5

Studiu introductiv

În 1902, Academia Suedezã conferea Premiul Nobel pentru literaturã pentru primadatã unui autor german. Tot pentru prima � ºi, cel puþin pînã azi, ultima � datã,conferea acest premiu unui istoric, ºi anume lui Theodor Mommsen, pe care îl preferasedintr-o listã ilustrã unde strãlucea pînã ºi numele lui Lev Tolstoi. Opera care se bucurade aceastã excepþionalã distincþie era Istoria romanã, pe care Editura Polirom oreaduce astãzi în atenþia publicului românesc.

Paradoxul acestui destin unic al unei lucrãri de severã cercetare ºi criticã istoricã,aflat totuºi în atenþia atîtor nespecialiºti, este unul cel puþin dublu. Pe de-o parte,autorul ei nu ºi-a dorit cu tot dinadinsul sã o publice � a redactat-o doar la cerereaeditorului sãu ºi nu a completat-o niciodatã : dupã primele trei volume, care trateazãistoria Cetãþii Eterne de la origini pînã la sfîrºitul Republicii, Mommsen a publicatvolumul al V-lea, referitor la provinciile imperiului, lãsînd � deliberat sau nu � olacunã majorã în locul a ceea ce ar fi trebuit sã fie istoria Imperiului sau mãcar cea aPrincipatului. Voi reveni. Pe de altã parte, Mommsen a fost considerat încã din timpulvieþii paradigma absolutã a istoricului Antichitãþii � sub multe aspecte a rãmas astfelpînã astãzi. Arnold J. Toynbee1 scria : �Asupra oricãrui punct din istoria Romei amzãbovi, putem fi sau nu de acord cu Mommsen, cu riscurile de rigoare ; în ambele cazuriînsã, cercetarea lui va fi temeiul propriei noastre cercetãri ; punctul acela va fi unul pecare el, înaintea oricui, l-a intuit ºi l-a formulat, ºi ne vom da seama cã, dacã Mommsenn-ar fi fost cel dintîi pe teren, problema în discuþie ar fi putut rãmîne pînã azi în afaraorizontului nostru�. Cu toate acestea, în faimosul, azi, Codicil la testamentul sãu,devenit public abia dupã patru decenii de la moartea savantului, dar redactat în aniiîn care acesta publica ultimul volum al Istoriei Imperiului Roman, Mommsen � unuldintre monºtrii sacri ai istoriografiei din toate timpurile � cerea familiei sã nu încurajezeîn nici un fel publicarea vreunei biografii dedicate lui, motivînd aceastã interdicþie ast-fel : �În ciuda succesului aparent, viaþa mea nu s-a împlinit. Împrejurãri exterioarem-au situat printre istorici ºi clasiciºti, deºi formaþia mea, ca ºi, presupun, înzestrãrilemele nu erau suficiente pentru aceste douã discipline. Sentimentul dureros de inadec-vare, de a pãrea mai mult decît am fost în realitate, nu m-a pãrãsit nicicînd în cursulvieþii, ºi el nu poate fi nici mascat, nici pus în luminã într-o biografie�2.

În pofida acestei amare autocritici, nu existã domeniu al cercetãrii referitoare laRoma ºi la imperiul acesteia care sã nu fi fost influenþat de intervenþia lui Mommsen,în aºa mãsurã încît, de un secol încoace, aproape nimeni nu-ºi mai aminteºte ce însemnaistoria romanã înainte ca Mommsen sã o fi ilustrat în uriaºa sa operã. E inutil sã

1. A.J. Toynbee, Hannibal�s legacy, vol. I, Oxford University Press, Oxford, 1965, p. X.2. Th. Mommsen, �Last Wishes�, Past and Present, nr. 1, 1952, p. 71.

Istoria romanã6

adaug cã, dupã ce a fost depãºitã data (1933) pînã la care documentele referitoare laviaþa lui Mommsen au stat închise în arhiva familiei � de unde o parte s-au ºi pier-dut �, interdicþia testamentarã nu a mai fost respectatã. Biografii lui Mommsen, înfrunte cu Lothar Wickert, care i-a consacrat nu mai puþin de patru tomuri (mai degrabãpedante decît pasionante, în ciuda faptului cã biografia eroului pe care îl evocã este,înainte de toate, încãrcatã de pasiune)3, ºi-au multiplicat strãdaniile în a reconstitui oviaþã închinatã � cu o dîrzenie rar întîlnitã chiar în epoca sa, care rãmîne singularãprin excelenþa academicã a multor savanþi, dar ºi cu o resemnare imposibil de ghicitdacã n-ar fi propria-i mãrturie � cercetãrii trecutului Romei.

