CICERO IN CILICIA * DE

KAZIMiERZ KUMANIECKI

(Var~ovia)

Cind, la 1 mai 51, Cicero pleca din Roma, dispozitia lui n u era prea buna ~ . du pa cum afirma chiar elintr-una din scrisorile sale, i~i ascundea cu greu ~ -I> ' rarea . 11 nelini.~tea mai ales situatia provinciei pe care trebuia s-o preia _ la predecesorul sau Appius Claudius Pulcher, fratele mai mare al lui Clo. ~ . fl mai nelini~tea ~i intrebarea daca in timpul guvernarii nu va trebui

01: lupte cu partii, care, reci~tigind Mesopotamia in urma razboiului Cli ,, 'U S, se aflau acum la Eufrat ;;i, contind pe simpatia populatiei din Asia

" ~. a r fi putut invada cu u~urinta Siria, trecind lantul muntilor Amanus, . e f rrnau gran ita intre Siria ~i Cilicia. Lipsit eu totul de preocupari ~i de

nte militare, Cicero nuse vedea bucuros in rolul unui viitor cQmandant. - easupra ~i numarui trupelor din provincie era foarte redus, iar consulul ;ius Sulpicius Rufus nu se aratase de acord cu recrutari sup limen tare in ,a eCL Ad !am. 3,3,1). De aceea Cicero, chiar dupa plecarea sa din Roma, uia m ereu, in scrisorile sale pe linga Atticus, pentru ca, prin mijlocirea

.o ulului Marcellus, acesta sa obtina dreptul de a recruta trupe suplimentare. _ ! mul t decit orice 11 chinuia [nsa gindul ca era silit sa paraseasca Italia

._ai Intr-o vreme cind - dupa parerea lui - preze nta sa in Roma era mai _c"ara . 0 hotarire a senatului ca aceea care prevedea sa se retraga lui Caesar

___ . rnaml ntul Galiei putea duce, in judecata lui Cicero, la evenimente nepre. te ~i periculoase. De aceea, la plecare, acesta I-a rngat pe prietenul sau

Rufus sa-i relateze cit mai amanuntit desfa~urarea evenimentelor. La a' 'stc griji mari se adaugall ~i altele mai mici : cei 800000 de scsterti !'c ii dalora lui Caesar ~i pentru achitarea carora nu iaceta sa ceara sprilui At tic:us (Ad All., 5,4 pass.); tinerea ill friu a propriei sale cohorte cie 1 , compusa din tineri nobili inclinati spre abuzuri, in sflqit mari-

Pag inile ce urmeaza reprezinta un capitol C\intr-o ampHl. monografie lnchinatii de ~ lui Cicero, de curind apilrutii in limba polonii (Vaqovia, 1959).

.

22(j K. K UIAi\IECKI 2

ti~ul Tulliei, care tocmai divortase de Crassipes. Unul dintre candidati, Servius Sulpicius, pentru care pctea Servilia, sotia lui Appius Claudius, llu-i placea fiicei, iar al doilea, Dolabella, nu-I prea inclnta pe tata (Ad All., 5,4,1). Dar nu numai fiica ii pricinuia nccazuri lui Cicero. Nu mai pntine suparari ii producea casatoria Pomponiei cu Quiutus, care putea sa arunce o umbra ~i asupra prieteniei celor doi frati cu Atticus. In timpul ~ederii lui Cicero la Arcanum s-a ajuns la neintelegeri familiale in urma carora, jignita, Pomponia n-a mai vrut sa stea la masa cu familia lui Cicero. Dacain trecut Marcus Cicero cauta sa exercite 0 influenta moderatoare asupra impulsivului sau frate, acum se situa de partea acestuia. In scrisoarea catre Atticus, Cicero scrie (Ad Alt., 5,1,3): (I Niciodata fratcle meu n-a dat dovada de mai multa dragala~enie iar sora ta de mai multa asprime. Poti sa-i spui din parte-mi ca, in aceasta imprejurare; s-a purtat nepoliticos .

In drum spre Brundisium, un de trebuia sa se imbarce pe 0 corabie spre Grecia, Cicero s-a oprit la proprietatile sale: pina la Tusculum I-a condus Atticus, rugindu-I sa intervina in neintelegerile dintre Quintus ~i Pomponia; la 3 mai s-a intllnit cu fratele sau la Arpinum; de acolo, la 4 mai, a vizitat proprietatea fratelui sau de la Arcanum, cu gindul sa aplaneze neintelegerile de care ii vorbise Atticus. Misiunea aceasta n-a prea reu~it, de vreme ce s-a ajuns la 0 inasprire a raporturilor dintre soti. Inainte de a-~i continua drumul. Cicero ~i-a mai vizitat i proprietatea de la Aquinum, indreptindu-se apoi prin Formiae spre Minturnae, unde a ajuns la 5 sau 6 maio Aici s-a despartit de Aulus Torquatus, care-l insotise tot drllmul. La 7 mai Cicero a ajuns la proprietatea urmatoare, care se gasea pe drumul ce trecea prin Cumae. Acolo a dat parca peste (10 mica Roma, atiti oameni se strinsesera in jurul [sau] (Ad Alt., 5, 2, 2). Dintre cei ce I-au vizitat pe Cicero, cea mai mare bucurie i-a facut-o Hortensius, care venise dintr-o localitate invecinata, Bauli; i-a Hlcut placere ~i vizita lui Gaius Furnius, ales de curind tribun alpoporului. Chiar de-atunci, Cicero i-a rugat p~ toti ace~tia sa-l ajute, exercitindu-~i toata influenta ca nu cumva sa i se prelungeasca mandatul de guvernator al Ciliciei.

Urmatoarea oprire a facnt-o la proprietatea sa din Pompei, de unde la 10 mai trimite 0 noua scrisoare catre Atticus (Ad Alt., 5, 2). Toata vremea a fost nelini~tit din cauza hotaririi senatului de a i se retrage lui Caesar puterea in Galia ~i din cauza zvonurilor (ulterior dovedite false), dupa care Caesar din proprie initiativa i-ar fi indemnat pe locuitorii Galiei Transpadane sa-~i aleaga quattuorviri in municipii, ceea ce insemna un pas spre acordarea cetateniei romane. In scrisoarea amintita (Ad Ail., 5, 2) Cicero Ii scrie lui A ttiCllS:

3 C1CEHO i1" CTLlCL\ 227

tate la 15, respectiv 19 mai (Ad ,Alt., 5, 5 i 5, 6), ~i expediate imediat dupa sosirea so. la Tarent. Aici a fost, timp de 3 zile, oaspetele lui Pompeiu5, care se afla In localitate pentrll 0 curiL Din motive lesne de ilr~eles, Cicero nu putea sa-~i informeze, in scris, prietenul despre convorbirile intime cu Pompeius. Totui, intr-o fraza adresahi lui Atticus, lasa sa se inteleaga esentialul acestor convorbiri: plec1nd de aiGi, am lasat in Pompeius un cetatean eminent. cit se poate de decis sa respinga lucrul de care ne temem (Ad Alt., 5, 7).

Dupa 0 ~edere de 3 zile la Tarent, Cicero a ajuns la Brllndisium In ziua de 22 mai (Ad (am., 3, 3, 1), unde a ramas 12 zile (Ad Alt., 5,8, 1). La aceasta intlrziere I-au silit atlt 0 boala u~oara (Ad All., 5, 8, 1), cit i afjteptarea lui Pomptinus, care urma sa-l insoteasca in calitate de legat.

Deoarece se temea de un razboi cu partii, Cicero se straduia sa-~i aleaga ca legati oameni cu experienta militara, d~tigincl pentru aceasta fllnc~ie pe fratele sau Quintus, pe Gaius Pomptinus, pe Marcus Anneius ~i pe Lucius Tullius j dintre ace~tia, cel mai mult se putea bizui pe fratele Sall, care, sub conducerea lui Caesar, facuse ~coala serioasa in Galia, unde condusese singur mari unitati militare j putea conta de asemenea ~i pe Gaius Pomptinus, care In vremea sa, In timpul consulatului lui Cicero, arestase pe conjurati pe Pons :\Iulvius, iar mai tirziu, in anul 61, ca guvernator al Galiei Narbonensis, in vinsese pe allobrogi ~i celebrase untriumf in anul 54 j totll~i, cu Pomptinus nu s-a intllnit la Brundisium, ci de abia la Atena. La Brundisium I-a ajllns pe Cicero fjtirea ca Milo, pe care-l aparase alta data In fata judecatorilor se plinge de faptul ca prin intermediul unui libert al Terentiei ar fi cumparat o parte a bunurilor condamnatului, confiscate dupa proces. Cicero se adreseaza lui Atticus cu rugamintea sa cerceteze intreaga problema, explidndu-i ca, dupa sfatul lui Duronius, linul din prietenii lui Milo, permisese lui Filotimus sa intre in asociatie cu cumparatorii bunnrilor acestuia, pentru ca nu cumva un cumpari:itor cu totul strain i rau voitor sa-I lipseasca pe Milo cu totul de ~clavi ~i pentru ca sa se asigure zestrea Faustei, sotia acestuia (Ad Alt., 5, 8). Totll~i, daca lucrul era de natura a produce nemultumiri lui Milo, FilotimLls l1-avea decit sa se retraga din asociatie; hotarirea raminea la aprecierea lui .\ttiCllS (Ad All., 5, 8, 3): Hotarate ceea ce ti se va parea mai potrivit cu OllOarea, numele i interesul meu . La Brundisium Cicero I-a intilnit pe Quinlus Fabius, legatul lui Claudius Pulcher, guvernatorul Ciliciei, care i-a aratat copia scrisotii prin care guvernatorul aducea la cunotinta senatului eliberarea a l1umeroi soldati. E cert ca asigurarea lui Fabius ca in clipa plecarii sale din provincie efectivul trupelor nu fusese inca micfjorat, nu-l putea bucura prea m ult. Doua scrisori ale lui Cicero catre Claudius Pulcher, dei foarte cordiale, contin 0 anumita nota de nelini~te; se desprinde din ele teama pentrll situatia provinciei. Caracteristice din acest punct de vedere slnt urmatoarele doua p rop ozitii (Ad (am.; 3, 3, 2): Din consideratie pentru tine, sint de acord cu to t ce vei decide, dar sint ferm convins ca vei hotari tot ce vei socoti ca-mi est e favorabil . Noua prietenie, care data din timpul functiei de augur a lui Ci ero, cind aceasta fusese asistat de Claudius, era pusa aCtlm la incercare.

In jurul lui 5 iunie Cicero a parasit Brundisium ~i s-a indreptat spre Dyrrachium, plutind apoi de-a lungul tarmului ca sa ajunga Ia 14 illnie la .-\CtiUlIl, in golful Ambraciei. A calatorit incet, oprindu-se mai mull la Corcyra -:-1 pe insulele Sybotice, lntre Corcyra i Actium. Deoarece fratii Cicero navigau

--------------------------------------------------------------228 K. KUMANrECKI 4

de-a lungul posesiunilor din Epir ale lui Atticus, erau' aprovizionati din bel~ug cu de-ale mincarii, ceea ce Ie-a permis aranjarea unor mese demne de preotii salieni (Ad Alt., 5, 9, 1). Tot grupul a ajuns la Actium in cea mai buna dispozitie. Aici trebuia sa se ia 0 hotarire in privinta drumului spl'e Atena. Cicero a ales calea de uscat, nevoind sa se expuna oboselilor plutitului ~i ale inconj urarii capului Leucas; de buna seama ca ~i consideratiile pentrll decorum au jucat un rol important. I se parea ca aparitia sa la Patras pe ni~te corabii mici ~i fara bagaje n-ar corespunde demnitatii unui proconsul. S-a indreptat prin urmare catre Atena pe uscat. In scrisoarea catre Atticus din etapa aceasta, Cicero arata ca s-a decis sa se poarte cu grecii cit mai modest ~i. cu masura ; totodata i~i reinnoie~te rugamintea de a se preintlmpina din vreme 0 eventuali1 prelungire a guvernarii sale ~i ii aduce aminte lui Atticus de necesitatea platirii datoriei catre Caesar.

La Atena Cicero a ajuns in jurullui 25 iunie, locuind la filozoful academic Aristus, fratele cunoscutului conducator al Academiei, Antiochos din AscaIon (Ad All., 5, 10, 5). ~i Quintus a locuit la un filozof, la cunoscutul epicureu Xenon, a carui locuinta se afla in apropierea casei lui Aristus. ~ederea la Atena, in mijlocul filozofilor ~i a podoabelor ora~ului i), i-a produs lui Cicero multa placere. Printre cei mai apropiati insotitori ~i prieteni ai sai se numara la data aceea dU9manul sau de odinioara, Caninius Gallus, care in tot timpul gederii la Atena nu s-a dezlipit de linga el. Cicero ~i-a reci~tigat lini~tea, cind, dupa sosirea mult a9teptatului Pomptinus, legatul sau, 9i aceea a prietenului sau Tullius (Ad Alt., 5, 11, 4), n-a mai li.psit nimeni dintre functionarii ~i legatii care-I insoteau. Comportarea partilor ilumplea de sperante pentru viitor 9i tot ce-~i dorea era doar ca zeii sa faca sa fie intotdeauna a9a (ib.). Se bucura mai ales de purtarea suitei sale despre care scria: Te asigur ca pina acum nici eu ~i nici vreunul dintre insotitorii mei n-am constituit 0 povara nici pentru orage, nici pentru persoanele particulare; I)U luam nici macar ceea ce ne permite legea lulia. Toti insotitorii mei au hotarit sa pastreze bunul meu nume (A.d All., 5, 10, 2). In scrisoarea din 6 lulie (Ad All., 5, 11, 5) Cicero constata: De-a lungul drumullli meu prin Grecia, lumea se uita eu admiratie la mine. Nu am nici un motiv, pina acum, sa rna piing de oamenii mei ~i mi se pare ca ei i~i dau seama de firea mea, de misiunea lor lji de conditiile in care i-am luat cu mine. Se ingrijesc de. cinstea mea ~i daca zicatoarea - cum e stapina ... e adevarata, nu se vor sehimba nici pe viitor .

