STIUCA Lingurite

7/30/2019 STIUCA Lingurite

1/13

STIUCA - OSCILANTA SAU VOBLER ?

Malin Musetescu

Polemica dintre pescarii care prefera in pescuitul

stiucii oscilanta si cei care nu vor sa auda decat de voblereste veche si va continua atata timp cat vor mai fi stiuci

prin apele noastre. Ca de obicei, adevarul este pe undeva

la mijloc,fanatismul in pescuitul cu naluci neavand nimic incomun cu intelegerea modului in care stiucile se arunca

sinucigase in ancorele noastre, ori ignora cu desavarsirelingura sau voblerul.

Pescuit la lingura.

Agresivitatea fata de virtuala prada - caracteristica generala a

pestilor rapitori - este si in cazul stiucii, o masura a intensitatii cu care

aceasta, la un moment dat, se hraneste si este dependenta de existenta unuioptim de mediu specific. Disponibilitatea stiucii de a ataca, poate fi

influentata de modul in care nalucile apar ca stimuli eficienti pentru

organele senzoriale ale pestelui. Linia laterala, auzul si vazul sunt

principalele atu-uri ale stiucii (pe langa camuflaj, imobilitate perfecta si

dinti neiertatori), atu-uri ce pot trece in mana lansetistului ,daca acesta stie

cum sa le obtina. Finalitatea comportamentului agresiv consta in

declansarea atacului, abia dupa ce stiuca a reperat existenta prazii si a

localizat-o, concomitent cu evaluarea pericolelor ce pot surveni in timpul

parasirii adapostului.

Tipul nalucilor, forma, culoarea, modul de evolutie (ostentativ

sau discret), adancimea, viteza cu care sunt recuperate si felul in care sunt

jucate aceste naluci, trebuie corelate cu factorii de mediu (transparenta si

nivelul apei, prezenta sau absenta vegetatiei, tipul de prada preponderent,


2/13

existenta curentului, temperatura, lumina, ora din zi etc), dar si cu factori

antropici (circulatia ambarcatiunilor cu motor si pescuit intensiv).

Evident ca zonele de apa explorate trebuie sa fie cele care auposibilitatea cea mai mare de a adaposti pestii cautati. Efectul de margine ,

element major in comportamentul multor pesti, localizeaza de obicei stiuca

la limita de demarcatie a doua structuri diferite (bradis-apa libera,

marginea stufului, praguri abrupte). Stransa dependenta a stiucii de aceste

structuri obliga pescarul sa-si poarte nalucile tocmai prin astfel de locuri,

chiar si cu riscul unor sacrificii inerente dictate de desele agatari.

Experiente de laborator cu stiuci aflate in captivitate, in acvarii

spatioase, au demonstrat ca exista un ciclu foarte bine conturat, hranire -repaus. Odata capturata prada, stiuca se retrage in adapost sa o digere,

timpul variind in functie de cantitatea de hrana ingerata ( 3 - 5 ore ).

Observatiile unor lansetisti cu experienta indelungata in pescuitul stiucii,

tind sa confirme faptul ca majoritatea populatiei de stiuci dintr-o zona , are

un grafic comun de hranire in functie de ora, temperatura etc. Spre

exemplu, fenomen comun in Delta, stiucile dintr-un anumit ghiol , incetand

hranirea la amiaza, fac inutil pescuitul cu naluci pentru cateva ore bune.

Pescuind pe canalele adiacente acelui ghiol, de multe ori veti constata castiucile de aici inca se lasa atrase de naluci, fiind exclusa posibilitatea ca

toate stiucile din ghiol sa fi migrat in canalele limitrofe.

