1

NOłIUNI GENERALE DE STILISTICĂ

Stilistica, ca ramură a lingvisticii, datează de la începutul secolului al XX-lea, când

Charles Bally, fost student al lui Ferdinand de Saussure şi, mai apoi, profesor al

UniversităŃii din Geneva, publică o serie de lucrări în care afirmă că stilistica se ocupă cu

studiul mijloacelor de expresie ale vorbirii unei comunităŃi lingvistice din punctul de vedere

al conŃinutului lor afectiv, adică exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj şi acŃiunea

faptelor de limbă asupra sensibilităŃii (Bally,1919:16). Această definiŃie pune în evidenŃă

faptul că domeniul stilisticii se situează cu preponderenŃă în registrul vorbirii (parole), al

actualizării posibilităŃilor comunicative ale limbii (langue). Stilistica se opreşte numai la

mjloacele de expresie cu conŃinut afectiv, produs al stărilor sufleteşti afective; „un cuvânt, o

particularitate sintactică etc. pot avea, în ce priveşte sensul, două elemente distincte: unul

strict intelectual, care este noŃiunea pură, reprezentarea obiectului în discuŃie, altul afectiv,

care arată poziŃia subiectivă, reacŃia sentimentală a individului vorbitor faŃă de noŃiunea

respectivă.”(Iordan, 1975:12). Nu toate cuvintele conŃin ambele elemente semantice

amintite, pentru că nu toate obiectele (în accepŃia largă a termenului) produc asupra

vorbitorului o impresie de natură afectivă; totuşi dacă în momentul vorbirii el este stăpânit

de stări sufleteşti afective, va recurge la cuvinte şi construcŃii sintactice- numite expresive -

menite să satisfacă nevoia de a da curs liber emoŃiei.

Pentru Bally, deci, valoarea stilistică a unui cuvânt, a unei formule sintactice etc.

este identică cu valoarea ei afectivă. Limba vorbită este mai spontană, mai liberă decât cea

scrisă, aşadar mai bogată în cuvinte şi construcŃii expresive, produse ale afectului. Bally

consacră, în Le langage et la vie, un capitol întreg raporturilor dintre limba vorbită şi limba

scrisă, care nu trebuie eliminată din cadrul preocupărilor stilistice, dacă conŃine

particularităŃi stilistice venite din limba vorbită; în schimb, el exclude din sfera de investigaŃii

a stilisticii studiul limbii scriitorului, sub motiv că expresivitatea scrisului literar nu este

spontană, ci derivă din folosirea voluntară şi conştientă a limbii în vederea obŃinerii unor

valori estetice.

Din cele arătate până aici rezultă că expresivitatea poate fi situată la originea

întemeierii stilisticii, iar modul în care a fost concepută, cauza divizării acesteia în stilistică

lingvistică şi stilistică literară (estetică). Pentru Ch. Bally, Iorgu Iordan, J.Marouzeau,

expresivitatea limbii, ca obiect de studiu al stilisticii, derivă din exprimarea lingvistică a

stărilor emoŃionale ale vorbitorului în procesul comunicării, faptul de stil fiind produsul

lingvistic al relaŃiei de cauzalitate dintre emoŃie şi expresivitate. Pentru K.Vossler,

L.Spietzer, Damaso Alonso, expresivitatea este un element estetic, imanent în orice fapt de

2

limbă, convertit într-un enunŃ artistic de către creatorul de literatură beletristică. Fie că este

spontană, fie că este elaborată, expresivitatea unui enunŃ este în mod esenŃial condiŃionată

de vorbitorul care formulează mesajul şi îşi are originea în însăşi structura internă a faptului

de limbă, aşa cum arată Tudor Vianu: „Distingem în faptele de limbă un nucleu al

comunicării şi o zonă înconjurătoare a expresivităŃii individuale.” (Vianu,1968:41). Prin

această structură internă, orice enunŃ lingvistic (inclusiv cel convertit în enunŃ estetic) este

tranzitiv şi reflexiv totodată, adică omul comunică şi, în acelaşi timp, se comunică pe sine.

EnunŃurile se diferenŃiază între ele prin desfăşurarea diferită a raportului dintre cele două

atribute ale semnelor alcătuitoare: tranzitivitatea şi reflexivitatea , expresie a raportului

dintre nucleul comunicării şi zona expresivităŃii individuale. Orice structură lingvistică se

caracterizează printr-o dimensiune stilistică.

Expresivitatea unui text este rezultanta acŃiunii tuturor funcŃiilor particulare ale limbii

(descrise de Roman Jakobson)aşa cum sunt acestea orientate de funcŃia stilisică (cf.

M.Riffaterre). Prin funcŃia stilistică, raportului mediat de gândire dintre limbă şi planul

referenŃial i se alătură raportul dintre enunŃ şi protagoniştii actului lingvistic: emiŃătorul şi

receptorul; astfel, dimensiunea stilistică se relevă ca o componentă subiacentă celei

informaŃionale, care nu afectează conŃinutul logico-semantic al enunŃului, ci dezvoltă un

cadru particular care „umanizează” relaŃiile dintre emiŃător şi destinatar; de aceea ea este

specifică numai limbilor naturale.

Utilizarea unei limbi naturale presupune o permanentă adaptare a structurii idiomului

la necesităŃile social-culturale ale vorbitorilor; rezultatele cele mai importante sunt limbajele

şi stilurile, adică o serie de subansambluri care se deosebesc mai mult ori mai puŃin între

ele prin marcarea stilistică.

Marca stilistică reprezintă trăsătura distinctivă a diferenŃierii stilistice. Ea este

„imprimată” în zestrea semantică a unui element lingvistic (care poate fi cuvânt, formă sau

construcŃie) - este o marcă directă (sau individuală) - sau rezultă din cumularea însemnelor

pe care le poartă mai multe elemente lingvistice de acelaşi fel şi este o marcă difuză (sau

de convergenŃă). Marca directă poate preexista sub forma unei valori stilistice cunoscute,

preexistente (terminologiile, neologismele, cuvintele de argou etc.), sau poate fi „provocată”

prin procedee speciale numite figuri de stil (figuri fonologice: aliteraŃia, simbolismul fonetic

etc; figuri morfosintactice: repetiŃia, enumeraŃia, hiperbatul etc.: figuri semantice; metafora,

mtonimia etc.); şi într-o situaŃie şi în alta ea se manifestă într-un context stilistic. Mărcile

difuze sunt rezultatul reliefării la nivelul întregului text (contextul are aici dimensiunea

maximă) a unor categorii de cuvinte forme construcŃii, fie prin prezenŃă abundentă, fie prin

prezenŃă redusă sau prin absenŃă totală (de exemlpu, lipsa imperativelor, a vocativelor şi a

3

interjecŃiilor arată obiectivitate stilistică, neparticipare afectivă; frecvenŃa ridicată a

substantivelor concrete dă textului aspect descriptiv; preferinŃa pentru adjectivele

apreciative duce la un stil emfatic sau participativ etc.). Individualitatea stilistică a unui text

rezultă tocmai din acŃiunea mărcilor stilistice, obŃinute prin selecŃia şi combinarea semnelor

lingvistice de diferite niveluri în funcŃie de atitudinea subiectivă a vorbitorului faŃă de

conŃinutul exprimat sau faŃă de interlocutori. În realizarea specificului stilistic al unui text un

rol îl au şi elementele neutre stilistic ce reprezintă fondul uniform pe care se realizează prin

contrast efectul unităŃiilor şi construcŃiilor marcate stilistic. Sunt neutre stilistic cuvintele din

lexicul fundamental, formele şi construcŃiile de uz general, fără de care este imposibilă

realizarea unor comunicări clare; întrucât ele servesc la marcarea, prin opoziŃie, a altor

elemente, sunt considerate marca stilistică zero, ce constituie reper de referinŃă pentru

celelalte mărci stilistice.

Stilul este noŃiunea fundamentală a stilisticii; el poate fi definit ca ansamblul de

particularităŃi de exprimare, orală şi scrisă, a unui vorbitor sau a unei categorii de vorbitori,

ori, altfel spus, ca maniera specifică în care sunt selectate şi folosite în exprimarea orală şi

scrisă, posibilităŃile comunicative ale limbii. Dacă specificul rămâne la nivelul unui singur

individ (de regulă un creator de litratură beletistică), rezultă un stil individual; dacă, prin

convergenŃa unor trăsături comune, ajunge să caracterizeze categorii socioprofesionale

sau socioculturale de indivizi, atunci rezultă stiluri colective, supraindividuale; comunicările

realizate în legătură cu aspecte culturale sau profesionale nu se formulează „în general”, ci

se construiesc într-un anumit stil (limbaj) care poate fi diferenŃiat (prin alegere, deviere sau

specializare) de exprimarea literară nespecializată (o categorie de referinŃă ideală,

inexistentă ca atare). Stilurile supraindividuale (sociostilurile) pot avea diferite clasificări, în

funcŃie de grupul de vorbitori la care se raportează, în funcŃie de mediul căruia îi este

destinată comunicarea, de obiectul şi scopul acesteia, de efectul obŃinut la receptare. În

lingvistica românească cele mai studiate stiluri supraindividuale sunt stilurile funcŃionale,

numite şi limbaje sectoriale sau de specialitate.

Stilurile funcŃionale au caracter istoric şi îşi datorează apariŃia unor factori

extralingvistici: evoluŃia culturală a societăŃii, dezvoltarea diferitelor domenii de activitate

care au impus fixarea unor limbaje specializate. Identificarea unui anumit număr de stiluri

funcŃionale este, în consecinŃă o problemă de adecvare a formei lingvistice la conŃinutul

comunicării (scopul acesteia, obiectul, situaŃia de comunicare etc.). Pentru limba română

literară se acceptă existenŃa unui stil artistic care se opune stilurilor non-artistice.

ModalităŃi de concepere a stilului:

4

a) Stilul poate fi definit ca alegere (selecŃie) într-o paradigmă. Această perspectivă

paradigmatică porneşte de la ideea că există, în acelaşi timp, în limbă variante stilistice şi

neutre pentru a reda acelaşi concept; de aici rezultă posibilitatea alegerii în exprimare.

Fiind vorba de adecvarea limbajului la conŃinutul comunicării, contează intenŃia celui care

formulează un enunŃ şi traducerea ei într-o formă adecvată: „cine spune stil spune

alegere”(Ullmann). DefiniŃia se aplică stilului atât ca variantă individuală, cât şi ca limbaj

funcŃional. De exemplu, sinonimia unor fraze exprimate în variante funcŃionale diverse:

HoŃul a intrat în apartament şi a furat mulŃi bani.(standard); Delincventul a comis o spargere

şi a delapidat o sumă importantă.(juridic); ŞuŃul a dat o gaură şi a şterpelit lovelele.(argou).

Din mai multe paradigme virtuale, asupra cărora se operează o alegere, rezultă mai multe

fraze, diferit marcate din punctul de vedere al registrului stilistic şi al gradului de

expresivitate, dar care comunică acelaşi conŃinut. În cazul variantelor funcŃionale,

elementele paradigmei nu se pot combina altfel fără intenŃie parodică, deoarece termenii

fiecărei paradigme comportă o oarecare specializare stilistică. Acesta este, de fapt,

principiul lui Roman Jakobson, care adaugă alegerii şi factorul combinării; selecŃia şi

combinarea sunt condiŃii esenŃiale ale limbajului; alegerea stilistică înseamnă, însă, opŃiune

orientată de funcŃia stilistică a limbii pentru o singură variantă care exprimă concomitent

informaŃii despre realitatea extralingvistică şi date despre individualitatea vorbitorului.

b) Stilul ca abatere (deviere) de la norma curentă, înseamnă ieşirea textului

lingvistic, prin unele caracteristici ale structurii sale, din marginile unui model descris de

întrebuinŃare a limbii în vorbire. De exemplu, orice figură semantică / sintactică este

interpretabilă ca deviere, în măsura în care realizează o distanŃare contextual-

determinabilă faŃă de sensul denotativ ori topica neutră.

Structura stilistică funcŃională a limbii cuprinde sfera limbii populare şi sfera limbii

literare, în ambele dezvoltându-se stiluri specifice.

STRUCTURA STILISTICĂ A LIMBAJULUI ORAL

LIMBAJUL POPULAR

Limbajul popular reprezintă componenta fundamentală a variantei orale a limbii

naŃionale,constituind, printr-o serie de procedee şi mărci stilistice ce poartă amprenta

modalităŃii orale de întrebuinŃare a limbii române, primul nivel de organizare stilistică a

5

limbii . O serie dintre procedeele şi mărcile stilistice întâlnite în limbajul oral sunt specific

naŃionale, reflectând istoria, gândirea şi simŃirea poporului român (de ex. expresiile

idiomatice).

PrezenŃa simultană în desfăşurarea dialogului a emiŃătorului şi a receptorului şi,

frecvent, a referentului, face din spontaneitate şi intervenŃia elementului afectiv trăsături

distinctive, definitorii ale limbajului popular. FuncŃia stilistică a limbii acŃionează, în

comunicarea orală, prin intermediul limbajului popular, în sensul împletirii funcŃiei

referenŃiale,circumscrisă experienŃei empirice, cu funcŃia expresivă-emotivă şi cu funcŃia

conativă, receptorul fiind totdeauna un destinatar, cu identitate precisă. Expresivitatea

stilistică a limbajului popular reprezintă capacitatea structurii verbale a tetextului de a releva

componenta subiectivă a mesajului; un procedeu stilistic este concomitent mijloc de

exprimare a unei anumite atitudini subiective, dar şi mijloc de exprimare a unui anumit sens

gramatical. (În enunŃul deştept ca oaia, comparaŃia exprimă superaltivul adjectivului

antonim lui deştept, aici subînŃeles, şi ironia caustică a vorbitorului).Procedeele stilistice

specifice limbajului popular asigură expresivitatea textului lingvistic la toate nivelele de

organizare.