Amintesc aici doar cîteva repere biografice legate direct de formarea intelectualã ºide cariera ºtiinþificã a autorului Istoriei romane. Theodor Mommsen s-a nãscut laGarding, un orãºel din vecinãtatea Altonei, în Ducatul de Schleswig (aparþinînd peatunci Regatului Danez), la 30 noiembrie 1817, în familia unui pastor mai degrabãmodest, dar cultivat. A învãþat mai întîi acasã cu pãrintele sãu, apoi la liceul dinAltona, unde a studiat intens latina ºi greaca, teologia, filozofia, retorica, limba ºiliteratura germanã, daneza, franceza, istoria, matematica ºi fizica. În 1838, devinestudent al Facultãþii de Drept de la Universitatea din Kiel. Deºi era o micã universitatede provincie, avea totuºi cîþiva profesori strãluciþi care l-au influenþat decisiv pe tînãrulMommsen ; între aceºtia se numãrã Burchardi, elev ºi continuator al marelui romanistSavigny, ºi mai ales tînãrul profesor Otto Jahn cu care Mommsen va rãmîne prietenpînã la sfîrºitul vieþii. Jahn era filolog, elev al lui August Boeckh, întemeietorul epigra-fiei ºtiinþifice ºi editorul primului corpus modern de inscripþii greceºti. În acest contextintelectual, cariera lui Mommsen s-a orientat în mod decisiv cãtre dreptul roman, pecare însã a înþeles cã nu-l poate cerceta ºi explica fãrã o cunoaºtere aprofundatã asocietãþii care l-a elaborat ºi a evoluþiei ei în timp.

Tot în studenþie se împrieteneºte ºi cu poetul Theodor Storm ; împreunã cu acestaºi cu fratele sãu, Tycho Mommsen, publicã, în 1834, volumul de poezii, Liederbuchdreier Freunde. În acelaºi an apare ºi teza sa de doctorat4. Tot împreunã cu Stormplãnuia alcãtuirea unei culegeri de folclor literar ºi de basme din þinuturile natale,dupã modelul fraþilor Grimm, pentru a dovedi apartenenþa ducatelor de Schleswig ºiHolstein la cultura germanã ºi pentru a legitima astfel sentimentul naþional ferventîmpãrtãºit de o întreagã generaþie de intelectuali care agitau conºtiinþele în favoareaalipirii celor douã ducate la Prusia.

La încheierea studiilor, Mommsen obþine o bursã consistentã din partea statuluidanez, al cãrui supus rebel era, ºi petrece trei ani de intense studii savante în Franþaºi mai ales în Italia, pe lîngã Institutul Arheologic German de la Roma, faimosulGermanico, inaugurat în 1829 ºi devenit curînd locul ideal al studiilor consacrateAntichitãþii. Format în tradiþia lui Savigny ºi Boeckh, care dezvoltaserã o nouã concep-þie referitoare la valoarea inscripþiilor antice pentru istoria greco-romanã, Mommsenplãnuia iniþial sã realizeze în Italia o culegere de inscripþii privitoare la istoria drep-tului roman, dar foarte repede a ajuns la un proiect mult mai vast, anume acela de apublica un corpus complet al inscripþiilor latine cunoscute pînã atunci.

În cel puþin douã sensuri, aceastã decizie reprezintã un moment de rãscruce înbiografia intelectualã a savantului. Pe de-o parte, ea semnificã momentul în care

Studiu introductiv

3. Lothar Wickert, Theodor Mommsen. Eine Biographie, vol. I-IV Frankfurt/Main, 1959-1980 ;mai nou, Stefan Rebenich, Theodor Mommsen. Eine Biographie, Beck Verlag, München, 2002.

4. Mommsen va mai compune cînd ºi cînd versuri, iar în 1879 va publica, în colaborare cu mareleelenist Ulrich von Wilamowitz-Moellendorf, traducerea din italianã a unor poeme scrise deGiosue Carducci.

7

Mommsen, care va continua sã consacre o bunã parte a cercetãrilor sale dreptuluiroman, decide sã-ºi extindã investigaþiile ºi sfera de cercetare la întreaga istorie aRomei ºi a imperiului edificat de aceasta. Fãrã aceastã decizie � cu siguranþã izvorîtãdin conºtiinþa acutã a interdependenþei tuturor componentelor ºi proceselor istorice pecare le codificã legislaþia, dar ºi din insatisfacþia crescîndã faþã de opera predecesorilorsãi, inclusiv a celor mai iluºtri dintre ei, cum era marele Niebuhr (pe care nu s-a sfiitsã-l critice cu asprime) �, Istoria romanã nu ar fi fost conceputã niciodatã de Mommsen.Pe de altã parte, a doua rupturã majorã faþã de tradiþia care l-a precedat a fost organi-zarea ºi instituþionalizarea cercetãrilor de echipã. Astãzi, cînd atîtea institute, centrede cercetare, catedre ºi academii publicã atît de frecvent rezultatele unor cercetãricolective (dicþionare, corpora de documente etc.), aceastã idee ne e atît de familiarã,încît nu mai avem reprezentarea revoluþiei intelectuale ºi academice pe care Mommsena declanºat-o în acest fel. Dar la jumãtatea secolului al XIX-lea aproape cã nu exista,mai ales în domeniul ºtiinþelor umaniste, alt model în afara travaliului solitar, aºaîncît eventuala glorie care ar fi încununat reuºita nu era împãrþitã cu nimeni. Or,Mommsen, confruntat cu multitudinea problemelor pe care le ridica atît de necesaraculegere ºi editarea criticã a documentelor epigrafice, pe care progresul fulgurant alarheologiei secolului al XIX-lea le sporea atunci în progresie geometricã, imagineazã oinstituþionalizare a ºtiinþelor ºi o ierarhie a echipelor de lucru care inaugureazã unnou model al cunoaºterii ºi al progresului acesteia. Patru decenii mai tîrziu, în 1890,cînd marea operã a editãrilor colective îºi arãtase din plin roadele, în discursul þinut cuocazia primirii lui Adolf Harnack în Academia Prusacã, Mommsen avea sã formulezeconceptul echipelor de cercetare pe care îl aproxima încã din anii de formare italianã :�Asemenea marelui stat modern (der Grosstaat), asemenea marii industrii moderne(die Grossindustrie), tot astfel ºi marea ºtiinþã modernã (die Grosswissenschaft), reali-zatã de mulþi, dar condusã de o singurã minte directoare, este un element necesar aldezvoltãrii culturii noastre.�

Pînã la punerea efectivã în operã a acestei Grosswissenschaft, Mommsen elaboreazãºi publicã neobosit opere personale, adunã texte epigrafice, nu doar cu caracter juridic,ci ºi inscripþii care atestã dialectele înrudite cu latina, alcãtuieºte cataloage ale mone-delor antice, afirmîndu-se tot mai mult, el însuºi, ca un adevãrat institut de cercetãriistorice. Tot în aceºti ani, se împrieteneºte cu mari erudiþi ai Italiei din acea vreme, cumau fost Bartolomeo Borghesi, epigrafist ºi numismat de renume, sau Giovanni Battistade Rossi, care cerceta atunci catacombele Romei ºi vechile inscripþii creºtine. Dintre celepeste 80 de titluri elaborate ºi publicate doar în aceºti trei ani ai studiilor italiene sedistinge culegerea de inscripþii descoperite în, pe atunci, Regatul Neapolelui, un corpusregional care avea sã serveascã drept model pentru marele proiect al unui CorpusInscriptionum Latinarum. Profunda cunoaºtere a surselor foarte variate pe care se poateîntemeia studiul istoriei ºi atenþia � neobiºnuitã pînã la el � pe care o acorda surselornon-literare, dar ºi capacitatea singularã de a asocia ºi corela informaþii extrem de dispa-rate pentru a înþelege în profunzime procesele istorice ºi de a vedea, prin prisma aces-tor fragmente, tabloul întregului au fost, fãrã nici o îndoialã, fundamentul contribuþieimommseniene la dezvoltarea ºtiinþelor care îºi propuseserã cercetarea Antichitãþii.

Întors acasã în 1847, lucreazã o vreme ca jurnalist la Schleswig-Holsteinisch Zeitung �o activitate pe care n-o va pãrãsi definitiv nici în anii sãi de glorie, cînd nu înceteazãsã scrie ºi sã publice, zi de zi, vreme de decenii, editoriale adesea incendiare în marileziare liberale ale vremii. De altfel, anii 1847 ºi 1848 sînt dominaþi de febra politicului,de aspiraþii revoluþionare ºi de acþiuni publice care atestã ferventul naþionalism ger-man ºi viziunea liberalã foarte decisã, chiar dacã nu radicalã, favorabilã unei monarhiiconstituþionale. Devenit profesor extraordinarius de drept roman la Universitatea din

Studiu introductiv

Istoria romanã8

Leipzig, îl regãseºte acolo pe prietenul Otto Jahn ºi se apropie de alþi liberali entuziaºti,ca Moritz Haupt sau Karl Reimer � editorul care îi va deveni socru ºi cãruia i sedatoreazã ideea redactãrii Istoriei romane. Într-adevãr, entuziasmat de o prelegereînflãcãratã a lui Mommsen despre Tiberius Gracchus, tribunul plebei care a încercatsã revoluþioneze instituþiile Romei republicane, Reimer îi oferã lui Mommsen ocaziade a publica o lucrare, oricît de amplã, despre istoria Romei, de la origini pînã laprãbuºirea imperiului : o istorie îmbogãþitã cu noile documente ºi mai ales cu noileconcepte pe care Mommsen le dezvolta în lecþiile sale.

Primul volum, consacrat epocii de început a Romei, va fi încheiat însã în exil, laZürich, în Elveþia, cãci, între timp, în februarie 1848, Mommsen, Jahn ºi Haupt partici-paserã activ la evenimentele revoluþionare din acest an, fuseserã arestaþi ºi, cu toatecã evitaserã condamnarea, fuseserã daþi afarã de la Universitate fiindcã purtarea lorstîrnea scandal ºi dãdea un prost exemplu tineretului studios.

Mommsen este invitat ca profesor la Zürich, dar nu se adapteazã mediului intelec-tual de aici. De altfel, cei mai severi ºi mai critici comentatori ai operei sale, de atunciºi din anii care au urmat, erau profesori la aceeaºi universitate : Bachofen, care vadeveni celebru ca autor al faimoasei teze despre matriarhat, Das Mutterrecht, Nietzsche,prietenul de atunci al lui Richard Wagner, ºi el rezident în Elveþia (ºi pe care Mommsenl-a detestat toatã viaþa), care pregãtea revoluþionara Naºterea tragediei, sau Burkhardt,istoricul atît de cunoscut al civilizaþiilor, priveau cu suspiciune viziunea lui Mommsenasupra Romei ºi legilor ei. O considerau modernizatoare, excesiv de raþionalizantã ºisecularã, în vreme ce, din punctul lor de vedere, reminiscenþele unui mod arhaic deorganizare socialã ºi de gîndire meritau sã fie prioritar relevate, iar legislaþia romanãtrebuia sã fie înþeleasã în esenþa ei ca o legislaþie sacrã, formulatã în termeni teologici.Atmosfera nu foarte amicalã de la universitatea elveþianã se adãuga impacienþei cucare Mommsen suporta amînarea marilor sale proiecte de Grosswissenschaft, pe carele considera posibile doar sub auspiciile Academiei din Berlin. De aceea, în 1852acceptã cu bucurie o catedrã la Breslau ºi, dupã alþi patru ani, o poziþie de ordinarius(profesor titular) la Universitatea din Berlin, unde rãmîne vreme de 45 de ani, pînã lamoartea survenitã la 1 noiembrie 1903, mai întîi la Facultatea de Drept, apoi la cea deFilozofie ºi Litere.

