1

anul LX anul LX anul LX anul LX anul LX ***** nr. nr. nr. nr. nr. 1212121212 ( 7 3 4 )( 7 3 4 )( 7 3 4 )( 7 3 4 )( 7 3 4 )***** decedecedecedecedecembrie 2009mbrie 2009mbrie 2009mbrie 2009mbrie 2009

Adrian Popescu DUPÃ DOUÃ DECENII 3

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Robert MoscaliucMAX BLECHER ÎN DOUÃEURI ªI TREIAUTENTICITÃÞI 9

RedacþiaMARIN MINCU,LA DESPÃRÞIRE 38

Tudor Sãlãgean REVOLUÞIAFÃRÃ SIMBOLURI 5

Titu Popescu CERCUL LITERAR DE LA SIBIU 12

Alexandru IstudorHERMENEUTICÃASIMETRICÃ: PROZA LUIPHILIP ROTH 55

Aurel Rãu JURNAL VENEÞIAN 33

Horea Porumb MEMORIALUL DE LA SIGHET 59

Virgil MihaiuRÃSPÂNDIREAGLOBALÃA JAZZULUI 61

Raul Huluban DESPRE POEZIA TÂNÃRÃ 16

Ioan Pop-Curºeu VASILE BOLOGA,PEDAGOG ªI FOLCLORIST 34

Elena Maria ªorban PORTRET DE FETIÞÃ LAFLAUT, ÎN STILUL LUI VAN EYCK, LA FESTIVALULARTELOR DIN ZALÃU, 2009 63

Ruxandra CesereanuCORP, OS, PIELE, SÂNGE 7

Marius Conkan MEMORIE ªI IMAGINAR.JURNALUL LUI ARVANITIS 15

Titu PopescuION VLAD – 80 22

Felix Nicolau PERFORMATISMUL ªI BUCURIILEIDIOÞENIEI 23

a. p. O SELECTÃ REVISTÃ DE POEZIE 25

Florin Balotescu DESPRE SUPRAVIEÞUIRE,CÃUTARE ªI POEME 29

Jacques DarrasBALCON ÎN PÃDURE CUZÃPADÃ-MPREJUR(traducere de Ion Pop) 19

Mircea PopaPETRU POPESCU ªIFASCINAÞIA AVENTURII 26

Simona Mãrieº LABIRINT FÃRÃ MINOTAUR;Cristina Vidruþiu BÃTRÂNUL. O DIVINÃ ªI O COMEDIE 31

Vasile Igna BUCURIA RELECTURII 39

Florin Mihãilescu O ENCICLOPEDIE A JUNIMII 40

Doru Pop AMINTIRI DIN LUMEA DE APOI 43

CRONICA LITERARÃIrina Petraº LINIªTEA CARE CÂNTÃ 42

Ovidiu Pecican PRIZONIERATUL CLIPEI 45

T. Tihan INTERVIU CUPROF. UNIV. NICOLAEJURCÃU 47

D. DumitraºcuEGON LÖWITH 64

2

Coperta ºi ilustraþia numãrului: Romeo Rãileanu

ISSN 0039 - 0852

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu.Secretar general de redacþie: Octavian Bour.

Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan;redactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu,Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Nicolae ªarambei, Ion Vlad.

Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturiidin Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382

Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþi i lor pentru Strãinãtate, Piaþa PreseiLibere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149

Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã.Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

E-mail: steauacj@gmail.com

3

Cum suntem noi românii, sau mai precis o partea românilor, scriitorii, dupã douã decenii de la acelDecembrie 1989, moment fast, de graþie a Providenþei,de potrivire a zarurilor Istoriei, dacã vreþi spus acelaºilucru, altfel, laic, de entuziasm aproape unanim, deuriaºã eliberare din strânsoarea dictaturii? Am devenitmai buni, mai morali, mai inteligenþi, mai generoºi, mairesponsabili la nivel individual, naþional ºi global? Greude spus, mai bogaþi unii, da, excesiv de avuþi, iar alþii preade tot sãrmani, cei mai mulþi dintre noi dezamãgiþi demersul lucrurilor din þarã, de minciuna politicienilor, dedomnia celui mai tare, mai impertinent, mai nesimþit.Bilanþ negativ, deci? Nu chiar, un fel de remizã cu Historia.

Sã nu uitãm însã ce ne-a adus pozitiv Revoluþiadin 89, contestatã de unii, ca spontanã revoltã anticea-uºistã, apoi anticomunistã. Primirea în UE, în NATO,cu toate obligaþiile ºi drepturile ce decurg de aici, le-am experimentat mulþi din 90 încoace, uneori pânã lahybris, ca sã nu spun la grotesc, libertatea presei,degeneratã în scandal mediatic, superficialitatemondenã ºi lipsã de miez, apoi libertatea de miºcare,care ne-a propulsat pe prima paginã a preseioccidentale, nu ca apreciaþi bursieri, cercetãtori sauîntreprinzãtori oneºti, dar ca delincvenþi de temut.

Þara lui Dracula, pentru unii occidentali, nu a luiEugen Ionescu, a mai spãlat poate ceva din invaziaminerilor la Bucureºti, din anii 90, prin premiile acordatela festivalurile de film sau prin aceastã mai recentã,din 2009, Bienalã de artã de la Veneþia, poate chiarprin reflexul depãrtat al Nobelului Hertei Müller.

Dar prin care nume ºi prin ce titluri, în ce domeniiartistice, s-au impus românii, la urma urmei, în cei 20de ani postdecembriºti? În teatru ºi în film au uimit ei,mai ales, în acest timp al civilizaþiei (sau barbariei?)imaginii, cu orice preþ, al spectacolului total. Regizoriinoºtri, de la Andrei ªerban la Nae Caranfil, de laLucian Pintilie la Silviu Purcãrete, de la Tompa Gaborla Cristian Mungiu fac sãli pline de teatru sau cinemaîn Europa postmodernismului.

Spectacolul, ludicul, punerea în scenã caredominã net societatea, chiar acolo unde te aºteptaimai puþin, în arta cuvântului, plãteºte un tribut, uneoriprea oneros, artei vizualului. Coperta vinde cartea,numele unui scriitor e precedat de un bombardamental artileriei grele promo, tv., afiºe, anunþuri, pânã a ieºitextele, uneori firave, ale autorilor, plutoane, la atac.Numele vinde un volum, nu conþinutul sãu ideatic ºistilul, cum era în secolul trecut. Desfinþarea cenzuriioficiale, ideologice, a provocat, firesc pânã la un punct,o proliferare a temelor considerate tabú, anterior, ceapoliticã, religioasã, eroticã. Politicul a înflorit prinjurnalele detenþiei de la Ioan Ioanid la elogiatul

Bartolomeu Anania, sau recent Tertulian Langa,mãrturii din infern, religiosul a dat prin Doinaº, cuPsalmii lui moderni, din 1997, sau prin noua lortãlmãcire aparþinând lui ªerban Foarþã, ori prininterogaþiile genuine ale lui Paul Aretzu dimensiuniliterar-contemporane tradiþiei creºtine. Romanul erotica sondat cu îndrãznealã misterul carnal, chiar erosuldeviat, componenta maladivã, anticipatã doar deromanul autobiografic al lui Negoiþescu, în literaturaromânã, vezi Cecilia ªtefãnescu, RuxandraCesereanu, Radu Aldulescu. Nabokov, Anais Nin,autorul Tropicului cancerului, ori interbelicii descoperiþidupã 89, au stimulat latenþele de acest gen.

Dacã ar trebui rapid sã rostesc alte nume,omologate dupã 89, de critici, aº zice Paul Cernat,Daniel Cristea-Enache, Alex Goldiº ºi SandaCordoº, Bianca Burþa-Cernat, Sorin Lavric. Ioan Es.Pop, Ion Mureºan, Dan Coman, la poezie, iar PetruCimpoeºu, Filip Florian, Florina Ilis, Horia Ursu,Varujan Vosganian, la prozã. Nu i-aº uita pe CristianBãdiliþã, Alex. Cistelecan, Ovidiu Hurduzeu la eseulpolitic.

Totuºi, o neîmplinire rãmâne, nu avem mareleroman al Revoluþiei, ci doar proiecþii fragmentare, maiales postdecembriste, de la Mircea Cãrtãrescu la DanStanca, poate vremea frescelor sociale a trecut,gustãm aºchiile, nu întregul clasic, balzacian,rebrenian etc.

Dacã nu era 89, nu ar exista multe revistevaloroase, aniversându-ºi în acest an primele douãdecenii de existenþã, de la hebdomadarul 22 la lunarulApostrof, ori de la Jurnalul literar la Poesis, ca sã numai spunem de altele, atât de incitante intelectual, dela Dilema la Dilemateca, sau de la Cultura laObservator cultural. Cum nu ar fi fost posibilãpublicarea unor valoroase texte inedite, poeme,fragmente de roman (vezi Cristian Teodorescu, DoinaRuºti, de pildã), interviuri, polemici în România literarã,Orizont, Luceafãrul de dimineaþã, sau relansarea Vieþiiromâneºti sau chiar a Stelei. În acest decembrie,revista clujeanã face ºase decenii, dacã socotimAlmanahul literar drept un mitic început. Steaua a doritsã fie o revistã a echilibrului estetic între tradiþiamodernismului târziu ºi postmodernismul con-temporan, Numãrul redactorilor generaþiei mature,Aurel Rãu, Octavian Bour, Teodor Tihan, AdrianPopescu e aproape egal cu cel al tinerilor, RuxandraCesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu,ultimii cu volume valoroase, despre Petru Dumitriu,respectiv, Baudelaire; plus Virgil Mihaiu, e dreptredactor asociat. Oricum, viitoarea aniversare, dacãva mai fi posibil, o vor face desigur nouãzeciºtii, nucei, precum noi, cãlare pe douã veacuri, cum ziceaSextil Puºcariu. La Steaua au lucrat ca valoroºiredactori D. R. Popescu, Mircea Tomuº, LeonidaNeamþu, Virgil Ardeleanu, Teohar Mihadaº,VirgilNistor, Eugen Uricaru, Petru Poantã, Aurel ªorobetea,de asemenea nume reprezentative. Alte generaþii dela Steaua: Marta Petreu, Alexandru Vlad, ConstantinCubleºan, Mircea Ghiþulescu. Stilul ºi þinuta revisteisunt imprimate de A. E. Baconsky, primul redactorºef, urmat de Aurel Rãu din 1959.

Adrian Popescu

EDITORIAL

4

Douã decenii, libertate, relativitate, Procesulcomunismului, Patapievici, Pleºu, Cãrtãrescu,Dinescu, Liiceanu, Hurezeanu, Nistorescu, Tatulici,idolii zilei, aleatorism, dar ºi curaj civic, relativism etic,dar ºi planuri valorice, titluri de volume care vorrãmâne, altele efemere, de vitrinã media, dezbateriînverºunate care stricã prietenii de patru decenii,corespondenþa amoroasã a lui Eminescu, grupajul dinDilema, edituri care controleazã piaþa: Humanitas,Polirom ºi Cartea româneascã, Curtea veche, Nemiraetc., alianþe rupte, protagoniºti orgolioºi, demitizãricrude: Lucian Boia, Eugen Negrici, dar ºi perseverenþãfecundã, Mihai ªora, Mircea Martin, Gh. Grigurcu,Marin Mincu, Ion Pop, G. Dimisianu, CornelUngureanu, Dan C. Mihãilescu, Al. Dobrescu, IoanHolban, Nicolae Prelipceanu, Petru Poantã, IrinaPetraº, evenimente culturale reale, antologii,dicþionarul Zaciu, Papahagi, Sasu, Dicþionarul generalal literaturii române, coordonat de Eugen Simion,Istoria criticã a literaturii române a lui NicolaeManolescu, precedatã de cele ale lui Marian Popa ºiAlex. ªtefãnescu. Subiective propuneri de schimbarea canonului, unde Augustin Buzura sau EugenSimion, Nichita Stãnescu sau Nicolae Breban, oriD.R.Popescu ar fi înlocuiþi de cei care s-au impusdupã 89. Dar ªtefan Bãnulescu nu poate fi înlocuit deDaniel Bãnulescu, sau Nichita de atunci de cel deacum, Danilov, fiecare autor are locul lui. Reaºezareacanonului e necesarã, dupã un timp, 20 de ani, iatã,dar cu obiectivitate ºi discernãmânt, am dat exemplesuficiente, din fiecare gen literar, mai sus, pentru aremarca valoarea celor care intrã în noua reaºezarevaloricã, sunt ºi alþii, dar nu tot ce s-a nãscut, literarvorbind, dupã 89, e automat mai valoros decît înainte,Gellu Naum, Steinhardt nu au reziduuri comuniste,chiar dacã au trãit sub comunism. Sfântã naivitate,arta nu e înlocuire, eliminare, pe criterii ideologice, nici

chiar morale, ci aspirã la un fel de prezent continuu,la o inactualitate fecundã, unde actualul e subordonat.Altfel, canonul se reconfigureazã la fiecare zece ani,o absurditate.

Alegeri tot spre finele acestui al douãzecilea ande la memorabilul decembrie 89, la preºedinþia þãrii,apoi, imediat, la Uniunea Scriitorilor. A cincea Adunaregeneralã din ultimele douã decenii care ºi-a desemnatpreºedintele: Nicolae Manolescu. Candidaþi ºiprograme, polemici, toate lucruri greu de imaginat fãrãrãsturnarea regimului comunist.

Lumea româneascã de azi e una agitat-tulbureîncã, sub raport valoric, ideatic, etic, descoperindcu încântare lumea interbelicã, mai frumoasã decîta noastrã, cum crede Ioana Pârvulescu, maiambiguã politic, cum crede Marta Petreu. O lumenedecantatã, cu nume improvizate sau contestate,un amalgam de stiluri de succes, mediatice mai ales,cu procedee luate din arta spectacolului Agoniei lentea valorilor estetice tradiþionale, de secol XX, i seopune, agresiv, noul cod transestetic, geopolitic ºial corectitudinii politice. Codul de acces la imagine,boala lumii contemporane, e format din cifra ludicului,comercialului, antisistemului, marginalului,maladivului, antieroicului (antisublimului).

Mersul spre o lume a imaginii dominatoare, nu ainterioritãþii fecunde, a unui exacerbat protagonism,nu a altruismului nobil, s-a nãscut paradoxal din jertfatinerilor, mulþi anonimi, din decembrie 89. Este untraseu pe care cultura contemporanã îl parcurgeireversibil, o alternare de mizerabil ºi tragic, ignorat,sau neluat în seamã, un nex de semnificaþie ºi absurd.În era noastrã digitalã, conºtiinþa unui ditus Dei,supraistoric, sau mãcar a unui deget de luminã istoricsunt deocamdatã ascunse de vacarmul clipei.

5

Analiza evenimentelor dindecembrie 1989 continuã sãproducã ºi astãzi mai multenedumeriri ºi întrebãri decâtcertitudini. Întrebãri care, în modmisterios, se adaugã mereualtora anterioare, conturând unamplu labirint fãrã rãspunsuri.Raportarea la evenimentele dindecembrie a traversat, în ultimii20 de ani, o serie de etapeîntortocheate ºi contradictorii –de la o situaþie iniþialã în carearmata cea bunã, care þinea cupoporul, lupta cu îndârjireîmpotriva securiºtilor celor rãi, lanenumãratele ºi bulversanteledezvãluiri ºi reinterpretãriulterioare –, care au dus, în celedin urmã, chiar ºi pentruparticipanþii direcþi la ele, la odezimplicare izvorâtã nu atâtdintr-o perspectivã detaºatãasupra evenimentelor, cât maidegrabã dintr-un sentiment dedezamãgire, neputinþã ºi, dinpãcate, chiar de lehamite.Cercetãtorul care încearcãastãzi sã se apropie cuobiectivitate de evenimentele dindecembrie 1989 constatã cã, înafara derulãrii evenimenþialepropriu-zise înregistrate la nivelulputerii politice de la Bucureºti,care poate fi reconstituitã, înaspectele sale vizibile, cumaximã precizie, ºi în afara„telerevoluþiei” din studiourileTeleviziunii Române „Libere”, alecãrei aspecte propagandistic-manipulatoare au fost îndelunganalizate de comentatori,evenimentele desfãºurate îndecembrie 1989 la scaraRomâniei reale ne par haotice,destructurate, greu de urmãrit însuccesiuni logice chiar ºi decãtre cei direct implicaþi în ele. Nuare rost ca astãzi, la 20 de anide la evenimente, sã ne maiascundem dupã degete: ºtimacum foarte bine cã miºcãrile destradã desfãºurate în marile

oraºe nu au fost nici pe departeatât de spontane cum credeaumajoritatea participanþilor la ele;mai ºtim de asemenea cã, dupã22 decembrie, evenimentele destradã, violenþele ºi acþiunilearmate ale acelui ciudat „rãzboicu fantomele” – care a produs,însã, tragedii cât se poate dereale – au devenit o componentãa unui amplu scenariu de crearea unui „haos” controlat, în raportcu care noua putere instalatã laBucureºti sã se poatã defini, înmod legitimant, ca o aducãtoarea unei „ordini” salvatoare.

Controlatã ºi strunitã depersonaje din umbrã, deturnatãapoi cu ajutorul televiziunii ºiradioului, revoluþia strãzii nu aputut crea simboluri, conþinuturisau personalitãþi care sã aibãsemnificaþii reale în evoluþiaulterioarã a societãþii. Înscenariul confruntãrii mitolo-gizante dintre „bine” ºi „rãu”,specific oricãrei revoluþii, nuputea exista loc decât pentru unsingur învingãtor. Strada ºi piaþaau putut crea doar anti-simboluri,rezultate din contestarea ºirespingerea celor vechi – ºi,foarte probabil, chiar asta s-aaºteptat de la ele. Cel maicaracteristic simbol al luidecembrie 1989, tricolorul custema decupatã, este în realitateun anti-simbol, rezultat prinînlãturarea stemei „socialiste” ºi„ceauºiste”. Lozincile scandateau conturat imaginea uneirevoluþii a lui „Jos!”, a unormanifestãri stradale lipsite depotenþial creator: „JosCeauºescu!”, pentru majoritateamoderatã, care s-a declaratsatisfãcutã odatã cu instalareanoii „ordini”; „Jos comunismul!”,pentru participanþii radicali, ceicare vor trece în 1990 la „JosIliescu!” ºi la fenomenul PieþeiUniversitãþii. Din tensiunea dintreaceste douã lozinci – resimþitã

încã din acele zile, dupã cum îºiamintesc mulþi dintre noi – auderivat, dealtfel, cele douã direcþiipolitice majore a cãrorconfruntare a caracterizatîntreaga viaþã politicã a Românieianilor ’90.

Revoluþia din decembrie 1989nu are – sau, mai exact, nu maiare – eroi puternic individualizaþi.Ea ne apare astãzi ca o miºcarehaoticã, în care mulþimile seadunau orbeºte în centreleoraºelor, în care victimele par sãfi fost alese la întâmplare de undestin nemilos. Eroii autentici,precum Cãlin Nemeº, cei care auavut curajul aproape nebunescde a ieºi în faþã, în mijlocul pieþei,de a mobiliza oameni, de a strigaadevãruri ºi dorinþe pe care maimulþi dintre noi abia dacãîndrãzneam sã le ºoptim, au fostcontestaþi, în mod perfid dareficient, încã de a doua zi, decãtre sistemul care abia îldãduse jos pe Ceauºescufolosindu-se de ei („Erau beþi! Auatacat soldaþii, care s-au speriatºi au tras!”; sau, supremãneobrãzare: „Dacã n-ar fi fãcutce-au fãcut, poate cã nu mureanimeni!”). Au fost puþini cei cares-au af irmat în mod f i rescîn calitatea de lideri ai mulþi-mii înainte de cãderea luiCeauºescu. Ei au fost preluaþi denoua ordine doar parþial, ºi numaiîn poziþii pur ornamentale,nederanjante pentru structura debazã a sistemului, fiind însã înpermanenþã „lucraþi” de maºinãriapropagandei care le erodaconsecvent imaginea.

Nici mãcar autenticilor „eroimartiri”, cei care au cãzutprotestând împotriva regimuluicomunist, nu le-a fost acordatdreptul de a se individualiza ºi dea deveni simboluri. Dupã cum oºtim astãzi cu toþii, mai puþin de15 – dintre cei 1104 de morþi airevoluþiei – au fost uciºi înaintede fuga lui Ceauºescu. Chiar ºidintre aceºtia, mulþi aparþin defapt categoriei victimelorcolaterale, executaþi laîntâmplare pentru a crea haos,urã, panicã. Aceºtia, împreunãcu cei 942 de oameni asasinaþiîn mod inutil dupã 22 decembrie,nu au fãcut decât sã transforme

Tudor Sãlãgean

6

eroii individuali în liste, la fel cumcertificatele de revoluþionarîmpãrþite ulterior ca la tarabã auestompat identitãþi ºi fapte,rãpindu-le eroilor autentici ºansade a mai simboliza ceva. Astfel,rolul de conducãtori oficioºi airevoluþiei ºi de îndrumãtori ainaþiunii a rãmas în posesiaexclusivã a „telerevoluþionarilor”,care au ºtiut sã îl foloseascã

pentru a se transforma, pestenoapte, în politicieni sauîmproprietãriþi.

Pentru a completa acesttablou, zilele ºi nopþile revoluþieireale, ca ºi ale aceleia televizate,au fost bântuite de poveºtihalucinante ºi barbare, îmbinãristranii de science-fiction ºielemente de mitologie arhaicã,

dezgropate din cele mai primitivezone ale mentalului colectiv.Miturile de atunci s-au spulberatrând pe rând: al teroriºtilor-securiºti diabolici, îndoctrinaþi,antrenaþi, drogaþi ºi, prin urmare,invulnerabili; al tunelelorsubterane, prin care fantomele încombinezoane negre apãreau dinneantul întunecat pentru asemãna moarte ºi spaimã; al

„comorilor blestemate”, subforma cutiilor cu valutã sau cubijuterii care, chipurile, ar fi fostgãsite în subsolurile clãdirilortransformate de securiºti în bazede acþiune; al elicopterelornevãzute care bântuiau vãzduhulpe timp de noapte; al apei ºialimentelor otrãvite; al copiilorasasinaþi. O revoluþie a

poveºtilor ºi fantomelor, aspaimelor care bântuiau nopþilecelor care organizau pichete depazã pe strãzi sau prin diferiteinstituþii, ale acelora caredescãrcau voluntar ajutoare saucare fãceau nopþi albe în faþatelevizoarelor.

Cei mai mulþi dintre noi ne-amîntrebat cu siguranþã, dupãtrecerea acelor zile, cum am pututsã credem asemenea enormitãþi,în pofida puseurilor de trezie pecare încerca sã ni le transmitãraþiunea, ºi, intuind rãspunsul,ne-am strãduit din rãsputeri sãdãm totul uitãrii cât mai repede.Cel care ar lua astãzi de buneasemenea poveºti s-ar bucura,probabil, exact de tratamentul pecare l-ar merita. Atunci, însã,zilele ºi nopþile se scurgeaualtfel, lumea credea pentru cãavea nevoie sã o facã ºi, poate,pentru cã nu ºtia cum ar puteasã facã altceva.

ªi totuºi, în pofida tuturormanipulãrilor ºi miturilorreinventate, în pofida tãvãluguluiîncã nedescifrat care a sfâºiat cubrutalitate destine ºi a produsvictime inocente, în pofidaatacului perfid la simboluri,autorul acestor rânduri varãmâne mereu la convingereacã evenimentele din 21-22Decembrie 1989 au fost oRevoluþie cât se poate de ade-vãratã. La fel de adevãratã catoate celelalte mari revoluþii aleistoriei, ºi mai adevãratã decâtorice alt eveniment al vieþiinoastre de pânã acum.

Pentru cã pe 21 decembrie1989, la Cluj, în Piaþa pe care ovoi numi mereu a Libertãþii, amvãzut, da!, cu ochii mei, dupãcum ar spune cronicarul, românihotãrâþi sã învingã sau sã moarã.Pentru cã pe 22 decembrie 1989,la amiazã, am vãzut, cu ochii mei,sute ºi mii de români fericiþi.Acestea sunt adevãruri pe carefoarte mulþi dintre noi le-am trãit,pe care nu le vom putea uitaniciodatã, ºi pe care, la rândulnostru, va trebui sã învãþãm sãle transmitem generaþiilor care nevor urma.

ª

7

Dacã nu ar fi trãit în realitate,Max Blecher ar fi putut fi cusiguranþã un personaj din poezialui Bacovia: tuberculos, agonic,cu simþurile exacerbate, funebru,interiorizat la maximum, vizionarfebril. Însã, din fericire pentrucititorii sãi ºi pentru literaturaromânã, Blecher a fost un scriitorde o modernitate percutantã,scintilant ºi profund, dotat cu unrafinament psihologic aparte.Pentru aceasta pledeazã tripticulsãu de bijutier lãuntric: Întâmplãridin irealitatea imediatã, Inimicicatrizate ºi Vizuina luminatã(cele trei cãrþi esenþiale pot ficonsultate adecvat în ediþia din1999, publicatã de editurile Aiusºi Vinea, sub îngrijirea luiConstantin M. Popa ºi NicolaeÞone, cu o prefaþã de Radu G.Þeposu).

Ideea care frapeazã laînceputul Întâmplãrilor dinirealitatea imediatã esteautoalienarea ºi nonidentitatea,pulverizarea existenþei biograficeîn care eul îºi devine strãin: esteun eu care reþine senzaþia despaimã, aceea de a nu mai finiciodatã acelaºi. “Teribilaîntrebare «cine anume sunt»trãieºte atunci în mine ca un corpîn întregime nou, crescut în minecu o piele ºi niºte organe ce-misunt complet necunoscute.Rezolvarea ei este cerutã de oluciditate mai profundã ºi maiesenþialã decât a creierului. Totce e capabil sã se agite în corpulmeu, se agitã, se zbate ºi serevoltã mai puternic ºi maielementar decât în viaþacotidianã. Totul implorã o soluþie.”Iatã aici, cred, cea mai incisivãdefiniþie a alienãrii din literaturaromânã, în care corpul, ºi nucreierul, dã rãspunsul aºteptat.Alienarea survine nu doar dinschisma cu lumea, ci ºi din

O aniversare întârziatã: Max Blecher

Ruxandra Cesereanu

contopirea cu lumea: epidermaeului absoarbe tot ca un burete,tot ce vine din lume ºi iese dinlume. Autoînstrãinarea nufuncþioneazã de sine stãtãtoare,ci depinde de spaþii ºi obiecte.

Existã spaþii terifiante ºi spaþiiprotectoare, unele îi provoacãadolescentului trãiri intensedefinite drept crize, pe carepersonajul învaþã sã ºi lestimuleze ºi sã le deguste: odãileînchise, de pildã, îi sunt loc deantrenament pentru astfel decrize. Predispoziþia ulterioarãpentru mansarde, unde arereveria “omului-pasãre”, apoi ahrubelor de la etaj, unde arereveria unui vehicul moale cucare sã strãbatã lumea, apoi asubteranelor, a locurilor pustii, aspaþiilor înghesuite (a se vedeacuºca sufleurului la varieteu) facparte din acelaºi angrenajpsihologic de antrenament pentrupercepþii speciale, deformate încare leºinul este dublat debeatitudine; obiectele îmbibate demelancolie aparþin aceluiaºiregim, catalizând crizele ºifascinaþia pentru stãrile extremesenzorial. Acestea sunt câtevadin lucrurile care fac ca viaþa sãnu fie inutilitate, aºa cum se aratãa fi realitatea.

Dincolo de inutilitate ºi plictisse mai aflã cinematograful (prinpersonajele sale pe celuloid) ºipanopticumul (prin personajelesale de cearã), adolescentulBlecher fiind captivat de oameniiireali care mimeazã realul; maieste entuziasmat de nebunaoraºului (cu pãr roºu vâlvoi,arãtându-ºi sexul trecãtorilor),singura fãpturã pe care o admirã,pentru cã este întru totul liberã.Îl mai atrag obiectele cu izmagic: un rest de mãtaseneagrã dintr-o rochie de bal sauun inel þigãnesc, de pildã. Apoi

este fascinat de barãcile de bâlciºi de carnavalescul lor, bâlciulfiind o sintezã a artificialuluiornamental. La bâlci, într-ovitrinã, îºi zãreºte propriafotografie: are senzaþia cãfotografia este realitate, învreme ce realitatea lui concretãeste falsã, minorã sauinexistentã (eul sãu sepreschimbã într-o fotografie-efigie). La fel de captivat este demãruntaie ºi sânge, carne,acestea alienându-l ºiînminunându-l în acelaºi timp:una dintre scenele cele maipoetice este aceea amãcelãriilor dotate cu carneproaspãtã, în zori, cu leºurilevitelor spintecate ca niºte“prinþese moarte”!

Sexualitatea adolescentinãeste filtratã tot prin starea decrizã: cunoaºterea sexualã esteo experienþã de chin; naratoruleste intenþionat un simili-masochist manierist (stilul sãueste acelaºi ºi constant) alecãrui trãiri sunt migãlite ºiintense, fie cã este vorba desprefetiþe, fete, femei (frumoasaEdda), fie cã este vorba desprebãieþi. Fantasmele erotice îldeterminã sã construiascãritualuri ºi gesturi autopunitive,care sã provoace intensitatea ºiardoarea, adolescentul fiindu-ºipropriul cobai, experimentând pesine cu destulã cruzime.

Febrilitatea sa intenþionatã ºiaprofundatã îl face sã inventezeobiecte ale eului sãu, un capenorm, de pildã. Uneori,adolescentul-narator se simte afi o “eroare” (rebut, avorton),înþelegând cã percepþiile luideformeazã realitatea lamaximum, el însuºi fiind oglindadeformantã (uneori grotescã,alteori feericã). Întrebarea care îlmacinã este aceeaºi: care estesimþul acestei realitãþi deformateºi deformabile? Vãzul mai cuseamã, dar ºi mirosul, pipãitul oriauzul; prin vãz, însã, percepþiaeste alteratã progresiv ºiprogramat în scopul autocu-noaºterii, morala fiind urmã-toarea: dacã modifici lumea, tecunoºti mai bine pe tine însuþi.Ceea ce respinge adolescentulcu percepþii hiperbolizate este

8

realitatea exactã, râvnind în loculei realitatea inexactã, confuzã,alunecoasã, mai sensibilã, adicãirealitatea. Dar nu o irealitatesutã la sutã necredibilã, nu unfantastic elaborat, de ficþiunetendenþioasã, ci o irealitate...imediatã!

“Complexul lui Caron” ºiomul-carapace

Dacã Întâmplãri din irealitateaimediatã doar schiþa un vag“complex al lui Caron” intuibil înviitor, Inimi cicatrizate coa-guleazã constant ºi obsesiv înjurul unui asemenea complex.Emanuel, personajul narator, aflãcã are tuberculozã osoasã (unadin vertebre fiindu-i chiar roasãpânã la dispariþie), drept carepleacã la tratament într-unsanatoriu din nordul Franþei, laBerck: aici, poziþia bolnaviloreste una la orizontalã într-un chipciudat, suferinzii de tuberculozãosoasã trãind pe tãrgi sausprijiniþi de gutiere (inclusiv întrãsuri, ei sunt fãpturi laorizontalã). Asemenea tuturorbolnavilor, Emanuel va fi dotat cuun corset de ghips, devenind ºiel un “cadavru viu” la orizontalã,pe un cãruþ cu arcuri ºi cu viaþamumifiatã. Sanatoriul însuºiseamãnã cu un muzeu de cearã,infirmii fiind exponatele exotice(înrudirea dintre Inimi cicatrizateºi Muntele vrãjit de ThomasMann este doar una tematicã,textul lui Blecher fiind cvasi-naturalist ºi extrem psihologizant,în comparaþie cu textul lui Mann).Pentru amplul “complex al luiCaron” desfãºurat în Inimicicatrizate pledeazã ºi portretulprincipalului mijloc de deplasareal infirmilor – trãsura: aceastaeste o “barcã enormã, cu coviltir,pusã pe roþi”, adicã o barcãpe Styx sau un dric stilizat,ch ia r dacã p lu teº te înderivã... Sanatoriul este unspaþ iu a l abcese lo r º i a lpurulenþelor: pacienþ i i morsau sunt ciuntiþi fizic ºi psihic,foarte rar ei supravieþuindsau însãnãtoºindu-se. Tocmaiîntrucât este vorba despreun spaþiu-limitã, sanatoriulgãzduieºte în chip grotesc

inclusiv seri dansante cu oamenimumifiaþi în corsete, care sealcoolizeazã ºi împuºcã becurilepe stradã; sau încearcã sã facãdragoste cu tot riscul macabru derigoare – un ghips se freacã dealt ghips!

Inimi cicatrizate este însã maiales o extravagantã ºi revelatoriespovedanie literar-antropologicãdespre o nouã subspecie umanã:prizonierul în corset, omul-manechin sau omul-carapace.Emanuel descrie pe zeci depagini bãtãlia trupului încorsetatcu ghipsul, mâncãrimile ºi poftelesexuale care erup pe subscoarþa corsetului care consacrãprizonieratul: trupul devine astfelun furnicar de senzaþii ºi unorgan dement care, la început,eºueazã în mod previzibil în actulsexual, ca apoi sã se adaptezela noul sãu statut de carapace ºisã încetãþeneascã desfãºurareasexualã ca pe o palpitaþie detrupuri zdrobite de ghips, extazulnelipsind totuºi (deºi prezentprintr-un soi de torturã explicitã).Din pricina bolii, trupurile ajung laun stadiu de meschinãriedezolantã; dar, cu cât trupul estemai chircit ºi agonic, cu atâtdorinþa din el este mai lacomã.Uneori, trupul (bucãþi din el)poate deveni chiar amuletã: unuldin muribunzi îi face cadou luiEmanuel o fãrâmã din vertebrasa bolnavã ºi extirpatã! Deºioamenii-carapace sunt se-mimorþi, pasiunile din ei suntstihiale ºi produc dezastremicrocosmice (gelozii, mor-tificãri, masochisme, instincteasasine, suicid simbolic). Cândomul-carapace este lãsat fãrãcarcasa de ghips, un al doileacorp de murdãrie în straturi estesuprapus peste corpul propriu-zis (scrisul lui Blecher are ocruzime teribilã în astfel descene!); de aceea, trupul decruste va fi curãþat cu benzinã,toaletat ca pentru o resurecþie;dupã eliberarea de cruste, trupulrâvneºte sã îºi consumesexualitatea tocmai ca sã îºi reiadrepturile asupra vieþii. Esteimpresionant cât de fãrã tabu-uriîn chestiunea erotismului esteautorul: paginile sale ard uneoridegetele celui care parcurge

cartea, neruºinându-l, ci provo-cându-l sã citeascã avid maideparte.

Sanatoriul este compensat,efemer, de vila unei americancepe malul mãrii (vila numitã nu înzadar Elseneur, punctândreflecþia simili-hamletianã, daradaptatã la statutul omului-carapace, a personajuluinarator): aici, acþiunea diurnãeste contemplarea mãrii ºiautoizolarea tocmai pentru aevada din rutina sexualã des-fãºuratã pavlovian. Pe lângãreferinþa livrescã la celebrul prinþîntunecat, o altã referinþã demarcã este aceea laLautréamont ºi “capodopera-microb” a acestuia (cum estenumitã), Cânturile lui Maldoror.Blecher face portretul de sintezãal acestei opere extravagante ºigeniale în demonia sa, vorbinddespre “imprecaþiunile ei amare”,“sublima-i abjecþiune”, “halu-cinanta ei poezie”, “fluidul eiveninos” etc. Cartea îi esteîmprumutatã lui Emanuel de cãtreo bolnavã care explicã inclusivtitlul preluat de Blecher, inimicicatrizate: acestea sunt þesuturiinsensibilizate din pricinasuferinþei ºi a apropierii constantede extincþie. A doua carte a luiMax Blecher nu încheie“complexul lui Caron”, ci îl lasãdeschis spre o ramificaþie cudestinaþie previzibilã: Emanuelpãrãseºte corabia de pe Styxulnordic-francez (“În depãrtare,oraºul era un vapor ce sescufundã...”), înlocuind-o cu unsanatoriu elveþian.

Somnambulism ºi deformare

Jurnalul de sanatoriu careeste Vizuina luminatã ºi care afost publicat la mulþi ani dupãdispariþia prematurã a lui MaxBlecher reia teorii ºi practicisenzoriale deja descrise în celedouã cãrþi publicate în timpulvieþii. Metafora “vizuinei luminate”este strict legatã de corp ºilãuntru, explicã autorul laînceputul jurnalului, prin “vizuinã”Blecher fãcând o recapitulare avieþii sale prin intermediulamintirilor “decolorate”. Obsedatºi fascinat sã înþeleagã esenþa

9

clipei, Blecher este incitat deireversibilitate: într-o clipã cinevamoare, în aceeaºi clipã altcinevatrãieºte cu intensitate, semnulschimbat într-un caz sau altulfiind subtil ºi infinitezimal. Vizuinaluminatã este ºi un jurnal allucrurilor posibile, dar nuneapãrat întâmplate. De altfel,existã un sens interior excelentexplicat de autor: “Tot ce seîntâmplã este logic din momentce se întâmplã ºi devine vizibil,chiar dacã se petrece în vis, dupãcum tot ce este inedit ºi nou esteilogic chiar dacã se întâmplã înrealitate.” Percepþia naratoruluieste adesea somnambulicã:uneori, oameni reali par sã fiepesonaje ale irealitãþii obþinuteprin deformare. Una dintre celemai fascinante irealitãþi descrisepe îndelete în Vizuina luminatãeste aceea a mezelarului careera ºi patron la pompe funebre ºicare putea comanda prin underadio anumite produse; cândundele radio interferau,produsele obþinute erausuprarealiste: maºinã de scrisdin caºcaval, blanã de vulpe dincozi de cireºe (e o eprubetãsenzorialã dereglatã în sensrimbaldian, la urma urmei, darmult mai minuþios explicatã ºimult mai psihologizant asumatãde Blecher faþã de celebrul sãuînaintaº). Într-o altã irealitate, dedata aceasta una oniricã, în locde bomboane sunt consumateceasornice, iar interlocutorul dinvis are pãpuºi de porþelan în locde dinþi!

Vizuina luminatã reiapovestea încorsetaþilor în ghips,a “alungiþilor”, a oamenilor-carapace, de data aceasta fãrãmiza de a fi text literar. Corp, os,carne, sânge, piele – suntpomenite la fel de obsesiv ca înInimi cicatrizate, corpul fiind ceamai fascinantã maºinãrie pentruMax Blecher, un cosmos decercetat minuþios, cu delicii ºioroare în acelaºi timp (suntpagini de prozã încrustate înlirism pur). Epiderma existen-þialã este analizatã prin toþiporii: luciditatea existenþialã înboalã îl face pe narator sãtreacã de la înþelegerea vieþiila neînþelegerea acesteia;

luciditatea devine “noroi clisos”,de aici percepþiile alunecoase,confuze, ireale. Portretulprincipal din carte este acela aldurerii, studiate sub lupã, atât însanatoriul din Berck, cât ºi însanatoriul elveþian (cu unintermezzo animat ºi pitoresc înParis). Scenele de sexualitateardentã ºi incontrolabilã,prezente în Inimi cicatrizate,sunt reluate aici ca motiv de aradiografia libidoul exacerbat.

Ultima mea imagine ºi amintire

cititã din Vizuina luminatã estecea legatã de clasificareaîntunericului. Pasajul respectiv areo adâncime scintilantã ºi este deo frumuseþe tãioasã, în acelaºi timpsuprem liricã: existã mai întâiîntunericul poros dinainte de somn;existã apoi întunericul decinematograf, haºurat cu lumini ºiumbre; ºi în al treilea rând existãîntunericul uscat ºi dur de cãrbune.Nãdãjduiesc cã Max Blecher le-acunoscut pe toate trei ºi nu doarpe cel final ºi definitiv.

Robert Moscaliuc

Tradiþional, autenticitatea poatefi definitã ca o trãsãturãcaracteristicã prozei de analizã ceimplicã refuzul schematismuluipsihologic ºi al problematiciiexclusiv sociale. Aceastapresupune sinceritate absolutãmarcatã prin sondarea uneisubiectivitãþi care se acoperã ºi sedescoperã pe sine în actul scriiturii;banalitate scoasã de sub tiraniacopleºitoare a evenimenþialuluisemnificativ, anticalofilie. Astfel,autenticitatea reprezintã o condiþiesine qua non a originalitãþii ºiprimeºte statutul de valoareesteticã. Sui generis, principiulautenticitãþii în literaturã este oconvenþie care vizeazã reducereadistanþei dintre o existenþã realã ºiuniversul secund al operei.Manifestãrile autenticitãþii pot fiurmãrite atât la nivelul structuriiexterioare a operei literare –opþiunea pentru tipuri decomunicare cât mai puþin distanþatede cele din realitate – cât ºi la nivelulconþinutului, prin abordarea în texta unor teme mai puþin „normative”cum ar fi egoismul, sinuciderea,viaþa anostã, sexualitatea, boala(fizicã ºi psihicã) etc. Concepþiadespre autenticitate, ca ºimodalitãþile prin care aceasta se

realizeazã diferã în funcþie de factoriobiectivi (i.e. contextul socio-cultural, economic, politic, ideologicîn care trãieºte scriitorul) ºisubiectivi (i.e. individualitateacreatorului manifestatã prin viziuneaoriginalã ºi singularã pe careacesta o impune operei sale).

Începând cu romanele lui AntonHolban conceptele de autenticitateºi subiectivism ating extremitãþilemaximale de manifestare. Scriitorde formaþie clasicã, romanele salesunt profund subiective punând laîndoialã implicit conceptul deautenticitate. Realitatea exterioarãeste puternic redusã, iar mizaromanului se îndreaptã ameþitorcãtre o concentraþie de nuanþe alestãrilor interne, fiecare scenãdevenind o altã nuanþã a stãrii.Analiza ºi autoanaliza aduceautomat o distanþare între stare ºiverbalizarea ei, iar permanentagrijã de a micºora aceastã distanþãdevine punctul central al romanuluisubiectiv. Astfel, romanuluisubiectiv, prin excelenþã autentic,nu îi mai este accesibilã moarteaîn sine, ci doar spaima morþii, oresemantizare a ei, rãmãºiþele unoradânci procese de conºtiinþã.Toate acestea inaugureazã o crizãa subiectivismului ºi implicit a

10

autenticitãþii, o spargere atât lanivelul limbajului cât ºi la nivelulimaginarului. Scriitura realizatãavând ca instrument conºtiinþaîncepe sã doarã pentru cã nu maipoate fi depãºitã, devineprizonierat. Cele douã soluþiiautolitice la care recurge literaturaîn acest spaþiu de crizã suntabsurdul urmuzian ºi halucinozablecherianã.

