: a) oţel, b) aluminiu

Bariere de zgomot din vegetaţie naturală (figura A2.10). Amenajarea teritoriului, în apropierea barierelor de zgomot ar trebui să fie în concordanţă cu peisajului existent, prin integrarea vegetaţie existente în designul barierei. Se recomandă ca proiectarea barierei în astfel de zone să se facă sub îndrumarea unui arhitect peisagist. Costurile ridicate, pentru întreţinere şi irigare, prezintă un dezavantaj pentru construcţia unor astfel de bariere. La realizarea unei bariere care are în componenţă şi vegetaţie naturală este recomandat să se

a) b)

31

stabilească un plan de mentenanţă corespunzător care să cuprindă un control regulat al plantelor, plivirea şi scurtarea periodică a acestora, aplicarea de fertilizanţi, precum şi înlocuirea plantelor moarte cu altele noi. Pentru acest tip de bariere de zgomot se optează, în general, datorită efectului psihologic pe care îl au asupra oamenilor. Există şi cazuri în care bariera de zgomot este alcătuită numai din vegetaţie, dar în acest caz vegetaţia trebuie să fie suficient de deasă (aproximativ 30 m de vegetaţie deasă pot reduce nivelul de zgomot cu 5 dB).

Figura A2.10. Barieră de zgomot combinată cu/din vegetaţie naturală

A.2.2. Nivelul de performanţă al panourilor acustice

Principala caracteristică ce defineşte materialele fonoabsorbante este structura lor poroasă, porii comunicând între ei prin canale sau deschizături ale materialului. Datorită vâscozităţii aerului, atât între particulele de aer, cât şi între acestea şi pereţii porilor apar forţe de frecare care transformă ireversibil în căldură o parte din energia acustică a undelor. Conductibilitatea termică a aerului contribuie şi ea la disiparea energiei acustice a undelor care traversează materialul fonoabsorbant. Concomitent cu aerul se pun în mişcare fibrele materialului, acestea suferind mişcări de încovoiere. Frecările interne din fibrele materialului, care apar datorită deformaţiilor acestora, duc la sporirea absorbţiei acustice a materialului.

Luându-se în considerare modul în care se realizează absorbţia acustică a materialelor fonoabsorbante, se constată că aceasta este în strânsă legătură cu o serie de caracteristici fizice ale acestora, dintre care cele mai importante sunt porozitatea şi rezistenţa la trecerea aerului prin acestea.

Porozitatea, materialelor fonoabsorbante este dată de raportul dintre volumul porilor deschişi ai materialului şi volumul total al materialului. Porozitatea, pentru materialele poroase, depinde de masă, volumul şi densitatea fibrelor mostrei de material şi este indicat să se calculeze cu relaţia:

1 m

m f

M

Vγ

ρ= − (1)

unde Mm este masa mostrei de material; Vm – volumul mostrei de material; ρf – densitatea fibrelor. Porozitatea unui material este dependentă de densitatea acestuia, legatură dată şi de relaţia:

( )1 1t hρ ρ= − (2)

în care 1ρ este densitatea materialului poros, [kg/m3];

tρ - densitatea care cuprinde faza solidă a materialului poros, [kg/m3];

h – porozitatea materialului.

32

Densitatea (ρ) unui material este definită ca fiind raportul dintre masa (m) şi volumul (V) al acestuia, având relaţia:

m

Vρ = [kg/m3] (3)

Conform studiilor anterioare, efectuate de cercetători în domeniu, s-a constatat că: - mărirea numărului de fibre pe unitatea de suprafaţă duce la creşterea densităţii

aparenţe; - o structură mai puţin densă şi cu pori deschişi absoarbe sunetul de joasă frecvenţă; - o structură mai densă se comportă mai bine pentru frecvenţe mai mari,

de peste 2000 Hz. Calea cea mai directă de determinare a porozităţii unui material poros este de a măsura

volumul de aer conţinut în material. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul aparatului dezvoltat de Champoux şi colaboratorii, funcţionarea aparatului bazându-se pe legea gazului ideal la temperatură constantă (legea lui Boylé). Conform cercetărilor în domeniu, pentru materiale precum spumele şi vată minerală, aceasta se aproximează la o valoare de (≈0,97). Trebuie amintit totuşi faptul că, în cazul materialelor poroase, la volumul total al porilor se exclud porii închişi (încastraţi în cadru) deoarece sunt relativ inaccesibili undelor sonore propagate, iar în cadrul unor astfel de materiale o mare parte din energia disipată rezultă din mişcarea relativă a fluidului interstiţial şi că acest proces să funcţioneze trebuie ca porii materialului să fie deschişi. Se constată astfel, că materialele cu celule închise au o capacitate mai redusă de reducere a zgomotului.

Rezistenţa la trecerea curenţilor de aer (σ), reprezintă una dintre cele mai importante calităţii a unui material fonoabsorbant, influenţând în mod direct absorbţia sunetului. Proprietăţile materialelor, din punct de vedere acustic, sunt dependente într-o mare măsură de rezistenţa la curenţii de aer ai materialului. Rezistenţa la trecerea curenţilor de aer este definită ca fiind diferenţa de presiune necesară pentru a forţa o cantitate de aer să treacă printr-un material şi ilustrează pierderile de energie datorate efectului de vâscozitate la propagarea undelor sonore. Relaţia de calcul pentru determinarea rezistenţei la trecerea curenţilor de aer, este de forma:

0

Rayls,

mk

ησ = (4)

unde η este vâscozitatea; k0 – permeabilitatea. Rezistenţa la curenţii de aer depinde de porozitatea materialului, precum şi de tortuozitatea acestuia. Tortuozitatea (α∞), cunoscută şi sub numele de factorul de formă a structurii, este o proprietate fizică care descrie cât de bine împiedică structura materialului curgerea directă a aerului. Această proprietate se referă la răsucirea porilor unui material (formă neregulată şi distribuţia neuniformă pe unitatea de suprafaţă a acestora) raportată la lungimea traiectoriei fluidului care trece printr-un material, în întreaga grosime a materialului. Vallabh şi colaboratorii, au propus o nouă metodă de determinare a tortuozităţii ţinând cont de proprietăţile structurale ale fibrelor (grosimea şi diametrul fibrelor) nu doar de porozitate, aşa cum se specifică în literatura de specialitate anterioară. Depinzând în mare măsură de porozitatea materialului, tortuozitatea se poate calcula cu ajutorul relaţiei:

33

11

2

h

hα∞

−= + (5)

Din punct de vedere acustic, proprietăţile materialelor cele mai importante sunt constantă de propagare şi impedanţa acustică specifică. Impedanţa acustică specifică este definită în raport cu o undă plană progresivă. Aceasta presupune că grosimea materialului să fie, cel puţin teoretic, infinită, iar din punct de vedere practic, suficient de mare astfel încât unda reflectată să fie neglijabilă.

Constantă de propagare (k) este un număr complex care depinde de caracteristicile

materialului fonoabsorbant, astfel: k=Re(k)+j Im(k) (6)

unde Im(k) este componenta imaginară şi reprezintă constanta de atenuare, masurată în neperi/m (nepers≈8,686 dB);

Re(k)=2π/λ=ω/c - componenta reală.

Grosimea materialului, influenţează coeficientul de absorbţia a sunetului la frecvenţe joase, conform numeroaselor studii în domeniul absorbţiei sunetului, şi tot conform acestora s-a concluzionat că un material poros este eficient din punct de vedere al absorbţiei sonore când grosimea sa este de aproximativ o zecime din lungimea de undă a sunetului incident. Astfel se ajunge la concluzia că absorbţia sunetului creşte dacă sunetul parcurge un drum mai lung prin material, crescând astfel şi pierderile de energie.

Comprimarea materialului , conform studiilor lui Castagnede, duce la scăderea

în grosime a materialului supus procesului de comprimare. De altfel, el a găsit şi alte proprietăţi fizice care variază în timpul comprimării: creşterea tortuozităţii şi rezistenţei la curenţii de aer, scăderea porozităţii şi a lungimii termice caracteristice. În ciuda acestor variaţii, acesta a afirmat că motivul pentru o scădere în valoare a absorbţiei sunetului se datorează în principal scăderii în grosime a probei.

Modul de amplasare a materialului, influenţează în mare măsură, proprietăţile

fonoabsorbante ale acestuia. În gama de frecvenţe joase, conform studiilor lui Ayub şi colaboratorii, creşterea grosimii stratului de aer duce la o creştere a coeficientului de absorbţie acustică. Astfel se indică faptul că absorbţia poate fi îmbunătăţită aproape, în aceeaşi măsură, pe o anumită gamă de frecvenţă, prin adăugarea unui spaţiu de aer, în loc de creşterea grosimii stratului de fibre.

În ceea ce priveşte absorbţia aerului, ca mediu de propagare, în tabelul 1, sunt prezentate câteva valori ale atenuării datorate absorbţiei, în funcţie de distanţa dintre receptor şi sursă. Tabelul A2.2 – Valori ale atenuării datorate absorbţiei, în funcţie de distanţa dintre receptor şi sursă

Distanţa S – R, [m] Atenuarea datorată absorbţiei , dB(A)

50 1 150 2 300 4 1000 6

34

În ceea ce priveşte locul de amplasare (Figura 1) a ecranului acustic în raport cu sursa pentru un maxim de eficacitate, ecranul acustic trebuie amplasat cât mai aproape de sursa de zgomot. Din raţiuni de securitate se impune o distanţă minimă necesară faţă de sursă la care trebuie montat respectivul dispozitiv de protecţie fonică.

A.2.3. Echiparea cu dispozitive antizgomot a căilor rutiere de mare viteză (autostrăzi)

Reducerea nivelului de zgomot în apropiere unor autostrăzi existente se poate realiza

prin crearea unor zone tampon între şosele şi zonele rezidenţiale prin lăsarea spaţiilor de lângă şosele, libere. Tot în acest sens, autostrăzile şi şoselele pot fi construite sub nivelul terenului, astfel o parte din zgomotul produs de autovehicule va fi reflectat în aer de talazurile de pe marginea şoselei, acestea acţionând ca nişte bariere anti-zgomot. Aceste bariere (sonice) reduc zgomotul produs de trafic, prin absorbţia, transmiterea sau reflectarea lor, precum şi dirijarea acestora pe o traiectorie mai lungă peste sau în jurul barierei.

