Studiu de Caz Privind Perimetrul de Consolidare Si Metodele de Consolidare

STUDIU DE CAZ PRIVIND PERIMETRUL DE CONSOLIDARE SI METODELE DE CONSOLIDARE

Introducere

În viaţa economică a diferitelor ţări se intâlnesc atât agenţi economici care işi desfăşoara activitatea ca entităţi juridice independente cât şi grupuri de societăţi legate între ele din punct de vedere economic şi financiar, sub controlul sau influenţa uneia dintre ele. Grupurile de societăţi reprezintă o realitate tot mai pregnantă a lumii contemporane.

Grupul de societăţi reprezintă ansamblul constituit din două sau mai multe societăţi, fiecare cu propria personalitate juridică, dar care sunt supuse unei direcţii economice unitare asumate de una sau mai multe dintre ele.

Societăţile din cadrul grupului, având personalitate juridică elaborează fiecare situaţii financiare consolidate potrivit reglementărilor specifice stabilite de către fiecare ţară.

Informaţiile oferite de situaţiile financiare anuale individuale ale societăţilor componente ale grupului sunt insuficiente şi irelevante, deoarece nu permit o apreciere corectă a situaţiei economico- financiare a ansamblului. Situaţiile financiare individuale nu reflectă activitatea comună a diferitelor societăţi din grup.

Situaţiile financiare consolidate ale grupului nu sunt egale cu suma situaţiilor financiare anuale ale societăţilor din grup, deoarece între societăţile grupului pot exista tranzacţii interne. Aceste operaţii majorează artificial valorile conturilor individuale. Eliminarea acestor operaţii nu se reduce la simpla adunare a conturilor individuale.

Necesitatea situaţiilor financiare consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai cuprinzătoare a situaţiei reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul bilanţurilor societăţilor componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situaţiei financiare şi a rezultatului grupului.

Obiectivul situaţiilor financiare consolidate este de a prezenta poziţia financiară, performanţele şi evoluţia poziţiei financiare referitoare la unităţile cuprinse în grupul de societăţi, ca şi cum ar fi vorba de o singură societate. Subiectul consolidării îl constituie societăţile din cadrul grupului, iar obiectul consolidării situaţiile lor financiare anuale.

Consolidarea situaţiilor financiare este o tehnică de inginerie a contabilităţii financiare, care are ca finalitate producerea de informaţii necesare utilizatorilor externi. Ea este şi un instrument de gestiune, deoarece permite să se clarifice relaţiile complexe între filiale şi societatea-mamă şi să se compare rezultatele obţinute cu obiectivele fixate.

Situaţiile financiare consolidate asigură agregarea activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor pentru a furniza o imagine globală şi fidelă a grupului de societăţi.

1

Pentru un grup de societaţi, fie că activează la nivel naţional, regional sau mondial, a beneficia de informaţiile furnizate prin intermediul situaţiilor financiare consolidate reprezintă o bază reală şi solidă pentru fundamentarea deciziilor de investiţii, a deciziilor strategice şi, nu în ultimul rând, a deciziilor managementului executiv. O decizie de investiţii fundamentată pe o informaţie contabilă viabilă, comparabilă, consolidată şi reală este supusă unui grad sporit de succes.

A. Determinarea perimetrului de consolidare şi a tipurilor de control

În vederea prezentării situaţiilor financiare consolidate trebuie să se delimiteze ansamblul societăţilor care aparţin grupului. Cu alte cuvinte trebuie să se determine mai întâi perimetrul de consolidare.

Perimetrul de consolidare reprezintă frontiera care delimitează subansamblurile ce au între ele legături destul de strînse, de o manieră încât consolidarea situaţiilor financiare să aibă un sens. În principiu, perimetrul înconjoară toate societăţile asupra cărora întreprinderea consolidantă exercită un control exlusiv (filiale), un control conjunctiv sau concomitent (societăţi comune de interes, numite şi asocieri în participaţie) sau, în sfârşit o influenţă notabilă (întreprinderi asociate).

Cu alte cuvinte, putem considera că perimetrul de consolidare este constituit din liderul de grup (societatea-mamă) şi societăţile consolidate, respectiv societăţile asupra cărora societatea-mamă exercită control exclusiv, control conjunctiv (concomitent) sau influenţă notabilă.

Potrivit normelor romaneşti pentru consolidarea conturilor aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 3055/2009, grupul reprezintă ansamblul constituit din întreprinderea-mamă şi filialele sale. Altfel spus, grupul este ansamblul de societăţi, fiecare având personalitate juridică, dar cu un centru unic de decizie, numit lider de grup.

Grupul formează o entitate economică; el nu are personalitate juridică.

Conform OMFP 3055/2009 o entitate este legată cu o altă entitate dacă:

a) direct sau indirect, prin una sau mai multe entităţi: - controlează sau este controlată de cealaltă entitate ori se află sub controlul comun al

celeilalte entităţi (aceasta include societăţile-mamă, filialele sau filialele membre); - are un interes în respectiva entitate, care îi oferă influenţă semnificativă asupra acesteia;

sau - deţine controlul comun asupra celeilalte entităţi;

b) reprezintă o entitate asociată a celeilalte entităţi; c) reprezintă o asociere în participaţie în care cealaltă entitate este asociat; d) reprezintă un membru al personalului-cheie din conducere al entităţii sau al societăţii-

mamă a acesteia; 2

e) reprezintă un membru apropiat al familiei persoanei menţionate la lit. a) sau d); f) reprezintă o entitate care este controlată în comun sau influenţată semnificativ ori pentru

care puterea semnificativă de vot într-o asemenea entitate este dată, direct sau indirect, de orice persoană mentionată la lit. d) sau e); sau

g) entitatea reprezintă un plan de beneficii postangajare pentru beneficiul angajaţilor celeilalte entităţi sau al oricărei entităţi care este entitate legată cu cealaltă entitate.

