29
Universitatea Petrol si Gaze Facultatea Stiinte economice Specializarea Contabilitate si informatică de gestiune 1. Studiul de caz . 2 .Jocul de rol . 3 .Predarea si invatarea sub asistenta calculatorului . Autori : Luncă Andreea

studiul de caz , jocul de rol, predarea si invatarea sub asistenta calculatorului.pptx

Embed Size (px)

DESCRIPTION

pedagogie

Citation preview

Universitatea Petrol si GazeFacultatea Stiinte economiceSpecializarea Contabilitate si

informatică de gestiune

1. Studiul de caz . 2 .Jocul de rol . 3 .Predarea si invatarea sub asistenta calculatorului .

Autori : Luncă Andreea

1. Studiul de caz

Studiul de caz reprezintă o metodă de cercetare des utilizată în domenii ca: medicină,psihologie, pedagogie, sociologie, economie, istorie, literatură etc. şi constă în analiza şi dezbaterea unui „caz" propus, de exemplu, o situaţie particulară a unei persoane, a unui elev, a unei organizaţii, instituţii,întreprinderi.

Ca metodă activă de instruire şi educare, studiul de caz presupune desfăşurarea activităţii didactice baza analizării şi dezbaterii unor situaţii reale, a unor „cazuri", ca premise pentru formularea unor concluzii,reguli, legităţi, principii etc.

Este in acelaşi timp o metodă de cercetare care permite confruntarea directă cu situaţie reală, favorizand astfel cunoaşterea inductivă.

Studiul de caz poate fi utilizat atat in scopul dobandirii de către elevi a unor informaţii cu caracter teoretic, cat şi in studierea unor situaţii concrete, luate din practica vieţii, din conduita

umană, el reprezenta o modalitate eficientă de apropiere a procesului de invăţare de contextul extraşcolar;

1.2 Activitatea profesorului şi a elevilor in utilizarea studiului de caz

Conform pedagogului Roger Muchielli există urmatoarele tipuri de cazuri :

incidente semnificative care denotă o stare de fapt ambiguă, neclară, disfuncţională .

o situaţie particulară şi evoluţia sa in timp .

situaţia unui individ aflat la un moment dat in incurcătură (cu dificultăţi de diferite naturi) .

un moment problematic in viaţa profesională, şcolară etc. a unei persoane.

In utilizarea studiului de caz se parcurg, de obicei, următoarele etape metodice:

• alegerea cazului; „decuparea" lui din realitate .

• prezentarea cazului, familiarizarea cu el şi sistematizarea informaţiilor .

• analiza-sinteza cazului şi obţinerea informaţiilor necesare ,prin intrebări adresate profesorului prin documentare bibliografică şi practică .

• stabilirea variantelor de soluţionare .• alegerea soluţiei optime, respectiv luarea

hotărarii prin confruntarea variantele, compararea valorii lor, ierarhizarea lor in funcţie de valoare şi optarea pentru soluţia optimă.

Pentru ca un caz extras din realitate să poată fi utilizat cu eficienţă in procesul instructiv-educativ (după o pregătire prealabilă), trebuie să se intrunească anumite condiţii:

cazul să fie strict autentic (de aceea, pentru culegerea datelor se recurge la interviuri,studierea dosarelor, a unor documente - scrisori, date biografice şi autobiografice, confesiuni etc.; se pot analiza cazuri filmate, cazuri inregistrate pe benzi de magnetofon, cazuri scrise, cu ajutorul celor din urmă putandu-se alcătui argumente .

cazul să reprezinte o situaţie „totală", adică să conţină toate datele necesare .

prezentarea cazului să genereze o situaţie-problemă, care să solicite din partea elevilor

adoptarea unei decizii, stabilirea unui diagnostic sau ambele

să se identifice şi să se valorifice funcţia instructiv-educativă a fiecărui caz, astfel:

- prin crearea cadrul teoretic necesar analizei.

- prin valorificarea funcţiei de model pe care o indeplineşte cazul pentru intreaga clasă de fenomene din care face parte, respectiv prin extrapolarea şi generalizarea experienţei acumulate, astfel incat structurile cognitive achiziţionate să facă posibil transferul de cunoştinţe şi să se implice in analiza şi inţelegerea altor cazuri.

Deşi studiul de caz reprezintă o metodă cu caracter activizator, rolul profesorului nu este diminuat, ci, dimpotrivă, potenţat şi constă in următoarele:

- selectarea unei varietăţi de cazuri, adaptate obiectului de invăţămant şi particularităţilor de varstă ale elevilor.