Lingura este poate naluca cea mai folosita - la noi si aiurea - in

pescuitul stiucii, detasandu-se prin evolutia ostentativa, vibratiile puternice,

cat si prin reflexele luminoase (pulsatorii) pe care le emite, caracteristici ce

o fac sa fie reperata de la mare distanta. O lingura buna oscileaza in jurul

axei, in ambele sensuri, fara a se roti continuu, Este eficienta in ape cu

vizibilitate mai redusa, unde se face remarcata de catre stiuca tocmaidatorita caracteristicilor enumerate mai sus. Sunt 5 elemente care trebuie

avute in vedere atunci cand este aleasa lingura : greutate, culoare,

dimensiune, forma si profil.

Greutate. Este o alegere ce tine de adancimea la care pescarul isi


3/13

propune sa poarte lingura. In cazul in care stiuca vaneaza in profunzimea

apelor (sfarsit de toamna, dupa ce a cazut bradisul sau primavara, timpuriu)

este folosita o lingura grea care sa poata evolua constant la 3-4 m

adancime. Dezavantajele lingurilor grele sunt diminuarea atractivitatiievolutiei si faptul ca lucreaza, practic, numai la viteze mari ale recuperarii.

Lingurile medii ca greutate sunt cele mai eficiente, deoarece isi

pastreaza o evolutie atractiva si in acelasi timp ii permit pescarului sa

exploreze straturile profunde ale apei, fara a recurge la o recuperare

exagerat de rapida sau la opriri prea lungi din recuperare (cum este cazul

lingurilor foarte usoare).

Lingurile ultra-usoare se preteaza bine la evolutii in straturi lesuperficiale, de langa mal si mai ales la rasul vegetatiei, acolo unde

bradisul inca nu a atins suprafata (aceste locuri fiind de cele mai multe ori

extrem de productive).

Ca o regula generala, jocul nalucii va fi discontinuu, cu opriri si

accelerari (nu foarte accentuate), uneori jucand lingura pentru cateva

secunde din varful lansetei (mentinand firul intins). Viteza de recuperare

este un alt element important, in general fiind corelat cu gradul deactivitate (agresivitate) al stiucii : 1. Cand stiuca este foarte activa,

hranindu-se intens, o recuperare mai rapida va determina atacul, intr-un

mod brutal, resimtit ca atare in lanseta (doua trei socuri consecutive), iar

intepatura trebuie sa vina ca un raspuns imediat si ferm. 2. Recuperarile

lente sunt o alternativa in cazul in care stiuca este mai putin activa (in

conexie cu factorii de mediu) sau activitatea de hranire este stanjenita

datorita diferitelor activitati umane. Apatia sau suspiciunea stiucii pot fi

puse in cumpana printr-o lentoare a jocului nalucii care aproape se va tara

pe fundul apei. Muscatura va fi deosebit de discreta, semanand mai mult cuo agatare. Intepatura ferma va fi singura in masura sa dezvaluie adevaratul

motiv al tensionarii firului (peste - scoica - bradis - craca? ).

Folositi linguri cu amplitudine mica de oscilatie pentru

recuperari rapide si linguri cu amplitudine mare a oscilatiei, in cazul


4/13

recuperarilor lente.

important

Culoare. Cea mai eficienta culoare la un moment dat, este dependenta de

transparenta apei, cantitea si tipul de lumina (rasarit, amiaza, apus, cer

noros) si prada caracteristica zonei respective.

Argintiu (nichel) : soare la amiaza, cer noros, apa tulbure.

Argintiu (argint) : aceleasi conditii de iluminare dar ape mai

transparente.

Auriu (alama) : soare la rasarit si apus, ape tulburi.

Auriu (cupru) : aceleasi conditii de iluminare dar ape mai

limpezi.

Galben-Rosu : soare la amiaza, ape tulburi.

Sidef-Rosu-Verde-Albastru : cantitate de lumina mare si transparenta

suficienta a apei.