Societatea-mamă (a parent) este o întreprindere care are una sau mai multe filiale. În principiu, o societate-mamă posedă mai mult de 50% din capitalul societăţii-filială, capital in care nu sunt cuprinse acţiunile cu dividend prioritar, fară drept de vot. Ea deţine, astfel, majoritatea absolută în adunările generale ordinare (AGO) şi in organele de conducere ale filialei (cazul controlului exclusiv de drept); cu mai mult de două treimi din capital, societatea-mamă are majoritatea calificată în adunările generale extraordinare (AGE).

Filiala (a subsidiary) este o întreprindere controlată de o altă întreprindere, denumită anterior societate-mamă. Poate exista şi situaţia unei filiale comune a două societăţi-mamă (asocieri in participaţie), precum şi cea privind o filială necotată a unei societăţi-mamă cotată la bursă.

Controlul (control) – Termenul de control poate fi luat în sensul lui francez şi atunci este echivalent cu cel de verificare sau, în sensul britanic, de putere. Conform IAS 27 Situaţiile financiare consolidate şi individuale, controlul reprezintă puterea de a conduce politicile financiare şi de exploatare (operaţionale) ale unei entităţi în vederea obţinerii de beneficii din activităţile sale. Trebuie să se facă distincţie între control şi interes (sau participaţie), care reprezintă deţinerea unei parţi din capitalul unei societăţi. Controlul poate îmbraca forma controlului exclusiv şi a controlului conjunctiv. La randul lui, controlul exclusiv se poate realiza ca un control de drept sau un control de fapt.

În referenţialul internaţional, sunt enunţate patru circumstanţe in care operează controlul de fapt:

1. Societatea-mamă posedă mai mult de jumătate din drepturile de vot, ca urmare a unui acord cu alţi investitori; uzanţele arată că, în principiu, societatea-mamă ar trebui să deţină totuşi mai mult de 40% din drepturile de vot;

2. Societatea-mamă are puterea să conducă exploatarea si finanţarea întrepinderii controlate, printr-o dispoziţie a statutelor sau printr-un acord;

3. Societatea-mamă poate să numească sau să revoce majoritatea membrilor din consiliul de administraţie sau a unui organ de conducere echivalent; sau

4. Societatea-mamă are puterea de a reuni majoritatea drepturilor de vot în acest consiliu sau în acest organ.

Conform referenţialului internaţional, controlul conjunctiv (concomitent) (joint control) reprezintă împărţierea, printr-un acord contractual, a controlului asupra unei activităţi economice sau asupra unei societăţi, între un număr redus de acţionari, care o controlează în comun, dar nici unul nu poate lua decizii fară acordul celorlalţi.

3

Conform IAS 31-“ Interese în asocierile în participaţie”, controlul conjunctiv este partajul unei întreprinderi exploatate în comun de un număr limitat de asociaţi sau de acţionari, de o atare manieră incât politicile financiare şi cele de exploatare să rezulte din acordul lor.

Existenta unui control conjunctiv se bazează pe două caracteristici:

a) Un număr limitat de asociaţi/acţionari îşi împart controlul; partajul controlului presupune ca niciun asociat sau acţionar nu este susceptibil să poată exercita un control exclusiv, de unul singur, impunând deciziile celorlalţi; existenţa unui control conjunctiv nu exclude prezenţa de asociaţi /acţionari minoritari care nu participă la controlul comun

b) Un acord contractual care:

Prevede exercitarea controlului conjunctiv asupra activităţii economice a întreprinderii exploatate în comun;

Prevede deciziile esenţiale realizării obiectivelor întreprinderii exploatate în comun, obiective care necesită consimţămantul tutror asociaţilor/acţionarilor ce participă la acest tip de control.

În afară de cele două tipuri de control, în relaţiile dintre două societăţi mai poate să apară şi influenţa notabilă.

Influenţa notabilă (significant influence), în inţelesul internaţional, este puterea de a participa la deciziile referitoare la politicile financiare şi de exploatare ale unei întreprinderi, fară ca totusi să se exercite un control asupra acestor decizii. Aceasta se manifestă prin:

Prezenţa în consiliul de administraţie sau în organismul de conducere echivalent;

Participarea în procesul de luare a deciziilor;

Existenţa de tranzacţii semnificative cu întreprinderea influenţată notabil;

Schimbul de personal de administraţie;

Furnizarea de informaţii tehnice importante.

Dacă un investitor deţine, direct sau indirect, prin filialele sale, între 20% şi 50% din drepturile de vot, dar insuficient pentru a exercita un control exclusiv sau conjunctiv, într-o întreprindere, se presupune că el exercita o influenţă notabilă, exceptând situaţia în care se demonstrează, în mod clar, că această influenţă nu există.

O întreprindere asociată (an associate) este o întreprindere în care investitorul are o influenţă notbilă şi care nu este nici filială, nici asociere in participaţie.

În cadrul referenţialului francez se precizează că:

Influenţa notabilă poate să rezulte în special dintr-o reprezentare în organele de conducere sau de supraveghere, din participarea la deciziile strategice, din existenţa

4

unor operaţii semnificative între întreprinderi, din schimbul de persoane de conducere sau din legaturi de dependenţă tehnică;

Existenţa fracţiunii minime de 20% din drepturile de vot este respinsă daca ea nu permite exercitarea unei influenţe notabile, fapt care trebuie să fie justificat în anexă.

În caz contrar, poate fi adusă proba unei influenţe notabile chiar dacă se deţine mai puţin de 20% din drepturile de vot.