Barierele anti-zgomot trebuie să fie suficient de înalte şi lungi, pentru ca din punctul care trebuie protejat acustic, autostrada să nu fie vizibilă. De asemenea, se au în vedere măsurile necesare pentru respectarea nivelelor echivalente de zgomot, real măsurate, cât mai apropiate de valorile minime prevăzute în reglementările naţionale fără a se admite depăşirea valorilor maxime.

A.2.4. Variaţia frecvenţelor de zgomot a traficului rutier şi influenţa asupra dispozitivului de reducere

În funcţie de materialele folosite pentru panourile anti-zgomot şi de tratamentele

aplicate la suprafaţă, o parte din energia produsă de zgomot este reflectată înapoi spre sursă, o parte este absorbită de materialele folosite, o parte este transmisă prin panou şi o altă parte este difractată de partea superioară a panoului. În cazul în care zgomotul produs de trafic se reflectă pe suprafaţa absorbantă şi se propagă direct până la receptor fără o altă reflexie pe suprafeţe sau difracţie prin marginile panourilor anti-zgomot, trebuie determinat indicele unic de evaluare DLα ce caracterizează performanţa de absorbţie, în conformitate cu SR EN 1793-12). Caracteristicile spectrului de zgomot măsurat de-a lungul căii rutiere este diferenţiat în funcţie de viteza vehiculelor şi de gabaritul acestora, în funcţie de tipul căii de rulare (asfalt, beton, şină, etc.), în funcţie de distanţa până la panourile acustice, astfel având o influienţă caracteristică şi diferită asupra dispozitivului de reducere.

Zgomotul anvelopelor se evidenţiază ca urmare a celorlalte zgomote ale vehiculului începând cu viteze de deplasare care trec peste 50 km/h ale acestuia. La deplasarea cu viteze mari pe şosea (asfaltată, cu criblură, cu denivelări) zgomotul total generat de autoturisme este cu doar 1÷2 dB mai mare decât zgomotul motorului (zgomotul de rulare depăşeşte zgomotul motorului).

În afară de zgomotul motorului de acţionare, zgomotul este determinat în principal de tipul anvelopei (profilul anvelopei) şi de structura îmbrăcăminţii şoselei.

Pentru combaterea zgomotului din trafic se vor avea în vedere valorile admisibile ale nivelului de zgomot exterior pe străzi, în funcţie de intensitatea traficului şi funcţie de categoria tehnică a străzilor, în conformitate cu documentul de referinţă STAS 10144/1-90, prin care sunt caracterizate: categoriile tehnice ale strazilor de la categoria I până la categoria IV pentru: străzile cu deservire locală, străzile de colectare, strazile de legătură şi magistralele urbane (autostrăzi). În cazul în care dispozitivele anti-zgomot urmează să fie amplasate pe lungimi de drum considerabile, trebuie să se ţină seama că şi acestea au dezavantajele lor

2) SR EN 1793-1: 1999 “Dispozitive pentru reducerea zgomotului din traficul rutier. Metodă de încercare pentru determinarea performanţei acustice. Partea 1: Caracteristici intrinseci ale absorbţiei acustice”

35

datorită faptului că în zonele urbane sau semi-urbane acestea trebuie să fie proiectate astfel încât să se evite monotonia (faţa panoului construită dintr-un singur material sau înălţimea barierei), acumularea de gaze toxice (dispozitive anti-zgomot montate de o parte şi de alta a autostrăzii) datorită emisiilor de noxe, care îi pot afecta pe conducătorii vehiculelor.

Zgomotul de impact ca şi zgomotul de rulare sunt dintre cele mai importante surse de

zgomot emise de traficul rutier. Parametrii cei mai importanţi pentru zgomotul de impact sunt masa şi viteza corpurilor care se lovesc, dar şi durata impactului. În cazul zgomotului de rulare, care reprezintă rezultatul asperităţilor sau neregularităţilor din zona de contact a suprafeţelor de rulare, acesta depinde şi de elasticitatea zonelor de contact. Pentru reducerea zgomotului de rulare (zgomotul produs la contactul dintre pneu şi calea de rulare), se pot aplica următoarele regului:

- Menţinerea netedă a suprafeţelor de rulare; - Aplicarea unei lubrifieri corecte în zona de rulare; - Mărirea elasticităţii zonei de contact. A.2.5. Panouri acustice

Dispozitivele de protecţie împotriva zgomotului (barierele fonoabsorbante) sunt destinate reducerii nivelului sonor existent sau previzibil din zonele sensibile la acest parametru, situate în imediata apropiere a clădirilor sau a ansamblurilor construite (fabrici, hale industriale etc.) ce se constituie în surse nocive de poluare fonică, precum şi a celor situate în imediata apropiere a căilor de comunicaţii importante (autostrăzi, drumuri cu trafic rutier intens), având un nivel ridicat al traficului rutier. În aceste condiţii din punct de vedere conceptual, dispozitivele de reducere a zgomotului pot fi definite ca fiind un obstacol amplasat între sursa de zgomot (traficul rutier) şi receptor (ansambluri construite, autostrăzi, populaţia aflată în imediata apropiere a căilor de comunicaţii) care modifică propagarea undei sonore şi care prin reflexie, refracţie şi absorbţie reduc nivelul de zgomot, aşa cum este prezentat în figura A2.11.

Figura A2.11. Transmiterea undelor sonore în prezenţa dispozitivului de reducere a zgomotului

Aşa cum putem observa în figura A2.12 o parte din undă este reflectată de ecran

(energia reflectată este energia purtată de undele reflectate de către suprafeţele delimitatoare ale ecranului), o altă parte este absorbită, o altă parte este transmisă prin ecran către receptor (energia transmisă reprezintă o fracţiune din energia emisă de o anumită sursă şi transmisă dincolo de elementele delimitatoare ale acesteia) şi o ultimă parte este difractată. Pentru a evita perturbarea unor vecinătăţi de către unda reflectată, figura A2.12 (a) aceasta trebuie

36

îndreptată dincolo de zonele ce trebuie protejate, figura A2.12 (b). Pentru diminuarea undei reflectate se poate acţiona prin aplicarea unor materiale fonoabsorbante pe suprafaţa ecranului îndreptată către sursa sonoră, figura A2.12 (c).

Figura A2.12. Modalităţi de diminuare a undei reflectate în cazul barierelor fonoabsorbante

A.2.6. Caracteristici acustice

La propagarea undelor sonore printr-un mediu, pe lângă fenomenul de atenuare mai apare şi fenomenul de absorbţie. Absorbţia acustică defineşte modul în care alcătuirea suprafeţelor din spaţii închise se comportă în raport cu undele sonore incidente. Undele sonore pierd treptat din energia lor, aceasta transformându-se în căldură. Absorbţia sunetului depinde foarte mult de frecvenţa lui, sunetele mai înalte ( mai mare) fiind mai puternic absorbite decât cele joase. Acest fenomen se datorează faptului că energia emisă de sursă este rapartizată pe suprafeţe sferice cu raze crescătoare, astfel intensitatea energiei pe unitatea de suprafaţă descreşte cu pătratul razei sferei, respectiv al distanţei între sursă şi receptor.

În acest sens se menţionează faptul că, atenuarea sunetului se datorează absorbţiei energiei undei sonore de către mediul disipativ în care se propagă, procesul de absorbţie a energiei având mai multe cauze, dintre care se menţionează următoarele:

� Efectul vâscozităţii manifestat prin frecare internă a mediului care duce la transformarea energei acustice parţial în caldură;

� Efectul conductibilităţii termice ca rezultat al ridicării temperaturii straturilor comprimate în raport cu cele rarefiate, ducând astfel la eliberarea căldurii în exterior şi pierderea unei părţi din energia acustică;

� Efectul schimbului intermolecular de energie în special la undele cu frecvenţă de excitaţie egală sau mai mică cu frecvenţa proprie a moleculelor mediului.

Absorbţia acustică este caracterizată de “coeficientul de absorbţie acustică, α” definit prin raportul subunitar între energia totală (aparent) “absorbită” şi energia totală incidentă a undelor sonore, exprimat pe frecvenţe standardizate sau prin clase de absorbţie.

i r a r

i i

E E E E

E Eα − += = (7)

a) b)

c)

37

Coeficientul de absorbţie va fi de 0% dacă toată energia undelor sonore este reflectată la impactul cu o suprafaţă. Dacă energia este absorbită sau transmisă mai departe, coeficientul de absorbţie va fi de 100%. Valorile sunt furnizate, de obicei în literatura de specialitate la frecvenţe standard de 125, 250, 500, 1000 şi 2000 Hz.

Coeficientul de absorbţie acustică α pentru unda plană este: 2

1 rα = − (8)

unde r indică modulul unei mărimi complexe.

Coeficientul de absorbţie acustică se calculează cu ajutorul următoarelor relaţii:

2

1 rα = − (9)

max mins p p= (10)

unde raportul max minp p este raportul de undă staţionară, în care amplitudinile maxp şi

minp sunt măsurate la o frecvenţă dată.

În cazul materialelor fonoabsorbante este important să se cunoască pierderea energiei acustice care are loc în interiorul materialului, măsurată prin coeficientul de disiparea acustică a materialului (a), acesta fiind dat de relaţia:

a=1-(R+τ) (11)

Dacă unda acustică, care se propagă prin aer, are impedanţa acustică specifică ( )0cρ

şi este reflectată de un perete fonoabsorbant cu impedanţa acustică Z, în acest caz factorul de reflexie R, este dat de relaţia:

0

0

Z cR

Z c

ρρ

−=+

(12)

Ţinându-se cont de relaţiile (11) şi (12) se defineşte o relaţie care leagă coeficientul de absorbţie sonoră de impedanţa acustică specifică a unui material, la incidenţa normală:

2

0

0

1Z c

Z c

ραρ

−= −+

(13)

Impedanţa şi coeficientul de absorbţie a materialului pot fi puternic afectate de către condiţiile de montare a materialului în aparatura pentru încercare.