Gradul de reflexie pe care il are lingura trebuie corelat cu lumina existenta

(linguri stralucitoare, in conditii de lumina scazuta - linguri mate, in

conditii de lumina crescuta), transparenta apei (apa tulure, linguri lucioase

- apa transparenta, linguri mate) si de profunzimea unde evolueaza (adanc,

linguri lucioase - suprafata, linguri mate). Lingurile care au solzi gravati

sau cele care au partial sau total suprafata convexa in lovitura de ciocan

vor difuza lumina, reflexiile vor fi mai putin concentrate, aspectul vizual

fiind foarte natural. Deasemenea, stiut fiind faptul ca in profunzimea

apelor, singurele raze de lumina care patrund sunt cele din partea albastra a

spectrului, orice alta culoare folosita - in afara de albastru - va fi greu de

reperat de catre rapitor. La toate aceste elemente de culoare-reflexie se

adauga existenta stimulului ochi (punct negru sau rosu pe fond alb sau


5/13

auriu, plasat in partea anterioara a lingurii) si plasticul de culoare rosie,

aplicat pe ochet sau varnisul de aceeasi culoare, direct pe tija ancorei

(stimul coada).

Acest patern al culorilor a fost stabilit conform experientei

directe dar si teoretic, avand in vedere caracteristicile spectrale ale luminii

solare la diferite ore ( apus-rasarit = portiunea rosie a spectrului ; amiaza =

spectru complet ; cer noros = portiunea albastra a spectrului). Culoarea si

transparenta apei pot modifica reflexul luminos dat de lingura, alegerea

nalucii trebuind sa tina cont de modul in care apare aceasta in apa si nu

in trusa.

Dimensiune. Practic, suprafata lingurii - in functie si de formaacesteia - va influenta gradul in care stimulii vizuali si vibratori, vor fi

receptati de stiuca. O lingura mai mare va fi mai zgomotoasa in timpul

actiunii si va reflecta o cantitate mai mare de lumina. In al doilea rand,

dimensiunea lingurii este o relatie directa cu alegerea prazii de catre

rapitor, conform legii de conservare a energiei care guverneaza lumea vie

(stiuca va prefera prazi a caror dimensiune este cat mai aproape de

capacitatea sa de a captura si de a ingurgita, ceea ce ii va permite timpi mai

lungi de digestie - repaus intre hraniri). Evident, tinand cont de raportuldimensional pradator-prada, lingura mare inseamna (teoretic) stiuca mare.

Practic insa, lucrurile nu stau tocmai asa, lingurile mijlocii dovedindu-se

mai eficiente decat deja demodatele polonice.

Forma si profil. Un element constructiv, ce tine mai mult de

aspectul natural al nalucii si de speciile de pesti care intra in meniul uzual

al stiucilor dintr-o apa sau alta , este forma sau silueta. Aceasta (ovala,

piscot, lacrima, fusiforma), aditionata profilului (concav, dublu-concav,

concav-convex sau curbura plana), este raspunzatoare de tipul de actiune alfiecarei linguri, imprimandu-i un caracter ondulatoriu (lingura se intoarce

de pe o parte pe alta), oscilant (lingura bate apa asemenea unui vobler)

sau ondulatoriu-rotativ (lingura alterneaza rotirile cu intoarcerile de pe o

parte pe alta). Actiunea ondulatorie, cat si cea ondulatorie-rotativa, au un

grad de ostentativitate mai mare decat o actiune oscilanta, fiecare tip de


6/13

actiune pretandu-se conditiilor descrise anterior, in care intensitatea cu care

naluca isi face simtita prezenta, trebuie sa fie direct proportionala cu gradul

de agresivitate al rapitorului.

Cea mai comuna greseala pe care o fac lansetistii incepatori

atunci cand flosesc linguri, este tendinta de a recupera prea rapid si liniar,

din dorinta de a simti naluca lucrand (vibratia si tensiunea din fir).

Fiecare tip de lingura are o evolutie optima la o anumita viteza

de recuperare . Aceasta viteza se stabileste prin incercari repetate la

adancimi ce permit vizualizarea nalucii de catre pescarul care va reusiastfel sa cunoasca detaliile prin care poate exploata la maxim calitatile

lingurii respective.