In timpul ~ederii sale la Atena, Cicero a intervenit in problema rninelor easei lui Epicur: ele se gaseau pe terenul destinat de catre Areopag nobillllui roman exilat Gaius Memmius. Deoarece Patron, conducatorul de atunci al ~colii epieureice, 9i alti epicurei tin eau foarte mult ca acest teren sa IlU fie acoperit de constructii, s-au adresat lui Cicero, rugindu-I sa intcrvina, cita vreme se gasea inca la Roma. Acum insa, profitind de prezenta lui la Atena, all hotarit sa se ocupe indeaproape de aceasta probl ema. La rugamintea lor, Cicero s-a adresat in scris lui i\lemmius, care la acea data lip sea din Atena, ca sa renunte la eonstruirea unei clildiri pe acel loco Cicero subliniaza in aceasta scrisoare ca, avind in vedere prietenia care-I leaga de Patron, tine sa fie luata in considerare cererea epicureilor, de~i el nu imparta~e9te pareriie lor filozofice. In aceasta scrisoare ii demonstreaza lui :\Iemmius ea nu trebuie sa se

Gy2ros il

ambitu, il ameninla

CICEno 1:\ CILICIA 229

opunil. unui asUel de mi'irunti~ , dad. Patron tine atit de mult la aceste ruine. Ar fi mai greu sa ti se.ierte tie decit lui, mai ales ca va certati pentru llll amanunt. .. Daca ar fi sa-i criticam zelul, ar trebui sa condamnam Intreg fdlll sau de viata ~i de gindire, conforme cu filozofia sa. lnsa, pe Hercules, niei fa~a de el ~i nici fata de alti epicurei nu simt vreo repulsie deosebita: mai degraba trebuie sa-l iertam ca se ingrijete atit de mult de un asemeneCl lnc rll ~i aceasta cu atlt mai mult cu cit nu 0 face din rea vointa, ci din pro t ie,) (Ad (am., 13, 1, 4). Cicero i~i incheie scrisoarea cu cuvintele: Te rog de ci sa scrii oamenilor tai sa obtina revocarea hotaririi Areopagului, Cli propriul tau consimtamint (Ad (am., 13, 1, 5). Din aceasta scrisoare reiese 1 adlnca omenie ~i respectul pe care Cicero ~tie sa-l manifeste fata de 0 concr ptie diferita de a sa; mai trebuie admirata ~i maestria cu care folose~te ar 'umentele spre a convinge pe cel caruia ii este adresata scrisoarea.

Primele 9tiri trimise de catre Coelius Rufus, Cicero le-a primit inca inainte Je plecarea sa de la Atena. Coelius Rufus, vechi prieten al lui Cicero, a Iuat :n serios rugamintea acestuia, dar, deoarece era prea lene~ ca sa Lranscrie pt:rsonal toate edictele i hotaririle senatului ~i sa inregistreze toate zvonume care circulau prin ora~, a angajat in acest scop pe cineva anume (Ad (am., ~ . 1, 1). Acesta nu a neglijat sa-i transmita lui Cicero chiar numele gladiato!'1lor care apareau in arena ~i lista proceselor aminate (Ad (am., 2, 8, 1). Scri;"area din 25 mai, anexata acestui pachet de ~tiri, cuprindea de altfel ~i doua .-formatii interesante ~i adevarate: aminarea de ca tre consul ul IHarcell us, :!la la 1 iulie, a propunerii referitoare la urma~ul lui Caesar in Galia ~i 7" 11 urile cu privire la Caesar: acesta ar fi fost asediat de catre bellovaci

izolat de restul armatei. Dupa relatarea lui Coelius, adversarii lui Caesar ,.~u bucuro~i de acest insucces, dar se temeau sa vorbeasca deschis despre 1. r 'nul dintre cei mai inraiti optimati, Domitius Ahenobarbus ar fi raspindit

: a.t acestea pe ascuns ducind degetul la gura . Alaturi de aceste ~tiri :: elius tiansmitea ~i un zvon care I-a inveselit desigur pe fostul consul. Ime

t dupa plecarea lui Cicero, s-a raspindit vestea ca ar fi fost omorit, in : :m pul calatoriei, de du~manul sau Quintus Pompeius, fostul tribun al

pO l' ului, care se afla in exil (Ad (am., 8, 1, 3-4). Primind atitea ~tiri, dovada marelui zel al tinarului sau prieten, de buna

!Ul1a. Cicero a zimbit, de vreme ce in scrisoarea prin care confirma primirea r mcntioneaza ca nu-l intereseaza lista proceselor aminate ~i nici lista gladia

: :-ilor : N-am pretentia sa-mi relatezi nici rna car cele mai importante lucruri, d eli nu rna privesc personal. Nu a~tept de la tinc ~tiri dcspre prezent ci

e la un om inzestrat cu darul previziunii - despre viitor (Ad (am., 2, 8,1). Culi'itoria de la Atena la Efes a durat 16 zile. Corabiile rhodiene cu fundul

t . p t; care calatorea Cicero cu suita sa, nu of ere au suficienta siguranta in ,:oada intemperiilor, iar marea era furtunoasa. De aceea Cicero nu se grabea

-. e oprea chiar pe insulele mici. Inca din prima zi de calatorie a inceput - ' ~ I1 un vint potrivnic, incit cu greu au ajuns la capul Zoster, unde au

: ept t toata ziua urmatoare, adica 7 iulie, 0 schimbare a vintului. La :. lie a parasit Zoster-ul, pe 0 vreme frumoasa ~i, oprindu-se pe insulitele

;" Gyaros i Siros, au ajuns la 11 iulie la Delos. Pe inslllit a ~ ~ .epta a dona scrisoare a lui Coelius (Ad (am:, 8,2, 1). Ea aducea 9tirea nepHi- - -,- dt pe ;;'IIcssalla, care fus ese achitat in procesul de

230 1

7 CICEHO 1S CILICIA 231

favorabila facuta de greci 9i faptul ca, in legatura cu aceasta, ({ nu a mai dat loc la nici un fel de cheltuieli l) (Ad Alt., 5, 14, 2). De asemenea a primit cu mnItumire ~tirea ca partii stateau lini~titi, ca Appius a potolit 0 rascoala a trupelor ~i ca solda de la 15 iulie fusese platita (ibidem). Totu9i, la 31 iulie aceasta dispozitie sufleteasca s-a schimbat, in ora~ul Laodicea.

Ca sa avem 0 imagine mai clara a situatiei, trebuie amintit ca in compollcnta provinciei a carei administrare 0 prelua Cicero intrau, in afara Cilicici, ~i 3 dieceze asiatice, mai precis frigiene: Pamfilia, Lykaonia cu ora~ele Ikonium, lsauria, Pisidia ~i insula Cipru. Laodicea era prin urmare primul ora~ in care Cicero aparea in calitate de guvernator. lata cum descric el impresiile sale di.n acest ora~ (Ad All. , 5, 15, 1-2): ({ ... :Via intrebi cum traiesc aici"l ... Mi-e dor de lume, de for, de Roma, de casa, de voi ... Aici am cheltuieli llria~e. Dezinteresarea materiala, pe care, dupa sfatnl tau, am luat-o ca prin('ipiu, este impinsa aUt de departe indt rna indoiesc ca-ti voi putea plati clntoria fara a contracta un nou imprumut. Nu clau la iveala ranile fi'icute acestei provincii de catre Appius, dar ele sint atit de uria~e, incit nu e posibil sa Ie acopar . Ranile acestea i se aratau tot mai !impede, pe masura ce vizita celelalte ora~e ale diecezelor asiatice. Dupa Laodicea, Cicero, a vizitat Apamea, unde a zabovit 4 zile, apoi Synnada, unde s-a oprit 3 zile, in sflr9it Philomelium, unde de asemenea a petrecut 3 zile (Ad (am., 15, 4, 2). ({ Pretutindeni - scrie C'l lui Cato, - facind cunoscut edictul meu pretorian in numeroase adllnari, am u~urat ora~ele de impozitele nemasurate, de camata grea ~i de datoriile contractate cu procente foarte mari . Lui Atticus ii caracterizeaza astfel situatia din provincie: Nicaieri n-aud altceva dedt ca nimeni nu poate sa plat casdi impozitele fixate 9i ca au trebuit sa vinda tot ce aveau. Pretutindeni sc and numai plingeri 9i se vad doar pustiiri, care nu sint opera unui om, ci

232 8

15,4,2). Din ordinullui Cicero, Marcus Anneius urmasa conduca toata armata Ia Iconium, cel mai mare ora~ al Lycaoniei, iar Cicero insu~i se ocu pa cu stringerea unui corp de veterani ~i a un or uJ1itati de cavalerie ~i de trupe auxiliare, procm'ate de regii aliati cu Roma. La 17 august Cicero a ajuns la Iconium, iar Ia 28 august ~i-a trecut in revista trupele, destul de putine la,J1umar. Acestea cuprindeau abia doua legiuni, despre care Coelius scria ca n-ar putea apara nici macar 0 treciHoare (Ad (am. 8, 5, 1). La 29 august, cind a avut intentia sa piece in Cilicia, au aparut la el trimi~ii regelui Antiochus din Commagene, aliatul romanilor, cu ~tirea nelini~titoare ca unitati importante ale partilor, sub conducerea printului mo~tcnitor Pacorus, trec Eufratul. Desigur ca nu se putea banui in ce directie vor lovi partii ~i daca vor ataca Syria sau ~i Cappadocia, stapinita de prietenul romaniTor, Ariobarzanes. Cicero contind pe cohorta pretoriana, care se aila la Epiphania ~i care, pina la un punct, reprezenta 0 aparare pentru cele doua trecatori ce duceau din muntii Aman in Cilicia, a socotit ca cea mai amenintata este Cappadocia ~i a considerat oportun sa-I apere pe Ariobarzanes. A pornit prin urmare cu armata de-a Iungul lantului muntilor Taurus, care separa Cappadocia de Cilicia, pentrn ca, in caz de nevoie, . sa poata trece armata ~i in Cilicia. Pe drum a trimis 0 scrisoare lui Appius Claudius, cedndu-i sa-i trimita cohortele care-i mai lipseau; cu toate ptetentiile pe care Ie continea, scrisoarea era formulata pe un ton prietenesc (Ad (am., 3, 6). Trecind granita Cappadocici, Cicero a stat cu tabara sa 5 zile (de la 19 pina la 24 septembrie) in localitatea Cybistra, pina cind a aflat ca partii nu ameninta Cappadocia, ci dimpotriva au atacat Syria. In timpul ~ederii sale linga Cybistra, Cicero era foarte increzator. Este adevarat ca armata sa era putin numeroasa, dar Deiotarus, regele Galatiei, aliat al romanilor, trimisese soli cu promisiunea ca se , va infati~a ~i el curind, ceea ce insemna dintr-o data 0 dublare a armatei. De va fi nevoie - scrie Cicero lui Atticus (5, 18, 2) - ne vom apara cu arma, sau macar in intarituri . I-a dat curaj ~i credinta aliatilor. Am aliati mai credincio~i decit oricare alt comandant, aliati pentru care blindetea ~i dezinteresarea mea materiala apar de-a dreptul de necrezut (ibidem). Prezenta lui Cicero in Cappadocia a intarit pozitia lui Ariobarzanes fata de supu~ii sai, deoarece unii dintre ei forma sera un complot impotriva regelui urit, atragind in acest complot ~i pe fratele regelui, pe care I-au indemnat sa primeasca coroana (Ad (am., 15, 2, 6). Prezenta trupelor romane a frinat :;;i intentiile preotului suprem al templului Bellonei din Comana, care, avind destula cavalerie, infanterie ~i bani , vroia sa-I rastoarne pe Ariobarzanes, devotat romanilor (Ad (am., 15, 4, 6); acum insa, sub presiunea trupelor lui Cicero, acesta a fost silit {( sa renunte de buna voie la domnie , iar, {( regele fara a scoate sabia ~i fara tulburari ~i-a intarit puterea ~i domnia .

