of 8 /8
Structura sociala traditionala a comunitatilor de rromi Nucleul comunităţii îl constituia familia, iar un grup de familii de romi, de obicei înrudite, forma o ceaţă. Ceata, formată de obicei din 30-40 de familii ce aveau aceeaşi ocupaţie şi călătoreau împreună prin ţara,reprezintă forma clasică a comunităţii de romi. O ceată făcea la rândul ei parte dintr-un“neam”, un grup de comunităţi ce aveau în comun, nu atât legături de rudenie sau strămoşi comuni, cât o ocupaţie comună.Fiecare ceata avea un conducător, denumit jude în Moldova şi Ţara Româneasca şi voievod în Transilvania.Acesta era ales pe viaţă de membrii comunităţii dintre bărbaţii cei mai puternici şi mai înţelepţi. Alegerea se făcea în cadrul unei adunări la care participa tot grupul şi care se desfăşura după un ritual bine stabilit. Judele, respectiv voievodul, se bucura de o mare autoritate în rândul membrilor comunităţii. Prima dintre atribuţiile lor era aceea de a rezolva problemele aflate în litigiu între membrii comunităţii. Aceasta autonomie internă a cetei este confirmată de mai multe documente ale domnitorilor celor trei ţări române în care se precizează dreptul judelui sau voievodului de a administra justiţia în problemele interne şi în se interzice amestecul funcţionarilor statului. Judecată era făcută în fata întregii comunităţi ţinând cont de normele interne nescrise ale acesteia. Atât în procesul de judecata cât şi în aplicarea sancţiunilor stabilite, comunitatea are un rol fundamental. De cele mai multe ori sancţiunile se bazează pe izolarea de comunitate a persoanei vinovate şi a familiei sale. În timp, alături de ceaţă,prin interacţiunea cu structurile statului sau cu alte grupuri, apar şi alte forme de organizare, superioare ca importanţa.Astfel,şefii unor grupuri mai mari de romi au fost

Structur A

Embed Size (px)