In general, recuperarile mai lente si jocul lingurii, lasand-o sa cada,

pentru a reancepe apoi recuperarea, urmata de cateva ridicari din varful

lansetei, maresc atractivitatea evolutiei si determina stiuca sa atace.

In cazul in care stiuca urmareste lingura pana in

apropierea barcii, fara sa atace, incercati sa jucati nalucalanga barca pe un traseu ce descrie forma cifrei 8. De cele

mai multe ori stiuca se va lasa pacalita de acest siretlic.Deasemenea, daca zariti stiuca venind in urma nalucii, nu

va pierdeti firea si nu accelerati recuperarea, ci opriticateva secunde mulinarea, pentru a-i da timp nalucii sa sescufunde lent, stiuca luand lingura din cadere.

Folosirea strunei metalice sau din kevlar este necesara pentru anu da sansa dintilor taiosi sa ciupeasca firul, in cazul in care lingura a fost

inghitita prea adang. Strunele prea rigide vor altera evolutia lingurilor, iar

cele metalice de culoare argintie vor fi prea vizibile si vor starni

susceptibilitatea stiucii.


7/13

Deasemenea, existenta unei agrafe cu vartej va elimina rasucirea

firului si aparitia nedoritei peruci.

PESCUIT LA VOBLER.

Inainte de a incepe discutia despre voblere destinate pescuitului

stiucii, va propun sa luam in considerare doua ipostaze figurative.

In prima, avand la indemana un nasture de care este legata o sfoara,

testati reflexele de atac ale unei pisici. Aruncati nasturele in apropierea

pisicii, pastrand celalalt capat al sforii in mana si urmariti reactiile : pisicasesizeaza zgomotul facut de nasture si il localizeaza, privind spre sursa

sonora. O usoara tractiune din sfoara va misca nasturele iar pisica va capata

postura de atac, asteptand incordata. Alte cateva miscari sacadate ale

nasturelui vor determina saltul pisicii care va captura prada.

A doua ipostaza va introduce in atmosfera unui spectacol specific

teatrului de marionete. Copiii din sala urmaresc cele doua marionete - sa

zicem, un caine si o pisica - aflate in plin conflict. Cainele alearga pisica in

hohotele de ras ale micilor spectatori, iar o privire curioasa in culiselescenei va va divulga papusarii ce manuie firele, dand viata alcatuirilor -

altfel inerte - din lemn. Munca artistilor papusari este rasplatita de reactiile

copiilor din sala , care demonstreaza ca acestia fac abstractie de sfori si

cred cu adevarat in spontaneitatea personajelor de pe scena.

Revenind acum la stiucile noastre, sa incercam in cateva cuvinte sa

descriem diferenta dintre linguri si voblere. Privind o lingura veti constata

ca - fara miscare - aceasta este o bucata de metal si atat, neexistand nici oasemanare intre vietuitoarele acvatice si aceasta. Ce face insa stiuca (si nu

numai) sa saliveze pofticios la vederea bucatilor de metal imposibil de

digerat ? Evoluand in apa, lingura devine o NALUCA in adevaratul sens al

cuvantului, o suma de stimuli difuzi, mai mult intuitivi. Lingura reprezinta

pentru stiuca miscarea prazii dar nu si prada in sine. Comparand


8/13

pescuitul stiucii la lingura cu exemplul pisicii care captureaza nasturele tras

de o sfoara, vom constata similitudini certe. Nasturele este un obiect

neutru, indiferent pentru pisica, dar devine interesant pentru aceasta atunci

cand incepe sa se miste, acelasi lucru fiind valabil si in realtia lingura -stiuca.