În paralel, desfãºoarã o intensã activitate politicã, în calitate de publicist, dar ºi defondator, apoi de parlamentar al Partidului Progresist German (Deutsche Fortschritts-partei) de orientare liberalã. În 1870, dupã o recenzie demolatoare a lui Mommsen5,Bachofen se va îndrepta explicit împotriva acestuia ca încarnare, împreunã cu Ranke,a �Prusiei lui Bismarck�. Aceastã caracterizare e greu de acceptat ad litteram pentruMommsen, aflat ani de zile într-un disidiu fãþiº, constant ºi, nu o datã, violent cuBismarck, pe care îl considera principalul vinovat de deficitul democratic al Prusieiwilhelmine, în aºa mãsurã încît �Cancelarul de Fier� îl va da în judecatã pentrucalomnie. La procesul intentat de Bismarck, Mommsen se apãrã singur cu strãlucire,este achitat triumfal, dar renunþã la cariera politicã activã ºi se retrage în cercetare ºijurnalism de opinie, rãmînînd la fel de critic faþã de Prusia contemporanã pînã ºi întestamentul sãu, unde scria : �Nu am avut niciodatã o funcþie politicã ºi influenþãpoliticã, dar nici nu am nãzuit sã le deþin6. Însã în eul meu cel mai profund � ºi cred cã

5. �Zum romischen Bodenrecht�, Hermes, nr. 27 (1892), pp. 79-117 (Gesammelte Schriften, V[Berlin, 1908], pp. 85-122).

6. Ciudatã afirmaþie din partea unui deputat în Reichstag. Mommsen se referã, probabil, lapoziþia de ministru pe care, într-adevãr, nu a avut-o, dar uitã cã avea o influenþã considerabilãasupra miniºtrilor, cu deosebire asupra miniºtrilor Culturii ºi Educaþiei, dar nu numai.

Studiu introductiv

9

în ceea ce era mai bun în mine �, am fost întodeauna un animal politicum, ºi am doritsã fiu un cetãþean. Asta nu e cu putinþã în naþiunea noastrã ; chiar ºi cei mai bunidintre noi nu se ridicã niciodatã dincolo de a-ºi face simpla datorie la locul lor, tratîndautoritatea politicã drept fetiº. Aceastã rupturã dintre eul meu interior ºi poporulcãruia îi aparþin m-a determinat cu tãrie ºi constanþã sã apar cît mai puþin posibil capersoanã în faþa publicului german, pentru care nu am nici un respect�.

Nici asemãnarea cu Ranke nu e atît de evidentã pe cît îi putea pãrea lui Bachofen :deºi Mommsen se referã la documentele epigrafice ca la o arhivã, într-un sens apropiatde cel pe care Ranke îl conferea conceptului de Archiv atunci cînd publica documenteleveneþiene, existã deosebiri importante sub aspect metodologic ºi conceptual între ceidoi mari istorici ai secolului al XIX-lea. Dar, într-un sens mai general, transformareaºtiinþelor germane ale Antichitãþii, Altertumswissenschaft, într-o disciplinã de cerce-tare pozitivistã ºi extrem de specializatã, întemeiatã pe editarea criticã ºi pe utilizareasistematicã a surselor primare, se înscrie perfect în atmosfera unei epoci care instituþio-nalizeazã, ordoneazã, unificã � disciplineazã chiar � universul social7. Tensiunea dintrestabilitatea instituþiilor ºi aspiraþia cãtre revoluþionarea acestora, perceptibilã în operade istoric al Romei pe care Mommsen a lãsat-o posteritãþii, transpare deopotrivã ºi înopþiunile sale politice, constant liberale ºi totuºi destul de contradictorii în relaþie cuputerea.