2. Procentajul de control, procentajul de interes şi cel de integrare

Pentru a reflecta natura controlului este necesară calcularea procentajului de control deţinut de societatea-mamă. Natura legăturilor de dependenţă, directă sau indirectă corespunde cu drepturile de vot ce permit exercitarea controlului. Pentru aprecierea puterii in cadrul grupului se utilizează procentajul de control. Dependenţa financiară ce rezultă din deţinerea unei părţi din capitalul unei societăţi se măsoară cu ajutorul procentajului de interes.

a) Procentajul de control

Procentajul de control al societaţii-mamă într-o filială este dat de numărul drepturilor de vot de care dispune societatea-mamă în adunarea generală a filialei. Procentajul de control indică intensitatea controlului politic şi strategic, direct sau indirect al societăţii-mamă asupra unei alte societăţi din grup. Procentajul de control permite stabilirea listei societăţilor reţinute în perimetrul de consolidare.

În cadrul societăţilor pe actiuni, titlurile, indiferent ca sunt eliberate sau nu, au in principiu un drept de vot, dar exista si;

- Acţiuni cu dividend prioritar, fară drept de vot

- Acţiuni cu drept de vot multiplu

- Acţiuni cu drept de vot fracţionat

Pentru determinarea procentajului de control general se cumulează procentajele de control ale tuturor societăţilor grupului, care posedă titluri ale societăţii controlate.

Cunoaşterea tipurilor de control permite alegerea metodei de consolidare a situaţiilor financiare. În practica internaţională sunt utilizate urmatoarele metode de consolidare:

1. În cazul controlului exclusiv: metoda integrării globale. În acest caz se aplică prevederile IAS 27- Situaţiile financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în filiale.

2. În cazul controlului conjugat (concomitent): metoda integrării proporţionale ca prelucrare de bază sau metoda punerii în echivalenţă ca tratament alternativ.

5

Reglementările ce se aplică în cazul controlului conjugat fac obiectul IAS 31- Raportarea financiară a intereselor în asocierile în participaţie.

3. În cazul influenţei notabile: metoda punerii în echivalenţă ca tratament de bază sau metoda costului ca tratament alternativ. Reglementările propuse în cazul întreprinderilor asociate fac obiectul IAS 28 – Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate.

În contabilitatea americană, singura metodă de consolidare este integrarea globală. Integrarea proporţională nu este admisă în consolidarea conturilor şi, ca urmare, în cazul asocierilor în participaţie se utilizează metoda punerii în echivalenţă. În mod logic, în cazul întreprinderilor asociate, metoda punerii în echivalenţă nu este utilizată ca metodă de consolidare, ci ca metodă de evaluare.

b) Procentajul de interes

Procentajul de interes reprezintă cota-parte din capital şi implicit din patrimoniu deţinută direct sau indirect de către societatea-mamă în fiecare din societăţile ce formează perimetrul de consolidare. Procentajul de interes depinde de numărul de acţiuni deţinute şi de tipurile de legături ce există între societăţile grupului. Este o noţiune financiară, care serveşte calculului parţii societăţii-mamă în capitalul şi rezultatul fiecărei societăţi din ansamblul consolidat.

c) Procentajul de integrare

Pentru a cunoaşte procentajul valorilor de consolidat , se procedează la determinarea procentajelor de integrare. Un atare procentaj depinde de metoda reţinută în consolidare.

Dacă o întreprindere este consolidată prin metoda integrării globale, procentajul de integrare este de 100%. În caz contrar, se convine să se ţina cont de:

- Procentajul de integrare aferent în mod direct întreprinderii de consolidat

- Procentajul de deţinere directă a întreprinderii care, la rândul ei, deţine direct întreprinderea consolidată.

Pentru societăţile puse în echivalenţă, procentajul de integrare poate să fie numit “fracţiune pusă în echivalenţa”.

Principiu de calcul:

1. Pentru determinarea procentajului de control, se adună procentajul de control deţinut, în mod direct, de întreprinderea consolidantă şi procentajele de control deţinute de toate întreprinderile pe care întreprinderea consilidantă le consolidează de maniera exclusivă. În schimb, procentajele de control deţinute de întreprinderile controlate în mod conjunctiv sau aflate sub influenţă notabilă nu trebuie să fie reţinute.

Ex: Fie urmatoarea organigrama de grup:

6

30%

60% 20%

40%

15% 90%

Restul de 70% din drepturile de vot ale societatii E sunt detinute de doi asociati x si y. Intre M, x si y, exista o intelegere privind controlul conjunctiv asupra societatii E. Sa se determine procentajul de control.

PC : M A = 60%

direct = 40%

PC : M B = 55%

indirect prin A = 15 %

A este filiala, B este filiala.

PC : M C = 20%, influenta notabila, C este societate asociata

PC : M D = 0%, pentru ca are doar 20% in C, D nu este membra a grupului M

PC : M E = 30%, control conjunctiv, E reprezinta asociere in participatie pentru ca intre asociati exista o intelegere scrisa.

2. În vederea determinării procentajului de interes, pentru fiecare filiaţie (lanţul de legături dintre societăţile aflate în diferite raporturi de participaţie), se multiplică procentajele de deţinere ale fiecărei societăţi care constituie lanţul şi se adună procentajele rezultate din diferitele inmulţiri, pentru fiecare lanţ al filiaţiei.

Ex.: Se dă următoarea organigramă (acţiuni ordinare cu un drept de vot)

30%

60% 20%

40%

15% 90%

7

M

A B

E

C

D

M

A B

E

C

D

PI : M A = 60%

PI : M B = 60% x 15% = 9,5%

= 60%

= 69,5%

A este filiala, B este filiala.

PI : M C = 20%

PI : M D = 20% x 90% = 18%

PI : M E = 30%

Pe baza procentajului de control se stabilesc tipul de control si influenta semnificativa si pe baza acestora se alege metoda de consolidare potrivita. Pe baza procentajului de interes se aplica efectiv metoda de consolidare. Procentajul de interes sta la baza realizarii consolidarii, influentand efectuarea cumulului conturilor, eliminarea operatiilor reciproce si repartizarea capitalurilor proprii si a rezultatului intre societatea-mama si minoritari. Astfel:

Pentru consolidarea filialelor se foloseste metoda integrarii globale (IAS 27- Situaţiile financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în filiale) ;

Pentru asocierile in participatie se foloseste metoda integrarii proportionale (metoda recomandata) sau metoda punerii in echivalenta (metoda acceptata)( IAS 31- Interese in asociatiile in participatie) ;

Pentru societatile asociate se foloseste metoda punerii in echivalenta (IAS 28 – Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate).