Nivelul fonetic

Structura fonetică participă , în măsura importantă, la dezvoltarea dominantei

stilistice a textului. Cantitatea şi calităŃile fizice ale sunetelor se împletesc cu elemente

lingvistice suprasegmentale (accent, intonaŃie) şi cu elemente prozodice (ritm, rimă

interioară, aliteraŃii etc.) dând rol activ organizării fonetice în dezvoltarea dimensiunilor

semantice şi stilistice ale textului.

InterferenŃa şi ponderea elementelor prozodice stau în legătură cu ponderea

însemnată a funcŃiei poetice între celelalte funcŃii particulare ale limbii. Nevoia de simetrie,

legată de o anumită desfăşurare ritmică, specifică limbajului popular, stă la baza marii

frecvenŃe a rimelor interioare, aliteraŃiilor şi asonanŃelor proprii expresiilor idiomatice: ce

mai calea-valea, ce mai tura-vura, a face harcea-parcea, a tunat şi i-a adunat, de frunza

frăsinelului, în lung şi-n lat, vorbeşte şi Ion că şi el e om etc. PreponderenŃa factorului

expesiv-prozodic în organizarea enunŃului trece într-un plan secundar sensul lexical sau

gramatical al termenilor alcătuitori: ce mai- tura-vura, şi uneori determină modificări fonetice

în structura acestora: n-aude, n-avede etc.

IntonaŃia şi accentul, timbrul, durata, intensitatea şi înălŃimea sunetelor dezvoltă, sub

acŃiunea funcŃiei expresive, mărci stilistice care exprimă diferite stări de care este stăpânit

vorbitorul în procesul comunicării, atitudinea lui faŃă de obiectul comunicării sau faŃă de

6

interlocutor. Astfel textul poate căpăta un accent afectiv, stilistic , în funcŃie de raportul între

accentul dinamic şi cel muzical, dintre intonaŃie şi durata vocalelor. (De ex. verbul-

propoziŃie Doarme, în funcŃie de accentul stilistic, poate exprima uimirea, indignarea,

siguranŃa, temerea etc.).

Cel mai adesea în strânsă legătură cu accentul stilistic, intonaŃia

interogativă,exclamativă sau neutră, ascendentă, descendentă sau egală, ritmul şi tempoul

vorbirii , accelerat sau lent, curgător sau sacadat, se constituie în mărci stilistice ale textului

oral, sugerând variatele trăiri afective care le-au provocat.

„Figurile fonetice” în strânsă legătură cu sensul lexical al termenilor marcaŃi

dezvoltă diferite sugestii semantice şi valori stilistice De exemplu,. prelungirea Ńinutei

consoanelor poate exprima starea de indignare a vorbitorului ( ex. Tticălosule!

Mmizerabile! Ccanalia! ) sau starea de admiraŃie maximă ( ex. Addmirabil!

Mminunat!).InterjecŃia de şi adverbul de afirmaŃie da primesc un m protetic, structura

fonetică astfel constituită, eventual cu prelungirea Ńinutei lui m, devine expresia sugestivă a

unei stări de ambiguitate, concesive, a unei poziŃii ezitante de compromis în atitudinea

vorbitorului faŃă de interlocutor: „Mmda!...”-afirmaŃie concesivă; „Mmde!...”atitudine de

compromis faŃă de spusele interlocutorului.

Prelungirea duratei vocalelor exprimă un registru mai bogat de sugestii privind

mesajul comunicat prin textul lingvistic. Astfel, prelungirea duratei vocalei devine mijloc de

exprimare a superlativului: „Şi-i frumooos! Şi deşteeept!”.Uneori, însuşirea poate rămâne

neexprimată, verbul sau substantivul concentrând în planul lor semantic, pe lângă sensul

lexical propriu, sensul lexical al adverbului sau al adjectivului absent, sensul gramatical al

gradului de intensitate, sugerând totodată şi starea afectivă a vorbitorului :”Şi Ńipaaa!”, „A

fost un meeci!”. PronunŃarea prelungită a unei vocale dintr-un cuvânt comunică o

componentă subiectivă, care în funcŃie de intonaŃie şi de tonalitatea muzicală a pronunŃiei

cuvântului marcat stilistic, exprimă aprecierea pozitivă sau ironia: „łi-a plăcut filmul? –

Foaarte!”,respingrea, uimirea sau indignarea :”Ce facee?” .

Figurile stilistice fonetice dezvoltă expresivitatea textului, sugerând gradul maxim de

intensitate a stării afective a vorbitorului.

O parte din fenomenele fonetice specifice limbajului oral pot fi exprimate şi în scris –

prin repetarea vocalelor şi consoanelor, prin diferenŃierea caracterelor grafice etc. -,dar în

acest caz este vorba de o încercare voluntară de reproducere elaborată, care rămâne

totdeauna relativă, a limbajului oral; fenomenul se întâlneşte în beletristică , conturând o

trăsătură stilistică definitorie a operei unor scriitori (I.Creangă, I.L. Caragiale, M. Preda

ş.a.).

7

Nivelul morfematic - La acest nivel, funcŃionarea categoriilor morfologice devine sursă a

expresivităŃii limbajului popular:

În flexiunea nominală:

1. În limbajul popular orăşenesc, substantivele proprii nume de familie primesc

în mod frecvent forme de gen, de număr sau articol hotătât, prin care se exprimă fie un

anumit grad de intimitate în relaŃiile sociale, fie atitudinea ironică a vorbitorului: Ioneasca,

Turculeasa, Ioneştii, Moldovenii: „Iar au venit Popeştii!”.

2. Formele desinenŃiale de caz sunt dominate de exprimarea prepoziŃională a

cazurilor genitiv şi dativ: Vin la început de an, la sfârşit de lună, Dau la copii mâncare.

3. Dativul desinenŃial intră în câteva sintagme relativ fixe în care planul semantic

este dominat de intervenŃia elementului afectiv: „Stai locului!” „Du-te dracului!”.

4. Vocativul este utilizat în mod curent, substantivele prezentând desinenŃe

specifice acestui caz: babo!, Mario!, băiete! Radule!

5. Substantivarea prin vocativ a adjectivului evidenŃiază componenta afectivă a

textului: „Prăpăditul!”, până la sugerareaunui sens opus celui denotativ: „Deşteptule!”

În exprimarea superlativului, limbajul popular recurge la mijloace marcate subiectiv:

prelungirea duratei vocalelor din corpul fonetic al adjectivului „O fată frumoasăăă!”;

întrebuinŃarea ca morfem a adverbelor tare şi prea şi a locuŃiunilor nespus de,

nemaipomenit de, grozav de etc.care pe lângă sensul gramatical de superlativ, sugerează

şi atitudinea apreciativă a vorbitorului; reluarea în formă de genitiv sau de acuzativ, a

substantivului de provenienŃă adjectivală: frumoasa frumoaselor, voinicul voincilor, deştept

între deştepŃi etc.; sintagme formate dintr-un substantiv ( om, fată, bărbat, femeie) şi

numeralul adverbial o dată: o dată om, sau substantivul jumătate:”o fată şi jumătate;

propoziŃii cu structură relativ stereotipă: Am întâlnit un om cum nu se mai află;

întrebuinŃarea unor imagini situate între comparaŃie şi metaforă, care exprimă superlativul

unei însuşiri umane: frumoasă foc, beat criŃă ,turtă etc., deştept ca oaia.

6. Numeralele ordinale întâi şi al doilea exprimă adesea calitatea obiectelor:

„Am văzut o marfă a-ntâia”; numeralele sută, mie, milion exprimă în formă de singular sau

de plural, ideea de mulŃime nedeterminată :”Pot să citesc şi de o mie de ori, tot nu pricep”.

În flexiunea pronominală:

1. Pronumele de politeŃe dumneavoastră, domnia-sa, dumnealui , intrând în

contrast cu contextul social în care se desfăşoară comunicarea, pot exprima ironia,

nemulŃumirea.

8

2. Pronumele demonstrative, formă populară, ăsta, asta, ăla, aia exprimă, în

funcŃie de o anumită accentuare a lor şi de intonaŃia enunŃului, atitudinea dispreŃuitoare a

interlocutorului faŃă de obiectul comunicării.

3. ÎntrebuinŃarea pronumelor personale cu depăşirea corespondenŃei persoană

gramaticală- protagonist al comunicării lingvistice pentru a sugera indignarea, supărarea,

nemulŃumirea: „Eu îi vorbesc şi el îşi vede de treabă”,unde în locul persoanei a II-a,

vorbitorul utilizează pronumele de persoana a III-a, ca şi cum şi-ar închipui un alt

interlocutor, pe cel real transferându-l în situaŃia de obiect al comunicării.

4. La dativ, forma scurtă a pronumelor personale de persoana I şi a II-a, poate

sugera, în anumite contexte, implicarea afectivă a vorbitorului „Când mi te-oi trânti o dată...”

Formele au fost numite dativ etic .

În flexiunea verbală:

Diateza

1. Se utilizează în paralel forme verbale pronominale şi nepronominale,

pronumele reflexiv fiind un „modificator” al sensului lexical care duce la dezvoltarea unei

componente afective: a munci/a se munci; a omorâ/ a se omorâ; a prosti/a se prosti etc.

2. Prin anularea graniŃelor dintre câmpuri logico-semantice bine delimitate în

limba literară, o categorie de verbe exprimând acŃiuni specifice unor animale, primesc

pronume reflexiv, se utilizează la toate persoanele,desemnând acŃiuni în sfera umanului şi

sugerează atitudinea de ironie şi dispreŃ a vorbitorului faŃă de interlocutor: a se miorlăi, a se

schelălăi, a se mieuna.

3. ApariŃia pronumelui reflexiv pe lângă verbe intranzitive, care nu-l tolerează,

sau pe lângă verbe tranzitive, care ,în general, nu-l acceptă: nu se merită, nu se există.

4. Pasivul reflexiv domină situaŃiile de construire a diatezei pasive cu auxiliarul

morfologic a fi .În întrebuinŃarea familiară, această formă de pasiv, prezentă în general

numai la persoana a III-a, cunoaşte şi celelalte persoane, în special persoana a II-a: Eşti

deştept, dar nu te cauŃi ...; construcŃia este rezultatul unei concentrări la maximum a

planului expresiei: Eşti deştept, dar nu te duci la doctor să fii căutat (consultat) .

5. Pronumele reflexiv se întrebuinŃează la persoana a III-a, ca instrument al

nedeterminării, când poate însoŃi şi verbe intranzitive: Se fumează mult aici. Nu se moare

din asta.Nu se tuşeşte la spectacol. Prin astfel de construcŃii vorbitorul evită duritatea

exprimării directe a unei nemulŃumiri.

6. Unele verbe îşi pierd pronumele reflexiv, semn al valorii lor subiective: a se

teme, a se chinui, a se mişca, , al intensităŃii participative: a se gândi , al caracterului

9

impersonal al sensului reflexiv-obiectiv: a se îmbrăca, a se încălŃa etc. ÎntrebuinŃate

nepronominal, aceste verbe dezvoltă o componentă semantică afectivă, indicând şi o

schimbare de interes a vorbitorului spre obiectul acŃiunii verbale: Nu are ce încălŃa. A

chinuit o viaŃă ca să-l crească. Gândeşti că- bine aşa?

7. Folosirea fără pronume a unor verbe la imperativul afirmativ: a se mişca, a se

feri exprimă o stare de indignare maximă: Mişcă de-aici!, sau de spaimă în faŃa unui pericol

iminent: Fereşte!

Modul.Fiind prin însuşi conŃinutul său un mijloc de exprimare a atitudinii vorbitorului faŃă de

acŃiunea verbală, categoria gramaticală a modului marcheaz subiectiv textul, iar în limbajul

popular exprimă şi atitudinea faŃă de interlocutor, precum şi starea afectivă a vorbitorului.

CoexistenŃa acestor factori, diferiŃi ca natură, determină dezvoltarea polisemiei şi sinonimiei

formelor modale. De exemplu, sensul gramatical de „ imperativ” se poate exprima prin prin

forma specifică, marcată desinenŃial şi prin intonaŃie: Pleacă de aici!, prin prezent indicativ:

Pleci de-aici! ,conjunctiv prezent: Să pleci de-aici! ,toate aceste forme corespunzând la

stări afective şi atitudini diferite faŃă de interlocutor. Intrând în sinonimie cu imperativul,

viitorul indicativ construit cu auxiliarul a avea şi conjunctivul verbului, înlocuieşte duritatea,

de natură afectivă, a formei specifice: Pleacă şi fă ce Ńi-am spus! cu fermitatea rece, de

natură intelectuală, căreia destinatarul nu i se poate sustrage: Ai să pleci şi ai să faci ce Ńi-

am spus!. ÎntrebuinŃarea prezentului indicativ cu valoare de imperativ reflectă apropierea

sufletească a vorbitorului de interlocutor; porunca ia pentru interlocutor, forma unei

comunicări enunŃiative în legătură cu o acŃiune pe care el o are de dus la capăt: Pleci

imediat şi faci ce Ńi-am spus! Conunctivul prezent cu sens de imperativ exprimă duritatea

poruncii şi o stare accentuată de nemulŃumire a vorbitorului faŃă de interlocutor sau faŃă de

obiectul comunicării: Tu să taci! Să plece imediat! .

Sensul de ireal poate fi exprimat şi prin sintagme constituite dintr-un verb precedat

de adverbul aproape sau de locuŃiunea Cât pe ce să pierd trenul. Aproare să nu te

recunosc . Irealul poate fi exprimat prin a fi sau a avea: Era să cad., Aveam să cad..

Timpul.:

Prezentul, forma verbală cu cea mai mare frecvenŃă în limbajul oral, dezvoltă un

registru semantic bogat, acoperind funcŃional toate cele trei perspective temporale: prezent,

trecut, viitor sau dezvoltând sensul de pantemporal.

Când predomină perspectiva narativă, vorbitorul dinamizează imaginea

evenimentelor petrecute în trecut prin situarea lor la prezent; prin anularea opoziŃiei

10

categoriale prezent-trecut, vorbitorul retrăieşte fapetele pe care le narează în momentul

comunicării lingvistice şi determină aceeaşi implicare afectivă la interlocutor. Bat la uşă, dar

nu vine nimeni să deschidă. Prin verbele dicendi puse la prezent, este adus în prezentul

comunicării lingvistice un dialog anterior, devenit obiect al comunicării,

ÎntrebuinŃat cu valoare de viitor, prezentul intoduce în mesaj un grad ridicat de

certitudine: Mâine dau examen. O astfel de întrbuinŃare este foarte frecventă în limbajul

oral.