Membru ºi, din 1874, secretar al Academiei Regale Prusace, Mommsen este unfondator de instituþii savante, care construieºte, organizeazã ºi controleazã direct unnumãr impresionant de mari opere colective. Mommsen a publicat ºi editat lucrãri,considerate ºi astãzi de referinþã, ale cercetãrii moderne în domeniul istoriei Antichi-tãþii, înainte de toate marele Corpus Inscriptionum Latinarum, în 17 volume � dintrecare 15 au apãrut între 1863 ºi 1903 sub directa îngrijire a lui Mommsen ; publicareaîntregului Corpus se va încheia definitiv abia în 1959 �, cuprinzînd toate inscripþiilelatine cunoscute sau descoperite pînã la data apariþiei. Bazat pe autopsie, adicã peexaminarea directã a fiecãrei lespezi descrise, desenate ºi transcrise �, riguros orga-nizat pe criterii regionale, Corpus Inscriptionum Latinarum este ºi astãzi fundamentuloricãrui studiu referitor la prosopografia, administraþia, economia, finanþele, demo-grafia ºi istoria socialã, militarã, politicã ºi religioasã a lumii romane. Acestui adevãratmonument i se adaugã ºi corpus-ul de surse scrise referitoare la istoria germanã, Monu-menta Germaniae Historica, în care de autorii antiquissimi � cu deosebire Cassiodor ºiIordanes �, dar ºi de Liber Pontificalis tot Mommsen s-a ocupat ; de asemenea, participãla editarea marelui Thesaurus Linguae Latinae, ca ºi a colecþiei de texte ale autorilorcreºtini ; publicã el însuºi Corpus Iuris Civilis, Digestele lui Iustinian, actele pontifilor,iar moartea îl surprinde lucrînd încã la ediþia de referinþã a Codex Theodosianus. Deasemenea, înfiinþeazã ºi conduce comisia de cercetare a limes-ului roman, care funcþio-neazã ºi astãzi. Între 1871 ºi 1888 elaboreazã ºi publicã opera sa personalã fundamen-talã, Römisches Staatsrecht (Dreptul constituþional roman), în trei tomuri, însumîndnu mai puþin de 3 500 de pagini, iar în 1899, monografia Römisches Strafrecht (Dreptulpenal roman). Publicã ºi comenteazã pentru prima datã marea inscripþie testamentarãa lui Augustus, Res Gestae Diui Augusti, o serie de lucrãri ºi azi de referinþã consacratenumismaticii romane, studiul Die Örtlichkeit der Varusschlacht (1885), în care iden-tificã pentru prima datã locul catastrofalei înfrîngeri a trupelor romane comandate deVarus, în Pãdurea Teutoburg, ºi evidenþiazã impactul acesteia asupra politicii impe-riale de la Augustus la Traian � pe scurt, o întreagã bibliotecã.

7. Vezi ºi Karl, Christ ; Arnaldo, Momigliano (eds.), L�Antichità nell�Ottocento in Italia e Germania,Il Mulino-Dunken-Humbolt, Bologna-Berlin, 1988.

Studiu introductiv

Istoria romanã10

În acelaºi timp, este un profesor exigent, dar prietenos ºi foarte atent la evoluþiaelevilor sãi, dintre care nu puþini devin celebri � e de ajuns sã amintim aici pe mareleelenist Ulrich von Wilamowitz-Moellendorf ºi pe istoricul ºi sociologul Max Weber,ambii crescuþi în preajma magistrului, cãruia îi devin chiar rude, cãci Mommsen,cãsãtorit în 1854 cu Marie Reimer, era ºi un pater familias dãruit cu 16 copii, dintrecare 12 aveau sã-i supravieþuiascã. Wilamowitz se cãsãtoreºte cu Marie, una dintrecele ºase fiice ale familiei Mommsen, iar unul dintre fii, Ernst, se cãsãtoreºte cu ClaraWeber, sora lui Max Weber ; fiul lor, Theodor Ernst Mommsen, va deveni el însuºi unistoric de renume.

Într-un sens, Istoria romanã participã la aceastã aventurã savantã ºi umanã. Dacãprimele trei volume aparþin anilor de tinereþe ai istoricului, fiind elaborate ºi publicateîntre 1854 ºi 1856, volumul al V-lea apare trei decenii mai tîrziu, în 1885, cînd autorulei era de multã vreme celebru. E greu de spus astãzi ce ar fi fost opera lui Mommsenfãrã aceastã Istorie, dar e o certitudine faptul cã ea i-a adus, dincolo de notorietateaoarecum distantã ºi greu accesibilã a unui autor care scrie � enorm ºi excelent �adresîndu-se comunitãþii academice, celebritatea pe care doar interesul publiculuilarg o poate conferi unui savant.

Scriitura pasionantã ºi clarã, de o viguroasã eleganþã ºi rigoare, viziunea amplã ºicapacitatea rarã de a �traduce� cele mai aride detalii într-o expunere narativã capti-vantã sînt calitãþi ale acestei opere pe care cititorii le vor putea lesne remarca. Daropera este demnã cu prisosinþã de faima ei ºi prin arhitectura care dã sens ansamblului,ºi prin subtextul care o înscrie între marile constructe intelectuale ale secolului sãu.Cãci, pentru Mommsen, Roma ºi tradiþia ei nu sînt un simplu pretext de eruditãdisertaþie, ci o realitate vie, purtãtoare a unui mesaj care se adreseazã direct cititoru-lui : celui contemporan cu autorul, în cãutarea legitimitãþii ºi sensului istoric al proprieiviziuni despre imperativele veacului, dar ºi celui contemporan nouã, care s-a format înmare mãsurã, ºtiind-o sau nu, ca fiu ºi moºtenitor al secolului al XIX-lea, dar a cãruisensibilitate faþã de problematica structurilor profunde ale istoriei sociale, culturalesau a mentalitãþilor este, într-o mãsurã aproape surprinzãtoare, satisfãcutã sã gãseascãîn Istoria romanã prevestirea unei neaºteptate modernitãþi.