Astfel, Cicero, stind citeva zile in Cappadocia, a indeplinit hotarirea senatului, care ordonase apararea rcgelui credincios romanilor. Prezenta lui Cicero la Cappadocia a avut 0 importanta mare pentru afacerile interne ale acestei tari, deoarece i-a permis sa arunce 0 privire ~i asupra situatiei financiare, care depindea de camatarii romani. In scrisoarea catre Atticus (6, 1, 4), el descrie astfel lucrurile: Nu gasqti in toata lumea un regat mai jefuit, un rege mai sarac . Nici macar impozitele extraordinare imp use sllpu~ilor n~au putut ajunge pentru plata procentelor pentru sumele imprumutate numai

9 CICEno l:\" U LIClA 233.

de la Pompeius. Printre creditorii re~elui se numara ~i Brutus, care, direct ~i prin intermediul lui Atticus, diuta sa-I convinga pe Cicero sa stringa procentele de la Ariobarzanes. Deoarece regele era gata sa of ere lui Cicero 0 suma de bani pentru ajutorul dat, Cicero a hotarit sa renunte la aceasHl suma )i sa-I determine pe rege s-o plateasca lui Brutus. Regele a fost de acord cu aceasta intelegere, dar in cele din urma ~i-a schimbat hotarirea, atunei cind agentii lui Pompeius i-au cerut sa plateasca mai Intii lui Pompeius; plata celor 200 talanti datorati lui Pompei liS regele s-a obligat s-o faea in deeurs de 6 ani. Prin urmare Cicero a trebuit nu 0 data sa-i aduea aminte regelui Ariobarzanes de obligatia fata de Brutus; in iunie 50 Brutus a reu~it sa incaseze de la rege o suta de talanti (Ad Alt., 6, 3, 5). Avind in vedere datoriile mari ale lui Ariobarzanes la bogata~ii romani, n u e de mirare ca aee~tia erau interesati in mentinerea la putere a datornicuilli lor, deoarece 0 data cu caderea acestui rege respectuos fata de zei ~i prieten al romanilor (Ad (am., 15, 2, 4), ~i-ar fi pierdut ~i ei creantele lor.

Scrisorile ~i informatiile care soseau in timpul acesta de la diferitii prieteni ai lui Cicero arata u ca partii se indreapta in directia Syriei. A vind in vedere aceasta, Cicero a hotarit sa se retraga din Cappadocia, ~i, trecind peste muntii Taurus, sa intre in Cilicia; dupa un maq fortat a ajuns la 5 octombrie la Tarsos. Parasind Cybistra, Cicero a trimis un raport, consulilor, pretorilor, tribunilor poporului ~i senatului (Ad (am., 15, 1, 5); daca. pina atunei fusese increzator in fata pericoltllui care ameninta atit din partea partilor cit ~i a localnicilor, acum Cicero nu ascunde gravitatea situatiei ~i 0 prezinta a~a cum este: daca. nu veti trimite 0 armata ca acea pe care 0 trimiteti de obicei intr-un razboi mare, se va ivi primejdia pierderii acestor provincii din care poporul roman seoate venituri mario Nu se poate conta pe incorporarea cetatenilor romani care locuiesc in aceasta provincie, deoarece sin t foarte putini, iar ~i cei ce sint fug de frica. " Cit prive~te ajutoarele aliati1or, datorita asprimii i?i nedreptatii guvernarii noastre, sint fie atit de .neinsemnate cd nu reprezinta un ajutor, fi e atit de du~manoase fata de noi incit - pe cit se pare - nici nu se poate conta pe ele ~i nici nu se poate avea incredere in ele ... in ceea ce rna prive~te pe mine,de~i nu am decit 0 mina de soldati, nu-mi \'a lipsi curajul ~i - sper - nici intelepeiunea i).

La Tarsos nu I-a mai gasit pe Appius Pulcher, care intre timp parasise provincia. Cicero a ordonat sa fie ocupati muntii Aman, care desparteau Cilicia de Siria, iar el ~i-a a~ezat tabara linga Epiphania, la 10 octombrie. . -\ici a aflat ca situatia se schimbase radical (Ad (am., 15,4). Par tii, care asediasera capitala Syriei, se retrasesera, iar cvestorul Cassius ii urmarea cuarmata. Primej dia fllsese inlaturata fara participarea lui Cicero. Acesta 1nsa n u vroia sa se intoarca fara laurii militari. Avind in vedere ca triburile de munteni, care simpatizau Cll partii, se rasculasera impotriva puterii romane, Cicero a hotarit sa (' Ie pacifice . Cele doua legiuni aflate sub ordinele sale au executat aceasta aqi une fara truda ~i 1'ara a se expune la vreun pericol. Despre aceste intimplari relateaza astfel in scrisoarea catre Cato (Ad (am., 15,4,8-9): La 12 octom-: bri c am pornit cu armata tara bagaje 9i a treia zi dimin eata am fost pe virful muntilor Amanus. Aici am impartit cohortele ~i uniUltile auxiliare; 0 grupa era condusa de mine impreuna cu fratele meu, in calitate de legat. A doua de lcgatul Gaius Pomptinus, iar a treia de Marcus Anneius ~i de Lucius

234 K. KU~IM"EC [(I 10

Tullius. Majoritatea triburilor Ie-am atac at pe nea~teptate 9i, taindu-Ie drumul, Ie-am nimicit Cll totul sau Ie-am luat in captivitate. Am cucerit Erana, pr:ncipala localitate a Amanului, care mai dfgraba seamilna Cll un ora~ decit cu un sat ~i de asemenea ~i Sepyra ~i Commons, - care se afla in partea stapinita de Pomptinus; ei s-au aparat cu vitejie din zorii zilei plna la ora 4 dupa masa. Dupa ce am omorit multi du~mani, am cucerit ~i alte 6 fortarete, iar multe Ie-am aI's. Dupa aceasta ne-am a~ezat tabara, iimp de 4 zile, I1nga altarele lui Alexandru, ~i in acest timp am exterminat resturile acestor munteni tilhari ~i am devastat tara pina la granitele provinciei mele . La 17 octombrie armata I-a aclamat pe Cicero ca imperaior. La laurii oratorului s-au adaugat laUl'ii de conducator militar.

Simtul dezvoltat al umorului 9i aprecierea corespunzatoare a posibilitatilor sale sint atestate de cuvintele din scrisoarea sa catre Atticus. Men~ionind ca timp de dteva zile ~i-a aezat tabara in acelai loc cu Alexandrn cel Mare, adauga: (,Este lin general ceva mai bun dedt mine 9i dedt tine (Ad All., 5, 20, 3). Cu toate acestea, orgoliul innascllt nu I-a lasat sa nu foloseasca aceasta victorie pentru alltoreclama. Ca sa umfle faptele sale de arme n-a ~ovait sa retu~eze anllmite amanunte. Daca in scrisoarea catre Cato scrie, in cuniormitate cu realitatea, ca a procedat la actiunea de pacificare de abia dnpa primirea ~tirii despre retragerea partilor de linga Antiohia (Ad fam., 15, 4, 7 -8), in scrisoarea catre Atticus (5, 20, 3), mai intii vorbete despre victoria sa ~i de abia dupa aceea adauga: (,Ecoul sosirii mele i-a umplut rle frica pe parti ~i i-a dat curaj lui Cassius, inchis in Antiohia, care a ajuns din urma pc fugari 9i a repurtat 0 victorie mare asnpra Ion). Astfel nnea printr-un raport de cauzalitate actiunea de pacificare cu victoria lui Cassius asupra partilor.

Dorinta de-a repurta un triumf I-a ispitit de asemcnea ~i pe noul guvernator al Syriei, Bibulus, care, mergind pe urmele lui Cicero, a intreprins 9i el 0 actiune de pacificare cu nD rezultat mai putin favorabil, deoarece cu acea sta ocazie a pierdut 0 cohorta impreuna cn comandantii ei (Ad Alt., 5, 20, 4).

Lui Cicero insa nu-i aj ungea victoria aceusta 9i prociamarea sa ca imperalor de catre armata. Ca sa-i intareasca ~i mai mult gloria de comandant a hotarit la 18 octombrie sa intre in partea independenta a Ciliciei ~i sa Cllcereasca oraul fortificat Pindenissus. Pretextul acestei agresiuni intru nimic justificate I-a gasit u~or, dupa cum citim in scrisoarea catre Cato (Ad (am., 15,4, 10). (,Deoarece locuitorii din Pindenissus au dat adapost sclavilor fugiti de la noi ~i au a~teptat cu nerabdare sosirea partilor, am socotit ca, pentru onoarea statu lui roman, este de datoria mea sa potolesc obraznicia lor ~i prin aceasta sa infring mai uor rezistenta altora, care nu sint multumiti cu stiipinirea mea. Asediul ora9ului Pindenissus a durat 57 zile ~i s-a terminat cu distrugerea 9i incendierea ora~ului in prima zi a Saturnalelor (17 decembrie). Toata prada a fost impartita soldatilor. In ziua a treia a Saturnalelor, adica 1 9 decembrie, dnd Cicero ii scria lui Atticus (5, 20, 5), de pe urma vinzarii sclavilor se incasasera douasprezece milioan e de sesterti. Cicero nl! avea nici 0 indoiala in privinta caracterullli just al agresiunii sale, iar armata sa, care in timpul asediului nu pierduse nici un soldat, a sarbatorit vesel Saturnalele. Dupa cucerirea ora~ului Pindenissus, Cicero a luat ostatici (,de 1a

11 CICERO IN ClLICLI. 235

tribul nu mai putin obraznic i dumanos romanilor al tebaranilor invecinati (Ad (am., 15, 4, 10), dupa care i-a poruncit lui Quintus sa organizeze doua tabere de iarna pentru armata (

12 236 K. KUfA:'iIECKI

brie). Asigurarea aceasta totu~i un I-a convins prea mult pe Cicero, care-l cuno~tea probatil mai bine pe Curio ~i avea indoieli in privinta constantei parerilor lui politice. In legatnra cu aceasta, este caracteristica scrisoarea lui Cicero catre tribunul proaspiH ales, in care citim urmatoarea fraza (Ad (am., 2, 7, 1-2): Nimeni nu te poate sfatui mai bine decit t e poti sfatui tu insuti ~i niciodata n-ai sa ratace~ti, daca vei proceda dupa convingerile tale ... Vezi fara . nici 0 indoiala cit de puternic influ en~eaza imprej udirile asupra situatiei statului, cit de diferite sint planurile ~i cit de nesigure rezultatele lor, cit de nestabile sint convingerile oamenilor. Dar nu rna indoiesc ca vei ~ti cite curse ~i vanitati exista in viata. Te rog sa n u urmare~ti vreun lucru nou ...>}

Dupa cum vedem, rezervele 'lui Cicero erau juste, de aceea, mai tirziu .. dnd Curio avea sa treaca de partea lui Caesar, care-i platise datoriile, lucrul nu I-a surprins dtu~i de putin pe orator, care scrie lui Coelius cele ce urmeaza (Ad (am., 2, 13, 3): Curio 11 aparii acum pe Caesar. Cine a putut sa prevada a~a ceva in afara de mine? In ce rna prive~te, pe viata mea, am prevazut lucrul acesta. Dad. in aprecierea asupra lui Curio Coelius s-a In~elat, nu s-a in~elat insa in aprecierea situatiei generale; a prevazut just ca problema Galiei ~i a succesiunii lui Caesar se va amina cu cel putin doi ani (Ad (am., 8, 5). Tot de la Coelius a aflat Cicero ca, potrivit cu hotarirea senatului din 30 septembrie, problema succesiunii lui Caesar urma sa fie discutata abia la 1 martie al anului urmator.

Dieceza asiatica in care venise dupa plecarea din Tarsos (Ad All., 5, 21) era multumita de guvernarea sa, deoarece in primele 6 luni ale acesteia, fiind ocupat cu lupta impotriva muntenilor din Aman, (

13 CICE 1:0 IN CILICIA 237

~i se compunea din doua parti: prima reglementa problema datoriilor, iar a doua cuprindea dispozitii referitoare la dreptul de proprietate, de mo~tenire, de cumparare ~i vinzare ljli la obligatii. Problema de a carei rezolvare Cicero era deosebit de mindru era degrevarea ora~elor greceljlti de datoriile care Ie impovarau. Problema aceasta era reglementata in edict de articolul care prevedea micljlorarea cheltuielilor ora~elor, elaborat de Cicero cu 0 deosebiHi grija (Ad (am., 3, 8). Tocmai acest articol a fost insa cauza neintelegerilor ~intre el ~i Appi us Pulcher: pe baza acestui articol, se interzicea ora~elor sa acopere cheltuielile legate de plecarea delegatilor la Roma; pe de alta parte Cicero 11-a permis locuitorilor ora~ului Appia, a~ezat in Frigia Maior, sa ridice un monument in cinstea fostului guvernator (Ad (am., 5, 7, 2; 5, 9, 1). Aceste mijloace intaritoare se bazau deci, in primul rind, pe degrevarea oraljlelor de cheltuielile legate de intretinerea guvernatorului ~i a suitei sale, iar cheltuielile acestea nu erau mici, daca doar un singur ora~ ii platise lui Appius pina Ia 200 de talanti atici pentru scutirea de incartiruirea trupelor. Neluind personal nici lin ban, Cicero supraveghea , ~i pe functionarii in subordine, iar cazul in care Tullius, unul dintre legatii sai, a profitat de serviciile gazdei sale, care de altfel i se cuveneau, este socotit de Cicero ca un lucru exceptional (Ad Ail., 5, 21, 5).