DESCRIPTION

structura

Text of Structur A

Structura sociala traditionala a comunitatilor de rromi

Nucleul comunitii l constituia familia, iar un grup de familii de romi, de obicei nrudite, forma o cea. Ceata, format de obicei din 30-40 de familii ce aveau aceeai ocupaie i cltoreau mpreun prin ara,reprezint forma clasic a comunitii de romi. O ceat fcea la rndul ei parte dintr-unneam, un grup de comuniti ce aveau n comun, nu att legturi de rudenie sau strmoi comuni, ct o ocupaie comun.Fiecare ceata avea un conductor, denumit jude n Moldova i ara Romneasca i voievod n Transilvania.Acesta era ales pe via de membrii comunitii dintre brbaii cei mai puternici i mai nelepi. Alegerea se fcea n cadrul unei adunri la care participa tot grupul i care se desfura dup un ritual bine stabilit. Judele, respectiv voievodul, se bucura de o mare autoritate n rndul membrilor comunitii. Prima dintre atribuiile lor era aceea de a rezolva problemele aflate n litigiu ntre membrii comunitii. Aceasta autonomie intern a cetei este confirmat de mai multe documente ale domnitorilor celor trei ri romne n care se precizeaz dreptul judelui sau voievodului de a administra justiia n problemele interne i n se interziceamestecul funcionarilor statului. Judecat era fcut n fata ntregii comuniti innd cont de normele interne nescrise ale acesteia. Att n procesul de judecata ct i n aplicarea sanciunilor stabilite, comunitatea are un rol fundamental. De cele mai multe ori sanciunile se bazeaz pe izolarea de comunitate a persoanei vinovate i a familiei sale. n timp, alturi de cea,prin interaciunea cu structurile statului sau cu altegrupuri, apar i alte forme de organizare, superioare ca importana.Astfel,efii unor grupuri mai mari de romi au fost desemnai de autoritile statului sau de proprietarii de robi i aveau ca atribuie principal strngerea impozitelor. Dealtfel chiar efii cetelor aveau, alturi de responsabilitile interne, i datoria de a aduna taxele pe care membrii comunitii trebuiau s le plteasc statului, autoritilor locale sau stpnului feudal. n schimbulacestor servicii judele sau voievodul erau scutii de orice fel de obligaii fiscale. De asemenea,dat fiind respectarea autonomiei interne a cetelor de romi,efii acestora ndeplineau i rolul de intermediar ntre comunitate iautoriti. Pe lng aceste comuniti tradiionale, autoritile au creat structuri ce reuneau mai multe grupuri cu aceeai ocupaie dintr-o anumit regiune. Acestea erau conduse de vtafi, numii de autoriti. Vtafii erau romi care aveau n subordine efii cetelor de romi i care erau rspunztori, pe de o parte, de rezolvarea diferendelor dintre cete sau dintre romi provenii din cete diferite i, pe de alt parte, de ncasarea impozitelor. i vtafii erau scutii de dari i de orice alte obligaii fata de stat. ncepnd din secolul al XVIII-lea vtaful ncepe s fie numit bulibaa. Dei relicve ale modului tradiional de organizare social a romilor se mai pstreaz i astzi, n general se poate afirma c politicile de sedentarizare forat i de asimilare promovate n decursul timpului de autoriti, precum i procesul firesc de modernizare ce a afectat ntreaga societate, inclusive comunitile de romi, au dus la dispariia aproape complet, sau cel puin la scderea semnificativ n important, a acestui mod de organizare.Dup criteriul socio-ocupaional, rromii se mpart n mai multe neamuri / vie/ naii. n cultura tradiional a rromilor, noiunea de neam nu se refer la nrudirea de snge, ci la gruparea rromilor dup urmtoarele elementecomune:meseria tradiional,structurile de organizare social,obiceiurile de familie i srbtorile calendaristice. Principalele neamuri de rromi din Romnia sunt: - boldenI (florari) rromi care, pe vremuri, se ocupau cu confecionarea florilor artificiale pentru coroane, coronie, jerbe, iar astzi vnd flori i se ocup cu negustoria n general; - crmidari / crmizari rromi care, tradiional, se ocupau de confecionarea crmizilor din lut nearse (chirpici), provenii din ursari, vtrai i rudari; - fierari rromi care, tradiional, se ocupau cu prelucrarea fierului,inclusive cu feroneria i lctueria, confecionau unelte din fier,legau crue n fier i potcoveau cai; - gabori rromi unguri, vorbitori de limb maghiar, aezai mai ales n Transilvania i Banat, care, tradiional, se ocup cu tinichigeria, dar astzi fac i comer ambulant cu covoare, cuverturi, obiecte casnice; - xoraxan (turci) rromi turci musulmani, vorbitori de limb turc, profund influenai de cultura turc, aezai mai ales n Dobrogea; - xanotari (spoitori) rromi care, pe vremuri, se ocupau cu spoitul sau cositorirea vaselor din metal, iar astzi recupereaz metale feroase i neferoase; - kkavari (cldrari) rromi a cror meserie tradiional este prelucrarea aramei / cuprului, din care fac cazane, cldri, tvi, ibrice; - lutari rromi muzicieni, mai ales instrumentiti, provenii mai ales dintre ursari i vtrai; - lovari rromi unguri, vorbitori de limb maghiar, aezai mai ales n Transilvania i Banat, care se ocupau, n trecut, cu geambaia / negustoria de cai; - ursari rromi care, pe vremuri, se ocupau cu umblatul cu ursul, apoi, prin reconversie profesional, au devenit fierari (prelucreaz fierul), pieptnari(prelucreaz osul i cornul i confecioneaz piepteni i alte obiecte din os i corn), ciurari (prelucreaz pieile de animale i confecioneaz ciururi i site) i lutari; - rromungre (romungre) rromi unguri, vorbitori de limb maghiar, profund influenai de cultura maghiar, aezai mai ales n Transilvania i Banat; - rudari rromi care, n majoritatea lor, i-au pierdut limba matern i cultura rromani tradiional, sunt profund influenai de cultura romneasc i se ocup cu prelucrarea lemnului, confecionnd linguri, fuse, furci, albii, mobilier, mpletituri din nuiele; - argintari rromi care, tradiional, se ocup cu prelucrarea argintului i aurului i fac n special bijuterii i alte obiecte de podoab; - vtrai rromi asimilai / aculturai,sedendarizai cu mult vreme n urm,care i-au pierdut limba matern i cultura rromani tradiional i sunt profund influenai de cultura romneasc.