Perfectul compus situează uneori acŃiunea verbului în prezentul comunicării

verbale, la începutul sau la sfârşitul unui dialog: V-am salutat. Am plecat. Această valoare

sugerează, când caracterizează verbe de mişcare, graba, reală sau simulată, a

interlocutorului sau intenŃia lui de a-l determina pe interlocutor să acŃioneze mai repede în

sensul dorit; când sunt întrbuinŃate la persoana I, perfectul compus al verbelor a tăcea, a

adormi, a muri, sugerează perezenŃa unei componente afective în structura mesajului,

variabilă, în funcŃie de condiŃiile psihologice în care se desfăşoară comunicarea lingvistică:

Gata, am tăcut, ce mai vrei?.

Valoarea de viitor a perfectului compus caracterizează un număr restrâns de

verbe,exprimând o intensă implicare afectivă din partea vorbitorului: Te mai ajut şi în

problema aceasta şi apoi ştiu că te-am făcut om .

Forma de viitor poate fi întrebuinŃată cu valoare de prezent, în special forma

construită din auxiliarul a avea şi conjunctivul verbului, construcŃia fiind specifică diferitelor

verbe dicendi: Am să vă rog să mă ajutaŃi puŃin.Se sugerează astfel o anumită stare de

jenă, de modestie sau de delicateŃe de discreŃie sau se poate sugera o stare mascată de

nemulŃumire: Am să te rog să pleci şi să mă laşi singur.

Imperfectul verbului a voi poate situa desfăşurarea acŃiunii verbale în momentul

vorbirii, fiind numit şi imperfectul sfielii sau al modestiei: Voiam să te rog ceva. În limbajul

copiilor, imperfectul dezvoltă sensul de prezent, concomitent cu crearea unei stări de

ambiguitate între real şi ireal: Eu eram mama, tu erai copilul. În anumite situaŃii afective,

imperfectul îşi pierde caracterul său specific de timp imperfectiv, devine timp perfectiv,

intrând în sinonimie cu perfectul compus (în sepcial la verbele zicerii): Ce-Ńi spuneam eu?

Depăşind limitele categoriale timp-mod, imperfectul exprimă frecvent irealul sau

potenŃialul : Dacă mă sculam mai devreme, nu pierdeam trenul

Aspectul

Categorie nemorfologizată în limba română este reliefată prin elemente ale

sistemului lexical popular sau ale organizării sintactice. Există serii paralele constituite din

11

termeni lexicali simpli şi locuŃiuni verbale, pentru a exprima opoziŃia aspectuală durativ-

incoativ: a da în clocot- a clocoti; a o lua la fugă- a fugi.Seria verbelor incoative : a începe,

a se apuca, a prinde, a se pune este completată cu semiauxiliarele a sta şi a vrea care în

limbajul popular exprimă iminenŃa producerii unei acŃiuni: Stă să plouă. Vrea să plângă;

acelaşi sens aspectual îl exprimă în limbajul popular verbul a trage, în relaŃie cu verbul a

muri :Moşul trage să moară. Aspectul durativ se exprimă frecvent prin repetarea printr-un

raport de coordonare copulativă, numai în planul expresiei, a verbului, concomitent cu o

anumită intonaŃie: Şi plânge, şi plânge.... Verbul a sta, la indicativ prezent, formează, printr-

un fals raport de coordonare copulativă cu un alt verb, o sintagmă care exprimă caracterul

durativ al celui de-al doilea verb: Dacă stau şi mă gândesc bine, pot veni şi eu cu voi..

Numărul şi persoana

1. La verbele personale, persoana a II-a singular îşi depăşeşte conŃinutul

semantic, fiind utilizată, sub influenŃa factorului afectiv, în contextul persoanei I, pentru că

vorbitorul îşi scoate astfel propriul eu din cauzalitatea evenimentelor, în situaŃii în care

cursul acestora este decis de factori exteriori voinŃei şi putinŃei sale: Ce să-i faci, aşa e

lumea...De cele mai multe ori asemenea structuri exprimă nemulŃumirea: La ce te puteai

aştpta la unul ca el ?! Altori, persoana a II-a este expresia unui alter ego într-un dialog

interior, în situaŃiile de impas: Ei, acum ce te faci, băiete, pe unde scoŃi cămaşa?! Folosirea

persoanei a II-a în locul persoanei I poate exprima dorinŃa vorbitorului de a-l convinge pe

interlocutor de inexistenŃa unei soluŃii alternative şi de a şi-l face solidar: Ce voiai să fac?

sau respinge nişte reproşuri virtuale: Unde-ai fi vrut să mă duc?!

2. Uneori persoana a III-a singular se foloseşte în contextele persoanei a II-a,

pentru a exprima o atitudine ironică din partea vorbitorului: Domnul nu vine, dumnealui nu

se compromite...

3. Aceeaşi atitudine ironică este exprimată prin întrebuinŃarea pluralului

persoanei în locul persoanei a II-a singular: Noi suntem boieri, nu punem mâna la treabă...

Adverbul

Datorită caracterului său pronominal precum şi marii lui frecvenŃe, adverbul acolo

dezvoltă sensuri expresive: Fă şi tu , acolo, ceva, să nu zică ceilalŃi că nu munceşti... –

exprimarea unei concesii din partea vorbitorului, în legătură cu interlocutorul sau cu sine

însuşi : Am să te ajut şi eu, acolo, cât oi putea ....sau reflectă o atitudine protectoare sau

uşor glumeaŃă faŃă de persoana obiect al conversaŃiei : E şi el, acolo, un pui de om... În

varianta colo intră în constituirea unor sintagme relativ fixe în limbajul oral: cât colo –

12

exprimă indignarea ; când colo- exprimă surpriza desfăşurării evenimentelor într-un sens

contrar aşteptărilor vorbitorului; cât de colo –exprimă superlativul evidenŃei unor aspecte

din realitate; auzi colo!- nemulŃumirea şi surpriza provocată de atitudinea interlocutorului;

fugi de-acolo! sau fugi de-aici! exprimă respingerea dispreŃuitoare a spuselor

interlocutorului sau uimirea provocată de caracterul neaşteptat al celor comunicate.

În realizarea categoriei gramaticale a comparaŃiei la adverb, limbajul popular

recurge la aceleaşi procedee fonetice, morfo-sintactice, retorice prin care se realizează

comparaŃia la adjectiv. Superlativul intensităŃii unor acŃiuni se exprimă prin locuŃiuni

adverbiale sau rămâne implicit în semantica unor locuŃiuni verbale: Râde cu gura până la

urechi; Se prăpădeşte de râs.

InterjecŃia

Constituie o categorie lexicală specifică limbajului oral pentru că reprezintă expresia

lingvistică spontană a unor stări afective sau intelectuale. Se disting mai multe clase de

interjecŃii în funcŃie de rolul jucat în procesul de comunicare lingvistică:

-interjecŃii care exprimă atitudinea vorbitorului faŃă de acŃiunile interlocutorului:

bravo!, ura! (entuziasm şi admiraŃie), halal!, ptiu! (admonestare, dispreŃ);

-interjecŃii de adresare, prin care vorbitorul atrage interlocutorul în procesul de

comunicare: bre!, ei!, hei!, mă!, măi! (însoŃesc în mod frecvent un vocativ);

-interjecŃii care însoŃesc diferite gesturi umane în relaŃia vorbitorului cu interlocutorul

său: poftim!, na!.

- onomatopeile caracterizează componenta narativă a dialogului: Când am văzut

aşa, trosc! o palmă!. În afara exprimării copiative a unor fenomene din realitate,

onomatopeile exprimă atitudinea de ironie sau satirică a vorbitorului faŃă de interlocutor: Eu

îi vorbesc serios şi el că-i mâr, că-i câr...

Nivelul sintactic

- Exprimarea negaŃiei este în legătură cu o mare varietate de stări afective şi

intelectuale şi există o mare diversitate de organizare a enunŃurilor lingvistice , de la

construcŃii exclamative, sintagme nominale simple până la propoziŃii şi chiar fraze: Da’de

unde?! – respingerea hotărâtă a afirmaŃiilor interlocutorului; Doamne fereşte!, Ferească

Dumnezeu! – atitudine de surprindere în faŃa spuselor interlocutorului ; Nici vorbă! –

infirmare categorică a afirmaŃiilor interlocutorului; łi-ai găsit! – atitudine de desconsiderare

şi scepticism, ironie izvorâtă dintr-o mai veche experienŃă în legătură cu o a treia persoană;

13

Cum să nu?! – propoziŃia interogativ-exclamativă, care prin accentuarea deosebită a

adverbului cum, neagă ironic afirmaŃia interlocutorului; expresiile interjecŃionale Pe dracu!,

Pe naiba! exprimă nemulŃumirea vorbitorului faŃă de nerealizarea unei acŃiuni de către

persoana -obiect al comunicării; negaŃia se exprimă uneori prin anteproză, prin propoziŃii

pozitive al căror caracter negativ rezultă din intonaŃie: Mare nevoie am eu de tine!, łi-ai

găsit omul!...

-Exprimarea afirmaŃiei poate fi însoŃită de exprimarea satisfacŃiei, prin prelungirea

vocalei din adverbul frază Da! sau prin adverbele de modalitate: fireşte, sigur, fără îndoială

etc se exprimă atitudinea de siguranŃă (cu diferite nuanŃări) a vorbitorului în legătură cu

propriile spuse.

-InterdependenŃa dintre mărcile stilistice fonetice şi prozodice şi caracterul

exclamativ al propoziŃiilor introgative sau enunŃiative constituie o caracteristică a

comunicării orale. PropoziŃiile cu caracter exclamativ exprimă pe lângă conŃinutul semantic

şi starea afectivă a vorbitorului în momentul vorbirii sau atitudinea lui faŃă de interlocutor:

caracterul exclamativ al propoziŃiilor este marcat prin intonaŃie, iar starea afectivă este

sugerată fie de sensul lexical şi gramatical al verbului-predicat, fie de sensul lexical al altui

termen constitutiv: Ce zi minunată!...-admiraŃia; Iar vine după bani!- disperarea; Ce frumos

era atunci! -nostalgia; Ce-aş mai veni şi eu cu voi!-stare afectivă de înalt grad tensional.

IntonaŃia exclamativă modifică topica şi funcŃia pronumelor şi adverbelor interogative, care,

devenite instrumente excamative, exprimă superlativul admiraŃiei: Ce frumos!; surpriza:

Când colo, dau peste tine! . ConjuncŃia că, din element de subordonare, devine instrument

al superlativului absolut marcat de o anumită stare afectivă: Că rău mai eşti!- în realizarea

acestei funcŃii intervine şi adverbul mai , care poate exprima singur, în propoziŃii

exclamative, superlativul: Prost mai eşti! .

-Structurile invocative de tipul: Bată-te-ar Dumnezeu să te bată!, a căror organizare

este în toate situaŃiile aceeaşi: verb la optativ-potenŃial reluat prin conjunctiv plus subiect

exprimat prin substantiv denumind fiinŃe mitice: Trăsni-l-ar sfântul să-l trăsnească! ,exprimă

,de obicei, indignarea, supărarea, amărăciunea.

-PropoziŃiile interogative retorice sunt marcate afectiv, prin ele vorbitorul necerând,

de fapt, informaŃii, ci afirmând sau negând ceva, prin forma interogativă încercându-se să

se impună un anumit punct de vedere interlocutorului: Cum să nu-l cunosc?! Cum să uit?!

Ai mai auzit dumneata aşa ceva?!

-Sunt încărcate afectiv atât interogativele totale cât şi cele parŃiale; când accentul

intonaŃional se concentrează pe un anumit termen, expresie lingvistică a originii stării,

acesta determină o modificare a intonaŃiei secundare a propoziŃiei, care poate descreşte:

14

Acolo te duci?! Când accentul afectiv intonaŃional trebuie să cadă pe subiect, acesta se

plasează după predicat: A făcut el asta?! La introgativele parŃiale, energia intonaŃională se

concentrează pe adverbele sau pronumele interogative:Cu cine te-ai văzut? Când s-a

petrecut asta?

-Când vorbitorul nu se simte îndreptăŃit să solicite ceva la modul imperativ, foloseşte

propoziŃia interogativă în locul uneia.imprative: Îmi dai şi mie? Vrei să mă asculŃi?.

-Prin propoziŃiile exclamative, vorbitorul îşi exprimă o anumită stare, reacŃie la

atitudinea interlocutorului sau la o anumită realitate extralingvistică; starea tensională

determină mutaŃii în planul semantic, lexical şi gramatical al textului: Arză-te-ar focul să te

arză! ; intensitatea maximă a stărilor afective care constituie nucleul semantic al mesajului,

determină reluarea aceluiaşi verb, la modul conjunctiv: Bată-te-ar norocul să te bată! sau la

potenŃial optativ şi conjunctiv: Mânca-te-ar pământul să te mănânce!