Determinarea intensităţii sonore şi a presiunii sonore se face raportând valorile măsurate la valoarea de referinţă, astfel încât relaţiile pentru nivelul intensităţii sonore (LI) şi pentru nivelul presiunii sonore (LP) devin:

[ ]0

10log dBI

IL

I= (14)

unde I este intensitatea sonoră în punctul de măsurare, [W/m2], I0 – intensitatea sonoră de referinţă, [W/m2], relaţii în care exprimând intensitatea I în funcţie de presiune p, sub forma:

2 220

0;efp ppI I

c c cρ ρ ρ= = = (15)

se obţine

[ ]2

20 0

10log 20log dBp

p pL

p p= = (16)

unde p0 este presiunea sonoră de referinţă, [N/m2],

38

p – presiunea sonoră măsurată, [N/m2]. În acustică, mărimea perturbatoare Φ este de natura unei presiuni, astfel în ecuaţia

(17) vom înlocui Φ cu presiunea p, şi vom obţine astfel ecuaţia diferenţială a undei în spaţiul unidimensional, ecuaţia (18):

2

2 2

1

c t

∂ Φ∆Φ =∂

(17)

2 2

2 2 2

1p p

x c t

∂ ∂=∂ ∂

(18)

unde p este presiunea sonoră; c – viteza de propagare; x – distanţa;

t – timpul.

Figura A2.13. Propagarea unidirecţională a undei În figura A2.13 este reprezentată propagrea undei directe în sensul pozitiv axei Ox,

caracterizând unda progresivă, şi având ecuaţia de forma: ( )

1 1i t kxp Ae ω −= (19)

iar unda reflectată de suprafaţa rigidă este reprezentată prin unda care se propaga în sensul negativ al axei Ox. Astfel, se caracterizeză unda care se înapoiază spre sursa sonoră care a produs-o, având ecuaţia de forma:

( )2 2

i t kxp A e ω += (20)

Însumând ecuaţiile (19) şi (20) se obţine ecuaţia presiunii p, într-un punct oarecare M, pe axa comună, scrisă sub formă exponenţială :

( ) ( )1 2 1 2

i t kx i t kxp p p Ae A eω ω− += + = + (21)

unde A1 este amplitudinea presiunii undei plane care se propaga în sensul pozitiv axei Ox, [m];

A2 – amplitudinea presiunii undei plane care se propaga în sensul negativ axei Ox, [m]; ω – frecvenţa unghiulară, [rad/s], ω=2πf, f fiind frecvenţa, [s-1]; k – numărul de undă ( 2k π λ= , λ este lungimea de undă, [m]); t – timpul [s].

Ţinând cont de mărimile fizice din ecuaţia (21) şi notând cu ikγ = %% relaţia ce reprezintă constanta de propagare a undei, cu α şi β având următoarele forme, putem determina relaţia presiunii p:

1

2 c

ωα η= , constanta de atenuare – (22)

reprezintă scăderea amplitudinii pe unitatea de distanţă,

c

ωβ = , constanta de fază – reprezintă schimbarea fazei pe unitatea de distanţă. (23)

i – partea imaginara.

Constanta de fază, 2

c

ω πβλ

= = , reprezintă schimbarea de fază pe unitatea de lungime.

S p1 p2 M x O

39

Dacă considerăm, un proces sinusoidal staţionar cu pulsaţia ω constantă şi viteza de propagare v, constantă, de forma:

2sin cos

2

Akx t

c

πυ ω ϕϕ

= + +

(24)

şi disiparea η dată, parametrul fizic α va fi o constantă de atenuare. Astfel se constată

că, constanta, 1

2 c

ωα η= creşte cu pulsaţia ω şi scade cu viteza de propagare c. Aceasta

înseamnă că sunetele cu frecvenţă înaltă sunt atenuate într-o pondere mai mare decât sunetele de frecvenţă joasă.

Pe baza formulelor pentru viteze şi presiuni, coeficientul de transmisie acustică, τ, cu ajutorul căruia se determină indicele de izolare la zgomot aerian R sau atenuarea D în condiţiile unui câmp acustic direct, şi ţinând seama de faptul că grosimea peretelui

0

12 c

µωρ

� obţinem ecuţia finală de forma:

0

20log ,2

R D dBc

µωρ

= = (25)

denumită şi legea masei, deoarece atenuarea este influenţată în mod direct de produsul µω .

Analizând legea maselor, Figura A2.14, se constată următoarele: 1. indicele de atenuare R sau D creşte odată cu mărirea frecvenţei, în cazul unui perete cu masă dată, rezultând că sunetele de frecvenţă înaltă sunt atenuate mai mult decât cele cu frecvenţă joasă; 2. indicele de atenuare poate fi mărit în cazul sunetelor de frecvenţă joasă dacă se mareşte masa peretelui, adică dacă se realizează un perete masiv, pentru care produsul µω este semnificativ mărit; 3. indicele de atenuare pentru o frecvenţă oarecare, dar constantă, creşte cu masa unitaţii de suprafaţă; se remarcă faptul că la frecvenţă constantă indicele de atenuare creşte cu 6 dB pentru fiecare dublare a masei.

Figura A2.14. Legea masei

30

2

40

50

60

35

45

55

m (kg/m 2 )

R w (dB)

25

3 4 5 6 7 8 9 10 15 20 25 30 40 50 70 80 100 60 120 140 160 180

200 16 33 45 12 55 90 110 220

260 300 500 480 400

340 130

40

S-a arătat anterior că izolaţia fonică depinde de frecvenţa sunetului f[Hz] şi de masa pe unitatea de suprafaţă m[kg/m2], potrivit relaţiei (26). Un panou separator fonoabsorbant, sub acţiunea presiunii sunetului, este supus vibraţiilor şi eventual stărilor de rezonanţă, fenomene care îi pot influenţa comportamentul acustic. Astfel, în zonele de înaltă şi joasă frecvenţă pot să apară pierderi de izolare fonică datorate frecvenţelor de rezonanţă sau coincidenţă; frecvenţa la care începe să aibă loc pierderea se defineşte ca frecvenţă critică (fc), valoarea sa putând fi calculată, în cazul în care este cunoscută viteza de propagare a sunetului în material, cu relaţia (26):

( ) ( )22

min

12 1

2cr

cf

h Eh

ν µπ

−= (26)

unde E este modulul lui Young pentru materialele folosite, ν - coeficientul lui Poisson, μ - masa specifică, h - grosimea materialului, c - viteza de propagare a sunetului prin perete.

Coeficientul de transmisie acustică τ este definit de raportul dintre fluxul de energie acustică a undelor transmise şi fluxul de energie acustică a undelor incidente pe suprafaţa de separare a celor două medii, aşa cum este definit în relaţia (27):

2

1

z

zτ =

+ (27)

în care Tτ = . Deoarece în viaţa de zi cu zi ne confruntăm cu multiple surse de zgomot, este

important să cunoaştem efectul cumulat asupra percepţiei umane cauzat de prezenţa surselor multiple de zgomot. Astfel, se stabileşte legea de variaţie a nivelului de intensitate într-un punct de recepţie pentru mai multe surse, distincte, pe o lungime de trafic semnificativă. Se consideră n unde sonore, având frecvenţe diferite, fiecare sursă fiind caracterizată de presiunea eficace,

efj jp p= .

Presiunea eficace efp p= a sunetului complex, pentru toate cele n surse, poate fi

scrisă sub forma: 2 2 2 2 2

1 2 j np p p p p= + + + + +K K (28)

La suprafaţa de separare a două medii diferite, o undă suferă un dublu fenomen - o parte din ea se întoarce în mediul în care se află sursa de oscilaţii, iar cealaltă parte traversează suprafaţa de separaţie şi trece în celălalt mediu, astfel putem defini fenomenul de reflexie, ca fiind fenomenul de întoarcere a undei în mediul din care provine, atunci când întâlneşte suprafaţa de separare a unui alt mediu. Tot la suprafaţa de separare a două medii observăm că o undă îşi schimbă direcţia de propagare datorită schimbării vitezei de propagare, putându-se defini astfel fenomenul de refracţie.

Figura A2.15. Medii elastice separate

41

Analizând Figura A2.15, se constată că o undă plană dacă ajunge la suprafaţa plană de separare (P), în punctul x=0 dintre cele două medii distinct notate cu (1) şi (2), suferă o reflexie, caracterizată prin faptul că o parte din energie este reflectată şi înapoiată în primul mediu, iar cealaltă parte este transmisă (prin difracţie) în cel de-al doilea mediu.

În Figura A2.16 este reprezentată suprafaţa elastică de separare sub forma unui plan raportat la sistemul de axe Oxy, în care axa Ox este axa normală la plan. Astfel, presiunile undelor sonore vor fi: în primul mediu vom avea undă incidentă i, care se propagă sub unghiul de incidenţă α în raport cu axa normală Ox, şi o undă reflectată r care se propagă sub unghiul de reflexie β. În cel de-al doilea mediu presiunile undelor sonore vor fi: undă transmisă t sau unda refractată, care se propagă sub unghiul de refracţie θ, în raport cu axa normală Ox:

Figura A2.16. Propagarea oblică a undelor la o suprafaţă de separare

Distanţele variabile (dr, di, dt) se pot scrie în raport cu sensul axei normale Ox la frontul de undă, sub următoarea formă:

cos sin

cos sin

cos sin

i

r

t

d x y

d x y

d x y

α αβ β

θ θ

= += − += +

(29)

Pe baza relaţiilor pentru distanţele variabile (29), se pot determina expresiile complexe ale presiunilor fronturilor de undă, astfel:

( )

( )

( )

1

1

2

cos sin

cos sin

cos sin

i t k x y

i i

i t k x y

r r

i t k x y

t t

p Ae

p A e

p A e

ω α α

ω β β

ω θ θ

− +

− − +

− +

=

=

=

(30)

în care Ai este amplitudinea undei plane incidente, Ar – amplitudinea undei reflectate, At – amplitudinea undei transmise, ω – viteza unghiulară, [rad/s], t – timpul, [s], k1, k2 – numerele de undă ale celor două medii. Viteza particulelor proiectată pe axa Ox, în cazul fiecărei unde, este:

• pentru unda incidentă

( ) ( )1 cos sin

11 1 1 1 1 1

cosi t k x yi i

ix

p iAiik e

k c x k cω α αν α

ρ ρ − +

∂= = −

∂

%%% (31)

sau

( )1 cos sin

1 1

cos i t k x yiix

Ae

cω α ααν

ρ − + =

%

% (32)