Debutul blecherian din 1936,Întâmplãri în irealitatea imediatã,pune în discuþie problemaautenticitãþii apropiindu-l pe autorde alþi scriitori precum Kafka,Bruno Schultz ºi Robert Walser.Personajele din acest roman suntabulice, se miºcã fãrã þintã, întransã parcã, prin spaþiiblestemate, respirã freneticturbionul de senzaþii pe careexistenþa le oferã. Fiinþeleblecheriene sunt terorizate debiologicul efemer, de boala care lemursecã atât fizic cât ºi psihic, defrica de a se dizolva îninconsistenþã, de a nu se mairegãsi niciodatã ceea ce duce la oextremã labilitate a realitãþiisubiective. Marcaþi profund deaceastã fricã suprageneralizatãpersonajele ajung sã confunderealitatea cu irealitatea.

Douã euri

Dintr-o perspectivã fenome-nologicã, în speþã heideggerianã,se poate pune în discuþie problemaatestãrii unei posibilitãþi existen-þiale autentice. Prin acest tip deatestare, Dasein-ul – sau în cazulacesta protagonistul – doreºte ase da spre înþelegere lui însuºi într-o posibilã existenþã autenticã.Problema este cã în acest momentintervine o crizã de atestare aautenticitãþii: dimpotrivã, personajulrefuzã a se da spre înþelegere luiînsuºi. Este totuºi un refuzinconºtient pentru cã fiinþa umanãeste sui generis un refuz alautenticitãþii, al trãirii autentice.Acest tip de trãire devine subiectulunei gândiri deziderative, refuzulfiind aprioric oricãrui proces deconºtiinþã. Astfel, protagonistul dãdovada unei incapabilitãþi de a trãiîntr-un mod autentic. Autenticitateae efemerã, iar personajul esteperfect conºtient de acest lucru:

baia de noroi pe care o face spresfârºitul romanului nu e decât oîncercare disperatã de a atingemãcar pentru o scurtã vremesentimentul cã trãieºte la modulautentic, sub posesia instinctualãa id-ului, a pãrþii sufletului omenescce nu þine cont de norme.

În aceeaºi direcþie fenome-nologicã, dedublarea personajuluidin începutul romanului înpersonagiu abstract ºi persoanamea realã este simptomaticã.Observatorul spaþiului derecluziune are impresia unei viziunipolimorfe ce dã „iluzia reliefului”. Cualte cuvinte se produce o separarea trupului (soma) de suflet(pneuma), separare ce are loctocmai în aceste momente deconcentrare profundã în carerealitatea e analizatã minuþios. Sepresupune astfel existenþa a douãentitãþi: o entitate indestructibilã –un eu burete – ºi o alta pieritoare,supusã suferinþelor cãrnii, un euînsumi. Schizoidia de la începutulromanului se face între eul însumi– cel care este privit din exteriorde propria emanaþie – ºi eul burete– ochiul de ciclop care priveºterealitatea dintr-o perspectivãironicã pentru cã este conºtient de„inautenticitatea” ei – care nu edecât o materializare a voinþei deeschivã a protagonistului, oescapadã din prizonieratul cãrniibolnãvicioase. Ca ºi în cazulschizofreniei, cele douã entitãþisunt opuse, contrazicându-se: eulburete este permeabil în timp ceeul însumi este impermeabil.Pentru unul, mediul nu este ostil,în timp ce pentru celãlalt mediulsemnificã prizonierat; unulinteracþioneazã la propriu cuobiectul, în timp ce opusul sãu nupoate decât sã pipãie obiectul ºisã rãmânã la suprafaþa acestuia.Eul burete încearcã înpermanenþã sã ia în posesie eulînsumi. Manechinele, panopticum-ul, bâlciul nu reprezintã plãcerileeului însumi, ci ale eului burete,toate acestea reprezentândimagini rãsturnate ale realitãþii. Îndefinitiv, eul burete e cel careneagã realitatea prin simpla luiexistenþã.

Faptul-de-a-fi-în-sine autenticse determinã ca o modificare însensul de contracþie a acestui eu

burete, o cambrare echivalentã cuo aruncare în realitate. La Blecher,contracþia eului burete este foarteputernicã însã nu îndeajuns deputernicã pentru a produce orupturã între acesta ºi eul însumi.Defapt, eul burete trãieºte însimbiozã cu eul însumi pentru cãdoreºte acest lucru, în definitivdispariþia eului însumi aduceautomat dispariþia eului burete.Fãrã acest eu însumi, nu ar maiexista contemplaþie, iar fãrãcontemplaþie, fãrã o exploraremaximalã a simþurilor existenþaunui astfel de eu este nemotivatã.Astfel, se poate aduce în discuþieproblema unei interdependenþeîntre cele douã entitãþi: fãrãexistenþa entitãþii carnale eul buretenu s-ar da spre înþelegere lui însuºiºi ar sfârºi în ne-autenticitate.

Eul burete este cel care trãieºteîn irealitate, el este cel ce trãieºteosmoza cu obiectul, el constituiereferentul fotografiei vãzute învitrina caravanei. Crizele depaludism reprezintã momentul încare irealitatea ºi realitatea seconfundã, se intersecteazã, iar eulburete ºi eul însumi devin unul, eulînsumi e invadat de sporii otrãvitoriai eului burete. Când cele douãunitãþi se întrepãtrund, eul însumiare acces la irealitate, însã este unacces mediat: dacã eul burete arecapacitatea de a invada (ºi de a fiinvadat de) esenþa lucrurilor, atuncieul însumi, prin intermediul euluiburete, dobândeºte ºi el aceastãcapacitate. Invazia este însã atâtde puternicã încât protagonistul îºipierde cunoºtinþa, contactul curealitatea, aici realitateacopleºeºte, iar eul burete sesubstituie eului însumi. Crizele depaludism au aspectul unor gãurinegre, de aceea cititorul are accesdoar la momentele de dinainte ºide dupã producerea crizei,niciodatã la ceea ce se produce îninteriorul crizei. Soluþia dilemeis-ar putea constitui în faptul cãeste vorba o irealitate inaccesibilãpe filierã textualã. Sentimentulautenticitãþii este atât de puternicîncât cuvintele nu au forþanecesarã pentru a exprima o astfelde stare, aruncând o îndoialãputernicã asupra capacitãþilor deexprimare verbalã. Existã totuºi ºimomente în care întrepãtrunderea

11

dintre cele douã entitãþi se face înmod natural, protagonistulrecunoscând cã „tot ce mãînconjura mã invada din cap pânãîn picioare, ca ºi cum pielea meaar fi fost ciuruitã.” În acestemomente, eul burete devine (nu sesubstituie ºi nu-ºi plaseazã înposesie) eul însumi. Crizele depaludism pe care protagonistul vacãuta sã ºi le producã la unmoment dat în roman nu reprezintãacea forma brutalã de confuzieîntre cele douã entitãþi ci mai multîn direcþia acestei deveniri, în careambele pãrþi sunt conºtiente deirealitate.

Douã plus una autenticitãþi

Pânã în acest moment ies înevidenþã douã tipuri de autenticitate:o autenticitate a eului însumi (celde dinainte ºi de dupã criza depaludism) – prin excelenþã oautenticitate inautenticã – ºi oautenticitate a eului burete (celproiectat în esenþa lucrurilor)

numitã autenticitate inavuabilã,care nu poate fi transpusã textual,inaccesibilã cititorului. Având înfaþã cele douã concepte, se poateobserva cã autenticitatea ina-vuabilã produce un gol, un vidirespirabil în consistenþa textualã.Blecher va încerca totuºi sã umpleacest vid printr-o tentativã de a dacorporalitate textului.

Blecher se numãrã printrecãutãtorii cuvântului viu, capabil dea-l transpune dintr-o realitatenecunoscutã sieºi, de multe oriostilã, într-o „vizuinã luminatã” asensului. Se ajunge astfel la un altreilea tip de autenticitate, oautenticitate inautenticã ce facetrimitere la autenticitate pentru cãe constituitã din limbaj. Este vorbaaici de o autenticitate a textului, sauo autenticitate deziderativã (pentrucã se manifestã ca dorinþã ascriitorului de a da corporalitatetextului). Trupul devine text ºi textuldevine trup, explorarea trupuluifizic sau mai bine zis a trupuluicavernã ca spaþiu în care eul

burete se poate manifesta liber,precum ºi explorarea materialitãþiiobiectelor din universul apropiat sedezvoltã paralel cu gãsirea unuicorp scriptural. De altfel,transformarea în text a pulsiuniicorporale devenise o cerinþã vitalãpentru o persoanã cãreiaimobilitatea fizicã i-a îndreptatprivirea cãtre interminabileledrumuri ale literaturii.

Concluzionând, dupã cumsugereazã ºi titlul romanului,Întâmplãri în irealitatea imediatã nupare a fi aventura eului însumi, aeului carnal osificat în realitate (caun copac, sau precum gândacullui Kafka), ci mai degrabã aventuraeului burete. Eul însumi este celcare vrea sã fie trezit în eul burete,în autentica sa existenþã.Întâmplãri în irealitatea imediatã nueste romanul pierderii uneiidentitãþi, ci romanul sentimentuluiincapacitãþii de a pierde aceaidentitate. Este în cele din urmã,dupã cum afirmã NicolaeManolescu, un roman fãrã subiect.

12

În literatura noastrã, cele maiimportante cercuri, menþionatede istoria literarã, s-au constituitîn jurul proclamãrii programatice– sau a reabilitãrii – valoriiestetice. Aºa a fost Junimea,Sburãtorul, Cercul literar de laSibiu, Echinox-ul, salvîndu-se,prin aceasta, de provincialism, deorice limitare conjuncturalã(Cercul de la Sibiu, ca ºiEchinoxul, se situeazã chiar îndespãrþirea fermã de tradiþiasemãnãtorist-pãºunistã a Ar-dealului). Despre continuitateaultimului din Cercul sibiandocumenateazã un numãr întregal revistei Vatra (nr. 5-6/2009),prin chiar mãrturiile participanþilor.Irina Petraº preciza: „Cerchiºtiipot fi evocaþi declarativ caprecursori (ai Echinoxului – n.n.)ori pot acþiona subteran ºi greudetectabil în gesturile generaþiilorurmãtoare”. Cercul apare, înrecenta carte a lui DanDamaschin (Cercul literar de laSibiu/Cluj, Ed. Zenit, 2009), cu odenumire mai completã, carefixeazã titular continuitatea lui încapitala Transilvaniei, atît prin uniimarcanþi membri, cît ºi prinspiritul amplificat academic înmediul cultural al timpului.

I. Negoiþescu, ideologulmiºcãrii, se înscrie în a patrageneraþie de discipoli maio-rescieni ºi recunoaºte în E.Lovinescu modelul de urmat,neidealizat, dar fortifiant prin stilulestetizant al criticii sale, pentrucredinþa sa în absolutul acesteia.În eseul sãu, Poezia luiEminescu, viziunea miticã sefructificã mai puþin într-o analizãfuncþionalã, cît într-o operã „de unmare rafinament ºi de oseducãtoare decadenþã” (MirceaMartin, I.Negoiþescu – estetulincoruptibil, în Euresis, nr. 1-2/1993). Dupã cum observaautorul, I.Negoiþescu a abordattot timpul o mare sociabilitate,

fruct al educaþiei sale, dar ºi ooarecare frivolitate, ce decurgeadin ardoarea trãirii sale estetice;incoruptibilitatea lui esteticã asalvat, în timpul comunismului,onoarea intelectualului român.

Dacã alte abordãri aleCercului insistau asupra unuiaspect sau a altuia, care îiargumenteazã, fiecare,individualitatea ºi importanþa,monografia de-acum este cuadevãrat cuprinzãtoare ºiedificatoare (monografia lui PetruPoantã este însoþitã deprecizarea „Introducere înfenomenul originar”, Ilie Guþancomenteazã fundamentulautonomiei esteticului etc.),precizarea titularã a deschideriispre europeism ºi universalitatefiind rezultanta de principiu a uneiactivitãþi interne foarte binestructurate. Ea nu încearcã sãelimine ceva, ci sã reuneascãtoate componentele într-oexegezã definitivã. Sã maiadãugãm cã proceduraechilibratã ºi atenta documentarecare au dat monografia de faþã,deºi ea se datoreºte unui poet,este rodul unei munci atente ºiperseverente, care urmeazãmarca unui travaliu tradiþionalardelenesc, cea definitã de Blagasuccint ºi exact ca obstinaþia dea duce lucrurile pînã la capãt.

De la început, întregadesfãºurare a cãrþii este pusãsub semnul tranºant identificat deNegoiþescu: Cecul literar de laSibiu s-a ivit prin manifestãri careputeau sã parã nepotrivite faþã derecrudescenþa, din timpulrãzboiului, a semãnãtorismului,ele fiind alimentate de la mariletradiþii spirituale ale Occidentului,asimitate organic ºi academicprintr-o formaþie cosmopolitã, cusuprarealismul ºi decadentismulei. Tocmai conºtiinþa atitudiniieuropeiste ºi universaliste îiimprimã cercului acea

individualitate distinctã de „spiritulagresiv” al autohtoniºtilor. Cerculprofesa restabilirea normalitãþiiprin racordarea la culturacontinentalã ºi reintegrarea þãriinoastre într-o Europã de carefusese, apoi prin aportul decisival comunismului, abuziv des-pãrþitã (ceea ce se va întîmpla,concret, dupã 1990). Tot de laînceput, autorul analizeazãcontextul european al „euro-piesmului”, invocînd nume caT.S.Eliot, Valéry, Ortaga yGasset, Michel Deguy, PierreEmmanuel, Karl Jaspers º.a.,observînd relansarea euro-peismului chiar în condiþiileneliniºtitoare ale rãzboiuluimondial. Ajunge astfel la oconcluzie (una dintre multelepresãrate în paginile cãrþii)asupra situãrii Cercului înaceastã perspectivã: „Pentrucerchiºti, problema apartenenþeila Europa s-a pus într-o dublãperspectivã: 1. ca meditaþieasupra situãrii culturii ºicivilizaþiei româneºti în Europa,altfel spus, ca reflecþie asupravocaþei europene a poporuluiromân; 2. ca tentativã deînscriere a propriului demersîntr-o «tradiþie» occidentalizantãa culturii române (ªcoalaardeleanã, latiniºtii, l iniaMaiorescu-Lovinescu)”. Chiar laNegoiþescu, autorul gãseºte oetichetare – „românitatecosmopolitã” – care includeEuropa ca o componentã„cosmopolitã” a demersului sãuideatic original. Formula esteaplicabilã tuturor colegilorcerchiºti.

Contextul cosmopolit (culturalºi universitar) repunea în toatedrepturile (culturale) opþiuneapentru cosmopolitism ca opþiunecardinalã. A fost bine aleasã (sauîntîmplarea a lucrat bine), casursã a propensiunii cerchistespre europeism ºi universalitate,ambianþa cosmopolitã a Sibiului,de „mittel-europeism permisiv”,„burgul baladesc” al lui RaduStanca, „oraºul estetic”inspirator al reveriilor atemporale(„cetatea umbrelor”) ºi, în general„ca model de urbanitateeuropeanã”. Împrejurãrile tragicecare au mutat aici Universitatea

Titu Popescu

13

clujeanã au dat un rezultatspectaculos prin prezenþacerchiºtilor ºi intima lor afinitatecu duhul burgului, la care s-aadãugat strãlucita pleiadã demagiºtri, care au adîncitproblematica Cercului ºi audelimitat perspectiva axiologicãasupra culturii.

Dar istoria produce cantitãþiinimaginabile de cinism prin faptulcã oamenii nu vor sã înþeleagãnimic din mersul ei ºi cad repetatîn eroarea absolutismuluiintolerant. Ceea ce fusese unideal care fortifica spiritele –situaþia cosmopolitismului – adevenit, în etapa imediatulterioarã celei a Cercului literar,cea mai gravã acuzaþiecomunistã de evadare de lainteresele poporului, de lasarcinile patriotice ale inte-lectualilor. Sancþiunea venitã dela autor lãmureºte încã o datãlucrurile: „În fond, foºtii studenþisibieni erau culpabilizaþi înnumele aderenþei lor la o mareculturã europeanã (germanã,n.n.), într-un context totaldefavorabil, postbelic”.

Pe firul principal al cãrþii suntinserate unele extensiilãmuritoare privind vremurile ºioamenii timpului, care clarificãlucrurile prin efortul de reînvierea epocii. Acestea au chiar oanumitã autonomie (Intelectualulanti-cosmopolit, Naþional-comunismul ca pseudo-rãspunsla modelul occidental º.a.) carelãrgeºte aria de cuprindere ºifolosind o documentare adia-centã, necesarã pentru mai bunasituare a Cercului în mijloculocurenþelor nefavorabile, cu carea fost nevoit sã se confrunte ºi,spiritual, sã le înfrunte. Nu toateextensiile sunt ex-centrice: celeprivind anticiparea ideilorManifestului nu sunt exogene,într-o monografie condusã despecificul deschiderii spreeuropeism ºi universalitate.Astfel, este surprinsã legãturasufleteascã dintre Manifest ºiscrisoarea adresatã lui PaulGoma de cãtre I.Negoiþescu în1977 („La fel ca Manifestul, careavea sã oficializeze grupareacerchistã, textul din 1977reprezintã documentul unei

conºtiinþe care, în cunoºtinþã decauzã, constatã ºi denunþã crizamajorã a unei culturi, descriindu-isimptomele”), scrisoare care aprovocat mãsuri de represiunecomunistã absurde ºi coº-mareºti, cenzura ºi ideologia careo dinamiza fiind atinse în chiarefectul existenþei lor („Presanoastrã literarã oferã spectacolulanost al unei permanente ºi vasteºedinþe, în care se vorbeºte multca sã nu se spunã nimic. Rareleexcepþii sunt înghiþite de mareeapoluantã care acoperã viaþaculturalã sub mîzga întinsã pînãla limitele þãrii, a unui interminabilcoºmar”).

Revista Cercului literar a fostun bun prilej pentru colaboratoride a-ºi preciza principiileideologice, preferenþial celeestetice, nuanþîndu-le, cum estechestiunea exclusivismuluiestetic („esteþii din Ardeal”), pelinia afirmaþiei lui Radu Stanca:„exclusivismul estetic nu duce lacapodoperã”, în absenþa acelui„aliaj organic dintre diverselevalori” puse sub semnul suveranal celei estetice, capodopera fiind„o rezultantã a acesteicomplexitãþi axiologice” (IonVartic). Vîrsta adolescentinã asemnatarilor le-a impulsionatafirmarea publicã a principiilor ºia propriei opere care le îngloba,în virtutea unui „vitalism alerudiþiei” (Virgil Nemoianu), decissã reabiliteze „Ardealul estetic”înrãdãcinat în ªcoala ardeleanã(Petru Poantã). Un spaþiugeneros este consacratdiscutãrii estetismului promovatde revistã, cu repetate delimitãride o accepþie (ºi o acuzã)absolutistã (Victor Iancu aducechiar argumente din estetica luiRalea, care nu era un adept alautonomiei esteticului).

Este adevãratã ºi intuiþiaautorului cã stanciana Resu-recþia baladei a devenit„emblematicã” pentru fenomenulcerchist („Resurecþia baladei seconstituie ca o admirabilã sintezãa punctelor de vedere, aconvingerilor literar-esteticeprofesate de membrii Cercu-lui literar. Eseul reprezintã unloc geometric, punctul deconvergenþã al liniilor ce

corespund unor probleme demaximã semnificaþie cum ar fi:atitudinea faþã de modernismºi t radi þ ie , pozi þ ia faþã deestet i s m º i p e r s p e c t i v aaxiologicã. Nu în ultimul rînd,eseu l lui Radu Stanca sepropune ca o contribuþie la«poezia viitorului»”). Aºa cumCercul literar dobîndeºteconºtiinþã de sine, teatrulpracticat aici este susþinut dedemersul teoretic stanciancoagulat într-o reflecþie continuãdespre conºtiinþa teatralãcreatoare, repudiind, prinaceasta, tipul de creator empiric„ce fiinþeazã genuin în afaraoricãrei culturi ºi ideaþii filosofice,asimilate interior” (Ion Vartic). Înfond, teoretizãrile dramaturguluimerg spre evidenþierea uneiapoteoze tragice, ca summum alpatosului dramatic.

Pentru fundamentarea teo-reticã a impulsului cerchist spreeuropeizare ºi universalitate,este atent urmãritã cir-cumscrierea euphorionismuluiteoretic, nãscut din prelungireaCercului ºi menit a fi materializatîntr-o revistã (care n-a maiapãrut, rãmînînd în stadiul deproiect), cu scopul „sã ne scoatãdin înfundãtura periferic-balcanicã” (I.Negoiþescu).Autorul monografiei extindeinformaþia recoltatã din romanulepistolar Negoiþescu-Stanca, laalte lucrãri ale cerchiºtilor,sancþionînd „concluziile riscante”ale lui Marin Mincu asuprasimbolului Euphorion.

Revenind, mai spre fineleexegezei sale, la ideea de bazãa cãrþii, Racordarea la Europa,Dan Damaschin rescrie, într-unîntreg capitol, conºtiinþaapartenenþei europene ca repersemnificativ al ideologiei Cerculuiliterar de la Sibiu, remarcîndetapele acestei ideologii prinputerea de susþinere aapartenenþei: Manifestul, Revistaºi Euphorionismul, la care seadaugã, ca o contribuþie aparte,toleranþa revistei faþã de modeleleculturale europene („galofilia” ºi„germanofilia”). Din pãcate,autorul acordã un spaþiuincomod de strîmt Actualizãriiprogramului euphorionist în

14

operele cerchiºtilor, în generaloperei lor literare care, ilustrîndideile estetice ale Manifestului,sunt primele argumente practiceale valabilitãþii acestora. Teoretic,autorul o recunoaºte („O justãevaluare a operei fiecãruicerchist, o atentã raportare acreaþiei la programul grupãrii(reiterat ºi radicalizat de laManifest la proiectul Euphorion) arevidenþia nu doar un caz rarisimde fidelitate ºi consecvenþã înaplicarea crezului literar-esteticiniþial, ci ºi constatarea realizãrii,în plan creativ, a protagoniºtilor,în pofida adversitãþilor social-istorice, dar ºi umane cu care s-au confruntat”), dar fãrã a odezvolta ca argument intensdefinitoriu pentru aspiraþiamembrilor la valorile unei Europearhetipale, dincolo de „ismele”care o febriciteazã. Ar fi de doritca aplicaþia autorului pentrufenomenul cerchist sã sefructifice într-un al doilea volumconsacrat operei membrilor, atîtîn prelungirea argumentelorteoretice, cît ºi ca exemple de oextraordinarã importanþãartisticã.

Apoi, continuitatea de atitudineintelectualã a lui I.Negoiþescuapare de multe ori subliniatã înpaginile cãrþii, punînd în evidenþão relaþie de înþelegeresimpateticã, dincolo deîmprejurãrile concrete aledocumentãrii. ªi totuºi, dupãparcurgerea acestei cuprinzãtor-analitice monografii a Cerculuiliterar, rãmîi cu o nedumerire:este monografia Cercului sau alui I.Negoiþescu, e adevãratideologul principal al miºcãrii(„care a reprezentat spiritul criticprin excelenþã în Cercul literar”)ºi aportul lui strãbate, direct sauindirect, mai toate paginile,punînd automat în umbrãaporturile definitorii ale altormembri, ca Radu Stanca (pecare Ion Vartic îl situeazã ca„lider teoretic al Cercului literar”),ªt.Aug.Doinaº, N.Balotã, Ov.Cotruº, C.Regman, R.Enescu,I.D.Sîrbu, a cãror contribuþie esteinsuficient reliefatã sau estesacrificatã în favoarea scriitoruluicu care autorul a avut mai vechicolaborãri editoriale ºi – e firesc

– o admiraþie dusã la vîrf în carteade faþã.

Evocarea finalã a prof. HenriJacquier oferã autorului un nouprilej de a sublinia aportulspiritului francez (europeist) larealitatea spiritualã româneascã,perfecta aderenþã a dascãluluienciclopedist la tendinþeleideologice ale cerchiºtilor.

Dan Damaschin ne-a dat ceamai cuprinzãtoare analizãmonograficã a ideologiei Cerculuiliterar de la Sibiu. Ea beneficiazãde o documentare serioasã, încare intrã ºi identificareapersonalã de texte, unele fiind înarhivã proprie, ºi decelareaimportanþei lor documentare prinplasarea în contextul cultural-

literar în care s-au ivit. Deºiafirmat ca poet, investigaþia lui deistorie literarã are în sprijinclaritatea stilisticã dobînditã deautor în rigoarea exprimãrii luiversice ºi vasta culturã asimilatãdirect ºi care îi fluentizeazã stilul.Ea este spectaculoasã la modulardelenesc: prin claritate ºiadîncime, nu prin epatãriranchiunoase.

Se vede ºi faptul cã nu numaievenimentele aniversare menþinîn actualitate momentul istorico-literar al Cercului literar de la Sibiu(anul acesta a avut loc a VII ediþiea simpozionului „ActualitateaCercului literar de la Sibiu”), ci maiales fructificarea lui în cãrþiserioase, ca aceea de faþã.

15

În ce mãsurã procesul derememorare are capacitatea de aproiecta lingvistic zone carecircumscriu realitatea trãitã,devenind adevãrate punctenodale de susþinere a ima-ginarului? În ce mãsurã acestepuncte nodale sunt capabile sãtransfigureze o realitate ca oricarealta prin simpla lor apariþietextualã? Memoria, ca agentintrospectiv ºi retrospectiv,produce de fiecare datã, prinactivare procesualã, explozia unuiimaginar proteic ºi non-repetitiv.Cu alte cuvinte, introspecþia ºiretrospecþia realizate în perioadediferite de timp, vor trasa structuriimaginare complementare (ºisuplimentare, uneori), fiecaredintre aceste structuri dovedindun caracter autonom în raport cutangenþa la aceeaºi realitate trãitã.

Scris cu naturaleþe ºi simpli-tate lingvisticã, Jurnalul luiKonstantinos Arvanitis (1893 –1899), publicat la edituraBiblioteca Apostrof, Cluj, 2009,reprezintã mãrturia unui ado-lescent în faþa existenþei saletumultuoase. Marea dezamãgirea copilului maturizat înainte devreme o constituie imposibilitateade a studia, nevoit fiind sãmunceascã, pur ºi simplu, pentrua supravieþui. Între aceºti doinuclei narativi penduleazãpovestea lui Arvanitis: întredorinþa extaticã de a deveni un omcultivat ºi necesitatea de a muncipentru a se întreþine financiar. Or,dincolo de aceste douã aspecteale vieþii cotidiene, ceea cerealizeazã Arvanitis prin jurnalulsãu ingenuu este o literaturã aeºecului, însã nu a unui eºecnegru ºi traumatizant, ci a unuiaresemantizat prin intermediulanabazei. Fiindcã Arvanitis îºipãstreazã întotdeauna conºtiinþaunei solaritãþi care urmeazã a fidobânditã sau care þâºneºte dinchiar drama eºecului. Atunci când

mama sa îl angajeazã ca ucenicîn prãvãlia de þesãturi a luiChristodoulos Moschopoulos,copilul de treisprezece ani afirmã:„Mãrturisesc cã îmi este foartegreu, dar din fericire se gãsesc laprãvãlie smochine, struguri, alu-ne, de dragul cãrora stau. Altfelnu aº fi rãmas nicio secundã.”Aceastã conºtientizare asolaritãþii constituie unul dintrepunctele nodale ale naraþiuniiretrospective, organizatã caþesãturã imaginarã. Copilul detreisprezece ani, angajat ucenical unui þesãtor din Mesimvria, estecel care îºi þese imaginarulpropriei existenþe, construindanumiþi indecºi ai solaritãþii caresusþin trama narativã. Acestepuncte nodale þâºnesc dinimaginar, nu atât ca sã-lechilibreze, ci mai ales ca sã-ifixeze substanþa efervescentã,care va radia în jurnal ca structurãsolarã.

Însãºi moartea mamei, pelângã dimensiunea ei trau-matizantã, solidificã un indicesolar, ca incantaþie nostalgicã amamei percepute ca fiind încã vie.Fiindcã naratorul jurnalului nu-ºiexpune trauma cu tragism, ci cuo anumitã nobleþe în faþa morþii,configurând un alt punct nodal înimaginarul introspectiv („... amaflat despre moartea mult iubiteinoastre mame care ºi-a gãsit însfârºit liniºtea. Este trist sufletulnostru ºi jelim moartea scumpeinoastre mame”). Altfel spus,moartea mamei e convertitã îndimensiune solarã prin chiarresurecþia retrospectivã, care otransformã pe aceasta într-ofãpturã vie. Aºadar, imaginaþia luiArvanitis dizolvã puterea morþiiasupra vieþii, deºi vocea narativãe contaminatã încã de o anumitãtristeþe întemeietoare. Aceastãtristeþe e cea care îl determinã peArvanitis sã lupte pentru viaþã,deºi dupã moartea mamei

universul familial s-a descentrat.De acum înainte, adolescentulKonstantinos se va perinda,într-un periplu de-a dreptulepopeic, prin diferite oraºe aleBulgariei ºi României, nu atât dinpricini financiare, cât pentru a-ºireîntregi identitatea. Deºi proiectaRomânia ca spaþiu reîntemeietor,odatã ajuns acolo nimic din ceeace aºtepta Arvanitis sã seîmplineascã nu a izbutit. În primulrând, fiindcã moartea mamei aneutralizat posibilitãþile derealizare individualã, deºi tatãl luiArvanitis a fost mereu aproape deacesta. În al doilea rând, fiindcãspaþiul României, în ciuda faptuluicã a fost proiectat ca topos solar,s-a dovedit a fi un agentsubstanþial în eºecul lui Arvanitis.De aici aceastã epopee aîntoarcerii cãtre locurile natale,unde Arvanitis ºi-a trãit solaritateaºi unde a încercat sã ºi-oredobândeascã. Spre sfârºituljurnalului, strugurii, la fel ca laînceput, devin structura imaginarãde ameliorare a existenþeiprotagonistului. („Voi mai rãmâneîn Mesimvria câteva zile. Aici celpuþin nu am cheltuieli. Mãnânc,beau acasã, iar acum, cã auînceput a se coace strugurii, e oplãcere.”)

O existenþã trãitã, aºadar, la felca Aniþa Nandriº-Cudla (20 de aniîn Siberia. Destin bucovinean), înproximitatea noutãþii ºi a resurecþieide sine (deºi datele biografice alecelor doi sunt complet diferite). Aºacum Aniþa recepteazã universulsiberian unde este deportatã cadimensiune stranie, pe care otranspune într-un imaginar inedit,Konstantinos Arvanitis, fãrã a aveapretenþia cã scrie literaturã,modeleazã un imaginar al solaritãþii,în cadrul cãruia chiar nuanþelemorþii ºi ale eºecului sunttransfigurate, printr-un limbajsimplu, dar cu prospeþimestilisticã.

Marius Conkan

16

Dupã cum poezia scrisã înjurul anului 2000 a suferit omultitudine de schimbãri –stilistice, discursive, de fond,generaþioniste ºi-n general, peoricare palier interpretativ am doris-o privim –, tot aºa ºi tabloul degrup al poeþilor s-a „scuturat”uneori, iar alteori s-a împrospãtat.

ªi aici mã refer la traiectoriileluate de câþiva scriitori tineri: înunele cazuri, unui stil fracturist is-a adãugat un fond douãmiist,iar în alte cazuri, predilecþiiletematice ºi mesajele douãmiisteau ajuns sã facã un corp comuncu atitudini mai relaxate sau, maitranºant, cu pseudo-atitudini.Aceasta ar fi o observaþie dacãnu oarecum naivã, atunci naivãprin îndrãzneala ei. Totuºi, dacãam lua la întâmplare câþiva poeþi,lucrurile s-ar clarifica. Deexemplu, dacã am reciti„Pãpuºarul ºi alte insomnii” ºi„Circul domestic” ale lui ClaudiuKomartin iar mai apoi am intra încontact cu „Un anotimp înBerceni”, ultima lui realizare,simplu ar fi de observat cãtenebrele iniþiale au ajunstransformate în forþe tauma-turgice sau, altfel spus, fondulrecognoscibil al poetului a fostpãstrat, dar acesta devine difuz,iar dintr-o atitudine de neîm-pãcare alãturi de care s-a pornit,se ajunge într-un terminus multmai relaxat, chiar luminat. Camdin acelaºi unghi am putea priviºi poezia lui Radu Vancu: dupãce mulþi s-au aºteptat ca dupã„Biografia litteraria” (volum carea fost privit ºi primit cu mult maibine decât cel de debut) ºi-al eibiografism reiterat în poezie,susþinut de-un discurs bineprogramat ºi râspândit pe maimulte paliere, sã urmeze unvolum înstrãinat de acestecaracteristici, Radu Vancu face

exact opusul ºi, astfel, alege(oarecum) firescul: fondul nici nuse schimbã în recentul volum„Monstrul fericit”, nici nu serenunþã la el, ci este oarecumdublat; discursul este perfecþio-nat, cursivitatea poemului esterafinatã, iar dacã tematica ar fi datimpresia c-a fost epuizatã,autorul construieºte totul pefundamentul acesteia, ºi-n acestmod tot ce s-a cunoscut despretematicã a fost doar o in-termediere pentru ipostazaprezentã. Aceleaºi observaþii lise pot aduce ºi altora, printrecare Dan Coman, Cosmin Perþa,ºi alþii. Mai dificil de susþinut suntcele spuse cu privire la frac-turism, întrucât nu sunt mulþipoeþii fracturiºti, iar fracturismuln-a creat o elasticitate în jurul sãuîn ce priveºte inovaþia sau pur ºisimplu îndepãrtarea de laconformismul ce-l caracteri-zeazã.

Indiferent de cum ar stalucrurile ºi de cum aratãschimbarea adoptatã pe parcursde unii poeþi care au confirmat înacest ultim deceniu, parcã maiintrigantã este soarta poeþilorcare au pãrãsit circuitul literardupã primul volum, alãturi decircumstanþele ºi cauzeleaferente. Aproape sistematic mise întâmplã sã iau din bibliotecãvolumul de debut al câtorva poeþiºi ulterior sã mã întreb: „oare amai publicat ceva între timp?” sau„oare a mai scris ceva mãcar întoþi anii ãºtia?”. ªi rãspunsurileparcã sunt plasate undeva într-oceaþã de nepãtruns. Sã fiedebutul pentru unii sinonim cu unvolum în care îºi transmitsingurele mesaje pe care leconsiderã importante ºi astfelcontinuitatea nici nu mai intrã încalcul? Sau sã existe lucruriprofund marcante în viaþa unui

scriitor care sã-l împingã lapoetizarea acestora, ca un fel deritual pentru debarasarea de ele,un fel de veºnic cliºeu „vindecareprin scris”? Pentru cã altealternative pentru desluºireaacestei mici enigme, precumdebutarea în cadrul unei edituriobscure, a lipsei ecoului criticsau a receptãrii în genere, mi-egreu sã cred cã ar putea fiadevãrate (sau mãcar reale).Pentru cã, ridicându-mi acesteîntrebãri, mã gândesc imediat lanume precum Ruxandra Novac,Bogdan Perdivarã, RobertMîndroiu, Rita Chirian, CosminaMoroºan ºi alþii, nume careparcã doar menþionându-le neinsuflã luciditate ºi seriozitate, ºitocmai de aceea înþelesul e atâtde greu de pãtruns. Îmi amintescde ce scria Sorin Stoica: „Scriudespre mine ºi nu ºtiu dacã ebine. Majoritatea scriitorilor suntscriitori ai unei singure cãrþi, încare s-au deconspirat, apoi auamuþit. Dar io nu ºtiu dacã spunadevãrul. Scriu ca sã corijez” („Olimbã comunã”, Polirom, 2005, p.157) ºi nu sunt sigur dacã m-aºputea pune de acord cu el, darcert e cã am mãcar un rãspunsdemn de luat în calcul.

Numele cu cea mai marerezonanþã din partea cãruia amaºteptat cu toþii un volum secundeste, fãrã îndoialã, RuxandraNovac. ªi nici nu ºtiu dacã facbine gândindu-mã la aceastãpoetã ca la un scriitor care aabandonat viaþa literarã. Esteºtiut faptul cã etapele prin care atrecut au fost toate anevoioaseºi programate, ea scriind încã dintimpul liceului, când a fostdescoperitã de Ciprian Siulea ºisusþinutã de Andrei Bodiu încenaclul de la Braºov, iar debutuloficial s-a produs în 2003, dupãmulþi ani, cu volumul „Ecograffiti.Poeme pedagogice. Steaguri petunuri”, apãrut la editura Vinea. Înpofida faptului cã poeta a fostapropiatã grupului Fracturi dincare mai fãceau parte MariusIanuº, Dumitru Crudu ºi RãzvanÞupa, ea s-a impus printr-o vocedistinctã, detaºatã de posibilele„ianuºisme” care-ar fi pututinterveni în textele ei, insuflândcruzimea laolatã cu tandreþea, ºi

Raul Huluban

17

folosindu-se de obsedantapersoanã întâi plural, „noi”-ulcolectivizat (posibil gene-raþionist), ca de o mascã pentruînsingurarea apãsãtoare apersoanei întâi singular. Întregulvolum este construit pe osimplitate profundã, pe o voce anegativitãþii, unde pânã ºivisceralitatea este frisonantã. Pede o parte, expresionismul opacamplificã furia existenþialã careprovoacã tendinþe atroce, iar, pede altã parte, spaima esteprincipala protagonistã din„Ecograffiti”, o spaimã detaliatã afiinþei, când echilibratã, cândspasmodicã: „spaima ne-aadunat într-unul singur/ spaimade cãþelul pãmîntului, de seringi/de cei care ne obligã sã ne lãsãmde fumat/ spaima de lobotomie,spaima de damblagire/ dedomnul contabil,/ de a nu crãpadecît dupã treizeci de ani/spaima cumplitã de cei care neocrotesc/ spaima de omul-pasãre,/ spaima de bob din twinpeaks.// spaima, femeia cu pãrulroºu, cu mîinile roºii, cu barbaroºie cu/ tocuri înalte cu ciorapilycra/ frecîndu-se de fermoarulblugilor tãi,/ trecîndu-mi uºormîna prin pãr/ pãianjenul viu mortcare iese din mine,/ spaima ne-aadunat într-unul singur/ de-alungul unghiilor/ ou cu unghii/ mirtcu unghii cãrnoase/ tu mergidincolo de pîntecul zilelornoastre de/ rictusul fãrãgreºealã/ tu eºti mustul carecurge din glezna odãii/ ºi micuþamoarte care clãnþãne lafereastrã”. Dupã ce recitescasemenea pasaje scrise în urmãcu aproape un deceniu, ºi rãmâncu impresia cã sunt atât deactuale încât parcã ar fi fostscrise ieri, mã întreb dacã în totacest timp Ruxandra Novac amai scris, fie ºi câteva texte, ºiparcã nici putere nu mai am sãcred în eventuala posibilitatede-a mai citi un nou volum al ei,cu toate cã dorinþa existã. Ar fiuºor sã rãspund prin a spune cãe posibil ca tocmai aceastãcalitate a textelor ei de a fi actualerãmâne impedimentul principal înschimbarea/înlãturarea acestorviziuni – mai curând trãiri realeºi impresii existenþiale – ºi, ca

atare, a turnurii spre alteorizonturi ºi simultan spre un noumaterial. Iar acest nou materialnu s-ar ridica deloc mai sus caprimul între aceste coordonate.

Înþelesul poate fi mai aproapede noi dacã luãm în vizor unexemplu ca al lui Robert Mîndroiucare a debutat în 2006 cuvolumul „Efectul de peliculã”,editura Vinea. Pe scurt, volumullui nu reuneºte niºte „poves-tiri”sau reproduceri din realulimediat, ci este numai un pretextpentru dezvãluirea stãrilor careau impulsionat imaginile relatatesã existe. Astfel, întâlnim în liniimari o energie narativã, opreocupare ºi o predispoziþieconstante fie pentru relatareaunei trãiri sau stãri, fie pentruredarea realitãþii acaparatoarepur ºi simplu. Miza este simplistãºi se suprapune peste tehnicaoptzecistã de-a relata ceea cepoate fi observat cu ajutorul uneicamere de filmat (de unde ºinumele volumului): „alexandraiese din bloc în fiecare zi la ora12/ ºi dupã ce îmi netezeºte, cufusta roºie, ochii,/ în timp ce seînchinã în dreptul bisericii depeste drum,/ se pierde dupãcolþul blocului 24/ lãsînd stradaradu popescu gri./ ziua toatã ºi-o petrece la cumpãrãturi,/ se-ntoarce seara cu sacoºele plinede haine/ frumos colorate, ceciudat, zic,/ eu n-o vãd îmbrãcatãdecît în fusta roºie”. „Efectele”sunt cauzate de realitateaBucureºtiului actual, construitepe stilul lui Charles Bukowski ºipe experimente autohtoneprecum minimalismul ºiautenticismul, experimente cepar deja prãfuite, fãrã eventualeleinovaþii ºi contribuþii solide alecelui care le utilizeazã. Cu toatecã volumul a avut parte de ominimã vizibilitate la vremearespectivã, pare fi explicabilãretragerea în tãcere a autoruluipentru cã, oricât de mult ai agreaanumite stiluri sau experimente,în cazul în care nu reuºeºti sã tefoloseºti de ele pentru atransmite un bagaj de mesajeindividuale, inconfundabile, tepoziþionezi automat înproximitatea derizoriului. Totuºi,e posibilã o revenire în cazul lui

Robert Mîndroiu, întrucât acestadispune de tehnica tãierii versuluiºi are suficiente experienþeproprii pe care le poatetransforma într-un material maibun decât a fost cazul volumuluisãu de debut.

Când discuþiile despregeneraþia 2000 erau cu-adevãrataprinse, în urmã cu câþiva ani,printre numele menþionate ca fiindreprezentative ultimei promoþiiliterare era ºi cel al lui BogdanPerdivarã. Apãrut subit înmijlocul acestei generaþii, poetula debutat în anul 2004 la edituraVinea cu volumul „Kilometri depivniþã”. Miza volumui a fostagresivitatea discursivã, prinapelul fãcut la un lexic violentmenit sã ºocheze cititorul,întrucât nu puþini au fost cei careau confundat autenticitateavisceralã cu limbajul vulgar.Alãturi de Dan Sociu, BogdanPerdivarã se distingea deorientãrile poeþilor bucureºteni,concentrându-se pe o asumaremai gravã a socialului. Vizionarulse include în familia macabrilor,el fiind un autor în a cãrui rândurise resorb pe rând frânturiprozaice, ideologii beat,halucinaþii funebre ºi vedeniidetractate, mãnunchi de imaginicare pregãtesc adesea un climaxapocaliptic: „pentru oasele ce nevor spinteca/ burduful pieptuluitãioase ºi precise precum/cuþitele electrice din abator ºipentru/ oamenii izbiþi decamioane ºi creierii lor cãzânduimiþi/ pe asfalt ºi bãltind ca niºtemelci putrezi/ ºi-atâtea oraºe deoameni/ ºi-atâþia kilometri depivniþã ºi/ kilometri de ºobolanisabotându-ne/ rozându-ne þevileurcându-se pe pieptul nostru/când dormim ºi apãsând dinrãsputeri/ ºi care dupã aceea vorfi încã aici/ privindu-ne hoiturilecu ochiºori veseli”. Dintre toþiscriitori absenþi din prezent lacare te-ai gândi, retragerea luiBogdan Perdivarã este cea maide neînþeles – el este, nu-ncapeîndoialã, printre primele numerostite când se aminteºte demembrii reprezentativi aigeneraþiei 2000.