-În caracterul dialogat al comunicării orale îşi au originea enunŃurile sintetice,

neanalizabile: Mda!, Nuu-u! (adverbe-frază), Eii!.. Sst!, Vai! (interjecŃii) care poartă în ele o

componentă subiectivă; enunŃurile brevilocvente prin care mesajul rămâne concentrat în

planul semantic al unui singur termen –enunŃ nominal-: Gura!, Uşa! sau al unui grup

restrâns de termeni, cu aspect de construcŃii fixe: singur cuc, beat criŃă sau în structuri

invocative: Ce naiba (dracu, Dumnezeu) mai vrea şi ăsta?!; enunŃurile eliptice expresie

fragmentară a unei gândiri complete, apar când vorbitorul, având în vedere cadrul

situaŃional care suplineşte golurile din exprimare, lasă la o parte, neexprimat, ceea ce

consideră de prisos pentru cantitatea de informaŃii ce are de transmis: Da’-ncotro aşa

grăbit?- din enunŃul interogativ lipseşte verbul a merge, întrucât destinatarul tocmai

realizează acŃiunea, astfel comunicarea fiind marcată de spontaneitate; enunŃurile

fragmentare : vorbitorul nu mai repetă termenii exprimaŃi deja de interlocutor sau de el

însuşi într-o replică anterioară, fenomenul caracterizând mai ales frazele-răspuns la

enunŃuri interogative parŃiale: -Când pleci? -_Mâine.; subînŃelegerea apare într-o serie de

construcŃii relativ fixe, marcate subiectiv, specifice sintaxei frazei: propoziŃiile subordonate

rămân neexprimate când predicatul lor ar fi fost realizat prin acelaşi verb ca şi predicatul

din regentă: Las’ să plătească, că are de unde (plăti). M-aş plimba şi eu, da’ n-am cu cine

(mă plimba) ; fenomenele de sintaxă mixtă se constituie prin împletirea elementelor de

limbaj neverbal cu elemente de limbaj; vorbitorii, fiind plasaŃi în chiar cadrul situaŃional,unul

în prezenŃa celuilalt, şi fiind în contact imediat cu obiectele realităŃii despre care comunică,

îmbină permanent limbajul sonor articulat cu limbajul vizual, cinetic -mimică, surâs, gestică,

privire: łine (cartea)!; repetiŃia şi tautologia, ca expresie a participării afective a vorbitorului

la reflectarea lingvistică a realităŃii extralingvistice, poartă amprenta intensităŃii unei stări:

15

Vai de mine şi de mine!, intensităŃii şi duratei unei acŃiunii :Şi plânge, şi plânge de se moaie

pietrele!, superlativului cantitativ: Era lumea de pe lume! , absolutului precedenŃei: Întâi şi-

ntâi să-mi spui unde ai fost! etc.; când termenii care se repetă , cu funcŃii sintactice diferite,

exprimă un raport semantic de identificare, repetiŃia trece în tautologie.; forma cea mai

frecventă de tautologie o constituie reluarea subiectului în funcŃie de nume predicativ:

Obraznicu-i tot obraznic , dar tautologia ia şi forma altor raporturi sintactice: (de referinŃă)

De beat se vede cât de colo că eşti beat, (de scop) Vorbeşti ca să vorbeşti, (de timp) Eu

când fac o treabă o fac.

-Raporturile de subordonare rămân în mod frecvent implicite în planul semantic al

textului, fiind dominate de raporturile de coordonare: Te duci şi-i arăŃi şi-i tot degeaba(

relaŃia de coordonare maschează un raport semantic concesiv). Când se exprimă

gramatical, relaŃiile de subordonare se caracterizează prin elemente spcifice, care

marchează subiectiv textul : las’ că, plus că, de vreme ce etc ; conjuncŃia că funcŃionează

ca element de subliniere a enunŃului exclamativ: Că rău mai eşti!, iar conjuncŃia de

reliefează semantica enunŃului dominat de modul condiŃional optativ al verbului: De-ar veni

odată vacanŃa! . Raporturile de subordonare sunt în mod frecvent polisemantice: Dacă tot

m-ai căutat, hai să ne lămurim! ( condiŃie şi cauză), Cum de-abia ai venit, când eu sunt aici

de o oră?! ( timp şi cauză); sub presiunea stării afective, vorbitorul răstoarnă relaŃia logică

din planul semantic al raportului temporal, prin când invers :Mă plimbam, când deodată îl

văd pe Ion –

-Anacolutul- figură sintactică care constă în întreruperea organizării sintactice, sub

influenŃa unei stări afective puernice, astfel că textul începe într-un fel şi se continuă într-o

altă organizare impusă de o nouă perspectivă din care este reflectată lingvistic realitatea:

Mama, când m-a văzut, nu-i venea să-şi creadă ochilor! ; cele mai frecvente sunt

construcŃiile cu subiect suspendat (nominativum pendens) şi cele provocate de pronumele

relative cine şi care ( pe lângă rolul lor în frază de elemente de relaŃie, dezvoltă şi diferite

funcŃii sintactice în propoziŃia în care se include: Care-a făcut asta să nu-l mai văd .

-RelaŃia de incidenŃă În comunicarea orală, fraza este mereu întreruptă de interjecŃii,

invocative şi construcŃii exclamative, construcŃii şi cuvinte incidente prin care vorbitorul îşi

exprimă starea afectivă şi atitudinea faŃă de interlocutor: Am ajuns, din păcate, prea târziu.

Neobrăzatul de Mihai, că alt cuvânt nu merită, i-a vorbit urât...

-Topica subiectivă rezultă din predominarea factorului subiectiv asupra celui

intelectual în organizarea cuvintelor în propoziŃii şi a propoziŃiilor în fraze, îndepărtându-se

astfel de topica neutră, care reflectă ordinea logică a elementelor în plan semantic : Mare

16

lucru ai făcut!( exprimă ironia ), Ticălos mai eşti! (exprimă indignarea ), Mere ai vrut, mere

ai! (exprimă nemulŃumirea) etc.

Nivelul lexical

Sistemul lexical al unei limbi oferă viziunea despre lume specifică poporului care o

vorbeşte, în special prin vocabularul popular; caracterul popular al termenilor este dat în

general de vechimea lor în limbă, dar rezultă totodată şi dintr-un proces de „motivare” a

raportului semantic prin:

-originea sau structura lor onomatopeică: a plescăi, a hodorogi, a fâsâi etc.;

-alcătuirea lor morfologică: îndrăcit, a se împăuna etc, reflectând adesea un proces

metaforic: ghiocel, gura-leului, floarea soarelui etc.;

-cartacterul polisemantic al celor mai mulŃi termeni ;

-dezvoltarea sensurilor figurate (metaforic, în spcial): a se stinge (a muri), înnegurat

(trist), plouat (necăjit), înfocare (pasiune), ciubotă (prost), pisălog (insistent) etc. ;

-dezvoltarea de expresii şi locuŃiuni, cu originea într-un proces metaforic: a şterge

putina (a pleca pe furiş), a tăia frunză la câini ( a nu face nimic)etc.;

-implicarea unei atitudini subiective în conŃinutul semantic al termnilor: ironie,

sarcasm, tandreŃe etc.: hârŃoage,lingău, a se hlizi etc.

Mijloacele de formare a cuvintelor accentuează expresivitatea limbajului popular prin

motivarea subiectivă a conŃinutului semantic al noilor termeni: utilizarea frecventă a

sufixelor diminutivale şi augmentative -articolaş (dispreŃ), poezioară (ironie), prostălău (

deprecierea )etc; a prefixelor exprimând iterativul sau superlativul : Am citit şi am răscitit

,dar tot degeaba! ( nemulŃumirea, exasprarea) etc.; un număr mare de termeni compuşi :

gură-cască, pierde-vară, papă-lapte etc.(atitudine ironică, umor).

Stilurile orale

Mărcile stilistice ale limbajului oral sunt actualizate diferit în funcŃie de anumite

condiŃionări extralingvistice; există două variante de actualizare care corespund celor două

tipuri de cultură (populară şi erudită): varianta rurală, identificabilă cu limbajul pupular, şi

varianta citadină,în care limbajul popular se intersectează cu limbajul cultivat, reprezentat

de limba literară .Pe fondul acestei diferenŃieri stilistice de ansamblu, se dezvoltă o altă

diferenŃiere între stilul conversaŃiei şi stilul beletristic ,ca modalităŃi diferite de actualizare a

sistemului de procedee şi mărci stilistice specifice limbii naŃionale.

17

În stilul beletristic, rolul preponderent în actualizarea mărcilor stilistice îl are funcŃia

poetică, iar textul este rezultatul unui proces de cunoaştere şi comunicare artistică.

În stilul conversaŃiei, actualizarea mărcilor stilistice se întemeiază pe împletirea

tuturor funcŃiilor particulare ale limbii,dar cu dominarea funcŃiilor expresivă, conativă şi

referenŃială; textul are un referent real, într-un proces de comunicare şi cunoaştere

empirică. Stilul conversaŃiei prezintă trei variante stilistice: stilul conversaŃiei curente

(neutru), stilul conversaŃiei oficiale (solemn), stilul conversaŃiei familiare (familiar).

În stilul neutru, al conversaŃiei curente, sunt actualizate principalele procedee şi

mărci stilistice specifice limbajului popular, cu unele deosebiri între varaianta citadină şi cea

rurală a limbajului oral, în special la nivelul vocabularului: în varianta rurală se întâlnesc cu

precădere termeni populari şi termeni regionali, termenii neologici având o frecvenŃă

redusă; în varianta citadină sunt prezenŃi termeni populari, termeni neologici şi, cu

frecvenŃă redusă, termeni regionali. La nivel morfo-sintactic, stilul conversaŃiei curente este

marcat, prin acŃiunea funcŃiei conative, de întrebuinŃarea vocativului şi a categoriei

gramaticale a persoanei la pronume şi verb, apelându-se în mod frecvent la formele de

politeŃe: dumneata, dumnealui, dumneavoastră şi mata şi la persoana a II-a plural la verb;

pronumle înlocuieşte adjectivul posesiv în exprimarea apartenenŃei, posesiunii sau a altor

sensuri gramaticale specifice genitivului: Care este numele dumitale? Vorbitorul, în funcŃie

de cadrul situaŃional, însoŃeşte numele proprii cu termeni apelativi care exprimă relaŃiile

sociale: domn, doamnă, moş, mătuşă etc.

În varianta solemnă a stilului conversaŃiei se actualizează sistemul limbii cu

rigurozitate în marginile limbii literare, reducându-se spontaneitatea şi procedeele impuse

de caracterul dialogat al comunicării orale.La nivel morfologic şi lexical, mărcile stilistice

sunt: pronumele de politeŃe domnia-voastră, domnia-sa etc.; termeni de adresare care

reflectă poziŃia în ierarhia social-politică şi în cea bisericească: excelenŃă, sfinŃia-voastră

etc., expresie a atitudinii de maximă deferenŃă într-un dialog instituŃionalizat şi

convenŃionalizat; utilizarea apelativelor: domn, doamnă, cu formă specifică, desinenŃială de

vocativ, însoŃind termeni denumind funcŃii social-politice: decan, director, preşedinte, prim-

ministru etc.; lexicul este predominant neologic, cu termenii întrebuinŃaŃi cu sensul lor

denotativ; sintaxa poartă amprenta stilului oficial administrativ, cu absenŃa structurilor

brevilocvente, eliptice, a subînŃelegerii, a vorbibirii directe legate etc.

Varianta familiară a stilului conversaŃiei.se caracterizează, sub acŃiunea funcŃiei

expresiv-emotive, prin gradul maxim de expresivitate a textului, realizat şi comunicat

spontan, prin intervenŃia necenzurată a factorului afectiv; varianta familiară îşi dezvoltă

18

identitatea stilistică specifică prin utilizarea semnelor lingvistice cu mărci stilistice implicite,

a căror valoare este evidenŃiată de context.

La nivel morfologic este specifică utilizarea substantivelor în vocativ cu desinenŃă

specifică: băiete, Radule, bunico, tinere etc. precedate sau nu de interjecŃii de adresare:

măi copile!...,fa LenuŃo! ; vorbitorul poate însoŃi numele proprii cu cu termeni care exprimă

grade de rudenie: nene, tanti, lele etc.,şi interferând cu conversaŃia curentă, adresativul

domnul se întrebuinŃează fără articol, în forma dom’ (dom’ director); .se recurge frecvent la

adjective substantivizate prin vocativ: tâmpitule, idiotule etc; distribuŃia pronumelor

personale şi de politeŃe pentru persoana a II-a: tu, mata, dumneata, depinde de vârsta

interlocutorului; celelalte pronume de politeŃe sunt întrebuinŃate ca expresie a atitudinii

ironice.

La nivel sintactic, realizarea negaŃiei prin interjecŃii: Aşi!, łŃŃ!.., prezenŃa

invocativelor: Ce Dumnezeu (dracu, naiba) vor ăştia?!, prezenŃa enunŃurilor exclamative

absolute: Fir-ar al dracului să fie!, prezenŃa enunŃurilor nominale metaforice: Porcul!,

Măgarul! şi a enunŃurilor fragmentare subliniază componenta subiectivă a mesajului.

La nivel lexical, se manifestă o libertate nelimitată în actualizarea vocabularului

popular; în funcŃie de cele două variante generale ale stilului conversaŃiei, rurală şi citadină,

şi de stările afective ale vorbitorului , se utilizează: termeni tabu (în varianta vulgar-violentă

a conversaŃiei), termeni regionali, termeni compuşi şi locuŃionali cu sens metaforic: târâie-

brâu, linge-blide, a trage mâŃa de coadă etc., termeni derivaŃi cu sufixe diminutivale şi

augmentative cu semantica marcată afectiv: prostălău, mămicuŃă etc. termeni lexicali

argotici (argoul este un ansamblu deschis de cuvinte şi construcŃii frazeologice pitoreşti,

care dezvoltă sensuri neobişnuite, de neînŃeles pentru cei exteriori cercului socio-lingvistic

restrâns care le utilizează; caracterizează aproape exclusiv vorbirea grupurilor sociale sau

de vârstă, de obicei contrarii convenienŃelor).

APLICAłII:

1. AlegeŃi o literă din DicŃionarul de argou al limbii române, al lui G. Volceanov şi

comparaŃi lista de cuvinte de la litera respectivă cu lista de cuvinte (de la aceeaşi literă) din

DicŃionarul explicativ al limbii române sau din DicŃionarul Academiei sau din DicŃionarul de

cuvinte recente stabilind următoarele aspecte:

a) în ce măsură se găsesc aceşti termeni în dicŃionarele explicative;

b) identificaŃi sensul acestora, conotaŃiile şi eventual originea elementelor de argou.

19

2. IdentificaŃi, din DicŃionarul de argou, acei termeni care dovedesc capacitatea de a

alcătui familii lexicale. ExplicaŃi cauzele şi urmările productivităŃii lor.