3. Excluderea şi neexcluderea din perimetrul de consolidare

Conform referenţialului internaţional nu mai este permisă nici o excludere din perimetrul de consolidare, chiar şi în cazul unei filiale a cărei activitate este de o natură diferită de a societăţii-mamă sau în cazul în care filiala îşi desfăşoara activitatea sub restricţii severe pe termen lung, afectând capacitatea societăţii-mamă de a-şi exercita drepturile. Cu toate acestea, în situaţia în care titlurile unei filiale care a fost anterior consolidată sunt deţinute cu scopul de a fi vândute în următoarele 12 luni, îndeplinind criteriile din IFRS 5 Active necurente deţinute în vederea tranzacţionării privind încadrarea în categoria activelor deţinute în vederea vânzării, vor fi contabilizate în conformitate cu acest standard.

Conform OMFP 3055/2009, o entitate poate să fie exclusă din perimetrul de consolidare în următoarele situaţii:

8

- atunci când includerea acesteia nu este considerată semnificativă în scopul oferirii unei imagini fidele;

- restricţii severe pe termen lung împiedică exercitarea de către societatea-mamă a drepturilor sale asupra activelor sau managementului acestei entităţi;

- informaţiile necesare pentru elaborarea situaţiilor financiare anuale consolidate se pot obţine numai cu costuri sau întârzieri nejustificate;

- acţiunile la entitatea în cauză sunt deţinute exclusiv în vederea vânzării ulterioare a acestora.

4. Datele de intrare şi de ieşire în/din perimetrul de consolidare şi data închiderii conturilor

Intrarea unei întreprinderi în perimetrul de consolidare este efectivă:

- fie la data achiziţiei titlurilor de către întreprinderea consolidantă;

- fie la data prelurăii controlului sau influenţei semnificative, dacă achiziţia a avut loc în mai multe tranşe;

- fie la data prevăzută prin contract, dacă aceasta prevede transferul controlului la o dată diferită de cea la care a avut loc transferul titlurilor.

În pricipiu, data intrării în perimetrul de consolidare (data primei consolidări) este data de achiziţie a titlurilor. Data ieşirii din perimetrul de consolidare este data la care se pierde controlul sau influenţa semnificativă (vânzarea titlurilor).

În conformitate cu referenţialul internaţional, data închiderii conturilor consolidate trebuie să coincidă cu data de închidere a conturilor individuale ale întrepeinderii consolidante. Atunci când data de închidere a conturilor unei întreprinderi incluse în perimetrul de consolidare este posterioară datei de închidere a conturilor consolidate, fără a depăşi însă trei luni, conturile sale individuale pot să fie reţinute, după luarea în calcul a impactului operaţiilor semnificative intervenite între cele două date de închidere. Dacă perioada este mai mare de 3 luni trebuie ca enitatea consolidată să întocmească situaţii financiare intermediare.

9

B. Metode de consolidare şi standardele internaţionale de reglementare a consolidării conturilor

In functie de legatura care uneste societatea-mama cu societatile consolidate, substituirea titlurilor de participare si cumulul la nivelul contului de rezultate sunt practicate dupa trei metode:

1. Metoda integrării globale (full consolidation method) şi al standardului Situaţiile financiare consolidate şi individuale, folosita pentru consolidarea societatilor controlate exclusiv de societatea-mama.

Relaţia societate-mamă – filială se concretizează atunci când prima dintre ele este capabilă de a o controla exclusiv pe cea de a doua. Consolidarea, în acest caz, presupune aplicarea standardului internaţional IAS 27 – Situaţiile financiare consolidate şi individuale.

O societate-mamă întocmeşte şi prezintă situaţii financiare consolidate, exceptând situaţia în care ea însăsi este o filială a altei societăţi –mamă. Conturile consolidate trebuie să includă, dincolo de societatea-mamă, toate filialele, cu excepţia celor care sunt controlate doar temporar. Situaţiile financiare consolidate trebuie să fie întocmite prin folosirea unor politici contabile uniforme. Decalajul între datele de raportare ale societăţii-mamă şi datele de raportare ale filialelor consolidate nu trebuie să fie mai mare de trei luni. Soldurile, operaţiile, cîştigurile sau pierderile nerealizate în cadrul grupului trebuie eliminate în totalitate.

Cum întocmirea situaţiilor financiare consolidate se face pe baza situaţiilor financiare individuale ale societăţilor grupului, aceste situaţii trebuie sa fie retratate înainte de începerea operaţiilor propriu-zise de consolidare.

Aceste retratări se referă la :

- omogenizarea datelor de închidere şi a politicilor contabile utilizate ;

- eliminarea efectelor fiscale .

Retratările de omogenizare se realizează prin aplicarea politicilor de contabilizare şi evaluare în consolidare.

Retratările de eliminare a efectelor fiscale vizează eliminarea incidentelor unor restricţii juridice şi fiscale, pentru a realiza o imagine fidelă a conturilor, în primul rând a poziţiei financiare şi performanţelor grupului, cu respectarea realităţii economice.

Consolidarea propriu-zisă presupune parcurgerea următoarelor etape :

Preluarea şi cumularea elementelor din bilanţurile şi din conturile de profit şi pierdere ale liderului de grup şi filialelor, care definesc ansamblul, prin unul din cele două suporturi tehnice de consolidare. În cazul metodei integrării globale, elementele din bilanţurile şi din conturile de profit si pierdere sunt preluate în proportie de 100%.)

eliminarea conturilor reciproce(interne);

10

eliminarea rezultatelor interne- profiturile nerealizate trebuie să fie eliminate în totalitate la fel şi pierderile nerealizate.