Unii poeþi au ajuns în punctulîn care au conºtientizat cã dupã

18

volumul de debut nu mai au cespune într-un altul, alþii au realizatcã nu se simt în stare sã meargãmai departe, iar pentru cei maimulþi debutul literar pare sã fi fosto þintã existenþialã, o nevoie decomunicare ºi de comuniunepoeticã vecinã cu asfixierea.Rãspunsuri concrete pentruabandonul lor literar se gãsesccu mare dificultate, rãmânândalternative puþin transparente,cãutate orbeºte. Regretul esteacela cã s-au pierdut poeþi foartebuni care ar fi avut un viitor literarînainte ºi, simultan cu ei, volumevii, pline de forþã, care nu au maiajuns la noi.

Tablou generaþionist adusîn prezent

Tabloul poeþilor tineri care nereprezintã poezia în prezent estesuficient de încãpãtor. DanSociu, „cel mai popular tânãrscriitor”, dupã cum a fost numitde cãtre colegii de generaþie laColocviul Tinerilor Scriitori din2007 care a avut loc la Cluj, asemnat volume de poezie,precum „Borcane bine legate,bani pentru încã o sãptãmânã”,Junimea, 2002, „Fratelepãduche”, Vinea, 2004, ºi„Cântece eXcesive”, CarteaRomâneascã, 2005, dar ºivolume de prozã: „Urbancolia” ºi„Nevoi speciale”, ambele apãruteanul trecut la Polirom. Cel maibine, cred, l-a caracterizatGrigore Chiper: „Dan Sociu esteun autor care a învãþat arta de acapta atenþia. Proza sa cea maibanalã nu pierde niciodatã poeziadin vedere. Poezia nu dispare înspatele unor descrieri sausimþãminte de sfârºealã.Dimpotrivã, poetul readucepoezia – aproape pierdutã – întrelucrurile ºi evenimentele cele maiderizorii, groteºti, între nimicurilenoastre de zi cu zi. Poezia lui seîntâmplã o datã cu viaþa”. O parteimpresionantã a „fotografiei degrup” îi desemneazã pe scriitoriifracturiºti: ªtefan Baºtovoi, Mihaiºi Alexandru Vakulovski, ZveraIon, Domnica Drumea, RuxandraNovac ºi Dumitru Crudu; MariusIanuº ºi Rãzvan Þupa suntnumele efervescente ale

prezentului. Ianuº rãmâne„înainte-mergãtorul” în conºtiinþacriticii ºi-a tinerilor poeþi, pe cândRãzvan Þupa e un fel de JerrySpringer al scenei autohtone, celcare de mai bine de patru anicoordoneazã întâlnirile dintrescriitori ºi public la „PoeticileCotidianului”. Clujenii ocupã unalt loc impozant din tablou, prinªtefan Manasia, redactor alrevistei Tribuna, cel care „scriedespre margin(al)i dinspremargine” ºi cãruia anul trecut i-aapãrut „Cartea micilor invazii” laCartea Româneascã; ar mai fiVlad Moldovan cu-al sãu debutrãsunãtor („Blank”, CarteaRomâneascã, 2008), fiul poetuluioptzecist Ioan Moldovan ºi frateledouãmiist al lui Rareº Moldovan,alãturi de Andrei Doboº, Olgaªtefan, Marius Conkan ºi

Bogdan Odãgescu, suficienþitineri talentaþi pentru a scrieistorie în Cluj. Tot din Cluj s-adesprins ºi Cosmin Perþa careprin „Zorovavel”-ul sãu din 2002a devenit imediat una din vocileconvingãtoare ale generaþieiaflate în plinã formare din careface ºi el parte, în prezent fiindpilonul central al revisteiCuvântul, cu patru volume depoezie ºi un volum de prozãfantasticã în fundal („Întâmplãri lamarginea lumii. Aventurile luiAxinte Abramovici Papadopulosîn pustie”, Cartea Româneascã,2007), ajungând sã-ºidesfãºoare activitatea literarã înBucureºti, alãturi de colegii degeneraþie, dintre care îi amintimpe Oana Cãtãlina Ninu, ElenaVlãdãreanu, Teodor Dunã,Miruna Vlada ºi mulþi alþii.

19

Jacques Darras

BALCON ÎN PÃDURE CU ZÃPADÃ-MPREJUR

Albã evident.

Albã cum doar zãpada-i albã.

Albã cum nu-i niciodatã nicio hârtie a niciunei pagini.

Albã ca o primãvarã universalã.

Albã ca o toamnã ce va înlocui primãvara.

Un poem deJacques Darras

Autorul poemuluiaproximat aici în tra-ducere româneascã,Jacques Darras, s-anãscut în 1939. Apublicat, începând din1968, câteva volumede versuri sub titlulgeneric La Maye ,numele unui fluviu carestrãbate nordul Franþei.Textele sale, de amplãrespiraþie, sunt totatâtea „reportaje” lirice,care vorbesc în mod

direct sau prin medieri metaforico-simbolice despreitinerarii, cursuri de ape care unesc þãrile ºi culturile,asociind motivele curgerii ºi ale trecerii cu semnificativedate livreºti – scrieri literare, opere de artã, piesemuzicale, într-un soi de flux aluvionar, cumva parelel cucel de pe hãrþi, ale apelor luate ca referinþe simbolice.

Textul, poemului „curge” ºi el, crescând din asemeneanotaþii, referinþe culturale, într-o formulã pe care autorulo defineºte „Poème Parlé Marché”. O poezie, aºadar,ce se construieºte cumva din mers, care se cere rostitãºi care uzeazã adesea de jocuri verbale declanºatespontan pe acest parcurs al scrierii-rostirii. Acest fel dea compune poemul poate fi raportat la precursori din ariamodernismului european, mari cãlãtori ca BlaiseCendrars, Valery Larbaud sau Paul Morand, dar ºi – camobilitate ºi inventivitate lingvisticã – la un FrancisPonge. Asociind atât de strâns faptul de viaþã concretcu viaþa cuvântului, o astfel de poezie vizeazã desigur,ºi reuºeºte în chip original, sã transmitã o puternicãsenzaþie de autenticitate.

Jacques Darras, profesor de literaturã englezã laUniversitatea Picardiei, este ºi prozator, dramaturg ºieseist. Are ºi o foarte susþinutã activitate de lecturipublice de poezie în Franþa ºi în alte þãri (a vizitat în2001 ºi România, a trecut ºi pe la Cluj).

Poemul transpus aici în româneºte este extras dinvolumul Moi, j’aime la Belgique! (Eu, unul, iubescBelgia!), apãrut la Editura Gallimard în 2001. E un titluce rãspunde, într-un fel, peste ani, ºi într-un stil cu totuldiferit, celui al pamfletului lui Charles Baudelaire, PauvreBelgique! (1864).

Toate florile tuturor cireºilor de pe pãmânt.

Repede repede urcaþi din nou pe crengi florilor prea devreme-i.

Albã ca o greºealã albã în anotimpuri.

Albã ca o programare ratatã a ploii.

Albã ca o frumoasã eroare a cerului.

Albã ca un albastru care ºi-ar fi pierdut culoarea dar ce surprizã.

Albã ca un munte întins pe pãmânt.

Albã ca o comparaþie albã.

Albã ca femininul lui alb.

Albã ca masculinul cu apã-ngheþatã.

Albã precum un râu transformat în praf.

Albã ca puritatea imaginarã.

Albã nopþile înseºi sunt uneori albe.

Albã ca negrul întors pe dos.

Albã ca aripile a mii de pãsãri.

Pene de pãsãri cu ace de brad.

Albã ca aripile fãrã folos.

Sã zbori în alb nicicând sã nu-þi poþi lua avânt.

Albã ca aripile copilãrite-n rãbdare.

Albã ca o divizie de rezerviºti îngeri.

Albã ca latina lenevind în mijlocul unei fraze franceze.

Albã ca acies ca agmen 1al unei armate înfrânte.

Noi suportãm fãrâmiþarea putinþei de-ntoarcere a divinitãþii.

Care-i culoarea veºtmântului de duminicã?

Albã ca ziua Duminicã în sãptãmâna cu alte zile.

Albã ca un calendar fãrã date.

Sfârºit al desfrunzirii sfârºit al enumerãrii.

Sfârºit provizoriu în nesfârºirea imaginilor în alb.

Sfârºit provizoriu al stabilitãþii decorului înaintarea naraþiunii.

20

Sfârºit provizoriu frânare oprire derapare pe zãpada schimbatã-n gheaþã.

În peisaj sã faci sã alunece sã scrâºneascã lama de ski.

Scurtã urmã continuã cu creionul miºcãrii.

O familie de picioare desfãcându-se fiecare pe scândura lui.

Pãstrând echilibrul precar copiii cu bust apãsat spre-nainte.

A trãi înseamnã sã fii în pantã zãpada confirmã.

A trãi înseamnã prãpastie cumpãtatã.

Lecþia zãpezii nu-i un alb pentru mers.

Albeaþa orbeºte ochii.

Astãzi orbirea vine de la cuvântul Ardeni.

Ne aruncãm în el, cu picioarele-ntoarse cãtre literaturã.

Sunt acolo Dhôtel André Gracq Julien2 cu poteca lui fiecare.

Soarele peste poieni drepte cãrãri scânteiazã.

Acolo-i Hubert Juin3 glas zbârnâind al unui vocal fum albastru.

Taie lemne unii ºi alþii.

κi doboarã metrii lor cubi paginile desprind iedera de pe enigmele trunchiurilor bãtrâne.

Cautã sprijinul celor însinguraþi.

Un cap de mistreþ trece în depãrtare, îl ferecã.

Noi, sub albastrul Amiezii legitimând brazi sau fagi alergãm harnici dupã imagine.

Rupem zãpada-n bucãþi o strângem în mâinile noastre.

O încãlzim ca pe-o gheaþã.

O întãrim în palmã.

Poem ghemuindu-se ca un arici.

Ia asta, îþi arunc în faþã pãdurea mea!

Prinde, evitã misterul pãdurii în declinarea albã!

O, cum mai ard plãmânii!

Dar mierlele?

Neadaptate la alb la cântecu-nzãpezit fluierã în amiazã.

.Numãrã picãturile dezgheþate.

Tu Christian Hubin4, cu degetul pe gurã, îþi decupezi ºisturile.

Ardezia, câmp alb se lãrgeºte deodatã.

Iatã, învãþãtorii mei dragi, unde l-a întâlnit Gracq pe neamþ.

Corectaþi: pe german.

Brazii-ºi iau deodatã vârfuri pentru cãºtile lor.

Pãdure, e locul metaforelor rãzboinice.

François Jacqmin5 cel blând, cum a fãcut ca sã suporte izbirea de fiare vechi ?

Fierãria ?

La forjele Cockerill.

El care nu cunoºtea altã topire decât a fulgului de zãpadã.

Zãpada, cãrbunele-arzând de cãldurã puternicã dar limitatã.

Crãpate, mâinile îl întâmpinã cu mici stigmate.

În ziua aceea, aproape fiind de Roche, mi s-a pãrut cã-l vãd pe Arthur6.

Mi l-am închipuit mergând de-a lungul gardurilor vii, prin mlaºtini ºi liziere, ca un animal.

Cu mersul cãrbunarului (vulpe) apãrându-ºi blana.

Straturi de zãpadã ca sã rãceascã imaginile servite.

Chiar la pãmânt.

Cu genunchii foarte aproape de sol, foarte departe de religie.

Natura e un templu ai cãrei stâlpi vii7 lasã sã treacã armele.

Între douã paturi de armã, douã fugi, ºi un tun- canon al lui Pachelbel8.

De ce calibru ?

Con suo basso und gigue.

Nu. Niciodatã n-a fost Germania mai aproape de creuzetul nostru.

21

Germanie cu gloanþe albe, Franþa ?

Belgia aliaj fragil, fãrâmicios, rãzboiul neutralizat.

Noi, belgienii, declarãm desele armistiþii împuºcãturi.

Izbucneºte pacea.

Îmi place ºocul evitat al lizierelor, împotmolirea din lipsã de combatanþi.

Aici, douã limbi se înfruntã prin mijlocirea geologiei.

Guturalul, ºistosul, ºuieratul de schiuri ceruite taie puritatea albã.

În faþã, nicovala vocalicã transformã zãpada-n sticlã.

Bach la Bacharach9.

Cristal contra fier, cine câºtigã fabula?

Fabula nu o spune, înceteazã înainte de încheiere.

Sã declini zãpada.

Sã rosteºti albul cere timp, rãbdare.

Albeaþã ori infinit.

Ne infinitãm.

Iarna-i un infinitiv al cerului.

Ploaie caldã deghizatã în frig, infern ce poate fi cules, recules.

Anotimp al cireºelor feroviare.

Pruni cãldãrari.

Poezia-i o industrie metaforicã indigenã.

De ce pãdurile îi convin.

Joagãrul, rumeguºul cunoaºterii, înãlbirile albului de sub scoarþã.

Un cuptor fructier, carne a fructului, fãrã sâmburi.

Ardeni ardenþi, la liziera lecturii, a lire-delirului, a facerii ºi desfacerii.

Zãpadã, metal urgent.

Traducere ºi prezentare de Ion Pop

NOTE

1 Acies, Agmen, (lat.), sabie, marº.2 André Dhotel (1900-1971), prozator francez nãscut însatul Attigny, din regiunea munþilor Ardeni. PremiulFemina pentru romanul Le pays où on n’arrive jamais(Þara în care nu ajungi niciodatã, 1955). Marele premiual Academiei franceze (1974) ºi Premiul Naþional alLiterelor (1975). Julien Gracq, prozator francez (1910-2007), autor al romanelor Le rivage des Syrtes - ÞãrmulSyrtelor (1951) ºi Un balcon en forêt - Un balcon înpãdure (1958).3 Hubert Juin (1926-1987), scriitor belgian, eseist,romancier, poet. Una din cãrþile sale de poeme seintituleazã Forêt peinte (Pãdurea pictatã, 1981).4 Christian Hubin (n. 1941), poet belgian. A publicat, întrealtele, volumul La forêt en fragments (Pãdurea înfragmente, 1987).5 François Jacqmin (1929-1992) poet belgian, autor alunui volum de poezii intitulat Le livre de la neige (carteazãpezii, 1990).6 Poetul Arthur Rimbaud.7 Trimitere la un celebru vers din sonetul Corresponancesal lui Baudelaire.8 Johann Pachebell (1653-1706), compozitor ºi organistgerman, autor al unei piese muzicale celebre, Canon ºigigã. Joc de cuvinte între canon (tun) ºi canonul muzical.9 Joc de cuvinte între numele localitãþii francezeBaccarat, celebru centru de fabricaþie a cristalelor, ºinumele compozitorului german.

22

Titu Popescu

Prin tradiþie, studenþii îºiadmirã dascãlii lor cei puterniciºi violenþi, celebrându-i înfolclorul local ºi portretizându-igoliardic în stanþe cu rime. Tipulacesta de dascãl l-a reprezentat,la Filologia clujeanã, d-l profesorIon Vlad. Cultura imensã ºitalentul lui erau contrabalansatede izbucniri intempestive careþineau afiºul bârfei admirativeprintre studenþi. Pe iubitul ºi, însecret, invidiatul nostru dascãl îloripila prostia, acea prostietenace ºi definitivã care se scriede obicei cu P mare, pe care olua ca pe o provocare personalã,ca pe o agresiune la tipul deabsolvent pe care îl pregãteafacultatea. Mai ales colegelenoastre erau panicate deîntâlnirea lor la examene cuimplacabilul nostru dascãl,cãruia nu-i trebuiau multe ca sãle reorienteze imperativ caleaacademicã spre... cratiþã.

Pe d-l Vlad îl iubeam pe cât,în ascuns, râvneam lasupremaþia intelectualã care îiînnobila personalitatea. Ca oricedascãl de rasã, el nu agreatranzacþia ºi aceasta ne impunea.Fermitatea afirmãrii valorilor ºijonglãrile inteligente în jurul lorfãceau din cursul de Teorialiteraturii un regal pe care îlurmãream cu o satisfacþiesãrbãtoreascã. Parcã îl vãd caastãzi intrând apãsat în sala decurs, neprivind în dreapta saustânga, doar la catedrã, la loculprivilegiat de unde oficia în celedouã ore de expunere. Sezvonea, printre noi, cã în tinereþefusese rugbist la ªtiinþa Cluj, iarîn pasul lui apãsat ºi elasticvedeam umbra fantomaticã aacelui sportiv de forþã.

D-l profesor ne deschideadrumul spre esenþe. Ca ºi înviaþã, de la catedrã nu se încurcaîn amãnunte ºi în divagaþii carecâºtigau lateral ºi artificialbunãvoinþa ascultãtorilor. Eratranºant, pe cât de imperativ.

I-am redescoperit vocaþia de amerge la esenþe ºi în cãrþile sale,cea despre povestire fiindexemplarã. Urmãrind destinulunei structuri epice, discursulsãu evidenþia povestirea cadispoziþie ontologicã pentru genulepic, nucleu al înzestrãriiomeneºti pentru ficþionalitate ºi alcompensãrii realului prinidealitate. Demonstraþia cãrþii

depãºeºte scopul titular, intrândîn explicaþii filosofice privindînzestrarea omeneascã pentruritualul povestirii, aºteptat oricândºi dintotdeauna. Comentariul sãuse ridicã de la obiectualitateacãrþii cãtre largile orizonturi decare o leagã. În ultimul numãr dinAstra, scriind despre Oct.ªuluþiu, comentatorul „Traseelorcritice” scrie: „Dicotomiile criticãvs. cronicã literarã sunt maidegrabã un discurs retoric menitsã sublinieze consubstan-þialitatea celor douã moduri decomentare ºi interpretare; dealtminteri, textul sãu critic relevãnatura esenþialã a operei caunivers fictiv (în termenii sãi evorba despre „transfigurare”),

cãci „iluziile” produse ºi natura„artificialã” a textului creat nu suntaltceva decât ficþiune ºi universficþional”.

D-l Vlad avea ºi avantajul dea ne fi relativ apropiat ca vârstã,la fel ca majoritatea foºtilornoºtri dascãli, aproape toþilectori, conferenþiari i f i indnumãraþi pe degete – domniiPervain, Romulus Todoran,Zdrenghea, Scridon; parcã altfelse legau lucrurile între noi, par-ticiparea la continuul colocviuacademic care însemna facul-tatea stãtea sub semnul uneicalde solidaritãþi, al uneiafectuoase stimulãri.

În ciuda anumitor aspecte mairitoase, d-l profesor era unsentimental ºi un afectuos.Aceasta am simþit-o direct când,la câþiva ani de la terminare, mi-am dat doctoratul la Uni-versitatea din Bucureºti, undel-am invitat ºi pe fostul meudascãl sã ia parte. Acceptul sãua fost la fel de prompt pe cât aformulat, acolo, rãspicat, capentru a-mi lua, parcã, apãrarea,cã este singurul care mãcunoaºte ºi poate depunemãrturie în cunoºtinþã de cauzã.Alegaþia sa a fost ca o mânã caremã mângâia, aºa am simþit-o.

ªi a trecut timpul, cu fostulmeu profesor mã întâlneam înpaginile revistelor literare, despreunele cãrþi pe care le-a publicatam scris, am încercat sã-i acordrespect ºi efuziune oriunde m-aºfi aflat. E, desigur, puþin pe lângãcât mi-a dat dânsul. I-am urmãritdestinul ºi cât a fost rector alUniversitãþii din Cluj, fiind eumândru de noua calitate a fostuluimeu dascãl, parcã i-aº fi fost încontinuare student.

Menþionez ºi aici ceea ce ammai spus: la examenul de laUniversitatea din Bucureºti, lacare d-l profesor Vlad a avutamabilitatea sã participe, ºefulcomisiei, rãsfoindu-mi dosarul, azis la un moment dat: „Dumneataa i fãcu t facu l ta tea la C lu j .Înseamnã cã ºtii carte!”.

Acest „ºtiut de carte” i-ldatorez în mare mãsurãdomnului profesor Ion Vlad.

ª

23

De la bun început, termenul deperformatism, ca ºi doctrinasubsumatã lui, mi s-au pãrutneclare. Punctul de plecare ºiîn cazul acestui curent esteagonia prelungitã a postmoder-nismului. Dar ca sã înlocuieºticeva atât de complex, încâtgreu de ucis, cu o „participaretemporarã a subiectului la«procese» holistice precum moar-tea sau frumuseþea”, sunã ca un zarricoºat de pe suprafaþa de lemnundeva peste balcon. Procesulholistic are legãturã cu integrareaîntr-un tot unitar, omogen. Deci osupoziþie de întoarcere lamodernism. De altfel, multe dintrecurentele care încearcã sãdetroneze postmodernismul senutresc, poate inconºtient, dinamintirile moderniste.

Demonstraþia performatistãeste întemeiatã mai ales peexemple cinematografice. Aºaeste filmul American Beauty, undetânãrul Ricky Fitts fotografiazã ofemeie fãrã adãpost, moartã defrig pe un trotuar, sau filmeazã opungã plutind susþinutã de vânt.Motivaþia selectãrii acestor imaginieste una prea puþin artisticã: avedea realitatea ascunsã înspatele lucrurilor, a atinge lucrul-în-sine. Corpul femeii moarte parea fi retina prin care priveºteDumnezeu; punga dansatoare,„ca un copilaº rugându-mã sã mãjoc cu el”, indicã o „incredibilã forþãbeneficã” ce pulseazã în spateleinstantaneelor umile. Constatareaeste una kantianã, doar cãobþinutã prin impresie, nu prinraþionare. Dar chiar ºi Kant aveaîn vedere judecãþile sinteticeapriorice, cele care nu are rost sãfie trecute prin modurile silogistice,cãci sunt deasupra limitaþieicauzã-efect. Sentimentul esteticajunsese ºi la Kant sã fie mairevelatoriu decât strategiileintelectului.

Nu însã pe Kant se bizuieperformatismul, ci pe cerinþa luiSpinoza ca intelectul sã seîndrepte „spre o singurã þintã ºi unsingur scop”. Precum ºi pe ipotezalui Herbert Marcuse din Eros ºicivilizaþie, care spera, în modnejustificat dupã pãrerea mea, înînlocuirea muncii cu creativitateapurã. Puþin mai departe vedem cãMarcuse este filtrat prin PekkaHimanen, care opune valorilorgrosiere ale eticii protestante unelemai fluide ale eticii de hacker:pasiunea, libertatea ºi creativitatea.Hacker-ul ar fi Noul Mesia alCyberspaþiului, pogorât sã mântuieo umanitate post-industrialã ºipost-apocalipticã ce se îndreaptãspre „o civilizaþie a Minþii”.Deocamdatã, însã, vedem foartebine cã nu trãim deloc într-osocietate a minþii, ci într-una aconsumatorilor inhibaþi, undehackerii sunt preocupaþi maidegrabã de spargerea sistemelorde securitate pentru a tragefoloase personale. Piraþi în afaraoricãrei etici ºi a oricãrui ideal.

Publicat în numãrul al doilea alrevistei Anthropoetics de cãtreRaoul Eshelman, performatismuldebuteazã cu acuzaþia adusãpostmodernismului, care arîncãtuºa subiectul. Apoi, pentru adefini un performance, se face apella teoria lui Austin despre vorbireºi act. Respectiv, performanceînseamnã douã lucruri deosebite:pentru modernism este desfiin-þarea graniþelor dintre viaþã ºiartã, iar pentru postmodernismintegreazã corpul uman sausubiectul într-un context artistic.De unde rezultã cã pentru a fi totalliber, subiectul absolut, în sensfichtean, ar trebui sã se detaºezeºi de convenþiile artistice.

Un prim model al „subiectuluiconcentrat, holistic”, ar fi articolulÎmpotriva teoriei din 1985 al luiKnapp ºi Mitchell. Trei condiþii de

bazã ale interpretãrii erau luateîn discuþie: intenþia auctorialã,textul ºi cititorul. Astfel, criticahermeneuticã s-ar centra asupraintenþiei auctoriale, cea decon-structivistã asupra semnului, iarcea relativistã asupra cititorului.Întrucât între autor, semn ºi cititorar exista o unitate absolutã,demersul teoreticienilor ar fi inutil.Independent de încercãrileanalitice, subiectul se exprimã în„performanþe” holistice.

Aproximativ în acelaºi timp,americanul Eric Gans ºi-a expusAntropologia generativã, înte-meiatã, de asemenea, pe semnulconceput holistic ºi performativ,precum ºi pe un subiect „redus”,adicã unitar. Antropologia gene-rativã ar fi o teorie minimalistã aoriginii limbajului, inspiratã de teoriavictimizãrii a lui René Girard. Astfel,ordinea socialã „animalizatã s-ar fitransformat într-una specific umanãbazatã mai curând pe re-prezentarea semioticã, decât peimitaþia fizicã (mimesis)”.Asemãnãtor „crimei fondatoare” alui Girard, primul uz al semnuluiacumuleazã o încãrcãturã sacrã.De fapt, Gans ar ontologiza ºisacraliza „diferanþa” (différance) luiDerrida.

Alte versiuni mai puþin radicale,dar mai influente ale perfor-matismului sunt furnizate de aºa-numitul Noul Istorism (NewHistoricism). Din literatura rusãsunt selectaþi pentru exemplificareViktor Pelevin cu nuvele ºi curomanul Degetul cel mic al luiBuddha.

Dar mogulii performatismului seambiþioneazã sã adune în tabãralor creatori ºi creaþii din cele maidiverse arte. Filme: AmericanBeauty al lui Sam Mendes, GhostDog al lui Jim Jarmusch, Idioþii luiLars von Trier, Fugi, Lola, fugi al lui

Felix Nicolau

24

Tom Tyker etc. În toate acestefilme, rolurile principale suntdeþinute de eroi mediocri sau chiarde idioþi, în tradiþie faulknerianã. ÎnAmerican Beauty, eroul regre-seazã voit la vârsta pubertãþii; înIdioþii, membrii unei comunitãþi secomportã ca niºte retardaþi; înÎntoarcerea idiotului protagonistulîºi datoreazã naivitatea unui sejurprelungit într-o instituþie psihiatricã.Toþi aceºti subiecþi sunt înfãþiºaþisau se autoprezintã ca unitãþiautosuficiente, deloc stimulate decerinþele formulate de contextulsocial care îi înconjoarã. De aici, olibertate sui-generis ce contribuiela regenerarea relaþiilor umane priniubire. Lester Burnham, de pildã,eroul din American Beauty, îºireorganizeazã întreaga viaþã înfuncþie de dorinþele unei ado-lescente pe care doreºte sã oseducã. Numai cã, în momentulcând ea i se oferã, el se înfrâneazãºi îi protejeazã virginitatea.

Nuvela lui Pelevin, Ontologiiadetstva (Ontologia copilãriei),conþine urmãtoarea frazã: „Îngeneral, viaþa unei persoane adulteeste autosuficientã ºi – cum sã mãexprim – nu are spaþii goale carear putea sã primeascã experienþece nu sunt direct influenþate demediul sãu apropiat” (Pelevin,1998, 222). În acest sens, Ricky,prietenul fiicei lui Lester Burnham,prin surprinderea anumitoraspecte ale realitãþii cu ajutorulaparatului de filmat, ia parte laordinea divinã ca întreg. Doar înaceste momente privilegiate, eldobândeºte asemãnarea per-formativã cu Dumnezeu („theperformative likeness of God“).

„În noua epocã performatistã” arfi favorizatã crearea acelorcronotopi care permit alegereaîntre posibilitãþi. Orice este permispentru ca subiectul sã-ºi pãstrezeintegritatea ºi libertatea de a alege.Aºa este cazul lui Lester Burnham,care renunþã la cariera luibirocraticã pentu a se angaja cavânzãtor la McDonald’s, printretineri. Naratorul ºi personajul secontopesc într-o „reþea de citateparadoxale”. La fel se întâmplã ºicu detectivul privat din Trilogia NewYorkului a lui Paul Auster. Autorii

manifestului descoperã un punctcomun tuturor creatorilorperformatiºti. Aceasta ar fi„perspectiva cultural-teologicãunitarã: mai precis, faptul cãDivinitatea existã oriunde undesubiecþii individuali creazãîntreguri”. Ce derivã de aici estecã tot mediul înconjurãtor este unmesager în sine, iar nu un simplupurtãtor de mesaj. În acest sens,Sir Norman Foster a pãstrat pezidurile noului Reichstag mareparte din acele graffiti (multeobscene) executate de soldaþii ruºi.

În ce priveºte sexualitatea,existã douã modalitãþi de abordarea ei. Astfel, în filmul Idioþii avem oscenã în care actul sexual e vãzutca o performanþã fizicã, filmareasurprinzând erecþia ºi penetareavaginalã, urmatã de alta, în careobiectivul camerei adoptã operspectivã castã, schimbândfocalizarea exact înainte ca actulsexual sã aibã loc. Autorii perfor-matismului precizeazã cã eiîncurajeazã autoterapia, cuajutorul cãreia putem rezistamediilor agresive prin afirmarearãspicatã a personalitãþii noastre.Dacã Herbert Marcuse consideraîn mod voalat ironic cã societãþileindustriale erau caracterizate de odemocraticã ºi confortabilã limi-tare a libertãþii, societatea post-industrialã, în schimb, este multmai agresivã prin implementareastrategiilor de consum ºi entertain-ment. Presiunea asupra libertãþii ºidemnitãþii umane cunoaºte formeinsidioase, la care nu se poaterezista decât prin atitudini ferme, deretragere ºi contemplare. Raportuldintre libertate ºi satisfacereaplãcerilor este invers proporþional.Printre bunurile pe careperformatismul le vede ca dispen-sabile, este ºi viaþa, cu formele eiegoiste de manifestare.

Manifestul are ºi o dimensiunepoliticã. Punctul de plecare esteeseul din 1999 al lui JedediahPurdy, Pentru lucrurile banale, încare se ia atitudine împotriva ironieiindiferente a postmoderniºtilor ºi înfavoarea asumãrii responsabilitãþiipolitice individuale într-o epocãpostideologicã. Aceasta nu sepoate, considerã autorii perfor-

matismului, fãrã o „întoarcere afalusului ca forþã motoare înculturã”. Reinstaurarea falocra-þiei este contrapusã ideilorpoststructuraliste, conform cãrorafalusul, bun doar la penetareafemelei, oprimã. Falusul per-formatist, însã, ar crea o unitate cetranscende sexele, unitate posibilãca urmare a unui sacrificiu de sinebenevol. Transcenderea în cauzãare ca efect ºi desfiinþarea ordiniisimbolice a limbajului ºi aînlãnþuirilor de semnificanþi.Arbitrariul lingvistic performatist nuse mai bazeazã pe semanticã saupe un cod comun de funcþionare.Conteazã acum cadrul în careemitentul ºi receptorul au fostplasaþi. El e singurul capabil sãamelioreze diferenþele dintre ei.

Fãrã ambiþii revoluþionare,pãrinþii performatismului declarã cãdespãrþirea de postmodernism afost gradualã. Ea s-a centrat peconturarea unui subiect holistic,discret. Ca studiu asupra tranziþieide la postmodernism laperformatism este oferit eseul din2000 al lui Boris Groys, UnterVerdacht. Eine Phänomenologieder Medien [Suspiciuni. Ofenomenologie a media]. Ideea debazã este cã evidenta simplitate asubiectului performatist risipeºteorice suspiciune privitoare lanesinceritatea lui.

Mixtura dintre performatism ºipostmodernism ar putea fi urmãritãîn Particulele elementare, romanuldin 1998 al lui Michel Houellebecq.Scriitorul francez imagineazã doifraþi cu caractere opuse, darasemãnãtori datoritã incapacitãþiilor absolute de a iubi. Unul estecomplet dominat de raþiune, celãlaltde sex. Aceºtia ar fi polii între careevolueazã dualismul postmodern.Houellebecq ar avea tendinþeperformatiste în mãsura în care„transgreseazã din punct devedere ficþional imagineapostmodernã a umanitãþii”. Pe dealtã parte, el este încã îndatoratposomorâtei metafizici postmo-derne, pentru cã societatea îi aparefadã, iar viaþa este anulatã de omoarte fãrã sens. Un personaj dinroman spune: „în cele din urmã,viaþa te trãdeazã...ºi apoi nimeni nu

25

mai râde...Tot ceea ce rãmâne esingurãtatea, frigul ºi tãcerea. Totceea ce rãmâne este moartea”.Ceea ce profeseazã Houellebecqeste, de fapt, o antimetafizicãspecificã societãþii occidentale latrecerea dintre mileniul al doilea ºial treilea: tinereþea ºi atributele ei –vigoarea, apetitul sexual,frumuseþea corpului – suntfetiºizate. Dupã vârsta de 50 deani începe bãtrâneþea, careechivaleazã cu exilarea la periferiasocietãþii. Cei condamnaþi devârstã încearcã sã þinã pasul cutinerii la modul disperat. Maturitateapanicatã ajunge sã imite tinereþeaabsorbitã total de distracþii.Paradoxul este cã durata medie deviaþã omului occidental a crescutsimþitor, dar el propriu-zis nu maiexistã dupã vârsta de 50 de ani.Urmeazã decenii de agonie civilã,susþinutã de antidepresive.

O altã despãrþire depostmodernism este cea aconceptualismului, despãrþiredespre care scrie Viktor Pelevinîn nuvela din 1999, Semnalul deavertizare din perete. Este vorbadespre o imaginarã miºcareartisticã numitã vibraþionism, caresusþine cã „trãim într-o lumeoscilatorie ºi noi înºine suntem ocolecþie de oscilaþii”. Eroareaconceptualismului, în viziunea unuivibraþionist din nuvelã, este cãîncearcã sã delimiteze conceptul.Vibraþionismul, în schimb,desfiinþeazã graniþele conceptului.Astfel, specific vibraþionismului arfi cã semnul ºi subiectul depãºescdualismul subiect/obiect într-operformanþã reducþionistã sau,mai bine spus, unificatoare. Neîntoarcem, aºadar, la perfor-matism, care încearcã mereu sãtransceadã ironia, pe cândpostmodernismul genereazã ironiela nesfârºit. Finalul manifestuluidistinge cinci trãsãturi de bazã aleperformatismului:

1. Nu se mai face apel laaglomerarea de citate, nici laautenticitate. Odatã abandonatintertextualismul se face din nou uzde ritual, dogmã sau alte „cadreinhibitive” care sã transformeactualele stãri de existenþã. Istoriaeste recuperatã ºi ea sub formaunui „subiect încadrat empiric”. În

ce priveºte naraþiunea, ea va trebuisã recupereze „auctorialitatea”,adicã autorul ca forþã ordonatoareºi selectivã.

2. Subiectul apare ca fiind solidsau opac. El poate fi stupid, naiv,confuz, simplist, ferm sau eroic,dar nu constant cinic ori ironic.

3. Trecerea de la o nesfârºitãamânare temporalã la o conjugareîn timpul prezent a forþelor opuse.

4. Tranziþia de la pesimismulmetafizic la optimismul metafizic.Noile þinte metafizice nu mai suntmoartea ºi stãrile aferente ei (vidul,kenoza, absenþa), ci „stãri detranscendenþã ficþional încadrate”(învierea, intrarea în Nirvana,iubirea, catharsis-ul, zeificarea).

5. Întoarcerea ºi reabilitareafalusului ca un agent activ ºiunificator al performativitãþii.Falusul ca un cadru pozitiv pentruvagin ºi viceversa. Pe scurt, otendinþã cãtre desexualizare.Iubirea este mai importantã decâtdominarea sexului opus.

Mesajul este mai simplu decât

formulãrile pretenþioase în careeste împachetat. Simplitate,onestitate, bunãvoinþã ºi atenþie larevelaþiile cotidiene. În cele dinurmã, o anumitã curãþeniesufleteascã þinutã departe deimplicaþiile religioase. Minþilorfervente performatismul ar puteasã li se parã un pic cam moale ºiunivoc pânã la monotonie. Un felde gandhism lipsit de o þintãprecisã, o pasivitate strictcontemplativã. Pe de altã parte,datã fiind competiþia feroce dintoate domeniile, dar mai ales dincele artistice, atitudinea profesatãde manifest este una distinsã.Modernismul ºi postmodernismulau fãcut din artã un fel de profesiesofisticatã. Multã tehnicã, multmarketing ºi public relations, darfoarte puþin geniu ºi foarte puþinãpasiune dezinteresatã, singurelecare pot scoate din anonimataspecte nebãnuite ale realului ºiale realitãþii. Din pãcate, duºmanulsemnificatului performatist estechiar semnificantul aferent.

O SELECTÃ REVISTÃ DEPOEZIE

„Revista Academiei de poezie“este o publicaþie inþiatã de EmilStratan, organizatorul ieºean al„Petrecerilor cu prieteni, poezie ºitrufe de ciocolatã“, manifestareajunsã la a doua ediþie în acest an.Din sumar remarcãm editorialul luiMihai ªora, laureatul premiului deexcelenþã pe 2009, un text dens„La început era cuvântul“, despreputerea cuvintelor creatoare,urmatã de traducerea dinBenjamin Fondane, semnatã deLuiza Palanciuc, un eseu inedit,mustind de idei, apoi versuri de IonMureºan, laureatul ediþieiprecedente a „Petrecerii…“,categoria seniori, dar ºi versurilelui Mihai Acosmei, câºtigãtorulturnirului poetic la categoria cadeþi.Mai reþinem un eseu al poeteiAngela Marinescu, despre lirica luiMarius Ianuº – peste generaþii –se vede cã existã afinitãþi, nimeninu apare din neant.

În acelaºi numãr al revistei,care s-ar putea transforma într-unacu apariþie ritmicã, de ce nu?,

dedicatã poeziei, o sorã a „Poe-sis“-ului sãtmãrean, sã sperãm ,mai citim un comentariu atent deIoan Es. Pop despre SimionVingekenos, însemnat autorcontemporan. De citit neapãrat uneseu de Alex. ªtefãnescu, elogiindtensiunea liricã a poeziei AngeleiMarinescu, criticul deplângând,prin contrast, „plictiseala“ dinversurile unor autori mai tineri.Apoi, o convorbire ineditã, întreregretatul Cezar Ivãnescu ºiLucian Vasiliu, în fine, un portretminuþios al lui Marius Ianuº,schiþat cu mânã exersatã de IonPop.

Alte douã meritorIi articole, Al.Cistelecan despre Ion Mureºan,poetul prin excelenþã, pe caremizeazã criticul de la „Vatra“;Bogdan Creþu despre originalita-tea poeziei lui Mihai Acosmei.Elegant, expresiv – textul lui PavelSuºarã prezentându-ne artistulcare ilustreazã numãrul revistei,Constantin Baciu. Sã nu-l uitãm pePaul Cernat cu analiza poeziei luiAurel Pantea ºi vom avea un tabloucomplet al acestei publicaþii, fãcutecu pasiune ºi bun gust. (a.p.)

26

Petru Popescu este tipulscriitorului de succes ºi aventurã,gen Pierre Loti, Paul Morand,Panait Istrati, Joseph Conrad,Nikos Katzanzakis. Pentru el o þarãe prea micã pentru a-i cuprindetoate planurile ºi ambiþiile, cãci sevrea un scriitor ºi un reporterfascinat de subiecte ºi problemece apar la scarã planetarã ºi încele mai diferite locuri ale globului.Extrem de curios, cu o imaginaþiefebrilã ºi mereu în alertã, el e un felde Jacques Cousteau aloceanelor ºi mãrilor literare, în carese aventureazã cu o nepotolitã ºivisceralã foame de noutate. Unscriitor care refuzã convenþiile ºitiparele prestabilite, din care cauzãn-a putut suporta nici restricþiile ºiindicaþiile ideologice ale regimuluicomunist din România, unde a trãitºi scris pânã în 1979. Atunci apãrãsit þara, hotãrând sã-ºi iadestinul în propriile mâini. Cum înApus nu se putea trãi din scris, apreferat sã scrie scenarii ºi sã facãfilme pentru Hollywood, într-unmediu strident cosmopolit, interesatdoar de profit ºi de succesul lapublic. A avut suficientã forþã ºiinteligenþã sã nu se lase acaparatde subiecte pentru care nu simþeachemare, dar a avut ºi forþa ºiputerea de a persevera, dus înaintede o forþã imaginativã care-l chemasã experimenteze noi stiluri ºimodalitãþi epice, cu o poftã deredare a vieþii ieºitã din comun,producând acel impact specific alreporterului care îºi trãieºte cufebrilitate fiecare detaliu al aventuriinarative.