3. ExtrageŃi expresiile şi locuŃiunile de la o literă (în limbajul argotic) şi sesizaŃi trecerea

unor elemente din limbajul argotic în limbajul conversaŃiei familiare. ExemplificaŃi şi

explicaŃi.

4. SelectaŃi din fragmentele de mai jos, extrase din Textele dialectale din Muntenia,

publicate sub redacŃia lui Boris Cazacu (1974, 1975), elementele care pun în evidenŃă

caracterul oral al textului; precizaŃi cărei variante a limbajului popular îi apaŃin textele date:

a) „- Băiatu – ăla mare, care... i de clasa patra.

- Cum, nu ăla micu?

- Nu, bre ! Ăla mare.”

b) „- Ce dracu-i îla, mă?

- Ữ iepure, mă.

- E! drace! iepure-atâta di mare, mă!” (TDM, II, 534/10-12)

5. ÎnregistraŃi un fragment de conversaŃie (de la TV, din piaŃă, autobuz, etc.) şi realizaŃi

analiza mărcilor stilistice pe care le sesizaŃi, încercând să stabiliŃi cărui stil al limbajului oral

îi aparŃine.

STRUCTURA STILISTICĂ A LIMBAJULUI SCRIS

Limbajul scris este un sistem semiotic secund, în care este transpus limbajul oral;

acest sistem secund de semne nu redă o limbă dată, dezvoltată şi manifestată ca limbaj

20

oral, ci o variantă a acelei limbi, rezultată printr-un proces de deregionalizare; această

variantă este o opŃiune lingvistică şi stilistică totodată. Identitatea stilistică a limbajului scris

îşi are originea în condiŃiile specifice în care se desfăşoară comunicarea pe cale scrisă:

emiŃătorul, ieşit din contactul direct cu obiectul comunicării şi în absenŃa destinatarului,

elaborează textul; funcŃia expresivă a limbii pierde din pondere în favoarea funcŃiilor

conativă şi referenŃială.

Limbajul scris şi-a dezvoltat un nucleu central - limba literară, cu caracter unic, unitar

şi supradialectal; constituindu-se într-un factor important în dezvoltarea limbii române

literare, varianta scrisă conştientizează, la vorbitor, actul lingvistic în cele două operaŃii

esenŃiale: alegerea şi combinarea, şi îl introduce în spaŃiul cultural livresc (erudit).

Identitatea stilistică a limbii literare este dată de caracterul convenŃional al normelor

pe care le impune şi de caracterul elaborat al textului în care se reflectă normele specifice;

aceaste trăsături distinctive asigură limbii literare, ipostază virtuală a limbii naŃionale

existentă în conştiinŃa vorbitorului, un anumit grad de neutralitate stilistică, la care se

raportează textul concret .

Stilurile limbajului scris

Strâns legat de dezvoltarea instrucŃiei şi culturii, limbajul scris dezvoltă două

categorii de stiluri : stilul epistolar şi stilurile funcŃionale.

În stilul epistolar, predominat de raportul emiŃător- receptor, organizarea textului se

întemeiază pe împletirea funcŃiilor conativă şi expresivă, care domină funcŃia referenŃială:

mesajul se constituie pe baza unui referent nespecializat, cu existenŃă extralingvistică , într-

un proces de cunoaştere şi comunicare empirică. La rândul său, stilul epistolar are două

subvariante: stilul epistolar familiar şi stilul epistolar oficial. În prima variantă, sunt

actualizate în limbajul scris procedee şi mărci stilistice specifice stilului conversaŃiei

familiare, din limbajul oral, cu grad maxim de deviere de la normele limbii literare, mai ales

la nivel lexical şi sintactic. În stilul epistolar oficial se actualizează mărci stilistice specifice

stilului conversaŃiei curente sau stilului conversaŃiei oficiale, în interiorul normelor limbii

literarare. Stilul epistolar cuprinde acea categorie de texte care, în mod curent, se numesc

scrisori. Astfel de texte sunt comunicări trimise cuiva prin poştă sau prin intermediul unei

persoane. Ele pot avea dimensiuni diferite şi conŃinut foarte variat. În funcŃie de conŃinut,

dimensiuni, particularităŃi stilistice şi de mijlocul prin care se transmit, scrisorile poartă

diverse denumiri, de la telegramă şi bilet, până la scrisoare literară.

APLICAłII:

21

♦ Scrisoarea amicală: este un text cu caracter epistolar, prin care se transmit

informaŃii vizând, intim şi direct, relaŃiile dintre persoane aflate în strânse relaŃii de

prietenie, recurgând la un ton amabil şi afectuos.

TEMĂ: RedactaŃi o scrisoare amicală către un coleg aflat în străinătate cu o bursă

de studii.

• Scrisoarea de rugăminte (de cerere): textul epistolar prin care se solicită cuiva

(pe un ton oficial sau amical), fie un serviciu, fie un lucru, fie un ajutor bănesc.

O astfel de srisoare trebuie să fie scurtă şi, indiferent de natura relaŃiilor cu

persoana căreia i se adresează, cererea trebuie să fie formulată în limitele bunului simŃ,

prin folosirea unui ton şi a unor expresii care să nu deranjeze.

TEMĂ: RedactaŃi o scrisoare de rugăminte adresată conducerii unei mari biblioteci

din Ńară, prin care solicitaŃi sprijin pentru accesul la fondul de carte veche al instituŃiei.

• Scrisoarea de recomandare: este un text prin care se prezintă o persoană,

arătând, pe scurt, meritele sale.

O scrisoare de recomandare trebuie să fie scurtă şi să cuprindă referiri cât mai

obiective la meritele, calităŃile persoanei prezentate. Ea se încheie cu mulŃumiri anticipate.

De regulă, o asemenea epistolă se pune într-un plic deschis şi se înmânează persoanei

recomandate. Se poate trimite şi prin poştă.

TEMĂ: RedactaŃi o scrisoare de recomandare pentru un coleg care urmează să

plece în străinătate cu o bursă de studii.

Stilurile funcŃionale, predominate de raportul text-referent, sunt condiŃionate de

dezvoltarea culturii erudite şi a limbii literare, constituindu-şi identitatea prin specializare şi

depăşirea sferei limbii literare comune, caracterizată prin neutralitate stilistică. Stilurile

funcŃionale îşi datorează apariŃia unor factori extralingvistici: dezvoltarea culturală a

societăŃii, situarea unui grup de vorbitori într-un anumit domeniu de activitate şi cunoaştere

umană, iar profilul lor specific este determinat de toŃi factorii lingvistici implicaŃi în

delimitarea stilurilor colective.

22

Aspectul cult al limbajului scris dezvoltă patru stiluri funcŃionale (sociolecte),

corespunzând la patru domenii principale ale culturii moderne: stilul ştiinŃific, stilul juridic-

administrativ, stilul publicistic, stilul beletristic.

STILUL ŞTIINłIFIC

Stilul ştiinŃific este expresia întrebuinŃării limbii în domeniul cunoaşterii ştiinŃifice a

lumii, fiind cel mai aproape de limba literară comună, datorită gradului minim de deviere de

la norma generală. Este propriu lucrărilor, comunicărilor, dezbaterilor din domeniile

ştiinŃifice şi tehnice; cuprinde stilul lucrărilor cu caracter didactic sau de popularizare şi

limbajele profesionale (cu excepŃia celor din domeniul juridic-administrativ).

În desfăşurarea cunoaşterii şi comunicării ştiinŃifice sunt dominante funcŃiile

referenŃial-informativă (cu accent pe conŃinutul comunicat) şi metalingvistică (din cauza

explicaŃiilor terminologice), care anihilează acŃiunea celorlalte funcŃii: funcŃiile conativă şi

fatică sunt, teoretic, absente, funcŃia poetică se subordonează modului de acŃionare a

funcŃiei referenŃiale, funcŃia expresivă este Ńinută sever sub control, anulându-i-se aspectul

emotiv.

Planul referenŃial este supus unui proces de investigare a cărui finalitate este

cunoaşterea ştiinŃifică şi ale cărui metode sunt supuse unui proces de maximă formalizare.

Ca urmare, textul lingvistic implică, atât la emitere cât şi la receptare, o organizare pe două

straturi, în funcŃie de cunoaşterea empirică şi de cunoaşterea conceptuală, care o include

pe cea dintâi.( Spre deosebire de cunoaşterea empirică, în permanentă relaŃie cu planul

referenŃial, cunoaşterea conceptuală poate deveni suficientă sieşi, în domeniul filozofiei sau

al matematicii). Această organizare internă impune vorbitorilor să cunoască pe lângă codul

lingvistic (adică sistemul limbii în care comunică), şi codul metalingvistic; codul lingvistic

creează cadrul esenŃial al desfăşurării comunicării, iar codul metalingvistic acordă

universalitate şi obiectivitate semnificaŃiilor, concomitent cu realizarea cunoaşterii

conceptuale. EmiŃătorul este preocupat de mesajul pe care îl are de comunicat, încercând

să cuprindă conceptul cât mai exact, fără echivoc, într-o expresie lingvistică neutră, pentru

impunerea conŃinutului semantic denotativ şi anularea oricărei conotaŃii ( cu excepŃia

conotaŃiei generice de apartenenŃă la stilul ştiinŃific).

Stilul ştiinŃific are atâtea variante câte ramuri ştiinŃifice şi tehnice există; acestea pot

fi însă grupate pe categorii: limbajul ştiinŃelor exacte (matemetică, fizică, chimie,

astronomie), limbajul ştiinŃelor tehnice ( în mare parte schematizat), limbajul ştiinŃelor naturii

23

(ştiinŃele naturii, medicină, agronomie), limbajul ştiinŃelor umaniste şi al filozofiei (cu cea

mai accntuată diversificare internă); limbajul criticii literare oscilează, în funcŃie de genul de

critică practicat, între stilul ştiinŃific şi cel beletristic, fiind considerat de unii specialişti gen

de tranziŃie între cele două stiluri.

RelaŃiile stilului ştiinŃific cu celelalte variante funcŃionale ale limbii, se desfăşoară

dinspre stilul ştiinŃific către acestea, şi numai la nivel lexical; termeni specifici stilului ştiinŃific

pătrund, prin circulaŃie, direct sau indirect, mai ales prin stilurile publicistic şi beletristic, în

limba literară comună, determinând reorganizări ale diferitelor clase lexicale. În felul acesta,

în etapa contemporană, stilul ştiinŃific are un rol activ în dezvoltarea limbii literare.

Fiind, teoretic, refractar funcŃiei expresiv-emotive a limbii, stilul ştiinŃific nu permite

constituirea unor stiluri individuale, caracterizându-se printr-o tendinŃă de reducere la zero

a devierilor de la norma stilistică (cu unele excepŃii în domeniile filozofiei şi criticii literare) .

Caracteristici lingvistice, care, prin reprezentare statistică, devin stilistice :

La nivel fonematic, stilul ştiinŃific este un factor activ în promovarea şi consolidarea

sistemului fonematic al limbii literare. Structura fonematică a textelor ştiinŃifice are însă şi o

zonă specifică în raport cu limba literară comună, prin frecvenŃa unor foneme (creşterea

frecvenŃei laringalei h ca urmare a utilizării unor termeni care au în structura lor

morfematică prefixe de origine greacă precum hema-, hemo-, helio-, hidro- etc.:hematie,

hemoliză, helioterapie, hidrocefal etc. ) şi grupuri de foneme (grupul consonantic ps la

iniŃială, existent doar în familiile lui psalm şi psaltire, şi-a întărit poziŃia prin trmenii neologici

psihic,psihiatru, psihanaliză etc.; o situaŃie asemănătoare o au grupurile consonantice ft,

pt, cv:ftaleină, pterodactil , cvorum).

La nivel morfematic, lingviştii care s-au preocupat de problema delimitării stilurilor,

au apelat la metode statistice, stabilind ca definitorii pentru stilul ştiinŃific:

-frecvenŃa mare a substantivelor (îndeosebi termeni de specilitate sau nume proprii)

; frecvenŃa redusă a cazurilor „personale”:dativul, acuzativul precedat de prepoziŃia-morfem

pe şi vocativul (întrebuinŃat doar în varianta didactică orală a stilului ştiinŃific);

-prezenŃa adjectivelor generice sau categoriale (care grupează pe categorii obiectele

denumite de substantivul determinat: mamifer marin, triunghi isoscel) utilizate la gradul

pozitiv; utilizarea adjectivelor care refuză comparaŃia: convergent, concav, monocromatic

etc.;

24

-frecvenŃa mare a pronumelor nepersonale (în primul rând reflexive, ca marcă a

exprimării impersonale); absenŃa pronumelor de politeŃe; preferinŃa penru persoana a III-a

(caracterul obiectiv) şi pentru folosirea pluralului autorităŃii ştiinŃifice;

-absenŃa interjecŃiilor şi a derivaŃilor (substantive, verbe, adjctive, adverbe)

intrjecŃionali, ca urmare a absenŃei funcŃiei expresive-emotive;

-modurile verbale dominante sunt indicativul şi infinitivul; timpul verbal dominant este

prezentul (atemporal - instrument al definirii conceptelor, pantemporal - instrument al

comentării fenomenelor supuse investigaŃiei, dinamic- instrument al descrierii

actualizatoare a unor evenimente istorice, individual-umane, socio-culturale, descriptiv-

instrument al reliefării unor idei esenŃiale într-un text de exegeză); flexiunea verbală este

dominată de persoana a III-a singular, consecinŃă a predominării funcŃiei referenŃiale şi

expresie a obiectivării sau nedeterminării.