Nici Cilicia ~i nici ora~ele din Asia nu intretineau armata romana. Aceasta i~i a~ezase tabara in muntii Aman, in mijlocul populatiilor invinse, ~i in felul acesta nu greva bugetul provinciei. In afara de aceasta, Cicero i-a silit pe functionarii corupti ai ora~elor, dovediti a fi savir~it abuzuri in ultimii zece ani, sa ina poieze banii delapidati. 0 astfel de com portare a guverna torul ui nu era numai in interesul ora~elor exploatate, clar ~i in acel al publicanilor romani, care de cinci ani nu puteau stringe sumele pe care ora~ele ~i cOl11unita~ile grece~ti Ii Ie datorau. Neluind bani pentrn el sau pentru suita sa, Cicero avea totu~i grija de interesele oamenilor de afaceri romani. Despre aceasta vorbe~te scrisoarea catre Atticus (6, 2, 5), in care scrie: ( ... ora~ele ~i-au platit fara nici 0 greutate datoriile din ultimii cinci ani ~i chiar din ultimii zece. P entru aceasta publicanii rna poarta pe brate. Vei spune ca nu sint oameni nerecunoscatori; ~i eu m-am convins de aceasta.

Dupa cum se vede, Cicero ~tia sa impace interesele aliatilor cu cele ale arenda~ilor de impozite, atingind in felul acesta idealul unui g uvernator cinstit. De mnlte ori ceda in favoarea publicanilor ~i a camatarilor sUl11ele ,care i se datorau lui in calitate de guvernator, cum s-a intimplat in caz ul sumelor oferite de Ariobarzanes ~i pe care Cicero le-a cedat lui BruLus, sau in cazul sumelor datorate lui de ora~ul Salarnina din Cipru, cedate pentr ll plata datoriilor catre Scaptius (Ad Alt., 5, 21, 11). De multe ori, cind vreun dimatar roman avea pretentii prea mari, Cicero apara interesele ora5ului respectiv. Cel mai izbitor exe mplu este cel in care Bnltus, prin interme diul lui Scaptius, a vrut sa stoarca un procent din cale afara de mare, in ciuda cdictului lui Cicero . Cu toata presiunea lui Brutus ' ~i cu toate insistcll~ c le lui Atticus, Cicero a intervenit energic in favoarea ora~ului exploatat. Scrisorile catrc Atticnsin care pomene~te despre aceasta afacere murdara sint pline de {) revolta adevaratil ~i sincera (Ad Alt., 6, 1, 6): (Daca Brutus i~iinchipuie ca, ,In ciuda edictului meu ~i a ordinului dat de mine, voi Ii de acorcl eu plata 11 cite 4 Pl:ocente lunar, cind chiar ~i cei mai mari camatari se muitumesc cu

-------- -------------------------------------------2313 14

lin singur procent, dadi se pllnge Cll am refuzat gradul de prefect camatarului ... daca ii pare rau ca am indepartat cavaleria din insula, sint necajit ca e suparat pe mine, dar ~i mai mult ma intristeaza faptul ca el este altfel dedt m;:'l a~teptalmo La fel ~i intr-alta serisoare (A.d Alt., 6, 2, 8): Cum a~a? Tu, iubitul mell Atticus, care lauzi con~tiinciozitatea ~i dezinteresarea mea materiala in guvernarea provinciei, intervii ea sa-i dau lui Scaptius eavaleria, ca sa-~i poata incasa cu for~a datoriile? Cum a putut sa iasa aceasta de pe buzele tale? De altfel, la ce serve~te cavaleria? Locuitorii Salaminei vor sa plateasca. Oare trebuie sa-i silesc la plata linui procent de 4% lunar? Oare, dupa 0 astfel de faradelege, a~ mai indrazni sa mai citese cartea Despre Stat, pe care 0 lauzi ant de mult? Cicero nu s-a lasat convins de Atticus sa-i faca un serviciu lui Brutus, nedreptatindu-i pe altii (Ad Alt., 6, 1, 2) ~i nu a permis ruinarea ora~ului. lata ce serie, de pilda, despre metoda sa de a arbitra conf!ictele (Ad Alt., 6, 1, 16): ... Le acord datornicilor termene destul de departale, eu specificarea ea, dad vor plati inainte de termen, voi socoti procente de 1% lunar, iar daea nu platese, Ie voi socoti conform conventiei. In felul acesta greeii platese cu un pro cent moderat, iar arenda~ii sint multumiti ca pot strillge banii. Vezi prin urmare cum procedcz cu ei ... Nll ma zgireesc, eind este yorba de amabilitati ~i ii invit de multe ori la masa mea ... Dar ~i in privinta aeeasta pastrez masura, ca sa nu-~i poatii permite prea m ult.

Nu numai faptele citate, dar ~i scrisorile adresate guvernatorilor provinciilor veeine cu privire la diferiti oameni de afaceri ~i camiitari romani arata ca Cicero era legat de diferitii oameni de afaceri romani ~i, ea orice guvernator roman, era un apiiriitQr al intereselor acestora. Astfel, intervine pe lingii guvernatorul Asiei, Termus, in problema achiUlrii datoriilor ora~elor Mylasa, I-Ieraclea, Bargylia ~i Caunus ciitre arenda~ul roman Cluvius (Ad (am., 13, 56). Din serisoarea lui Cicero reiese limpede ca Cluvins era agentullui Pompeius, care nu putea sa se oeupe personal eu eamata. Cicero s-a adresat sus-amintitului Termus ~i in problema legatului sau Marcus Anneius, care avea eeva de rezolvat eu ora~ul Sarcles (Ad (am., 13, 55). Un earacter asemanator an ~i scrisorile eiHre guvernatorul Bitiniei, Silins (Ad (am., 13, 61-65) l?i catre cvestorul Crassipes (Ad (am., 13, 9), earora Ie recomanda soeietatea de publicani din Bitinia, cu care - dupa cum serie - avea legaturi deosebit de strinse, intarite prin scrvicii reciproce. In mod deosebit, il recomanda pe un oarecare Hispo ~i 1l roaga pe guvernator sa determine oral?ele din provincia acestuia sa incheie eu respectivul eontractele de arendare ale impozitelor (Ad. (am., 13, 65, 1). Cicero nu s-a dat in laturi nici de la oarecari ingerinte in treburile judiciare ~i I-a rugat de exemplu pe Silius sa amIne procesul unui anume Pausanias, pe care nu-I cuno~teamai indeaproape (Ad (am., 13, 64, 1), pina ia sosirea lui Tiberins, prietenullui Cicero. Dupa plecarea din provincie a lui Appius Claudius Pulcher, raporturile Ineordate dintre cei doi guvernatori s-au destins putin, dar scurt timp dupa aceea au fost supuse la 0 noua ineercare. Dupa intoarcerea sa la Roma, Appius s-a vazut acuzat - pare-se de maiestaic -- de catre Cornelius Dolabella, un pretendent la mina Tulliei. E de la sine In~rlcs ca Appius putea sa banuiasca in aceasta aetiune un amestec allui Cicero. Temindu-se de proces, Appius I-a rugat pe Pompeius, cu care era inrudit prin easatoria copiilor lor, sa intervina (Ad (am., 8,9).

15 CICERO IN CIUCIA 23!J

Tatalui Tlllliei nu-i convenea aceasta comportare (

240 K. KU~L\i\'IECKI 16

nea pretentii. ~i Octavius a manifestat pretentii asemanatoare, prin intermediul lui Atticus (Ad Alt., 5, 21, 4).

Cicero a ramas in Laodicea pina in primele zile ale lui mai, cind s-a intors in Cilicia. Sosind la 5 iunie in Tarsus, a aflat multe tiri nelini~titoare (AdAtt., 6, 4, 1). In Syria se pregatea un nou razboi cu partii, iar in Cilicia se revolta populatia. ~i din Roma sosisera ~tiri ingrijoratoare. "Astfel, Curio, pe care se bizuia intreaga nobilitas, trecuse hotarit de partea lui Caesar, caruia ii era recunoscator pentru achitarea datoriilor sale: pentru 0 mie cinci sute de talanti s-a vindut lui Caesar ~i consulul Paulus (Suetonius, Caes. 29, 1). Aceste prime ~tiri nu I-an deprimat pe Cicero: . .. Nu rna tern de vreun "pericol pentrn republica, cit timp se tin e bine Pompeius ~i cit timp va fi sanatos, dar imi pare riiu de prietenii Paulus ~i Curio (Ad Alt., 6, 3,4). deoarece Appius, in calitate de censor nou ales, i1 asigura ca toate fortele republicii se supun lui Pompeius (Ad (am., 3, 11, 4). Totu~i, inca la inceputullui august, la plecarea din provincie, " optirriismul sau disparuse, deoarece prevedea ca tabara lui Caesar va ci~tiga tot mai multi aderenti, Incru aratat ~i de simpatia crescinda a lui Coelius pentru aceasta tabara. Caracteristica pentru aceasta situatie este scrisoarea catre Coelius din 4 august (Ad (am., 2, 15, 3), In care citim: Situatia republicii rna nelini~te~ te multo Ii slnt binevoitor lui Curio, a~ dori ca Caesar sa fie un om cinstit, iar pentru Pompeius mi-a~ da viata. Dar mai presus de toate imi est e scumpa republica; tu insa nu prea ai grija de dinsa, deoarece mi se pare ca e~ti tras in ambele parti, 'ca unul care pe de 0 parte e9ti un om bun, iar pe de alta parte un prieten bUn (desigur al lui Curio).

Cicero, caruia ii expira mandatnl de un an, era deci~ sa nu ramina nici o singnra zi in plus ~i cauta de 0 bucata de timp un succesor sau pe cineva care putea sa preia guvernarea provinciei. Legatnl Pomptinns nn venea in considerare, deoarece dupa t erminarea razboiului cu popula1iile muntoase, ~i deci dupa indeplinirea sarcinii sale, se grabea spre casa; il atrageau Postumius, sau mai curind - cum scrie in gluma Cicero-Postumia (Ad Alt., 5, 21, 9). Lui Quintus, Cicero nu voia sa-i incredinteze guvernarea, ca sa nu se considere aceasta drept 0 dorinta de prelungire a puterii fra ~ilor Cicero asupra provinciei; afara de aceasta Quintus era satul de absente, deoarece "Ia vremea sa petrecuse trei ani in Asia ca guvernator; in sfir~it , Marcus se tem ea de impulsivitatea lndeob~te cunoscuta a fratelui sau, care putea duce la frictiuni intre publicani ~i populatia locala (Ad Alt., 6, 4; 6, " 6). De aceea, cind a so sit noul cvestor, Gaius Coelius Caldus, de~i era tinaI', p utin cam infumurat, neserios ~i nestatornic, n-a ~ovait sa-i predea administratia provinciei, ca celui mai vechi in rang ~i provenind dintr-o familie veche (Ad (am., 2, 15, 4). lnainte de pIe care, in conformitate cu prescriptii1le in vigoare, Cicero a ordonat cvestorului lI.fescinius Rufus sa procedeze la incheierea socotehlor: dona copii au ramas in dona ora~e ale provinciei, la Laodicea ~i ia Ap ame a, iar a trei a co pie a luat-o Cll el. Snrplusul depus in aerarium se ridica la un milion de sesterti. In timpnl guvernarii Cicero ci~tigase dona milioa ne de seslerti, pe care i-a depus la publicanii din Efes. Ne putem designr intreba in ce chip rew;; ise Cicero sa ci~tige 0 sl1ma atit de mare, daca a fost un gnvernator atit de cinstit cum subliniaza tot timpul in scrisorile sale. Socot ca printr-o analiza amanuntita a scrisorilor din aceasta vreme se poate gas i un raspuns la aceasta lntrebare. In scrisoarea catre Atticns, aminte~te despre partea de prada care i se

17 CICERO IN CILICIA 241

cuvenea de drept (Ad Alt., 6,7). Facem cuno~tinta deci cu prima sursa a veniturilor sale. Al doilea izvor va fi fost desigur acea recuno~tinta a publicanilor pentru faptul ca facuse posibila plata inainte de termen a datoriilor ora~elor grece~ti catre ei (Ad Alt., 6, 2). Recunoi7tinta aceasta nu avea desigur un caracter platonic, ci se exprima Intr-un chip foarte concret in mii de sesterti. Acesta este Uil exemplu tipic de Iffibogatire legala, fara a face uz de forta ~i a jupui populatia. Mai trebuie adaugat cli Cicero putea sa economiseasca anumite sume 9i din banii destinati lui ca ornatio provinciae.

Plecarea lui Cicero din provincie a avut loc la Inceputul lui august 50, din portul Side, pe tihffiul Pamfiliei.

16 -. o. 73&

II

LE DE CLEMENTIA DE SE1\:EQUE IT QUELQUES FAITS HISTORIQUES Ii PAR II

LEON HERRMANN

(Bruxelles)

1. Q.AELlVS TVBERO

M. P. Grimal se demandait a propos du De breuilate uilae Est-il possible de dater un traite de SenEque? 1 et il montrait que souvent Scnrque developpe des lieu x communs passant d'une

244 L. HERRMAI'\N 2

par sa date de la lettre 91 sur l'incendie de Lyon survenu lors du centenaire de la fondation de cette colonie 1 et d'ailleurs ce qui est dit des molaria saxa rappelle ce que Lucilius Iunior a ecrit sur la molaris lapis dans Aetna (v. 400 [398] 403 [395]), poeme dont il s'occupait deja en 58 apt J. C. En raison du caractere allusif du passage du De clementia, obscur pour qui n'aurait pas sous les yeux, a defaut du passage d'Aulu-Gelle representant Q. Aelius Tubero, la phrase de la lettre 82, on peut conclure que Ie traite, posterieUf a la lettre, date de 58.