42

• pentru unda reflectată

( ) ( )1 cos sin

11 1 1 1 1 1

cosi t k x yr r

rx

p iAiik e

k c x k cω β βν β

ρ ρ − − +

∂= = −∂

%%% (33)

sau

( )1 cos sin

1 1

cos i t k x yrrx

Ae

cω β ββν

ρ − − + =

%

% (34)

• pentru unda transmisă

( ) ( )2 cos sin

22 2 2 2 2 2

cosi t k x yt t

tx

p iAiik e

k c x k cω θ θν θ

ρ ρ − +

∂= = −

∂

%%% (35)

sau

( )2 cos sin

2 2

cos i t k x yttx

Ae

cω θ θθν

ρ − + =

%

% (36)

Se impun următoarele condiţii, pentru presiunile şi vitezele unei particule ce aparţine suprafeţei de contact, ţinând seama de cele două feţe ce aparţin celor două medii elastice definite, astfel:

pi+ pr= pt, pentru x=0 şi vix+vrx=vtx, pentru x=0 (37) Pe baza condiţiilor impuse (37) şi ţinând seama de relaţiile (33), condiţia pentru

presiunea transmisă se poate scrie sub formă simplificată: ( ) ( ) ( )1 1 2sin sin sin .i t k y i t k y i t k y

i r tAe A e Aeω α ω β ω θ− − −+ = (38)

astfel, se obţine o relaţie asociată unghiurilor de propagare, cunoscută ca fiind legea lui Snellius care spune ca şi formulare uzuală că “unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenţă”, în cazul de faţă:

sin sinα β= (39) Ţinând cont de impedanţele caracteristice celor două medii, de viteza sunetului c1 în

mediul (1) pentru unda incidentă şi viteza sunetului c2 în mediul (2), pentru unda refractată şi de k1, k2 numerele de undă pentru cele două medii, putem scrie relaţia:

1 1

2 2

sin

sin

k c

k c

θα

= = (40)

Din relaţiile prezentate pentru unda incidentă, unda reflectată şi unda transmisă putem concluziona că fenomenul de reflexie poate fi caracterizat de doi parametrii, coeficientul de reflexie acustică (R) şi factorul de transmisie acustică (T).

Coeficientul de reflexie R şi factorul de transmisie T pot fi determinaţi pe baza următoarelor relaţii:

r

i

AR

A= şi t

i

AT

A= (41)

Dacă se notează cu 2 2

1 1

cz

c

ρρ

= impedanţa acustică relativă dintre cele două medii,

obţinem următoarele relaţii pentru, coeficientul de reflexie R şi factorul de transmisie T: cos cos

cos cosr

i

A zR

A z

α θα θ

−= =+

(42)

43

2 cos

cos cost

i

A zT

A z

αα θ

= =+

(43)

În funcţie de unghiul de incidenţă, α, avem relaţia:

( )2

1

22cos 1 sin 1 sinc

cθ θ α= − = − (44)

şi astfel putem exprima coeficientul de reflexie R şi factorul de transmisie T, astfel :

( )( )

2

1

2

1

2

2

cos 1 sin

cos 1 sin

cc

r

cic

zAR

A z

α α

α α

− −= =

+ − (45)

( )2

1

2

2 cos

cos 1 sin

t

cic

A zT

A z

α

α α= =

+ − (46)

Luând în considerare modalităţile de diminuare a zgomotului transmis se defineşte caracteristica fonoizolantă şi caracteristica fonoabsorbantă a dispozitivelor de reducere a zgomotului astfel:

� Imposibilitatea unei părţi a energiei acustice de a traversa anumite materiale, similar altor materiale care sunt slab conducătoare de căldură şi electricitate, reprezintă capacitatea fonoizolantă. Această capacitate este determinată de masa materialului, fiind limitată de anumite caracteristici mecanice care, pentru anumite frecvenţe, au ca rezultat o transparenţă pentru sunet, cauzând efectul de rezonanţă.

� Capacitatea unui material de a transforma energia acustică în energie termică (vibraţii), reflectând o parte minimă, reprezintă capacitatea fonoabsorbantă. Pe baza experimentelor efectuate de cercetători în domeniu s-a constatat că în spaţii construite cu materiale tradiţionale ca marmura, cărămida şi sticla, ce nu posedă o capacitate fonoabsorbantă ridicată, se observă fenomenul de ecou, datorat reflexiei undelor sonore, rezultând o creştere generală a nivelului de zgomot, cu consecinţe grave pentru ocupanţii spaţiilor respective. În spaţii protejate fonic se poate evidenţia o senzaţie de confort acustic.

A.2.7. Caracteristici neacustice ale panourilor acustice Măsurătorile şi determinarile, pentru panoul acustic, privind caracteristicile neacustice

(încarcarea din vânt, acţiuni dinamice la deszăpezire, impactul pietrelor, greutatea proprie în stare umedă şi stare uscată, încărcarea aerodinamică datorată vehiculelor cu diverse viteze…) s-au efectuat cu respectarea condiţiilor de măsurare specificate în standardele de referinţă: SR EN 1794-1:2011 şi SR EN 1794-2:2011. Conform prevederilor standardului SR EN 1794-1:2011, dispozitivele de reducere a zgomotului provenit din traficul rutier sunt expuse la o varietate de acţiuni ale vântului, presiunii dinamice a aerului provocată de circulaţie şi de greutatea proprie a elementelor. De asemenea, aceste dispozitive pot fi supuse la şocuri provocate de pietre sau de alte obiecte proiectate de roţile vehiculelor şi în anumite ţări, forţei dinamice a zăpezii proiectate de utilajele folosite iarna pentru degajarea drumurilor.

Pentru determinarea performanţelor neacustice măsurătorile trebuie efectuate conformitate cu prevederile standardului de referinţă SR EN 1794-1:2011, anexa A, cap. A.2.1., cap. A.2.2., anexa B, cap B.2.1. şi anexa E, cap E.3.2.

Pentru determinarea performanţelor neacustice sunt necesare următoarele tipuri de încercări:

* - Verificări la încărcarea din vânt;

44

* - Verificări la încărcarea din presiunea dinamică datorată autovehiculelor; * - Verificarea la încărcarea dinamică datorită deszăpezirii, Figura A2.17;

* - Verificarea la impactul cu pietre, Figura A2.18;

Figura A2.17. Efectul asupra înălţimii al încărcării dinamice provocată de deszăpezire

Legendă

F (N) Încărcarea dinamică pe 2m x 2m Dz (m) Distanţa faţă de marginea suprafeţei deszăpezite V1, V2 Viteza de deszăpezire

Figura A2.18. Mărimea încărcării dinamice datorate deszăpezirii

Conform prevederilor standardului de referinţă, anexa A cap. A.2.1 şi cap. A.2.2, se considerat că, încărcarea dinamică acţionează perpendicular pe faţa expusă a dispozitivului de reducere a zgomotului, şi încărcarea din vânt şi presiunea dinamică datorată vehiculelor nu acţionează simultan. Încărcarea din vânt de proiectare trebuie calculată conform prevederilor

zăpadă

rambleu

drum

= =

F

Dz

200

cm

150

cm

panou acustic

F (N)

Dz (m)

1500

1000

500

0 0 1 4 6 8 2 3 5 7

V2 = 60 Km/h

V1 = 50 Km/h

45

din SR EN 1991-1-4:2007, bazată pe hărţile naţionale unde sunt indicate formulele de calcul pentru vitezele de bază ale vântului.

Conform anexei B, cap. B.2.1. din standardul de referinţă SR EN 1794-1, greutatea în stare uscată a elementului acustic trebuie măsurată direct sau calculată pe baza masei volumice şi a dimensiunilor materialelor folosite. Greutatea pe unitatea de suprafaţă a unui element trebuie calculată ca valoare minimă, ignorând cadrele şi consolidările locale.

Conform anexei E - Încărcarea dinamică provocată de deszăpezire, din standardul de referinţă SR EN 1794-1, în zonele unde deszăpezirea este o activitate frecventă de întreţinere pe timp de iarnă, un ecran anti-zgomot poate fi deteriorat de zăpada şi gheaţa proiectate de utilaj. Volumul şi înălţimea încărcării depind de viteza şi de tipul utilajului de deszăpezire şi de distanţa între ecranul anti-zgomot şi marginea drumului. Utilajele de deszăpezire pot de asemenea proiecta bucăţi de gheaţă, iar şocul provocat de acestea este considerat ca un impact cu pietre. Conform prevederilor din standard, se presupune că încărcarea dinamică provocată de deszăpezire nu acţionează simultan cu încărcarea provocată de vânt.

Conform cap. E.3.2. din standardul de referinţă, elementul supus încercării, trebuie susţinut pe stâlpi sau pe fundaţie, ca şi în cazul utilizării normale, dar amplasat în poziţie orizontală, cu faţa expusă spre drum orientată, în sus. Stâlpii pot fi susţinuţi simplu la cele două extremităţi, cu condiţia să se demonstreze prin calcul că încovoierea în stâlpi provocată de încărcare este mai mică decât lungimea împărţită la 150. Conform standardului de referinţă, SR EN 1794-1:2011, încovoierea elastică orizontală maximă dhmax, în milimetri, sub încărcarea din vânt de proiectare, trebuie să fie mai mică de:

,max 150S

h

Ld = pentru Hnrd > 4,5 m (47)

unde dh,max este încovoierea elastică orizontală maximă, (mm) LS = cea mai mare lungime a unui element structural, (mm) Hnrd = înălţimea totală a elementelor acustice care constituie ansamblul dispozitivului

de reducere, (mm). Măsurătorile şi determinarile pentru determinarea amprentei la încercarea impactului

cu agregate, trebuie efectuate în conformitate cu prevederile din standardul de referinţă SR EN 1794-1:2011, anexa C, cap. C.2 şi cap. C.3.