La nivelul sintactic sunt specifice stilului ştiinŃific în ansamblu:

-dezvoltarea unor raporturi de complementaritate în interiorul enunŃului sau cu

enunŃuri in absenŃia: într-un text ştiinŃific există un prim plan al comunicării, în care se

formulează ideile despre obiectul supus investigaŃiei, şi un plan secund prin care se

introduc date dintr-un enunŃ anterior, plan care se poate articula direct, în continuitate cu

primul plan, prin citat, sau indirect, în discontinuitate, prin note şi trimiteri bibliografice;

-absenŃa enunŃurilor sintetice (Da? Poate?), consecinŃă a desfăşurării nedialogate a

comunicării ştiinŃifice şi a lipsei de acŃiune a funcŃiilor expresiv-emotivă şi conativă ale limbii

;

-dezvoltarea structurilor enumerative, prin intermediul relaŃiei de apoziŃie: ;

-prezenŃa structurilor de sintaxă mixtă: împletirea semnelor lingvistice aparŃinând

sistemului limbii naŃionale cu semne simbolice, componente ale unor limbaje artificiale şi cu

imagini grafice, în interiorul aceluiaşi enunŃ ; trăsătura caracterizează varianta stilistică a

ştiinŃelor exacte (matemetica în primul rând), textul reducând la maximum întrebuinŃarea

limbii naŃionale, prezentă doar prin elemente de relaŃie predicativă (verbe): Fie F(a)= Σ f(d);

în textele de ştiinŃe naturale se îmbină în acelaşi text semne lingvistice din sistemul limbii

naŃionale cu semne din sistemul limbii latine: Filipendula hexapata (aglica) este frecventă în

fâneŃe şi poieni însorite. ;

-depersonalizarea raportului subiect- predicat, specifică variantei stilistice a ştiinŃelor

exacte se realizează prin situarea în nedeterminat a subiectului cu predicatul exprimat prin

verb reflexiv impersonal sau la diateza pasivă cu valoare impersonală : Nu se ştie dacă

există o infinitate de numere primare ale lui Marsenne. , Cu aceasta teorema lui Dirichlet

25

este demonstrată.; întrebuinŃarea construcŃiilor absolute, gerunziale şi infinitivale: Notând

cu r distanŃa... ;

-varianta stilistică a ştiinŃelor exacte, în primul rând al matematicii, are enunŃul

sintactic constituit pe modele relativ fixe: dacă (în cazul când/că)....atunci...;

dacă...atunci...astfel încât (deoarece).

La nivel lexical, stilul ştiinŃific se distinge de limba literară comună şi de celelalte

stiluri prin:

-univocitatea semantică a cuvintelor, care, ca urmare a absenŃei ipostazei emotive a

funcŃiei expresive, sunt utilizate cu sensul lor denotativ; sensul nu datorează nimic

contextului şi nu se lasă modificat de context;

-concentrarea maximă a vocabularului; un număr restrâns de cuvinte dezvoltă

frecvenŃe foarte ridicate;

-marea mobilitate a vocabularului, datorată dezvoltării rapide a ştiinŃei şi tehnicii,

care impune introducerea de noi termeni, împrumutaŃi sau creaŃi pe terenul limbii române;

-specificitatea constituirii de noi termeni; sunt foarte frecvenŃi termenii derivaŃi cu

prefixoide şi/sau sufixoide: macro-, micro-, mono-,hemi-, poli-, -cid etc. sau prin

compunere: iliro-roman, galileo-newtonian,bronho-pneumonie etc.; cei mai mulŃi dintre

termenii amintiŃi vin cu această structură din limba de origine, dar vorbitorul le recreează

permanent alcătuitrea de care devine conştient şi în baza căreia aceste semne devin

motivate;

-sructura specifică a vocabularului; în vocabularul stilului ştiinŃific distingem un fond

principal şi o masă a vocabularului, caracterizate prin aceleaşi trăsături din alcătuirea limbii

literare comune şi prin trăsături distinctive.

Zona de suprapunere între fondul principal lexical al limbii literare comune şi fondul

principal lexical al stilului ştiinŃific este redusă la elementele verbale: a fi, a deveni, a

rămâne etc. şi la cele joncŃionale: prepoziŃii, conjuncŃii, adverbe, în varianta stilistică a

ştiinŃelor exacte, şi mai amplă în textele ştiinŃelor naturii sau ale ştiinŃelor umaniste.

Zona de specificitate este reprezentată de terminologia ştiinŃifică care exprimă fie

concepte teoretice, fie aspecte ale realităŃii materiale, perceptibile numai din perspectivă

ştiinŃifică; terminologia ştiinŃifică, diferită de la un domeniu de cercetare la altul, este

constituită din: termeni vechi româneşti adaptaŃi semantic la stilul ştiinŃific: adunare, cât,

mărime, mulŃime; termeni constituiŃi pe terenul limbii române: a încifra, împărŃitor,

dreptunghic, triunghi, staminal etc; neologisme cu circulaŃie internaŃională: emisferă,

eclipsă, echinocŃiu etc.; termeni străini – predomină termenii, de circulaŃie internaŃională, în

26

special în varianta stilistică a stiinŃelor naturii : mucor mucido (mucegaiul alb), hippocampus

hippocampus (căluŃ de mare) .

Masa vocabularului stilului ştiinŃific se distinge de cea limbii literare comune prin

frecvenŃa redusă a elementelor populare, prin absenŃa elementelor regionale, de argou,

familiare, arhaice ; frecvenŃa ridicată a neologismelor ( în special termeni tehnici).

Genuri de texte specifice stilului ştiinŃific: a) expozitive: tratatul, dizertaŃia, studiul,

articolul, reflecŃia, sinteza, eseul, referatul, comunicarea, conferinŃa, alocuŃiunea, nota; b)

descriptive: caracterizarea, raportul, informarea, cronica, recenzia. Textele sunt elaborate,

premeditate şi au, de obicei, forma scrisă, monologată. CompoziŃia este bine articulată,

compactă, riguroasă, austeră ; calităŃile generale ale stilului textului ştiinŃific: obiectiv,

neutru, concis, clar şi precis.

APLICAłII:

1. IdentificaŃi mărcile şi procedeele specifice pe baza cărora să argumentaŃi

încadrarea fragmentelor de mai jos într-o anumtă variantă a stilului tehnico-ştiinŃific:

a) „Să considerăm că forŃele ce acŃionează asupra sistemului tehnologic, sau una

din caracteristicile acestuia, variază rapid şi periodic în timp. Ca urmare, şi deformaŃia

elastică variază, de asemenea, periodic în timp (sistemul tehnologic vibrează. În timpul

desfăşurării diferitelor procese de aşchiere poate apărea oricare di cele patru categorii de

vibraŃii cunoscute în mecanică: libere, forŃate, parametrice şi autoexercitate.

Efectul vibraŃiei depinde în primul rând de amplitudinea mişcării; frecvenŃa are o

influenŃă cu mult mai redusă. Ca urmare, toate măsurile ce se iau în vederea reducerii

acestui efect vizează doar reducerea amplitudinii.

VibraŃiile libere apar la rabotare, mortezare, frezare, broşare, etc., şi sunt datorate

variaŃieie bruşte a forŃei de aşchiere la intrarea şi ieşirea unei muchii tăietoare în şi din

aşchiere. Amplitudinea acestor vibraŃii scade relativ rapid în timp, datorită amortizării, care,

în cazul unui sistem elastic compus din mai multe elemente îmbinate prin suprafeŃe de

contact, este deosebit de importantă. Dacă în cursul mişcării vibratorii, scula şi piesa se

află în contact, atunci, efectului amortizor al procesului de aşchiere, amplitudinea scade şi

mai rapid în timp, astfel că, în cele mai multe cazuri, devine neglijabilă după 2-3 cicluri

vibratorii. (...) Problema reducerii amplitudinii unei vibraŃii libere are două soluŃii principale:

micşorarea intensităŃii perturbaŃiei şi micşorarea cantităŃii de energie înmagazinată în

sistem ca urmare a acŃiunii perturbaŃiei.

27

VibraŃiile forŃate apar ca urmare a variaŃiei periodice în timp a forŃelor de inerŃie ori a

celor de aşchiere. VariaŃiei direcŃiei forŃei de inerŃie, sistemul tehnologic îi răspunde printr-o

mişcare vibratorie complexă a tuturor elementelor componenete, vibraŃie ce are două

efecte importante: mişcarea indicilor săi de fiabilitate şi apariŃia unor erori de prelucrare

specifice.” (Croitoru, 1991:107-8)

b) „Şantierele de construcŃii navale sunt acele întreprinderi în care se construiesc şi

se repară nave. Şantierele se clasifică după mai multe criterii:

1. după destinaŃia navelor construite:

1.1 şantiere navale miliate

1.2 şantiere navale civile

2. după poziŃia geografică:

2.1 şantiere maritime

2.2 şantiere fluviale

3. după felul lucrărilor executate:

3.1 şantiere navale pentru construcŃii noi

3.2 şantiere navale pentru reparaŃii

3.3 şantiere navale mixte

Majoritatea şantierelor navale din Ńara noastră sunt şantiere mixte: I.C.N ConstanŃa,

S.N. Giurgiu, S.N. Tulcea, etc.

În şantierele de construcŃii navale se execută în totalitate lucrările de corp, o parte

din lucrările de instalaŃii, se efectuează lucrările de montaj mecanic, se fac probele pentru

predarea navei. Indiferent de şantier, acesta este împărŃit în câteva sectoare importante şi

anume: sectorul construcŃii corp, sectorul montaj, sectorul metalurgic, sectorul mecanic,

sectorul lemn, sectorul transporturi, sectorul energetic şi sectorul auxiliar.

Sectorul corp este format din următoarele ateliere: atelierul de trasaj clasic, atelierul

de trasaj optic, depozitul de laminate, atelierul de prelucare, atelierul de asamblare şi

sudare, cala de construcŃie şi lansare, atelierul de vopsitorie, alte ateliere şi depozite

auxiliare.

Sectorul montaj cuprinde dana de armare şi monaj.

Sectorul metalurgic poate avea o dezvoltare mai mare sau mai mică, funcŃie de

existenŃa sau inexistenŃa unor intreprinderi de profil cu care să coopereze. Din acest sector

fac parte: atelierul turnătorie oŃeluri şi neferoase, atelierul de forjă, atelierul de presă şi

matriŃe.

28

Sectorul mecanic este format din: atelierul de cazangerie, atelierul de tinichigerie,

ajustaj mecanic, tubulatură şi armături, atelierul de prelucrări prin aşchiere.

Sectorul lemn este format din: depozitul de material lemnos cu instalaŃii de uscare şi

ignifugare, atelierul de tâmplărie şi mobilier.

Sectorul de transporturi cuprinde totalitatea mijloacelor de transport existente în

şantier: căi ferate, locomotive, vagoane, poduri rulante, cât şi mijloacele de transport naval

aferente şantierului: şalupe, şalande, remorchere.

Sectorul auxiliar este format din atelierul de reparaŃii şi întreŃinere mecanică, atelirul

de sculerie şi atelierul de întreŃinere electrică şi reparaŃii.

Sectorul energetic cuprinde centrala energetică formată din fabricile de oxigen,

acetilenă, aer comprimat, reŃele electrice şi staŃiile de transformare.” (Şerban, Tăutu,

Găvan, 1991:41)

• COMUNICAREA ŞTIINłIFICĂ – este un text scurt care informează cercurile

de specialişti despre contribuŃiile personale aduse de un cercetător la elucidarea unei

probleme ştiinŃifice.

Comunicările ştiinŃifice se prezintă la sesiunile diferitelor institute de învăŃământ

superior sau de cercetare. Ele trebuie să fie expuse într-un timp limitat (10-15 minute) şi,

de obicei, sunt urmate de discuŃii.

TEMĂ: Pe baza definiŃiei de mai sus, alcătuiŃi o comunicare ştiinŃifică despre

aspecte ale limbajului ştiinŃific utilizat în tehnica IT.

• ESEUL – (fr. essai „încercare) este un studiu (text) de proporŃii mici, realizat

într-o formă literară, în care se tratează, într-o interpretare originală, probleme din variate

domenii, de obicei fără pretenŃia de a le epuiza.

TEMĂ: Pe baza definiŃiei de mai sus, alcătuŃi un eseu despre contribuŃia lui Tudor

Vianu la elucidarea problemelor teoretice ale stilului.

STILUL JURIDICO-ADMINISTRATIV

29

Stilul juridico-administrativ se întrebuinŃează în domeniul relaŃiilor oficiale dintre

cetăŃean şi instituŃiile statului. În realizarea funcŃiei de cunoaştere şi comunicare, un rol

dominant îl au funcŃiile referenŃial-denominativă şi conativă (persuasivă- receptorul fiind un

destinatar avut permanent în vedere în formularea comunicărilor specifice). FuncŃia

metalingvistică intervine frecvent, prin definirea termenilor juridici sau administrativi. Prin

modul specific de acŃionare a funcŃiilor particulare, limba devine un instrument activ de

transformare a realităŃii limba provoacă schimbări ale lumii obiective în dimensiunile ei

socio-umane: modificările cel mai spectaculoase şi mai dircte se produc în domeniul

activităŃii juridice, unde textul-sentinŃă din planul lingvistic este imediat materializat în planul

existenŃei obiective, reale.

Stilul juridico- administrativ este mai puŃin diversificat decât alte stiluri, totuşi are şi

el câteva variante interne: limbajul juridic legislativ- conservator, nediferenŃiat, impersonal,

refuză manifestarea diferenŃierilor stilistice individuale; limbajul juridic oratoric- cu caracter

oral, deschis apariŃiei stilurilor individuale; limbajul administrativ- caracterizat prin

diversificare terminologică pe domenii ,este relativ deschis unor variaŃii stilistice individuale,

în funcŃie de destinatar şi, mai puŃin, de emiŃător.

Stilul juridico-administrativ este cel mai închis dintre stiluri: circumscriindu-se

câmpului raporturilor social-umane, el intră în relaŃii directe cu stilul publicistic, pe care îl

influenŃează mai ales la nivel lexical, fără a se lăsa însă influenŃat de acesta.

Caracteristici lingvistice, care, prin reprezentativitate statistică, devin stilistice:

La nivel fonematic, stilul juridico-administrativ rămâne în sfera limbii litrare comune;

singura particularitate este dată de frecvenŃa ridicată a abrevierilor specifice: art., alin., lit.,

cap. etc..