2. VELLEIVS PATERCVLVS

Bien que Seneque ait ete renseigne par son pere sur les faits et gestes d'Auguste, il est utile de comparer les chapitres 60 a 65 du livre II de Velleius Paterculus au passage I, 9 du De clementia, si important pom resoudre Ie probleme de date du traite: in communi quidem re ip gladium mouit Cllm hoc aetatis esset quod tu nunc es; duodeuicesimum egressus annum iam pugiones in sinum amicorum absconderat, iam insidiis M. Antonii consulis latus petieJ.'af, iam tuerat collega proscription is.

En effet on lit dans Velleius Paterculus II, 60 Hunc protinus Antonius consul superbe excipit neque is eraf contcmptus, sed mefus, uixque admisso in Pompeianos horfos loquendi suum tempus dedit; mox etiam u,elut . insidiis eius petitus insimulari coepit, in quo turpiter deprehensa eius uanitas est, et a la fin du chapitre: C. Caesar iuuenis cotidianis Antonii petebatm: insidiis. Le membre de phrase du De clementia se rHere donc a la meme periode que les passages de Velleius Paterculus, soit a l'ete de 44. Or Octave, ne Ie 23 septembre 63, Hait bien duodeuicensimum egress us annum depuis Ie 23 septembre 45, puisqn'il eut dix-nenf ans accomplis et entra dans sa vingtieme annee le 23septembre 44. I am pugiones in sinum amicorum absconderal ne pent, comme je l'avais admis a la suite de 1\1. F. Prechac 2, faire allusion aux assassinats d'Hirtius et Pansa et se refcre plutot a des evenemellts anterieurs, de meme que iam {uerat collega proscriptionis. Ell effet lorsqu'i! leva des troupes, Octave etait, seloll Vellei.us Paterculus (li, 61), undeuicensimumannum ingress us. Les trois membres de phrase debutant par iam se rapportent tous a la periode comprise entre mars 44 et Ie 23 septembre de la meme annee, car Octave entra ce jour-Ia dans sa vingtieme annee.

La phrase gIadium mouit, Cllm hoc aetalis esset quod tu nunc es ne peut done se rapporter qu'a une annee posterieure au 23 septembre 44 en ce qui concerne Octave. Elle est eclail'(~e par De clementia 1, 11, 3 nulli umquam cilius gladius commissus esl. II s'agit du ius gladii exerce cruellement par Octave et humainement (selon Seneque) par Neron. Ne s'agirait-il pas ponr Octave de la decapitation de Brutus et de l'envoi a Rome de sa tete coupee? (Suetone, Diuus Augustus, 13). Le fait date cl'octobre 42: Octave avait

1 La colonie de Lyon fut fondee en 43 avo J. C. pal' MUllatills Plancus. 2 Voir F. Pn!chac, La dale du . De clementia, C. r. LB.1.. 1913, p. 305 ..-393 et editions

(Les Belles Lettres) PariS, 1921> p. CXXVT. L. Herrmann, La dale du (' De clementia, REL (1929); Encore Ie (,De clementia, REL (1934) et Du Golgolha au Palalin , Bruxelles, 1934, p. 153.

http:Vellei.us

3 LE T!E CLEMENTIA DE SENEQl;E ET QUELQCES FAITS HISTOHIQ1:ES 246

ell 21 ans accomplis un mois avant. Neron, ne Ie 15 decembre 37, eut vingtet-un ans accomplis Ie 15 decembre 58. Le De clementia daterait alors de la fin de 58.

3. TACITE.

E. Albertini 1 se refllsait a voir dans De clementia I, 2"1 une allusion a une humiliation de Britannicus conseillee par Seneque pour eviter un meurtre et soutenait, en eliminant cette hypothese de l\1. F. Prechac, qu'j] pouvait s' agir soit de quelque roi asiatique, soit d' Alexandre Ie Grand, soit cl'un des successeurs de celui-ci. II me semble que Seneque expose Ie programme de la politique de prestige a suivre a l'egard ele Tiridate. En effet Tacite nOliS apprend (Annales XIII, 37) que ce roi fut invite a faire appet a Neron pour obtenir Ia garantie d'nn regne paisible en echange d'unp renonciatioll formelle a I' Armenie.

E. Albertini recusait aussi les rapproche.ments etablis par A. Gercke 2 entre De clementia I, 8, et Tacite, Annales XIII, 25 sur l'escorte armee de Neron et entre De clementia I, 26 et Tacite, Annales XIII, 24 sur Ie retrait de la garde militaire des theatres. Pourtant ces rapprochements sont d'autant plus valables que Seneque revient encore a plusieurs reprises sur l'usage different que font de leurs hommes d'armes Ie bon roi et Ie tyran (1, 12, 3; 1, 13, 1; I, 13, 5). II est el'ailleurs normal que Seneque, auteur dramatique, ait prone Ia liberte de la scene. La phrase: Meme si on depense beaucoup en richesses royales et en recherches cl'artistes renommes, qui pourtant jouirait des jeux dans une prison'? ne peut s'appliquer qu'aux spectacles des theatres.

Le chapitre J, 18 sur Ia haine portee aux mauvais maitres par leurs esclaves n'est pas sans rapport avec Ie meurtre du prefet de Rome Pedanius Secundus par un esclave. Tacite traite de ce meurtre et de son cbatiment dans Annales XIV, 42-45 qu'il faut replacer avant XIII, 32 sur un senatus-consulte vengeur et tutelaire contre les esclaves meurtriers de leurs maitres.

Je note dans XIV, 45 que Ie prince s'opposa a ]a deportation des affranchis logeant sous Ie toit de Ia victime ne mos antiquus, quem miserieo~'dia non minuerat, per saeuitiam inlenderelur. Or De clementia II, 4 et 5 distingue precise ment la clemence de la misericordia. L'attitude du prince est done en quelque sorte expliquee dans Ie traite. Alors qu'au senat C. Cassius avait defendu Ie mos antiqzIUs, les institula el leges maiorum (Tacite, Annales, XIV, 43, 1), Senl'que repliqua au nom elu droit naturel (commune ius gentium) et opta pour une coneluite a la fois severe et clemente, aussi opposee a la cruallte qu'a. la misericorde 3. Les evenements de 57 et Ies discussions suscitees au senat par leur sanction ont done influe sur Ie traite.

1 E. Albertini, La composition. dans les ouvrages philosophiques de Seneque, Paris, 1923, p. 26. .

2 Seneca-Sludien, Jahrbb. f. Id. Ph. 22 Supp\. 1895, p. 292-293. 3 Voir II, 4 et I, 26 Crudelitales priuatorum quoque seruiles manus sub cerlo c/'llcis periculo

ultae sunt.

4 246 L. HERRMAXN

Le chapitre I, 26 contient une allusion a la cruaute des tyrans qui incendie des edifices et fait passer la charrue sur Ie sol d'antiques cites rasees. D'apres Tacite (Annales, XIII, 41), Artaxate fut incendiee et rasee par Corbulon dont Neron etait jaloux. N'y a-t-il pas la une condamnation de l'acte tyrannique ,) de Corbulon? Le trait final du ch. I, 25 pour un incendie vaste et qui a deja devore beaucoup de maisons. on abat to ute une partie de ville montre au contraire comment on sauve une ville incendiee en sacrifiant un quartier, ce qui a l'air d'une le~on donnee a Corbulon. Enfin la phrase I, 25, 6 tuer en masse et sans distinctions est au pouvoir d'un incendie et d'un ecroulement ') serefere selon moi a I'execution en masse sans distinction d'age ni de sexe de la familia du prefet.

Jusqu'ici la convergence des Annales et dv. De clementia a He constante. Mais alors que SuHone cite Ie fameux mot de Neron: Que je voudrais ne pas savoir ecrire ') a propos d'un ordre d'execution a signer 1, exactement comme Ie De clementia (II, 1, 2) a propos de l'ordre d'execution de deux brigands I), Tacite est muet sur cet incident. A mon avis Ie fait ne peut s'expliquer que d'une maniere: il s'agit des apOtres St. Pierre et St. Paul dont Ie second seul fut decapitc, ct Tacite, ayant decid e de ne parler de la question chrHienne qu'a propos de la grande persecution qui suivit I'incendie de Rome (Annales, XV, 44), a juge inutile de mentionner deux executions isolees. Mais son silence ne doit nullement prevaloir contre les deux temoignages de Seneque et de Suetone. Dans I, 26, 4 Sent; que ecrit au sujet d u tyran: el unum occidi iubere aut allerum parum imperatoriuID credit; nisi eodem lempore grex miserorum sub iclu stelil, crudelilalem suam in ordinem coaclam pula/. Et ceci se refcre, comme ce qui precede (inicere leciis ignem, aralrum uelustis inducerc polenliam putal) a ce que ferait un autre que Ie tres humain empereur Neron. Le mot imperalorium est digne d'attention car c'est precisement a la suite de la prise d'Artaxate que Neron fut acclame imperalor pour la sixieme fois (Tacite, Annales, XIII, 41). Senlque a voulu Hablir un contraste entre la cruaute de Corbulon et la clemence de Neron, qui, au lieu d'envoyer a la mort la troupe des chretiens, s'est contente de faire executer (a contre-creur et parce que Ie salut de l'empire l'exigeait) unum aul allerum, c'est-a-dire un ou deux meneurs. Visiblement Seneque et Burrhus n'ont pusauver les deux apotres trop attaques, trop compromis, mais du moins ont-ils retarde Ie massacre massif de la chrCtiente romaine qui devait seulement se produire en 64, a prc-s les violences verbales de l'Apocalypse J ohannique et l'incendie de Rome par quelques chretiens fanatiques. Ce n'est pas seulement a l'egard des complices de Cornelius Sylla que Ie De clemenlia preconise la clemence, vertu equidistante de la cruaute et de la misericorde, c'est aussi a I'egard des chretiens.

II me semble que 1'examen des textes historiques de Tubero, Velleius Patcrculus, Tacite et Suetone no us mene a la conclusion que Ie traite n'a pu ctrc compose que pendant l'automne de 58, pen de temps apres la prise d' Artnxate, l'incendie de Lyon et l'execution de St. Pierre et de St. Paul et publie ani Saturnales de la meme annee.

1 Voir Suetone, Nero X, 3.

IDEILE LUI SENECA DESPRE STIL

DE

G. GUrU

Stilul lui Seneca este atit de izbitor, captivant uneori, iritant alteori, dar totdeauna interesant, pare aUt de apropiat de stilul unui moralist modern de exemplu, ca nu e de mirare dac!.-~onstitui e ~i va constitui multa vreme obiect de cerceUiri fie de aman unt, fie mai generate.

In frumoasa lui carte Seneque prosaleur, A. Bourgery face observatia ca latina lui Seneca pare intr-atit scrisa de un modern, incit, dadi un ~colar ar folosi-o in temele lui, ar parea unui latinist neprevenit ciI folose~te constructii calchiate dupa limba lui materna. Dar nu despre stilul lui Seneca vom discuta acum, ci despre ideile cu privire la stil ale lui Seneca insu~i. A. Guillemin, care a reluat in ultimul timp problema daca acest stil aUt de original, atit de captivant pentru tineretul vremii aceleia - lum autem salus hic [ere in manibus adulescentium [uit 1 - este rezultatul unei doctrine, al unei conceptii realizate in scrisul sau sall nu, i~i intituleaza un articol recent: Seneque second [ondateur de la prose laline 2. Aceasta formula izbitoare este, ce-i drept, indata atenuata prin urmatorul adaos: Les anciens consideraient comme un nouveau fondateur d'une ville ou d'une institution celui qui les developpaient, les adaptaient mieux a leur destination, leur donnaient comme une nouvelle existence. C'est en ce sens que j'appelle Sene que Ie second fondateur de la prose latine ') 3. Oricum, ~i cu aceasta revenire, o fundare presupune 0 conceptie teoretica, 0 doctrina formulata sistematic, persistent aplicata etc. Este acesta cazlll lui Seneca? A. Guillemin inchipuie intr-adevar 0 constructie. face din Seneca un teoretizant in aceasta problema, il face, cu toata cunoscuta lui greco-fobie, debitorul Tralalului despre sublim ~i al lui Dionysios din Halicarnas, afirma 4 ca epistola 100, in care se analizeaza stilul lui Papirius Fabianus, este un adevarat manifest literar '), ca vederile lui Cicero din Orator au ocupat meditatiile lui Seneca, au

1 Quint . X, 1, 125 2 REL, XXXV, 1957, p . 265-284. 3 Id. ibid., p. 265. Vezi mai a les studiul Seneque direcleur d'dmes, REL, XXXII, 1954. p. 254.

248 2

influentat asupra doctrinei sale literare , in sfir9it atribuie autorului nostru preocupari teoretice, sistematice ~i speciale, care dau despre Seneca 0 imagine greu de admis. 0 analiza, cu textul in mina ~i neavansind mai mult dedt spune el, mi se pare utila. E ceea ce, restringind discutia la strictul necesar, voi incerca in paginile ce urmeaza.