Repartizarea capitalurilor proprii ale filialei între grup(societatea–mamă) şi acţionarii minoritari.

Repartizarea capitalurilor proprii presupune urmatoarele căi, calcule şi înregistrări:

Astfel, la nivelul bilanţului procedăm la:

-se elimină titlurile deţinute de societatea –mamă într-o filială consolidată, la valoarea lor contabilă ;

-calculul şi înregistrarea cotei din capitalurile filialei consolidate (capital social + rezerve), care participă la rezerva consolidată ;

-calculul şi înregistrarea cotei din rezultatul filialei consolidate, care participă la rezultatul consolidat ;

-calculul şi înregistrarea intereselor acţionarilor minoritari

La nivelul contului de profit şi pierdere repartizarea rezultatului unei filiale se face între rezultatul consolidat şi interesele acţionarilor minoritari. Procesul de consolidare se încheie cu prezentarea situaţiilor financiare consolidate.

Ex. Societatea SM detine 75% din capitalurile societatii filialei F din momentul constituirii acesteia. Intre cele doua se presupune ca nu exista operatii reciproce.Bilanturile celor doua societati sunt prezentate mai jos:

Bilantul societatii SM:

ACTIV PASIV

Imobilizari corporale

Titluri de participare F

Stocuri

Creante

Disponibilitati

150

375

400

500

75

Capital

Rezerve

Rezultat

Datorii

400

300

100

700

TOTAL ACTIV 1500 TOTAL PASIV 1500

11

Bilantul societatii F:

ACTIV PASIV


Disponibilitati

200

300

Capital 500


Pentru intocmirea bilantului consolidat al grupului format de societatea-mama SM impreuna cu filiala F se procedeaza la parcurgerea pasilor de consolidare astfel:

a) Cumulul posturilor bilantiere. Obtinem un bilant cumulat care se prezinta astfel:

Bilantul cumulat al SM si F:

ACTIV PASIV



Stocuri

Creante

Disponibilitati

350

375

400

500

375

Capital

Rezerve

Rezultat

Datorii

900

300

100

700


b) Repartizarea capitalurilor proprii ale societatii F intre interesele societatii-mama si interesele minoritare. Bilantului consolidat este bilantul societatii-mama vazut din punctu de vedere al grupului. Deci, societatea filiala F nu mai este considerata ca o societate distincta din punct de vedere economic, nemaiexistand decat grupul reprezentat de societatea-mama.

Privitor la marimea capitalului:

Partea aferenta societatii-mama SM: Capital x 75% = 500 x 75% = 375, aici trebuie sa tinem cont ca este cuprins si echivalentul valorii titlurilor de participare in marimea capitalului filialei.

Partea aferenta intereselor minoritare: Capital x 23% = 500 x 25% = 125.

c) Eliminarea titlurilor societatii F detinute de SM si in contraparte eliminarea din pasivul consolidat a proportiei detinute in capitaluri proprii ale societatii de consolidat deoarece acestea sunt considerate ca valoare de doua ori – in activ o data ca expresie a

12

titlurilor de participare la F care se regasesc in activul societatii-mame si a doua oara prin insumarea cu parte de active corespunzatoare la nivelul filialei detinute, respectiv in pasiv si o data la nivelul capitalului societatii-mame ii este adaugata si partea obtinerii sale prin insumarea capitalului social F.

Deci in activ se va scadea valoarea titlurilor de participare la costul de achizitie de 375, iar in pasiv se va scadea in mod corespunzator partea de capital detinuta de societatea-mama in filiala F de 75% x 500 = 375. Pentru a reflecta in bilantul consolidat toate aceste operatiuni, vor fi introduse posturi specifice:

- Rezerva consolidata aferenta societatii SM ca si consolidanta, cuprinde marimea rezervelor SM din conturile individuale, cei 300;

- Rezultatul consolidat, adica rezultatul societatii SM privita ca grup si care este format din rezultatul individual al societatii SM, cei 100;

- Parte capital aferenta intereselor minoritare de 25% x 500 = 125.

Se vor obtine:

rezerve consolidate = 300

rezultat consolidat = 100

interese minoritare – parte capital = 125

Bilantul consolidat al societatii SM dupa eliminarea titlurilor de participare:

ACTIV PASIV



Stocuri

Creante

Disponibilitati

150

375-375

400

500

375

Capital cumulat

Rezerve cumulate

Rezultat cumulat

Datorii

900-375

300

100

700

TOTAL ACTIV 2000-375 TOTAL PASIV 2000-375

Bilantul consolidat al societatii SM in urma prezentarii posturilor specifice consolidarii:

ACTIV PASIV

Imobilizari corporale 350 Capital SM ( 525-125) 400

13

Stocuri

Creante

Disponibilitati

400

500

375

Rezerve consolidate

Rezultat consolidat

Capital aferent intereselor minoritare

Datorii

300

100

125

700


2 . Metoda integrării proporţionale (proportionate consolidation method) şi al standardului Interese în asocierile în participaţie (prelucrarea de referintă), metoda folosita pentru consolidarea societatilor controlate in comun.

Metoda integrării proporţionale se aplică în cazul intereselor în asocierile în participaţie.

O asociere în participaţie ( a joint venture) este un acord contractual în virtutea căruia două sau mai multe părţi convin să exercite o activitate economică plasată sub control conjunctiv(concomitent).

Un asociat într-o asociere în participaţie (a venturer) este un participant la o asociere în participaţie, care exercită un control conjunctiv asupra acesteia.

Un investitor (an investor) într-o asociere în participatie este un participant în cadrul acesteia, dar el nu exercită un control conjunctiv asupra acesteia.

Asocierile în participaţie se referă la o gamă diversă de forme şi de structuri.Standardul IAS 31 prezintă, în acest sens, trei mari categorii :

-activităţi aflate sub control conjunctiv ;

-active aflate sub control conjunctiv ;

-entităţile aflate sub control conjunctiv.