La nivel morfematic :

-frecvenŃa mare a substantivelor provenite din infinitive lungi: efectuare, arestare,

cercetare, soluŃionare etc.; substantivelor postinfinitivale li se adaugă categoria participiilor

pasive substantivate prin articol hotărât: inculpatul, învinuitul etc, şi prin articol

demonstrativ: cel urmărit, cel condamnat, cel vătămat etc.; substantivele „personale”

neutralizează opoziŃia masculin/feminin, przentându-se fie sub forma de masculin:

inculpatul, învinuitul etc, fie prin forma de feminin: parte, persoană, rudă etc.; predominarea

formelor de singular, expresie a generalului: Munca prestată de condamnat este

remunerată...(CP art.58); construirea dativului cu prepoziŃii devenite specifice acestui caz

în textele juridice: conform deciziei, potrivit dispoziŃiilor; acuzativul construit cu prepoziŃia

30

către devine caz al destinatarului: Către direcŃia de ProtecŃie a Mediului..; absenŃa totală a

vocativului în varianta textelor juridic legislative; în cele administrativ oficiale şi în varianta

juridică orală, vocativul apare cu formă omonimă cu a nominativului nearticulat: Inculpat!,

CetăŃeni! sau în sintagme cu anumite apelative: Onorată instanŃă!;

-apariŃia frecventă a pronumelor nepersonale (oricine, toŃi, acesta etc); înlăturarea

unor pronume neaccentuate pent

ru a crea enunŃuri depersonalizate: Când inculpatul este bolnav, se poate aplica

măsura internării.;

-flexiunea verbală reflectă tendinŃa de obiectivitate impersonală şi de generalitate în

varianta textelor juridice legislative: se utilizează reflexivul pasiv: se prevede, se

menŃionează, se, pedepseşte, se stabileşte etc. sau pasivul nedeterminării: sunt atribuite,

este permisă etc. ; folosirea frecventă a infinitivului şi a participiului pasiv ca mijloace de

concentrare a expresiei: Este oprit a se întrebuinŃa violenŃe, ameninŃări în scopul de a se

obŃine probe.; folosirea infinitivului sau a viitorului indicativ cu valoare de imperativ: A se

vedea..., Vor fi sancŃionaŃi... ; se utilizează prezentul pancronic: InstanŃa deliberează şi

hotătăşte asupra oricărei probleme de care depinde soluŃia completă a recursului.. ;

întrebuinŃarea exclusivă a verbelor la persoana a III-a singular; persoana I singular este

prezentă cu totul excepŃional în texte administrative individuale (cereri).

La nivel sintactic apar cele mai multe mărci specifice stilului juridic:

-alternarea unor fraze arborescente, cu propoziŃii simple, independente sintactic;

prezenŃa structurilor sintactice schematice, rigide, construcŃii-şablon transmise prin tradiŃie,

cele mai multe multiplicate prin formulare birocratice, utilizate din nevoia de uniformizare a

relaŃiilor administrative scriptice (se includ aici textele proceselor verbale, ale cererilor,

contractelor, comenzilor, diferite acte notariale, care conŃin aceleaşi formule de început sau

de sfârşit);

-predomină coordonarea disjunctivă: Fapta de a nu permite..., sau de a se opune...,

se pedepseşte cu... sau cu... , care creează chiar formule fixe: din oficiu sau la cerere/la

sesizare ;

-în sfera subordonării sunt preponderente funcŃiile de circumstanŃial de condiŃie şi de

timp, cele două funcŃii fiind adesea confundabile în plan semantic: În caz de încălcare a

legii, se poate lua împotriva învinuitului... , Când organul competent consideră...poate

decide...; funcŃiile de circumstanŃial sunt fixate prin locuŃiuni sau prepoziŃii standard care

accentuează marcarea stilistică a textelor juridice şi administrative: în condiŃiile stabilite de

31

lege, spre ştiinŃă, în acest scop, în vederea, sub luare de semnătură, în mod

corespunzător, potrivit cu, în conformitate cu, de natură să, în măsura care;

-preferinŃa pentru predicate nominale: InfracŃiunea este fapta.., Autor ste persoana..

.

La nivel lexical , sunt definitorii pentru stilul juridico-administrativ:

-univocitatea semantică a cuvântului; fie că aparŃin exclusiv stilului juridico-

administrativ (inculpat, petent, jurisdicŃie etc.), fie că se găsesc şi în limba literară comună

(minoritate; reparare a pagubei) ,cuvintele prezintă un singur sens lexical specific. ;

-organizarea specifică a vocabularului; pe fondul unui strat de cuvinte care aparŃin

fondului principal lexical al limbii literare comune, există un strat lexical al terminologiei

juridice şi administrative, ai cărei componenŃi constituie un cod metalingvistic specific , care

se întemeiază pe două categorii principale de termeni: a) termeni specifici neologici (de

obicei de origine latină)-curator, a abroga, tutelă, a recuza, inculpat etc.-, şi vechi

româneşti- pricină, împricinat, înscris, plângere etc. b) termeni cu circulaŃie în limba literară

comună (neologisme mai ales) sau din limbajul popular, dar deveniŃi specifici stilului juridic

printr-o serie de mutaŃii semantice: a ratifica, a denunŃa, circumstanŃă, competenŃă;

dojenire, parte vătămată, dobândire, repararea pagubei etc. Codului metalingvistic juridic i

se adaugă termeni supratextuali ca articol, literă, secŃiune, termeni -suport ca faptă,

persoană, măsură etc., unităŃi perifrastice devenite specifice stilului juridico-administrativ: a

se aduce la cunoştinŃă, punere în libertate, aflat în stare de detenŃie, a exercita calea de

atac, a dobândi calitatea de.., a fi în drept etc

Forme textuale specifice activităŃilor administrative, juridice, diplomatice şi

economice sunt: a)normative- legi, decrete, hotărâri, ordonanŃe, decizii, ordine,

regulamente, instrucŃiuni, circulare; b) de documentare- procesul verbal, protocolul,

memoriul, rezoluŃia, tratatul, referatul, angajamentul, adeverinŃa, chitanŃa, contractul,

procura, certificatul, poliŃa; c) de informare- anunŃul, declaraŃia, comunicarea, înştiinŃarea,

notificarea, curriculum vitae, cererea, nota, formularul de înscriere, invitaŃia, telegrama; d)

de serviciu- tabelul nominal, inventarul, adeverinŃa, diploma, factura, bonul; e) de

corspondenŃă- scrisoarea, adresa, oferta etc. Având un caracter colectiv sau

neindividualizat textul se caracterizează prin simplitate, claritate, stereotipie; este organizat

pe capitole, articole, alineate, paragrafe numerotate sau ordonate alfabetic (mai ales când

este vorba de enumerări. Trăsăturile generale ale stilului textului juridic sau administrativ

sunt: obiectiv, neutru, impersonal, inexpresiv.

Comment [M1]:

Comment [M2R1]:

32

APLICAłII:

CEREREA: este un text cu destinaŃie oficială prin care o persoană solicită

rezolvarea unor probleme de ordin personal sau colectiv.

Cererea se redactează în stil oficial, cu formulări simple, clare şi precise. Ea se

redactează pe o coală întreagă de hârtie, se lasă un spaŃiu liber în partea de sus (pentru

formularea rezoluŃiei de cel căruia i se adresează) şi în partea stângă a paginii (pentru a

putea fi perforată şi îndosariată).

TEMĂ:

1. RedactaŃi o cerere adresată conducerii facultăŃii prin care solicitaŃi

decontarea biletelor de transport.

2. IdentificaŃi mărcile şi procedeele specifice pe baza cărora să argumentaŃi că

cererea formulată se încadrează stilului juridico-administrativ.

• MEMORIUL DE ACTIVITATE: este un text în care autorul îşi consemnează,

succint, realizările profesionale, în vederea informării şi confirmării lor de către un organ

oficial.

Un memoriu de activitate trebuie redactat în stil oficial, cu construcŃii sobre şi pe

baza unei depline sincerităŃi.

TEMĂ:

1. RedactaŃi un memoriu de activitate la terminarea stagiului de practică

pedagogică.

• DAREA DE SEAMĂ: este un text cu destinaŃie oficială care relatează despre o

activitate prevăzută pentru o anumită etapă, consemnând, pe larg, obiectivele, acŃiunile

concrete şi metodele folosite, aspectele pozitive, lipsurile şi cauzele acestora, precum şi

propuneri pentru activitatea ulterioară.

Darea se seamă este de diferite feluri, în funcŃie de natura activităŃii pe care o

prezintă: darea de seamă contabilă, darea de seamă statistică, darea de seamă de

cercetare ştiinŃifică, etc.

Darea de seamă de cercetare ştiinŃifică devine o autentică lucrare, deci o

compoziŃie cu individualitate distinctă, comparativ cu dările de seamă obişnuite, cu rol

33

administrativ limitat. O asemenea compoziŃie e considerată ca făcând parte din categoria

compoziŃiilor bazate pe texte (literare sau ştiinŃifice), fapte, experienŃă, etc.

TEMĂ:

1. ÎntocmiŃi o dare de seamă despre activitatea cercului ştiinŃific studenŃesc din

care faceŃi parte.

2. IdentificaŃi mărcile şi procedeele specifice pe baza cărora să argumentaŃi că

textul dării de seamă, redactat la exerciŃiul 1, se încadrează stilului juridico-administrativ.

• PROCESUL-VERBAL: este un act cu caracter oficial, în care se consemnează un

fapt, o situaŃie, notându-se pe scurt discuŃiile şi hotărârile unei adunări constituite.

Redactarea unui proces-verbal se face în stil administrativ, în construcŃii sintactice

realizate mai mult prin coordonare şi cu folosirea unor formulări tipice, precum : „încheiat

astăzi...”, „în prezenŃa...”, sau „cu participarea...”, „declară deschisă adunarea...”; „ordine

de zi”, „discuŃii pe marginea materialelor prezentate” , „drept care s-a încheiat prezentul

proces-verbal”, etc.

TEMĂ:

1. RedactaŃi procesul-verbal al unei întâlniri a cercului ştiinŃific de lingvistică din

facultatea dumneavoatră..

2. IdentificaŃi mărcile şi procedeele specifice pe baza cărora să argumentaŃi că

textul procesului-verbal încheiat se încadrează stilului juridico-administrativ.

STILUL PUBLICISTIC

Stilul publicistic (sau jurnalistic) este expresia interpretării pentru public a vieŃii

social-politice şi cultural-ştiinŃifice, naŃionale şi internaŃionale.Pentru realizarea funcŃiei

globale a limbii, de cunoaştere şi comunicare, dominante sunt funcŃiile informativ

referenŃială şi cea persuasivă (conativă), dar frecvent îşi face simŃită prezenŃa şi funcŃia

expresivă. În stilul publicistic, structura textului este condiŃionată de destinatarul care se

impune emiŃătorului în actul de elaborare a textului; emiŃătorul este preocupat de situarea

destinatarului într-o anumită perspectivă ideologică, politică, culturală din care acesta să

recepteze conŃinutul infomaŃional pe care i-l transmite prin enunŃul său; emiŃătorul transmite

34

informaŃii şi aspiră să consolideze diferite convingeri social-politice şi ideologice, incitând

sau chiar manipulând, în animte cazuri, destinatarul. În funcŃie de ponderea funcŃiei

informaŃionale sau a celei persuasive (secondată de cea expresivă), există două tipuri de

texte publicistice: a) textele care au ca dominantă componenta persuasivă sunt amplu

desfăşurate în raport cu volumul informaŃiei conŃinute, caracteristica stilistică fiind

concentrarea minimă; b) textele în care domină latura informativă sunt concentrate, sfera

de semnificaŃii a mesajului depăşind dezvoltarea sintagmatică a enunŃului. Textul lingvistic

intră în relaŃie cu diferite elemente de limbaj grafic: fotografii, scheme, grafice, caricaturi

etc., de cele mai multe ori relaŃia fiind de redundanŃă de potenŃare.

Fiind expresia lingvistică a celui mai important mijloc de comunicare în masă, stilul

publicistic se situează între cele două variante ale limbii naŃionale, scrisă şi orală, tinzând

însă spre impunerea variantei literare scrise. Această tendinŃă face ca zona de

suprapunere cu limba literară comună să fie relativ amplă.; devierile stilului publicistic de la

modelul limbii litrare comune se face în două direcŃii: 1) selectarea de către emiŃător a unor

cuvinte din vocabularul popular sau arhaic al limbii, avându-se în vedere destinatarul

colectiv, eterogen sub aspect luingvistic şi cultural; 2) emiŃătorul recurge frecvent la

neologisme (care rămân adesea neadaptate la sistemul limbii) pentru a se situa în

actualitatea evenimentelor interne şi internaŃionale, social-politice şi culturale.

In ceea ce priveşte posibilitatea dezvoltării unor stiluri individuale, acestea apar în

măsura în care publicistul ştie să pună în acord cadrul stilistic prestabilit de orientarea

generală ideologică, social- politică, culturală a publicaŃiei (în cadrul raportului infomaŃional-

persuasiv), cu tendinŃa de manifestare a propriei individualităŃi ( prin potenŃare conştientă a

funcŃiei expresive). Între cadrul generic, de variantă funcŃională autonomă, al stilului

publicistic şi profilurile stilistice individuale se dezvoltă mai multe variante stilistice

particulare, în funcŃie de natura textelor; sunt identificabile:

-o variantă a textelor informative (informaŃii de politică internă şi externă, culturale,

economice) neutră sub aspectul expresivităŃii stilistice, care apropie stilul publicistic de cel

ştiinŃific şi care nu oferă posibilităŃi de manifestare a unor variaŃii stilistice individuale;

-o variantă a textelor publicitare, car închie posibilităŃile de variaŃie stilistică într-un

număr finit de tipare date;

-o variantă de popularizare ştiinŃifică, culturală, administrativă etc., care se constituie

într-o zonă de interferenŃă a stilului publicistic cu cel ştiinŃific; ofră posibilităŃi reduse

variaŃiilor stilistice individuale;

35

-o variantă a textelor solemne (editoriale, discursuri politice, comentarii de politică

internă şi internaŃională), în care componenta persuasivă are un rol important; manifestarea

stilurilor individuale este relativ limitată de componenta informaŃională;

-o variantă a textelor interpretative (reportaje,pamflete, cronici etc.) cu gradul cel mai

ridicat de expresivitate, tinzând spre apropierea de stilul beletristic. Oferă cele mai multe

posibilităŃi de manifestare a stilurilor individuale;

-o variantă a textelor de dezbateri (dialoguri, interviuri, mese rotunde, anchete etc.),

care se apropie de stilul conversaŃiei şi care deschide largi posibilităŃi de manifestare

stilurilor individuale.