Conform, anexei C din standardul de referinţă SR EN 1794-1:2011, dispozitivele de

reducere a zgomotului amplasate în lungul drumurilor sunt expuse impactului cu agregate provenite din îmbrăcămintea rutieră. Este important ca acestea să reziste acestui impact şi să nu sufere decât o deteriorare superficială. Anexa C stabileşte o încercare de laborator care simulează impacturi minore, ca cele provocate de agregatele provenite din îmbrăcămintea rutieră, şi nu se referă la impactul cu obiecte grele sau la actele de vandalism. Pentru efectuarea încercării se utilizează un percutor de oţel călit, aşa cum este prezentat în Figura A2.19. Dimensiunile sunt exprimate în mm. Energia ciocanului de impact trebuie să fie de 30 Nm ± 1Nm. Cerinţele pentru efectuarea încercării în conformitate cu standardul de referinţă, şi care trebuie îndeplinite de laboratorul care efectuează încercarea, sunt definite astfel: impactul pietrelor trebuie să fie simulat prin realizarea unei încercări cu ciocanul mecanic, în trei puncte cuprinse în zona de încercat delimitată printr-o zonă de 12,5 cm în jurul marginii panoului de încercat, pe fiecare faţă expusă, aşa cum este indicat în următoarea Figura A2.20.

46

Figura A2.19. Dimensiunile vârfului Figura A2.20. Puncte de referinţă pentru încercarea, percutorului din oţel. la impact

Conform prescripţiilor cap. C.2 – din standardul de referinţă SR EN 1794-1 sunt acceptate deteriorările minore în formă de crater produse la suprafaţa materialelor casante, cu condiţia ca adâncimea acestor cratere să fie mai mică decât grosimea peretelui exterior sau decât 20 mm, luându-se în consideraţie cea mai mică dintre aceste două valori.

Φ 35 mm

h0

h

sferic

h0 = 2,6 mm h = înălţimea percutorului cilindric (în funcţie de energia de percuţie)

=

=

= =

Element de panou acustic (montat vertical)

P1, P2, P3 - Puncte de încercare la impact L - Lungimea elementului de panou acustic H - Înălţimea elementului de panou acustic

3 0 ; 252

Lx cm

∈ −

; 3 0 ; 252

Hy cm

∈ −

x3

y3

P1

P2

P3

L

H

12,5 cm

12,5 cm

12,

5 cm

12,

5 cm

47

ANEXA 3

(Informativ ă)

DOMENIUL DE UTILIZARE AL PANOURILOR ACUSTICE

Una din măsurile legislative este HG 321/20053) care abordează într-un mod unitar, la nivel naţional, evitarea, prevenirea şi reducerea efectelor dăunătoare provocate de zgomotul ambiental, inclusiv a disconfortului, prin implementarea următoarelor măsuri:

(a) monitorizarea problemelor de mediu prin întocmirea hărţilor de zgomot, pentru şosele, căi ferate, aeroporturi şi aglomerările urbane importante, utilizând indicatori de zgomot armonizaţi precum nivelul de zgomot în perioada de zi, nivelul de zgomot în perioada de seară şi nivelul de zgomot din perioada nopţii;

(b) punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor privind zgomotul ambiental şi efectele sale, precum şi a măsurilor ce se pot lua pentru combaterea efectelor negative ale acestuia;

(c) adoptarea, pe baza datelor din hărţile de zgomot, a planurilor de acţiune, având ca scop prevenirea şi reducerea zgomotului ambiental, în special a nivelurilor de expunere care au efecte dăunatoare asupra sănătăţii şi confortului populaţiei.

Analizând măsurile de combatere a propagării zgomotului, se constată că acesta are acţiune dăunătoare asupra sănătăţii şi securităţii oamenilor. Reducerea nivelului de zgomot a devenit o problemă majoră, statele din întreaga lume făcând cercetări şi analize din ce in ce mai ample privind dezvoltarea măsurilor de combatere şi diminuare a nivelului de zgomot emis atât de echipamentele utilizate în exteriorul/interiorul clădirilor, cât şi de traficul rutier.

Zgomotul poate fi redus astfel: pasiv (prin folosirea materialelor fonoabsorbanate) eficient pentru frecvenţe mai mari de 500 Hz, şi activ eficient în special pentru frecvenţe joase.

Barierele anti-zgomot trebuie să fie suficient de înalte şi lungi, pentru ca din punctul care trebuie protejat acustic, autostrada să nu fie vizibilă. De asemenea, se au în vedere măsurile necesare pentru respectarea nivelelor echivalente de zgomot, real măsurate, cât mai apropiate de valorile minime prevăzute în reglementările naţionale fără a se admite depăşirea valorilor maxime.

Ecranele fonoizolante si fonoabsorbante se utilizeaza pentru protectia impotriva zgomotului produs de surse fixe (stadioane, scoli, piete – pentru asigurarea confortului acustic) si de asemenea pot fi montate la marginea unei strazi, pot fi instalate pe post de ecran in zonele industriale cu tehnologii zgomotoase (exemplu: separarea unei parti dintr-o hala cu utilaje zgomotoase fata de o alta parte cu utilaje silentioase), pe arterele de trafic (montate pe marginea drumurilor nationale, a autostrazilor, a cailor ferate, in aeroporturi), cu dublu rol: fonoizolare – pentru receptorii situati pe partea opusa fata de sursa (pe marginea arterelor de trafic) si fonoabsorbtie – pentru receptorii situati pe aceeasi parte cu sursa (autovehicule in trafic).

A.3.1. Analiza spectrului acustic al circulaţiei

Parametrii compoziţiei spectrale a zgomotului emis în traficul rutier şi a zgomotului urban emis de sursele semnificative de zgomot, se pot defini prin analiza compoziţiei spectrale a zgomotului din traficul urban care presupune existenţa unor înregistrări experimentale care se vor detalia în funcție de categoriile generale de străzi. Separat se vor analiza înregistrările experimentale în cazul căilor feroviare.

3) Hotărârea de Guvern nr. 321 din 14 aprilie 2005 – privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental

48

Standardul SR EN 61672-1:2004, prezintă metoda generală de analiză a compoziţiei spectrale pentru un semnal înregistrat de zgomot în vederea identificării benzilor de frecvenţă cărora le corespund parametrii maximali ai zgomotelor. În funcţie de numărul şi valoarea compoziţiei spectrale, ţinând seama de frecvenţă, intensitate, presiune, putere, distanţa până la receptor şi spectrul sonor standardizat al circulaţiei, conform standardului de referinţă SR EN 1793-3:1999, sunt adoptate măsuri corespunzătoare şi specifice traficului rutier/feroviar.

Determinarea compoziţiei spectrale constă în prezentarea metodelor generale de măsurare a zgomotului emis de vehiculele care circulă pe şine (trenuri, tramvaie, metrou) precum şi zgomotul emis de maşini şi echipamente din traficul rutier. În cazul determinării compoziţiei spectrale pentru maşinile şi echipamentele enunţate mai sus, se face referire la metodologia de încercare şi modul de prelevare al semnalelor care sunt prevăzute în standardele:

- SR EN ISO 3095:2006 “Aplicaţii feroviare. Acustică. Măsurarea zgomotului emis de vehicule care circulă pe şine”;

- SR EN ISO 11200:2010 “Acustică. Zgomotul emis de maşini şi echipamente. Ghid de utilizare a standardelor de bază pentru determinarea nivelurilor de presiune acustică ale emisiei la locul de muncă şi în alte poziţii precizate”;

- SR ISO 1996-1:2008 “Acustică. Descrierea, măsurarea şi evaluarea zgomotului din mediul ambiant. Partea 1: Mărimi fundamentale şi metode de evaluare”;

- SR ISO 1996-1:2008 “Acustică. Descrierea, măsurarea şi evaluarea zgomotului din mediul ambiant. Partea 2: Determinarea nivelurilor de zgomot din mediul ambiant” şi a standardelor conexe.

De asemenea, se va ţine seama de prevederile Directivei 2002/49/CE - din 25 iunie 2002, referitoare la evaluarea şi managementul zgomotului ambiental. Pentru identificarea spectrelor de zgomot şi identificarea frecvenţelor de rezonanţă specifice vehiculelor din traficul rutier se vor prezenta metodele specifice de analiză spectrală a semnalelor de zgomot.

La analizarea semnalelor înregistrate se va ţine seama de prescripţiile prevăzute în SR EN 61260:1997, SR EN 1793-3:1999 şi a standardelor conexe.

A.3.2. Cerinţe specifice pentru utilizarea şi montarea panourilor acustice

Modul în care sunt evitate undele reflectate este un factor important privind

amplasarea şi montarea panourilor acustice. În practică se constată că la receptor pot ajunge, alături de unda directă, şi alte unde, provenite din reflexii simple sau multiple, a căror intensitate este semnificativă şi care influenţează negativ gradul de izolare fonică a receptorului. Evitarea unor asemenea fenomene poate fi obţinută prin amplasarea judicioasă a ecranelor atât faţă de sursă cât şi faţă de receptor, şi prin adoptarea unor înălţimi şi unghiuri de înclinare faţă de verticală, cu valori corespunzătoare situaţiei concrete. Trebuie amintit de asemenea, modul în care este realizată etanşeitatea la asamblare a dispozitivului de protecţie fonică. Din acest punct de vedere, sunt trei factori semnificativi ce pot influenţa în mod decisiv gradul de izolare al ecranului considerat, şi anume:

• modul de montare, fixare şi executare a joncţiunilor dintre elementele componente;

• profilul terenului pe care va fi montat ecranul şi existenţa unor neregularităţi naturale în zona în care va fi amplasat acesta;

• modul de asamblare a elementelor constitutive ale panourilor fonoizolatoare. Un caz special, în ceea ce priveşte soluţia constructivă şi eficacitatea izolării fonice,

este cel al ecranelor joase. Pentru a asigura încadrarea în cerinţa privind amplasarea receptorului în zona de umbră acustică, înălţimea minimă necesară pentru ecranele joase este de 0.8 ... 1.0 m. Din punct de vedere al eficacităţii izolării trebuie ca valoarea acesteia să fie cuprinsă între 0 şi 5 dB(A), relativ la poziţia receptorului şi înălţimea ecranului.

49

Pentru anumite cazuri particulare, se pot estima diferenţele dintre valorile teoretice şi cele experimentale, dar rezultatele nu se pot generaliza datorită gradului foarte mare de diversitate a situaţiilor de analizat.

În tabelul A3.1 se prezinta valorile impedanţei specifice, pentru unele materiale

uzuale, şi medii de propagare a undelor acustice.

Tabelul A3.1. Valorile impedanţei specifice, pentru unele materiale uzuale şi medii de propagare a undelor acustice

Nr.crt.