În palmaresul sãu figureazãnumeroase succese, atât în þarãcât ºi în strãinãtate. Tip de brunet,oriental, cu ochi negri ºi languroºi,cu o þinutã sportivã destinsã ºigata de comunicare, PetruPopescu a fost în þarã idolul uneigeneraþii întregi de tineri care adormit cu cãrþile sale sub pernã,

Mircea Popa

i-a savurat neliniºtile ºi disperãrile,simþind cã proza sa iese dintiparele fade ale literaturii de duzinãgirate de partid ºi cã ea oferãinsului o cale liberã ºi sincerã deexprimare a unor trãiri ieºind dincocleala tulbure a prozei oficiale.„Scriam romane de un realismsãlbatic, îndreptate pe faþãîmpotriva stilului înflorit al literaturiiromâne”, noteazã el, amintindu-ºide acele timpuri. Sensibilizat pânãla paroxism din cauza morþii frateluisãu geamãn, traumatizat deplecarea tatãlui care ºi-a pãrãsitfãrã explicaþii fiul ºi soþia, afectatprofund de debusolarea mamei,Petru Popescu se regãseºte pesine în literaturã, în filmele savurateunul dupã altul, în identificarea cudramele fiinþelor umile pe care lecunoaºte. „Din aceste întâlniri –scrie el – am rãmas cu o fascinaþiepentru extremele vieþii, pentrucaracterele cu trãsãturi simple ºimodeste”. A literaturii confesiune,a literaturii reportaj, a literaturii deimaginaþie ºi invenþie epicã tipCezar Petrescu. La aceasta s-aadãugat lectura febrilã a romanelorunor autori americani dezinhibaþi,al cãror scris era „opulent,decadent ºi senzual”. Acesteelemente au constituit pentru el unmodel, pe care a încercat sã ºi-lapropie. Dupã acest model a scrisprimul sãu roman, intitulat Prins(1969), al unui ins care vrea sã seelibereze de boalã (cancer) printr-ungest de trãire suprasolicitant încare încerca sã exprime starea deneliniºte a unei întregi generaþii,afectatã de îngrãdirile ce i sepuneau în cale din toate pãrþile. Eraun orizont îngust, sufocant, în careeroul se zbate fãrã perspectivã.Dar sã-l lãsãm pe autor sã-ºicomenteze singur cartea: „Prinsera o îndrãzneaþã alegorie politicã,având ca personaj principal untânãr care se confruntã cutrãsãturile esenþiale ale regimului:

controlul permanent de sus,incompetenþa festivã a birocraþiei,înãbuºirea energiilor tinereigeneraþii ºi omniprezenþaSecuritãþii, care merge în urmaeroului meu sub forma unei maºininegre, sinistrã ca un rechin.Povestea se petrece într-unBucureºti paralizat, infectat de omediocritate care ucide oriceiniþiativã ºi îi condamnã pe oameniiobiºnuiþi la o confuzie însinguratã.Metafora acestei morþi treptate erareprezentatã de faptul cãprotagonistul însuºi moare decancer. Ca sã fiu sigur cã mesajulva fi înþeles, am ales pentrucopertã fotografia unui tânãr bãrbatemaciat, care priveºte printr-ofereastrã zãbrelitã. (…) Povesteamea înverºunatã a devenit pestenoapte celebrã. Ghicisem stareade spirit a cititorilor, mai ales a celortineri: cu toþii eram acel tânãr caremurea lent. Cu toþii erammonitorizaþi, urmãriþi, secãtuiþi deenergii ºi de idealuri, potoliþi cudistracþii ieftine ºi apoi lãsaþi sãmurim încet. Strigãtul meu de furielipsitã de speranþã era exact ceeace simþeau tinerii români înmomentul acela”.

Romanul îl face dintr-o datãpopular, îi deschide uºa afirmãriiliterare, mai ales cã tatãl sãu eraun comentator dramatic arhi-cunoscut pentru obedienþa cu carescria în „Scânteia” ºi înaltecotidiene ale partidului.

Proza aceasta suculentã, deprofundã observaþie socialã, a fostcontinuatã de romancier în alte cãrþide succes, precum Dulce camierea e glonþul patriei (1971) ºiSfârºitul bahic (1973), amândouãbucurându-se de o imensã trecerela public. În Dulce ca mierea…,prozatorul apãsa discret pe coardapatriotismului, amestecând întâm-plãri obiºnuite de familie cu efortulzadarnic dar sublim de a „descrieabsurditatea sinucigaºã a tuturorrezistenþelor noastre”. Era ofereastrã deschisã spre marilecrime ale istoriei, spre tãvãlugulfãrã de oprire al rãzboiului, într-olume ºi o þarã aflatã sub vremi,condamnatã fãrã scãpare dincauza situaþiei ei geostrategice.Patetismul cald ºi învãluitor al unorscene, relaþia intimã a celor patrucadeþi dintr-o ºcoalã de ofiþeri cu

27

îndatoririle nobile care le stau înfaþã, înþelepciunea veteranului carese confeseazã lasã deschise mariporþi de sentimentalitate tragicã.Poate fi fãcutã trimiterea la scenavizitãrii cimitirului din Sighiºoara,oraº ce îºi datoreazã redes-coperirea ºi racordul sãu la istoriecãrþii lui Petru Popescu, înscrisãcu temeinicie în destinul generaþiei,pentru prima datã elogiul patriei ºial sacrificiului pentru þarã luneca pelângã cliºeele lacrimogene ºileºioase ale limbajului de lemn,construind simplu ºi atractiv olume a dezinhibãrilor tandre.

Romanul a fost primit ºi de dataaceasta cu cronici laudative, iartinerii s-au întrecut sã-l cumpere ºisã vinã dupã autografe prinlibrãriile pe unde ºi-l lansa autorul,aºa cum singur o povesteºte înÎntoarcerea: „Mergeam la întâlniricu cititorii mei, în librãrii cu rafturiîncovoiate, becuri lipsã ºi pardoselicu dalele ciobite. Dãdeamautografe unor bãieþi deºiraþi ºi unorfete cu ochii mari, arzãtori ºi mãsimþeam important. Uitat ºiimportant (…) Mã duceam acoloºi mã desfãtam cu exaltarea unuipublic comunist, care-ºi vedea lascenã deschisã una dintre propriileînfruntãri cu regimul. Era o adoraþiea pãstorilor, iar eu, un Mesiaadolescent ºi stângaci”.

Trebuie sã recunosc – scriu eu,criticul de azi – cã întâlnirile cuPetru Popescu nu aveau în elenimic subversiv, ci, la fel ca ºi„Cântarea României” a luiPãunescu ºi cenaclul lui, „Flacãra”,fãceau parte din scenariile puse lacale de putere de a atrage tineretulºi de a-l stãpâni. De aceea, ni separe mult prea forþatã aceastãinterpretare pe care PetruPopescu o dã astãzi faptelor lui dinanii ’70, ºi acest lucru doar pentrucã e la modã sã fii disident ºi sãnãscoceºti orice ar putea trecedrept act de curaj ºi regie inversã.Realitatea e tocmai una contrarie.Petru Popescu trecea atunci dreptun reprezentant de seamã aloficialitãþii reformiste, unul dintreaceia în care tineretul îºi punea marisperanþe, cãci el ajunsese sãreprezinte conducerea superioarãde tineret, odatã cu numirea (saualegerea) sa în C.C. al U.T.C.,alãturi de Ion Iliescu, ºeful

tineretului comunist din aceavreme. Cã era popular, e o altãchestiune, ºi cã era adulat ºisimpatizat la aceste întâlniri cupublicul. (Eu însumi, tânãrcercetãtor la acea vreme, pãstrezºi astãzi, ca o amintire de preþ atinereþii mele, o carte de vizitã pecare prozatorul mi-o oferise laLibrãria Universitãþii din Cluj, cuîndemnul de a nu-l ocoli atunci cândam o treabã prin Bucureºti,dovedind poftã de dialog înpreocuparea pentru imagine.

Rolul sãu de scriitor „oficial”începuse sã se contureze tot maimult, ºi aproape cã destinulautorului lui Prins îl urma deaproape pe acela al lui PetruDumitriu, alt Petru al colaborãrii ºiapoi al trãdãrii comunismului.(Desigur cã ºi acela a scris ulteriorîmpotriva regimului din þara de undea plecat ºi ºi-a pus cenuºã în caparãtând cã fãcuse totul doar pentrua-ºi scãpa tatãl de la închisoare!).În cazul lui Petru Popescu,ascensiunea ni se pãrea fireascã,deoarece nu fãcea altceva decâtîºi urma tatãl, aflat în acel momentîn mari graþii ale regimului. DePetru Popescu se vorbea la unmoment dat ca de un fiu sau nepotal lui Vinea, asta spre a întãri ºi maimult filiaþia pe linie partinicã. Iarfaptul cã a fost luat de Ceauºescuîn suita sa în vizita din America deSud ºi Cuba e o dovadã atraiectului sãu ascensional alscriitorului de succes, preferat ºiagreat de fiica dictatorului,Împuºcatul. În reportajeletransmise de televiziunea noastrãa putut fi vãzut de mai multe orichiar în preajma fiicei Dictatorului,astfel cã legenda despre o posibilãîncuscrire avea mult temei. Eposibil sã fi fost la mijloc ºi aceaobsesie a Dictatorului de a apãreaîn ochii mulþimii ca un promotor alschimbãrii. Dacã relatarea erarealã sau nu, nu interesa de fapt,ci doar efectul ei mediatic. În oricecaz, scriitorul s-a salvat rãmânândîn Occident, tocmai cândameninþarea cuþitului devenise totmai realã. Cã scriitorul areversiunea sa în Întoarcerea, edreptul sãu, dar ºi noi, cei care amrãmas acasã ºi am perceputfaptele într-un anumit fel, putemavea versiunea noastrã.

Întoarcerea este o carte-explicaþie, pe care scriitorul PetruPopescu o datora poporului ºi lumiiliterare din România, dupã ce aicifusese cu adevãrat adulat ºiapreciat, apoi, ca în cazul lui PetruDumitriu, ºters din orice catastife,scos din biblioteci ºi extirpat dinmemoria cititorilor ºi din scripteleliteraturii române. Pe de o parte, else explicã public de ce a plecat dinRomânia ºi care au fostîmprejurãrile care l-au dus la luareaunei asemenea decizii, pe de altãparte, el vrea sã expliciteze în faþacelor interesaþi „cazul Ceauºescu”ºi misterul revoluþiei române, carea devenit ºi el subiect de mareinteres în Occident. În primul cazni se oferã date importante desprefamilie, ºcoalã, relaþii inter-umanedin þarã, mediu de formare; în celde al doilea caz întâlnirile salepersonale cu Ceauºescu, politicalui de „nealiniere” la dictatul sovieticºi de „fanfaronadã” mondialã, îndeplinã concordanþã cu „strân-gerea ºurubului” în þarã. Celecâteva ocazii în care cei doi s-auîntâlnit personal îi dau scriitoruluiocazia sã ne transmitã un portrethilar, cu linii îngroºate, din caremarele geniu carpatin ne apare însituaþia jalnicã a unui animalpreistoric, un ins care, prin mãr-ginirea sa intelectualã ºi prinagramatismul sãu proverbial, adevenit prizonierul propriei saleinconºtienþe. Prin aceastã prismãscriitorul judecã apoi moºtenireaceauºistã ºi bâlbâielile iliescienepost-revoluþionare, ca ºi stareadeplorabilã a þãrii de dupãevenimentele din decembrie.

Întoarcerea este ºi o carte des-pre destinul scriitorului în lumeaamericanã, destin profesional ºifamilial totodatã. Dupã o scurtãcãsãtorie cu o americancã,întâlnitã în Anglia, scriitorul sereculege ºi-ºi întemeiazã oadevãratã familie alãturi de IrisFriedman, fiica unor evrei dinCehoslovacia, scãpaþi din lagã-rele de exterminare nazistã.Întoarcerea va fi ºi pentru Iris o„reîntoarcere” la rãdãcinile familieisale – câte mai erau – în Praga,cãutarea unor prieteni ai familiei ºia cimitirului în care a fost îngropatunul dintre fraþii doamnei BlankaDavidovich, mama lui Iris.

28

Povestea familiei Friedman vadeveni un subiect de sine stãtãtorîntr-un alt roman al prozatorului,Oaza, roman tradus de FlorinSicoe în limba noastrã ºi apãrut înromâneºte în 2002, la Bucureºti.Povestea de lagãr a Blankãi ºi alui Mirek e scrisã pe bazã de relatãriale celor doi „înregistrate pe bandãde magnetofon”, aºa cum explicãscriitorul într-o scurtã notã.Aceasta ne duce cu gândul laconcepþia despre roman ascriitorului, fãcutã publicã încã înperioada de lucru din þarã, când adevenit susþinãtorul romanuluinon-ficþional, bazat pe relatãri ºidocumente de arhivã, situaþie carear duce la un tip de „literaturã deconsum”, adicã o literaturã cu prizãla public, scrisã pe gustul acestuiaºi nu tipic evazionistã.

Într-un anume fel, prozatorul nuºi-a abandonat aceastã credinþãnici dupã stabilirea sa înstrãinãtate. Toate romanele salepleacã de la anumite întâmplãri ºi„cazuri” povestite de alþii sau intrateîn zona sa de interes pentru cãaveau impact cu un public cât mailarg. Prima dintre cãrþile scrise deel pe gustul publicului din Occidenta fost romanul Înainte ºi dupã Edith(1978, cu o versiune româneascãîn 1993), e un fel de roman desenzaþie cu crime, aventuri,urmãriri, spionaj ºi mult suspans,bun pentru un scenariu de film gen„thriller”, plasat în zona MiddleEurope. I-a urmat romanul In HotBlood, apãrut la Los Angeles în1986, care vrea sã aducã amintecã România este patria luiDracula, unde credinþele în strigoiºi vârcolaci sunt la ordinea zilei.Exotismul tematic va fi înlocuit încontinuare cu un evident exotismgeografic, cele douã romane carevor urma fiind plasate fie în zonaAmazonului (Amazon Beaming,New York, 1991), fie în zonacentral-africanã (Almost Adam,New York, 1996), fiecarebeneficiind ºi de o versiuneromâneascã, prima în 1991 ºicealaltã în 2001.

Noul drum a fost inaugurat cuÎnainte ºi dupã Edith, romanbulversant ºi construit dupãanumite reþete cerute de piaþa decarte apuseanã. Continuarea cuAventurã pe Amazon a impus o

oarecare schimbare de registru dinromanul poliþienesc ºi detectivisticînspre aventura cu ingrediente defantastic, SF ºi culoare ºtiinþificã,tip de construcþie narativã pãstratoarecum ºi în urmãtorul roman, Încoasta lui Adam, unde pretextulºtiinþific al aventurii, rãmas viu dela Jules Verne, e dublat deexperienþe erotice inedite, dedispariþii ºi regãsiri palpitante. Evorba de descoperirea unei rasede oameni neevoluaþi, aflaþi în fazade proto-oameni, unde un fel demic Tarzan, un bãiat poreclit DegetLung, îi devine prieten ºi tovarãºde apãrare împotriva altei speciidin junglã, alãturi de care trãieºteprimele lecþii dintr-o carte aevoluþiei speciilor, cu numeroasetrimiteri la paleontologie, an-tropologie, etnologie, darwinismetc. Specia e vânatã spre a fiexterminatã de cãtre câþivamercenari locali ºi un aviatorolandez, dar Ken Lauder îºidovedeºte inteligenþa ºi bãrbãþiareuºind sã le dejoace planurile.

Acþiunea este plasatã în Namibia,la Nairobi ºi în savana dinapropierea Ugandei, unde banderivale îºi disputã întâietatea înmaterie de braconaj, safari, misiuniºi interese strãine, europeni ºiafricani amestecându-se într-opastã plinã de culoare ºi pitoresc.Un subiect ºtiinþific pigmentat ºi cuaventuri erotice, lupte politice întretriburi rivale ºi o dragoste cu olocalnicã, frumoasa Yinka, care sedovedeºte salvatoare. Aventuracãutãrii hominizilor devine pentruomul de ºtiinþã Ken Lauder maipresus de interese politice saumateriale, iar experienþa sa trãitãalãturi de aceºti primitivi deschidenoi posibilitãþi de regenerare a lumii,recte omenirii. Paraºutat, apoiatacat ºi abandonat, Ken este unluptãtor care nu se descurajeazãrepede ºi efortul sãu decunoaºtere dã în cele din urmãroade. Pentru autor e o formã depãtrundere într-un univers imaginatºi imaginabil, o nouã formã derealitate construitã.

29

Florin Balotescu

Colecþia de poezie Malulalbastru de la Editura Art traducecumva ºi ce vrea ºi ce nu vreasã fie poezia, adicã ºi ieºireadintr-o zonã a neadevãrului ºi mi-metismului, ºi intrarea, aproapesimultanã în altceva, într-o seriede miºcãri ce au fost sau se vora fi din nou revoluþionare. Malulalbastru este ºi una dintreformulele-imagine ale lui GelluNaum, mai întâi un poem dinvolumul Partea cealaltã (1980),mai apoi chiar un volum: estezona pe care, aflãm, ne rumegãmfeerica pãrãsire. Numele cares-au întâlnit sau se vor întâlni pedrumul astfel deschis, drum elînsuºi viu ºi în miºcare, spundestule despre o realitate ce sevrea animatã de instinct poetic,fiecare pe cercul lui miºcat uneoririguros geometric, alteori visceral,fractalic, haotic, epigonic sauprofetic: ei sunt (pentru moment)M. Blecher, Bertold Brecht, RenéChar, Stéphane Mallarmé, HenriMichaux, Sebastian Reichmann,Dan Stanciu, Iulian Tãnase.Despre ultimii trei, de fapt desprecãrþile lor, este vorba aici.

Volumul lui Iulian Tãnase,Adora, apare nu la mult timp dupão carte din aceeaºi zonã, cu toatecã resorturile erau acolo altele,anume Dicþionarul Mara, scrisã deDan Coman, conþinând texteleînsoþitoare ale unor discreteextazuri paterne; gãsim acestelement ºi aici, dar pe un terenaparent sigur, stabil ºi oricândrecognoscibil (poemele lui IulianTãnase sunt din aceastãperspectivã în aceeaºi situaþie catablourile lui Klimt sau Dali,muzica lui Leonard Cohen, filmelelui Kusturica sau Almodovar ori,construcþiile lui Hausmann orimozaicurile lui Gaudí); apare în

aceastã carte un fel de al cincileaelement care va reordonarealitãþile poetului (îndrãznesc sãspun cã, de acum, lumea aceastava deveni cu totul alta, iar arcanelesale personale – numite acumPompierul Onorific, MusafirulTimpului, Rochia Supravieþuirii,Rochia Cãutãrii, Albedo sauEcoul Dungat se vor dispunealtfel, poate chiar, parafrazându-lpe Gellu Naum, într-o „exactitate”a prezenþei incerte, mereuurmãrite sau urmãritoare); acestaeste elementul Adora, spre careconverg toate mitologiile per-sonale, inventate ºi neinventate,toate arheologiile emoþionale, ceacare, deschizând cândva (învolumul Iubitafizica, din 2002) undomeniu personal de „cercetare”numit ºtiinþa iubirilor imaginare,devine acum o fiicã privitãaproape arhetipal spre care seîndreaptã toate gesturile poe-tului.

Nu pare sã existe de-a lungulcelor cincizeci de poeme vreunefort de lizibilitate sau structurã,dimpotrivã, poetul e interesat înprimul rând de felul în care lumea,cu realitãþile ºi irealitãþile ei, seconcentreazã în fapte ce pot fidenumite poeme (ºi aºa, fiecarepoem este poemul foarte precisal unui lucru, mai degrabã un felde umbrã sau urmã a lui: albulgãrelui de aur, al adoraþieipaterne, al punctului de adoraþie,al extazului ºi al nimicului, aldisperãrii ºi-al altor întâmplãri); elvegheazã asupra puþinuluiîntuneric care mai existã pe lume,are o disponibilitate ce þine deteribil, de extrem, de interzis ºi demiracol – faptul cã venele noastrerãmân deschise pânã la ultimulclient e un alt fel de a spune cãexistã o facultate a disponibilitãþii,

a celui care se halucineazãvoluntar cu mersul în sine allucrurilor, iar beþia lui ajunge înacest fel sã þinã de pura trecere atimpului, el se aflã printre aceiacare hrãnesc miracolele cupropriile unde electromagnetice.Sunt prezente aici imaginialchimice, simboluri ºi mituri, filiaþiiºi intruziuni superrealiste (uncuvânt binecunoscut autorului),este aici ceva din blogul Poemixºi din ideea de „poem-(mi)x”, darmult mai amplã ºi interesantã paresã fie desprinderea de ele, zborulde deasupra lor sau de sub ele, odetaºare discretã, o recurbare alumii ºi a momentelor ei privilegiatespre lumea intimã ºi tãioasã; nuºtiu ce ar spune la toate acesteaun poet cãruia îi place nu doar sãspunã, ci sã ºi tacã, ar zice poateca melcul sãu Wilhelm sunt doarun melc ce naiba mai mult nuputeam face sau, alteori, nu vacãuta decât punctul de adoraþie(ºi nimic altceva), adicã ora de aur,adicã ora Adora.

Ca de la poet la poet –Dimensiunea „Umbrella”

O altã poveste, fãrã a fi opoveste, este poemul (îl numescaºa, cu toate cã el e aparent osingurã carte cu mai multepoeme) Dimensiunea „Umbrella”,scris, aflãm dintr-o prezentare acãrþii, la douã mâini de SebastianReichmann ºi Dan Stanciu. El epoemul unei realitãþi vechi de cândlumea, o realitate a cãutãrii, esteadicã, vom afla spre final, anti-calendar ºi pro-labirintic. În chipulcunoscut cãrþilor pe care se aflãnumele lui Dan Stanciu, poemulîncepe de pe copertã, unde doiconvivi (sau unul) într-ale plutirii(orice va fi însemnând ea) sescufundã, dar nu în adâncuri, cideasupra adâncurilor, deasupraoraºului, deasupra pãdurii, într-osimetrie (fierbinte?) a expe-rienþelor. Tentaþia e aceea de afantaza pe marginea ideii de„cadavre exquis” sau de „hazard”,numai cã mai mult pare sãconteze altceva, o viziune dedincolo de cuvinte, dar laîndemâna cuvintelor, felul în carese naºte astfel un glas deasupra;iar aici se face parcã auzit un

30

schimb de replici dintre GherasimLuca ºi Paul Pãun, deveniþipropriile personaje într-un text„dramatic” (publicat de Unitext în2005): ºi capul meu va fi una cucapul tãu, ºi o sã fim amândoiunul, când unul o sã urle ºi celãlalto sã urle, când unul o sã râdã ºicelãlalt o sã râdã, dar tu nu trebuiesã plângi, tu nu trebuie sã plângi:mâine vor veni ºi alþii, apoi va venipãmântul, ºi luna; iar celãlalt vaspune: ºi capul meu va fi una cucapul tãu ºi n-o sã mai fieminciunã. Ei par sã fie chiaramicii purtaþi spre aflare, desprecare se vorbeºte aici, ei aduc oaltã tentaþie (la urma urmelor,poemul începe nici mai mult, nicimai puþin, ci exact atât cât trebuie,cu un Avertisment), care e chiardimensiunea aia veche care sezbate dedesubt, zona vie în carese înainteazã prin repere aruncatela/ din/ spre întâmplare; sevorbeºte aici de gripa epicã,despre derbedei de diamant careconduc o revoltã de alt fel, un felde trezire a lumii, care îideranjeazã pe cei care nu facdecât sã tranºeze ºi sã strige bãi,urlaþi mai încet acolo, despre onouã generaþie a scafandrilor,despre imposibila negociere întreadepþii tehnicilor de reamintire ºicei ai substanþelor psihedelice,dar, mai ales, despre acel semnal poeþilor care este „nigredo” ºicare precedã ºi protejeazã oriceîncercare de corodare ºireconfigurare a lumii (mirosul deputrefacþie invadase toate locurilepe care le îndrãgeam cândva, iarîn mijlocul acestei debandade serotunjise un cerc spart). Fie cã evorba despre metemnevrozã,intrahumanþã, ultimul staroste,grenade neexplodate sau soareleabraziv, totul se aflã sub respiraþiaacestei dimensiuni pe care auintuit-o mai mulþi (poeþi), cea caree un fel de hibrid între spaþiul ºispiritul poetic, o stareintermediarã, conþinãtoare,„citoplasmaticã”, aflatã undevaîntre filmul mut, Stalker ºi Matrix,în reveriile vreunui soldat rãmassingur dupã un rãzboi care adistrus tot, în raniþa lui niciodatãdeschisã, în spaþiul care faceinsesizabil trecerea între exteriorºi interior, între dedesubt ºi

deasupra; noi i-am spus„Umbrella”, fiindcã are laturi negre,scriu poeþii, pãzindu-se de preamultã luminã sau prea multãumezealã care poate le-ar stricaodihna de pe marginea drumului,aºteptând sã se desfãºoareîntreaga procesiune.

Dacã ar fi sã aducem vorbadespre teorii, ar trebui sã vorbimdespre o fragmentare a lumii carese reface undeva, poate pe undrum cu ieºire la mare, despreparadigme ale obscuritãþii ºiincertitudinii aºa cum sunt eledefinite de niºte înþelepþi ai ceþii,despre o autoiniþiere care seproduce fãrã martori, adicã fãrãsingurii clarvãzãtori care ne-ar fiputut ajuta, condusã doar demaestrul care nu va ajunge

niciodatã întreg la destinaþie,despre puternice ironii ºi biciuiriale lumii de acum ºi ale faptuluicã trãim un timp aiurea, desprepauperizarea atoateºtiutorilor.Abandonez însã momentancariera de interpret (cum zic ceidoi autori) ºi aº reþine mai curândimaginea Porþii Serendip, intrarea celor care cautã în momentelede abandonare a placenteiconceptuale cu patru buzunare,poate chiar una dintre cãile spredimensiunea Umbrella, poatedoar o imagine a cãutãrii curate ºiprivilegiate (ambele volume þin, defapt, de aceastã cãutare), din carese contureazã o stranie apariþiesimultanã ºi tricefalã ºi în acelaºitimp o întâlnire a hazardului,plictiselii ºi splendorii.

31

CÃRÞI

Labirint fãrãminotaur

Pentru cei pasionaþi de artascrierii, literatura a devenit mai multdecât o profesiune de credinþã –un stil de viaþã. Pentru cei careîncã nu au un astfel de „hobby“,propunem o mostrã... Titlulprezentei cãrþi a Simonei Grazia-Dima - Labirint fãrã minotaur (IdeeaEuropeanã, 2008) aminteºte defaimosul labirint borgesian, iardacã am socoti ºi deloc neglijabilapleiadã a creaþiilor literare analiza-te în spaþiul ei, putem întrezãri înaceastã metaforã a bifurcãrii o re-coagulare a cultului scrierii, dar ºio materializare a unor exerciþiicritice bine întemeiate, ce susþinideea unei lecturi benevole, aeri-site, redînd sugestia de „operaaperta“. În acest caz, labirintul sedovedeºte infinit, plimbãrile pepotecile care se lãrgesc mereudevenind un soi de bohemãpromenadã în care se aud mai me-reu lecþii de respiraþie. Supliciulminotaurului e suspendat. Jocuriletextului se revarsã repetabilprecum o cascadã. Fãrã sãzãbovim prea mult asuprametaforei labirintului trebuie sãprecizãm cã, în sinea ei, carteaSimonei-Graziei Dima reprezintã oizbutitã, ºi necesarã aº adãuga,radiografie a scenei literareromâneºti contemporane ºi nunumai. Structural vorbind, carteae conceputã pe douã mari pãrþi. Oprimã parte dedicatã uneiradiografii (cu precãdere) a liriciiromâneºti contemporane ºi o adoua parte în care sunt inserateeseuri critice focalizate pe paginide literaturã strãinã ºi în care esteanalizatã poezia feministã englezãsau proza islamicã.

Prima parte a cãrþii adãposteºteo bine închegatã criticã la adresapoeziei contemporane astfel încâtautoarea analizeazã în cuprinsulacestor pagini produsele literareale unor autori precum MagdaCârneci, Gabriel Chifu, OctavianDoclin ºi alþii. Al doilea corpus detexte se conjugã sub semnul uneimetafore sugestive, “Banda lui

Uneori ne trezim cu dorinþa dea continua sã citim cãrþile gestateîn vis, alteori putem sã citimcãrþile altora pentru a ne întoarceîn vis. O plapumã de cuvintedevine cu adevãrat utilã atuncicând te încãlzeºte, teresusciteazã, dar te lasã sãhoinãreºti în voie. Ne trezim ºine îmbibãm de experimentulabsurd-suprarealist al poetuluiCosmin Perþa al cãrui protagonisteste bãtrânul (Bãtrânul. O divinãcomedie, cu 8 ilustraþii de AdrianSandu, Editura Charmides,2009) care se perindã prin lume,iad ºi rai în companiaomniprezentului peºte în toatevariaþiunile stãrilor “de existenþã”.

În lumea-catedralã populatãcu un geamgiu, un tâmplar ori unpreot se înghesuie babe, un pitic,un turc ori un ungur în jurulbãtrânului care “se chinuie sãcare în spate un migdal înflorit”,în vreme ce bale, lacrimi, benzinãºi lãturi i se preling pe faþã. “Mort-viu” îmbarcat într-un “sicriu dindale”, dotat cu cãrþi întruconsternarea babei rãposate,bãtrânul o ia la picior sau mai binezis la scarã cãtre iad.

Acolo, galeria “încinsã defontã” îi perpeleºte pe Pasolini,Musil, Todorov, Chagall,Ferlinghetti, Seamus Heaney,Malkovich, în timp ce bãtrânul nuîºi gãseºte locul. Dracii, oamenii-porc, marea, televizorul cufanatici metamorfozaþi ºipoveºtile de zi cu zi, ca aceea încare “toþi tinerii, ca la un semn,/încep sã lingã o limbã de lemn”,întreþin atmosfera. Cerberul ºipythia, benzina ºi cãrbunele suntmartorii ispitirii bãtrânului cuvariaþiuni pe aceeaºi temã: “cevace seamãnã cu o fatã”, þãrãnciieºite dintr-un “birou navã

Moebius”, în care autoarea,optând pentru un dialogism alculturilor (perspectiva interculturalãfiind prevalentã ºi în substratulintim al cãrþii), evidenþiazãpropensiunea spre intercultura-litate a poetelor britanice RuthFainlight, Mimi Khalvati, FionaSampson; misticismul literaturiiislamice (Ibn Ruºd), reverberaþiileiubirii în lirica universalã, sautãrâmul ficþiunii unui peregrin atîtde înverºunat precum TakashiArima. Pentru aceia dintre noi carene-am lãsa purtaþi de mrejeleunei lecturi naive, am putea sãconsiderãm aceastã carte dreptefigia imaterialã a unui critic deîntâmpinare. Dar nu este delocaºa: în paginile savuroase, ceadãpostesc reveria unui suflet cuvãdite înclinaþii filologice, regãsimceva din puterea tãmãduitoare acãrþilor, ale cãror „pãduri narative“autoarea ne invitã sã le explorãmnumaidecît. Nu este vorba, cums-ar putea crede, doar de paginidescriptive, ci de o adevãratãmãrturisire de credinþã, de for-maþiune ºi afinitate sufleteascãimanentã scriptorului. În cartea defaþã se contopesc savuros,confesiunea eseisticã ºi atitudineadetaºatã a unui analist ce doreºteºi reuºeºte cu siguranþã a-ºidovedi facultãþile unui bun critic. Se prea poate ca intenþia primãa autoarei sã fi fost aceea de ascrie despre alte cãrþi pentru a neincita la lecturã, pentru a trezi înnoi partea ascunsã a umanului pecare doar arta o poate scoate desub zodia moliei... ºi pe care oputem descoperi numai prinaceastã intimã întâlnire cu auto-rul. De aceea, uneori suntemîntâmpinaþi de fraze dense,melancolice, „sculptate” apolinic întrupul paginii, cum ar fi acelea încare autoarea îºi confeseazãcredinþa sa în tãrâmul magic allecturii. Cartea Simonei Grazia-Dima devine un soi de parabolã-mãrturie a calitãþii scrieriicontemporane. În esenþã obiectivã,riguroasã în demersul sãu critic,amendatoare pe alocuri ºiscepticã, atunci când vine vorbade miºcãri pripite de condei sau deinfluenþa statutului social alautorului în receptarea operei, ea

Bãtrânul.O divinã ºi ocomedie

meritã a fi consideratã un ghidconvingãtor în eventualeleîncercãri de evaluare a literaturiicontemporane.

Simona Mãrieº

32

spaþialã” ºi personaje femininedin poveºti ori desene animate.Opunându-se vehement tar-torului, bãtrânul ajunge chiar sã îicroiascã acestuia câteva, pânãcând este scuturat de un îngerce-l ia în zbor cãtre rai.

În liniºtea noului loc, bãtrânul“Nu vede nimic, dar îºi închipuietotul”: animale ºi plante felurite,îngeri “din secþia semãnãturi”, unpitic, un cãlugãr zburãtor, ocontesã. Toate bune ºi frumoasepânã când este “zdrobit de o vacãîn picaj” ºi realizeazã artificialitateapeisajului: “câtã liniºte ºi pace înaceastã atmosferã,/ lucrurile-stoate parcã ar fi concepute-nserã.”, artificialitate dublatã de

“ursul comunist” care nu se joacãcând spune cã “trebe’ musai unpermis”. Naufragiat în abis,bãtrânul îºi regãseºte bãtrâna ºimãnâncã pe un nor conformnormelor de igienã intelectualã.Finalul edenic surprinde cum“Vipera cu zurgãlãi urcã-n vârfulpomului/ ºi aruncã cu vãpãi pestefiii omului”, iar bãtrânul trage cuochiul “din ultimul picior” cãtrelume. Descoperind iluzia imaginii,protagonistul se repliazã ºideclanºeazã gestaþia unei lumi noide luminã.

Paradoxalul “E pur si muove”e aplicabil acestei divine ºicomedii în acelaºi timp a luiCosmin Perþa, pentru cã deºi pare

mai tot timpul cã bãtrânul stã, noiavansãm cu fiecare tablou formatdin intro, story ºi uneori chiarrefren prin cele trei lumi construiteundeva la graniþa jocurilor decuvinte din copilãrie, sporovãialaunor babe peste predicã ºibuletinul de ºtiri. Umorul,intertextul ºi absurdul sunt pusesã rimeze în cele maicontorsionate poziþii, aducândaminte de lumea pestriþã a circuluicu antreul de acadele multicolorecare de aceastã datã au fostînlocuite de pastile textuale,pastile supuse la o a douarumegare de sens ºi semnificaþie.

Cristina Vidruþiu

33

INTRARE

Venit dinspre Treviso, un exodDe-aerieni, mã redresez încet.Dar trec, din Piaþa Roma, noul pod.ªi-s ca ivit din ape un venet.

BISERICÃ

La Degli Scalzi... Intri. Toþi se-nchinã.Coloanele ca ºerpi, cum treci spre-altar,Sau urci. ªi hotãrârea mea deplinãDe-a mã ruga notând catrene iar.

POPAS DIN NOU

Biserica, apoi, Santa Lucía.Tãmâia. Candelele. Lumânãri.Statuia sfintei - o sculpturã, ºi ea...ªi cei care mã strigã de pe scãri.

POEÞI PE LAGUNÃ

Nori albi pe sus, rãzleþi, ca niºte lustre.Un fir, dinspre-Adriatica, de vânt.ªi toþi, Bacovia, în gând purtând,Cu tine, „locuinþele lacustre”!

UN PLÂNS TORCELLO

Vaporul spre Torcello, luat greºit.Pe-un alt mal, mãnânci peºte ºi bei un„Verduzzo”. Santa Fosca, fruct oprit!ªi Catedrala! Chiar ºi Tronul hun...

ÎN BISERICA SFÂNTUL ANTON

În Padova, întâi la Sfântu-Anton.Se cântã: „Kírie Eleison”.Altarul. Orga. Sfântul predicând...ªi „Gloria în excelsis!”, într-un rând.

CAPELA SCROVEGNI 1

Dau pentru Giotto, sã-i revãd pictura,O zi de Serenisima. Rãsplata:

Fuga-n Egipt, Sãrutul..., Mila, Ura,Buna-Vestire, Cina, Judecata.

CAPELA SCROVEGNI 2

Albastrul, Brunul, Albul. Împietrireªi Perspectivã. Mâini în rugi ºi gest.Umanul, Vastul, Sacrul. Fiul mire,Lumii. ªi Tatãl nicãieri, celest.

CAPELA SCROVEGNI 3

Rusalii. Sfântul Spirit, pogorând...De fapt, doar Ucenicii, lin, urcând,Ca-ntr-o nacelã. Stelele, cor mut.Privirile, vorbiri prin absolut!

SPRE AEROPORTUL CANOVA

Lãsând Veneþia, pe case iarVãd siglele-mpliniþilor pe mare:Lungi pâlnii, obeliscuri... Nou Icar,Gândul, cu toana lui: numai spre soare!

Aurel Rãu

– catrene –

Claude Monet SAN GIORGIO MAGGIORE, detaliu

34

Descendent a douã vechi familiidin partea locului, atestate încã dinveacurile XVI (ramura paternã) ºiXVII (ramura maternã), VasileBologa s-a nãscut în satulGeoagiu de Sus, astãzi aparþinândde comuna Stremþ, Judeþul Alba,la 24 decembrie 1859 ºi a murit înacelaºi sat la data de 13 iulie 1944,fiind, totuºi, înmormântat la Sibiu,oraº de care s-a legat cea maimare parte a activitãþii saleintelectuale. Vasile Bologa apãstrat un ataºament mereu viufaþã de locurile natale, unde arevenit ori de câte ori a avut prilejul,a cules asiduu folclor din Geoagiuºi din împrejurimi, s-a preocupat deistoria revoluþiei de la 1848-49 înjudeþul Alba ºi în special în locurilenatale, a scris douã dintre primelemonografii ale Mãnãstirilor dinGeoagiu de Sus ºi Râmeþ (1890,1943), a sprijinit activitãþile culturaleromâneºti desfãºurate în sat(primele reprezentaþii teatrale din1905) ºi s-a implicat activ în viaþaºcolii din Geoagiu organizândpentru elevii acesteia excursii destudiu la Sibiu (1917).

Folcloristul a învãþat sãbuchiseascã în satul natal, pânãla ºapte ani, dupã care a fãcut treiclase elementare la ºcoalanormalã romano-catolicã din Aiud,clasa a IV-a elementarã ºi ºaseclase gimnaziale urmându-leneîntrerupt la Colegiul EvanghelicReformat din localitate (1869-1876). Vasile Bologa a studiat apoiºi la Liceul Episcopal Romano-catolic din Alba-Iulia (1877-1879),unde a fãcut clasele gimnaziale aVII-a ºi a VIII-a, trecându-ºiexamenul de maturitate în 5 iunie1879. Înainte de a studia filozofiala Universitãþile din Budapesta(1884-1885, 1887-1888) ºi Viena(1885-1887), a fost doi ani

învãþãtor în Vinerea, lângã Cugir,actualmente în Jud. Alba, pe atunciîn Jud. Hunedoara (1882-1883), ºiOrãºtie (1883-1884). Sejurulhunedorean a fost exploatat pentruculegerea poeziilor populare dinzonã.

Vasile Bologa a mai fãcut studiide teologie la Sibiu (1879-1882) înmarea tradiþie consolidatã demitropolitul ªaguna, a fostprofesor provizoriu la Institutulseminarial Teologic-Pedagogic„Andreian” din Sibiu (1 septembrie1901-1 septembrie 1902), a fosthirotonisit preot (29 noiembrie1907), apoi a urcat scarademnitãþilor ecleziastice pânã la afi numit secretar provizoriu alConsistoriului metropolitan Sibiu(22 august 1906-1 ianuarie 1908),protopop (29 aprilie 1918) ºiconsilier referent în Consistoriu, peprobleme bisericeºti ºi ºcolare(1926-1931).

Perioada studiilor universitareale lui Bologa este împãrþitã demajoritatea cercetãtorilor dupãcum urmeazã: Budapesta 1884-1886, Viena 1886-1888, ceea ceconstituie o eroare. O asemeneaperiodizare nu explicã în ce fel îºisusþine Vasile Bologa doctoratul înfilozofie la Budapesta în 1888, titlultezei sale fiind Interesul pedagogicdupã Herbart. Almanahul societãþiide lecturã „Petru Maior” îl citeazãpe Vasile Bologa printre membriiprestigioasei grupãri studenþeºti dincapitala Ungariei între 1884-1885ºi 1887-1888, ceea ce înseamnãcã Vasile Bologa a studiat mai întâiun an la Budapesta, urmat de doiani la Viena ºi de încã un an laBudapesta.

Dupã terminarea studiilor defilozofie în cele douã capitale aleImperiului dualist, a fost, cuîncepere din 1888 ºi pânã la

susþinerea „calificaþiunii” (adicã aunui fel de definitivat) în 1889,„învãþãtor ordinar provizoriu” laªcoala civilã de fete a ASTREI dinSibiu. Din 1889 pânã în 1919, afuncþionat ca profesor la aceeaºiprestigioasã ºcoalã, din 1893 (14octombrie) ºi pânã în 1919 fiind ºidirector al ei, calitate în care a fostmedaliat cu argint la Expoziþiaorganizatã la Bucureºti în 1903 deAsociaþiunea pentru înaintarea ºirãspândirea ºtiinþelor. Menþionezactivitatea lui Vasile Bologa încalitate de profesor, pedagog ºidirector la ªcoala civilã de fete,deoarece culegerea sa de Poesiipoporale din Ardeal a fost, cu ungrãunte de galanterie tardivã,dedicatã elevelor instituþiei. VasileBologa a mai condus, dupã 1919,pânã în 1926, ca director, Liceul defete „Domniþa Ileana” din Sibiu,liceu care nu era altceva decâtceea ce rezultase în urmatransformãrii ªcoalei civile însensul noului etatism impus înTransilvania de Regatul Românieiimediat dupã Unire.

Competenþa lui pedagogicã,teoreticã ºi practicã, l-a desemnat(începând cu 1905) drept unuldintre membrii cei mai importanþi aiSecþiunii ºcolare a ASTREI. DarVasile Bologa nu s-a afirmat numaica membru al Asociaþiunii: din1894 deja, apãrea pe liste camembru pe viaþã. Între 12 februarie1894 ºi 31 decembrie 1897 a fostsecretar II (administrativ) alprestigioasei Asociaþiuni, calitate încare a vegheat la bunadesfãºurare a iniþiativelor culturaleºi sociale ale ASTREI (printrealtele, sprijinirea ºi publicareaprimei Enciclopediei române,coordonatã de CornelDiaconovich). Calitãþile de ordinadministrativ ale lui Vasile Bologa

150 de ani de la naºtere

Ioan Pop-Curºeu

35

i-au deschis accesul ºi la altefuncþii importante în conducereaASTREI: în ºedinþa din 23 martie1911, comitetul central i-a acordatfuncþia de Controlor – pe care adeþinut-o mai bine de 18 ani.Aceasta presupunea atât osupervizare ºi un control rigurosal exactitãþii datelor din procesele-verbale ale ºedinþelor, cât ºi uncontrol strict asupra finanþelorAsociaþiunii, asupra veniturilor ºi acheltuielilor, a investiþiilor culturaleprioritare (stipendii ºi burse, premiipentru activitãþi culturale,îmbogãþirea Muzeului ASTRAetc.). În 1920 îl gãsim în consiliulde administraþie al Bãncii „Albina”,prima instituþie româneascã decredit înfiinþatã în Transilvania(1871) ºi principal susþinãtor privatal activitãþilor ASTREI; în acelaºian era desemnat „administrator alrelaþiilor Asociaþiunii”.

Acþiunea administrativã a luiVasile Bologa în cadrul ASTREI afost dublatã de una culturalã foarteintensã. În 1923, a fãcut parte, caprim preºedinte (celãlalt preºedinteera Ioan Bunea), din comisia derepertoriu a Companiei teatrale„ASTRA”. În 1935, îl aflãm, cuoarecare surprindere, ca membrual Secþiunii de ºtiinþe naturale,alãturi de Victor Stanciu, Al. Borza,Emil Racoviþã, în virtutea faptuluicã etnografia (pe care o practicaºi el într-o oarecare mãsurã) eraconsideratã în vremea respectivã„o disciplinã a ºtiinþelor naturii”.