Activităţile aflate sub control conjunctiv

Activităţile aflate sub control conjunctiv reprezintă forma cea mai simplă de asociere în participaţie. Fiecare antrepenor suportă propriile cheltuieli, utilizeazî propriile active şi resurse, pentru realizarea activităţilor supuse unui control comun cu alţi antrepenori. Acordul contractual prevede, în special , modul în care pot fi impărţite veniturile generate de vânzarea producţiei, precum şi cheltuielile comune.

Cum toate activele, datoriile, cheltuielile şi veniturile sunt înregistrate în situaţiile financiare individule, în situţiile financiare aferente grupului nu este necesară nici o ajustare în privinţa acestor elemente atunci când un asociat al respectivei asocieri în participaţie prezintă situaţii financiare consolidate.

14

Unui asociat poate să nu-i fie impusă o contabilitate distinctă şi aceasta poate să nu întocmescă situaţii financiare. Totuşi, la modul general, asociaţii pot să intocmească conturi de gestiune, pentru a putea sa evalueze performanţele asocierii.

Activele aflate sub control conjunctiv

Acestă formă de asociere în participaţie presupune exploatarea unuia sau mai multor active supuse unui control conjunctiv. Fiecare antreprenor are dreptul la o parte din bunurile fabricate şi serviciile prestate, prin utilizarea acestor active, şi işi asumă în contrapartidă, o parte convenită din cheltuielile generate de folosirea lor.

Sub aspect contabil, fiecare antreprenor înregistrează în stuaţiile sale financiare individuale şi, în consecinţă, în situţiile sale financiare consolidate:

Cota parte din activele aflate sub control conjunctiv, clasificate în funcţie de natura activelor

Cota sa parte din datoriile angajate in comun cu ceilalti antreprenori

Orice venit generat de vânzarea sau de utilizarea cotei sale părţi din producţia asocierii în participţie

Orice cheltuială angajată în numele participţiei în asocierea respectivă.

Cunoscut fiind că activele, datoriile, veniturile şi cheltuielile sunt contabilizate deja în situaţiile financiare individualemale asociatului în asocierea în participaţie şi, în consecinţă, în situaţiile sale financiare consolidate, nu este solicitată nicio ajustare sau altă procedură de consolidare, cu privire la aceste elemente, atunci când asociatul işi prezintă situaţii financiare consolidate.

Prelucrarea activelor aflate sub control conjunctiv ţine cont de realitatea economică şi, în general, de forma juridică a asocierii în participaţie. O contabilitate distinctă a asocierii în participaţie poate să se limiteze la cheltuielile angajate în comun de asociaţi, asumate în cote convenite. Asocierea poate să nu întocmească situaţii financiare, chiar dacă asociaţii întocmesc conturi de gestiune pentru a putea evalua performanţa asocierii.

Entităţile aflate sub control conjunctiv

O entitate aflată sub control conjunctiv este o asociere în participaţie care presupune crearea unei societăţi pe acţiuni, a unei societăţi de persoane sau a unei entităţi, în care fiecare antreprenor deţine o participaţie. Altfel spus, activitatea comuna se exercită în cadrul unei entităţi juridice independente controlate în comun de antreprenori. Entitatea creată controlează activele, suportă cheltuieli si realizează venituri. Ea poate sa incheie si sa deruleze contracte în nume propriu şi să procure resurse necesare realizării obiectivului său social. Împărţirea rezultatelor se face conform necesităţilor fixate în statut.

Toate activele, datoriile, cheltuielile şi veniturile sunt contabilizate la entitatea aflata sub control conjunctiv. În bilanţul antreprenorilor nu se gaseşte, în mod specific, decât participaţia lor la capitalul entităţii.

15

Consolidarea prin metoda integrării proporţionale, în cazul asocierii în participaţie, este, în contextul aplicării standardului IAS 31, prelucrarea de referinta.

Integrarea proporţională presupune parcurgerea aceloraşi etape de lucru utilizate ca şi în cazul metodei de consolidare prin integrare globală.

Diferenţa faţă de metoda integrării globale se referă la faptul că valorile din situaţiile financiare ale asocierii în participaţie sunt luate la nivelul proratei participaţiei entreprenorului.

Efectele conturilor reciproce între antreprenor şi entitatea aflată sub control conjunctiv trebuie să fie eliminate în aceeasi maniera folosită şi în cazul integrării globale. Singura diferentă este că eliminarea este limitată la nivelul procentajului de integrare al societăţii controlate conjunctiv.

La terminarea exerciţiului, profiturile interne incluse în unele în unele elemente de activ ale uneia sau alteia dintre întreprinderi sunt eliminate şi ele la nivelul procentajului de integrare al societăţii controlate conjunctiv.

Similar cazului integrării globale, pierderile interne sunt eliminate doar atunci când ele nu reprezintă o pierdere definitivă de valoare, ci sunt datorate utilizării unor preţuri de transfer care se abat semnificativ de la valorile de piaţă.

În privinţa eliminării participaţiei asociatului în entitatea aflată sub control conjunctiv, operaţia este mai simplă decât in cazul integrării globale deoarece, după cum s-a precizat anterior, cumularea elementelor situaţiilor financiare este limitată la partea asociatului în activele şi datoriile asocierii în participaţie şi, ca atare, nu trebuie să mai fie puse in evidenţă interesele minoritare.

Dacă principala caracteristică a unei asocieri în participaţie este activitatea economică în care două sau mai multe părţi interesate au capacitatea de a exercita şi s-au angajat în mod contractual să exercite controlul conjunctiv, aceasta nu trebuie să fie tradusă prin faptul că fiecare parte asociată are un interes financiar egal în asociere. Este cunoscut faptul că părţile asociate au participaţii diferite la activele nete (capitaluri) şi la profitul sau pierderea unei asociaţii, dar ele sunt egale, din punctul de vedere al exercitării controlului.