- evidenţierea regulilor de soluţionare a mai multor cazuri similare .

- prezentarea cazului, organizarea şi conducerea intregului proces de analiză a acestuia, dirijarea dezbaterilor, sugerarea mai multor variante de soluţionare, incitarea elevilor la căutarea celei mai bune dintre acestea

Valenţele psihopedagogice ale studiului de caz sunt multiple:

- reprezintă o modalitate de apropiere a procesului de invăţare de modelul vieţii, al practicii, cu o mare valoare euristică şi aplicativă .

elevii se obişnuiesc cu colectarea de informaţii, cu selectarea acestora, cu valorificarea lor,cu elaborarea de decizii şi cu argumentarea lor .

are rol formativ deosebit conferit de acţiunile de studiere a situaţiilor tipice, a cazurilor,din unghiuri de vedere diferite, de căutarea şi găsire a mai multor variante de soluţionare a cazului etc.

2 . Jocul de rol Jocul de rol (role playing) reprezintă o formă de

aplicare şi utilizare in invăţămant a psihodramei metodă psihoterapeutică creată de J.B. Moreno in anul 1921 şi intrată in circulaţie mai ales după anul 1934. El face parte din categoria metodelor active de predare-invăţare şi se bazează pe simularea unor funcţii, relaţii, activităţi, fenomene, sisteme . Prin aplicarea acestei metode, elevii devin „actori" ai vieţii sociale pentru care, de altfel, se pregătesc; intrucat ei vor ocupa in societate poziţii sau status-uri profesionale, culturale, ştiinţifice, etc., este util să „joace“ rolurile corespunzătoare acestora, formandu-şi astfel anumite competenţe, abilităţi, atitudini,comportamente, convingeri.

Obiectivele jocului de rol facilitarea inserţiei sociale a elevilor, graţie

interpretării şi invăţării rolurilor necesare ocupării ulterioare a unor noi statusuri.

formarea şi modelarea comportamentului uman pe baza simulării interacţiunii ce caracterizează o structură, o relaţie sau o situaţie socială de grup, prin distribuirea in randul participanţilor la instruire a unor statusuri foarte bine precizate şi relaţionale intre ele .

familiarizarea cu modurilor de gandire, trăire şi acţiune specifice anumitor statusuri .

dezvoltarea capacităţii de empatie şi inţelegere a opiniilor, trăirilor şi aspiraţiilor celor din jur

Rolul profesorului in utilizarea jocului de rol este deosebit de important, indeosebi pentru că el trebuie aibă in vedere o serie de cerinţe metodice, care să asigure eficienţa metodei:

in distribuirea status-urilor şi rolurilor, profesorul trebuie să pornească de la aspiraţiile,aptitudinile şi preferinţele fiecărui participant .

este recomandat ca inainte de derularea jocului de rol, să se organizeze exerciţii pregătitoare (individual sau in grup), să discute cazuri asemănătoare sau similare şi modalităţile de soluţionare aferente .

profesorul este cel care proiectează, organizează şi conduce modul de desfăşurare a jocului de rol .

profesoral trebuie să urmărească cu atenţie, la fiecare interpret, modul in care işi asumă şi interpretează rolul, măsura in care se identifică cu el .

In practica instruirii la diferite discipline de invăţămant se pot utiliza jocuri de rol de multe tipuri:

1. Jocul de reprezentare a structurilor, care ajută elevii să inţeleagă modul de funcţionare structuri organizatorice integrate intr-un sistem socio-economic .

2. Jocul de decizie, care constă in simularea unor contexte situaţionale in care elevii trebuie să ia o decizie importantă .

3. Jocul de arbitraj, care facilitează dezvoltarea capacităţilor de inţelegere, mediere şi soluţionarea problemelor conflictuale care apar intre două persoane, două grupuri.

4.Jocul de competitie constă in simularea obţinerii unor performante de invingere a unui adversar real sau imaginar.

5. Jocul de-a ghidul şi vizitatorii, in care profesorul proiectează o activitate ipotetică:

vizitarea i obiectiv socio-cultural, a unei unităţi economice etc., organizează sala de clasă cu hărţi, planşe, plic fotografii etc. in conformitate cu natura activităţii simulată .