S-a fa cut observatia ca ideile despre stil ale lui Seneca se gasesc aproape nllinai in cinci-9ase epistule catre Lucilius (ep. 40; 59,4-7; 75,1-7; 100; 114; 115, 1-2, 18), la care se pot adauga dteva neinsemnate observatii in restul operei 1; ca, afara de epistula 114, despre cauzele 9i formele coruptiei stilului, in celelalte patm-cinci se vorbe9te numai ocazional despre sti!. Chiar acest fapt: spa~iul reclus pe care-l orupa, raportat 13 intreaga opera, dezbaterea acestui gen de idei, imprejurarea ca ele nu se intllnesc dedt aproape numai in Episiulae ad Lucilium, ca adica nu au preocupat 9i nu ~i-au gasit expresia dedt intr-o opera scrisa cu 2 - 3 ani inainte de finele vieW scriitorului, in fine, ca, exceptlnd ep. 114, 9i aceasta numai aparent, ele nu sint tratate decit ocazional, aduse in discutie sau dudnd la idei ale predicatiei morale ale filozofului, ne arata ca nu-i vorba aci de 0 doctrina , de un manifest literal' , de cea de-a doua fundare a prozei latine , formllle care amintesc bataliile literare franceze, ci de dezvoltari fire9ti, de observatii asupra scrisului ca reflectare a vietii morale a nnei societati angajate intr-o grea criza.

Sa trecem sumar in revisLa ideile lui Seneca clespre stil: .In ep. 40 e yorba despre Sera pion, un filozof ambulant, unul dintre

acei circulanies care sosise tocmai in Sicilia ~i uimea lumea cu debitul sau verbal llluitor. Nu admit acest lucru la un filozof, a carui vorbire, ca 9i viata, trebuie sa fie cumpanita; dar nimic nu-i cumpanit acolo unde-i pripeala 9i graba ... Fii convlns ca aceasta insu9ire de a vorbi repede 9i mult se potrive9te mai degraba cu un precupet, dedt cu un om care expune un lucru important ~i serios. Nu admit ca vorbele cuiva sa cada picaturii cu picatura, dar nici sa goneasca ... 2. Precum se vede, este yorba aici mai mult de pronuniiaiione. $i totu~i, 0 idee mai generala, care merita sa fie retinuta: :'fai adauga ca vorbirea care se pune in slujba adevarului trebuie sa fie neme~te9ugita ~i simpla (Adice nunc, quod quae ueritaii operam dal oralio, incomposila esse debel el simplex) 3.

1 Textele slnt citate la T. A. H. lIIuller. l1nimaduersiones ad L. Annaei Scnecae epist/llas quae sunt de oraUone spectantes, 1910.

2 Ep. 40 , 2, 3: Hoc non probo in philos'opllO, cuius pronunUatio quoque, sicut uita debet esse camposi/a: nihil aa/em ordinatum est quod praecipilalur el properal .. . Sic ilaque hab/? islam uim dicendi rapidam alque abundanlem apUorem esse circulanU quam agenli rem magnam ac seriam docenlique. Aeque slil/are ilium nolo quam currere.

3 Ep. 40, 4. A. Gercke, Seneca-Sludien (1894, p. 135) aliltura par. 2. Floc non probo in phitosopho, cuius pronunliaUo quoque sicul uila debel esse compositu . .. de par. 4 al aceleia~i scrisori: Adice llunc; quod quae ueri/ali operam dal oralio, incompositu. debel esse el simplex ~i vedea, ca ~i in alte cazuri, 0 contradictie de care autorul nostru nu s-ar fi tulburat: . Auch betreffs der Komposition oder knnstvollen Form und Ordnung widerspricht er sich D In primul caz e Insa yorba de pronunlialione, care, ca ~i viata filozofuiui trebuie sa fie cumpanita, ~i In al doilea rind S. ne spune ca vorbirea filozoIullli trebuie sa fie neme~te~ugita, sa nu fie artificiala, ci simpla, naturala: niei 0 eontradietie a~adar, ~i e bine ea aUt Hense cit ~i Beltrami, in edj~iile lor, au' las at textul nealterat.

, mElLE IXI SE?\ECA ])ESrHE STIL 240"

Atragem de la lnceput atentia asupra acestei rccomandari a naturalepi i simplitatii in Yorbire, a chipulul in care autornluostru condamna exprimarea nrtificiaUi, me~te~ugitii, vorbirea care plus sonat quam ualet, chiar clad cert'cLatorii ii vor repro~a tocmai !ipsa unor insu~iri pe care Ie recomanda.

In ep. 59, 4 -7, folosind la inceputul scrisorii cuvintul voll/pias, Seneca ada uga: Permite-mi sa folosesc cuvintele in sensul lor obi~nuit; nu Ie raporia la intelesul lor In filozofia stoidi (Permitle eTlim mihi uti uerbis publicis, nee ilia ad signi(icalionem stoicam reuoca). In interesul predicatiunii morale, filozoful folose~te deci limbajul comun, vorbe~te ca toata lumea (uerba publica), evitind limbajul tehnic ~i prill aceasta adopta un principiu de baza al stilului clasic. Uiudind stilul lui Lucilius, Seneca ii recunoa~te urmat oarele caliHiti: Tii in friu cuvintele. Yorba nu te fura 9i nll te duce mai ,Il'parte decit Iti propui. Sint multi aceia care slnt ispititi sa scric despre l' C nici nu gindeau de dragul llnui cuvint care Ie place. Aceasta nu ti se ln tlmpla: totul este strins ~i potrivit continutului (pressa sunt omnia et rei fLp iala). Vorbe7ti atit cit vrei, lasind sa se inteleaga mai mult decit exprimi. Este intr-asta dovada unui fond mai adinc. Se vede astfel ca spiritul tall nil are nimic de prisos, nimic umflat. Gasesc, cu toate acestea, metafore (franslaliones ucrborum) nu prea lndraznete, ci de acelea care 9i-au facut proba. Gasesc comparatii de care, daca cineva ne-ar opri sa ne folosim, sJ)cotindu-le permise numai poeti1or, a9 crede ca n-a citit pe nici nnul dintre vechii no~tri scriitori, care uu alergau dupa yorbirea menita sa Ie aduca aplauze. Ei, care se exprimau simplu ~i 1111mai ca sa arate ceva (qui simpliciter et demonsirandae rei causa eloquebaniur), Sll1t totu~i plini de comparatii, nu din motivnl pentru care ele Slut necesare poetilor, ci ca sa vina III ajutorul neplltintei noastre ~i sa puna cititorul sall auditorul in fata ullui lucru viu 1. Un stil natural, sirnplu, adaptat continutului, nu lipsit de rnijloacele scrisului literar (imagines, translaiiones uerbonzm , parabolae), clar aceasta nurnai aUt cit este necesar ca sa puna in lumina ideile (demon\lrandae rei causa), mijloace impuse de insuficienta lirnbajului comun (ut imbccillilaiis nostrae adminicula sint). Remarcam ~i aci apelul .La simplitate, condamnarea vorbirii care vlneaza a pIa llzele (plausibilis oralio).

Lucilius se plinsese, 0 aflam din primul rind al ep. 75, ca Seneca li serie cam neglijent, ~i autorul nostru 'Ii raspunde: Dar cine vorbe~te ingrijit, arara de cel care vrea sa vorbeasdi afectat? Prec um mi-ar fi Yorba, daca am ~edea alaturi sau ne-am plimba, n eme~te~ugitii 9i libera, a~a a~ vrea ~a-mi fie ~i serisorile, care nl! au nimic diutat, nimic facut. Daca s-ar putea, a9 vrea mai bine sa-ti arat, decit sa-ti SpUl!, ce simt. Chiar dad a~ vorbi in public, n-a~ bate din picior, n-a~ agita bratele, n-a~ ridica glasul. .\ ~ lasa aceste mijloace oratorilor, multumindu-ma doar sa-ti imparta~esc id cile, pe care nll le-a~ impodobi , dar nici nu le-a~ injosi. A~ vrea numai sa fii convins ea spun doar ce gindesc, ~i nl! numai ce gindesc, dar ~i iubesc ... . (75, 1-3). N-a~ dori .. . ca stilul in care se imbraca idei atit de inalte sa fic sarac ~i uscat , caci filozofia nu respinge talentul, de9i nu se cade sa ne straduim prea mult cu cautarea cuvintelor. Tinta noastra sa fie, lntr-un cuvlnt, aceasta: sa vorbim cum glndim, sa glndim cum vorbim, vorbirea

1 Ep. 59, 5-7.

250 G. GUTU 4 ----=-----~------------------~---------------------------

sa fie in concordanta cu felul nostru de viata (ep. 75, 4). ~i apoi, 0 frumoasa comparatie rntre doctorul trupesc i cel sufletesc: fiecare cauta doc~ torul care sa-l vindece; daca acesta vorbete frumos, cu atit mai bine, dar aceasta nu e ceva esential. Altminteri, este ca i cum cineva ar cauta ca un bun cirmaci de corabie sa fie ~i un om frumos. ~i scrisoarea continua despre medicul sufletesc, despre trepte catre desavir~ire, lauda perfectiunii morale. . .. Aceea~i idee, a~adar, a simplitatii, naturaletii, sinceritatii in exprimare (sermo illaboraLus et (aeilis) care nu inseamna insa saracie, trivializare a continutului.

Ideile din ep. 100, in care Seneca apara stilul profesorului sau Papirius Fabianus, merg in acela~i sens. ~i aci discutia porne~te de la 0 observatie a lui Lucilius :scrisul lui Fabianus e neglijent; omul nu are compozitie. La aceasta Seneca, admitind in parte acuzatia, atrage atentia ca e vorba de stilul unui filozof a carui misiune e sa puna in ordine viata morala, nu cuvintele (mores ille, non uerba composuil), ca a~a-zisa lipsa de compozitie a lui Fabianus i~i are gratia ei, di nu e vorba de neglijenta, dar filozoful nu se preocupa de stil (Fabianus non erai neglegens in oraiione, sed securus), care la dinsul nu e nici Iefuit, nici chinuit (nee iraelaia, nee diu toria), ca vorbirea lui curge bogata, generoasa, fara a fi totu~i dezordonata. Un filozof nu se poate ocupa de un lucru atit de marunt (pusi/la res): cautarea cuvintelor. Fabianus s-a dedicat unor lucruri mai inalte; prin aeeasta, fara a urmari un asemenea scop, elocventa II urmare~te ca umbra (eloquenliam uelul umbram, non hoc agens, trahit). De aceea n-ai sa gase~ti la el nimic trivial: termenii sint alei, nu vinati ~i nici folositi impotriva intelesului firesc, sau denaturati, dupa moda timpului nostru: de~i luate din vorbirea comuna, cuvintele sint scinteietoare (Ilaque nihil inuenies sordidum: eleeia uerba sunl, non caplala, nee huius saeculi more contra naluram suam posila ei inuersa, splendida iamen, quamuis sumaiur e media) 1. Daca trecem peste comparatia lui Fabianus cu Cicero, Asinius Pollio ~i Titus Livius, de~i acum consideratiile despre stil ocupa intreaga scrisoare, vedem ca se exprima aceeai idee ca ~i in celelalte: a naturaletii, a simplitatii, in numele careia se combate atit trivialitatea, cit i stilul cautat, torturat. E vorba de 0 interventie ocazionala, nou prilej pentru Seneca de a exprima aceea~i idee, i nu de un manifest. Cuvintele vor fi luate e media: aceasta paze~te pe filozof ~i de triviliatate' 9i de bizareria unei false originalitati.

