STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL BAZINULUI HIDROGRAFIC CRACǍU. ANALIZǍ PE BAZA SISTEMELOR

INFORMATIONALE GEOGRAFICE

             INTRODUCERE.............................. 2

1. JUDETUL NEAMT - CARACTERZARE FIZICO-GEOGRAFICA........ 5

1.1.  Cadrul natural

1.2.  Zone de productie agricola

2. DEPRESIUNEA CRACAU-BISTRITA..................... 9

2.1. Localizare, limite

2.2. Caracterizarea fizico-geografica a Depresiunii

2.3. Relief, altitudini si diviziuni

2.4. Clima, solul si vegetatia

3. GEOLOGIA............................... 23

3.1.  Caracterizarea morfologica

3.2.  Caracterizarea geologica

3.3.  Elemente morfostructurale

4. HIDROGRAFIA.............................. 39

5. ANALIZA PE BAZA SISTEMELOR INFORMATIONALE GEOGRAFICE... 43

6. ANALIZA HIDROLOGICA......................... 54

6.1. Conditii fizico-geografice ale formarii scurgerii apei

6.2. Scurgerea medie

6.3. Scurgera maxima

6.4. Scurgerea minima

6.5. Scurgerea aluviunilor. Conditii fizico-geografice ale formarii scurgerii solide

6.6. Termica si inghetul. Forme si formatiuni de gheata

7. PROTECTIA MEDIULUI.......................... 70

Concluzii.................................. 78

Bibliografie

Lista planselor din cadrul lucrarii

Lista figurilor din cadrul lucrarii

Lista tabelelor din cadrul lucrarii

INTRODUCERE

Scopul lucrarii a fost cercetarea acestui areal deosebit din Romania, in special din punct de vedere fizico-geografic, cu noi metode de analiza -

Sistemele Informationale Geografice. Motivatia a fost una duala: prima, pentru ca cercetari pe valea Cracaului s-au facut mai mult din punct de vedere

geologic decat 212i88c geografic, iar a doua a fost in urma vizitarii acestei zone.

Modul de realizare a fost realizat in trei etape:

-         etapa de cabinet, in care au fost cercetate harti topografice, geografice, tematice, dar si imagini satelitare. Au fost consultate carti de

specialitate si colectate date statistice tematice;

-         etapa de teren, in care au fost culese date cu ajutorul receptorului GPS(Sistem Global de Pozitionare) si apoi s-au adus anumite corectari;

-         etapa de redactare si de elaborare finala, in care toate materialele colectate au fost stocate, prelucrate, dupa care au fost realizate hartile,

graficele, tabelele, textul, deci intreaga lucrare.

Plansa 1 - Harta Romaniei, judetul Neamt

Plansa 2 - Podisul si Subcarpatii Moldovei

 

1.      CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICA A JUDETULUI NEAMT

1.1.   CADRUL NATURAL

Invecinat cu judetele Suceava la nord, Harghita la vest, Bacau la sud si cu judetele Iasi si Vaslui la est, Judetul Neamt este situat in partea

central-estica a Romaniei si se incadreaza, din punct de vedere geografic, intre 46o40' si 47o20' latitudine nordica si 25o43' si 27o15' longitudine estica.

Formele de relief au inaltimi cuprinse intre 1907m (varful Ocolasul Mare) si 169 m (lunca Siretului). Judetul Neamt face parte din grupa judetelor estice

ale Romaniei si se desfasoara pe o suprafata de 58902 km2, ceea ce reprezinta aproximativ 2,4% din intreaga suprafata a tarii. Teritoriul judetului este

caracterizat printr-un relief format dintr-o zona muntoasa in vest, in timp ce regiunea subcarpatica si de podis este in est.  Regiunea muntoasa este

alcatuita de o serie de culmi paralele cu orientarea generala N-NV, S-SE. Unitatile principale sunt: Muntii Stanisoarei(partea centrala si sudica a lor),

sudul Muntilor Bistritei, masivul Ceahlau, extremitatea sudica a Muntilor Giurgeului si nordul Muntilor Gosmanului si Tarcau. Regiunea aceasta

montana este formata din gresii, calcare, marne si conglomerate. Regiunea este strabatuta de raul Bistrita si de unii afluenti ai Moldovei si ai

Trotusului. Altitudinile cele mai mari sunt in masivul Ceahlau(1904 m), in Muntii Bistritei(1762 m) in Grintesul Mare si 1662 m in varful Tarhaus).