6. Jocul de negociere . 7. Jocul de-a profesorul şi elevii.

3. Predarea şi invăţarea sub asistenţa calculatorului

Seneca spunea: „Etiam seni esse discendum” ,cugetare în care regăsim ideea învăţării continuepe parcursul întregii vieţi. În societatea zilelornoastre, aptitudinile, abilităţile, cunoştinţele oamenilor au devenit cel mai valoros capital al lor. Întreaga dezvoltare trece prin educaţie:valorile ştiinţei şi tehnicii, spiritul inventiv şi pragmatic, noile atitudini şi mentalităţi, modul de a fi şi de a evolua cerut de societatea modernă, toate acestea sunt învăţate în cadrul sistemului educaţional.

In legătură cu instruirea asistată de calculator se

conturează patru sectoare sau direcţii de activitate:

(1) invăţămantul de informatică, respectiv predarea informaticii cu toate ramurile sale .

(2) programarea pedagogică a conţinutului, respectiv a materialului de studiat şi a activităţii .

elevului in legătură cu acel conţinut . (3) elaborarea programului-computer . (4) sectorul care se ocupă cu problemele

de hardware in forme specifice invăţămantului .

Schimburile majore din sfera îvăţării asistate decalculator au condus la obţinerea unei noi tehnicii de învăţare: în locul realizării unui flux informational cu un singur sens - de exemplu de la profesor către un grup pasiv de elevi - noile tehnici de învăţare sunt ca şi internetul – bidirectionale, colaborative şi inter disciplinare. Instruirea asistată de calculator, prescurtat I.A.C.,necesită un program de instruire, care este un

produs pedagogic, respectiv rezultatul programării pedagogice; acesta urmează să fie transpus intr-

un program-computer, care reprezintă un produs informatic

Influenţa calculatorului în procesul de învăţământare, aşadar, atât aspecte pozitive cât şi negative. Important este rolul profesorului care trebuie să intervină pentru eficientizarea activităţii de instruire, să pregătească „elemente surpriză” cu scopul de a menţine trează atenţia copiilor şi să sublinieze clar rolul calculatorului de mijloc didactic auxiliar în activitatea de predare – învăţare – evaluare. Un exemplu concret al influenţeitransformărilor tehnice asupra desfăşurării procesului instructiv-educativ este acela al impactului tehnologiilorinformaţiei şi comunicării. Deşi începuturile au fosttimide, acum, în aproape orice instituţie de învăţământ superior, cursanţii au la dispoziţie computere, de cele

maimulte ori conectate la internet.

Calculatorul este un mijloc de învăţământcomplex, care ajută la instruirea sau autoinstruirea elevului. Utilizarea lui devine eficientă doar în momentul în care se face metodic, prin respectarea câtorva condiţii, dintre care cea mai importantă se referă la evitarea exagerării rolului acestui instrument în formarea şi informarea elevului. Multimedia a captat imaginaţia profesorilor mai mult decât orice altă tehnologie, aplicaţiile multimedia vor atrage elevii cu ajutorulimaginilor şi sunetului. Ea pompează cu adevărat adrenalină

în piaţa educatională. Ţelul pe care aceasta trebuie să-lurmărească este dezvoltarea aptitudinilor observaţionale. Toţi copiii sunt capabili de observaţii, comparaţii, sortări şi unele analize bazate pe fenomene cauză-efect. Acestea sunt obiectivele cognitive pe care ar trebuie să le dezvoltăm în elevii nostri.

Folosirea acestor tipurii de aplicatii ca şi resurse de învăţare, merge mână în mână cu teoriile de

învăţare constructiviste conform cărora în lumea de astăzi, supusă unei continue schimbări, abilitatea de a analiza şi rezolva o varietate de probleme în mod rapid este mult mai importantă decât o aplicare pură a informatiilor memorate. Cea mai bună metodă de predare a unui mod de găndire conceptual, necesar pentru astfel de sarcini, este prin intermediul unui sistem al testelor. În acest sistem, elevul este supus unor situatii concrete, ale lumii reale şi forţat să i-a decizii. Multimedia interactivă, cu capacitatea sa de antrenare a utilizatorului ar putea fi suportul perfect penru astfel de procese.

Avantaje şi dezavantajeAvantajele folosirii calculatorului în sistemul

de învăţământ sunt multiple şi constă într-o

imensă cantitate de informaţii care pot fi accesate,

în rapiditatea şi exactitatea operaţiilor

efectuate, în posibilitatea de a oferi diverse reprezentări obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în capacitatea computerului de a comunica în

mod interactiv cu profesorul sau cu elevul.