Mediul elastic Viteza de propagare,

c (m/s)

Densitatea, ρ0 (kg/m3)

Impedanţa acustică specifică, Zs

(kg/m2s)

1 Aer (la 200C) 344 1,2 414 2 Aer (la 130C) 1441 1000 144x104

3 Plută 500 250 12x104 4 Lemn de brad 4700 510 240x104 5 Lemn de stejar 4100 720 290x104 6 Cauciuc 40÷200 1000÷2000 (4÷40)x104 7 Nisip uscat 100÷170 1400÷1600 (14÷27)x104 8 Carămidă de

zidărie 4000 1800 720x104

9 Beton 4000 2400 800x104 10 Sticlă 6000 2400 1440x104 11 Oţel 5100 7900 4000x104 12 Aluminiu 5200 2700 1400x104 13 Plumb 2130 11400 2428x104 14 Cupru 3500 8900 3100x104

De regulă, în cazul căilor rutiere nou construite, la utilizarea sistemelor de protecţie

acustică, trebuie să se ţină seama, încă din faza de proiectare, de categoria de drum în care se încadrează, de poziţia spaţială faţă de eventualele clădiri locuite din apropiere.

În cazul în care, utilizarea dispozitivelor de protecţie a zgomotului vine ca o necesitate de reducere a poluării sonore în vecinătatea căilor rutiere şi feroviare, se impune o corelare a caracteristicilor parametrice ale produselor utilizate cu nivelul de zgomot real măsurat. Astfel, se pot alege materialele fonoabsorbente şi fonoizolante în structură simplă sau compozită, dimensiunile geometrice de gabarit şi modul de poziţionare ce pot caracteriza parametrii produsului respectiv în funcţie de caracteristicile acustice şi caracteristicile neacustice (fizico-mecanice). Caracteristicile parametrice ale produselor privind calităţile acustice de reflexie, absorbţie, izolare, etc. se pot verifica prin măsurări sonometrice in situ sau în condiţii de laborator.

Sunt multiple situaţii în care traficul rutier este dirijat pe poduri şi viaducte, la care se impune echiparea cu dispozitive de protecţie pentru reducerea zgomotului. Pentru echiparea podurilor suspendate şi a viaductelor cu dispozitive antizgomot, trebuie să se ţină seama, încă din fazele de proiectare şi calcul structural, de încărcarile masice suplimentare datorate acestor dispozitive. De asemenea, se vor prezenta cerinţele prevăzute în reglementarile

50

naţionale în vigoare, privind modul de montaj, fixare şi stabilitate la nivelul podului/viaductului dar şi acţiunile preventive pentru evitarea căderilor de bucăţi de materiale.

În mod obişnuit, zgomotul de trafic este rezultatul câtorva contribuţii principale. Potrivit [17], zgomotul sistemului de propulsie este dominant la viteze mici de trafic, şi anume pînă la 40-50 km/h pentru vehicule mici şi pînă la 50-60 km/h pentru vehicule grele. La viteze de rulare mai mari, zgomotul de contact pneu/şosea domină zgomotul de vehicul. La viteze foarte mari (peste 150 km/h), care pot fi considerate condiţii de deplasare neobişnuite, zgomotul aerodinamic datorat curentului de aer de jur împrejurul vehiculului produce cea mai mare parte din zgomotul total de vehicul.

Pentru estimarea zgomotului de pneu la rulare, au fost dezvoltate câteva tehnici de măsurare. De exemplu, se poate rula pneul pe un tambur de probă. Un astfel de echipament poate fi utilizat pentru măsurarea zgomotului radiat şi deasemenea pentru calculul dinamicii pneului. Totuşi, suprafeţele reale de drum nu pot fi simulate pe suprafaţa tamburului. Din acest motiv, pentru a măsura „în-situ” zgomotul de pneu la rulare, au fost proiectate remorci speciale care să evite contribuţia zgomotului provenit de la trenul de forţă.Cu acest echipament se pot efectua măsurători folosind de exemplu holografia acustică proximă, cu scopul de-a identifica zonele cu nivel înalt de presiune sonoră. Această tehnică constă în amplasarea unor senzori pe un plan în vederea refacerii câmpului de presiune pe o suprafaţă distantă care poate fi plată. Măsurătorile au fost efectuate amplasând sursele principale de zgomot pe suprafaţa laterală a anvelopei într-o ordine de frecvenţe joase şi medii, până la aproximativ 600 Hz, şi pe suprafaţa de contact dintre anvelopă şi şosea la frecvenţe mai înalte.

51

ANEXA 4

(Normativă) LIMITE ADMISIBILE ALE NIVELULUI DE ZGOMOT. EFECTELE

ZGOMOTULUI RUTIER ASUPRA OCUPAN ŢILOR DIN CL ĂDIRILE DE LOCUIT DIN VECIN ĂTATE

A.4.1. Limite admisibilesibile ale nivelului de zgomot

STAS 10009-88, precizează care sunt limitele maxime admisibile pe baza cărora se apreciază starea mediului din punct de vedere acustic, astfel:

� în zona unui obiectiv aflat în exterior (zona industrială), valoarea maximă admisibiă pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, ponderat A, este de 65 dB(A), la limita incintei întreprinderii;

� la amplasarea clădirilor de locuit, ţinând cont de prevederile documentului normativ şi de Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 536 din iulie 1997, trebuie avut în vedere alegera unor soluţii constructive astfel încât să se asigure valoarea maximă pentru nivelul de zgomot exterior clădirii, măsurat la 2 m faţă de faţa acesteia (conform prevederilor din SR 6161-1 de 50 dB (A));

� pentru străzi de categorie tehnică II, (colectoare), valoarea maximă admisibilă pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, exterior pe străzi, măsurată la bordura trotuarului ce mărgineşte partea carosabilă, este de 70 dB(A);

� pentru străzi de categorei tehnică II, de legătură, la limita zonelor operaţionale, valoarea maximă admisibilă a nivelului de zgomot este de 65 dB(A);

� pentru străzi de categorie tehnică I, magistrală, valoarea maximă admisibilă pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, exterior pe străzi, măsurată la bordura trotuarului ce mărgineşte partea carosabilă, este de 75 – 85 dB(A).

Traficul rutier afectează mediul în principal prin elminarea de noxe, dar şi din cauza creşterii numărului de vehicule care amplifică poluarea sonoră. Presiunea exercitată de traficul auto creşte de la an la an, ca urmare a creşterii numărului de mijloace auto aflate în circulaţie. Nivelul de zgomot maxim admis pe timpul zilei (între orele 6,00-22,00) conform STAS 10009-88, este:

- străzi cu trafic intens: 70 dB; - străzi cu trafic mediu: 65 dB; - străzi cu trafic redus (zone rezidenţiale): 60 dB, iar pe timpul nopţii, valorile trebuie să fie cu minim 10 dB mai mici.

A.4.2. Efectele zgomotului rutier asupra ocupanţilor clădirilor de locuit din vecinătate

Poluarea fonică are efect nefast asupra stării psihice a omului. Zgomotul din mediul

înconjurător se constituie una din cele mai importante probleme de poluare ambientală cu care se confruntă în prezent populaţia globului.

52

Efectele psihosenzoriale cu caracter progresiv până la apariţia unor forme de maladii provocate de poluarea sonoră, reprezintă un factor de risc major într-o pondere de peste 30% din populaţia marilor oraşe ale lumii, cu evidenţierea vulnerabilităţii în domeniul psiho-fiziologic.

Efectele poluării sonore se manifestă prin acţiunea de iritare, scăderea autocontrolului şi reduce atenţia persoanelor care petrec timp îndelungat în apropierea surselor de zgomot.

Zgomotul produs de traficul urban are un caracter discontinuu şi afectează în principal ocupanţii clădirilor din vecinătatea căilor rutiere. Este important şi esenţial să se măsoare nivelul de zgomot în diferite intervale orare ale zilei şi pentru diferite zone (industriale, rezidenţiale, din oraşele aglomerate, etc.).

În literatura de specialitate este definit termenul „L zsn” (indicator de zgomot pentru zi-seara-noapte) reprezentând indicatorul de zgomot asociat în mod general pentru disconfort, în decibeli (dB), calculat cu următoarea formulă:

105

10 10 10110 log 12 10 4 10 8 10

24

noapteziua searaLL L

zsnL++

= ⋅ + ⋅ + ⋅

unde:

Lziua = nivelul mediu de presiune acustică ponderat A pe termen lung, măsurat într-un an (aşa cum este acesta definit în ISO 1996-2:1987, determinat în toate zilele dintr-un an); Lseara = nivelul mediu de putere acustică ponderat A pe termen lung, măsurat într-un an (aşa cum este definit in ISO 1996-2:1987, determinat în toate serile dintr-un an); Lnoapte = nivelul mediu de putere acustică ponderat A pe termen lung, măsurat într-un an (aşa cum este definit în ISO 1996-2:1987, determinat pe perioada tuturor nopţilor dintr-un an);

Se considera că ziua are 12 ore, seara are 4 ore şi noaptea are 8 ore. Statele Membre

pot scurta perioada de seara cu una sau doua ore şi pot lungi corespunzator perioada de zi şi/sau de noapte, cu condiţia că aceasta alegere să fie aceeaşi pentru toate sursele şi că ele vor furniza informaţii asupra oricărei diferenţe sistematice care decurge din vina acestei opţiuni.

Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997, pentru intervalul orar 6.00 – 22.00 impune ca limită de zgomot (nivelul de presiune sonoră continuu, echivalent, ponderat A) valoarea de 50 dB(A), iar pentru intervalul orar 22.00 – 6.00 impune ca limită de zgomot (nivelul de presiune sonoră continuu, echivalent, ponderat A) valoarea de 40 dB(A)

53

ANEXA 5

(Normativă)

ATESTAREA CONFORMIT ĂŢII DISPOZITIVELOR DE REDUCERE A ZGOMOTULUI

A.5.1. Proceduri de atestare a conformităţii

Evaluarea performanţelor materialelor fonoabsorbante ce intră în componenţa dispozitivelor de reducere a zgomotului din traficul rutier trebuie să fie făcută pentru fiecare tip de material în parte. Conform standardelor în vigoare (EN 14388, EN 14389-1, EN 1793-1, EN 1793-2, etc.) materialele utilizate în aceste dispozitive nu trebuie să emane nici o substanţă periculoasă în cantităţi mai mări decât nivelurile maxime premise specificate în standardul European corespunzător pentru material sau permis în reglementările naţionale ale ţării de destinaţie.

