Stau. Sun tristă. De mai bine de o lună tânjesc după tine, inima mea... Te caut. Vreau să te găsesc. Ești ciudată. Ești altfel. Mi-e dor de tine!

Lasă-mă să mă pot bucura din nou cu tine! Hai să fim din nou prietene. Nici nu stiu când ai devenit așa nepăsătoare, iți simt bătăile atât de slab. Uneori mă cuprinde frica, de ce nu te simt? De ce nu mă simt?

Stau de veghe lângă tine, inima mea dragă. Împacă-te cu mine! De dragul zilelor în care împreună ne bucuram de bucuria celorlalți, de dragul zilelor în care țopăiam ca un copil ce și-a primit cadoul mult dorit, de dragul zilelor de dor, de dragul florilor de mai pe care mult le-am admirat, de dragul colindelor ce altădată ne duceau așa departe, de dragul zilelor de Înviere în care eram atât de bucuroase și emoționate de minunea mare ce se petrecuse și de speranța ce renăștea cu fiecare zi de Paști, de dragul nostru... Mi-ai fost cea mai bună prietenă. Ai știut întotdeauna ce mi se întâmplă. Toate misterele -mi erau dezlegate pentru tine.

Mai știi când mă trezeam în noapte și stăteam de vorbă? Mai știi de câte ori mi-ai șters lacrimile făgăduindu-mi că totul va fi bine?

Vreau să plâng... să plâng și să mă trezesc din nou bine! Să pot zbura, să pot crede, să pot iubi, să pot simți, să pot bucura și să mă pot bucura.

Ești atât de rece... atât de împietrită... atât de departe...

Întotdeauna îți spuneam, ai grijă, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Dar tu ce ai făcut? Ai fost neatentă! Într-un elan de voie bună te-ai pierdut în zare, m-ai pierdut printre griji și probleme, printre hârtii și informații banale. Aveam încredere în tine! Mi-ai alungat liniștea și pace. Le-ai înlocuit cu superficialitate și agitație. Mi-erai prietenă!

Cu tine ai îngropat tot ce aveam mai drag, sentimente, emoții, liniște, nădejde, credință!

Abia mai licărește o flăcăruță de „încă se mai poate”. Dar e atât de greu. Dintotdeauna am fost două. Mă simt incompletă fără tine. Oricât de mult aș vrea, nu te pot regăsi. Un pas... atât fă spre mine și toată viața mi-o poți reda.

Vezi tu, așa ne-a creat Dumnezeu, eu cu rolul meu, tu cu rolul tău. Când eram mică- mică ai promis că îmi vei fi mereu aproape. De ce acum vrei să faci numai ce îți place ție? Te-ai plictisit de mine? De ce nu mai putem conlucra? Știu, s-a petrecut o ruptură... dar numai de noi ține să o putem suda.

De atâtea zile aștept să revii. Așteptarea e grea și știi asta. Trece viața noastră și ne vom duce. Ne vom duce fără să fi terminat ceea ce am început.

Îți scriu acum ca să știi că vreau să fim din nou prietene. Viața noastră abia începe.

Iartă-mă, inimioară dragă pentru neatenția mea! Ia-mă de mână și hai să zburăm din nou împreună!