***Fiu de þãrani înstãriþi, moºtenitor,

pe de o parte, al unei culturiþãrãneºti orale, trecut prinUniversitãþile Europei centrale,Vasile Bologa s-a reîntors cãtrelumea satului cu o privire în acelaºitimp tandrã ºi plinã de afecþiune,dar ºi scrutãtoare, dornicã sãînregistreze toate aspectele aceleiculturi, care încã de pe atunci cedateren în faþa presiunilor venitedinspre oraº. Interesul sãu pentrufolclor s-a manifestat de timpuriu,încã din 1881/1882, în „foaiamanuscrisã” Musa, ºi – de-a lungula peste cincizeci de ani – în formedintre cele mai diverse(consemnarea tradiþiilor referitoarela eroii din popor ori la locurileîncãrcate de istorie de pe Valea

Geoagiului, culegerea literaturiipopulare, utilizarea produselorfolclorice în procesul deînvãþãmânt).

Poezii poporale din Ardeal. Omie de bucãþi culese între anii1880-1905, volum publicat abia în1936 la Sibiu, conþine un materialpoetic divers, bogat, neomogen.Deºi în publicãrile anterioare deprin reviste, Bologa „îndreptase”anumite poeme pe potriva gustuluicãrturãresc, în Prefaþa volumuluia afirmat principiul exactitãþii înculegerea folclorului (respectatdestul de sistematic): „am culespeste 1000 de poezii poporale dindiferite þinuturi ale Transilvaniei, aºadupã cum ºi le-a creiat ºi rostitpoporul însuºi”. Aria acoperitã deacþiunea de culegere a fost destulde largã, cuprinzând patru judeþeºi douãsprezece sate dinTransilvania de dinainte de primulrãzboi mondial: Judeþul Alba cusatele Geoagiu de Sus (textele 1-319, culese între 1880-1890),Mesentea (sat apropiat de satulnatal al culegãtorului; textele 320-599, culese între 1880-1890),Pâcliºa (textele 600-628, culeseîntre 1880-1890), ªpring (textele629-745, culese între 1890-1900);Judeþul Hunedoara cu sateleGeoagiu de Jos (textele 746-836,culese între 1890-1900), Orãºtie(textele 837-850, culese între1890-1900), Vinerea (textele 851-869, culese în 1883 când VasileBologa era învãþãtor în satulrespectiv); Judeþul Sibiu cu sateleTrainei (Rãºinari) (textele 870-887,culese în 1902) ºi Turniºor (textele888-933, culese în 1892); JudeþulFãgãraº cu satele Drãguº (textele934-937, culese în 1905),Voivodeni (textele 938-1024,culese în 1905), Dridif (Cânteculcununii cu numãrul 1025, cules totîn 1905). Majoritatea acestor texte(cu douãzeci ºi cinci peste o mie)au fost strânse de Vasile Bologa,cu excepþia celor din ªpring,adunate de Emil Colbazi, ºi a celordin Turniºor, culese de ParaschivaHancheº, n. Roºca, pe atuncielevã a ªcolii civile de fete.

În volum, textele nu suntgrupate pe specii sau pe tipuri ºinu ni se comunicã nici numele,vârsta ºi statutul social alinformatorilor, cum ar fi fost de

aºteptat. Principiile de grupare nusunt foarte riguroase la scaraîntregului volum: înainte de a ni seprezenta materialele, ni se dã untitlu general Doine, hore, balade…,care însã nu spune nimic precisdespre modul de ordonare apoeziilor, ºi, mai mult decât atât,este incomplet, deoarece strigã-turile, foarte numeroase, nu suntincluse în enumerare. Cu titlu deobservaþie generalã, trebuie notatcã baladele din acest volum suntsimptomatice pentru decãdereaspeciei în Transilvania, fiind uºorde confundat cu cântecele lirice,datoritã nucleului epic extrem deredus (vezi tipurile foartecunoscute al uciderii fratelui ºi alnevestei vândute). Se poate criticaîn Poezii poporale din Ardeal ºifaptul cã variantele aceluiaºi tip dinGeoagiu de Sus sunt grupate lamare distanþã unele de altele, semncã nu s-a fãcut aici niciun efort deordonare tipologicã, cum s-aîntâmplat în cazul materialului dinalte sate.

Totuºi, pentru a atenua criticilede pânã acum, ar trebui subliniatcã, dat fiind cã majoritatea textelorse situeazã sub semnul poeziei dedragoste, o grupare foarteriguroasã a lor nici nu ar fi fostobligatorie. Din „clasificarea”aceasta nu ies decât piesele defolclor ritual deja enumerate, plusmagnificul Cântec al cununii dinDridif-Fãgãraº, sau câteva doinede cãtãnie (numerele 10, 11, 14,421, 485, 561, 627) ºi ciobãnie(31), unde elementul erotic nuapare. Aceste câteva excepþii nuschimbã, din fericire, tonul generalal volumului ºi nu îi rup unitatea.Toate nuanþele sentimentului eroticsunt prezente: cristalizarea,definirea emoþiei, disoluþia ei,dragostea împãrtãºitã ºi dragostearespinsã, dragostea impusã ºidragostea liber consimþitã,pasiunea carnalã ºi pasiuneaaproape idealã, dragosteaobedientã ºi dragostea volatilã,dragostea legitimã ºi aceeanelegitimã, dragostea curatã ºi ceafatalã, dragostea plinã de speranþãºi dragostea melancolicã. Dacã artrebui sã pun în evidenþã oconstantã a acestor texte erotice,aº observa cã în marea lormajoritate existã, într-o formã sau

36

alta, o intruziune a magicului. Întoate momentele ºi în toate formeledragostei, magicul joacã un rolcapital, sub diversele sale forme:magia ceremonialã concretizatã înfacerea farmecelor de dragoste,magia cuvintelor exprimatã înincantaþii ºi blesteme, magiaprivirilor materializatã în adevãratecazuri de deochi, magiamângâierilor…

Ca ºi în cazul colecþiei de poeziipopulare, Colinde poporale dinArdeal, culese la SãrbãtorileNaºterii Domnului în 1900, Sibiu,1937, vãdeºte legãtura strânsãîntre activitatea pedagogicã a luiVasile Bologa ºi pasiunea sa deculegãtor de folclor. În anii 1900-1901, a fost profesor de religie laLiceul de stat din Sibiu, într-osituaþie destul de vitregã.Autoritãþile ungare interziseserãînvãþãmântul în altã limbã decâtcea maghiarã, cu excepþiaînvãþãmântului confesional: toatestrãdaniile de opoziþie aleînvãþãtorilor ºi profesorilor românis-au concentrat aºadar în aceastãdirecþie ºi din strategia de„rezistenþã prin culturã” fãcea parteºi culegerea de cãtre elevi afolclorului specific sãrbãtorilor deiarnã, ceea ce urma sã-i apropiede tradiþiile strãmoºeºti ºi de„caracterul specific, genuin, alpoporului român, care s-a închegatºi pãstrat din tatã în fiu, prin viforulatâtor secole din trecutulsbuciumat” (Prefaþã).

Dacã aruncãm acum o privirede ansamblu asupra colecþiei decolinde, descoperim cã estediferitã de colecþia de poeziipopulare: dacã în primul caz,numãrul culegãtorilor era de 3, înal doilea numãrul culegãtorilor estede 20. Sã remarcãm de asemeneacã, dacã în cazul poeziilorpopulare majoritatea au fost culesede Vasile Bologa însuºi, pentruculegerea colindelor folcloristulnostru a îndeplinit numai rolul decoordonator, nedesfãºurând oactivitate de teren. Cât priveºte ariade culegere, aceasta este destulde asemãnãtoare cu aceeaacoperitã prin colecþia de poeziipopulare, la nivelul judeþelor,deoarece în afarã de Rãºinari(Trainei), nu avem practic nici unpunct perfect comun între cele

douã colecþii; totuºi, la o privire maiatentã pe o hartã, descoperim cãexistã numeroase puncteapropiate. Elevii lui Vasile Bologaau cules aºadar din judeþele: Sibiu(Galeº, Sãliºte, Sãcel, Nucet,Rãºinari, Sebeºul de sus – astãziîn Judeþul Alba, Poplaca, OcnaSibiului, Veºtem, Fofeldea,Porceºti, Apoldul de jos,Hundrubechiu, plus douã sate dinfostul Judeþ Târnava micã, astãziîn Judeþul Sibiu: ªeica mare ºiFãget), Fãgãraº (Porumbacul desus, Viºtea de jos), Alba (Lancrãm,Oarda de jos), Hunedoara(Nãdãºtia de sus, Cugir – astãziAlba).

Faptul cã la realizareaColindelor poporale din Ardeal aucontribuit 20 de culegãtori ºi cãtextele au fost adunate în douãetape (1900-1901, 1920-1921)face ca ºi aceastã culegere sãaibã o structurã neunitarã ºi destulde compozitã. Indicaþiile asupraperformãrii sunt destul de reduse:ni se spune în general care estecontextul în care se cântã oanumitã colindã (la ce categoriesocialã – preot, jude, þãrani, fatã,fecior, pãrinþi fãrã copii), momentulîn care se cântã, sau refrenul careînsoþeºte secþiunile textului, ceeace nu este extrem de ºtiinþific nicide precis.

Ce se poate remarca în primulºi în primul rând este abundenþa,în satele sibiene, a cântecelor destea (figureazã aici chiar ºi unfragment din Catavasiile de laNaºterea Domnului, Peasna 1,„cules” din Porceºti-Sibiu). Aº fitentat ºi sã cred cã în culegereaBologa cântecele de stea sunt atâtde numeroase (am identificat cuprecizie 23 de texte din 85) pur ºisimplu pentru cã în satele sibiene,supuse unei puternice influenþeculturale din partea importantuluicentru românesc care era Sibiuldin epocã, acest tip de cântececulte pentru popor tindeau sãoculteze colindele arhaice (însãmai poate fi vorba ºi de directiveinsuficiente din partea coordona-torului culegerii!). Cât priveºtetipurile autentic populare dincolecþia Vasile Bologa, aceastacuprinde splendide colinde profane(colinda judelui, colinda frateluiameninþat cu rãpirea ºi salvat de

sorã), colinde cu motive creºtinearhaice (colinda paharului cudecoraþiuni cosmice, colindacreãrii lumii în ziua de Crãciun,colinda furtului luminãtorilor sau alui Iuda care furã din rai), precumºi numeroase colinde care au încentru figura Maicii Domnului (depildã cele incluse de cercetãtori încategoria Mioriþa).

Existã în Colindele poporale dinArdeal ºi raritãþi sau stranietãþi,remarcate chiar de Ovidiu Bârleaîn pagina pe care i-o consacrã luiVasile Bologa în Istoria folcloristiciiromâneºti: este vorba de nr. 23,Ziorile, din Porumbacul de sus-Fãgãraº, colindã cântatã la cei cunumele Nicolae, înainte derevãrsatul zilei de 6 decembrie:este o colindã cu temã profanã,despre flãcãul care se pregãteºtesã treacã Oltul la mândrã cu unmurg nebun ºi nerod, caretraverseazã râul ca pe drum ºi cape pod. O altã raritate menþionatãde Bârlea este colinda din Cugir,nr. 60, despre fiii care arã, pentru cadin brazde sã creascã o scarã pânãla cer, ºi pe ea sã coboare Dum-nezeu în lume, spiritualizând-o ºitransfigurând-o.

Vasile Bologa nu s-a ilustratdoar ca un harnic ºi seriosculegãtor de poezii populare ºi decolinde, ci s-a preocupat ºi depoveºtile populare, cãrora leacorda o foarte mare importanþã încadrul procesului educativ, dinpricinã cã în basm binele triumfãîntotdeauna asupra rãului, sau dincauzã cã basmul vehiculeazãvalori de tipul înþelepciunii, iubirii decarte, vitejiei ºi cinstei; intelectualulsibian a folosit pentru manualelesale poveºti din diferite florilegii(Ispirescu, Ioan Popovici-Bãnãþeanu). Dar folcloristul nus-a rezumat la aceastã atitudinepasivã, ci a ºi cules basme (Voinicde plumb, Zorila Babei1),transcrise în general fãrã asperitãþi,clar, într-o limbã curatã ºi limpede.Culegerea însã a fost întreprinsãfãrã a ni se da indicaþii ºtiinþifice pecare azi le considerãm inevitabileîn folcloristicã (mai ales privitoarela informator ºi la locul deprovenienþã a materialului – pentruVoinic de plumb, detalii textualeindicã drept loc de culegerelocalitatea de baºtinã a

37

folcloristului, Geoagiu de Sus).Atât Voinic de plumb cât ºi

Zorila Babei se încadreazã cudestulã claritate în tipul pe careLazãr ªãineanu îl numeºte al„fraþilor perfizi”, ºi pe care îlanalizeazã pornind de laGreuceanu al lui Ispirescu.Voinicul-de-plumb – dupã aventuriextrem de complicate –recupereazã soarele, luna ºistelele pe care un zmeu le furasede pe cerul þãrii unde domneaÎmpãratul roº. Fraþii mai mari aiviteazului îºi atribuie întregul merital reuºitei, însã impostura lor estedatã la ivealã ºi pedepsitã printr-oordalie (binecunoscuta încercarea paloºului azvârlit orbeºte în sus).Celãlat basm cules de VasileBologa, Zorila Babei, mai simpluca desfãºurare narativã, seaseamãnã foarte mult cu Prâsleacel voinic ºi merele de aur, dincolecþia lui Petre Ispirescu, basmcare la rândul lui prezintãnumeroase puncte comune cu untext cules de rusul Afanassiev,Pasãrea de foc.

Dar de ce a cules Vasile Bologadouã basme care pot fi puse înlegãturã cu tipul „fraþilor perfizi”?Logica oedipianã universalã ºicomplexele de inferioritate, pe carele-ar invoca psihanaliºtii, nu suntsuficiente: constelaþia lui familialãºi elementele biografice nu nepermit sã facem din el un cazpsihanalitic tipic (deºi se cunoaºteun conflict târziu – pentru motiverãmase obscure – cu sora saSusana, nãscutã în 1863,excelentã deþinãtoare ºitransmiþãtoare a culturii orale, dela care Bologa a cules numeroasetexte). În schimb, poziþia deinferioritate a românilor în monarhiadualistã (de care intelectualultransilvãnean a suferit în diverserânduri) poate explica de ce Bologaa fost atât de preocupat de basmedespre fraþii perfizi, în care triumfãcel care rãmâne cinstit ºi cel careîºi pune în practicã toate calitãþilepozitive pentru a-ºi atinge scopul!Decãderea fratelui mai bun de la osituaþie strãlucitoare meritatã nupoate sã aibã altã explicaþie decâtrãutatea gratuitã a celor care-linvidiazã: culpa este astfelproiectatã în afarã, spre ceilalþi,spre „strãini”, ºi înþelegem foarte

bine miza politicã puternicã aacestor texte publicate de Bologa.

De fapt, toatã activitateaculturalã, pedagogicã, folcloristicãa lui Vasile Bologa s-a orientatspre lupta civicã, spre întãrireaconºtiinþei naþionale ºi a solida-ritãþii de neam, spre educareageneraþiilor succesive de elevi înspiritul unor valori morale perene,aceastã atitudine fermã ºi mândrã

putând încã sã fie – uneori – opildã ºi pentru noi cei de azi.

1 Voinic de plumb. Povestepopularã din Ardeal, a apãrut înConvorbiri literare, an XXVI, nr. 6,1 octombrie, pp. 487-497, nr. 7, 1noiembrie,1892, pp. 592-605, iarZorila Babei. Poveste poporalã dinArdeal în Telegraful român, 1903,pp. 577-578.

38

S-a stins pe neaºteptate, înacest decembrie, criticul MarinMincu, apreciat semiolog, istoricliterar, italienist, poet ºi romancier,autor a peste 40 de volume,nãscut la Slatina în 28 august1944 ºi decedat la Spitalul Eliasdin Bucureºti în urma unuianevrism cerebral.

Marin Mincu a promovatconceptul de „textualism” cufervoare ºi perseverenþã,aplicându-l cu ingeniozitate lamiºcarea literarã româneascã aanilor 70, chiar dacã a fãcut-omereu cu o distanþare ironicã,aºa cum se vede dintr-un volumrecent al criticului: „Trebuie sãspun cã toate ismele, fãrãexcepþie, au ceva în ele fãcutconstitutiv sã ne repugne ºi deaceea au viaþã limitatã. Faþã deismul textualismului sunt silit sãmã plasez, cum o fãcea Eco înprivinþa semioticii, ca un fel dequinta colonna. Abia aºtept sã-ltrãdez la prima cotiturã sprealtceva, considerând cã e primaonoare ce i se poate face, pentrua nu se scleroza.” (Cvasitratatde/spre literaturã)

Lector, apoi profesor laUniversitãþile din Torino, Milanoºi Florenþa, între 1974-1994,universitarul român s-a fa-miliarizat cu lumea scrii-toriceascã peninsularã, pu-blicând în þarã (mai ales laEditura Pontica din Constanþa,pe care a condus-o) traduceri dinoperele de seamã ale culturiiitaliene. Unul din numele pe carele-a promovat sistematic înRomânia a fost Umberto Eco(prieten cu el), ale cãrui cãrþi,traduse excelent de ªtefaniaMincu, le-a prefaþat ºi postfaþatadesea. Marin Mincu a oferit deasemenea publicului românesc oamplã ºi bine documentatãantologie, Poeþi italieni din secolulXX, având, credem, ca model,antologiile de poezie universalãale unui A. E. Baconsky sauªtefan Augustin Doinaº.

Decan al Facultãþii de Litere aUniversitãþii „Ovidius” dinConstanþa, director al revistei

Paradigma, dar ºi al CenacluluiEuridice din Bucureºti, de lasediul Uniunii Scriitorilor, MarinMincu a fost o fire bãtãioasã,polemicã, incomodã, impunândînsã prin verticalitate moralã ºiprin armãtura teoreticã mereuactualã a textelor sale. De laAvangarda literarã româneascã(1983), la Panorama criticã a

poeziei româneºti din secolul alXX-lea (2008), teoreticianul acrescut mereu cu impozanþã înconcertul uneori incolor al criticiide azi. Pe de altã parte, criticuls-a vrut implicat în realitatealiterarã, formator de opinii ºi degust, mentor al tinerilor scriitoridintre care unii îi pãstreazã oamintire tandrã ºi plinã de emoþie.Prestigioase premii literareinternaþionale (Premiul EugenioMontale, 1989; Premiul Herder,1996) ºi româneºti încununeazãun destin literar însemnat.

Fãrã îndoialã cã acum, dupãdispariþia neaºteptatã a lui MarinMincu, devine firesc sã amintimuna din profesiunile sale decredinþã, ca model pentru noi, ceirãmaºi aici, ºi în special caimperativ pentru autorii din tânãrageneraþie: „Este gregar sã teînregimentezi în grupuleþe ºi…gãºti menite sã te catapulteze

cãtre o îndoielnicã glorie literarã.Sunt independent pentru cã nupot exista altfel. Sã reuºeºti sãfii tu însuþi; iatã imperativulcategoric. A nu te lãsa ademenitde cloaca maxima, a te salva prinevadarea în muncã. Aceastaeste condiþia minimã pentru aputea sã mã exprim, pentru aputea sã continui sã scriu. Nu am

un grup al meu ºi nu m-am afiliatunei gãºti din respect pentruautonomia intelectualã, care nuse poate manifesta decât înlibertate ºi solitudine. În fond, nicinu avem atâta timp la dispoziþiepentru asemenea îndeletniciri.”(Cvasitratat de/spre literaturã.)

Revista Steaua deplângemoartea unui autor care ducea laextrem pasiunea ideilor literare ºile susþinea cu aplomb, în stilul luiAdrian Marino, poate cu ceva maimultã vervã. Marin Mincu a fostmereu în linia întâi a miºcãriinoastre literare ºi plecarea sareprezintã o pierdere a cãreiamploare abia începem s-oconºtientizãm. Dumnezeu sã-lodihneascã!

Redacþia

ª

39

Traversez, de câtva timpîncoace, o intensã perioadã de re-lecturi. Pânã mai ieri, fenomenul îmiera cunoscut din experienþa altoraºi l-am privit multã vreme cususpiciune. Suspiciunea mea,întemeiatã sau nu, se alimenta,înainte de toate, din fireascaatitudine a celor ce, simþind cã autoatã viaþa înainte, fac din nevoiade a se confrunta, mereu ºi mereu,cu nume noi, cu noutatea în celemai variate ºi mai puþin obiºnuiteforme, regula principalã a vieþii lorintelectuale. Nu m-am lecuit niciacum pe deplin de capcanele carese pot ascunde îndãrãtul uneiasemenea atitudini, dar am devenitnu doar mai puþin circumspect, cimult mai tolerant. În definitiv, fiecarevârstã cu prioritãþile ei, esenþialãpãrându-mi-se doar interdicþia dea judeca ceea ce nu cunoºti.

Dupã ce o viaþã întreagã te-aihrãnit cu tot ceea ce literaturanaþionalã ºi universalã a produsmai temeinic, normal ar fi, îþi spununii prieteni mai tineri, sã citeºti doarliteraturã contemporanã ºi, maiales, din cea de ultimã orã. Doarea – te îmbãrbãteazã ei – ar fisingura în stare sã alimenteze cusânge tânãr cheful de scris ºiizvorul, mereu ameninþat dealuviuni de toate felurile, al harului.Just ºi – cum ar spune tot unul dinprietenii tãi tineri – aproapeadevãrat. Pânã la un anumit punct.Cãci eu, de pildã, citesc cu aviditateaproape tot ceea ce scriu tinerii saumai puþin tinerii mei confraþi români,francezi, englezi sau americani,dar mã întorc, zilnic, cu o imensãplãcere la cei vechi. Nu doar laVirgiliu, Lucreþiu, Tibul, Homer,Hesiod, Pitagora, Parmenide sauoracolele caldeene, ci ºi lacontemporanii mei din vechimeaapropiatã: Dante, Shakespeare,Racine, Rimbaud, Mallarmé, Rilke,Tolstoi, Cehov, Dostoievski,Thomas Mann, Faulkner, Proust,Musil sau Hesse. ªi, nu în ultimulrând, la cei ale cãror nume le

însemn cu litere mari: Eminescu,Caragiale, Rebreanu, Blaga,Arghezi, H.Papadat Bengescu,Blecher, Ion Barbu sau NichitaStãnescu, ei reprezentând, în oriceconfruntare cu mine însumi,reperele inconturnabile ºicompanionii comprehensibili aiclipelor de restriºte.

Am citit destule pagini despreplãcerile ºi servituþile lecturii ºi re-lecturii. Un compatriot preþuit ateoretizat-o ºi, dincolo denumeroasele puncte deconvergenþã, am ºi câtevanedumeriri. În definitiv, în spatelefiecãrei definiþii se aflã o crimã:ucidem – voluntar sau nu – totceea ce nu încape între graniþeleaprioric trasate ale conceptului,supunându-ne capriciilor, inevitabillimitative, ale genului proxim ºidiferenþei specifice.

Prima nedumerire: citim pentrucã vrem sã ºtim ºi re-citim pentrucã ne face plãcere? A douanedumerire: existã oare o prãpas-tie atât de mare între cunoaºtereºi plãcere, încât sã nu putemprofita, în acelaºi timp, ºi de una ºide cealaltã?

Las eventualului cititor satis-facþia cãutãrii rãspunsului. Eu mãmulþumesc sã evoc una dinnumeroasele zile ale verii ce atrecut.

Închipuiþi-vã, aºadar, cã sunteþiaºezaþi pe terasa unei case dinapropierea Oraºului, având în faþãdeschiderea, plinã de promisiuni,a Vãii. De acolo, din Vale, vin sprevoi acordurile unei muzicimisterioase ºi semnele abiadescifrabile ale schimbãrii deanotimp. Luaþi din raftul biblioteciio carte, apoi alta ºi alta, pânã cândtrupul vi se înfãºoarã într-un înveliºde pagini tipãrite ce încep sãfoºneascã asemenea frunziºuluimesteacãnului din vecinãtate. ªi,deodatã, veþi auzi distinctrãsunându-vã în suflet „la petitephrase” din sonata Vinteuil;foºnetul fastuos al rochiei lui Odette

sau a prinþesei de Guermantes ;bolborositul de oracol al „jocului cumãrgele de sticlã”; arguþia plinã decapcane a lui Ulrich, „omul fãrãînsuºiri”; plânsul iluminat al„doamnei brune din sonete”;cadenþa de râu de munte a„elegiilor din Duino” („Wunderlichnah ist der Held doch denjugendlich Toten”); „ninsorile deprimãvarã” ale lui Mishima; râsulsufocat de suspine al personajelorlui Caragiale; pocnitura de biciînflorit al blestemelor argheziene;hohotele lui Raskolnikov; mirificeleparabole ale inocenþei spuse cuglas de înger sortit prãbuºirii deMicul Prinþ. ªi multe altele.

ªi toate inoculeazã în venelevoastre sângele unei bucurii noi,dincolo de fericirile provizorii alecunoaºterii, de slãbiciunile pasiuniineîmpãrtãºite, de nemulþumiriletrupului, de sfâºierile voluptoaseale spiritului.

Vã ridicaþi, faceþi câþiva paºiprin iarba înaltã a Grãdinii, vã lãsaþimângâiaþi de blana fosforescentãa motanului tocmai sosit de pe oaltã planetã ºi rostiþi odatã cublândul Lucretius: „Illud item nonest possis credere, sedes / essedeum sanctas in mundi partibusullis” .

Ceea ce nu înseamnã altcevadecât „ ªi nu vei înceta niciodatãsã crezi cã zeii au lãcaºul lor sacruundeva în lumea aceasta”.

OGLINDA RETROVIZOARE

Vasile Igna

40

Vasile Igna

“Junimea” este ºi rãmîne, fãrãnici un dubiu, cea mai importantãºi mai comentatã grupare lite-rarã ºi chiar politicã din trecutulculturii româneºti. Direcþia pecare ea a imprimat-o evoluþieiulterioare a spiritului nostrucreator s-a dovedit beneficã ºidurabilã, triumfînd asupra tuturorcontestaþiilor, ca ºi asupradurerosului hiatus istoric de dupãal doilea rãzboi mondial. Seînþelege astfel de ce bibliogra-fia care îi este consacratãintimideazã prin vastitatea ºidiversitatea ei. Dacã cea maiserioasã ºi încã nedepãºitãmonografie a junimismuluicontinuã sã fie pînã în prezentcompacta lucrare a lui Z. Orneadin 1975, în materie de editare atextelor cu adevãrat revelatoare,contribuþia fundamentalã i-aaparþinut lui Lovinescu, prin“Antologia ideologiei junimiste”din 1943, la care trebuieadãugate ºi cele douã volumedocumentare, publicate deCornel Regman în 1971, pentruorizontul lor semnificativ ºicuprinzãtor. Au urmat desiguralte ºi alte completãri mai multdecît oportune, dar care, oricît denumeroase sînt, nu epuizeazãtotuºi nici posibilitãþile ºi nicinecesitãþile, în aspiraþia legitimãspre o imagine corectã ºi maiales aprofundatã a ceea ce auînsemnat “Junimea” ºi junimismulpentru cultura (ºi chiar, încã odatã, politica) noastrã modernã.

Pe un asemenea fundalexegetic ºi editorial, apariþia uneimasive culegeri de texte,intitulatã “Ideologia Junimii”(Editura Academiei Române,2007, 746 p.) ºi îngrijitã de MirceaBraga, în calitate de coordonator,ºi de Gabriela Chiciudean ºi AlinMihai Gherman, în colaborare cuun grup de 23 de profesori,doctoranzi ºi masteranzi, nu

poate fi decît cãlduros salutatã caîncã un pas înainte, de aceastãdatã cu totul impresionant prinbogãþia pe ca re ne-o pune ladispoziþie, spre atingereascopului de-abia men þionat, ce vamobiliza încã multã vreme, dupãcum ni se pare cã se ºi cuvine,eforturile cercetãrii noastre literare.Luîndu-ne dupã titlul ei, aceastãantologie ne promite mai puþin decîtne oferã, pentru cã o simplã lecturãa sumarului ne aduce, în realitate,în faþa unui tablou cu mult mai largdecît segmentul special ºi fireºteesenþial al opþiunilor ideologice.Întîlnim deci cea mai variatãprestaþie a junimiºtilor ºi chiar aunor autori mai puþin înregimentaþi,ori de-a dreptul disidenþi, îndomenii, dintre care unele fãrã nicio coloraturã partizanã, a cãrorsingurã trecere în revistã needificã pe deplin; activitateasocial-politicã, economia, dreptulconstituþional, etnopsihologia,filosofia, teoria culturii, istoria,logica, psihologia, geografia,educaþia, medicina socialã,filologia, disciplinele cercetãriiliterare, etnografia ºi folclorul,însoþite în finalul deja abundenteiselecþii de trei sugestive pamfleteale lui Iacob Negruzzi.

Întregul volum este precedat deun amplu studiu introductiv, datoratcoordonatorului, care ne produceo irepresibilã surprizã, oarecum degenul aºteptãrii frustrate, cãci nepregãteam sã citim o prezentare ajunimismului ºi, în fapt, ni sepropune o discuþie de mare mizãteoreticã, doctã, pe alocuri chiarprea doctã, datã fiind destinaþiaprincipalã a lucrãrii, cu privire lacãile de acces hermeneutic, carear putea eventual sã reînnoiascãexegeza junimistã, pornind de lateorii mai recente ori mai puþinrecente, dar de o certã autoritate,precum acelea ale lui Foucault, ale“noului istoricism” american ºi ale

“studiilor culturale”, sau ale unorfilosofi ca Heidegger ºi Gadamer,pentru a ajunge finalmente laRaymond Aron ºi la elevul sãu,Neagu Djuvara al nostru.“Antologia de faþã – precizeazã încele din urmã Mircea Braga – a fostiniþiatã din dorinþa de a ofericelor interesaþi unul din elementelefundamentale pentru o recon-strucþie a ‘Junimii’ în spiritulrepertoriului desprins pînã aicidin ceea ce am considerat a fiesenþiale discursuri actuale asuprametodei” (p.33) – obiectiv carerãmîne desigur de atins într-unviitor pe cît posibil mai apropiat. Sãnu uitãm cã încercãri mai noi ºi maioriginale de a renova cercetareajunimistã au început sã iasã laluminã (S. Alexandrescu, S. A.Matei, C. Siulea sau C. Schifirneþ)ºi cã, oricît de discutabile ar ficoncluziile unora dintre ele,meritul de a revigora ºi alimentadezbaterea le aparþine înîntregime, într-un chip mai multdecît oportun.

Sã ne întoarcem însã lacuprinsul volumului, adicã alcorpusului de texte. Sînt fireºte ºititluri binecunoscute, reprodusedin ediþii anterioare, dupã cum sîntºi unele preluate direct din reviste,cum este cazul, revelator prinantecedenþa lui premonitoare, alcelui comunicat de VasileMihãilescu în „O încercare de‘Junimea’ a lui Ioan Maiorescu laCraiova“, datînd – aceasta dinurmã – nici mai mult nici mai puþindecît, atenþie!, din 1847, aºadar cuaproape douãzeci de ani înainteanaºterii “Junimii”... acreditate.Extrema diversitate a textelorantologate, accentuatã ºi demultitudinea disciplinelor de careaparþin, face ca expresia ori mãcarimplicaþiile ideologiei sã serarefieze, iar în multe situaþii sãdisparã cu desãvîrºire. Acesta eºi motivul pentru care, cumobservam deja, titlul volumuluidevine prea îngust. În realitate, neaflãm în faþa unei foartereprezentative culegeri de texte,care – mutatis mutandis – poate fimai curînd socotitã o veritabilãenciclopedie a ilustrei societãþiliterare, de la a cãrei întemeiere seva împlini, dupã numai încã patru

Florin Mihãilescu

41

ani, un secol ºi jumãtate. Încîtrelativa inadvertenþã a titluluinu mai constituie, în acestecondiþii, mob i l u l n i c i une iobiecþii, cît – poate – numai obenignã ºicanã de exactitudine.[Dar, pentru cã tot vorbim deideologie, sã nu ratãm ocazia, bineoferitã de aceastã antologie, de alãmuri o altã chestiune, care þinetot de precizia terminologicã. A fostcelebra concepþie maiorescianãdespre “formele fãrã fond” o teoriesau o ideologie, dacã admitem,ceea ce ni se pare ºi necesar, ºiobligatoriu, cã cele douã noþiuni nusînt ºi nici nu trebuie sã fieapreciate drept sinonime? Nuputem sã nu ne exprimãm totuºi,mãcar în parantezã ºi în treacãt,fãrã a insista, contrarietatea faþã decurioasa absenþã din sumar atextului capital “În contra direcþieide astãzi...”, probabil fiindconsiderat prea cunoscut. Oricum,un trup fãrã inima lui devine bunnumai pentru disecþie, iarcomentatorii volumului vor aveamaterial din belºug spre a-ievidenþia nuanþele, detaliile,precum ºi cele mai insidioaseimplicaþii. Clarificarea ideologieijunimiste nu poate porni însã decîtde la marele atac polemic al luiMaioreseu din 1868. Formele fãrãfond au fost incontestabil o realitatesemnificativã a societãþii româneºtidin a doua jumãtate a secoluluiXIX. Prezenþa lor s-a dovedit uºorde constatat pe bazã deexperienþã, iar dacã recunoaºtemteoriei în genere un statutprecumpãnitor ºtiinþific, atuncisîntem constrînºi a acordaconcepþiei maioresciene rangulbinemeritat al unei autentice teo-rii, caracterizatã prin realism ºiluciditate. Prin urmare, teoria – carenu e o pãrere ocazionalã oarecare– se înalþã pe temeliile pozitive aleunei realitãþi trãite sau cel puþinsolid documentate, dînd seamadeci pentru o experienþã con-sumatã sau oricum pentru un timprevolut, în timp ce, dimpotrivã,ideologia se afirmã prin caracterulsãu anticipativ, bazat pe intereseleunei comunitãþi sociale, politicesau profesionale, care se dorescînfãptuite într-un viitor nede-terminat, dar niciodatã prea

îndepãrtat. E la îndemîna oricui aremarca, dintr-o asemenea îm-prejurare cã ideologia reprezintãîntotdeauna o atitudine militantã ºiintolerantã în raport eu oricarealta, în vreme ce, invers, teoria,dincolo de sensul uzual de sim-plã opinie, se defineºte prindezinteresare ºi refuz al oricãreiimplicãri personale sau colective.Pe cît de neutrã ºi de obiectivãaspirã a fi teoria, pe atît departizanã ºi deci subiectivã nupoate sã nu fie ideologia.

Aspectul cel mai neaºteptat,deopotrivã real ºi interesant, înmãsura în care presupune o relaþieaparent contradictorie, esteposibilitatea constituirii unei opþiuniideologice pornind de la adevãruriletemeinice ale unei irefutabile teorii.Deºi o atare conexiune nu e foartefrecventã, nu încape îndoialã cã,în cultura noastrã, junimismul semanifestã ca o ideologie pesuportul teoriei formelor fãrã fond,atîta timp cît adoptã o poziþie deconservatorism, fie el ºi luminat ºideschis faþã de imperativelemodernitãþii, pe care nu lerespinge, dar se aplicã a le întîrziaîn numele nevoii de rãgaz pentrucreºterea fondului organic, încãabsent. ªi sincronismul lovi-nescian poate fi de asemeneaconsiderat o ideologie literarã, larîndul ei ridicatã ºi susþinutã prinforþa unei teorii estetice ºisociologice, cu care discipolulmaiorescian rãspunde maestruluisãu, legitimînd istoriceºte formelefãrã fond.

S-ar mai cuveni purtatã, în cepriveºte teoria, o atentã discuþie,tot de ordin terminologic, cãci deaici pleacã multe confuzii ºineînþelegeri. Filosofic vorbind, nuexistã formã fãrã fond, nici invers.Formele care au pãtruns la noi nuveneau goale de fondul lor, dinmoment ce obligau a fi respectate,fie ºi prin simplu mimetism, fondulcare le era inerent ºi irevocabil.Dar poate ar fi mai bine sau maiprecis a zice cã, de fapt, la noi,pãtrundeau idei ori principiioccidentale, fãrã o acoperireconcretã în realitate, de unde ºiinsuficienþa, mai degrabã decîtinadecvarea lor. Cînd se copia olege, ea trebuia sã se aplice. Cînd

se împrumuta o formãinstituþionalã, ea urma sãfuncþioneze, deci sã aibã de laînceput un conþinut. Iatã de ceexpresia norocoasã a luiMaiorescu nu e la fel de exactãpe cît de memorabilã ºi im-presionantã prin lapidaritatea ºisemnificaþia ei sugestivã. E locaici, de bunã seamã, pentru ointerogaþie mai lungã ºi maianaliticã, pentru o reexaminare ºireconsiderare mai filosoficã ateoriei junimiste, cãrora nu le-ampus foarte probabil mai mult decîtniºte necesare ºi, cu siguranþã,indispensabile premise. Dar,dincolo de orice fel de observaþiiºi interpretãri posibile, care dealtminteri nu vor altera ºi cu atîtmai puþin falsifica substanþaconcepþiei maioresciene, rãmînefaptul capital cã junimismul aimpus hotãrîtor ºi definitiv spiritulcritic în cultura româneascã, meritperfect ilustrat ºi de prezentaantologie, edificatoare sub acestraport în toate compartimentelesale, nu numai în cele propriu-zispolemice.

Cea mai remarcabilã con-secinþã a apariþiei acestei“enciclopedii” de care discutãm ºicare, printr-un soi de ricoºeu, ne-aprilejuit cele cîteva reflecþii de maisus, consistã, dupã cît se vede,în incitaþia pe care o produce ea înadîncimea spiritului nostruinvestigativ ºi deliberativ. ªi nueste bineînþeles singurul cîºtigintelectual al acestei lucrãri, care– alãturi din pãcate de nu preamulte altele – readuce în actua-litate cîteva dintre elementelemajore ale marelui proces istoricde construcþie a civilizaþiei ºiculturii noastre moderne. Iatã de cesîntem obligaþi sã ne exprimãm osincerã ºi îndatoratã recunoºtinþãfaþã de autorii ei, pe deasupraoricãror rezerve, delimitãri sauinsatisfacþii eventuale, care dealtfel nu atîrnã prea greu ºi niciesenþial în balanþa cu care cîntãrimaceastã mai ales binevenitã ºiîmbogãþitoare carte.

ª

42

Doctor în economie ºimatematician, parlamentaractiv ºi tenace, om politicde acutã suprafaþã,preºedinte al UniuniiArmenilor din România,ministru dinamic, extremde vizibil pe canale deteleviziune, cu un discursnuanþat ºi riguros,dezinvolt ºi exact, VarujanVosganian este perceputcu inevitabilã ºi oarecumfireascã întârziere/îndoialã

ca scriitor, deºi a debutat în SLAST încã din 1984ºi este, din 2005, ºi vicepreºedinte al UniuniiScriitorilor cu câteva greu de ignorat fapte de armeîn portofoliu. Chiar dacã puþin sensibilã laprejudecãþi ºi controlându-mi cu severitateeventualele contaminãri extra-literare, am amânatºi eu citirea din scoarþã în scoarþã a cãrþilor salede pânã acum: un volum de prozã, Statuiacomandorului, premiat de ASB în 1994, ºi mai multefrumoase, ca obiect mai întâi, cãrþi de versuri:ªamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei(2001), Iisus cu o mie de braþe (2005).

Cartea ºoaptelor, deschisã ca-ntr-o doarã, maiales din pricina extraordinarei fotografii de pecopertã (e acolo o lume atât de vie ºi de singurã,aºteptându-te, parcã, sã i te alãturi în singurãtateaei densã), m-a prins total ºi fãrã rest, reducându-mã,o bunã bucatã de vreme, la o unicã, repetatãexclamaþie: excelent! Câteva apropieri parþiales-au ivit de la primele pagini, în urma senzaþiei deamplã, parfumatã enciclopedie a unei lumi, a uneiepoci, a unei apartenenþe pe care þi-o procurãînceputul cãrþii. Mai întâi, mi-am simþit curiozitateastârnitã, scurt ºi definitiv, ca la citirea romanuluiCroitorul din Back (1979), al lui Marius Mircu, vastãpanoramã a vieþii din Moldova începutului de secol20 într-o comunitate evreiascã, realizatã cu opriri alecursului epic pentru a introduce retrospective,statistici, largi comentarii ºi paranteze. Perfectaacomodare a documentãrii impresionante la cerinþeleficþiunii romaneºti mi-a amintit Un om între oameni allui Camil Petrescu. Apoi, un ceva din Calea Vãcãreºtia lui I. Peltz, dar ºi din cãrþile unor Elias Canetti sauIsmail Kadare, acesta din urmã în special cu Generalularmatei moarte ºi Cronica în piatrã. „Cei ce scriuadevãrata Cronicã nu sunt, aºa cum s-ar pãrea laprima vedere, opresorii ºi nici vremelnicii deþinãtori

VARUJANVOSGANIAN

Polirom, 2009

CARTEAªOAPTELOR

ai puterii; imperiile se ridicã ºi se prãbuºesc,armatele fãloase vin ºi pleacã, numai poporul estestatornic, doar el supravieþuieºte, el singur rãzbateprintre vicisitudinile istoriei, el este cronicarulanonim al veacurilor”, spune Canetti, iar buniculGarabet îi rãspunde: „Rareori cel care pare cã aînvins e adevãratul învingãtor. Iar istoria au fãcut-oînvinºii, nu învingãtorii. A învinge e, pânã la urmã,un fel de a ieºi din istorie”... Pe mãsurã ce lecturaînainteazã, însã, înrudirile posibile nu disparneapãrat, dar se estompeazã, forþa prozatorului seimpune singurã, formula e tot mai personalizatã ºidelimiteazã net un stil de luat în seamã pe contpropriu.

