Acest volum este destinat însușirii unor concepte tehnice complexe de cătrespecialiștii din domeniul științelor umaniste. Este recomandabil, de aceea, camaterialele ce se regăsesc în paginile următoare să fie utilizate exclusiv în scopdidactic.Lucrarea se sprijină pe o sinteză originală de noțiuni teoretice și principiipractice de aplicare a topografiei și sistemelor GIS în studiul siturilorarheologice. Studiile de caz prezentate analizează seturi de date topografice șicartografice înregistrate și prelucrate de către autori sau de către colectiveconduse de autori. Anumite părți din acest manual fac parte din rapoarte șiarticole anterioare, în timp ce altele sunt componente ale unor studii încănepublicate.Selecția și succesiunea acestor materiale în cuprinsul prezentului manual afost realizată astfel încât procesul de familiarizare a cititorului cu aplicațiiletopografiei și sistemelor GIS în arheologie să fie cât mai simplu și intuitiv.Unele dintre noțiuni au fost prezentate simplificat pentru a spori inteligibilitateatextului.This volume was projected as a handbook meant to be used in the process ofacquiring complex technical concepts by specialists trained in the field ofhumanities. It is therefore advisable not to use the materials and information tobe found in the following pages other than in educational purpose.The text is grounded on original syntheses of theoretical concepts andpractical principles of employing surveying and GIS in the study ofarchaeological sites. The following case studies present topographical data setsobtained by the authors or by teams of specialists headed by the authors. Someparts of this handbook contain elements or make reference to previous scientificreports and articles, while others contain still unpublished materials.The materials selection and sequence in the current handbook was done withthe purpose of familiarizing the reader with the surveying and GIS applicationsin archaeology in a simple and intuitive manner. Some concepts wereintentionally presented in a simplified way in order to increase the textreadability.Spaţiul şi timpul sunt cele două coordonate majore în funcţie de caredisciplina arheologiei îşi orientează obiectivele şi metodele. Aproape că nuputem concepe informaţia arheologică fără să o integrăm spaţial fie că este vorbade un sit arheologic, de un context, de o simplă descoperire întâmplătoare ori deun fenomen cultural în ansamblu. Stratigrafia şi chorologia se numără, de altfel,printre cele mai vechi metode ale arheologiei, cu ajutorul cărora artefactele şistructurile sunt integrate într-un sistem de relații spațiale (într-un sondajarheologic, într-un sit ori chiar la scară continentală), relații ce pun la rândul lorîn evidență aspecte cronologice, cultural-economice ori istorice. Problemelelocalizării descoperirilor arheologice şi analiza distribuţiei lor în spaţiu pot ficonsiderate fundamentale în economia disciplinei.Stăpânirea componentei spaţiale a datelor arheologice ar trebui să facă partedin setul de cunoștințe elementare ale oricărui specialist implicat în cercetareaori managementul patrimoniului arheologic şi istoric. Această condiție nu poatefi însă îndeplinită decât printr-o depăşire interdisciplinară a metodelortradiţionale de înregistrare şi analiză şi prin apel la tehnici, instrumente şiconcepte dezvoltate pentru alte domenii de activitate şi cercetare, în modtradiţional topografia şi cartografia.Astfel, fie că este vorba de realizarea uneihărţi a descoperirilor arheologice dintr-o anumită epocă, de simpla gestiune adezvoltării în timp a săpăturilor pe un şantier arheologic, ori doar de realizareaunui desen de situaţie, va trebui permanent să facem referire la coordonatele14spaţiale ale culturii materiale. Recunoaştem, în acest fel, în chiar naturainformaţiei arheologice, primul argument ce motivează intenţia noastră de aindividualiza o specializa
![040. Stefan Zweig - Suflete Zbuciumate [v. 1.0]-Mitikut](https://img.pdfslide.tips/doc/110x75/577cc1031a28aba71191f5f3/040-stefan-zweig-suflete-zbuciumate-v-10-mitikut.jpg)