Voblerul este - trebuie sa recunoastem - mult mai spectaculos in

infatisare. Forma, desenul, culorile si aspectul sau in general sunt naturale,

imitand foarte reusit un peste. Si fara a fi recuperat prin apa, un vobler este

replica unui peste-prada. Daca ii adugam acestuia si miscarea, asemanarea

cu un peste adevarat este si mai evidenta. Asa cum marionetele din al

doilea exemplu prind viata manuite, prin tesatura de sfori, de catre

papusari, asa si voblerul devine o vietate acvatica, un pestisor ranit sau

bolnav, care innoata stangaci si este numai bun de insfacat de stiuca lenesa

care nu are chef sa dea doua ture de stadion pentru o amarata de gustare.

Daca un papusar lipsit de har nu este in stare decat sa transforme

marioneta intr-o silueta umana dezmembrata de miscari grotesti, asa si un

pescar stangaci nu va reusi decat sa plimbe prin apa o bucata de lemn sau

plastic, care nu va avea nici o tangenta cu stiuca mult visata si nici cu

pescuitul cu naluci in general.

Fiecare vobler de calitate este gandit si construit pentru un tip de

pescuit anume, deci adaptarea tehnicilor de pescuit pe care pescarul le

abordeaza odata cu alegerea unui vobler este absolut necesara, pentru a fi

siguri ca voblerul respectiv va evolua la parametrii pe care constructorul I-

a avut in vedere.

In mare, datorita flotabilitatii specifice, suprafetei si inclinarii

barbetei, voblerul va evolua la o anumita adancime care trebuie stiuta de

pescar. De exemplu, folosind un vobler flotabil, dar care plonjeaza abruptin timpul recuperarii, atunci cand stiuca vaneaza langa mal (apa putin

adanca si invadata de vegetatie), misiunea pescarului va fi dificila, daca nu

imposibila. Desele agatari, ca sa nu vorbim de pierderea voblerului, nu vor

avea darul de a da sansa capturarii unei stiuci in aceste conditii, in schimb

un vobler flotabil, de suprafata , cu plonjare progresiva, va fi singurul in


9/13

stare sa scoata o stiuca din astfel de ape. Dar acelasi vobler, folosit intr-o

zona in care stiuca asteapta prada, retrasa la 2-3 m adancime, va fi la fel de

inutil ca un pantof tras prin apa !

Odata depasite aceste principii elementare (voblerul potrivit la apa

potrivita), se poate trece si la detalii ceva mai sofisticate, cum ar fi balansul

voblerului si viteza de recuperare. Voblerele de calitate evolueaza

executand doua tipuri de balans : primul, reprezinta o oscilatie in jurul unei

axe imaginare verticale, situata intre centrul de greutate (mijloc) si coada

(oscilatia cap-coada); al doilea tip reprezinta un balans cu amplitudine

mica in jurul axei longitudinale, balans ce permite voblerului sa-si arate

laturile. Combinate, aceste doua tipuri de balans dau aspectul natural al

evolutiei unui vobler, care va imita in general, innotul haotic al unui peste

ranit, bolnav sau panicat, prada usoara pentru orice rapitor.

Anumite tipuri de voblere sunt concepute sa evolueze cu diferite

amplitudini de vibratie, in functie de conditiile de mediu (transparenta apei,

adancime si lumina) dar si in functie de gradul de apetenta-agresivitate al

stiucii. Ca si in cazul lingurilor, o amplitudine mai mare a vibratiilor va

face ca voblerul sa fie reperat de catre rapitor chiar in conditii vitrege (apa

tulbure, adancime mare - deci vizibiltate redusa). Voblere cu o bataiemai marunta sunt preferabile in ape limpezi sau in cazul in care stiuca este

mai putin inclinata spre aventuri pescaresti, in aceste cazuri discretia si

naturaletea fiind cele mai importante atu-uri ale nalucii.