Rapiditatea cu care sunt scrise face ca materialele gazetăreşti să abunde în abateri

de la normele lingvistice (construcŃii nefireşti, stângăcii, anacoluturi, pleonasme,

nonsensuri, dezacorduri), dar şi în creaŃii lexicale imediat impuse, formule retorice, figuri de

stil surprinzătoare, cuvinte şi sintagme memorabile (titluri, sloganuri, sentinŃe, citate,

parafrazări).

MulŃi specialişti consideră că ponderea din ce în ce mai mare a aşa numitei limbi

transmise la distanŃă prin radio, televiziune, film, video (deosebită atât de limba scrisă cât şi

de cea vorbită, sau cuprinzându-le pe amândouă) dă stilului publicistic caracterul de limbaj

mixt sau intrsectorial.

Caracteristici lingvistice, care, prin reprezentativitate statistică, devin stilistice:

La nivel fonematic, varianta funcŃională a stilului publicistic se înscrie în sfera limbii

literare comune; totuşi manifestă şi o serie de particularităŃi dintre care amintim:

-pătrunderea unor asprcte neromâneşti de structură fonetică, prin prezenŃa

termenilor străini, substantive proprii, în special: Canberra, N’Djamena, Iosip VrhoveŃ etc.;

-utilizarea frecventă a abrevierilor româneşti şi internaŃionale: FMI, BCU, UNICEF,

NATO etc., în structura cărora fonemul terce de la funcŃia distinctivă la o funcŃie

semnificativă; în structura noilor semne lingvistice, fonemele componente „reprezintă”

smnele lingvistice autonome, cu semnificaŃii proprii. De obicei, destinatarul receptează doar

semnificaŃia semnului-sinteză, fără a mai putea descifra semnele individuale spre care

trimit fonemele „reprzentative”; fenomenul caracterizează mai ales semnele convenŃionale

de circulaŃie internaŃională, în structura cărora fonemele alcătuitoare trimit spre semne

aparŃinând altor limbi.

La nivel morfematic:

36

-mare frecvenŃă a substantivelor concrete, a substantivelor proprii antroponomastice

şi toponumastice (inclusiv din alte limbi);frecvenŃa ridicată a substantivelor provenite din

infinitivul lung sau din supin: pentru grăbirea culesului etc.; utilizarea compunerii ca mijloc

principal de formare a substantivelor: import-export, vânzare-cumpărare, PC-ul, DJ-ul etc.;

în flexiunea cazuală a substantivului predomină acuzativul şi genitivul (prezent în

construcŃiile preponderent nominale ale titlurilor, în dezvoltarea genitivului funcŃiilor social-

politice, în utilizarea substantivelor postverbale la genitivul subiectiv- debutul negocierilor,

sfârşitul tratativelor- sau la genitivul obiectiv- privatizarea întrprinderilor, închirierea spaŃiilor

comerciale etc.) ; prezenŃa formelor acazuale sau nearticulate, ca urmare a structurii

nominale a titlurilor: Români pe Himalaia., Convorbiri româno-ungare, Panoramic etc.;

nominativul, cu frevenŃă mai redusă ca în celelate stiluri, este mai ales expresie a relaŃiei

de apoziŃie: , Adrian Cioroianu, ministrul de externe al României, a fost primit ieri de Juan

Carlos, regele Spaniei.etc.; slaba frecvenŃă a vocativuluiîn flxiunea nominală şi

pronominală;

-adjectivul accentuează caracterul preponderent nominal al stilului publicistic;

predomină două categorii de adjective: „circumstanŃiale”, care fixează cadrul temporal,

modal, administrativ, etnic, social, politic în care se desfăşoară evenimentele (anual,

ordinar, economic, managerial, negocibil etc.), şi cele calificative, care printr-o mutaŃie

semantică declanşată de acŃiunea funcŃiei persuasive, devin „apreciative” sau

„depreciative” (firmă prosperă, întreprindere falimentară etc.); mara frecvenŃă a adjctivelor

„circumstanŃiale” determină creşterea numărului adjectivelor incompatibile cu categoria

gramaticală a comparaŃiei: atitudine civică, cadru organizatoric etc.; frecvenŃă ridicată a

compuselor adjctivale: franco-român, financiar-bancar, audio-vizuală etc.

-preferinŃa pentru formule de politeŃe, în adresarea către o persoană intervievată sau

către cititor/auditor: dumneavoastră, domnule ministru,... dumneavoastră, stimaŃi

cititori/telespctatori,...;

-în flexiunea pronominală şi verbală, categoria gramaticală a persoanei este

dominată de persoana a III-a singular;persoana a II-a plural este utilizată pentru expresia

raporturilor de deferenŃă în varianta dialogată a stilului publicistic, iar persoana I singular

este utilizată în textele de mică publicitate: Vând apartament ;

- în flexiunea verbală preferinŃa pentru nedeterminare impune predominarea diatezei

pasive sau a reflexivului pasiv, care situează acŃiunea la un grad ridicat de generalitate: se

comentează, a fost anunŃată etc.; din dorinŃa de concentrare la maximum a textului, pasivul

este reprezentat în mod frecvent doar prin participiu:interviu acordat de domnul prşedinte al

televiziunii române; frecvenŃa aproape absolută a indicativului (mod al certitudinii) prezent

37

şi perfect compus, ambele timpuri fiind întrebuinŃate cu sensul lor obiectiv; în textele

informative dominate de indicativ, intervine uneori potenŃial-optativul, situând informaŃiile

sub semnul ipotezei: Se afirmă că într-un lac din apropierea Piteştiului s-ar afla cadavrul

Elodiei ; frecvenŃa redusă a imperativului şi utilizarea conjunctivului cu valoare de imperativ,

ca urmare a componentei persuasive a textului: Să analizăm cauzele violenŃei! .

La nivel sintactic se constituie ca mărci ale stilului publicistic:

-predominarea construcŃiilor nominale, absolute sau relative, izolările: A fi cineva

implicat într-o astfel de afacere nu înseamnă...; Firmele mici, lipsindu-le posibilităŃile

financiare pentru dezvoltare, nu rezistă competiŃiei...; Întrebat despre perspectiva finalizării

locuinŃelor, directorul general a spus...;

-organizarea eliptică a enunŃului în textele publicitare sau în titluri: Vând cercei aur.;

CredinŃa- sprijinul celor săraci.;

-prezenŃa frecvntă, mai ales în titluri, a enunŃurilor interogative retorice sau

suspendate prin care se exprimă atitudinea critică faŃă de realităŃile despre care comunică:

Cine curmă indolenŃa autorităŃilor?

- încălcarea normelor limbii române literare de combinare a semnelor lingvistice în

enunŃ, constrirea unor fraze nefireşti sau obscure.

La nivel lexical , sunt definitorii pentru stilul publicistic:

-diversitatea şi bogăŃia lexicală maximă este urmarea aspiraŃiei spre originalitate a

publicistului, mai ales în varianta textelor interpretative;

-eterogenitatea vocabularului derivă din multitudinea variantelor interne ale stilului

publicistic şi din eterogenitatea destinatarului textelor publicistice;

-mobilitatea vocabularului, ca expresie lingvistică a imaginii vieŃii social-politice,

răspunde permanentelor mutaŃii care intervin în realitatea obiectivă;

-specificitatea constituirii de noi termeni se manifestă prin preferinŃa pentru

compunere, caracteristică mai ales adjectivelor, şi pentru forŃarea normelor literare la

derivarea cu sufixe: a cnocauta, a lectura, a securiza etc. ;

-structura specifică internă a vocabularului; fondul principal lexical al stilului

publicistic cuprinde un strat al terminologiei social-politice, marea majoritate au caracter

internaŃional: constituŃie, partid, libertate, minister, ideologie etc.; un strat de termeni

proveniŃi din sfera altor stiluri, neologisme, şi un număr mare de cuvinte vechi româneşti

care dezvoltă sensuri neologice, mai ales prin sintagme: cameră (în organizarea

parlamentară, piaŃa comună, lumea a treia etc.; masa vocabularului rezultă din interferenŃa

38

stilului ştiinŃific şi cu cel juridic-administrativ, dominante fiind neologismele (multe în ultima

vreme de origine engleză, întrebuinŃate, mai ales, în forma lor originară): ; play-back,

happy-end, week-end etc.; apar şi termeni populari, elemente familiare, regionale şi

arhaice: învăŃătură de minte, magherniŃă, vrere, etc.

Forme textuale specifice pentru genurile informative: ştirea, nota, reportajul,

transmisia directă, cronica, afişul, interviul, comunicatul, iar pentru cele analitice: articolul

de ziar, foiletonul, editorialul, tableta, glosa, recenzia, comentariul, discuŃia, polemica,

medalionul, caricatura, portretul, pamfletul. Unele dintre acestea, mai ales ultimele

enumerate, sunt la graniŃa cu litratura beletristică în intenŃie şi în ceea ce priveşte

mijloacele stilistice folosite.

APLICAłII:

• ARTICOLUL DE FOND (EDITORIALUL): este o compoziŃie cu caracter

publicistic care exprimă opinia redacŃiei în probleme de maximă importanŃă în momentul

apariŃiei numărului şi pe care ziarul se axează.

În general, editorialul se întocmeşte de către redactorul-şef şi nu se semnează. Se

aşează pe prima pagină a ziarului sau revistei.

TEMĂ:

1. SelectaŃi un editorial, la alegerea voastră, şi argumentaŃi, pe baza mărcilor şi

procedeelor specifice, încadrarea textului respectiv, în stilul publicistic.

♦ RECENZIA – este prezentarea succintă a unei opere literare sau ştiinŃifice,

care, pe lângă consemnarea principalelor probleme şi idei, conŃine sumare comentarii şi

aprecieri critice.

Întocmirea unei recenzii presupune:

- lectura studiu a cărŃii, lucrării, articolului recenzat;

- spirit critic, în virtutea căruia este posibilă delimitarea poziŃiei faŃă de ideile

cărŃii prezentate;

- o bună cunoaştere a domeniului în care se înscrie „obiectul” recenziei;

- obiectivitate în prezentarea ideilor cărŃii avute în vedere şi simŃ de măsură în

expunerea comentariilor critice;

39

- conciziune în redactare, impusă, printre altele, şi de spaŃiul limitat, care se

acordă, de obicei, unei recenzii, în paginile ziarelor şi revistelor.

TEMĂ: Pe baza definiŃiei şi trăsăturilor enunŃate mai sus, alcătuiŃi recenzia unei

cărŃi, recent achiziŃionate de voi.

• CRONICA – este un articol publicistic în care se consemnează şi se

comentează evenimente actuale, politice, sociale, culturale, ştiinŃifice interne şi externe.

În funcŃie de evenimentul comentat, cronicile sunt de mai multe feluri: cronică

dramatică, muzicală, sportivă, plastică.

Cronica dramatică – este un articol publicistic în care se comentează un spectacol

teatral.

Alcătuirea unei cronici dramatice trebuie să Ńină seama de mai multe cerinŃe:

- scopul unui asemenea articol constă în afirmarea faptului de artă teatrală

autentică, încurajarea actorilor talentaŃi, educarea publicului, dezvoltarea interesului pentru

teatru.

- Cronicarul trebuie să dea dovadă de judecată competentă şi obiectivă,

cultură generală bogată, pregătire teatrală, cunoaştere a artei spectacolului, gust estetic şi

talent publicistic.

- Structura unei cronici dramatice respectă părŃile mari ale oricărei compoziŃii,

numai că fiecare parte implică elemente specifice.

- Introducerea stabileşte locul piesei reprezentate în dramaturgia naŃională, în

sfera tematică în care se poate subsuma, în creaŃia autorului, în repertoriul teatrului

respectiv şi chiar al teatrului românesc.

- Cuprinsul se referă la analiza literară a textului dramatic, descifrarea

concepŃiei regizorale, analiza jocului actorilor.

- Încheierea relevă utilitatea spectacolului (cui se adresează, la ce serveşte şi

ce efecte poate avea supra spectatorului), contextul politic şi cultural în care se înscrie

spectacolul, aportul spectacolului la diversificarea şi Ńinuta calitativă a acestui context.

TEMĂ:

1. RedactaŃi cronica dramatică a unui spectacol de teatru.

2. IdentificaŃi procedeele specifice pe baza cărora argumentaŃi că textul cronicii dramatice

se încadrează stilului publicistic.

40

Nota autorului: Stilul beletristic este tratat într-un curs de sine stătător.

BIBLIOGRAFIE:

Bidu-Vrănceanu, Angela, et al, DicŃionar de ştiinŃe ale limbii, ediŃia a II-a, Editura

Nemira, Bucureşti, 2005.

Coteanu, Ion, Stilistica funcŃională a limbii române. Stil, stilistică, limbaj, Editura

Academiei, Bucureşti, 1973.

Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române (reeditare), Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975.

Irimia, Dumitru, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura ŞtiinŃifică

şi Enciclopedică, Bucurşti, 1986.

Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iaşi, 1999.

Toma, Ion, Limba română contemporană. Privire generală, Editura Niculescu,

Bucureşti, 2001.

Vianu, Tudor, Studii de stilistică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.

41

CUPRINS

NoŃiuni generale de stilistică ....................................................................... 1

Structura stilistică a limbajului oral ...........................................................4

Structura stilistică a limbajului scris ........................................................17

♦ Stilul ştiinŃific ....................................................................................18

♦ Stilul juridico- administrativ ...........................................................24

♦ Stilul publicistic ................................................................................28

Bibliografie...................................................................................................34