Ex. : Presupunem o societate F care a fost creata in comun de grupurile SM, X si Y, aducand fiecare un aport de 1/3 la formarea capitalurilor acestei societati. Nu au fost efectuate tranzactii intre aceste societati. Consolidarea se efectueaza la sfarsitul exercitiului n.


ACTIV PASIV


Stocuri

Creante

100

700

900

Capital

Rezerve

Rezultat

1000

300

100

16

Disponibilitati 500 Datorii 800



ACTIV PASIV

Stocuri

Creante

Disponibilitati

420

90

90

Capital

Rezerve

Rezultat

Datorii

300

90

30

180


Pentru efectuarea primei etape in consolidare si anume cumulul posturilor bilantiere ale SM si F vom atasa bilantului societatii-mame SM posturile bilantiere ale filialei detinute in comun cu celelalte doua grupuri X si Y doar proportional cu cota detinuta in capitalurile acesteia de catre SM, tinand seama de procentul de interes.

Celelalte etape vor fi evidentiate in continuare in tabloul de lucru de mai jos si anume eliminarea titlurilor de participare in societatea F si diminuarea partii corespunzatoare la nicelul capitalurilor detinute in F, iar in final repartizarea capitalurilor proprii consolidate prin aparitia posturilor specifice consolidarii ajungandu-se la intocmirea bilantului consolidat.

Posturi

BilantSM F

F x % interes

Cumul SM+1/3F

Eliminare tiluri/capital

Creare posturi de

consolidare

Bilant consolidat

Tituluri F 100 - - 100 -100 - -

Stocuri 700 420 140 840 840 840

Creante 900 90 30 930 930 930

Disponibil 500 90 30 530 530 530

Total ACTIV

2200 600 200 2400 2300 2300

Capital 1000 300 100 1100 -100 1000 1000

17

Rezerve 300 90 30 330 -330 -

Rezerve consolidate

330 330

Rezultat 100 30 10 110 -110 -

Rezultat consolidat

110 110

Datorii 800 180 60 860 860 860

Total PASIV

2200 600 200 2400 2300 2300

Integrarea proportionala a conturilor de rezultate.

Prin aceasta operatiune sunt afectate posturile de cheltuieli si venituri ale societatii-mam in totalitate carora li se vor adauga posturile de cheltuieli si venituri ale filialei comune insa proportional cu procentul de interes in aceasta societate.

Contul de rezultate SM

Cheltuieli de exploatare 1880 Venituri din exploatare 2000

Chektuieli exceptionale 40 Venituri exceptionale 100

Cheltuieli privind impozitul pe profit 80

Total cheltuieli 2200 Total venituri 2100

Rezultat 100

Total 2100 Total 2100

Contul de rezultate F

Cheltuieli de exploatare 1080 Venituri din exploatare 1200

Chektuieli exceptionale 60

Cheltuieli privind impozitul pe profit 30

Total cheltuieli 1170 Total venituri 1200

Rezultat 30

18


Posturi SM F F x % interes Cumul SM+1/3F

Cont de rezultate

consolidat

Cheltuieli de exploatare

1880 1080 360 2240 2240

Cheltuieli exceptionale

40 60 20 60 60

Cheltuieli privind imp. pe profit

80 30 10 90 90

Total CHELTUIELI

2000 1170 390 2390 2390

Venituri din exploatare

2000 1200 400 2400 2400

Venituri exceptionale

100 - - 100 100

Total VENITURI

2100 1200 400 2500 2500

Rezultat 100 30 10 110 -110

Rezultat consolidat

110

3. Metoda punerii în echivalenţă (the equity method) şi a standardelor Investiţii în întreprinderile asociate şi Interese în asocierile în participaţie, folosita pentru consolidarea societatilor in care societatea consolidanta exercita o influenta semnificativa sau detine investitii strategice.

Metoda punerii în echivalenţă este o metodă de contabilizare conform căreia participaţia este înregistrată, iniţial, la nivelul costului şi este ajustată, apoi, pentru a ţine cont de schimbările posterioare achiziţiei cotei-părţi a investitorului, în activul net al întreprinderii deţinute.

19

Metoda işi găseşte aplicare în cazul întreprinderilor asociate (asupra cărora se exercită o influenţă notabilă), ca prelucrare de referinţă (IAS 28), şi al asocierilor în participaţie, sub aspectul celeilalte prelucrări autorizate (IAS 31).

În cazul conturilor individuale ale investitorului, IASB lasă o mare libertate de alegere, deoarece acesta poate:

Să contabilizeze participaţia la nivelul costului său

Sa folosească metoda utilizată în contextul conturilor consolidate ( de obicei este metoda punerii în echivalenţă)

În comparaţie cu ceea ce se întâmplă în cazul consolidării prin integrare globală sau prin integrare proporţională şi spre deosebire de acestea, elementele situaţiilor financiare ale întreprinderii asociate sau ale asocierii în participaţie nu sunt cumulate cu cele ale societăţii care deţine participaţia. În acest mod, se aduce justificare faptului că punerea în echivalenţă nu este o metodă de consolidare, ci maidegrabă o metodă de evaluare. Este şi motivul pentru care acestă metodă poate să fie utilizată pentru întocmirea situaţiilor financiare individuale.

În comparaţie cu definiţia filialei, definiţia întreprinderii asociate arată că trebuie să existe o investiţie într-o entitate pentru ca aceasta să poată fi considerata o astfel de întreprindere. Standardul IAS 28 nu prezintă o sumă minima ce trebuie investită, ci specifică doar că investitorul are o influenţă notabilă (semnificativă), ceea ce înseamnă puterea de a participa la luarea deciziilor de tip financiar sau care se plasează în zona exploatării, şi nu controlul asupra acestora. Altfel spus, ceea ce este semnificativ în realitate este, în primul rând, dreptul de a participa sau de a influenţa, şi nu exercitarea efectivă a puterii.