In functie de forma (raportul lungime/inaltime/sectiune) voblerele

sunt clasificate in trei clase distincte : 1. Minnow (fusiform) - silueta

aducand cu cea unui oblete sau rosioare. 2. Crank-bait (sferic) - voblere

cu aspect compact, avand partea anterioara aproape rotunda, semanand cu

un pui de somn. 3. Flat (aplatizate lateral) - acelasi profil ca la tipulanterior dar fara a mai avea laturile bombate, semanand cu un caras, platica

etc. Forma isi va dovedi eficienta numai prin incercari la fata locului, unde

unde se poate constata probabil ca un gracil minnow Rapala este ignorat de

stiuci, in timp ce un Bomber A, umflat si foarte agresiv in evolutie (plus

zgomotul bilelor interioare) va avea, la sfarsitul zilei de pescuit, ceva


10/13

zgarieturi de dinti de stiuca. Defapt aceasta este poate cea mai importanta

regula in pescuitul stiucii : acoperiti o suprafata cat mai mare de apa,

explorati toate straturile apei, folositi o gama variata de naluci si diverse

tipuri de recuperare este singura cale de a afla unde, cum si cand muscacel mai bine cumatra. Atentie : numai in acea zi !

Criteriul cel mai important de clasificare a voblerelor este insa gradul

de flotabilitate, cu alte cuvinte densitatea specifica a materialului din care

este confectionat corpul acestora. In functie de modelul constructiv,

maniera de recuperare va tine cont de modul in care voblerul reactioneaza

la alternanta recuperare-stopare si de viteza la care acesta are cea mai

eficienta actiune.

Voblere flotabile (floating) : sunt modelele cele mai versatile.

Faptul ca, odata incetata recuperarea, voblerul incepe sa se ridice,

balansand spre suprafata, le confera o actiune complexa si foarte atractiva.

Viteza cu care voblerul se ridica la suprafata este si ea o caracteristica a

fiecarui model in parte si este dependenta de gradul de flotabilitate. In

functie de marimea si inclinarea barbetei (unghiul pe care aceasta il face cu

corpul voblerului), aceste naluci se vor scufunda mai mult sau mai putin in

timpul recuperarii, pretandu-se pentru anumite conditii (adancime, prezentasau absenta vegetatiei etc), alegerea unui plonjor rapid sau a unuia lent-

scufundator trebuind sa fie un gest motivat si nu unul aleatoriu. Voblerele

flotabile se potrivesc foarte bine unei maniere de recuperare alternante, cu

stopari scurte ce vor permite voblerului sa se ridice sovaind spre suprafata.

Ritmul lent de recuperare va fi punctat cu accelerari dublate de ridicari ale

varfului lansetei, urmate de stopari, dupa care va fi reluata recuperarea

tinand varful lansetei cat mai aproape de apa. Sunt naluci extrem de

manevrabile, mai ales in ape invadate de vegetatie, cu o transparenta ce

permite vizualizarea voblerului (caz in care sunt utili ochelarii polarizati),

vobler ce va sari peste ostacole prin simpla stopare la timp a recuperarii.

Voblere cu flotabilitate neutra (suspending) : aparute relativ recent

pe piata, aceste voblere au capacitatea ca, odata scufundate la o anumita

adancime (concomitent cu stoparea recuperarii) sa ramana suspendate la


11/13

acea adancime, timp in care pescarul poate juca naluca practic pe loc, prin

miscari din varful vergii. Micsorand viteza de recuperare si ridicand varga,

va fi posibila revenirea voblerului spre straturile superficiale ale apei. Sunt

naluci excelente atunci cand rapitorul vaneaza intre ape, caz in carepescarul trebuie sa mentina voblerul in masa apei, relativ la acelasi nivel pe

tot parcursul recuperarii. Jocul nalucii este dat de o maniera de mulinare

discontinua, cu dese opriri si recuperari , variind viteza de evolutie,

pastrand (cu ajutorul jocului din varful vergii) un traseu in zig-zag.