E adevãrat, Cartea ºoaptelor ar fi putut sã senumeascã ºi a lecuirii, cãci scrisul ca tãmãduire eun laitmotiv al amplei epopei a armenilor. „Viaþaoricãrui om e alcãtuitã doar în parte din ceea cetrãieºte în timp real, restul, în pãrþi egale, fiindalcãtuit din lucrurile de care îþi aminteºti, din lucrurilepe care le speri ºi din cele de care te temi”. Maimultele paliere sunt þinute în frâu cu o artã a struniriiabsolut remarcabilã. Am admirat ºi invidiat,deopotrivã, siguranþa elegantã ºi expresivã cu carese miºcã atelajul romanesc într-o rãspântietraversatã învolburat de viaþa povestitorului martor(„o prezenþã întâmplãtoare”, adicã „întâiul cititor”,dar însoþit atent, ca ins aparte ºi inconfundabil,de-a lungul întâlnirilor sale cu lumea), de memoriaproprie întreþesutã cu aceea a altor membri ai uneimari familii povestitoare de sine, cu memoria seacãºi rãvãºitor-grãitoare a documentelor câtorvasecole de istorie bulversatã, cu speranþele mereufirave ºi temãtoare de propria lor neaºezare(„Fereascã Dumnezeu de noutãþi!” e exclamaþiaemblematicã a unui neam tânjind dupã o aºezaretemeinicã, tihnitã, prelungã: „Locul în care trãiau lise pãrea întâmplãtor bãtrânilor armeni ai copilãrieimele. Unora ºi timpul în care trãiau li se pãreaîntâmplãtor, numai cã timpul era mai greu de pãcãlit.ªi tocmai de aceea timpul, iþindu-se din paginilealbumelor cu poze, din hainele vechi ori printresubsuori, sfârºi prin a-i transforma pe ei, unul câteunul, într-o întâmplare”), dar mai ales de teamã.ªoptitã în unghere, la ceasuri de tainã ºi deînfiorare, în cavouri – locuri în care Istoria poate fiþinutã la distanþã ºi pritocitã pentru îndepãrtateameliorãri –, Povestea armenilor se spune acumºi sub deruta libertãþii de a spune totul, când acesttot are straturi nenumãrate ºi o ierarhie greu destabilit o datã pentru totdeauna: „Trei feluri deîntâmplãri au trãit bãtrânii armeni ai copilãriei mele:întâmplãri pe care le-au evitat, întâmplãri pe carele-au aºteptat ºi întâmplãri ce i-au luat cu totul penepregãtite.”

„Cartea ºoaptelor nu e o carte de istorie, ciuna a stãrilor de conºtiinþã.” Ea ascultã de datoriade a spune ºi de a descãrca, astfel, o povarã, cãciscrisul, ca orice psihanalizã, în sensul larg alsondãrilor asidue, elibereazã, încãrcându-l, mãcartemporar, pe celãlalt cu greutatea memoriei tale.Ea, cartea, mai ºtie ºi cã sã înþelegi înseamnã „sã

CRONICA LITERARÃ

Irina Petraº

43

ºtii cã lucrurile sunt de neînþeles”. De aici, poate,cea mai importantã calitate a romanului-frescã scrisde Varujan Vosganian: absenþa oricãrei înverºunãri.E o descãrcare amãnunþitã ºi vremelnicã de poveri,dar nu rãzbunare, nici chemare târzie la judecatã,nu învinovãþire. Cu atât mai copleºitoare istoriagenocidului din 1915 împotriva armenilor (prefiguratdecenii mai devreme ºi continuat, cu atrocitate vagatenuatã, alte decenii pe urmã), a convoaielor desurghiuniþi în Cercurile Morþii, în deºertul Deir-ez-Zor. Istoria tragicã a unor asemenea destine poatefi scrisã, descrisã, dar niciodatã prescrisã.Înþelepciunea vag mucalitã a bunicilor, Garabet oriSetrak („Aºadar, rãzboiul nu s-a terminat” cãci „nue decât unul. Doar cã izbucneºte mereu în altãpoarte, ca urticaria. Cu cât te scarpini mai tare, cuatât se aprinde mai rãu. Pânã la urmã, istoria nu edecât o lungã scãrpinãturã”), nu îndeamnã la uitare,ci la asumarea pentru totdeauna a unor fapte careumbresc umanitatea însãºi, în întregul ei. Cifreleseci din documente þintuiesc fãrã ezitare ºi fãrã restcruzimea omeneascã. Tot aºa cum seninãtatea albãa povestitorului e mai neiertãtoare decât oricesentinþã.

Cartea vieþii armenilor nemuritori („Atâta vremecât trãieºti eºti nemuritor”), secondatã strâns ºipolifonic de memoria oamenilor ºi a documentelor,comprimã decenii ºi veacuri, dar ºi amãnunþeºteîn pagini pline de arome (armenii aduc cu ei „aerulmelancolic al mirodeniilor”) vreo secvenþãemblematicã, rezumã ºi enunþã încheieri aforisticesau chiar apodictice („Adevãrata liniºte e liniºteacare cântã”), ignorã curgerea cronologicã a faptelordoar pentru a urmãri mai îndeaproape curgereatimpurilor fiinþei, descoperã cauze ºi efectesurprinzãtoare, citeºte în priviri culoarea sufletului.Lângã istoria cea mare, înþeleasã de buniculGarabet ºi neînþeleasã de bunicul ªetrak, încape– descrisã pe îndelete, cu arome, umbre ºi lumini,sfãtoºenii ºi pilde, sunete ºi larme, dar ºi cu o foartediscretã ºi potenþatoare ritmare poematicã – viaþade fiecare zi a oamenilor. Aici se poate vorbi desprearoma cafelei ºi gustul vântului, despre pãrinþi ºiocrotire („Un copil fãrã pãrinþi e ca o casã fãrãacoperiº. Nimic nu e mai rãu decât o casãneacoperitã. Pe acolo poate sã vinã moartea”),despre „dulapul cu cãrþi” care, alãturi de „unacoperiº zdravãn ºi un covor gros”, poate asigurao mai bunã aproximare de sine: „De aceea, spuneabunicul meu, care socotea cã lumea nu existãdecât pentru a fi înþeleasã, atunci când te înveþi pede rost, când devii într-atât de previzibil încât tepoþi recita pe dinafarã, ca pe o poezie, cu începutºi sfârºit, ba chiar ºi cu rime, atunci e timpul sãmori” ºi „Fiecare trage cu sine, ca pe o plapumãpânã peste cap, lumea în care s-a nãscut. Lucrurilestau aºa: când te naºti, lumea ta e cea mai marecu putinþã… Pe mãsurã ce creºti, lumea ta semicºoreazã”. Lumea de negustori þese laolaltãaºezãrile omeneºti ºi le împiedicã sã disparã cutotul când vechi orânduieli se destramã sub lovituriale Istoriei: „Un nãvod cu fire subþiri lega oraºul sã

nu se risipeascã. Negustorimea.” De la tejgheauavãzutã deja ca obstacol, cu reguli ºi distanþe depãstrat, la taraba „democraticã” aºezatã în caleatrecãtorilor, negoþul cu dichis al armenilor acoperãpagini de extraordinarã diversitate cromaticã ºisonorã (pentru mine, numele armeneºti singurecântã simfonii), strãbãtute de un zumzet tihnit deviaþã cu rosturi eterne, cu ceva breughelian în tuºe,proporþii ºi perspective. Supravieþuirea discretã,crepuscularã, ameninþatã a micilor negustori întârgul cu alimente deja distribuite „pe puncte” faceparte ºi din zestrea mea de semne memorative,semãnând lumii târgului meu din anii 50, cu saºiicei meºteri în bunãtãþi de tot felul, mai prelungind ovreme culori, arome ºi gusturi interzise sub cenuºiulstalinist.

Cartea ºoaptelor e de raftul întâi. Ea consacrãun prozator, reuºind sã fie, în acelaºi timp ºi fãrã sãse incomodeze, ci luminându-se ºi legitimându-sereciproc, o ego-prozã de mare fineþe, o construcþieromanescã ambiþioasã ºi remarcabilã ºi o istorie-document greu de ignorat în orice bibliografieesenþialã.

Cristian Teodorescureconstruieºte, cumelancolie ºi compasiune,un univers dispãrut, oistorie ºi o sumedenie devieþi pierdute. Cel mairecent volum al sãu(Medgidia, oraºul de apoi,Cartea Româneascã,2009) este un roman deatmosferã, care reface„mirosul” unui spaþiu ºitimp care nu mai existã.Apropiatã de Locul unde

nu s-a întâmplat nimic al lui Sadoveanu ºi de schiþalui Caragiale, Grand Hôtel Victoria Românã, prozalui Teodorescu parcurge aproape un deceniu deistorie a României, spusã din perspectiva istoriilorpersonale ale unor oameni adevãraþi, concetãþenidin Medgidia. Nãscut la Medgidia, Teodorescu numimeazã autobiografia, ci chiar o practicã.Amplasat foarte convenabil între Cernavodã,Murfatlar ºi Constanþa, oraºul Medgidia este chiarîn centrul Dobrogei, iar poveºtile au loc în epicentrulistoriei naþionale. Cronologic vorbind, romanulîncepe în 1940, când Fãnicã Theodorescu acâºtigat licitaþia pentru preluarea restaurantului gãriidin Medgidia, ºi când a avut loc cutremurul dinBucureºti, pânã când „puterea popularã” preia

Doru Pop

CRISTIANTEODORESCU

Cartea Româneascã,2009

MEDGIDIA,ORAªULDE APOI

44

acest restaurant, iar Theodorescu este dus laînchisoare, exact când are loc „cutremurul” socialal comunismului.

Cartea îmi aduce aminte de lucrãrilefotografului Rãzvan Voiculescu (care a publicat laHumanitas imaginile din expoziþia Dobrogea.Începutul lumii). Dobrogea lui Teodorescu este unmelting pot, un loc în care convieþuiesc ciobaniimachidoni ºi negustorii evrei, poliþistul Pomenea ºihoþul Portofel (zis Mânã Uºoarã), Muezinul Iusufºi imamul Hassan, Sarchis, bãcanul armean,bijutierul Ben Iatan, Haikis angrosistul, doamna Lea,doctoriþa, Madam Musica, Scipion, comandantulregimentului, birjarul tãtar ªukuri, Maricel, orbuldamblagiu, popa Cristescu, prostituata Neli, carevrea sã ajungã vedetã de cinema, Ioanidis, patronulfabricii de sifoane, Ionicã, chelnerul care înjurã cu„les morts de sa mère”, potcovarul Bazil sauCezãrel boiangiul. Vieþile acestor personaje sederuleazã într-o „liniºte toropitã, cu miros de prafamestecat cu fumul locomotivelor de manevrã”. Pede o parte e o lume a convieþuirii, în care chiar ºiofiþerul german Hermann plimbã copiii cu Zundapp-ul cu ataº ºi pe de altã parte este un spaþiu alconfruntãrii ºi dihoniei istorice. Prinse între ficþiuneºi realitate, între obtuzitatea istoriei ºi brutalitatearelaþiilor interumane, caracterele pe care le descrieTeodorescu sunt convingãtoare ºi pline de viaþã.

Deºi în prefaþa cãrþii autorul îºi declinã“autenticitatea”, pentru cã unele dintre personajelevolumului s-ar fi “recunoscut” în bucãþile de prozãpublicate în România literarã, volumul este unulcvasi-autobiografic. Pentru cã, dincolo de admiraþiapentru cetãþenii din Medgidia care se înghesuie latarabe sã citeascã cel mai bine vândut jurnal literarautohton, meritã reþinut avertismenul autorului cãromanul se poate citi de oriunde, “de la început,dar cu sãrituri sau “dinspre sfârºit înapoi”. Numaicã cele peste o sutã de povestiri din volumulMedgidia... trãiesc autonom doar în aparenþã, iarfirele care leagã aceste istorii nu sunt nevãzute.

Chiar din prima povestire (Istoria abandonatã)autorul introduce principala temã a acestui roman-puzzle, sau, cum îl auto-numeºte Teodorescu, unroman “din piese detaºabile”, care începe ºi sesfârºeºte de sute de ori, de fiecare datã când seîncheie o povestire. Atâta doar cã, încã din primapovestire, autorul intervine cu un ton autobiograficºi rememoreazã o scenã din viaþa bunicului sãu,ªtefan Theodorescu, artist-fotograf din Slobozia,care pozeazã totul în jurul sãu pentru a-ºi imortalizaconcetãþenii. Iar acest debut narativ va dacontinuitate întregului roman. De aici decurge ºi oprimã explicaþie a intenþionalitãþii lui CristianTeodorescu. El face acelaºi gen de efortmemorizator pe care îl fãcea bunicul sãu princamera de fotografiat. Aceasta pentru cãTeodorescu scrie un roman fotografic, pornind dela instantaneul cotidian ºi încheind cu fotografiilede familie ori prin capturarea vieþii private în celemai intime detalii ale ei. Integrând elemente de istorieoralã în naraþiune ºi folosindu-se extensiv de

biografia de familie, autorul încearcã – ºi de celemai multe ori reuºeºte – sã schiþeze un roman înramã. Pentru cã totul se deruleazã în jurul poveºtiilui Fãnicã Theodorescu ºi a soþiei sale, Virginica,romanul debutând chiar cu întâlnirea dintre Fãnicãºi viitoare lui soþie, pe care acesta vine sã o ia dela Ada Kaleh. Aici trebuie subliniat faptul cãamplasarea începutului cãrþii pe o insulã care numai existã astãzi devoaleazã aceeaºiintenþionalitate a autorului. Scopul lui este acela dea scoate la luminã, de a “reconstitui” un spaþiu ºiun timp altminteri pierdut pentru totdeauna.

Cei doi ajung proprietarii restaurantului gãriidin Medgidia, iar restaurantul devine epicentrulmultor întâmplãri, unele cu iz comic, altele cu finaltragic. Pretextul de a spune mici povestiri este datde existenþa unui topos central, existenþarestaurantului din garã. Acesta devine loc deîntâlnire, spaþiu în care se schimbã ºi se transmitpoveºti. Acolo se întâmplã Istoria ºi tot acolo sederuleazã istoriile individuale. În acest bar seorganizeazã un „comitet de rãzboi”, care îºi poartãdiscuþiile într-un separeu, ºi tot aici se oprescmilitarii germani ºi italieni, aflaþi în drum spreConstanþa în timpul invaziei Uniunii Sovietice. Barulgãrii este centrul universului din Medgidia, carerãmâne pustie dupã plecarea unitãþii militare dincolode Nistru ºi tot în barul gãrii ajunge prima oarãvestea întoarcerii armelor împotriva Germaniei.Acolo ajung pentru prima oarã ruºii, care „se piºaupe unde nimereau ºi cereau hleba peste garduri”,tot acolo pacea ºi capitularea Germaniei nazistesunt sãrbãtorite la o ciorbã de burtã ºi cu mezelic.Din restaurantul gãrii suntem martori la procesullui Antonescu, tot acolo sãrbãtoresc þãrãniºtiivictoria în alegeri ºi pierderea consecutivã aacestora prin fals.

Medgidia (ºi, prin aceasta istoria recentã) odescoperim prin ochii lui Fãnicã Theodorescu –hotelul Traian, bordelul “La Chelu” ºi toate celelaltespaþii narative sunt imediat introduse prin venirealui Theodorescu în oraº. Personajului principal îieste creat un antagonist, în persoana lui „conuStelian”, ºeful legionarilor locali. Apoi vedem cumfamilia este terorizatã de legionari ºi aflãm cã celmai aprig criminal legionar fusese Claudiu, poºtaºuloraºului, un tânãr politicos ºi deschis, care visa sãdevinã avocat. Acestea nu sunt decât pretextepentru autor pentru a desena o epocã antisemitã,cu legionarii ºi ritualurile de înmormântare saucântecelele lor aparent nevinovate, cu schimbareade regim politic ºi cu transformãrile personaleproduse în urma lor.

Tragi-comicul este cheia de lecturã pentruscrisul lui Teodorescu, aºa transpare dinpovestirea Steaua din frunte, unde profesorulCaraeni, erou care a luptat în Spania împreunã cuNicadorii, sare în ajutorul lui Isidor bãcanul, torturatde legionari. Aceºtia îl înjunghie ºi pe Caraeni ºi îiîncrusteazã pe frunte steaua lui David, numai cã,din ignoranþã, steaua aceasta va avea numai cincicolþuri. La fel se întâmplã în povestea Defilarea,

45

unde un episod istoric grav – rebeliunea legionarã– începe prin împuºcarea câtorva ciori (pãsãriadevãrate), numai pentru a sfârºi prin lichidareamai multor gardiºti (oameni reali). ªi plecarea larãzboi a armatei române este contextualizatã ironic,prin cheful pe care îl fac prostituatele din oraº, caresfârºesc prin a bea pentru sãnãtatea foºtilor lorclienþi, iar apoi se întorc la bordel „chioare denesomn ºi îngrijorate cã au rãmas fãrã clientelã”.La o ultimã lecturã, oscilaþia continuã între tragedieºi comedie, între seriozitate ºi sarcasm este ceacare permite producerea efectului de real.

În acest sens, poveºtile lui Teodorescu nu suntniºte povestiri în ramã autentice, deºi au ceva dinatmosfera celor O mie ºi de nopþi, prin acest gende amestec dulce-amar specific oriental. Romanullui Teodorescu are o continuitate epicã ºi o coerenþãnarativã interioarã care nu permite desfacereapãrþilor componente fãrã primejdia de a pierdeîntregul. Ultima povestire, Oraºul de atunci ºi celde apoi, este cea care leagã toate firele epice ºi,deºi autorul s-a dezis la început de „unitateanarativã”, destinele tuturor personajelor sunturmãrite ºi lãmurite. Reluând toate istoriile într-osingurã naraþiune fluentã, Teodorescu genereazão „ramã” cronologicã în care cititorul poate sã„prindã” toate istorisirile anterioare.

Medgidia, oraºul de apoi este un roman careconfirmã forþa lui Cristian Teodorescu de a construilumi imaginare convingãtoare ºi care demonstreazãabilitatea scriitorului de a dezvolta personajecredibile. Ambele calitãþi sunt semnele clare ale unuiromancier stãpân pe tehnicile sale. Romanul seadaugã seriei de cãrþi care l-au impus peTeodorescu printre optzeciºtii ce au confirmatdincolo de marginile estetice ale grupãrii.

Sunt cam vreo zeceani de când am pututconstata cã poetul Traianªtef, fost membru alredacþiei Echinox ºi afiliatstatornic al redacþieiorãdene a revistei Familia,este nu doar un excelentpoet ºi prozator, ci ºi unjurnalist activ, cu atitudinicivice redutabile. O vremeam colaborat amândoi larevista Provincia, podiumcomun al intelectualilor

ardeleni în lupta contra prejudecãþilor naþionalisteºi confesionale care a devenit, destul de repede,

ºi o tribunã a spiritului de iniþiativã liber, dispus sãasume sarcina unui think tank în câmpul regândiriiraporturilor dintre stat ºi cetãþeni, dintre majoritariºi minoritari, ba chiar ºi a structurii statului român.Aceastã deschidere, care i-a adus destui prieteni,l-a transformat însã pe poet într-un suspect, în ochiipartizanilor tranºeelor. Aºa încât, în pofida serviriiconsecvente a culturii române ºi europene prinpana sa de scriitor ºi prin priceperea luimanagerialã, ªtef a fost destituit la începutultoamnei lui 2008, din funcþia de director al BiblioteciiJudeþene din Oradea – unde organizase manifestãride þinutã cu invitaþi de elitã, vreme de mai mulþi ani–, pretextându-se nereguli administrative. Capul deacuzaþie l-a constituit o deplasare la Paris, cuangajaþii bibliotecii, fãrã a fi beneficiat de aprobareaConsiliului Judeþean. Acest reproº aratã în ce moddepinde în continuare cultura de zbirii locali, iarfaptul cã decizia de destituire a fost pusã în act, înpofida mãrturiei unui numãr impresionant de numecãrturãreºti semnificative – care l-au sprijinitdeschis, printr-o scrisoare publicatã în presã –,aratã cât de mult rãmâne cultura înzestratã cu oputere simbolicã ºi cât de slabã este ea încombaterea manevrelor birocratice ºi politice.

Meritã transcrisã aici, pentru caracterul eisuccint ºi sintetic, însemnarea referitoare la „cazulªtef” publicatã în Academia Caþavencu la 1octombrie 2008: „Oradea culturalã adãposteºte uncuib de naþionaliºti de tip Funar, români verzi, cu ogândire primitivã despre o Europã modernã ºimultinaþionalã. Din nefericire, aceºti «strãmoºiºti»fac agenda unor oameni politici, conducând, dinumbrã, tot ce miºcã prin cultura localã ºi luxând peoricine nu gândeºte ca ei. Recent, victima acestorvechi activiºti culturali de pe vremea «CântãriiRomâniei» a devenit scriitorul Traian ªtef, fost, deja,director al Bibliotecii Judeþene, demis depreºedintele Consiliului Judeþean, Radu Þîrle, dinpartidul europeanului Cãlin Popescu Tãriceanu.Campania anti-ªtef s-a purtat prin publicaþii localeobscure, unde a fost acuzat cã ar fi gãzduit labibliotecã «acþiuni antiromâneºti». De fapt, e vorbade câteva întâlniri literare la care au participatscriitori maghiari de primã mânã, de la PeterEsterhazy la György Konrad, în cooperare cuEditura Noran din Budapesta. Care, din spiritantiromânesc, desigur, a publicat o antologie descriitori români, cu prefaþa lui Esterhazy, lansatãcu mare tam-tam la Târgul de carte de laBudapesta, o antologie care s-a bucurat de succesprintre cititorii unguri! Dupã ce o serie de intelectualiromâni au protestat, contestatarii lui ªtef au întorsplaca ºi l-au acuzat de management defectuos.Cum era de aºteptat, liberalii au numit deja în locullui Traian ªtef un fost activist PCR [...]. Desigur, unbun român, cu ochi albaºtri, care a luptat împotrivairedentismului!”

Director de bibliotecã judeþeanã sau nu, Traianªtef rãmâne însã autorul cu drepturi inalienabile alunui numãr consistent de volume de poezie –Cãlãtoria de ucenic (1993); Femeia în Roz (1997);

Ovidiu Pecican

TRAIAN ªTEF

Paralela 45, 2009

DEFICITULDE

PREZENT

46

Tandreþea dintre noi (1999); Epistolele cãtreAlexandros (2004), Didascaliile (2007) –, al unorculegeri de eseuri – Despre mistificare (1998);Ridicolul (1998); Despre calitatea umanã (2000);Leonid Dimov (împreunã cu Viorel Mureºan, 2000)ºi Orbul ºi dintele de aur, povestireeseisticopoematicã (2002) –, promiþând oexpansiune ºi mai spectaculoasã a creativitãþii saleîn plinã ebuliþie. Menþionez doar repovestireaÞiganiadei lui I. Budai-Deleanu, proiect din careprimele zece cânturi au ºi fost transpuse cumãiestrie într-o prozã mai accesibilã cititorului deastãzi, ºi din care au apãrut deja primele episoadeîn revista Familia.

Cea mai recent apãrutã carte a lui Traian ªtefeste tot o culegere de eseuri, Deficitul de prezent(Piteºti, Ed. Paralela 45, 2009, 212 p.), care îldezvãluie pe autor, alãturi de precedentele, ca pe„un intelectual cu apetit speculativ”, cu paginicaracterizate de un “discurs grav, înalt-conceptualizat, organizat în jurul marilor teme alevieþii, ale epocii, «umanizat» de asumareapersonalã, cu trimiteri la situaþii concrete, din viaþapublicã naþionalã sau din existenþa proprie” (I. B.Lefter). Subscriu integral ºi la observaþia aceluiaºicritic cã “Tonul e calm, reþinut. Enunþurile – atentcântãrite. Nu retorica îl intereseazã pe autor, cimesajele, ideile. Excelent scriitor, are o plãcutãcursivitate a frazelor, dar evitã efectele calofile,jocurile stilistice, cochetãriile, picanteriile”. Adaugcã reflecþia pe care o presupune dubla orientare ascrisului sãu – cãtre poezie ºi cãtre eseu – asumão complementaritate implicit polemicã, îndemnândla regândirea categoriilor prin care critica îºiclaseazã, unilateral, subiecþii. Fiindcã Traian ªtefnu acceptã sã fie receptat ca un pur instinctiv ºiintuitiv, care scrie la comanda oarecum “oarbã” atalentului poetic propriu, ci filtreazã cãrþile, acþiunile,realitatea prin propria inteligenþã ºi pregãtire,conferindu-le demnitatea articulãrii unui gând maiprofund.

Multe dintre eseurile prinse în Deficitul deprezent sunt ofertante ºi ar merita sã fie discutate.Dar cel mai incitant îmi pare însuºi textul dedeschidere, care expliciteazã titlul cãrþii. Teza,capabilã sã incite la speculaþii mai ample ºi maiprofunde, este expusã cu limpezime, redeschizândun dosar cu vechime în cultura noastrã. “Nicicândnu am fost mulþumiþi cu prezentul nostru. […]Prezentul înseamnã concurenþã. […] Trecutulnostru nu ne oferã ºtacheta. Noi nu am creat forme,ci am imitat. Dar nici atunci când prin imitaþieajungem la identificare nu suntem mulþumiþi. Neîncearcã tentaþia originalitãþii ºi dãm în ridicol, înnepotrivire. […] În ce priveºte raportul cu viitorul,aº spune cã noi aducem viitorul în prezent pentrua-l consuma. Viitorul nu mai reprezintã o continuitatefireascã. […] Prezentul se îndeletniceºte astfel cuconsumul lui. Trãim în virtual” (pp. 5-7).

Meditaþia pe seama prezenteismului românesceste una favoritã în ultimii ani. Ea traduceîngrijorarea anumitor cãrturari iscatã de rapiditatea

ºi superficialitatea, de aparenta incoerenþã ºiinconsecvenþã de care e plinã actualitatea. Dar, aºacum observa pe bunã dreptate Ioan Lascu într-uncomentariu la cartea despre care vorbesc, existãºi un versant filosofic al problemei care depãºeºteconjuncturalismul românesc. “Occidentalii aumereu viitorul în faþã, îl proiecteazã, creeazã noiforme pentru noi conþinuturi. Existenþialismul […]„incrimina” tocmai omul fãrã viitor, lipsit deperspectivã, fãrã opþiuni ºi angajament, care trãiaexclusiv în prezent. (A se vedea în primul rândGreaþa lui Jean-Paul Sartre ºi Strãinul lui AlbertCamus). Era, cum ni se demonstreazã, omulabsurd a cãrui existenþã se compunea dintr-osuccesiune indefinitã de „prezenturi”. Spredeosebire de omul absurd al existenþialiºtilor, omulprecar al lui Traian ªtef trãieºte într-un prezentderizoriu, cvasi-inutil, lipsit de orizont ºi deidentitate. El suferã de un deficit de prezent” („Omulprecar ºi prezentul derizoriu”, în Ramuri, nr. 10.2009). Adaug cã în direcþia unei critici aprezenteismului se îndrepta ºi Omul recent al luiH.-R. Patapievici, în numele pierderii de mãsurãpe care modernitatea ar fi adus-o ºi a deficitului deinvizibil antrenat de progresul vizibil. Tentativa dea regândi omul modern din perspectiva unitãþii salepremoderne face astfel din omul superficial – precar,recent, fugace etc. – nu doar o emblemã amodernitãþii (condamnate prin ea însãºi), ci ºi unavatar corupt al insului dinainte de vremurilemoderne, pe care Culianu îl arãta în Eros ºi magieîn Renaºtere precedând cenzura drasticã aimaginarului care a inaugurat timpurile cele noi.

Probabil cã nu degeaba ªtef a adunat întrecopertele cãrþii douãzeci ºi ºapte de texte. Gândultrimite la Cele douãzeci ºi ºapte de trepte alerealului identificate de Noica, deci la un demers cumizã filosoficã. Dar eseistul orãdean este departede speculativitatea aridã a filosofilor, preferândtãlmãcirile cu gust iluminist ºi liberal, pentrucategorii mai laxe ºi mai ample de cititori. În acestfel, dialogând fãrã complexe, combinând stilul aticcu forþa metaforei, el oferã imagini pregnante asupraunor stãri de fapt intolerabile, pe care mulþi le resimtca pe niºte poveri, dar singuri nu le-ar putea explicaori pricepe: “Statul are cultura lui. Pe cultura lui ocheamã Birocraþia. […] La coada ei stãm. Stau ºicei care lucreazã la stat ºi cei care nu mai lucreazãla stat. Dar succes la ea au cei fãcuþi cu ºablonul,cei care stau bine” (p. 17).

Dacã ar fi sã încep de undeva educaþia civicãa unor puºti, le-aº da la citit, întâi ºi-ntâi, Deficitulde prezent; o carte care nuanþeazã ºi adânceºteîn continuare profilul scritorului complex, inteligentºi înzestrat care este Traian ªtef.

ª

47

– Dacã vi s-ar cere sã reþineþiceea ce vi se pare cu adevãratsemnificativ în psihologia societãþiiromâneºti de azi, care ar fi,Domnule profesor, trãsãturiledistinctive, pe care aþi simþi nevoiasã le aduceþi în prim-plan, pentrua veni, astfel, ºi cu un diagnosticcorect în faþa acesteia?

– De când ai devenit atât deprotocolar? Ne cunoaºtem deprea mulþi ani ca sã ne maiascundem prietenia în spatele uneipoliteþi de circumstanþã. Aºa cãprocedeazã în consecinþã, ºi sãintrãm într-un dialog normal.

Întrebarea pe care mi-ai pus-opresupune o scrutare a trãsãturilorcare definesc, din unghi psihologic,societatea româneascã de azi.Lucru nu tocmai uºor de realizat,fiindcã e vorba de noi, ca popor,aflat, cum s-a mai întâmplat, dealtfel, ºi în alte momente, într-unceas de rãscruce al istoriei sale: oistorie grevatã nu doar la nivelnaþional, ci ºi internaþional, de ocrizã economicã ºi financiarã,care, mai cu seamã la noi, esteîncã departe de a se fi terminat. Or,acest fapt are darul de a scoate înevidenþã, ca o hârtie de turnesol,pe lângã atributele capabile sã neridice în ochii noºtri ºi ai altora, ºiacele, nu puþine, defecte care neînsoþesc existenþa ca popor. ªi eleau fost mereu puse în relief de-alungul timpului nu numai depsihologi, ci ºi de sociologi ºifilosofi, precum ºi de literaþi ºi dealþi numeroºi oameni de artã ºiculturã români. A le mai enumera,ar însemna sã readucem, de fapt,în discuþie o seamã de observaþiide bun-simþ, care se pot afla, încele din urmã, la îndemâna tuturor.Important pentru mine, în aceastãprivinþã, e sã subliniez cãsocietatea româneascã, în careamândoi trãim, tinde, de ceva timp,sã se înstrãineze chiar deresorturile menite sã-i conserveumanitatea. Sã sperãm, însã, cãprocesul acesta de disoluþie va fistopat în anii ce vin ºi cã vom aveaprilejul de a mai apuca ºi noi ceasul

Despre climatul social ºi spiritual al lumii de aziîn care ne vom putea regãsi capopor.

– Sã-þi fie gura de aur, prietene!

– Pentru a cunoaºte mai binemulþimile, nu este necesar capsihologul sã facã apel ºi laobservaþiile pe care i le poate punela îndemânã sociologul?

– Tipul acesta de cercetareinterdisciplinarã ar fi, fãrã îndoialã,benefic, pentru cã ar da mai multãsupleþe ºi rigoare interpretãrii. Iarparticularitãþile proprii uneidiscipline ar da coerenþa necesarãdescrierii ºi explicãrii faptului deviaþã analizat.

– Constatãrile psihologului ºi alesociologului vor fi stat vreodatã, închip real, în atenþia oamenilorpolitici de la noi, aºa cum ar fi fostnormal sã se întâmple într-un statîn care conducãtorii încearcãmãcar sã cunoascã, dacã nu ºi sãia în seamã aºteptãrile ºi reacþiilecelor în fruntea cãrora au ajuns?

– Când vorbesc despre poporsau despre mulþimi, cum spui tu,politicienii se dau preocupaþi desoarta acestora, dar numai pânãcând „prostimea” îi mai pune o datãîn fruntea bucatelor. Stã parcã încodul genetic al celor „aleºi” sã-iuite, în cel mai scurt timp, pevotanþii lor. Cu dorinþele lor cu tot!Cãci pentru politicienii momentului,important e sã prospere ei ºi ai lor.

– Acum, dupã ce te-am„binedispus”, hai sã trecem,prietene, ºi la chestiuni care îþi staumai la inimã. De aceea, vin ºi teîntreb: De când dateazã primelepreocupãri pentru Psihologie ºicare au fost promotorii ei, atât peplan internaþional, cât ºi pe planautohton?

– Prima carte de psihologie,dupã cum bine ºtii, i-o datorãm luiAristotel. Iar ea se numeºte Deanima. Desigur, de-a lungul vremii,au mai fost ºi alte încercãri de avorbi despre sufletul omenesc, dar– prin convenþie – anul naºteriipsihologiei ca ºtiinþã este 1879,

când, la Universitatea din Leipzig,Wilhelm Wundt întemeia primullaborator de psihologie din lume.

În ceea ce priveºte începuturileacestei noi ºtiinþe în România, elese leagã de numele a trei marisavanþi formaþi în laboratoarele luiWilhelm Wundt. Încât, se poatespune cã, în România, psihologiaºtiinþificã experimentalã s-a aflatîncã de la începuturile ei în raportde contemporaneitate cudezvoltarea psihologiei pe planmondial. Cei trei savanþi români,care au pus piatra de temelie apsihologiei experimentale înRomânia, au fost: Eduard Gruber,Constantin Rãdulescu-Motru ºiFlorian ªtefãnescu-Goangã.

Eduard Gruber este, de altfel,ºi primul român care a obþinutdoctoratul în Filosofie la Leipzig cuo tezã de Psihologie. ªi are meritulde a fi efectuat primele cercetãride psihologia artei în România. Aºi deschis primul curs dePsihologie experimentalã înRomânia.

– ªi pentru literaþi e un numecunoscut.

– Întradevãr, Eduard Gruber,era ginerele Veronicãi Micle.

– Sã trecem puþin ºi la cel de–al doilea întemeietor al Psihologieiromâneºti.

– Constantin Rãdulescu-Motrurãmâne o personalitate marcantã,ºi nu doar în domeniul Psihologiei.Filosoful era ºi un bun pedagog ºise ilustrase ºi ca om politic ºi,surprinzãtor oarecum, ºi ca literat.Se încercase în dramaturgie, ºi în1918 – sã ne amintim -, devenisechiar Director al Teatrului Naþionaldin Bucureºti.

În scrierile sale îºi fac loc, cumera de aºteptat, ºi Problemelepsihologiei, aºa cum se puneau elepe la sfârºitul secolului al XIX-lea.Tot el, a adus în discuþie Psihologiamartorului (1906), Psihologiaindustriaºului (1907) sauPsihologia ciocoismului, dupã cuma fost interesat de Putereasufleteascã, în genere ºi deSufletul neamului nostru, cu ale

48

sale Calitãþi bune ºi defecte, ca sãpunem în evidenþã ºi aspecteleparticulare asupra cãrora maiinsistent s-a oprit. Dupã cum a fostpreocupat – atenþie! – sã extragãceea ce era de extras Dinpsihologia revoluþionarului, ºi astaimediat dupã primul rãzboimondial. A sondat în adâncimePsihologia poporului român (1934)ºi a privit Etnicul românesc prinprisma Comunitãþii sale de origine,limbã ºi destin. ªi asta, în 1942,când era în plinã desfãºurare celde al doilea rãzboi mondial.

– Spune câteva cuvinte delaudã ºi despre cel de al treilea„Crai de la Rãsãrit”. Cu atât maimult, cu cât chipul sãu rãmâne ºiazi gravat nu doar pe unul din pereþiiRectoratului Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj, ci ºi în amintireaoamenilor de culturã din acest burgtransilvan.

– E vorba, ca sã-þi traducspusele, de Florian ªtefãnescu-Goangã, cel care studiase cuWundt, între anii 1908-1911, laLeipzig. Teza lui de doctorat:Experimentele Untersuhungen zurGefuhlsbetonung der Farben s-abucurat de un succes deosebit,fiind publicatã ºi apoi republicatã,dupã un numãr de ani, înGermania, în Franþa, în fostaU.R.S.S., precum ºi în S.U.A.(1972).

– Cum ar suna ea în traducere?Asta ca sã nu-i lãsãm mai puþinimpresionaþi pe cei care vor maiapuca a ne citi.

– Atunci s-ar cãdea ca ei sã ºtiecã amintita lucrare vorbeºtedespre o serie de Cercetãriexperimentale cu privire latonalitatea afectivã a culorilor, fiindprima lucrare de ergonomie. Ar maifi de spus ºi faptul cã acest reputatprofesor al Universitãþii clujene aînfiinþat, în 1922, ºi primul Institutde psihologie experimentalã,comparatã ºi aplicatã dinRomânia, în care s-a format ºi ovaloroasã echipã de psihologiexperimentaliºti. E vorba, între alþii,de Alexandru Roºca, NicolaeMãrgineanu, Liviu Rusu, MihaiBeniuc, Dumitru Todoran ºiDumitru Salade, pentru a-i amintidoar pe cei care au trecut deja înlumea umbrelor. Lui Florianªtefãnescu-Goangã i se mai

datoreazã ºi înfiinþarea Revistei depsihologie, pe care, între anii 1938-1949 a ºi condus-o la Cluj.

– Ce a însemnat Reformaînvãþãmântului din 1948 pentruPsihologie, ºi, în genere, pentruviaþa ºtiinþificã ºi culturalã dinRomânia?

– Un mare pas înapoi. Psihologiaromâneascã cunoscuse un mareavânt în perioada interbelicã. Mulþipsihologi români efectuaserã stagiide specializare la mari universitãþidin Europa ºi America, iar colegiilor din aceste instituþii deînvãþãmânt ºi cercetare – numede mare prestigiu – vizitauuniversitãþile româneºti ºicolaborau la publicaþiile noastre despecialitate: Revista de Psihologie(editatã de Institutul de la Cluj),Analele de psihologie, Jurnalul depsihotehnicã, Jurnalul depsihotehnicã militarã, editate laBucureºti. Psihologia, la noi, aveao largã aplicabilitate nu numai înînvãþãmânt, ci ºi în industrie. Luptaîmpotriva testelor – orientaredictatã de psihologia sovieticã – aîmbrãcat forme aberante de-adreptul: aceste instrumente decercetare – fiind considerate caavând un caracter burghez – aufost nu numai scoase din uz, ci ºidistruse fizic, zdrobite cutârnãcopul (cum mi-a fost dat, maitârziu, sã vãd cã procedaucomisiile de casare cu obiectelece trebuiau scoase din inventar; ledistrugeau fizic pentru ca nucumva sã mai poatã fi utilizate învreun fel oarecare). Revistele despecialitate ºi-au încetat apariþia.Psihologia trecea prin momentedramatice.

– Dar, precum ºtii, de suferit aavut nu numai psihologia.

– Aºa e. În vremea când eramelev de liceu (1956-1960),majoritatea manualelor dupã careni se cerea sã învãþãm erautraduse din limba rusã. Parcã vãdºi acum manualele de matematicãtraduse din limba rusã, de parcãnoi nu i-am fi avut niciodatã peGheorghe Þiþeica (1873-1939),Dimitrie Pompeiu (1873-1954),Traian Lalescu (1882-1929),Simion Stoilov (1887-1961), OctavOnicescu (1892-1983), DanBarbilian (1895-1961), Alexandru

Ghika (1902-1964), Grigore C.Moisil (1906-1973), Dimitrie IoanMangeron (1906-1991) ºi mulþi,mulþi alþii.

– Dacã nu e cu supãrare, cese întâmpla în vremea studenþieitale?

– În perioada studenþiei mele(1960-1965) „literatura” (biblio-grafia) de bazã indicatã era ceasovieticã. Cursurile erau populatecu nenumãrate nume de „savanþi”sovietici. Unii dintre dascãlii noºtrise forjaserã chiar în Uniune(U.R.S.S.), aºa cã li se pãrea firescsã ne recomande spre studiuoperele maeºtrilor lor, alãturi decele ale „nemuritorilor” dascãli aiomenirii: Marx, Engels, Lenin ºiStalin. La acestea s-au adãugat,mai apoi, „nepieritoarele” opere aletovarãºilor Gheorghe Gheorghiu–Dej ºi Nicolae Ceauºescu.

Ce sã mai spun despreintroducerea obligatorie în planurilede învãþãmânt ale facultãþilor aIstoriei Partidului Comunist(bolºevic) al Uniunii Sovietice saua Istoriei U.R.S.S.?

– Trebuie sã-þi spun cã, fiindceva mai tânãr, a dat Domnul sãscap, la filologie, de asemeneamaterii.

– Ele aveau, însã, ºi poveºtilelor, pline de haz, cum erau, ºibancurile cu Radio Erevan.

– Chiar aºa?– Ascultã numai istorioara care

circula în folclorul studenþesc peseama Istoriei U.R.S.S. Se spunecã pe biletul de examen al unuistudent figura, pe locul unu,Rãscoala lui Emilian Pugaciov.Studentul era totalmente în afarasubiectului. Cunoºtea schemageneralã a revoltelor sociale.Cauze: crunta exploatare a celorsãraci de cãtre cei bogaþi.Desfãºurarea evenimentelor.Finalul: înãbuºirea în sânge arevoltei. Urmarea: accentuareaasupririi. Profesorul examinatorinsistã ca studentul sã meargã pefirul evenimentelor. Studentului –un mare „chibiþ” de fotbal, care nuºtia nimic despre acesteevenimente, nici când ºi nici undeau avut loc – îi veni în minte ideeasalvatoare: „profesorul nu sepricepe câtuºi de puþin la fotbal,aºa cã am sã-l duc cu preºul”. ªise lansã: „Marele conducãtor,

49

Emilian Pugaciov, care a fãcut sãintre în istorie numele sãu legat deacest moment care a zguduit dintemelii Rusia þaristã, ºi-a organizatrãsculaþii în 11 – am zice astãzi –cete, în fruntea cãrora i-adesemnat pe cei mai de încredereoameni ai sãi, care au fost vredniciide pomenire... (ºi înºirã toatãechipa de fotbal a U.R.S.S.)”.Profesorul, puþin descumpãnit, îlopreºte: „De unde ºtii dumneataatâtea amãnunte? Eu am cititdestule despre acest eveniment,dar aceste detalii nu le-am întâlnitpânã acum, în literaturã”. Tupeist,studentul continuã: „s-au des-coperit, recent, niºte documentecate atestã datele pe care vi le-amînfãþiºat”. Profesorul – om debunã-credinþã, cu serioase studiifãcute la Universitatea din Praga– îl rugã sã-i indice sursa pentrua-ºi completa cursul ºi cu aceastãnouã informaþie. Îl felicitã pentrupasiunea sa de cercetãtor în aleistoriei U.R.S.S. ºi îi puse nota 10în index. Toatã lumea îl ºtia peprofesor ca fiind bun de pus peranã. Aºa cã, dupã examen, ºi pecolegul triºor începu sã-l mustreconºtiinþa de ceea ce a fãcut. Aaºteptat pe coridor pânã ce dupãexamen a ieºit ºi ultimul coleg depe listã ºi, spãºit, i-a cerut iertareprofesorului. „Vã rog sã mã iertaþiºi sã mã ºi înþelegeþi: aveam deales între a-mi pierde bursa ºi a vãminþi, ºi am ales ultima variantã.Acum regret sincer. Prefer sã pierdbursa ºi revin la toamnã”.Profesorul, un înþelept în autenticulsens al cuvântului, nu-l admonestãcâtuºi de puþin. „Îþi admirsinceritatea ºi bunul simþ, îi spuseel, chiar dacã ele s-au manifestatabia în ceasul al doisprezecelea.Am învãþat ºi eu, cu acest prilej,ceva din fotbalul rusesc, caremâine va fi tot istorie. Aºa cã notarãmâne neschimbatã”. Ruºineastudentului fu cu atât mai mare, cucât vãzu cã profesorul – un maredomn ce era – l-a iertat ca un tatãiubitor.