IAS 28 precizează cota de 20% din partea de vot într-o întreprindere ca reprezentând limita existenţei notabile. În cazul unei participaţii sub 20%, atestarea influenţei investitorului se poate realiza numai dacă întreprinderea în care s-a investit face o declaraţie care să certifice o atare influenţă. Este evident că o participaţie mai mare de 20% nu atestă, în mod obligatoriu, o influenţă semndificativă, dacă exista un pachet majoritar deţinut sau controlat de o altă parte, cu toate că o astfel de influenţă nu este îngrădită, în mod necesar, să apară in astfel de situaţii.

Întreprinderile asociate sunt supuse stadardului IAS 36- Deprecierea activelor. În condiţiile în care există indicii de depreciere a unor astfel de investitii, întreprinderea recunoaşte o depreciere, prin aplicarea acestui standard. În conformitate cu acest standard, o depreciere este recunoscută mai întâi, pentru a reduce valoarea oricărui fond comercial implicat de întreprinderea asociată.

În materie de prezentare a informaţiilor referitoare la investiţiile în întreprinderile asociate şi la asocierile în participaţie, se impune descrierea datelor semnificative şi a proporţiei drepturilor de vot deţinute. Investiţiile contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă trebuie să fie recunoscute ca fiind active pe termen lung, în cadrul bilanţului contabil consolidat, iar partea de profit sau pierdere a investitorului, în cadrul acestui tip de investiţii, trebuie indentificată ca element distinct în contul de profit şi pierdere consolidat.

Ex. : Vom relua cazul societatii SM care detine 1/3 din capitalurile proprii ale societatii F, celelalte 2/3 fiind detinute de un grup Z care detine controlul asupra societatii F.

20

“ Titlurile de participare la F” ca post bilantier va fi substituit cu un alt post denumit : Titluri puse in echivalenta” care va cuprinde pe langa costul de achizitie al titlurilor de participare in F si plusul de valoare obtinut prin detinerea a 1/3 din societatea F.

Vom avea:

TPE = Titluri puse in echivalenta

CaTP = Costul de achizitie al titlurilor de participare

%IntSM/RezeF = Procentul de interes al SM in rezervele societatii F

%IntSM/RzF = Procentul de interes al SM in rezultatul societatii F

TPE = CaTP + %IntSM/RezeF + %IntSM/RzF

Rezerve consolidate = Rezerve SM + 1/3 Rezerve F

Rezultat consolidat = Rezultat SM + 1/3 Rezultat F

Bilanturile societatii-mama SM si ale societatii F se prezentau astfel:


ACTIV PASIV


Stocuri

Creante

Disponibilitati

100

700

900

500

Capital

Rezerve

Rezultat

Datorii

1000

300

100

800



ACTIV PASIV

Stocuri

Creante

Disponibilitati

420

90

90

Capital

Rezerve

Rezultat

Datorii

300

90

30

180


21

Deci, TPE = 100 + 1/3 x 90 + 1/3 x 30 = 140

Rezerve consolidate = 300 + 1/3 x 90 = 330

Rezultat consolidate = 100 + 1/3 x 30 = 110

Bilantul consolidat va cuprinde astfel urmatoarele posturi:

ACTIV PASIV

Titluri puse in echivalenta

Stocuri

Creante

Disponibilitati

140

700

900

500

Capital

Rezerve consolidate

Rezultat consolidat

Datorii

1000

330

110

800


Se observa ca punerea in echivalenta consta intr-o corectie a valorii titlurilor la nivelul societatii care le detine, corectie ce tine cont pe partea acestei societati in marimea capitalurilor proprii ale societatii associate F la data achizitie, dar si in rezultatele ulterioare.

Putem aprecia ca este mult mai mult vorba despre o reevaluare a titlurilor de participare, decat de o consolidare, care ar tine seama si de valoarea activelor detinute precum si de partea de obligatii ce-i revin. Este de fapt o evaluare vazuta prin prisma consolidarii.

In cazul in care rezultatul societatilor consolidate este o pierdere, in contul de rezultat consolidate, pierderea va fi inregistrata pe partea de cheltuieli. Daca in cursul exercitiului, societatea consolidate primeste dividend de la societatea pusa in echivalenta, atunci acestea vor fi eliminate din veniturile financiare prin transferarea la rezultate consolidate.

Punerea in echivalenta a contului de rezultate al SM ca grup:

Cheltuieli Venituri

Cheltuieli de exploatare SM 1880 Venituri din exploatare SM 2000

Chektuieli exceptionale SM 40 Venituri exceptionale SM 100

Cheltuieli privind impozitul pe profit SM

80

Total cheltuieli SM 2000 Total venituri SM 2100

Rezultat consolidat 110 Cota-parte din rezultatul F 10


22

Concluzii

In principiu, aceleasi reguli de consolidare duc la constituirea aceluias rezultat si sunt aplicabile orice ar fi metoda aplicata: integragrea globala, integrarea proportional sau punerea in echivalenta.

Totusi, sunt permise unele simplificari sau derogari care se practica in cazul utilizarii punerii in echivalenta, fie ca societatea mama nu dispune de informatiile necesare (faptul ca nu controleaza societatea asociata), fie pentru faptul caci costul operatiunii ar fi disproportionat raportat la corectiile ce trebuie aduse conturilor care vor fi consolidate.

Tinand cont, pe o parte, de caracterul global al consolidarii, care incearca sa prezinte o vedere de ansamblu a patrimoniului si a rezultatului societatii de referinta, si pe de alta parte, de costul ridicat al operatiunii, corectiile nu se efectueaza decat daca cerintele informarii dovedesc acest lucru ca fiind necesar. Corectiile nesemnificative la nivelul grupului pot fi neglijate.

Este preferabil sa se obtina anumite informatii serioase cu un anumit grad de aproximare sis a fie date in timp oportun, fata de unele informatii precise, insa caresunt furnizate prea tarziu pentru utilitatea celor ce le intrebuinteaza.

23

Documents

Studiu de Caz Privind Perimetrul de Consolidare Si Metodele de Consolidare