Evaluarea conformităţii materialelor fonoabsorbante constă în evaluarea performanţelor componentelor ce intră în structura de alcătuire a dispozitivelor de reducere a zgomotului din trafic, după cum urmează:

1) element acustic –a cărui funcţie principală este de a asigura performanţa acustică a dispozitivului de reducere a zgomotului transmis; 2) element absorbant – este dispozitiv de reducere a zgomotului ataţat de un perete sau alt tip de structură; 3) protecţie – care pe lângă funcţia de reducere a zgomotului, trebuie să asigure condiţiile de stabilitate şi durabilitate. În tabelul A5.1 se prezintă caracteristicile materialelor fonoabsorbante, pentru care se

aplică metoda de încercare cerută de standardul în vigoare, caracteristici necesare stabilirii performanţelor acestor material.

Tabelul A5.1. Caracteristicile materialelor fonoabsorbante, pentru care se aplică metoda de încercare cerută de standardul în vigoare

Caracteristică

Metoda de încercare cerută de standard

Formula de calcul Observaţii

Absorbţia sunetului,

SR EN 1793-1

0,1

1

0,1

1

1010log 1

10

i

i

i

n LSi

n L

i

DLα

α=

=

= − − ∑

∑

unde: n = 18

Valoarea declarată, în dB, pentru părţile absorbante specificate ale ecranului de absorbţie a sunetului. Aceasta trebuie făcută pe baza modificărilor sau a deplasărilor, (dacă este cazul) din compoziţia sau starea materialului absorbant şi/sau a dispozitivului de reducere a zgomotului, care ar putea afecta

54

performanţa absorbţiei sunetului (ex. Dezintegrarea fibrelor sau a materialelor fragile, praf, saturaţia apei, înghţ/dezgheţ, raze UV, efectele locaţiei – amplasare, deplasarea elementelor).

Izolarea la zgomote

aeriene, DLR

SR EN 1793-2

0,1 0,1

1

0,1

1

10 1010log 1

10

i i

i

n L R

iR n L

i

DL−

=

=

= − − ∑

∑

unde: n = 18

Valoarea declarată, în dB. Un indice de evaluare a izolării la zgomote aeriene, trebuie să fie stabilit pentru a indica performanţa produsului. Performanţa produsului poate fi afectată de: poziţia relativă şi de etanzare între elementele componente, găuri şi fisuri survenite în timp exploatării, perforaţii, deteriorarea acoperirii, slăbirea elementelor de fixare). Indicii unici de evaluare a reducerii zgomotului trebuie să fie ponderaţi în funcţie de spectrul sonor standardizat al circulaţiei, astfel cum este definit în standardul de referinţă SR EN 1793-3.

Rezistenţa la încărcări - greutatea proprie a

unui element

acustic: ud, cu umiditate redusă sau

uscat, determinată

pe baza formulelor

sau încercărilor

SR EN 1794-1, anexa B

-Instabilitatea torsiunii locale: - deformarea orizontală ,maxhd , în

mm, nu trebuie să fie mai mare decât

,max 50ae

h

hd =

- deformarea verticală: cu element de protecţie, aşa cum este utilizat în practică, deformarea maximă ,maxdν ,

în mm, nu trebuie să fie mai mare

decât ,max 400

Ldν = .

Valoarea declarată - kN/element pentru condiţiile specificate: umiditate, umiditate redusă sau uscat. Pentru elementul acustic uscat este necesar să se facă o aproximare a valorii izolării acustice a elementului. În cazul în care elementele componente pot absorbi apa, greutatea elementelor ude este foarte importantă pentru proiectarea elementelor și structurilor de sprijin.

55

Emanare de substanţe

periculoase

SR EN 1794-2 anexa C

Producătorul are obligaţia să declare orice component chimic care ar putea provoca eliminarea unor substanţe toxice în mediul înconjurător

-

Durabilitatea prevăzută

pentru parametrii acustici

SR EN 14389-1

Pct. 4.3 - Absorbţia acustică, izolare fonică, conform SR EN 1793-2, determinate pe baza claselor tipice de expunere şi condiţiilor climatice.

Modificarea indicelui de reflexie a sunetului DLR şi a indicelui de absorbţie a sunetului DLα după (5, 10, 15 şi 20 ani) / durată de viaţă declarată (ani)

Durabilitatea prevăzută

pentru parametrii

non acustici

SR EN 14389-2

Sustenabilitatea, ca parametru non acustic, reprezintă perioada în care este menținută performanța dispozitivului, și care îi permite să acestuia să mențină caracteristicile de performanță aşa cum sunt stabilite în SR EN 1794-1, 2,. Sustenabilitatea este evaluată fie prin durata de serviciu garantată ca valoarea curentă, la acelaşi nivel de performanță, fie ca ultima durată de serviciu determinată atunci când performanțele acustice ale dispozitivului se reduc sub 30%. Atunci când dispozitivul de reducere a zgomotului este supus la condiţii de mediu a căror natură şi severitatea sunt extrase din standardul SR EN 60721-3-4, toate materialele utilizate la construcţia dispozitivului trebuie să fie evaluate în conformitate cu condiţiile de durabilitate din standardul de material adecvat fiecărui element.

Durată de viaţă declarată (ani)

Difracţia sunetului

CEN/TS 1793-4

Rezultatele sunt exprimate în funcţie de frecvenţă, în benzi de 1/3 octavă, între 100 Hz şi 5kHz

-

A.5.2. Controlul produc ţiei în fabrică

Producătorul trebuie să stabilească, să întocmească documentaţia şi să menţină la zi un sistem de control al producţiei în fabrică pentru a se asigura că produsele introduse pe piaţă sunt conforme cu caracteristicil de performanţă declarate de acesta. Sistemul CPF trebuie să fie alcătuit din proceduri, inspecţii precum şi încercări şi/sau evaluări şi utilizării ale rezultatelor pentru controlul materiilor prime, altor materiale şi componente care intră în procesul de producţiei.

56

În aceste condiţii producătorul trebuie să întocmească o descriere detaliată a produselor supuse certificării care să asigure informaţiile necesare proiectării şi execuţiei dispozitivelor de reducere a zgomotului din trafic. Aceasta trebuie să cuprindă formularea elementelor descriptive, parametrice şi de performanţă a dispozitivelor de reducere a zgomotului ca produs, în vederea echipării căilor de trafic rutier pe baza unor explicaţii fundamentate, a prezentărilor şi formulărilor amănunţite din care să rezulte rolul şi importanţa parametrilor de sinteză. Standardul de referintă, SR EN 14388, care reglementează cerinţele specifice de evaluare a conformităţii pentru dispozitivele de reducere a zgomotului din traficul rutier este aplicabil pentru a demonstra conformitatea acestora, cu detaliile procedurale privind încercările fizico-mecanice, durabilitatea, compatibilitatea produselor cu factorii de agresivitate proveniţi din mediul înconjurător, precum şi emanarea de substanţe periculoase.

Criteriile prevăzute stabilesc baza pentru evaluarea conformităţii dispozitivelor de reducere a zgomotului din traficul rutier, astfel încât decizia finală privind atestarea conformităţii acestora, să fie făcută într-un mod corect de către un evaluator de specialitate, în conformitate cu cerinţele impuse de standardele existente. Pentru evaluarea conformităţii dispozitivelor de reducere a zgomotului din traficul rutier de către un organism de terţă parte, acestea trebuie să îşi demonstreze funcţia acustică, prin încercările efectuate pe elementele componente, şi cerinţele de proiectare structurală în conformitate cu standardele europene aplicabile, dar şi să îşi menţină performanţele declarate de producător pentru o durată de serviciu garantată, rezonabilă din punct de vedere economic.

A.5.3. Cerinţe pentru asigurarea mentenanţei

Panourile de reducere a zgomotului ar trebui să fie proiectate astfel încât să necesite un

cost minim de întreţinere în timpul exploatării. Pentru asigurarea mentenanţei este necesar ca panourile să aibă o procedură rapidă de montare/demontare care să permită cu uşurinţă înlocuirea componentelor de panou sau elemente structurale ce necesită înlocuire, reducîndu-se astfel timpul alocat reparaţiilor.

Materialele folosite de producător pentru dispozitivele anti-zgomot trebuie să fie adecvate locaţiilor unde aceste se montează. Astfel panourile care vor fi montate în locuri cu condiţii meteo nefavorabile, vor avea în componenţă materiale mai dure decât cele montate în locuri cu condiţii meteo faborabile.

Accesoriile metalice trebuie atent selectate astfel încăt să ofere o bună rezistenţă a culorii împotriva coroziunii. Celelalte componente trebuie să ofere rezistenţă împotriva impactului cu agregate, a focului, a transmisiei luminii, a culorii pentru suprafeţele vopsite, a acţiunii vântului.

A.5.4. Rezistenţa la foc

Un dispozitiv pentru reducerea zgomotului poate fi expus unui incendiu provocat de o vegetaţie uscată sau de un alt material care se găseşte în imediata apropiere. Incendii mai mari pot fi provocate prin scurgerea combustibilului în cazul unui accident rutier.

De fiecare dată când un dispozitiv pentru reducerea zgomotului este situat în imediata apropiere a unei proprietăţi, poate fi de asemenea necesar să se asigure că incendiul nu se poate propaga dinspre drum.

În cazul utilizării unor sisteme inflamabile se recomandă a se încorpora în dispozitivul pentru reducere a zgomotului un dispozitiv antifoc din materiale rezistente la foc sau alte dispozitive care să împiedice propagarea incendiului. Această anexă nu este aplicabilă acestor materiale.

57

Dispozitivul de reducere a zgomotului, după ce a fost supus unei încercări prin metoda

prezentată la A.3 - SR EN 1794-2, trebuie să fie clasificat într-o categorie după cum urmează:

− clasa 1: dacă deteriorările suferite de panou sunt mai importante decât cele definite pentru clasele 2 şi 3;

− clasa 2: dacă zona deteriorată situată deasupra uneia din cele două surse este mai mică de 0,06 m2 şi se întinde pe maximum 200 mm deasupra bazei panoului şi dacă panoul nu a ars din loc în loc;

− clasa 3: dacă nu există nici o altă deteriorare decât o decolorare. Elementele acustice cu cel puţin 2 m lungime pe 1,5 m înălţime trebuie să fie supuse la

o încercare prin expunere la surse de foc localizate la baza lor, respectiv în apropierea feţelor anterioară şi posterioară. Aceste panouri trebuie să fie lipsite de apa absorbită înaintea încercării; în cazul elementelor de lemn, conţinutul de umiditate trebuie redus la 18% printr-o metodă de uscare omologată.