Cu toate acestea, cartea este, în esenþa ei, o operã de pionierat, dar o operã asecolului al XIX-lea, de la care moºteneºte deopotrivã elanul �primãverii naþiunilor� ºivocaþia ei constructivã. Mommsen nu se încrede în presupusele surse arhaice cu privirela începuturile Romei (ipoteza lui Niebuhr) ; în schimb, îºi concentreazã atenþia asupraoriginilor ºi istoriei proprietãþii agrare a cetãþenilor romani încã din epoca �regalã�,deschizînd un �ºantier� activ pînã în zilele noastre. Adoptînd o poziþie personalã ºinovatoare în marea disputã a epocii sale8, care opunea elementele de proprietateobºteascã, atribuite germanilor (ºi slavilor), proprietãþii individuale asupra pãmîntu-lui, consideratã de sorginte greco-romanã, el evocã o Romã arhaicã în care pãmîntularabil se afla în proprietatea comunã indivizã a ginþilor, gentes, redistribuitã periodicprin rotaþie, în vreme ce nucleele familiale ar fi dispus doar de douã iugãre fiecare �terenul unei grãdini sau al unei mici livezi. La jumãtatea secolului al VI-lea î.Cr., cîndServius Tullius ar fi iniþiat reforma censitarã, militarã ºi politicã deopotrivã, la Romastratificarea socialã evoluase decisiv cãtre proprietatea privatã asupra pãmîntului ºi

8. În deceniul care a urmat apariþiei Istoriei romane, o serie de lucrãri majore consacrate deH. Maine, J.J. Bachofen, N.D. Fustel de Coulanges, E.B. Taylor formelor arhaice de pro-prietate ºi de organizare socialã dovedesc modernitatea problematicii ridicate de Mommsen.Vezi A. Momigliano, �From Mommsen to Max Weber�, History and Theory, vol. 21, nr. 4, 1982,pp. 16-32.

Studiu introductiv

11

cãtre acumularea ei inegalã, în dauna proprietãþii gentilice. Aºadar, pentru Mommsennu marca germanã, ci proprietatea gentilicã romanã s-ar afla la originile evoluþiilorcare au structurat istoria profundã a Europei pînã în pragul epocii moderne. Aceastãtezã a fost ºi continuã sã fie dezbãtutã pînã astãzi cînd cercetãrile arheologice referitoarela mileniul al II-lea a.Chr. ºi la începutul celui urmãtor, dar mai ales antropologia, auamendat multe dintre tezele referitoare la gens ºi la gintã în general. ªi la Roma, ca ºiîn Grecia, genos, respectiv gens par mai degrabã constructe relativ artificiale ale epociide formare a cetãþilor, ºi nu reminiscenþe autentice ale unui stadiu prepolitic.

Dar este remarcabil totuºi cã Mommsen, care aºeza astfel istoria Romei arhaice peo bazã documentarã cît mai fiabilã, diferitã ca naturã ºi semnificaþie de tradiþialegendarã, declanºeazã o mare dezbatere, continuatã de Max Weber, apoi de Rostovþevºi Finley, care se instituie ca o temã fundamentalã a istoriei romane ºi îndeobºte aistoriei societãþilor antice. Dacã Mommsen vedea la originile civilizaþiei romane olume rusticã ce îºi apãra cu îndîrjire proprietatea prin instituþiile cetãþii cãreia îiaparþinea, Weber se va concentra asupra unui stadiu ulterior, în care aviditatea marilorlatifundiari fragilizeazã pînã la disfuncþie aceste instituþii, în vreme ce Rostovþev,analizînd sfîrºitul lumii antice prin prisma tragicelor experienþe ale Rusiei sale devas-tate de revoluþie, va pune, dimpotrivã, prãbuºirea civilizaþiei romane pe seama þãra-nilor-soldaþi ai Imperiului, care se simþeau acum cu totul strãini de viaþa urbanã ºi, caatare, o urau ºi aveau sã o distrugã definitiv9.

În multe feluri, tezele lui Weber cu privire la rolul destructiv al latifundiilor la Romaîºi au obîrºia în dispreþul lui Mommsen faþã de oligarhia senatorialã a secolului I î.Cr.În contrast cu aceastã oligarhie avidã de bogãþie ºi de putere, dar incapabilã sã legestioneze, Mommsen vãdeºte o admiraþie fãrã rezerve faþã de Caesar, de energia ºi decapacitatea lui de organizare raþionalã a spaþiului politic. Fervoarea caesaristã dominãpartea a doua a Istoriei romane, care se încheie odatã cu bãtãlia de la Thapsus, din46 î.Cr. � momentul de apogeu al puterii lui Caesar.

Aceastã atitudine, favorizînd pînã la pãrtinire puterea absolutã a unui dictator înraport cu instituþiile tradiþionale ale Romei, pe care, de altfel, le considerã fundamentulcivilizaþiei europene, contrazice, cel puþin aparent, atît viziunea sa despre Roma ºiinstituþiile ei, cît ºi opþiunile politice liberale. Mommsen considera cã tradiþia juridicãromanã reprezenta elementul fundamental de unificare a Europei antice (prin urmareºi a celei moderne), fiind aºadar elementul central care legitimeazã ºi dã soliditate uneiEurope a naþiunilor, iar republica romanã era modelul absolut al instituþionalizãriisuveranitãþii populare, simbolizatã de dreptul oricãrui cetãþean roman care se consideranedreptãþit de a se adresa adunãrii poporului ca ultimei instanþe de apel (prouocatioad populum). Doar cã, în condiþiile crizei politice majore din secolele II-I î.Cr., suverani-tatea poporului era îngrãditã ºi diminuatã de oligarhia senatorialã � pe care Mommseno asemãna, indirect, cu Junker-ii prusaci �, iar funcþia normativã a comiþiilor erapericlitatã de abuzurile acestei oligarhii.