– Dacã între 1948 ºi 1955 nuse mai poate vorbi despre nici orevistã de profil, care a fost ulteriorsoarta Psihologiei ca ºtiinþã la noi?Când a avut, totuºi, loc resurecþiaacestei discipline ºi, în ultimã

analizã, a învãþãmântului superiorromânesc? Te întreb întrucât,imediat dupã 1989, unii au încercatsã acrediteze ideea cã în Românian-a existat, dupã al doilea Rãzboimondial, decât un imens deºertcultural. Or, lucrurile n-au stat nicipe departe aºa.

– Cãrþile care prezintãdezvoltarea psihologiei în Româniaacordã spaþii largi intervalului detimp cuprins între 1948-1990. Înacest interval a apãrut: Revista depsihologie (1955), Institutul depsihologie din Bucureºti (1956),Asociaþia Psihologilor din România(1964); tot în acel timp s-auconturat cele trei ºcoli depsihologie: Bucureºti (Gh. Zapan,M. Ralea, P. Popescu-Neveanu),Cluj (Al. Roºca, B. Zörgö) ºi Iaºi(V. Pavelcu). A urmat apoi unhiatus al psihologiei româneºti înperioada 1977-1990. Psihologia acunoscut însã un reviriment dupã1990. E perioada când seînfiinþeazã noi centre de profil laTimiºoara, Oradea, Constanþa,Sibiu, Braºov, când apar noireviste de specialitate ºi Centre decercetare pe lângã marileUniversitãþi. Are loc revirimentulAsociaþiei Psihologilor dinRomânia, apariþia Legii profesiei depsiholog, înfiinþarea ColegiuluiPsihologilor din România (2004).

– Formarea ta profesionalã seleagã de câteva instituþii. Ce aiavea de spus despre acei ani,când pãrul tãu, ca ºi al meu, dealtfel, avea o cu totul altã nuanþã?

– Patru au fost instituþiile la caream lucrat, pe rând, în cei aproape45 de ani de când am absolvitfacultatea. La prima am fostrepartizat, la celellalte trei amocupat postul prin concurs.

– Eu am avut impresia cã aiintrat de la început în cercetare.

– În anul absolvirii mele,Ministerul Învãþãmântului a decisca toþi absolvenþii de învãþãmântsuperior sã treacã prin comisiile derepartizare. Înainte de acel an ºidupã aceea, absolvenþii „opriþi” caasistenþi la catedrele universitaresau pentru cercetare în institute aleAcademiei nu aveau obligaþia sãse prezinte la acele comisii derepartizare. Motivul acestui„experiment”: limitarea intrãrii

absolvenþilor în oraºele declarate„închise”. La Bucureºti, unde s-aconsumat repartizarea, preºe-dintele comisiei m-a întrebat cepost doresc sã aleg (din listaafiºatã pentru repartizare ab-solvenþii îºi alegeau posturile înordinea descrescãtoare a mediilorlor). Rãspunsul meu: cercetãtor laFiliala din Cluj a Academiei. Aibuletin de Cluj?, a continuatpreºedintele. Nu, dar am medie deCluj, i-am rãspuns. Dar dumneatace buletin ai?, a fost curiosprofesorul-filosof. Buletin deHotãrel, am rãspuns. Ne pare rãu,dar post în Cluj nu poþi primi, pentrucã acesta-i declarat oraº închis.Aºa-i ordinul ºi noi trebuie sã-lrespectãm. Mie îmi pare rãu ºi mairãu, am zis. Eu credeam cãparticip aici la o repartizare aabsolvenþilor dupã meritele lor, nudupã buletinele lor de identitate. Amprimit repartiþia guvernamentalã(aºa se chema): profesor la unliceu dintr-un orãºel „deschis”.

– Comedia aceasta a repar-tiþiilor aveam s-o cunosc ºi eu,câþiva ani mai târziu. Intrasem,dupã Ana Blandiana, printre primiipe þarã. Aº fi fost îndreptãþit atuncisã aleg între un post de cercetãtorla Institutul de Istorie ºi TeorieLiterarã „G. Cãlinescu”, un post deredactor la Televiziune ºi un destinde redactor la „Scânteia”. Nuaveam sã mã aleg cu nici unul,pentru cã, la fel cum ai pãþit ºi tu,nici eu n-aveam buletin de capitalã.Sunt însã curios cum ai ajuns tu laCluj?

– A trebuit sã predau elevilormei, vreme de un semestru,documentele Congresului al IX-leaal P.C.R. Aºa prevedea programaºcolarã ºi ea trebuia respectatã cusfinþenie. În vremea când lepredam elevilor acele documente,îmi veneau mereu în minte vorbelefratelui meu, inginer de profesie. Laabsolvirea liceului, i-am cerut sfatul(el fiind cu ºapte ani mai maredecât mine): tu ce crezi, carefacultate mi s-ar potrivi mai bine?Una inginereascã, mi-a zis. Nu mãatrãgea. ªi apoi, mi se pãreau preamulþi doi ingineri într-o familie. Ceai zice dacã m–aº înscrie lafilosofie? Ce sã zic? Tu hotãrãºti.Numai cã-i pãcat sã-þi iroseºti ceimai frumoºi ani ai vieþii la o facultate

50

în care vreme de cinci ani dascãliitãi se vor strãdui sã te convingãde un singur lucru: cã înainte (înregimul trecut) a fost rãu ºi cãacuma-i bine.

– Cum ai ajuns, pânã la urmã,cercetãtor?

– Postul care nu mi s-a dat larepartiþie a fost scos, mai târziu laconcurs. La concurs te puteaiprezenta indiferent de ce buletinaveai. Aºa am ajuns cercetãtor laFiliala din Cluj a Academiei. Amlucrat aproape un deceniu încolectivul de psihologia muncii. Oucenicie extrem de beneficã pentrutot ceea ce a urmat în cariera meaprofesionalã. Publicam, an de an,în Revista de psihologie (careavea patru numere pe an) studii despecialitate, semnate singur sau încolaborare. Exigenþele revistei(condusã la acea vreme de acad.Alexandru Roºca) erau extrem demari, ceea ce mi-a fost de marefolos mai târziu. Participam lamanifestãri ºtiinþifice, þineamexpuneri pe teme de specialitatela diferite întreprinderi dinTransilvania, lucram la realizareade contracte de cercetare cu mariîntreprinderi industriale (UzineleTehnofrig, Unirea ºi Armãtura dinCluj, Fabrica de textile SomeºulCluj, Fabrica de textile neþesuteBistriþa, Combinatul siderurgic dinGalaþi, Uzina de utilaj minier din Steiº.a.) cãrora le ofeream consultanþanecesarã pentru a-ºi puteaîntemeia laboratoarele depsihologie de care aveau nevoie.Împreunã cu colegii mei dincolectivul de cercetare am publicat,la Editura Academiei Române,cartea Monografii profesionale. Totîmpreunã cu colegii mei de echipãam brevetat douã invenþii ºi treiinovaþii din domeniul metodologieicercetãrii ºtiinþifice în psihologie.Aici mi-am elaborat teza dedoctorat, sub conducerea ºtiinþificãa acad. Alexandru Roºca.

– La ce alte instituþii ai mailucrat?

– A treia instituþie la care amlucrat – timp de vreo patru ani – afost Institutul Central dePerfecþionare a PersonaluluiDidactic (ICPPD), care avea ofilialã la Cluj. Aici aveam multteren de fãcut, fililalei noastrefiindu-i arondate 16 judeþe din

Transilvania. Era aici mai mult omuncã de uzurã decât de creaþie.Fiind (eu) lector (universitar) încadrul Catedrei de Pedagogie,directorul filialei – prof. AnatolieChircev, care, în acelaºi timp, eraºi prorector al Universitãþii clujene– mi-a încredinþat sarcinacoordonãrii activitãþilor deperfecþionare a cadrelor didacticedin învãþãmântul preºcolar ºiprimar (educatoare ºi învãþãtori).Organizam examene (la careparticipau anual sute de candidaþi)ºi efectuam inspecþii specialepentru acordarea gradelordidactice. Colaboram intens cuinspectoratele ºcolare judeþene ºicasele corpului didactic. Amcunoscut o grãmadã de lume înacea vreme. Am continuatcolaborarea cu Revista depsihologie ºi – în paralel – ampublicat mai multe studii învolumele editate de filiala noastrãîn tandem cu unele case alecorpului didactic. Dobândind ooarecare experienþã în domeniulformãrii continue a cadrelordidactice, i-am propus ºefului meude catedrã sã editãm (noi, catedra,sub coordonarea domniei sale) unîndrumãtor privind activitatea decercetare psihopedagogicã, ghidnecesar cadrelor didactice înelaborarea ºi redactarea lucrãrilorlor metodico-ºtiinþifice pentruobþinerea gradului didactic I.Vanitatea ºi teama de a nu-i fisubminatã autoritatea (administra-tivã, pentru cã cea ºtiinþificã îilipsea) l-au fãcut pe ºeful nostrusã blocheze orice iniþiativã care nu-i aparþinea. Fiind bine înfipt politic(avusese responsabilitãþi im-portante pe linie de învãþãmânt lanivelul regiunii) ºi, acum, era ºisecretarul de partid al Institutului,a încercat sã mã „promoveze” calector la ªcoala interjudeþeanã departid. Era un mod de a scãpa demine. Am refuzat discret „în-crederea” pe care partidul mi-oacordase ºi, la scurtã vreme, m-am transferat la Politehnicã.

– De câþi ani lucrezi aici?– La Politehnicã, de 30 de ani.

De altfel, cu câþiva ani înainte de amã transfera aici fusesem cadrudidactic asociat al acestei instituþii.ªeful de atunci al catedrei – celcare, la sugestia unuia dintre colegii

ºi prietenii mei, îmi propuseseacest transfer – mi-a promis cã –„dacã vii la noi” – la prima ocazie,îþi fac un post de conferenþiar”.Ocazia nu s-a lãsat prea multaºteptatã. Un coleg de catedrã –conferenþiar -, în timpul unei cãlãtoriiîn Occident, s-a decis sã renunþela a mai preda Socialismul ºtiinþificstudenþilor politehniºti clujeni ºi sã-ºi punã talentul (cã, nimic de zis,talentat era) în slujba unui post deradio „reacþionar”, care, de peacele îndepãrtate meleaguri, puteafi „prins” ºi la noi. Pe postul deconferenþiar rãmas vacant prin„fuga” colegului nostru în Apusurma sã fie „aºezat” unul dintremulþii lectori care eram atunci lacatedrã. ªeful colectivului deSocialism ºtinþific susþinea, sus ºitare, cã postul de conferenþiar(vacant) revine colectivului pecare-l conducea, pentru cã acestcolectiv suferise pierderea prinrenunþarea colegului nostru lacetãþenia românã. Prin urmare, înopinia sa, pe acest post trebuiaaºezat un coleg (lector) care predaSocialism ªtiinþific. ªeful catedreiera de pãrere cã posturiledidactice sunt ale catedrei ºi nu aledisciplinei pe care o predã lectorul(în cazul de speþã), ºi trebuie sãse acorde dupã meriteleprofesionale. La ceas de tainã s-au adunat ºefii colectivelor dedisciplinã care au analizatproblema pe toate feþele ºi – pânãla urmã – câºtig de cauzã a avutpãrerea ºefului de catedrã. S-adecis ca toþi lectorii din catedrã sã-ºi prezinte spre analizã activitateadidacticã ºi ºtiinþificã. Avânddosarul cel mai „gros” (aveam treicãrþi publicate, mai multe studii înreviste ºi culegeri, participãri lamanifestãri ºtiinþifice naþionale ºiinternaþionale, brevete de invenþiiºi inovaþii etc.; unde mai pui cã încatedrã aveam colegi conferenþiaricare n-aveau nici mãcardoctoratul?), s-a propus, în ºedinþãde catedrã, sã fiu „aºezat” pe acelpost de conferenþiar. S-a opuscategoric ºeful colectivului deSocialism ºtiinþific motivând cãpsihologia – disciplina pe care euo predam - este facultativã ºi, prinurmare, nu voi putea candidaniciodatã pe un post mai maredecât cel de lector. „Eu – zicea el -

51

nu am nimic împotriva coleguluicare predã aici psihologia, dar ar fipãcat ca din pricina acestui viciude formã sã pierdem un post deconferenþiar. Aºa cã postul ar fi binesã fie atribuit unui lector de laSocialism ªtiinþific, disciplinãfundamentalã, introdusã obligatoriuîn planul de învãþãmânt”. Nu s-aputut lua nici o hotãrâre în aceaºedinþã. ªeful catedrei s-a interesatla mai marii zilei din MinisterulÎnvãþãmântului, care i-au confirmatadevãrul spuselor ºefuluicolectivului de Socialism ªtiinþific.Dar i-au mai spus ceva în plus:„dacã în postul de conferenþiar aþiintroduce, pe lângã psihologie, ºicâteva ore de la o disciplinãfundamentalã, atunci viciul deformã ar putea fi surmontat”.Cumsunt absolvent de filosofie(disciplinã pe care o predasem caprofesor la liceu), ºeful catedrei m-a consultat dacã aº fi de acord cuaceastã modalitate de soluþionarea cauzei. Ore de filosofie (de altãdisciplinã fundamentalã, pe care,în mod obligatoriu, trebuiau s-oaprofundeze studenþii de la toateinstituþiile de învãþãmânt superiordin România) erau din belºug.ªeful catedrei l-a consultat pe ºefulacestei discipline dacã ar fi posibilsã-mi dea niºte ore pentru a fiincluse în postul de conferenþiar.„În Cluj în nici un caz”, a fostrãspunsul acestuia. „Orele defilosofie pe care noi nu le-am pututacoperi au revenit – la plata cu ora– unor tovarãºi din aparatul departid de la nivelul judeþului nostru.Or, noi ºtim cât de folositor estepentru noi ca aceºti tovarãºiactiviºti sã fie cadre didacticeasociate ale catedrei noastre. Îlputem însã ajuta pe colegul nostrudându-i niºte ore de filosofie lasecþia noastrã de subingineri de laSatu Mare, cã doar nu o sã leputem propune tovarãºilor dinaparatul de partid sã facã navetapentru a-i învãþa pe studenþii noºtride acolo. Dânºii au aici sarcini demare rãspundere”. Am fostacceptat ºi astfel am fost „aºezat”pe post de conferenþiar, cu funcþiade lector. Mai clar: eramconferenþiar plãtit cu salariu delector.

– Atunci, la ce a folosit toatãaceastã vânzolealã?

– Numai aºa putea fi propuspentru scoatere la concurs postulde conferenþiar. Numai cã dupãtoate aceste demersuri a venitblocarea posturilor didactice mari:conferenþiar ºi profesor. Ele puteafi scoase la concurs doar cuaprobarea specialã a Cabinetuluinr. 2. Situaþia aceasta a durat optani, pânã în 1989, când ºefaCabinetului nr. 2 „a fost sinucisã”.

Întrucât dupã 1989 nu mai eranevoie de aprobare atât de înaltãpentru a scoate la concurs posturididactice mari, am ocupat – princoncurs -, în anul 1990, postul deprofesor. În primii cinci ani deprofesorat am fost ºef de catedrã,iar de 15 ani încoace sunt directorulDepartamentului pentru PregãtireaPersonalului Didactic (DPPD).Aici, împreunã cu colegii mei despecialitate, am publicat mai multecãrþi ºi îndrumãtoare pentrustudenþi. O laturã importantã aactivitãþii noastre o constituie ceeace se cheamã formarea continuã(psihopedagogicã) a cadrelordidactice tehnice din învãþãmântulpreuniversitar. Am devenit membrual câtorva asociaþii profesionalenaþionale ºi internaþionale, expertal CNCSIS (Consiliul Naþional alCercetãrii ªtiinþifice dinÎnvãþãmântul Superior) ºi am avutprilejul sã fiu prezent la manifestãriºtiinþifice de specialitate în:Canada, Belgia, Elveþia, Franþa,Germania, Italia, Olanda, StateleUnite ale Americii, Turcia, Ungaria.

– Da‘, te-ai plimbat prin lume,nu glumã!

– Nu fi rãu ºi ia act ºi de faptulcã treizeci dintre doctoranzii meiau obþinut titlul de doctor înpsihologie, iar alþi câþiva sunt pecale de a intra în posesia acestuititlu ºtiinþific. O mare satisfacþie amea în ultimii 20 de ani o constituiefaptul cã toþi colegii mei de catedrã(absolut toþi!) – care au îndeplinitcondiþiile cerute – au promovat înierarhia didacticã, fãrã sã li se punãîn cale obstacole artificiale.Bucuria lor a fost ºi bucuria mea.

– Cum ai fost perceput, prin ani,de studenþi?

– Am fost mereu într-o relaþiefoarte bunã cu ei. O spune ºimesajul pe care l-am primitdeunãzi de la unul dintre foºtii meistudenþi. Iatã ce comunica el:

Stimate dle. prof. Jurcãu,Mã numesc M.T. V-am

fost student în 1986 (am absolvitP.M.) ºi doresc sã vã spun cã vãpãstrez din acel moment odragoste deosebitã. Pentru cãpentru mine aþi fost un profesor ºiun om deosebit. Atât de deosebitîncât mi-aþi marcat viitorul, iar înaceste momente realizez cã nu facaltceva decât sã pun în practicãlucrurile pe care cu ani în urmã le-am învãþat de la dvs. Aþi fost ºi veþirãmâne pentru totdeauna unul dinmodelele mele. Azi, dacã aþi fi unfir de praf ºi aþi putea intra nevãzutla cursurile mele, aþi vedea cãîncerc sã vã copiez întru totul.

Chiar dacã viaþa nu-mipermite a ne vedea frecvent, vreausã ºtiþi cã, în fiecare minut alexistenþei mele, vã dorescsãnãtate, iar dacã cineva, dupãmomentul retragerii, îmi va spune:M., tu eºti copia dlui. prof. Jurcãu,mã va face fericit. Pot sã afirm înacel moment: M., ai trãit pentru aîmprãºtia fericire. Pentru dvs. eupot afirma, dle. prof. Jurcãu: trãiþipentru a împrãºtia fericire.

Cu stimã ºi dragoste,Al dvs. ªef de lucrãri dr.

Ing.M.T.

– Mã bucur cã ai putut stârniastfel de aprecieri din partea foºtilortãi studenþi.

– Sunt printre puþinele satisfacþiide care poþi avea parte, ca dascãl.

– Ai avut, la un moment dat, înatenþie vorbirea copiilor ºi, desigur,ºi psihologia ei mai aparte. Ce aiavea de zis despre acest aspect?

– Cãrþile la care te referi aparþinsoþiei mele. Eu am contribuit doarla elaborarea ºi aplicareainstrumentelor de cercetare. Prima– Cum vorbesc copii noºtri – aapãrut la Editura Dacia în 1989. Easintetizeazã roadele unei cercetãriempirice desfãºurate în unitãþi deînvãþãmânt din zece judeþe. Carteaa fost, la vremea aceea, unsemnal de alarmã. De aceea,titlurile a cinci subcapitole dincapitolul I încep cu una ºi aceeaºivocabulã: necesitatea (1. Ne-cesitatea cabinetelor logo-pedice;2. Necesitatea lecþiilor de lo-gopedie; 3. Necesitatea unuiîndrumãtor logoterapeutic; 4.

52

Necesitatea colaborãrii ºcolii cufamilia; 5. Necesitatea propa-gandei logopedice). Cum, dupã1989, pe micile ecrane apãreau zide zi tot mai mulþi logopaþi (oamenipolitici „proeminenþi”, pe care, dupãce ºi-au pierdut fotoliile, lumea i-auitat total; de fapt nici nu au fãcutcine ºtie ce ca sã merite a rãmâneîn memoria colectivã a neamuluinostru), am socotit a fi utilãperseverarea pe aceastã linie.Roadele acestui efort au fostsintetizate în cartea: Învãþãm sãvorbim corect (o carte pentru copii,educatoare, învãþãtori, profesori,pãrinþi ºi bunici), publicatã, laEditura Printek, în 1999. Noi amscris-o ºi cu gândul cã o astfel decarte le-ar fi utilã ºi celor care þinmorþiº sã se dea drept mari cititoride „almanahe”. Dar, la vremuri noi,oameni noi. Dacã înainte de 1989ne dãscãlea un singur bâlbâit,astãzi – vorba lui Eminescu: „Totce-n þãrile vecine e smintit ºistârpiturã,/ Tot ce-i însemnat cupata putrejunii de naturã,/ Tot ce eperfid ºi lacom, tot Fanarul, toþiiloþii,/ Toþi se scurserã aicea ºiformeazã patrioþii,/ Încât fonfii ºiflecarii, gãgãuþii ºi guºaþii,/Bâlbâiþi cu gura strâmbã suntstãpânii astei naþii!”

– Care a fost istoria aceleicontroversate Meditaþii trans-cendentale, atât de cunoscutã, prinanii ’80 ai veacului trecut, în mediulºtiinþific, cultural ºi artisticromânesc ºi de pe urma cãreiamulþi intelectuali de seamã ai þãriiau avut de suferit?

– O s-o spun, pe scurt, dintr-osursã directã, aºa cum amprezentat-o ºi mai demult sub titlulIntelectuali împuþiþi.

Unul dintre cercetãtoriiInstitutului de Psihologie, MioaraMoþescu, care îndeplinea ºi funcþiade secretar general de redacþie alRevistei de Psihologie, s-a întâlnitîn acei ani cu mine ºi cu soþia meala Bucureºti. Þinuse, însã, sã neatragã atenþia cã nu fãcusem delocbine cã am cãutat-o. „Eu sunturmãritã pas cu pas, zicea ea, ºim-ar durea sufletul ca din cauzamea sã aveþi de suferit.Dumneavoastrã aveþi douã fete decrescut ºi-i pãcat sã vã expuneþi”.

Fetiþele se jucau la o oarecare

distanþã de banca din Ciºmigiu, pecare ne aºezaserãm noi trei. Erauprea mici ca sã priceapã dramacolegei noastre. Doamna Mioara,care a fost ºi este o gazdãdeosebit de primitoare, ne-a fixatlocul de întâlnire în acest frumosparc bucureºtean. Nu vã supãraþi,vã rog, se explicã ea, dar aici mise pare locul cel mai sigur pentrua vã putea spune, pe scurt, prince-am trecut. Incredibil!, exclamaea, mereu, printre lacrimi. Cuvintelesunt prea sãrace pentru a redacalvarul prin care am trecut.

– Teama acelei cercetãtoareera, în acel timp, de înþeles. Aºvrea, însã, sã-þi întrerup puþin„povestea”, pentru a te întreba:Care fusese versiunea oficialã înprivinþa Meditaþiei transcedentale?

– Versiunea oficialã, prin carese justifica acest asasinat politic –o cunoaºtem din revista „Pentrupatrie”, editatã de Ministerul deInterne. Sub semnãtura unuioarecare „doctor în filozofie”,apãruse un articol care „demasca”acþiunea subversivã, antistatalã,care a avut loc la Institutul dePsihologie: un inginer (chimist,dacã-mi amintesc bine) românstabilit iniþial în Elveþia ºi cãsãtoritcu o englezoaicã (cu care s-amutat, apoi, în Franþa), a încercat,chipurile – sub mascaexperimentãrii unei metode derelaxare psihicã – sã antreneze unnumãr cât mai mare de intelectualiromâni într-o acþiune care vizarãsturnarea orânduirii socialiste dinRomânia.

– Unul, mai nedus la bisericã,te-ar putea acum întreba: „ªi nuvoiau pe atunci psihologii sãrãstoarne regimul?”

– Sã lãsãm gluma de-o parte,tocmai pentru cã în acea vrememulþi intelectuali au avut desuferit. Cãci, lãsând impresia cãau prins firul acelei pretinseacþiuni subversive, „organele”abilitate au acþionat prompt ºiau luat mãsurile care seimpuneau. Comitetul PoliticExecutiv al C.C. al P.C.R. ahotãrât în ºedinþa din 23 aprilie1982: destituirea ministruluiînvãþãmântului ºi a celor doiadjuncþi ai sãi, desfiinþareaInstitutului de Cercetãri Pe-dagogice ºi Psihologice, di-

zolvarea organizaþiei de partid aacestui institut (pentru lipsã devigilenþã ºi de maturitate politicã),excluderea din partid a tuturor celorcare au participat la activitatea uneisecte reacþionare (Meditaþiatranscedentalã) ºi desfacereacontractului lor de muncãîncepând chiar cu ziua urmãtoare:24 aprilie 1982. Ei vor fi repartizaþiîn munca direct productivã, camuncitori necalificaþi. Articolul cupricina nu pomenea nimic desprefaptul cã – fãrã sã fi fost prinsã,„cu mâþa-n sac” (cum lãsa autorul„doctor” sã se înþeleagã cã s-arfi petrecut lucrurile la data„demascãrii”) – prin „grijapãrinteascã” a aceluiaºi Partid,psihologiei i-au fost aplicate, în aniianteriori, câteva lovituri zdravenesub centurã, între care:desfiinþarea secþiilor de pedagogieºi psihologie din Universitãþi(1977), desfiinþarea funcþiei depsiholog ºcolar, desfiinþareaInstitutului de perfecþionare acadrelor didactice (1979),desfiinþarea laboratoarelor depsihologie din majoritateaîntreprinderilor.

– Ce spunea colega voastrãdin Bucureºti despre acestemãsuri?

– „Ce s-a petrecut cu noi,psihologii, zicea doamna Mioara,întrece orice închipuire. O datã ºio datã, þara va afla adevãruldespre acest asasinat. Cât ar fi eide mari ºi de tari acum, – spuneaea revoltatã – nu vor putea sã-ltãinuiascã pentru totdeauna. Prince-am trecut ºi ce pãtimim – nespunea „muncitoarea absolventãa Facultãþii de Psihologie dinBucureºti”, pe care o aveamalãturi de noi – este un adevãratroman. ªi doamna Mioara nerezumã întâmplãrile dramatice încare a fost direct implicatã, aºacum aveam sã le pot citi,treisprezece ani mai târziu, în1995, în romanul Mascarada,apãrut la Editura Eminescu subsemnãtura unuia dintre cei 43 de„muncitori necalificaþic cu studiisuperioare: Mihai Ghivirigã, dublulicenþiat ºi doctor în pedagogie,autor a numeroase studii despecialitate.

Romanul acesta este preareuºit pentru un debutant –

53

remarca unul dintre personajelecãrþii într-o cronicã publicatã înForum, intitulatã sugestiv: „Cândpersonajul îl completeazã peautor...”. De fapt, acesta este celde-al doilea roman scris de MihaiGhivirigã (sau Mihai Gane, cum seautoboteazã el în carte). Primulsãu roman relateazã o altãexperienþã trãitã de autor: perioadacând a fost deþinut politic laPenitenciarul din Iaºi (1952-1953).El se intituleazã: Favorizare deinfractor.

Ajuns la ultima filã a acestuiroman – pe care nu-l voi povestiaici -, am fost tentat sã exclam,precum altãdatã N. Iorga: Nu amcitit o carte, ci am cunoscut un om!De fapt, autorul ne oferãposibilitatea de a cunoaºte nu doarun om, ci mai mulþi oameni (ºineoameni), precum ºi epoca încare le-a fost dat acestora sã sesuporte reciproc.

S c r i i t o r u l - p s i h o l o grememoreazã toate acele adunãride partid de la Institut, din martie ºiaprilie 1982, în care „aleºii”regimului comunist aveau sãpronunþe veritabile sentinþe laghilotinare, obligându-i pe colegiisãi de cercetare sã-ºi toarnecenuºã în cap ºi sã recunoascãastfel cã se fac vinovaþi de graveabateri politico-ideologice.„Autocritica – observa cu acestprilej Mihai Ghivirigã – se facenumai faþã de ºefi, ca sã dovedeºticã eºti principial – ºi critica, numaifaþã de subalterni, ca o dovadã deforþã ºi autoritate. Gravitaþia socialãnu face excepþie de la gravitaþiauniversalã”. Dar, cu siguranþã,colegul meu de breaslã greºea. Iaranii din urmã ne-au dovedit cã sepoate cãdea ºi în sus. Vorbaaceea: „Caut socru bine pus/ Casã pot cãdea în sus”.

Altminteri, romancierul asurprins cu talent climatul aceleiepoci ºi, mai ales, gargara politicãa celor care dãdeau lecþii depuritate ideologicã intelectualilor ºi,în genere, oricãrui specialist alacestei þãri, indiferent de domeniulîn care el activa.

– „Unii oameni se înalþã printicãloºie, iar alþii cad din cauzavirtuþii lor”, clama pe vremuriShakespeare, printr-un erou alsãu.

– Este, dupã cum bine ai reþinut,remarca pe care o face unul dinpersonajele piesei „Mãsurã pentrumãsurã”. ªi ea caracterizeazã cumnu se poate mai bine atmosferaîntregii cãrþi pe care o semneazãromancierul nostru psiholog. Nufãrã a ne atrage atenþia cã,asemeni pãdurii, în orice organismsocial existã ºi inevitabile uscãturi.Aºa cum se vor dovedi, în aceastãperioadã, ºi o parte din cercetãtoriicare activau la Institutul dePsihologie din Bucureºti. Grav eranu atât faptul în sine, cât mai cuseamã, posibilitatea ca el sã serepete ºi în alt timp ºi în altecircumstanþe. E ºi avertismentulpe care psihologul ni-l dã princartea sa.

Oricum, cine are curiozitateasã rãsfoiascã CV-urile cerce-tãtorilor de la Institutul dePsihologie din Bucureºti, cei careprimiserã ca sarcinã de serviciudin partea conducerii superioare aPCR experimentarea metodei derelaxare promovatã de MeditaþiaTranscedentalã, va putea cu-noaºte soarta dramaticã de careaceºtia au avut parte dupã acesttrist eveniment.

Absolventã a Facultãþii dePedagogie ºi Psihologie, Uni-versitatea Bucureºti, doctor înPsihologie din 1970, GeorgetaDan-Spânoiu a lucrat la Institutulde Psihologie al AcademieiRomâne timp de 25 ani,parcurgând toate treptele decalificare, prin concurs – începândde la stagierat pânã la cercetãtorprincipal. În 1982 era ªeful secþieide psihologie socialã, când,împreunã cu alþi colegi a fost trimisãla „munca de jos”, ca muncitornecalificat, urmare a persecuþiilorpolitice la care a fost supusã pen-tru participarea la un experimentde meditaþie transcendentalã(experiment impus de conducereapartidului comunist, cu o deciziespecialã, datatã ºi înregistratã), înrealitate, o cursã întinsã Institutuluide Psihologie pentru a fi desfiinþat,deoarece se efectuau cercetãricare deranjau politicienii comuniºti.Ordinul trebuia executat, pentru anu fi trimiºi la închisoare. A lucratca ambalator de cravate, înindustria uºoarã. În acelaºi an,1982, a cerut pensionarea, înainte

de termenul de vârstã, întrucât numai putea rezista fizic ºi mai alespsihic.A fost pensionatã cu funcþiade ambalator de cravate.

– O lucrare a ta a figurat pe listade interdicþii a celebrului Dulea?

– Da. Cartea Psihologieinginereascã. Editura Dacia afãcut sondarea pieþei – prinCentrala Cãrþii – pentru a stabilitirajul. Dupã corectura a doua, amfost invitat la editurã ºi mi s-a adusla cunoºtinþã bomba: în urma„scandalului” cu MeditaþiaTranscedentalã, „organele” auinterzis publicarea oricãrei cãrþicare trateazã probleme depsihologie. Mi s-a înmânat ºi o listãa autorilor (psihologi) care nu maiputeau fi citaþi. Aveam de ales: sãrenunþ la publicarea cãrþii sau –dacã doream sã fie publicatã – sã-i schimb titlul ºi sã elimin de pestetot din conþinut termenul depsihologie. Am optat pentru a douavariantã, cu gândul cã sub o formãmascatã voi putea spune ceaveam de spus în acest domeniu.Dupã ce varianta a doua a primit„bun de tipar” am fost invitat, dinnou, la editurã unde mi s-a spuscã Centrala Cãrþii refuzã sãprimeascã o carte pentru al cãreititlu nu fãcuse sondarea pieþei ºicã nu le putea „vârî pe gât”Centrelor judeþene de difuzare acãrþii o carte pe care acestea nu osolicitaserã. Salvatoare a fostintervenþia pe lângã tov. Dulea adirectorului editurii, poetulAlexandru Cãpraru. I-a explicatacestuia cã o astfel de carte nu arenimic ofensiv în ea la adresaregimului, cã, dimpotrivã, în ea sepropun soluþii pentru organizareaºtiinþificã a activitãþii în întreprinderipentru a spori rentabilitateaacestora. Cartea – cu titlul propusiniþial: Psihologie inginereascã – aapãrut în 1983.

– Ce viitor îi prevezi Psihologieiîn anii care vin? Darînvãþãmântului superior românesc,luat în ansamblul sãu?

– Vorba adolescentului MihaiEminescu: „Viitor de aur þaranoastrã are/ ªi prevãd prin secolia ei înãlþare”. Viitorul ei de aur vadepinde direct de mãsura în carene vom putea plãti împrumuturile

54

pe care le-am fãcut pentru a nesmulge din crizã.

Cât priveºte psihologia ºiînvãþãmântul superior românesc,luat în ansamblul sãu, viitorul numi se pare prea roz. Masificareaînvãþãmântului superior aduce cusine în mod firesc, scãdereacalitãþii acestuia. Paradoxal: astãziavem în universitãþi ceea ceînainte nu exista: departamentepentru asigurarea calitãþii. S-aacreditat ideea cã acestea trebuiesã-ºi facã simþitã prezenþa de lanivel de catedrã pânã la nivel deuniversitate. Aceste departamenteau supraîncãrcat schema depersonal ºi au împânzituniversitãþile cu o seamã deformularistici, care de care maisofisticatã (ºi mai fãrã rost înacelaºi timp), ºi asta numai pentruca ele sã-ºi poatã justificaexistenþa. Ce calitate poþi pretindeatunci când dascãlul este nevoit sãse adreseze la curs uneiadevãrate adunãri populare (200-250 de studenþi înghesuiþi într-unamfiteatru)? Fãrã o amplificarecorespunzãtoare, acolo îºi dãbleascul bietul dascãl. Cade pebrazdã. Iar studentul, pentru aputea vedea ce scrie dascãlul petablã, trebuie dotat cu binoclu demare performanþã.

La aceastã degradare a calitãþiiînvãþãmântului românesccontribuie în bunã mãsurã ºi: lipsade continuitate în înfãptuirea uneireforme reale a acestui domeniu.Fiecare ministru chemat sã ocupefotoliul de pe str. General Berthelotdin Bucureºti vrea sã intre în istorieca un reformator, ca singurul ºiautenticul reformator, cei dedinaintea sa nepreþuind – în opiniasa – nici douã parale. În fapt,singura reformã care s-a fãcutresimþitã în învãþãmântulromânesc din ultima vreme a fostdeasa schimbare a titulaturiiministerului ºi, o datã cu ea, afirmelor instituþiilor de învãþãmânt,a ºtampilelor, a documentelorºcolare etc. Toate s-au dovedit a ficheltuieli fãrã rost, suportate de noi,cei care plãtim impozite.

La degradarea învãþãmântului amai contribuit ºi „entuziasmul”dascãlilor, întreþinut în România ºide faptul cã la noi „nimeni nu-i maipresus de lege”. Este de

notorietate faptul cã Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OrdonanþeiGuvernului nr. 15/2008 privindcreºterile salariale ce se voracorda în anul 2008 personaluluidin învãþãmânt, publicatã înMonitorul Oficial, Partea I nr. 730din 28/2008, s-a nãscut moartã.Salariile dascãlilor nu numai cã nuau crescut, ci, dimpotrivã, auscãzut. Suntem ca în ºtiriletransmise pe vremuri – sub formãde bancuri – de Radio Erevan.Prima zi: Radio Erevan anunþã cãIvan Ivanovici a câºtigat la loto unautoturism. A doua zi: RadioErevan rectificã: Ivan Ivanovici acâºtigat la loto nu un autotorism,ci o motocicletã. A treia zi: Radio

Erevan rectificã: Ivan Ivanovici acâºtigat la loto nu o motocicletã, cio bicicletã. A patra zi: RadioErevan rectificã, Ivan Ivanovici nua câºtigat la loto o bicicletã, ci i s-afurat bicicleta. Aºa se întâmplã ºicu rectificãrile bugetare – privitoarela învãþãmânt – pe care le practicãGuvernul României. Vorba ceea:cine cere nu piere, dar nici nuprimeºte ceva.

– E trist, Domnule Profesor, cãviaþa noastrã n-are, în ochii celorcare ne conduc, decât valoareaunei glume proaste. Mã întreb,însã, dacã, de lucrul acesta, nusuntem cumva ºi noi vinovaþi.

T. Tihan

55

CONFLUENÞE

Alexandru Istudor

Departe de a fi o analizãexhaustivã a prozei lui Philip Roth,dat fiind cã aceasta numãrã pestedouãzeci de romane, articolul defaþã reprezintã o încercare dehermeneuticã asimetricã a unorscrieri ce comportã diferenþemajore din punct de vederetematic, dar ºi invariabili culturalicaracteristici prozei scriitoruluiamerican.

Complexul lui Portnoy –remediul romanesc

În contextul detabuizãriisocietãþilor contempornare, existãla nivelul scriiturii o tendinþãsimptomaticã, atât în literaturauniversalã (exceptând, poate,anumite þãri în care influenþa religieianatemizeazã autorii subversivifaþã de valorile oficiale), cât ºi în ceaautohtonã – sexualitatea, libidoul,experienþele carnale, toate acesteasunt redate întocmai, printr-un limbajincisiv, nemijlocit, spunând lucrurilorpe nume fãrã pudoare. Indubitabil,aceste experimente meritãîncurajate, mai ales în contextul încare literatura autohtonã renaºtedupã o cenzurã comunistã ce adurat cincizeci de ani, dar acestedetabuizãri lingvistice nu ar trebuisã devinã scabroase sau sã oferegratuitate care sã înlocuiscã odiegezã preponderent esteticã.Spre exemplu, scrierile lui A.Vakulovski sau ale Claudiei Goleanu fac nimic altceva decât sãmizeze pe curajul cuvintelor, ostructurã narativã inteligentã ºiarticulatã fiind inexistentã. Dacã amconsidera aceastã tendinþã (sigur,gratuitatea aceasta lexicalã esteprezentã într-o dozare mult maimare în proza contemporanã,exemplele citate fiind aleatorii) cafiind o maladie literarã, remediuls-ar numi Complexul lui Portnoy dePhilip Roth.

Scrisã în 1967, cartea esteîmbinare perfectã de prozãcopioasã, persiflantã, ironicã ºiautoironicã, psihanalizabilã ºisubversivã, totodatã, faþã destructurile freudiene, epatândprin monologul delirant al pro-tagonistului. Tradusã în limbaromânã prin complex, titlul originalfiind Portnoy’s Complaint, referinþatrimite la o plângere, o lamentaþiesau chiar la o boalã dacã ar fi sãconsiderãm accepþiunea medicalãa cuvântului din limba englezã.Hermeneutizând proza lui PhilipRoth prin prisma acestorcalificative, Complexul lui Portnoyprevaleazã indirect perioadascrierilor bizare ºi exhibiþioniste aleevreului-american, protagonistulfolosind pretextul prezentãrii în faþaunui medic (real sau imaginar,psiholog sau psihiatru) pentru apurta cititorul prin experienþele salesexuale rapace, începute la celemai fragede vârste. Prima parte acãrþii urmãreºte insaþiabilitateasexualã a copilului Portnoy,accentele unui complex oedipiannelipsind, doar cã acestea suntredate nu într-o formulã sobrã/tragicã, ci într-un registru ludic ºivãdit ironic. Lamentaþia adultuluiPortnoy continuã sã scruteze celemai importante perioade ale uneipersoane – adolescenþa, crizamaturitãþii – oferind detalii carnale,corpolente, patologice ºi parodice(a se vedea episodul abrutizãrii luiMary Jane Reed aka Maimuþa,acesta fiind unul dintre cele maipicante episoade în descrierearelaþiilor adulte ale lui AlexPortnoy).

Dupã acest periplu prin lumeasexualitãþii, dar ºi a cutumelorfamiliei de care Portnoy aparþinenativ, dar se dezice prin comen-tarii ºi portretizãri acide, bufeuneori, sfârºitul romanului estedeschis interpretãrilor, deopotrivã

psihanalitice sau nu, scriitura luiRoth fiind una a incertitudinilor ºi apolifoniei în acest caz. Aºa cumobserva Dan Grigorescu (PhilipRoth, Complexul lui Portnoy,Univers, Bucureºti, 1998, p. 225),importanþa acestui roman estedatã de o dublã demitizare:evreul Alex Portnoy este o replicãpostmodernã, antieroicã ºilibidoizatã în comparaþie cupersonajul evreu responsabil,apãrãtor al unor valori, aºa cum îlîntâlnim în scrierile lui Saul Bellow,spre exemplu; nu mai suntem înfaþa unei rememorãri mitice, feericea copilãriei, aºa cum cititorii au fostobiºnuiþi, copilãria lui Alex Portnoyfiind una a angoasei ºi plictisului înfaþa unor truisme familiale.

Influenþa romanului este cu atâtmai ridicatã, cu cât el opereazãschimbãri semnificative în orizontulde aºteptare al cititorului avizat încele douã puncte exprimateanterior, aceasta fiind de faptprincipala virtute a Complexului luiPortnoy.

Sânul – un tablou (inexistent)al lui Dali

„Într-o bunã dimineaþã, cândGregor Samsa se trezi în patul lui,dupã o noapte de vise zbuciumate,se pomeni metamorfozat...” într-unsân, cu o greutate de ºaptezeci dekilograme ºi aspect grotesc, fãrãa fi lipsit de poftele sale sexuale.Miniromanul lui Philip Roth seîntemeieazã pe o întâmplaresimilarã prozei kafkiene, mizând pefaptul cã metamorfozele dinliteratura universalã (referindu-neaici la Kafka, Gogol sau chiarSwift, date fiind preschimbãrile luiGulliver) sunt sursa unei alteritãþi,binevenite în spaþiul ficþional,existând o linie de demarcaþie binedefinitã în ceea ce priveºteluciditatea poveºtii – nici la Kafka,

56

nici la Philip Roth, cotidianul,realitatea celor din jur nu dispare,singurul afectat fizic de schim-barea abominabilã fiind prota-gonistul. Detaliile scrierii lui Rothîncep cu invocarea uneistranietãþi a lumii în care trãim,descriind ulterior simptomele luiDavid Kepesh înainte de adeveni „o catastrofã endocri-nopaticã”, o bizarerie a lumiimedicale. Sensibilitatea exacer-batã, senzualitatea atingerilor,toate acestea existã în timpulmetamorfozei mamare, pro-tagonistul fiind un personajpreponderent al dorinþelor libi-dinoase, dar care îºi dorea, într-oanumitã mãsurã, ieºirea dinplatitudinea vieþii sale, dinautomatismul unei vieþi de cupluanoste. Lucru care i se va ºiîntâmpla (ºic).