Ocupaii tradiionale ale rromilor Cea mai important ocupaie tradiional a rromilor este prelucrarea metalelor.Prelucrarea fierului cuprinde specializarea pe meserii: fierritul,lctueria potcovria, caretria i feroneria. Fierarul confecioneaz unelte agricole,obiecte de uz casnic, elemente de fier pentru construcii i instalaii. Lctuul face i repar lacte, zvoare, balamale, chei i diferite tipuri de ncuietori de ui i de pori. Potcovarii potcovesc cai, boi i mgari. Caretriasau legatul cruei const n trasul inelor pe roi i confecionarea legturile de fier ale cruelor sau sniilor Tinichigeria, n cadrul creia se confecioneaz burlane, jgheaburi i acoperiuri, este meseria practicat mai ales de rromii gabori.De prelucrarea aramei se ocup cldrarii. Acetia confecioneaz i repar vase de aram de uz gospodresc (cazane de fiert uica, cldri, tvi, tigi)sau de cult (cristelnie pentru botez, cldrua de Boboteaz, pocalul bisericesc). Cea mai important tehnic de lucru este almirea igneasc procedeu vechi, transmis n cadrul familiei i inut secret, care cuprinde marea miestrie a ciocnirii aramei. Cositorirea vaselor de aram este o meserie aproape disprut, de care s-au ocupat spoitorii. Unul dintre meteugurile tradiionale ale rromilor este i prelucrarea metalelor preioase, aur i argint. Argintarii confecioneaz bijuterii,piese de harnaament (pinteni), piese de mbrcminte (nasturi, butoni), obiecte de uz casnic (tacmuri, castroane, tvi, solnie aurite, cupe de argint aurite, ceti)i obiecte religioase (cdelnie, sfenice, cristelnie, candele, cruci). Seremarc tehnica filigranului, tehnica modelrii n relief prin ciocnire i arta ncrustrii cu pietre preioase.n cadrul prelucrrii lemnului, ocupaie a rromilor rudari, s-au dezvoltat o serie de specializri: rudritul propriu-zis practicat de butnari, cei care fac obiecte casnice din lemn (blide, cni, donie, maiuri de btut rufe) i decovtari / albieri, cei care fac albii i covei; lingurritul practicat de lingurari, cei care confecioneaz linguri, lingurie, cupe, linguroaie, polonice; fusritul practicat de fusari, meteri n confecionarea fuselor;ldritul practicat de ldari, specializai n mobilier (mese, scaune, dulapuri), dar mai ales n lzi de zestre, lcrie (cutii mici de lemn), hambare i tronuri (lzi mari de inut mlaiul sau alte cereale). O ramur distinct este aceea a corfarilor, care mpletesc corfe sau couri din nuiele de alun, de rchit sau de salcie. n ceea ce privete lutria, aceasta este una dintre cele mai cunoscutemeserii tradiionale rrome. Lista marilor nume de lutari rromi ncepe cu Barbu Lutaru i memorabila lui ntlnire cu Franz Liszt i se ncheie, n funcie de epoca n care au trit acetia, cu Cristache Ciolac, Fnic Luca, Petrea Creu Solcanu, lutarii din Clejani, Grigora Dinicu, Frmia Lambru sau Ion Onoriu. Aceast meserie se transmite din tat n fiu; se practic n grup, cu banda, n taraf, mai nou, cu formaia; are drept ocazii nunile, petrecerile, trgurile;nu presupune cunoaterea notelor muzicale, se nva dup ureche, cel puin forma clasic / iniial a lutriei, astzi, muli lutari avnd studii de specialitate; instrumentele folosite, n ordinea frecvenei, sunt: vioar,(inclusiv un tip de vioar improvizat, de fapt o viol cu arcuul n semicerc sau cu ase coarde), luta, ambalul, acordeonul (preluat din muzica german), basul (aa numesc lutarii violoncelul i