În aceste condiþii, apariþia personajului salvator � Caesar, acest �legislator eroic�,dupã expresia lui J.J. Rousseau � restituie legiferãrii funcþia sa ordonatoare ºi instituieo nouã formã de suveranitate � fie ºi mediatã � în care populus Romanus e reprezentatde împãrat ºi apãrat de acesta. Alfred Heuss10 mergea chiar mai departe : invocîndu-l

09. Karl Christ, Von Gibbon zu Rostovtzeff. Leben und Werk führender Althistoriker der Neuzeit,Darmstadt 1972.

10. A. Heuss, Theodore Mommsen und das 19 Jahrhundert, Kiel, 1956, p. 79 ; vezi ºi recenzia luiA. Momigliano, în Gnomon, nr. 30, 1958, pp. 1-6, dar ºi Chr. Meier, �Das Begreifen des Not-wendigen. Zu Theodore Mommsen�s «Römischer Geschichte»�, în Reinhard Koselleck (ed.),Formen der Geschichtsschreibung, München, 1982, pp. 201-244.

Studiu introductiv

Istoria romanã12

pe Hegel, considera cã, pentru Mommsen, Caesar era întruparea spiritului universal.E drept cã nu existã nici o dovadã � o recunoaºte Heuss însuºi � cã Mommsen ar fi fostfamiliarizat cu ideile lui Hegel, dar am putea presupune cã aceastã interpretare ºialtele asemenea pluteau în aerul rarefiat al Academiei Germane. Dacã am spune cãMommsen vedea luptele dintre optimaþi � senatorii cei mai conservatori � ºi popularica pe o confruntare dintre partidele politice moderne, o versiune anticã a liberalismuluisecolului al XIX-lea, nu am greºi întru totul, dar am risca sã dãm o lecturã vulgar--anacronicã unui text extrem de nuanþat ºi de pertinent pentru Antichitate. Oricum,istoricul � a cãrui vocaþie de autocrat ordonator al ºtiinþei e cu atît mai greu de negat,cu cît oponenþii sãi din mediul savant îi denunþau periodic �caesarismul� � urmaîntr-un fel modelul lui Politiu, care lansase conceptul de constituþie mixtã pentru alegitima dominaþia Romei republicane ca amestec între regalitate � electivã însã, nuereditarã �, aristocraþie ºi democraþie moderatã ; în viziunea lui Mommsen, dictaturalui Caesar ºi succesiunea acesteia îmbinau tradiþia cvasimonarhicã ºi electivã a magis-traturilor tradiþionale, cea ordonatoare a legiferãrii ºi suveranitatea moderatã, abstrac-tizatã acum ºi mediatã, a corpului civic, eludînd dominaþia absolutã a senatului ºi aoligarhiei de latifundiari, a cãror aviditate generase criza ºi decãderea Republicii.

În plan politic, rezultatul acestei destul de contradictorii concluzii a istoriei �mãririiºi decãderii� Romei republicane nu avea sã fie niciodatã sintetizat de Mommsen într-unnou volum al Istoriei romane : aºa cum am mai spus, volumul IV al acestei opere nu afost redactat ºi publicat de autorul primelor trei. E drept, Mommsen avea sã predeamulþi ani cursuri universitare pe tema istoriei imperiale, iar note de curs ale genera-þiilor succesive de auditori ai acestor prelegeri au circulat multã vreme, doar cã, înopinia lui Wilamowitz cel puþin, care urmase el însuºi cursurile magistrului, acestenote nu erau nici pe departe la înãlþimea ameþitoare a magisteriului ºi reputaþiei luiMommsen. În 1980 însã, rãscolind rafturile unui anticariat din Nürnberg, AlexanderDemandt � succesorul îndepãrtat al lui Mommsen la Catedra de Istorie Anticã aUniversitãþii din Berlin � a avut surpriza de a descoperi douã voluminoase caiete denote, foarte complete, de la cursurile lui Mommsen, care se refereau la istoria politicãa Imperiului � adicã exact la ceea ce ar fi trebuit sã conþinã volumul IV. Textul acestorcaiete, transcris ºi editat de Barbara ºi Alexander Demandt, a vãzut lumina tiparuluipentru prima datã în 1992 la Editura Beck din München11.

În notele de la expunerile orale ale lui Mommsen, anacronismele deliberate sînt cumult mai explicite decît în volumele publicate, adîncind subtextul polemic contemporanal demersului sãu, dialogul constant � ºi foarte critic � cu Germania wilhelmianã ºiviziunea, în ultimã instanþã raþionalizatoare ºi modernizatoare, proprie nu doar luiMommsen, ci unei întregi ºcoli istorice, printre corifeii cãreia s-a numãrat. AcestMommsen inedit, fie ºi într-o formã mediatã, a suscitat un interes enorm în Germania,atît datoritã celebritãþii lui Mommsen, cît ºi a faptului cã lua punea discuþie alter-nativele constituþionale cu care Germania se confruntase în secolul al XIX-lea ºi cucare era din nou confruntatã odatã cu unificarea, discutînd, în termeni antici, darcu puternice reverberaþii contemporane, problemele puterii, ale statului ºi ale revolu-þiilor � probleme devenite stringente pe fondul prãbuºirii Germaniei de Est, un stathipercentralizat ºi totalitar.