Masa şi dimensiunile panoului supus la încercare trebuie măsurate şi panoul trebuie fotografiat. Un panou identic trebuie examinat pentru determinarea structurii; dimensiunile elementelor acestuia, inclusiv grosimile pereţilor secţiunilor cu concavităţi, trebuie măsurate şi notate pe o schiţă la scara 1/20.

Încercările trebuie executate în sală de încercări ignifugată închisă, la adăpost de curenţi de aer şi cu un volum de minimum 150 m3.

Este permisă instalarea dispozitivelor de extragere a fumului în plafon sau în apropiere, dar trebuie să se împiedice întreţinerea flăcărilor în timpul încercării.

Temperatura sălii înainte de începerea încercărilor, inclusiv a solului, trebuie să fie între 15oC şi 25oC. Această sală trebuie echipată cu un vizor sau o altă fereastră într-o poziţie corespunzătoare pentru observarea panoului în timpul încercării.

Trebuie pregătite două surse identice de foc astfel: a) un coş rectiliniu din plasă metalică de 300 mm pe 200 mm şi înălţime 300 mm confecţionat din plasă de sârmă de oţel sudată ale cărei ochiuri pătrate sunt de oţel tras cu diametrul 3 mm, distanţate la 50 mm; b) în plus, trei sârme cu diametrul 3 mm şi lungime 300 mm trebuie fixate vertical în interiorul coşului, cu un spaţiu echidistant în lungul axei dimensiunii celei mai mici.

Materialele inflamabile trebuie constituite din beţe de brad cu grosimea 0,2 mm,

lăţimea 2 mm şi lungimea aproximativ de 50 mm. Materialul trebuie să fie lipsit de aşchii şi să aibă un conţinut de umiditate de maximum 30%; acesta trebuie condiţionat la o temperatură de 20oC şi o umiditate relativă de 65% până când masa acestuia este constantă.

Panoul de încercat trebuie menţinut vertical, ceea ce corespunde poziţiei sale normale de utilizare, pe un soclu pe toată lungimea lui. Acest soclu trebuie să fie de zidărie sau de beton şi trebuie dotat cu o treaptă verticală situată la 250 mm deasupra solului. Baza panoului trebuie să fie în întregime în contact cu soclul şi faţa supusă încercării trebuie netezită la margine. Cele două surse de foc trebuie amplasate pe podeaua sălii, dimensiunile cele mai

58

mari ale acestora fiind orientate în faţa soclului şi panoului de încercat. Cele două surse trebuie aprinse simultan şi durata încercării trebuie măsurată din acest moment.

Performanţa panoului trebuie observată în timpul încercării şi momentul în care apare o schimbare semnificativă trebuie înregistrat. După aprinderea completă a surselor foc şi eventual a unei părţi a panoului considerată ca inflamabilă, panoul trebuie examinat şi întinderea deteriorărilor fotografiată şi măsurată. Faţa opusă a panoului nu trebuie supusă la încercare atât timp cât temperatura sa şi cea a podelei sălii nu a coborât sub 25 °C.

A.5.5. Aplicare marcaj CE

Când este obţinută conformitatea în corelaţie cu cerinţele tabelului ZA.3 din standardul

de referinţă SR EN 14388, producătorul sau agentul său stabilit în Spaţiul Economic European trebuie să emită o declaraţie de performanţă care permite producătorului să aplice marcajul CE .

Atestarea conformităţii, aplicarea marcajului CE şi emiterea documentelor necesare se va face în conformitate cu Regulamentul 305/2011.

59

ANEXA 6

REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE

A.6.1. Legislaţie Notă:

1. Referinţele datate au fost luate în considerare la data elaborări prezentei reglementări tehnice;

2. La data utilizării reglementării tehnice se va consulta ultima formă în vigoare a referinţelor legislative şi tehnice.

Nr.crt.

Acte legislative Publicaţia

1. Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii Monitorul Oficial nr. 12 din 24.01.1995 (cu actualizări)

2. Hotărârea de Guvern nr. 321 din 14 aprilie 2005 – privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental

Republicată în Monitorul Oficial nr. 19 din 10.01.2008 (cu actualizări)

3. Hotărârea de Guvern nr. 1236/2012 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876/21.12.2012 (cu actualizări)

4. Directiva 2000 / 14 / CE – din 8 mai 2000, privind armonizarea legislaţiei statelor membre cu privire la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (transpusa prin Hotărârea de Guvern nr. 1756/2006).

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48/22.01.2007 (cu actualizări)

5. Directiva 2002 / 49 / CE – din 25 iunie 2002, Referitoare la evaluarea şi managementul zgomotului ambiental. (transpusa prin Hotărârea de Guvern nr. 321/2005)

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358/27.04.2005 (cu actualizări)

6. Legea 319/2006 privind protecţia si securitatea muncii

Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006 (cu actualizări)

A.6.2. Standarde Nr.crt.

Standarde - Indicativ Denumire

1. SR EN 14388:2006 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier. Specificaţii

2. STAS 10009-88 Acustica în construcţii. Limite admisibile ale nivelului de zgomot

3. STAS 10144/1-90 Străzi. Profiluri transversale. Prescripţii de proiectare

60

4. STAS 1957/1-88 Acustică. Acustică fizică. Terminologie 5. STAS 1957/2-87 Acustică. Acustică psihofiziologică. Terminologie 6. STAS 1957/3-88 Acustică. Acustică în construcţii şi transporturi.

Terminologie 7. SR EN ISO 80000-4:

2013 Mărimi şi unităţi. Partea 4: Mecanică

8. SR EN ISO 80000-8: 2007

Mărimi şi unităţi. Partea 8: Acustică

9. SR EN 61672-1:2004 Electroacustică. Sonometre. Partea 1: Specificaţii 10. SR EN 1793-3: 1999 Dispozitive pentru reducerea zgomotului din traficul

rutier. Metodă de încercare pentru determinarea performanţei acustice. Partea 3: Spectrul sonor standardizat al circulaţiei

11. SR EN ISO 3095:2006 Aplicaţii feroviare. Acustică. Măsurarea zgomotului emis de vehicule care circulă pe şine

12. SR EN ISO 11200:2010 Acustică. Zgomotul emis de maşini şi echipamente. Ghid de utilizare a standardelor de bază pentru determinarea nivelurilor de presiune acustică ale emisiei la locul de muncă şi în alte poziţii precizate

13. SR ISO 1996-1:2008 Acustică. Descrierea, măsurarea şi evaluarea zgomotului din mediul ambiant. Partea 1: Mărimi fundamentale şi metode de evaluare

14. SR ISO 1996-2:2008 Acustică. Descrierea, măsurarea şi evaluarea zgomotului din mediul ambiant. Partea 2: Determinarea nivelurilor de zgomot din mediul ambiant

15. SR EN 61260:1997 Electroacustică. Filtre de bandă de octavă şi de bandă de fracţiune de octavă

16. SR EN 14389-2:2005 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier. Metode de evaluare a performanţelor pe termen lung. Partea 2: Caracteristici neacustice

17. SR EN 1794-1:2011 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier. Performanţe neacustice. Partea 1: Performanţe mecanice şi cerinţe de stabilitate

18. SR EN 60721-3-4: 2006 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 4: Utilizarea staţionară în spaţii neprotejate împotriva intemperiilor

19. SR EN 1793-1: 2013 Dispozitive pentru reducerea zgomotului din traficul rutier. Metodă de încercare pentru determinarea performanţei acustice. Partea 1: Caracteristici intrinseci ale absorbţiei acustice

20. SR EN 14389-1:2008 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier – Proceduri de evaluare a performanţei pe termen lung. Partea 1 – Caracteristici acustice

21. SR EN 1794-2:2011 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier. Performanţe neacustice. Partea 2: Cerinţe generale de securitate şi mediu

22. SR EN 1991-1-4:2006 /AC:2010/A1:2010

Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor. Partea 1-4: Actiuni generale – Actiuni ale vantului

23. SR EN 1991-1-4:2006 /NB:2007

Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor. Partea 1-4: Actiuni generale – Actiuni ale vantului. Anexa nationala

61

24. CEN/TS 1793-4:2003 Road traffic noise reducing devices - Test method for determining the acoustic performance - Part 4: Intrinsic characteristics - In situ values of sound diffraction

25. SR EN 1317-2:2000 Dispozitive de protecţie la drumuri. Partea 2: Clase de performanţă, criterii de acceptare a încercărilor la şoc şi metode de încercare a parapetelor de siguranţă

26. SR EN 60651:2002 Sonometre 27 SR EN 1317-2:2010 Dispozitive de protecţie la drumuri. Partea 2: Clase de

performanţă, criterii de acceptare a încercărilor la impact şi metode de încercare pentru parapetele de siguranţă

A.6.3. Reglementări tehnice Nr.crt.

Reglementare tehnică Publicaţia

1. Normativ pentru producerea şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat, indicativ NE 012/1-2007, Partea 1: Producerea betonului, aprobat prin O.M.D.L.P.L nr. 577 / 29.04.2008

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 bis din 16.05.2008

2. Ghid de proiectare privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor din oţel, indicativ GP 111 – 2004

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 bis din 25.05.2005

3. Normativ privind proiectarea construcţiilor din lemn, indicativ NP 005 – 2003

Ordinul nr. 303/2003 pentru aprobarea Reglementării tehnice Normativ privind proiectarea construcţiilor din lemn (revizuire NP 005-96), indicativ N.E. 018-03, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 671 din 23.09.2003 Buletinul Constructiilor, nr. 14 / 2004 și nr. 14/2006.

4. Cod de proiectare. Evaluarea acţiunii vântului asupra construcţiilor, indicativ CR 1-1-4/2012

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 bis din 15 octombrie 2012.

5. Cod de poiectare. Evaluarea acţiunii zăpezii asupra constrcuţiilor, indicativ CR 1-1-3 / 2012

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 bis din 15 octombrie 2012.