Pe perioada întregii metamor-foze, finalul nefiind revelatoriu înacest sens, eventual doar prinprisma trilogiei din care face parteromanul, dar fiind cã David Kepeshva apãrea sub formã umanoidã înromanele The Professor of Desire,respectiv Animal pe moarte,protagonistul traverseazã maimulte stãri de conºtiinþã, datoritãnealterãrii creierului ºi a pãstrãriiluciditãþii, fiind un monstru mamardoar din perspectivã fizicã. Într-oprimã fazã, Kepesh-sânul treceprintr-o cvasigenezã, redes-coperind dorinþele sexuale din el,ajungând sã-ºi doreascã folosireasfârcului pe post de organ genital,ca apoi sã se focuseze pe opsihozã a supravegherii sale,simþindu-se claustrat ºi expus lumiiîntregi. Nu în ultimul rând, existã onegare a stãrii în care se aflã,crezând cã viseazã sau cã aajunge sã confunde realitateadatoritã unei nebunii patologice.Având un sfârºit deschis/incert,Kepesh emite o posibilã explicaþiea transformãrii sale într-un sân, în-trebãrile care survin centrându-seatât asupra formei în care s-ametamorfozat, cât ºi asuprafaptului cum a fost posibil acestlucru: dat fiind trecutul sãu deprofesor care preda metamorfozeledin Kafka, Gogol, Swift, „cuvântuls-a transformat în carne”. Astfel,Kekesh a ajuns „mai Kafka decâtKafka”(ºic).

Cartea abundã în descrieriabominabile, ferindu-se degratuitãþile unui limbaj tendenþions,cititorii putând reacþiona la lecturaacestei proze precum celelaltepersonaje care intrã în contact cuomul-sân: decanul facultãþii undepreda Kepesh izbucneºte înhohote la imaginea grotescã ce ise aºterne în faþa ochilor; iubitabãrbatului-sân se transformãîntr-o femeie disperatã; tatãl dam-natului este plin de înþelegere ºicompasiune faþã de fiul sãu.Reacþiile personajelor din Sânulpar a fi stãri pe care Roth le-a intuitla cititorii sãi, aceºtia din urmã fiindtraversaþi de o mixturã de empatii.

Animal pe moarte ºitablourile lui Modigliani,Velasquez, Balthus.

Stilistic, Animal pe moarte seîncadreazã în verva romanescã cecaracterizeazã perioada timpuriede creaþie a lui Philip Roth – Sânul,Complexul lui Portnoy – umorul,ironia ºi construcþiile incisive alefrazelor fiind caracteristici comuneacestor scrieri. Tematic, romanulultim al trilogiei care îl are în centrupe David Kepesh are parte de oconstrucþie picturalã, uneori cuaccente de artã poeticã, dat fiindcaracterul teoretizant ºi viziuneaconform cãreia „trupul conþinepovestea vieþii la fel de mult ca ºicreierul”. Asemeni oricãrui tablou,care vorbeºte de la sine ºi oferã doaro perspectivã ce þine de imagine,Roth construieºte un roman în carefiecare trup direcþioneazã acþiunilepersonajelor, apariþia dorinþelorlascive fiind inevitabilã, iar actulsexual este teoretizat ca unelement de dezordine în viaþaoamenilor. Mai mult decât atât,personajele din Animal pe moartesunt interesate într-o micã mãsurãde partea spiritualã, intelectualã acelor cu care interacþioneazã,existând o atracþie carnalãaccentuatã.

Din acest punct de vedere,romanul este ofertant în privinþaintertextualitãþilor ºi metatextu-alitãþilor, Kepesh apã-rând în faþafiului sãu Kenny precum FiodorKaramazov, într-o versiuneîmblânzitã a acestuia, dar avândcaracteristicile depravãrii ºi

adulterului. Existã în conturareaportretului ºi a acþiunilor lui Kepeshun detaliu care nu poate fi trecutcu vederea în explicarea faptelorsale: el este portretizat ca unCasanova postmodern, dar caredevine sclavul unui corp senzual,devine molipsit ca urmare a„venerãrii misterului zeiþeisângerânde”, fiindu-i imposibil sãdevinã subversiv, sã se sustragãatracþiei faþã de mai tânãraConsuela. Acestã atracþie persistãchiar ºi în contextul unei purificãrisimbolice, prin muzicã, pianuldevenind un fals instrumentcompensator pentru senzualitateacubanezei, pentru cã procesul depurificare nu reuºeºte în acestcaz.

Zuckerman’s Alter Brain –„mã gândesc la aceasta ca otrilogie tematicã, care se ocupã cumomentele istorice din viaþaamericanã de dupã rãzboi care auavut impactul cel mai mare asuprageneraþiei mele”(Philip Roth)

Pata umanã – un roman alpurificãrii

„ªtiþi cum a început literaturaeuropeanã?” se întreba retoricprofesorul de clasice, ColemanSilk, la începutul venerabilului cursde cercetare a literaturii greceºti dela Colegiul Athena. “Cu un scandal.Toatã literatura Europei porneºtede la o disputã”, suna rãspunsulacestuia, continuând prin a da curscelebrului citat din Iliada: “Cântã,zeiþã, mânia ce-aprinse pe-AhilPeleianul…”. Acest motiv alscandalului joacã un rol descânteie declanºatoare în Pataumanã, romanul care încheie otrilogie denunþat istoricã,dezvoltându-se sub semnul adouã tapaje: unul public,arhicunoscut în societateacontemporanã – sexgate-ul BillClinton vs. Monica Lewinski – pecare Roth îl foloseºte ca un pretextpentru critica societãþiicontemporane, temã nelipsitã înscriitura sa; altul individual –profesorul Coleman Silk esteacuzat de rasism datoritã folosiriicuvântului „stafie”, atunci când sereferã la douã studente care nucãlcaserã vreodatã la cursul sãu

57

(în limba englezã, cuvântul spookeste folosit în mod peiorativ pentrua desemna persoane de culoare).Acuzat de rasism, ca urmare abigotismului care caracterizeazãsocietatea contemporanã de astãzi– religia corectitudinii politice –Coleman Silk îºi va da demisia,soþia sa murind ca urmare a veºtiiprimite, fostul decan al ColegiuluiAthena începând o luptãbezmeticã cu sistemul.

În subsidiarul romanulul seregãseºte un pattern narativ arhaic,sesizabil pentru o persoanã care efamiliarizatã cu tragedia greacã,aceastã schemã fiind reseman-tizatã de cãtre Philip Roth prinvariaþiile contemporaneitãþii ºidestinul lui Coleman Silk. Tragediilegreceºti urmãreau ursita uneipersoane excepþionale, unui erou,care cãdea în hybris de cele maimulte ori, diegeza fiind compusã fiedin sfârºitul însângerat al acestuia,venit ca un vertij, fie din cãlãtoriapurificãrii, necesarã pentru ca eroulsã supravieþuiascã. Destinul luiColeman Silk comportã carac-teristici analoge: este un omexcepþional în termeni moderni,profesor reputat, fost decan al unuicolegiu care a devenit de elitã înmandatul sãu, campion de box întinereþe, un adonis adulat,survenind o singurã întrebare: careeste hybrisul sãu? În mod denaturat,cititorul ar putea considera cã„pãcatul” acestuia se referã lanegarea identitãþii: Silk se nãscuseîntr-o familie afro-americanã, dar întimpul facultãþii, ajutat ºi de culoareadeschisã a pielii, s-a descris în faþacelorlalþi ca fiind evreu alb,dispensându-se de adevãrata saidentitate. Totuºi, acest argument nuar explica de ce Roth foloseºtedrept motto pentru aceastã carte uncitat din Oedip Rege: „Care esteritul purificãrii? Cum seîndeplineºte? – Prin exil, ispãºirea/Sau prin spãlarea sângelui cusânge”. Matricidul este adevãratulsãu hybris, unul simbolic de aceastãdatã, dat fiind cã, în încercarea dea-ºi nega identitatea de afro-american, Coleman îºi repudiasefamilia, declarându-i morþi în faþasoþiei ºi copiilor sãi, întrerupândorice legãturã. „O ucisese”, dupãcum spune textul, pe mama sa, prinfaptul cã îi negase dreptul de a mai

avea vreun contact cu fiul ei ºi oprivase de dreptul de a-ºi cunoaºtenepoþii.

În acest context, Pata umanãpoate fi interpretat ca un roman alpurificãrii, dar prin sânge, dat fiindcã Coleman Silk va avea un sfârºittragic, el fiind apreciat doar dupãmoartea sa, conducerea colegiuluiAthena recunoscând banalitateaacuzaþiilor aduse.

M-am mãritat cu un comunist

În cea de-a doua parte atriologiei rothiene, M-am mãritat cuun comunist, diegeza e construitãcu ajutorul unui ceremonial narativlivresc, trimiþând, deopotrivã, laDecameronul lui Boccaccio ºi lanopþile Seherezadei, cuspecificaþia cã intervalul temporale concentrat în doar ºase zile –Nathan Zukerman îºi întâlneºte, lacolegiul Athena, fostul profesor delimba englezã din timpul liceului,moment în care cei doi construiescun puzzle narativ, prin intermediulmemoriilor ºi al fluxului conºtiinþei,ce înfãþiºeazã destinul lui Ira, darºi tonalitatea epocii McCarthy.Tehnica flashback-ului narativ,deloc strãinã americanului,transformã romanul într-o prozãsinuoasã, plurivocã, fãrã a pierdeînsã din luciditatea poveºtii ºi dinatenþia cititorului, existând o intenþiedeterminatã ca traiectoria scriituriisã fie circularã – prin peregrinãriletemporale trecut/prezent/trecut,dar ºi prin alternãrile vociinaratorilor – ºi nu linearã.

Alteritatea romanului, în sensulunui dialogism bahtinian care poatefuncþiona ºi astãzi ca un reper dejudecatã criticã, este edificatã prinevoluþia ºi construcþia personajelor,prin replicile acestora ca metodãde redare a unor paradigmepersonale, existând o atitudineabsconsã din partea autoruluide a insista pe insuficienþacaracterelor, explicându-se altfelrelaþiile de completare dintre Eve ºiSylphid, Ira ºi Murray, Ira ºi Pamelasau chiar triadele Nathan-Ira-Murray, Eve-Sylphid-Pamela.Aceste îmbinãri ale personajelor, înaparenþã sporadice, demonstreazãfaptul cã nici un caracter (cuexcepþia lui Nathan) nu se poateraporta la realitatea existentã în

roman fãrã ajutorului unui altpersonaj, fiind incomplete însingularitatea lor.

Romanul, privit în contextulperiodizãrii epocii McCarthy, esteo completare/replicã la scrierilesubversive faþã de abuzurile ºiabsurditatea comunismului înEuropa de Est ºi China, imaginiîntâlnite deopotrivã în operele luiSoljeniþin, Milan Kundera ºi chiarSaul Bellow. Demersul lui Roth,departe de a fi unul cu mesajideologic, are meritul de a opera oschimbare de paradigmã, apariþiacomunismului în Statele Uniteurmând un curs istoric cu totuldiferit de spaþiile amintite anterior,influenþând destinul oamenilor spreo altã direcþie.

Invariabili tematici în proza luiPhilip Roth: sexualitatea ºiimagini feminine; criticasocietãþii contemporane

Aducând în discuþie cele cinciromane, supuse anteriorinterpretãrii, se poate observa omultitudine de imagini ale femeilor,în strânsã legãturã cu sexualitateaacestora, din acest punct devedere Philip Roth dovedind oadevãratã mãiestrie în a portretizao pleiadã de figuri feminine.

Eve Frame din M-am mãritat cuun comunist ºi Faunia Farley dinPata umanã reprezintã figurafemininã decepþionatã de relaþiileanterioare, ambele fãcând uncompromis prin cãsãtoria cu unfanatic – fie cã ne referim la Ira ºi„dragostea” sa pentru doctrinacomunistã, fie cã ne referim laLester ºi obsesiile legate derãzboiul la care a participat. Ceeace le deosebeºte pe cele douã, sereferã la raportarea acestora larealitatea existentã în roman: Evenu este un personaj complet fãrãfiica sa, Sylphid, relaþia dintre celedouã fiind una de completare,dependenþã, chiar dacã aceastase dovedeºte a fi o iluzie lasfârºitul romanului; Fauniareprezintã o imagine femininãindependentã, care se raporteazãprin dorinþa ei la realitateaexistentã, fãrã a avea nevoie deun dublu, tragismul ºi secre-tomania acesteia jucând un rolaparte în construcþia personajului.

58

În Complexul lui Portnoy, figuralui Mary Jane Reed (aka Maimuþa)denotã grotescul cu care esteînvestitã aceastã figurã femininã,într-un stil persiflant, ea fiindabrutizatã, animalizatã atât prinporecla datã, în urma unui eveninentscatologic, dar ºi a antagonismuluiintelectual dintre ea ºi Portnoy.

Senzualitatea, erotismul feminineste redat cel mai convingãtor prinintermediul Consuelei ºi alMirandei din Animal pe moarte.Miranda este portretizatã ca ofetiºcanã lascivã, desprinsã dintablourile lui Balthus, în timp ceConsuela este învestitã cusensibilitate senzorialã prin apelulla imagini picturale: sânii îi suntasemuiþi celor din Marele Nud deModigliani; ea însãºi reprezintã oreminiscenþã a unei lumi apuse,asemenea tabloului Las Meninasde Velasquez; sângerareamenstrualã a acesteia este redatãprin trimiterea la Sf. Sebastian deMantegna. Apropiatã de acestefiguri feminine erotizate este ºiSteena din Pata umanã, doar cã

atracþia acesteia nu se manifestãprin intermediul imaginaruluipictural, ci cu ajutorul dansului ºial muzicii, miºcãrile acesteiatrimiþând la acelaºi tip sexualitateprecum cea din Animal pe moarte.

Existã, totodatã, un aspecttonic, incisiv al prozei lui Philip Rothprin faptul cã personajele întâlniteteoretizeazã adesea o criticã asocietãþii contemporane: în Pataumanã aceasta se îndreaptãasupra bigotismului ºi fanatismuluicorectitudinii politice, devenitã oadevãratã religie în societateaamericanã, dar ºi a faptului cãspiritul public dicteazã ºi începe sã-ºi impunã voinþa asupra spirituluiindividual; în Sânul discursul tindespre o vânzare a abominabilului, ocapitalizare a tot ceea ce este ieºitdin comun, criticându-se cliºeizareatragediilor contemporane ºi rolulteleviziunii în acest spectacolpublic; critica religiei este întâlnitãcu precãdere în Complexul luiPortnoy, fiind vorba de identitateaevreilor, vocea lui Alex Portnoy fiindtonicã în raport cu habotnicia

religioasã; critica sistemului,inclusiv a celui educaþional estetransparentã în romanul M-ammãritat cu un comunist, Murray fiindo victimã a unui sistem care puneîn teorie libertatea individualã peprimul loc; Animal pe moarte are însubsidiar un construct critic, maiales ca urmare a revoluþiei sexualedin anii 1960, personajul Kepeshdenunþând opreliºtea sexualãînainte de aceastã perioadã deliberalizare.

Proza lui Philip Roth este unaofertantã, atât din punct de vedereal tematicii, cât ºi al sensurilorsubsidiare, al intertextualitãþilor,autorul dovedindu-se a fi un erudit,cu un bagaj literar ce îi permite sãadopte, pe rând, mascacarnavalescului ºi tragicului. Înacest context, cititorul este prinsîn construcþii sinoase, dar care îºipãstreazã luciditatea internã,proza lui Roth nefiind un prilej derelaxare, ci un exerciþiu continuude interpretare, plurivocitate ºisubminare.

59

Pe bunicul lui Miºu am apucatsã-l cunosc ºi eu. L-am descoperitrecent în cartea foºtilor ofiþeri aisecuritãþii, ai DGSP, DirecþiaGeneralã a Securitãþii Poporului,creatã în 1948… Era poza pecare o cunoºteam demult, cãci ovedeam de fiecare datã cândmergeam la Miºu acasã. Miºumi-e prieten. ªtiam de la el cã,pânã la Naþionalizare, bunicul sãua bãgat la închisoare zeci deoameni nevinovaþi, a arestat foºtigenerali, ofiþeri de poliþie,academicieni, dar cã a continuatsã trãiascã dupã aceea netulburatde nimeni. La Memorialul de laSighet spusele lui Miºu mi s-auconfirmat – chiar Miºu mi-a arãtatpanoul unde se pomenea debunicul lui.

Dinu e celãlalt prieten al meu;suntem toþi trei de aceeaºi vârstã,tocmai am terminat clasa a ºasea.ªi bunicul lui Dinu e în cartea cupricina. Pe la începutul anilor 1950fusese ordin sã se gãseascã vinãºi sã fie exterminaþi toþi foºtiiactiviºti ai vieþii politice a Românieidintre cele douã Rãzboaie.Bunicul lui Dinu a participat cu zel.ªefii lui cei mari se suspectau ºise omorau între ei – de pildã, laproces, Teohari Georgescu,primul ºef al Securitãþii, ca sã sedezvinovãþeascã de trãdare, sefãlea cã a omorât 100 000 deoameni. Agenþii cei mici au rãmas,însã, în posturi. Bunãstareafamiliei lui Dinu de la bunicul setrage, auzeam adesea la el încasã. Chiar ºi dupã moarteabunicului a mai venit de la el undar. Zice Dinu cã, dupã Revoluþie,taicã-sãu a fost în Elveþia unde aprimit o sumã de bani dreptrecompensã pentru loialitateaacestuia din urmã...

Propriul meu bunic „s-a întâlnit”cu ceilalþi doi tot la Memorialul de

la Sighet, dar de cealaltã parte a... biroului anchetatorilor. DupãEliberare, ruºii n-au pãrãsitMaramureºul, iar propaganda dinunele locuri susþinea cãMaramureºul era teritoriuucrainean. Deºi eliberate deja înoctombrie 1944, judeþele dinnordul þãrii erau menþinute desovietici sub administraþie proprie,militarã. Unii patrioþi s-au ridicatîmpotriva ciopârþirii þãrii – IlieLazãr a plãtit cu viaþa pentruaceasta. Bunicul meu, care aintervenit la proces, a avut desuferit ºi el. A fãcut ani de lagãr,a fost la Canal ºi în minã. L-aeliberat Ceauºescu, dupã careºi-a trãit ultimii ani cu modestie,deºi toþi îl tratau ca pe un sfânt.

„A fãcut gestul acela eroic ºi apãtimit pentru patrie ca sã-ºirãscumpere relele ce le-a sãvârºitîn propria-i familie” – povesteaumãtuºele mele, surorile bunicii.Într-adevãr, bunica ºi mãtuºeleerau fete de învãþãtor, cu stare.Bunica s-a mãritat prima ºi pãrinþiii-au dat o zestre somptuoasã.Veni rãzboiul, apoi refugiul.Strãbunicul, învãþãtorul, a fostameninþat cu moartea ºi a trebuitsã plece cu fetele. Doar bunica ºibunicul au rãmas în Ardealul deNord. Ca sã nu li se prãpãdeascãaverea, s-a fãcut un act fictiv princare strãbunicul trecea totul înproprietatea bunicului meu. Dupãce au revenit din refugiu, n-au maigãsit, însã, nimic. Buniculvânduse totul. Mãtuºele mele autrebuit sã se mãrite „sãrace”.

Vremurile erau grele ºi n-a fosttimp pentru ranchiunã. Buniculs-a amestecat în politicã ºi l-auarestat. Bunica a renunþat laciorapii de nylon care abiaapãruserã în anii de dinainte deRãzboi, în favoarea unor ºosetede bumbac ºi a chiloþilor „moartea

pasiunii”, ca sã semene cutovarãºele sovietice; tot atunci ascos din bibliotecã în fostul garajcãrþile compromiþãtoare, ba peunele le-a îngropat. Aºa tare setemea biata bunicã, pentru ea ºipentru mama, pe care a crescut-osingurã, bunicul fiind închis.

Dupã ce mama s-a cãsãtoritcu tata, care avea „originesãnãtoasã”, în casa pãrinþilor meia intrat bunãstarea. S-a trãit fãrãteamã ºi fãrã grija zilei de mâine.Taicã-meu a fost medic chirurg.N-am dus lipsuri nici în perioadacea mai cruntã dinainteaRevoluþiei.

... În vara aceea, într-una dinzile, noi, cei trei prieteni, ne jucamde-a justiþia. Eram inconºtienþi ºicruzi la vârsta de 13 ani ºi luamlucrurile în serios, chiar ºi joaca.Eu eram inculpatul. Ceilalþi doim-au legat de un scaun într-odebara întunecatã, unde pla-saserã un birou, cu o lampãveche, cu o maºinã de scris ºiun telefon de pe vremuri. Miºuera „anchetatorul”, Dinu eratorþionarul care mã îmboldea sã„mãrturisesc”. Eram vinovat dinoficiu. Trebuia sã-mi inventezgreºelile.

– Am primit de la un om sãracºi flãmând, slab ca un pai, caremã privea ca pe Dumnezeu –mãrturisii eu. „O sã te fac bine”, i-am zis. Omul se agãþase despusele mele cu ultima speranþã.Dupã plecarea lui am adãpostit încãmarã ºi în bufetul din sufrageriecele primite, apoi am exclamat cudispreþ: „Mai are de trãit doarcâteva zile!” – mã acuzai eu,reproducând unul din dialogurile lacare asistasem în casã.

„Torþionarii” mi-au întins braþelepe masã ºi, cu un profesionismneaºteptat, mi-au introduspalmele sub câte o carte ºi pedeasupra cãrþilor mã bãteau –drept pedeapsã – cu un scãunelîntors. Cu degetele strivite,trebuia sã-mi continuimãrturisirea.

– Am vrut sã-mi „fac mâna” într-onouã procedurã de intervenþie

Horea Porumb

60

chirurgicalã pe inimã – aminventat eu, continuând în posturade medic. Am gãsit un pacient fãrãfamilie ºi l-am amãgit sã accepte,deºi n-avea nici o scãpare. Cândam obosit, l-am trimis înapoi însalon, anunþându-l c-o sã moarãîn douã ore. Nu i-am administratnici un sedativ, nici un calmant.Am cerut asistentei sã plece.Dupã un ceas am auzit urletelede durere, cãci omul se asfixialent. Paralizia îl cuprindea încetulcu încetul. „Nu vreau sã mor înfelul ãsta”, striga el, dar nimeni n-a intervenit, nici eu.

În genunchi cu mine – aºalegat cum eram. M-au silit sã lingpodeaua, în timp ce ei mã bãteaupe tãlpi cu o vergea.

– Când vecinul nostru a fãcutatac cerebral, eu nu i-am datîngrijirile necesare. „Sã vinã maiîntâi familia”, susþineam eu, deºibãieþii vecinului lucrau pestehotare ºi ºtiam cã, oricum, se vorrevanºa. Au venit abia dupã douãzile. Dacã-i dãdeam medicaþia latimp, nu paraliza – mã acuzam euîn continuare.

Interogatoriul n-avea de ce sãmai continue. Eram un monstru.Urma pedeapsa. Cei doi au tãiato sticluþã de suc la fund, ca s-ofoloseascã drept pâlnie ºi mi-auînfipt-o în gurã. Ca sã nu-mi sfâºieomuºorul, m-am strãduit sã-i înghitcapãtul. Simþeam cã n-o sã amaer. Un firiºor, doar, de respiraþieîmi rãmânea disponibilã ºi mãtemeam sã nu fac vreo miºcare,vreun efort, care sã cearã maimult aer ºi sã mã asfixiez. Dinuluã cratiþa de fontã de pe jos, încare se adunase apa ce ºiroiaprintr-o gaurã din acoperiº ºi,ajutat de Miºu, mi-o turnarã pe gât.În timpul acesta eram înghiontit înburtã, în coaste ºi în dos. Burtaîmi era încordatã ºi nu mã chinuiaatât cât mã dureau loviturile primiteîn coaste ºi în spate. Mai alescele primite în ºale îmi zguduiaurinichii ºi ficatul ºi lãsau o suferinþãprofundã.

Cãlãii mei se simþeau în vervãºi-ºi luau rolul în serios. Miºuaruncã o privire în jur ºi zãri blidul

cu mâncarea câinelui. Fãcu boþuridin pita înmuiatã ºi începu sã mi leîndese prin tub, ca ºi cum ar fiîndopat raþa sau curcanul. Ce-or fisimþind bietele orãtãnii, nu ºtiu, darºtiu ce simþisem eu. Apoi mi-auliberat gâtul ºi m-au culcat pe jos,acoperindu-mã cu o saltea, pe careþopãirã amândoi, iar pe urmã ofolosirã drept teren de aterizare lasãritura în lungime. Respiram praf,paie, rumeguº în loc de aer. Eram

o colecþie de mãdulare aplatizateºi dezbinate unele de altele.

Eram vinovat ºi-mi ispãºeampedeapsa bine meritatã...

Chiar eu am fost cel carem-am acuzat.

Cu gândul la omul detestabilcare eram, ... m-am deºteptat dinsomn.

21 august 2009

61

JAZZ CONTEXT

Virgil Mihaiu

Pe la finele secolului trecut,când devenise evident cã discurilede vinil îºi terminaserã ciclulexistenþial, mi-am fãcut câtevaselecþii pe CD, pentru uz propriu,din enorma colecþie de albumeacumulatã la domiciliu. Încercândo oarecare sistematizare, amconcentrat pe spaþiul a douãcompact discuri (aproximativ 150de minute) piese reprezentativepentru sinteza dintre jazz ºidiverse tradiþii muzicale naþionale,poziþionate la Est de zidul berlinezde tristã amintire. Din Lituania amales duo-ul Petras Vysniauskas/sax bariton & sopran – GediminasLaurinavicius/percuþie; din Polonia– câteva perle, avându-i caprotagoniºti pe trompetistulTomasz Stanko, flautistulKrzysztof Zgraja, vocalista EwaBem, bateristul CzeslawBartkowski, grupul StringConnection condus de violonistulKrzesimir Debski º.a.; dinputernica ºcoalã rusã de jazz nuputeau absenta genialii lampadoforiGanelin/Chekasin/Tarasov, darmai inclusesm ºi o piesã deavangardã a Sofiei Gubaidulinamixând vocea „suprarealistã” aValentinei Ponomareva cu frânturimozartiene, precum ºi oreinterpretare a lui Gershwin prinoptica virtuozului pianist LeonidCijik; pentru a ilustra fuziunea dintrejazz ºi mugam, realizatã înAzerbaidjan de uluitorul pianistVagif Mustafazade, am ales treipiese – una solo, alta cugeorgianul Tamaz Kurashvili lacontrabas, a treia cu ElzaMustafazade ca vocalistã (ºi nu-mi mai rãmãsese loc pentru juni-oara familiei Mustafazade, pianistaºi cântãreaþa Aziza Mustafa-Zadeh, devenitã cunoscutã pe planmondial dupã declararea in-dependenþei azere în 1991); aminclus, de asemenea, selecþiuni din

Letonia (Raimonds Raubisko/saxtenor, Ivars Galenieks/contrabas,Maris Briezkalns/baterie), Serbia(sextetul Markovic/Gut), Uzbekistan(o formaþie în care strãluceausaxofonistul Semen Morduhaev ºibasistul Grig Pushen), Ungaria(Csaba Deseo/violã & cvintetulsãu), Kazahstan (sextetulBumerang: Zuri Parfenov/trom-petã, Viktor Nikolaev/sax sopran& tenor, Lev Lieplauk/pian FenderRhodes, Konstantin Lee/ghitare,Farhad Ibragimov/bass & tabla,Tahir Ibragimov/baterie & percuþie),Estonia (ansamblul saxofonistuluiArvo Pilliroog ºi trio-ul pianistuluiTonu Naissoo). Ca demonstraþiecã argentinianul Gato Barbieri

poate avea un rival dincolo deMunþii Caucaz, gravasem piesaLenkoran a saxofonistului deorigine armeanã GheorghiGaranian. Din þara noastrã amoptat pentru Blues Unison (cuMarius Popp/pian, Dan Mândrilã/sax, Radu Goldiº/ghitarã, PeterWertheimer/flaut, JohnnyRãducanu/contrabas, EugenGondi/baterie), Pe deal pe la

Cornãþel (solistã Aura Urziceanu),Colindã de Hunedoara (cvartetulpianistului Paul Weiner), Pasãremãiastrã (Anca Parghel/vocal –Mircea Tiberian/pian), Dansulhorbotei ºi Paºi pe zãpadã(Johnny Rãducanu/solo pian). Caîntotdeauna, criteriul meu deselecþie nu era (re)numeleinterpreþilor, ci calitatea fiecãreipiese în parte.

Eram conºtient cã, inevitabil,rãmãseserã pe dinafarã muzicienila fel de interesanþi, ce pot oricândargumenta valoarea jazzului creatîn Cehia, Croaþia, Georgia,Slovenia, Bosnia-Herþegovina,Slovacia, Ucraina, Macedonia,Bielorusia, spre a mã limita doar laspaþiul central-est-european alfostului „lagãr socialist”. Între timp,extensia periplanetarã a genului aînceput sã dea fructe dintre celemai apetisante.

Nu poate exista suficient spaþiupentru a schiþa cât de succintcontribuþia Americii Latine ladefinirea muzicii de jazz.Influenþele caraibeene ºi mexicanes’au resimþit în mod decisiv –

primordialmente la nivel ritmic ºitimbral – încã din perioada ei degenezã. Începând din anii 1950,monopolul nord-american asupra„puritãþii genului” înceteazã, odatãcu blânda insurecþie a bossa noveibraziliene. Prezenþa cubanezã seresimþise ceva mai devreme, luândamploare prin acþiunea unor spiriteafine trompetistului Dizzy Gillespie.Argentina devine ºi ea un factor

Reprezentanþi de vârf ai jazzuluivietnamez: ghitaristul Nguyen Lê ºi

vocalista Huong Thanh

62

inconturnabil, nu doar prin„jazzificarea tangoului” întreprinsãde Astor Piazzolla... Ar meritastudiate ºi influenþele exercitate dejazzmeni din Panama, Uruguay,Jamaica, Chile, Peru, Venezuela,Columbia etc. asupra evoluþiilorjazzului actual.

Probabil cele mai radicaletentative intercontinentale deajustare la spiritul jazzului privescraporturile acestuia cu tradiþiilemuzicale ale Asiei. În cazulsubcontinentului indian ºi alJaponiei, asemenea procese deacomodare au fost facilitate defactori istorico-politici. Un anumemimetism nipon a contribuit ladezvoltarea celei mai vaste scenejazzistice din Asia, concomitent cuamericanizarea acceleratã asocietãþii postbelice din Japonia.La rândul lor, fuziunile muzicaleindo-europene au beneficiat demasiva prezenþã anglo-saxonã lasud de Himalaia (a se vedea ºi„faza indianã” din biografia grupuluiBeatles).

Una dintre cele maiimpresionante performanþe deaceastã facturã i se datoreazãghitaristului vietnamez, Nguyên Lê(nãscut la Paris în 1959). Discipoldeclarat al lui Jimi Hendrix, el aexperimentat tot soiul decombinaþiuni postmoderne –implicând interacþiuni sonore cuU.S.A., Spania, India, Maghreb,Sardinia, Norvegia, ArhipelagulCaraibelor, Turcia etc. – pânã cânds’a decis sã abordeze, dinperspectiva jazzisticã a secolului21, tezaurul muzical al propriilororigini. În acest demers derecuperare identitarã Lê a acþionatcu reverenþã, alegându-ºi caparteneri distinºi muzicieni, bunicunoscãtori ai patrimoniului culturalvietnamez: cântãreaþa HuongThanh cu tulburãtoarea ei voce,împreunã cu trei maeºtri aiinstrumentelor clasice indochineze.O zonã situatã la antipodulhabitudinilor noastre acustice a fostastfel integratã, cu inteligenþã ºi fãrãdezintegrãri forþate, mediuluicreativ-improvizatoric configurat departicipanþii occidentali la proiect:Paolo Fresu/trompetã, Simon S.Hansen/saxofoane, Michel Benita,Etienne Mbappe & Renaud Garcia-Fons/bass, Tino di Geraldo,

Francois Verly, Steve Arguelles,Trilok Gurtu/baterie & percuþie,Dominique Borker/keyboards.Aceste eufonii occidental-orientalefãrã precedent pot fi audiate (ºiadmirate) pe albumele Tales fromVietnam, Moon and Wind,Dragonfly, Mangustao, editate decurajoasa casã de discuri ACTcondusã de producãtorul SiegfriedLoch la München. Cea mai recentãapariþie discograficã a cuplului Lê /Thanh se intituleazã Fragile Beauty(2008).

Odatã cu prudenta deschidereculturalã a sistemului monopartidardin Vietnam ºi China, jazzul câºtigãnoi surse de inspiraþie.Multiseculara tradiþie lusitanã înexplorarea globalã a fost valorificatãºi din punct de vedere jazzistic. Mãgândesc la colaborarea dintrecântãreaþa portughezã Maria Joãoºi pianista japonezã Aki Takase,sau la discul cuprinzând insoliteteme lusitane ºi chinezeºtiinterpretate de cãtre Antonio Ferro/ghitarã bas împreunã cu Wong On

Zuen, maestru al viorii chineze cudouã corzi numitã Er-Hu.Excelentul saxofonist-flautistaustriac Wolfgang Puschnig aîntreprins o tentativã similarã decombinare a jazzului cu mentalitãþilemuzicii tradiþionale coreene, însã nua reuºit sã atingã gradul deorganicitate al explorãrilorvietnameze ale lui Nguyên Lê, saual celor indianistice, recurente înmuzica ghitaristului britanic JohnMcLaughlin. Oricum, un optimist arputea spera cã pânã ºi „regatuleremit” al Coreei se va deschidecândva, într’un ipotetic viitorradios, farmecelor ºi libertãþilorjazzului (antemenþionatul ghitaristKonstantin Lee e de originecoreeanã, dar antecesorii sãi autrecut prin contorsionate deportãristaliniste, pe teritoriul Siberieisovietice; se poate intui cã, dacãar fi rãmas captivi în partea denord a peninsulei, n’ar fi auzitniciodatã jazz, dar’mi-te sã-l mai ºicânte...)

63

Portrete de îngeri-muzicanþiale fraþilor van Eyck, pe altaruldin Ghent... Cred cã expresia ºiexpresivitatea unui adevãratcopil-minune al zilelor noastre,Aranka Kövári, s-ar fi potrivitstilului flamand renascentist.Graþie, delicateþe, discreþie,cuminþenie – pe faþa copilului de13 ani neîmpliniþi, în stare sãsusþinã un recital întreg la flautuldrept, instrument emblematicpentru Renaºtere ºi Baroc. Maibine zis, la mai multe flautedrepte, fiindcã repertoriul cere,pe rând, instrumente de mãrimidiferite, potrivit tipurilor de vociumane: sopran, alto...

Programat în Festivalul Artelordin Zalãu, la secþiunea Zilelemuzicii vechi, recitalul tinereimuziciene a debutat cu Sonataîn sol minor de Haendel, pe careinstrumentiºti experimentaþi ocântã la maturitate. Ea a cântat-o impecabil.

Cele mai convingãtoarepentru calitãþile sale au fost,pentru mine, Variaþiunile pe uncântec flamand, din colecþia unuialt van Eyck, Jacob (ca. 1590-1657) muzician danez, autor alunei colecþii intitulate „Grãdinadeliciilor flautului drept”. Deliciileoferite acum de mica mareflautistã au fost redarea virtuozãa ornamentelor variaþionale,

claritatea þesãturilor motivice,logica articulãrii discursului.

Respiraþia l inã, completneaudibilã, s-a pãstrat pe totparcursul recitalului, ca ocalitate remarcabilã, rarã înacest domeniu. Cu un minimintermediu de claviaturã (douãSonate de Scarlatti), programula durat peste o orã, în caremomente deosebit de frumoaseau fost partea I a unui concertde Vivaldi, ºi miºcareaGracieusement dintr-o sonatãde Lavigne. În aceeaºi sonatã,tânãra instrumentistã a luat preaîn serios minorul din TambourinII, care ar fi trebuit sã fie un felde joacã „râsu’-plânsu’” – poatepentru cã prefãcãtoria nu îi stãîn fire...

Sonata în Sol major deTelemann a fost pilonul final alrecitalului, echilibrând edificiulsolid al programului, iniþiat cuHaendel. De fiecare datã când, înviaþa noastrã muzicalã, îlredescoperim pe prolificulTelemann, putem conºtientiza dece a fost atât de apreciat decontemporanii sãi. Astfel, întreagabogãþie a Sicilianei ºi a celor cinciArii, de caractere diferite, întreAffetuoso ºi Presto, a fost redatãde Aranka Kövári cu dezinvolturã,fãrã urmã de obosealã, cu ceamai purã muzicalitate.

Cine se aflã în umbra acestorexcepþionale rezultate? Unprofesor experimentat, el însuºiexcepþional artist al flautuluidrept, Zoltán Majó, conducãtoral Ansamblului clujean Flautodolce, în care are alãturi altedouã foste discipole, ansamblucu o activitate concertisticãprodigioasã. Dar ºi un tatã-muzician, László Kövári,muzicolog ºi profesor la Zalãu,care îi stã alãturi fiicei sale, laclaviaturã ºi nu numai. ªtim cãla noi, clavecinul este uninstrument rarisim, necesitândºi o tehnicã diferitã faþã de pian– în aceste condiþii, apelul la unpian electronic a fost o soluþiepract icã, ce nu a umbritcalitatea recitalului, întrucâtpseudo-clavecinul a fostcredibil timbral.

Dulcis animus este denumireaformaþiei în care fiica ºi tatãl,Aranka ºi László Kövári, sereunesc – conform tradiþieibaroce a generaþiilor muzicale –,cu minþile ºi sufletele, întrudulceaþa muzicii.

Cadrul acestui concertmemorabil a fost un festival înfestival, „Zilele muzicii vechi”, dinFestivalul artelor din Zalãu. Primaediþie, între 1-4 octombrie 2009,organizatã de Muzeul Judeþeande Istorie ºi Artã Zalãu ºifinanþatã de cãtre ConsiliulJudeþean Sãlaj, a pãºit ferm spreviitor – prin promovarea acesteimuziciene atât de tinere ºitalentate, dar ºi prin numerosulpublic, care a umplut sãlile lamultiplele manifestãriexpoziþionale, literare, muzicale,de film.

Festivalului ºi celei mai tinereprotagoniste, deopotrivã, urareaVivat, crescat, floreat!

Elena Maria ªorban

Portret de fetiþã laflaut, în stil Van Eyck,la Festivalul Artelordin Zalãu, 2009

MUZICÃ

Fraþii van Eyck – Altarul din Ghent,detaliu

Aranka Kövári, din ansamblulDulcis Animus

64

În luna septembrie ne-a pãrãsitun artist plastic delicat. EgonLöwith s-a impus de timpuriuatenþiei, în anii 50-60, cu sculpturã,prin puritatea ºi eleganþa for-melor, îndelunga lor cizelare ºiîndrãznelile stilistice novatoare.

Asimilând marea lecþiebrâncuºianã a esenþializãrii liniei,el a izbutit sã se desprindã în puþiniani dupã terminarea studiilor deconcreteþea tradiþionalã asubiectelor, optând tot mai decispentru o sculpturã de idei. Saltulde la anecdotic la simbol s-a impusca trãsãturã fundamentalã alimbajului plastic în tot acestdemers. Cãutãrile sale tematices-au orientat predilect spre acelearii ale spiritualitãþii care suntdominate de nobleþe ºi euritmie.Personajele-simbol apar redate fieîn întregul lor, fie ca fragment bineales, cu maximã expresivitate. Elefac nedisimulatã referinþã lastatuarul antic, cu o majestate demulte ori amplificatã de voluteleample din jur. Ispitit de preþiozitateasuprafeþei a gãsit în alabastru – cusau fãrã secrete prelucrãricromatice - materialul predilectpentru lucrãrile mari. A preferat înschimb bronzul, prin perenitateape care o sugereazã, pentruformele discrete, de mici

dimensiuni.În singurãtatea atelierului de

sculptor se mai nãºteau, multãvreme neºtiute, desene ºipasteluri, mai târziu picturi în ulei.Multe evocau trauma persecuþiilorxenofobe din tinereþe ºi cudeosebire a lagãrelor deconcentrare. Lângã ele reveneauînsã la luminã ºi amintiri din lumeafabuloasã a Mexicului, undeartistul îºi petrecuse o parte dincopilãrie. Vechiul ºi NoulTestament au devenit dupã un timpalte surse fertile. Impresionaunitatea stilisticã de ansamblu aoperei sale: acelaºi gust alsimplificãrii, expresivitãþii ºimonumentalitãþii formelor.

Expoziþia retrospectivã din anul2000 de la Muzeul de Artã din ClujNapoca reunea pentru prima datão amplã selecþie din lucrãrile desculpturã, picturã ºi graficã aleartistului. În prefaþa catalogului dr.Livia Drãgoi sublinia “tensiuneabipolarã” care dezvãluie “fascinantabogãþie ideaticã” a expoziþiei.Autoarea catalogului, dr. AlexandraRus a prezentat cu acel prilej uncatalog “raisonné’” al întregii creaþiide pânã atunci a lui Egon Lowith,care numãra 595 de titluri,structurate pe 16 cicluri tematice.

PLASTICÃ

D. Dumitraºcu

Bibliografia indexatã acopereadouã pagini mari, alãturi de studiileºi cronicile plastice existând ºi treifilme, toate expresia unei rezonanþemediatice bogate. CatalogulMuzeului cu donaþiile din perioada1966-2005 reproduce 11 sculpturi.

Memorialul Dachau i-aorganizat în 2006 o expoziþiepersonalã cu cele 34 picturiînchinate holocaustului, achizi-þionate dupã prezentarea lorprealabilã ºi la Budapesta. Toateau fost reproduse color într-un binedocumentat catalog în limbãgermanã. Are drept motto un gândal artistului: “Ich zeige wenig undsage alles”. Alt grupaj se aflã laMuzeul Holocaustului “YadVashem” din Ierusalim. De o im-portantã donaþie din aceeaºitematicã, dar ºi din cea biblicã,beneficiazã ºi Institutul deIudaisticã al Universitãþii “BabeºBolyai”.

Aut

opor

tret

Eli, Eli

Icar