Unităţi segmentare inferioare - foneme

Unităţi segmentare superioare – silabe,

cuvinte, fraze fonetice

Unităţi suprasegmentale – accentul cuvântului,

accentul frazei, intonaţia

• Fonetica l.franceze

• Fonetica l.române Fonetică particulară

• Universaliile fonetice

• Condiţii generale de funcţionare a aparatului de vorbire

Fonetică generală

Ortografia

Ortoepia

Aspectul grafic al sunetelor

Sistemul fonematic

Relaţiile dintre foneme

Modificările fonetice

Corelaţia dintre unităţile

fonetice lineare şi

suprasegmentale

• Latura acustică (fizică)

• Latura fiziologică (biologică)

• Latura funcţională (lingvistică)

Aspectul acustic

Aspectul fiziologic

Aspectul funcţional

Ramura fizicii – acustica

Sunetele vorbirii – produse ale mişcării

vibratorii ale coardelor vocale şi a trecerii

curentului de aer expirat.

Proprietăţi acustice:

- Înălţimea

- Intensitatea

- Durata (cantitatea)

Frecvenţa vibraţiilor într-o unitate de timp

(secunda)

Număr mare de vibraţii – sunet înalt

16 – 20000 de Hz (1 Hz – o vibraţie pe

secundă)

Infrasunute – ultrasunete

Vocea – 60 – 600 de Hz

Rol – intonaţie (chineza, vietnameza,

tibetana)

Energia articulării sunetului

Rol – marcarea silabelor accentuate

Acustică –miimi de secundă

Vocale lungi, vocale scurte (latina clasică)

Lat. Populus – plop (o – v. scurtă, u - v. lungă)

Populus – popor, neam, populaţie. (ambele

lungi)

Eng. Cart – căruţă

Cut – a tăia

Rom. – emfază

Ex. Buuuună treabă!

Caracteristicele articulatorii ale sunetelor

vorbirii depind de modul cum funcţionează în

procesul articulării sunetelor de vorbire:

aparatul respirator, laringele cu coardele

vocale, faringele, limba

Fiziologică

- Faza inspiraţiei – faza expiraţiei

Fonaţională (de articulare)

- Inspiraţia se accelerează, expiraţia este

incetinită.

- Expiraţia nas – gură

- Rolul coardelor vocale

- Rolul uvulei (sunetele nazale, vibratorii)

- Cavitatea bucală (organe active şi pasive)

Totalitatea de mişcări şi poziţii ale organelor

aparatului de vorbire necesare pentru

producerea unui sunet.

Formarea deprinderilor de articulaţie

3 faze în articularea unui sunet

- Tensiunea

- Ţinuta

- Destinderea

Consoanele Vocalele

• Obstacol în calea coloanei de aer

• Sunete localizate Consoane

• Aerul este liber

• Sunete nelocalizate

Vocale

Fonologia, numită și fonetică funcțională,

este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu

studiul sunetelor dintr-o anumită limbă din

punctul de vedere al valorii lor funcționale.

Ex. Rom. – soare, silă, sare.

Cea mai mică unitate a sistemului sonor al limbii, aptă să diferenţieze morfemele, cuvintele.

morfemul este unitatea cea mai mică din structura unui cuvînt care poartă o informație.

Ex. De exemplu, cuvîntul neștiute conține patru morfeme:

ne exprimă negația,

știut este participiul verbului a ști și se formează la rîndul lui din două morfeme: rădăcina ști și

desinența (u)t,

e marchează numărul plural pentru genul feminin sau neutru.

distinctivă

perceptivă

constitutivă

constitutivă

• Material în construcţia morfemelor şi cuvintelor

distinctivă

• Difirenţierea morfemelor, cuvintelor, formelor gramaticale

perceptivă

• Fonemele sunt receptate de organul auditiv

Variante ale fonemelor

Ex. a accentuat – ţară

a neaccentuat – ţara

a lung – mare

Neutralizare – coincidenţa în vorbire a

formelor de reprezentare a două sau mai

multe foneme.

Ex. Rusă – код, кот.

Arhifonem - Unitate fonologică despre care în

lingvistica structurală se crede că reunește în

sine două sau mai multe foneme.

Ex. /d,t/

Ex. Rom.

Triunghiul vocalelor

i î u

e ă o

a

Microsisteme ale consoanelor

Surde şi sonore

Segmentare fonetică

Unităţile fonetice mai mari decât sunetul se

numesc unităţi fonetice superioare (fraza

fonetică, tactul ritmic, cuvântul fonetic,

silaba).

• Cea mai mare unitate fonetică

• Pauze mari, propoziţie. //

Fraza fonetică

• Unităţi fonetice mai mici

• /

Tacte ritmice sau sintagme

• Fac parte din tactul ritmic

• Nu coincide cu noţiunea lingvistică de cuvânt (ex. mai nou)

Cuvântul fonetic

funcţională

aperturii

sonorităţii Efortului expirator

Tensiunii ariticulare

Silabă – sunet vocalic din care face parte

obligatoriu o vocală.

Contra exemplu

Cehă – sr-dce(inimă)

Gradul de deschidere sau de intensitate a

sunetului

Silaba este un grup de sunete reunite în jurul

celui mai deschis sunet.

Silaba este un grup de sunete reunite în jurul

celui mai sonor.

Silaba – un sunet sau un grup de sunete

pronunţate într-un singur efort expirator

O singură tensiune musculară

Acoperite – neacoperite

Deschise - închise

Accentul

Intonaţia

Unitatea fonetică suprasegmentală care

constă în evidenţierea unei silabe dintr-un

cuvânt prin intermediul modulării tonului,

intensităţii maxime sau al duratei.

3 tipuri de accent:

- Dinamic (de intensitate)

- Tonic (muzical) – ascendent/descendent

- De durată (cantitativ) – v. lungi/scurte

Sistem de mijloace fonetice ce însoţesc

vorbirea cursivă.

- Melodia

- Accentul logic

- Intensitatea

- Tempul

- Pauzele

- Timbrul