Epistula 114 trateaza despre cauzele coruptiei stilului; s-ar zice, de asta data, 0 scrisoare dedicata anume acestei. probleme ~i nu exprimarea in treaciit a unor idei despre stil. Observam insa ca, daca ar fi sa credem in realitatea epistolara a operei, scrisoarea este ocazionata de 0 intrebare a lui Lucilius in aceasta privinta (Quare quibusdam lemporibus prollenerit eorrupti generis oralio quaeris .... ) 2 i, apoi, ca aceasta coruptie a stilului e pusa pe seama coruptiei morale a vremii, ca simptom al crizei sociale a epocii. Seneca se afla, a9adar, in rolul sau obi~nuit: analizeaza viata morala a contemporanilor, descopera domeniile in care coruptia se exercitii, de asta data vorbirea contemporanilor, lupta pentru combaterea ranlni, potrivit inva\aturii stoice. Vom vedea ca, dei cuprinzind numeroase idei

1 Ep. 100, 5. 2 Ep. 114, 1.

5______ _____________ E_II_"E_.__ s_E_~_}_:r.____ _ _ ____ _ _____ ____~______~2~51-- Il_}_ L_U_I__ . A D_E_SPRE Sl IL -

care-~i au interesul dincolo de ceea 'ce filozoful intention a, ideea dominanta a scrisorii estc aceea~i pe care am vazut-o exprimata ill scrisorile anterioare: recomandarea vorbirii naturale, neme9te~ugite, a unui just echilibru intre vorbirea cautata ~i cea neglijenta, intre originalitatea cu orice pret ~i vorbirea cea mai comuna (alier se plus iusto colif, alter plus iuslo neglegil; ille et crura, hic ne alas qu idem uellit) 1. Ceea ce merita insa sa fie sublinia t este ca Seneca afirma ~i ilustreaza cu numeroase exemple ideea ca stillil este omul, ca el este in continua schimbare, ca nll are reguli fixe i ca aceasta schimbare e in raport cu epoca a carei expresie este (talis hominibus (uit oratio qualis uita. Oralio certam regulam non habet: consuetudo illam ciuilatis, quae nunquam in eodem diu stetit, uersat) 2. Ad comparatia cu idealul perfectiunii oratorului la Cicero ni se impune ~i ea ne explica in buna masura atlt trasaturile fundamentale ale stiluilli anean ~i ideile lui Seneca despre stil cit ~i vehementa aprecierilor asnpra scrisului autorului llostru, rostite de un Quintilianus, Fronto sau Aulus Gellius, ca ~i judecata superior indulgenta a lui Tacitus, care-l caracteriza: ingenium amoenum el temporis eius auribus accomodatum (spirit atragator, adaptat gustului epocii sale) 3. De 0 parte idealul unei perfectiuni in afara timpului, cautarea formei ideale, a unui tip ideal (optimi species et quasi (igura dicendi) 4, care nici cu ochii, nici cu urechile, nici cu vreun alt simt, ci numai cu gindul ~i cu mintea se poate cuprinde ) (quod neque oculis, neque auribus, neque ullo sensu perspici polest, cogitatione tantum et mente complectilur) 5, de alta simtu1 devenirii istorice, al transformarii lucrurilor, al raporturilor dintre societate ~i formele culturii ~i indeosebi dintre viata sociaHi ~i vorbire, firc~te Cll limitarile pe care doctrina stoica Ie impunea. Aceasta pozitie ne explicil. 1) atitudinea lui Seneca fata de Cicero, 2) ideiie, mai bine zis, ideea cu persistenta exprimata in toate scrisorile, despre naturaletea in vorbire, adica despre necesitatea adaptarii stilului la cerintele impuse de momentul istoric, 3) atitudinea unoI' contemporani sau a unoI' scriitori posteriori, profesori sau anticari, lipsiti de simtul actualitatii, incapabili de a se elibera de modelele perfectiunii prozei clasice. S-a observat ca, spre deosebire de Cicero, Seneca citeaza foarte rar scriitori din epoca preclasica, un Naevius, Ennius, Accius, Terentius ~i uneori numai spre a observa cit de mult stilul lor a 1mbatrinit, sau exprimindu-~i tfmerea cil. asemenea citate i-ar putea da aparenta unui pedant 6, ca, dintre scriitorii epocii clasice chiar, Horatius, Ovidius sint rar citati, cu cxceptia lui Vergilius, admirat (maxim us uales) $i citat cu versuri din opera lui de peste 100 de ori. Cicero, Cll toate di deseori' ideile filozofiei morale tratate de ambii ginditori sint

1 Ep. 114, 14. 2 Ep. 114, 2; 114, 13. 3 Ann. XIII, 3. Cic. Or. 2. 5 Id. ibid. 8. 6 Cr.. Ep. 58,5: non id ago nunc hac diligentia, ut ostendam, quantum tempus apud

grammalicum perdiderim, sed ut ex hoc intel/egas, quantum apud Ellnium et Accium llerborum situs occupauerit . .. ~i Ep. 108, 35: Sed ne et ipse, dum aliud ago, in philologum aul grammalicum delabar, ilIud admoneo, audilionem philosophorum leclionemque ad proposiluJI1 bealae !lilae trahendam, non uL uerba prisca au {icta cap/emus et transtaliones improbas {igufClsqlle dicendi ...

- ---

252 G. G Tu ()

acelea~i, este relativ rar citat, fara aproape mCl 0 'recunoa~tere a valorii sale ca filozof, cu 0 recunoa~tere rezervata a valorii sale in alte domenii :;;i doar in chestiuni neinsemnate. Este evident ca Seneca se abtine de la o judecaUi cuprinzatoare ~i neta asupra marelui sau inainta~, la care, prin natura ideilor tratate ar fi fost natural $a se refere mai des. Nici 0 discutie, in nici 0 imprej mare, despre ideile filozofice, fcarte putin, ~i nelnsemnat lucru, despre Cicero oratorul sau omlU politic, 0 atitudine diferita de a tatalui sau, Seneca Retorul, care afirmase: illud quidem ingenium, quod solum populus Romanus par imperio suo habuit ( Cicero e de fapt singurul spirit cle propor~iile imperiullli roman ) 1. Urmarirea clllPCt index a locuriloiin care Cicero e amintit, dei plictisitoare, e totu~i folositoare.

Ne grabim insa a aclauga cil. aceasta rezervii pastreaza totu~i marginile respectului, fie aclmiratia pe care tata l Sal! 0 purtase marelui arpinat, fie con~tiinta locului pe care Cicero 11 ocupa ill cllltura romana I-au oprit pe Seneca, pe cit putem cunoa~te clupa opere).e care ne-au ramas, de la tot ce ar fi Ins em nat 0 apreciere neconvenabila.

Sa ne intoarcem la ic1eile cuprinse in ep. 114 clespre cauzele coruptiei stilului. Mai intii formele sub care ea se prezenta: Seneca conclamna pc cle 0 parte in{lala explicatio, exprimarea retorica i, in opozitie eu aceasta, o exprimare in{racia el in /Harem canUci ducta, inteleg 9i tracluc 0 exprimare taiata ~i clesfa~urinc1u-se ca un fel de rccitativ mllzical (viciu pe care atit Quintilian cit \,i Plinius 11 combat) 2, pe cle alta parte sensurile indraznete date cuvintelor (sensus audaces) ~i, In opozi~ie, icleile insuficient exprimate, pe care trebllie mai mult sa Ie banuie~ti, intregindu-Ie cu mintea, in sfin;;it metaforismlll bolnavicios. Aceste forme de coruptie a le stilului reflecta pilla la urma, afirma Seneca, moravurile societatii ~i ele se pot vedea nu nllmai in vorbire, ci in orice forme de manifestare ale vietii sociale. Fiecure epoca i~i are culoarea ei. en exemplu de viata disoluta ~i de stil disolllt este Maecenas. Felul lui de viata este prea bine cunoscut, zice Seneca, ca sa mai fie nevoie sa-l descriu acum. Sc ~tie prea bine cum umbla , cit de ci:iutat era, cit de mult dor-ea sa se faca rcmarcat, cit tinea sa-si etaleze viciile. Ei bine, stilul lui nu-i tot atH de necontrolat, pe ~it era el de dezmatat? Vorbirea lui nll:i tot atit de hizara pe cit ii era imbracarnintea, lumea din jurul lui, casa, sotia? Ar fi fost un om de mare talent, dad ~i l-ur fi indrumat pe 0 cale mai dreapta , c1aci\ n-ar fi cautat sa se faca neinteles, claca n-ar fi fost, ~i in stil, un risipit. De aceea ~i vorbirea lui este ea a unui om beat, incllcita, fara noima, abuzind de toate libertati1e 3.. ~i Seneca ne da 0 proba de acest stil, diruia i-am putea gasi asemanarea ~i-n vremurile mai apropiate de noi, citind dintr-o lunare a lui Ma ecenas. Locul este atit de muncit ~i, apoi, impreunarea cuvintelor atit de bizara, incit cu greu se aj unge la 0 traducere multumitoare. Ca incheicre la acest exemplu Seneca spune: Haec uerba tam improbe strucla, lam neglegenter abiecta, tam contra consuetudinem omnium posita ostendunt mores quoque non minus nouos et prauos et singularcs {uisse 4.

1 Controu., praef. 11. z Insl. orat., Xli, 56 ; III 59, 57. Plin. Ep. II. 14, 12. 3 Ep . 114, 4. Ep. 114 , 7.

-

7 IDElLE LUI SE:s'ECA DESPRE STTL 253 --------------------------------~--------------------------~

Acestea sillt vicii ale coruptiei stilului provenite din coruptie ,moraHl, care dupa stoici este abaterea de la ceea ce este natural ~i deci bun. Procesul descompunerii e formulat de scriitorul nostru astfel: mores aniTllllm cOl'rumpunt, animus ingenium, ingenium oration em.

Alte vicii provin insa din imitatia celor vechi: Multi umbla dupa cuvintc din alte secole, vorbesc ca in cele 12 table. Graccllus Crassus ~i Curio Ii se par prea cizelati 9i prea moderni: se intorc la Appius i la Coruncanius)l. ~i aci Seneca aduce exemplul lui L. Arruntius, imitator al lui Sallllstius, al modei arhaizante ~i al conciziunii aparente (ampuiatae sentenliae, uerba anie exspeclalum cadentia, obscura brwitas).

Ideile exprimate in ep. 115 s1nt parca 0 incheiere a tot ce am vazut mai sus. Transcriu inceputul: Nimis anxium esse te circa uerba ei compositionem, mi Lucili, ,nolo: habeo maiora, quae cures. Quaere quid scribas, non quemadmodum. Et hoc ipsum non ul scribas, sed ut senlias, ul illa quae senseris, magis adplices tibi et uelut signes. Cuiuscumqile oralionem uideris sollicitam el politam, scUo animum quoque non minus esse pusillis occupatum. ]v[agnus ille remissius loquitur el securius: quaecumque dicit, plus habent fiduciae quam curae. . .. Oralio cullus an imi est 2.

Aceste cuvinte n-au nevoie de mult comentar: in filozofie mai important e ce scrii dedt cum scrii, ~i daca aceasta e sincer simtit ~i confirmat prin felul propriu de viatiL Cine se ocupa prea mult de forma se ocupa de fleacuri. Un am mare vorbe~temailiber.mainest1njenit. In tot ce el spune poti vedea mai mult convingere decit ingrijire formala.

Ajun9i la capatul acestei scurte analize, vedem ca ideile lui Seneca despre stil se reduc la una singura: ideea naturaletii, a simplitatii. Asupra acestei idei revine in diferite forme 9i in diferite ocazii, fie dl e yorba sa condamne retorismul gol, fie rafinamentul chinllit, fie pe arhaizanti, fie pe originalii bizari, a caror vorbire chinuita ascunde lipsa de idei i reflecta lipsa de sanatate morala, a9a cum stoicul 0 intelegea. Nu e yorba deci de o doctrina, ci de apelul la simplitate 9i firesc, cu atit mai des repetat cu cit modele stilistice ale vremii, oricit de diferite pareau, ascundeau. sau mai degraba cautau sa ascunda a sterilitate pe care nici un artificiu n-o putea salva. Stilul lui Seneca, atit de spontan, de direct, de viu este prin el insu9i un protest impotriva artificiilor. Acest spirit- agitat, febril, pasionat der Ton war immer ein leidenschaftlicher ), spune E. Norden despre dins u1 3 scria agitat, febril, pasionat, scria cum vorbea, el ~i contemporanii sili, 1ntr-o epoca de mare llZUra nervoasa, de crima 9i grotesc. Nu-i yorba de 0 contradictie, despre care atitia au vorbit ~i despre care Const. l\Iartha se exprima elegant, dar fara dreptate: printr-o bizara necunoa9tere de sine, care dovedete eel putin bunul sau gust, S. lauda la altul toate calitatile pe care nu Ie are i blameaza toate defectele care sint ale sale) 4.

Stilul oral - sermo polius quam oralio - era pe de alta parte impus de necesiHitile predicatiunii morale. Aceasta face ca, dei numai la aproximativ

1 Ep. 114, 13: mulli ex alieno saeculo pelunt uerba, d[[odecim labulas loquunlul'. Gracchus illis e/Crassus el Curio nimis cult! et recenles sunl, ad Appium el usque ad Coruncanillm redeunt.

2 Ep . 115, 1-2. 3 Die antilce l{unstprosa I, p. 277. Les moralisles sous ['Empire romain (1872), p. 9.3, nota.

254. G. GFj'U 8

un secol departare, Seneca sa ni se para mai departat in timp de Cicero, dedt de Augustin de ex. Scriitorul nostru este primul mare prozator care se libereaza de prestigiul prozeiciceroniene ~i, necautind sa scrie decit cum temperamentul lui ii dicta, scrie cum vorbea iumea cuIta din jurul lui. Ce-l intereseaza este sa convinga ~i sa ci9tige. De aci rezervele lui Quintilianus, de aci condamnarea venita din partea sterilului ~i complicatului Fronto. Cit privqte motivele condaITJ,narii, sint foarte semnificative vorbele lui Aulus Gellius: De Annaeo Seneca parUm existimant ut de scriptore minime utili, cuius libros adlingere nullum pretium operae sit, quod oralio eius uulgaris uideatur et protrila; res atque sentenUae aut inepto inanique impelu sint, aut leui et quasi dicaci argutia, eruditio autem uernacula et plebeia nihilque ex uelerum scriplis habens neque gratiae neque dignilatis 1.

Aceasta oralio uulgaris, aceasta erudilio uernacula et plebeia inseamna hlsa eliberarea de modele, stilul personal, direct, firesc al singurului autor al epocii cu care putem convorbi ca 9i cum ar fi llnga noi, ne-ar mustra, ne-ar sfatui, ne-ar Imbarbata.