contrabasul), cobza,chitara, cimpoiul, fluierul din lemn de slcie, de plop tremurtor sau de trestie (tip flautul lui Pan), tamburin (folosit de ursari), clarinetul. Muzica lutreasc conine mult improvizaie (de aceea n prezent unii lutari rromi au ales jazz-ul, arta improvizaiei i a variaiunii), este spontan, bogat ritmic, variat melodic, dezvolt ample valene interpretative (imit uneori trilurile psrilor), contureaz ritmuri suple,combinate (de la suav la ptima, de la jalnic la exuberant, de la graios la impetuos), folosete schimbrile de ritm i de msur, sincopa (tonul sacadat i fraza prelungit), repetiia i tehnic variaiunilor, n unele spaii geografice (Spania, Portugalia), prelucreaz elemente de ritm arabe preluatedin canto flamenco de Andaluzia, n alte zone (Balcani), combin armonios ritmul impus de muzica autohton cu flori de stil orientale, mai ales turceti, de genul manea i meterhanea (cntece originar turceti, de dragoste, predominant instrumentale, cntate rar, sacadat, n ritm de jale), care au nceput s decad, n spaiul lor de origine, nc de la sfritul secolului al XVIII-lea, iar lutarii i-au preiau unele elemente de stil. Muzica rromani, vocal sau instrumental, este parte a manifestrilor artistice ale comunitii, ea putnd avea caracter ritualic (cntecul de nunt,bocetul etc.) sau neritualic (cntecul de dragoste, cntecul de leagn etc.),n vreme ce muzica lutreasc face parte dintre ocupaiile tradiionale ale rromilor, aadar aduce venit i aparine profesionitilor interprei, vocal sau instrumental, ai muzicii populare autohtone.Faptul c artitii rromi preiau motive sau fraze muzicale din muzica rromani sau chiar stilul de interpretare al muzicii rromani (rr. rromane gil /cntece rrome) i le transpun n muzic lutreasc este cu totul altceva i,fr s creeze confuzie ntre cele dou tipuri de muzic, acest fenomen este cunoscut sub numele de manier rrom de interpretare. ntre meseriile rromilor pierdute sau aflate pe cale de dispariie se numr:prelucrarea osului i a cornului, prin care se realizau piepteni, nasturi,mnere de cuit, mnere de pip, capete de bt pstoreasc i cornuri depraf de puc; prelucrarea pieilor de animale, prin care se confecionau site i ciururi;prelucrarea prului de animale, prin care se fceau perii, bidinele i pensule; crmidritul, prin care se confecionau crmizi din lut nearse; geambaia sau negustoria de cai, meserie practicat de ctre lovarii din Transilvania, despre care legendele spun c nelegeau graiul cailor. O alt ocupaie a rromilor, disprut n zilele noastre, este ursritul /umblatul cu ursul, ocupaie practicat de ctre ursari, situat ntre spectacolul ambulant de circ i vindecarea magic. Valorificnd semnificaia ursului ca strmo totemic, simbol al puterii, fertilitii i rennoirii ciclurilor naturii, animal htonian i lunar,posednd virtui apotropaice i taumaturgice,ursarii fceau din spectacolul de dresaj al ursului, un ritual cu multiple semnificaii i funcii: apotropaic, de protecie a casei de atacul animalelorslbatice (dac-i joac ursul n bttur nu te mai calc ursul toat iarna);iniiatic, de fertilizare i de fecundizare, dup caz (clctura ursului esteun joc ritualic prenupial la feciori i la fete); taumaturgic (clctura ursului vindec de iele, de sperietur, de deochi, de farmece, de cununii legate i de alte boli induse prin mijloace magice sau prin foresupranaturale libere).