Această metodă depinde nu numai de calitatea calculatorului, ci şi de condiţia pedagogică asumată la nivelul programelor elaborate special pentru : conştientizarea valorii interactive a informaţiei

alese ; sistematizarea rapidă a unui volum mare de

informaţii ; difuzarea eficientă a unor informaţii esenţiale

solicitate de un număr ridicat de participanţi la actul didactic ;

individualizarea reală şi completă a actului învăţării, adaptabilă la ritmul fiecărui elev prin ,,asistenţă pedagogică imediată,realizată/realizabilă de/prin calculator ;

stimularea capacităţii profesorului de a deveni un adevărat educator: ghid şi animator,evaluator şi îndeosebi formator preocupat de cultivarea atitudinilor superioare.

În instruirea asistată de calculator rolul esenţial

revine educatorului. Pe lângă o serie de avantaje,

această modernă şi eficientă formă de învăţare are

şi anumite limite : individualizarea excesivă a învăţării duce

la negarea dialogului elev-profesor şi la izolarea actului de învăţare în contextul său psihosocial ;

segmentează şi atomizează prea mult materialul de învăţat;

duce prea mult la ,,tutelare,’’dirijând pas cu pas activitatea mentală a subiectului şi, prin aceasta, împiedicându-l să-şi dezvolte capacităţile creatoare.

Modalităţi de utilizare a calculatorului în procesul de predare – învăţare.

Utilizarea calculatorului în procesul de învăţământ se poate face în cadrul lecţiilor de predare de cunoştinţe noi, pentru evaluarea cunoştinţelor sau pentru aplicarea, consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor dobândite anterior. Cu toate că, la început, utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ se limita la acumularea de informaţii şi la evaluarea nivelului de asimilare a acestora, în ultimul timp, au început să apară soft-uri complexe care pun accentul pe însuşirea activă a cunoştinţelor, care stimulează gândirea şi imaginaţia punându-l pe elev să rezolve diverse probleme şi eliberând-ul de rutina cu care era obişnuit în activitatea de învăţare .

Calculatorul oferă posibilităţi reale de individualizare a instruirii. El nu este

doar un mijloc de transmitere a informaţiei ci

poate oferi programe de învăţare adaptate

conduitei şi cunoştinţelor elevului. Realizarea unei metodologii care să facă eficientă

asistarea procesului de învăţămînt cu

calculatorul a solicitat folosirea instrumentelor psihopedagogiei

Calculatorul – instrument didactic

Din acest punct de vedere remarcăm mai multe modalităţi de apariţie a calculatorului în demersul didactic:

utilizarea calculatorului pentru tehnoredactarea computerizată a documentelor şcolare

utilizarea calculatorului ca mijloc de predare în cadrul lecţiilor de comunicare de noi cunoştinţe, de recapitulare sau a prelegerilor în care calculatorul poate reprezenta suport al unor sinteze, imagini, figuri ce pot fi proiectate în scopul transmiterii de cunoştinţe.  ;

realizarea unor calcule numerice, mai mult sau mai puţin complicate, în scopul formării deprinderilor de calcul sau al eliberării de etapa calculatorie în rezolvarea unor probleme, prelucrarea unor date ;

realizarea unor bănci de date, adică stocarea de informaţii dintr-un domeniu oarecare într-o modalitate care să permită ulterior regăsirea informaţiilor după anumite criterii ;

învăţarea unui limbaj de programare ; realizarea unor laboratoare asistate de calculator .

Totusi…

Calculatoarele vor fi folosite pentru a perfecţona şi nu pentru a înlocui profesorii, pentru a completa şi nu pentru a înlocui metodele tradiţionale de predare.

Nu mai mult de 50% din bugetul total acordat tehnologiei informaţiei va fi dedicat hard-ului, 30% va fi cheltuit pe soft şi cel puţin 20%va fi investit pe suport.

Găsiţi pareteneri locali care să vă ajute la achiziţionarea tehnicii de calcul.

Toate calculatoarele trebuie să fie legate la reţea cu un acces spre exterior.

Rezultatele apilcării noilor tehnologii

o creştere a creativităţii schimbarea rolului profesorului reapariţia modelului uceniciei reducerea intimidităţilor şi a frustrărilor

printre elevi un acces simultan la mai multe informaţii un mediu de informatii mai bogat

În primul rând utilizarea calculatorului înseamnăo mare economie de timp, fiind totuşi costisitoare. În al doilea rând, calculatorul simulează unele procese şi fenomene, dar nu înlocuieşteexperimentele sau observarea lor directă.În ultimul rând, şi poate cel mai important, computerul duce la diminuarea relaţiilor

interumane şi sociale, riscând să producă dezumanizarea procesului de învăţământ.Rămâne de văzut dacă acestă evoluţie va duce la

omai bună învăţare.