MAEI1 CEHEKI1 0 CTMJIE

PE3IDME

M,IJ:eH CeHeKH 0 cnlJIe 3aHHiI'IaIOT Re6oJIbWOe MeCTO B TBOpqeCTBe nHCaTeJIfl. Mbl HaXO,IJ:HM HX TomKO B 6 TII1CbMaX (Ep. ad. Luc. 40; 59; 4-7; 75; 1-7; 100; 114; 115; 1-2; 18), CJIe,IJ:OBaTeJIbHO, B npOH3Be,IJ:eHHH, HanHCaHHOIl'l 3a 2-3 rO,IJ:a ,IJ:O CMepTH; OCTaJIbHble pa60Tbl CO,IJ:ep)l(aT HeCKOJIbKO He3HaqHTemf!blX 3f,tMeqaHHH.

3TH H,IJ:eH, OTHOCfl~HeCfl liJIH K pronuntiatio, HJIH K BbI60py CJIOB, KOMno-3H.u;HH H T.,IJ: . C130P;HTCH K O,IJ:HOlI: eCTeCTBeIDIOCTH H npOCTOTe peQH. 3HaQHT, peLIb H,J:CT He 0 A01

25&

CPOPM

mElLE LU SE;"\ECA DESPRE STTL9

TepeH CBOM: KOJIOPI:IT . CeHeKa 06JIa.n;aeT 'lYTbeNl I:ICTOpI:I'leCKOrO pa3BI:ITI:I5I CTI:IJI5I; OTCIO.n;a 60JIblll0i1 rrepeBopOT B pa3BI:ITI:II:I JIaTl'IHCI-WM: rrp03bI. BCJIe.n;CTBI:Ie ::lToro paCCTOmiI:Ie, OT.n;eJI5IIO~ee ero EO BpeMeHI:I OT UI:II~epOHa, Ka)f{eTC5I 60JIbllle paCCT05IHI:I5I, OT.n;eJI5IIO~erO ero, HanpI:IMep, OT XpI:ICTI:IaHCKI:IX rrI:ICaTeJIel1 IV I3eKa. OCY)f{JJ:a5I CeHeKY 3a ero oratio uulgaris I:I 3a eruditio uernawla et plebeia, ABJI reJIJII:IM: (Noel. Alt. XII, 2) .n;aeT, TaKI:Iil1 06pa30M, Ba)f{Hel1111ee 06b5ICHeHI:Ie BbICTYnJIeHH5I KBlIHTI:IJII:IaHa HJIM

DSPRE RDACTAREA SCRISORILOR LUI SE\CA

DE

E. CIZEK

Cum se 9tie, invatatii au purtat ample discutii in jurul intrebarii daca scrisorile lui Seneca - care formeaza, cum spune savantul sovietic Tronski, un adevarat ( curs de morala practica ,) - reprezintil 0 culegere de epistole reale, concepute 9i redactate ca atare 9i expediate efectiv destinatarului (Lucilius) sau daca alcatuiesc 0 corespondenta fictiva, simplu artificiu literar. De tratarea acestei probleme depinde adoptarea unei solutii 9i fata de alte aspecte ale intocmirii epistolelor, ca ordinea compunerii, publicarea lor in antichitate, cronologia lor. Asemenea dezbateri aduc de altfelo anumita lumina 9i in cerceHlrile asupra ultimei pihti a vietii lui Seneca 9i activita~ii unor cercuri de intelectuali din aceste momente atit de incordate din existenta statului sclavagist roman.

Reamintim ca autenticitatea epistolara a corespondentei catre Lucilius a illceput a fi pusa la indoiala din 1672, cind Iustus Lipsius a emis ipoteza artificialitatii. Ulterior el a fost urmat de numero~i cerceta tori: Hilgenfeld, Gcrcke, Peter, Bourgery etc. Recent, aceasta supozitie a fost preconizata de Lt:eman. La noi ea a fost adoptatu de Gutu. Teza realitatii a fost aparata de Binder 9i apoi de Schultess, Pichon ~i Albertini.

Adeptii artificialita!ii opineaza .ca Seneca ~i-a transcris in forma epistolara un fel de j,urnal personal. Hilgenfeld a vazut la haza corespondentei chiar un plan de ansamblu. Dintre argumentele lor citam: timpul prea s(;Urt (1-2 ani) pentru redactarea ~i expedierea unci corespondente masive ~i t cndinta lui S2neca de-a inceta sa discute cu prietenul sau 9i de a polemiza eu un interlocutor imaginar.

Adeptii realiti'itii ad uc ~i ei probe; prin tre altele releva ca Seneca n-ar fi avut motive serioase sa simuleze un schimh de scrisori, sa aleaga forma ' pistolara spre a exprima cugetari filozofice.

In general cercetatorii opineaza ca epistolele au fost redactate intre toamna anului 62 9i 64 sau intre vara 63 ~i toamna 64.

:-, - c. 730

2M) E. CIZEK

Invatatul german Haase considera corespondenta lui Seneca opera' lle1ncheiata, editata dupa moartea autorului de prieteni. Albertini critica aceasta teza 9i socote~te ca Ad Lucilium a fost publicata de Seneca insll~i nu 0 singura data, ci pe trane succesive, pe grupe.

* In fapt cele doua teze, teza realitatii ~i cea a artificialitatii, nu trebnic

opuse necontenit, ci apropiate. Ele nu se exclud, ci se completeaza. Credem ca 0 analiza a corespondentei pornita de la ideea ca nu e absolut necesara optiunea pentru una din ipotezele adverse ar putea duce la supozitii noi.

Dificuitatile problemci, mai ales slabiciunile pozitiilol"opuse, pot sugcl"a o solutie intermediara.

Propunem urmatoarea ipoteza: corespondenta lui Seneca e rezultatu] prelucrarii unui grup de scrisori reale. Seneca a scris de doua ori unele scrisori, prima oara numai pentru Lucilius i apoi a doua oara pentru public, prin revizuirea celui dintii text. La aceasta prelucrare; la aceasta revizuire autorul a introdus ~i unele scrisori fictive. Corespondenta lui Seneca ar fi deci formata din doua straturi: lin strat compus din scrisori rea Ie ~i un al doilea strat aldituit prin ajustarea acestora (ajustare care a putut implica ~i unele red uceri, dar, mai ales, am plificarea epistolelor adevarate) ~i prin interpolarea unor scrisori fictive. Cit prive9te editarea yom incerca ~i aci o noua teza, care sa reuneasdi pozitiile potrivnice. Vom admite publicarea in tran~e a scrisorilor, 9i an ume in doua tran~e, Dintre acestea yom ca uta sa demonstram ca una a aparut in timpul vietii 9i ca ultima parte a aparut postum. .

Vom purcede de la probarea existentei unui prim strat alcatuit din epistole adevarate. Va fi necesara critica teoriei lui Hilgenfeld, a redactarii epistolelor dupa un plan de ansamblu.

Epistolele nu formeaza 0 unitate inchegata ci se juxta pUll fara logica interioara, fara conexiuni prestabilite intre diferitele parti ale operei. Exista, fire9te, unele grupari de scrisori, dar cele mai multe nu corespund un or diviziuni prevazute inainte de inceperea redactarii 1. Ele n-au fost statornicite de autor de la bun inceput ci reprezinta efect'lll persistentei unoI' preocupari sau al circumstantelor in care au fost scrise. De aceea nici nu au limite precise 2. Traditia manuscrisa a consacrat inca din sec. al IX-lea e.n. diviziunea operei in doua s~rii (1-88 9i 89-124), care au avut 0 soarta independenta in cursul copierilor 9i recopierilor succesive. Seria a doua are desigur particularitati de tehnica a compozitiei 9i chiar de continut (particularitati pe care Ie yom examina mai jos) dar ele nu indica de loc preme

1 Seneca n-a grupat dedt rar scrisorile cu intentie; vezi mai jos p. 270-:-271. 2 Albertini, La composition dans les ouvrages philoso.phiql1es de Seneque, Paris, 1923, p. 134.

Cercetatorui francez a diferentiat eu sagaeitate (op. cil. , p. 109-136) asemenea grupuri mai mari sau mai mici, eu care am putea fi de acord. Astfei chiar primele 29 de scrisori ar forma o unitate mai larga, dar clar delimitata, In interiorul eareia s-ar putea deslu~i subgrupurile ep. 7-8-10~i 17-24. Pentru restul eorespondentei mentionam grupurile ep. 45-49, 49-57, 71-76 ~i 0 multime de eupinri. La acestea s-ar putea adauga, poate, ~i altele, Insa' astfel de grupi(ri nu se Incadreaza Intr-o unitate mai larga, cu un continut autonom. Cum va rezulta de mai jOs, unele dintre aeeste unitiiti au fost eonstituite de autor, dar nu anterior primei redactari. .

3 lJESPRE HElJACTAREA SCR1SORILOH LU SE:\ECA 25:1'

ditarea, ci 0 impartire a corespondentei determinaHi de modificarea conditiilor de redactare, a~a cum va rezulta din paginile urm:'itoare 1.

Se subliniaza adesea preferinta lui Seneca pentru compozitia laxa, dezordonaUi chiar, atotputernica in scrisori ca ~i in dialoguri ~i se proclama apartenenta operei la tipul de compozitie a diatribei 2. Oricit ar fi indragit compozitia sloboda, nu pare verosimil ca Seneca sa se fi apucat de redactarea unei opere destinate exclllsiv marelui public, fara sa fi avut in vedere un plan cit de general. Dar 0 prima redactare a scrisorilor, efectiv epistolara, adresata lui Lucilius n-avea nevoie de un asem enea plan.

Grnpul de epistole destinate lui Lucilius nu pare a fi fara precedente in productia sa literara anterioara. Priscian consemlleaza existenta a zece carti de scrisori adresate lui ~ovatus , fratele sau 3. Sa fi fost oare ~i acelea tot epistole fictive?

Partizanii artificialitatii s-a u intrebat adesea de ce Seneca ~i Lucilius nu se intilneau niciodata. Albertini credea ca cei doi prieteni s-au vazut dupa expedierea scrisorii 29, cind s-a produs 0 intrerupere in core'spondenta 4. Adevarul este ca Seneca face aluzii mai mutt sau mai putin evidente la aceasUi intilnire in epistola 6, un de recomamU( contactul direct intre prieteni, schimbul de idei in discutii mai apropiate decit cele realizate prin scrisori. E probabil ca, cel putin in aceasta perioada, cei. doi prieteni au avut 0 intilnire 6. Aluzii mai clare la aceasta intilnire au putut fi suprimate ulterior, la redactarea secunda, ca prea putin interesa nte pentru public. Raritatea intilnirilor intre cei doi prieteni se poate explica prin virsta inaintata a lui Seneca, care ingaduia doar citeva deplasari in Campania.

Existenta unei prime redactari destinate lui Lucilius este sprijinita ~i de abundenta detaliilor autobiografiee.

. n vedem pe Seneca luptin d u-se sa obtina retragerea completa din viata publica 6 sau ocupindu-se, fara entuziasm de altfel, de afacerile lui personale7, d ilatorind in Campania 8 ~i vizitind locuri celebre 9. In alta parte ne vorbe~te de batrinete ~i maladii inerente virstei 10, de felul de viata ~i programul zilnic de activitate 11 sau de intimplari cotidiene ~i contemporane redactarii 12;

1 Concetto Marchesi, Sloria della lelleralura lalina, ed. VIII , Messina, 1957, vol. II, p. 246, n. 2.

z Alb ertini, op. cil., p . 306. Pierre Grimalln introducere la D e Conslanlia sapien/is, Paris, 1953, s ocote~te chiar {( dialoglls ,) a lui Sen eca tributar exclu siv dialogulni platonician. Cred em c1i In primul rind trebuie luat a In consid'erare influen~a diatribei de origine cinicii, dar nu se poate nega ~i inrlurirea diaiogului platonician chiar ~i asupra scrisorilor, 5i anume in ultima sectiune a operei, a~a cum yom vedea In paginile urmatoare.

3 Seneca (Haase) , Fragm. 109. ( Alb ertini, op, cit., p. 11l. 6 Aci preconizeaza insistent coutactul direct, Ep. 6, 5 : Plus lamen libi e/ uiua uox el

can uielus quam oralio proderil. 6 Ep . 1,4-5. 7 Ep. 77, 1-3; 12, 1-3. 8 Ep. 49 , 1; 51,1- 3; 53,1 - 4; 55, 1 -7 ; 56, 1-4; 57, 1-2; 70, 1; 76,1-4; 77 ,

1-3; 80, 1-2; 86, 1-13. 9 A~a de pilda viziteaza vilele lui Vatia (ep. 55, 1-7) sau ale lui Scipio (ep. 86, 1-15)

sau grota de la Posilippo (ep. 57, 1 - 2). 10 Ep. 67, 3-6; 78, 1-4; 54, 1-2; 104, 6. 11 Ep. 76, 1-4 ; 67, 1-2 ; 83 , 1 - 7; 84, 1-8. 12 Ep. 87, 1-10 poyeste~t e un naufragiu al s~u p e m are ; ~i 53, 1- 4; 123, 1 - 5.

260 E. CIZEK 4

in epistola 108 ne descrie toata tineretea sa, iar in epistola 104 dragostea ce i-a poarta solia 1, Ce rost ar fi avut atitea amanunte, adesea strict personale, daca de la i