Voblere scufundatoare (sinking) : sunt realizate in asa fel incat au

densitatea mai mare decat a apei, scufundandu-se chiar si daca nu sunt

recuperate. Concepute sa evolueze in straturile mai profunde ale apei, au si

cea mai mare incidenta la agatare, caci acolo aproape de albie pandesc si

cele mai multe pericole pentru trusa pescarului. Cand insa stiuca asteapta

prada la adanc, nu vad alta solutie, deci recuperare lenta, cu scurte opriri

urmate de usoare ridicari din varful vergii, pentru a-I imprima nalucii o

evolutie in zig-zag. Daca aveti posibilitatea, armati voblerul cu ancore anti-

bradis, ceea ce va reduce riscul agatarilor.

Indiferent de tipul voblerului folosit, pescarul trebuie sa dea dovada

de imaginatie si indemanare atunci cand se straduieste sa-I imprimevoblerului o evolutie cat mai eficienta. In primul rand, el trebuie sa

intuiasca miscarea voblerului din ceea ce simte in lanseta atunci cand il

recupereaza si sa fie in contact permanent cu naluca, atat fizic cat mai ales

mental. Acest lucru este posibil prin concentrare si prin experienta. In al

doilea rand, trebuie sa stie ca pozitia lansetei fata de apa schimba

considerabil evolutia voblerului, iar jocul acestei naluci rezida atat din

recuperare (ritm si alternanta) cat si din ceea ce se intampla cu lanseta in

timpul recuperarii respective.

Orice adaugati firului (agrafa, vartej, struna) va insemna o greutate

suplimentara ce va altera echilibrul voblerului si deci evolutia acestuia.

Prindeti naluca de fir si in cazul in care folositi un vobler de mici

dimensiuni ce risca sa fie inghitit adanc de catre stiuca, apelati la strune


12/13

usoare (monofilament 0.40, multifilament sau kevlar).

Dupa o lupta prelungita cu un peste mare ce va supune la eforturi

considerabile ochetii voblerului (vobler-ancore si vobler-fir) este posibil caevolutia nalucii sa fie afectata negativ, prin faptul ca aceasta va avea

tendinta la recuperare sa vina in deriva spre stanga sau spre dreapta,

evoluand pe o parte. Nu aruncati voblerul in coltul cu amintiri al trusei ci -

cu ajutorul unui patent - indoiti usor lateral, in sensul opus deviatiei,

ochetul de prindere al firului, pana cand deriva nu va mai aparea.

Culorile si desenul pe care le pot avea voblerele sunt extrem de

variate si pot crea confuzie atunci cand nu stiti exact ce patern lucreaza cel

mai bine in apa respectiva (exista lacuri unde, spre exemplu, stiuca nuataca decat voblere cu spate albastru, altele in care flancurile aurii, cu solzi,

desemneaza voblerul castigator etc.). In general, culorile si desenele

naturale lucreaza bine in ape transparente si la adancimi mai mici, culorile

fistichii, desenele abstracte si contrastul puternic fiind o buna alegere

pentru ape cu vizibilitate mai redusa si la adancime mare.

Daca aveti de gand sa schimbati ancorele voblerului, in cazul in care

acestea sunt uzate sau unul din brate este rupt, folositi dimensiuneaoriginala si oricum, incercati voblerul intr-un recipient inainte de a-l folosi.

Daca este un vobler flotabil, schimbarea facuta nu trebuie sa-I afecteze

echilibrul (plutirea cu capul sau coada in jos va afecta dramatic evolutia);

daca este un vobler scufundator, el va trebui sa se scufunde (in repaus) in

pozitie orizontala.

Voblerele articulate au un efect vizual deosebit, etaland o evolutie

ostentativa si in multe cazuri apetisanta pentru rapitor. Nu toate

voblerele articulate (2 bucati) sunt eficiente, deaceea va sfatuiesc sa apelatila firme consacrate, cum ar fi Rapala sau Rebel.

Voblerele fara barbeta, avand ochetul de prindere pozitinat superior,

undeva la baza gatului, sunt excelente in ape adanci si lipsite de

vizibilitate, unde (datorita vibratiei puternice) au sanse sa fie reperate de


13/13

rapitori (incercati Rapala Ratln Trap sau Coton Cordell).

Documents

STIUCA Lingurite