Aºa cum am precizat, perspectiva modernizatoare devine izbitoare pentru cititorulcontemporan al celui de-al V-lea volum al Istoriei romane, consacrat descrierii provinciilor

11. Barbara und Alexander Demandt (eds.), Römische Kaisergeschichte, hrsg. nach den Vorles-ungsmitschriften von Sebastian und Paul Hensel 1882/1886, Beck Verlag, München, 1992. În 1996,Editura Routgers din Londra a publicat versiunea englezã a volumului, sub titlul A Historyof Rome under the Emperors.

Studiu introductiv

13

Imperiului ºi evocãrii destinului fiecãreia dintre ele, de la Caesar pînã la Diocleþian.Volumul a apãrut în 1885, în epoca de glorie a autorului, dar ºi de triumf al Europeinaþiunilor, ºi mai ales al Prusiei, care obþinuse o victorie rãsunãtoare în rãzboiul cuFranþa (deºi apropiat de colegii sãi francezi, Mommsen, naþionalist consecvent, publicãîn 1871 o pledoarie în favoarea anexãrii Alsaciei ºi Lorenei, întîmpinatã cu revoltã ºiostilitate în mediile savante de dincolo de Rin). Mã grãbesc sã adaug cã naþionalismullui Mommsen nu a deviat niciodatã spre ºovinism. Dimpotrivã, deºi cîndva apropiat deHeinrich von Treitschke, Mommsen, spre onoarea sa, reacþioneazã prompt ºi foartedur împotriva scrierilor antisemite ale acestuia, aruncînd în aceastã polemicã întreagasa notorietate ºi credibilitate12.

Volumul al V-lea al Istoriei romane e dominat de tensiunea dintre forþa unificatoarea Imperiului ºi aspiraþia fiecãrei provincii cãtre o dezvoltare de sine stãtãtoare, expre-sie a unui specific naþional in nuce, sau chiar mai mult decît atît. Sub acest aspect,trebuie sã recunoaºtem cã volumul consacrat provinciilor Imperiului solicitã, poate înmai mare mãsurã decît cele care îl precedã, vigilenþa criticã a cititorului contemporan,nu numai fiindcã o cantitate absolut copleºitoare de documente arheologice, epigrafice,numismatice ºi papirologice au modificat, uneori radical, din 1885 pînã astãzi, detaliileconcrete ale istoriei provinciale, ci ºi fiindcã cercetãri importante au deschis noi perspec-tive ºi au întemeiat noi viziuni cu privire la sensurile majore ale acestei componente adiscursului istoric despre Imperiu. Ca în multe alte cazuri, rãmîne de spus cã, fãrãuriaºul efort de analizã ºi sintezã întreprins de Mommsen, aceste noi perspective nu arfi apãrut. Dacã astãzi putem afirma cã atît istoria mommsenianã a Romei republicane,cît ºi cea a Imperiului Roman, ca organism complex de exercitare ºi gestiune a puterii,poartã înscrise în profunzime semnele epocii în care savantul le-a conceput, o facem înmare mãsurã tocmai fiindcã le scrutãm de la înãlþimea la care le-a înãlþat opera însãºia lui Mommsen ºi ideea, ilustratã prin excelenþã de aceastã operã, cã cercetarea trecu-tului e importantã pentru înþelegerea, ba chiar pentru construirea prezentului ºi aviitorului. Mai mult, cînd e vorba de istoria provinciilor Imperiului în mod special,trebuie sã începem prin a recunoaºte cã însãºi aceastã direcþie de cercetare a fost�inventatã� de Mommsen ºi cã, fãrã opera lui de pionierat, probabil nu ar fi existatniciodatã.

La moartea sa, în 1903, Mommsen era, poate, cel mai cunoscut savant din întreagalume, cel puþin în domeniul literelor ºi al ºtiinþelor umaniste. Gloria sa, dar ºi a dome-niului cu care a fost ºi, în bunã mãsurã, a rãmas pînã astãzi identificat � cercetareaistoriei romane ca fundament al identitãþii ºi valorilor europene � s-a datorat într-omãsurã cu totul excepþionalã talentului de scriitor ºi geniului de cercetãtor care au con-ferit Istoriei romane o celebritate fãrã egal în epocã, dar ºi în perioadele care au urmat.Dar aceastã glorie se datoreazã, de asemenea, ºi ideii potrivit cãreia Antichitatea slujeºtemodernitãþii � o idee pe care a ilustrat-o în propria operã ºi a difuzat-o în mediile inte-lectuale cele mai diverse. Sinteza unicã între detaliul ºtiinþific, fervoarea avîntatã ascriiturii ºi ascuþiºul polemic de generoasã viziune a întregului, susþinute de cunoaºte-rea desãvîrºitã a documentelor antice, dar ºi de experienþa angajamentului personal ºia participãrii directe la lupta politicã, fac din acest monument al istoriografiei clasiceo �lucrare pentru toate timpurile�, cum scria cîndva Thukydides : ktema eis aiei.

Zoe Petre

12. S. Rebenich, op. cit., pp. 346-364.

Studiu introductiv