Aceasta regiune de munte este caracterizata printr-un climat continental cu ierni friguroase si veri racoroase, iar in valea Bistritei sunt inversiuni

termice. Precipitatiile sunt bogate in special in nord-vest(700-800 mm anual), acestea avand influente directe asupra dezvoltarii covorului vegetal si

debitelor retelei hidrografice.

Raul cel mai mare care strabate aceasta regiune este Bistrita cu afluentii sai: Bistricioara, Tarcaul si Cracaul.

Raul Bistrita a fost barat in timpul socialismului si s-a format in acest fel unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare din tara, lac ce alimentaza

hidrocentrala Lenin de la Stejarul. Bistrita cu lacurile create in aval de Bicaz - Pangarati, Piatra Neamt, Roznov etc. - prezinta un interes economic

energetic si alimenteaza cu apa industriala orasele Piatra Neamt si Roznov.

Vegetatia este formata in primul rand din padure - coniferele sunt cele care predomina, secundar foioasele, in timp ce relieful mai inalt este

acoperit de formatiuni ierboase.

Solurile predominante sunt cele brune acide, mai ales in masivul Ceahlau.

O parte a Subcarpatilor, care face trecerea intre zona muntoasa si cea de podis este situata la est de regiunea sus amintita. Aceasta sub-unitate

reprezinta o suprafata mica, cu altitudini intre 400-600 m. Clima este una de tranzitie, temperatura medie anuala este de 8oC iar precipitatiile au o

valoare medie de aproximativ 600 mm anual.

Vegetatia, una spontana, este constituita din paduri de foioase - fag si stejar - si ierboasa, la care se adauga si plantele de cultura, predominand

gramineele si leguminoasele.

Podisul Moldovei este regasit in partea de est a judetului Neamt, avand altitudini reduse(cele mai coborate in Valea Siretului). Clima este una cu

un caracter silvo-stepic, cu o temperatura medie anuala de 9oC. Precipitatiile sunt desigur, mai scazute decat in vestul judetului, anual inregistrandu-se

circa 550-600 mm. Reteaua hidrografica apartine bazinului Siretului.

Solurile cele mai raspandite sunt cele cenusii de padure, cernoziomurile levigate si solurile aluvionare.

Vegetatia spontana este alcatuita din formatiunile silvo-stepice, printre ele remarcandu-se gramineele si leguminoasele. Conditiile pedo-climatice

sunt favorabile agriculturii complexe.

Formatiunile carstice existente pe raza judetului Neamt sunt in numar de cinci. Pestera Munticelu (Ghiocelu) este situata pe versantul stang al

Vaii Bicazului, in Masivul Surduc-Munticelu, la extremitatea nordica a Muntilor Hasmas, pe raza comunei Bicazu Ardelean. Pestera are 120 de metri

lungime si nu este accesibila publicului. Pestera Tosorog este situata in nord-estul Muntilor Hasmas, pe Valea Bradului, la 28 de kilometri sud-est de

orasul Bicaz, tot pe teritoriul comunei Bicazu Ardelean. Nici aceasta nu este accesibila publicului. Complexul Detunate se afla in masivul Ceahlau, pe

teritoriul orasului Bicaz. Pestera Groapa cu Var este pe teritoriul comunei Ceahlau iar Pestera 3 Fantani se afla in comuna Damuc. Neindoielnic, din

intreg lantul Carpatilor Orientali, Masivul Ceahlau este cel mai impresionant, atat prin frumusetea deosebita a peisajului oferit, cat si prin aspectul sau

impunator. Toate acestea l-a facut unul dintre muntii cei mai cautati de catre turistii din tara, dar si din strainatate. Prezenta vie in folclorul local,

inconjurat de o aureola magico-mitologica, imaginea Ceahlaului se reflecta distinct in paginile de literatura sau in operele artistilor plastici, ca de altfel

intreg tinutul Neamtului. Pe langa acesta, nu putem sa nu mentionam Chile Bicazului, strabatute de raul Bicaz. Ariile naturale de interes national si

local ocupa suprafata de 38 448 ha. Dintre acestea, poate cele mai impresionante sunt  Parcul National Ceahlau, cu o suprafata de 7 742 ha si Parcul

National "Cheile Bicazului", cu 3 315 ha. O alta arie protejata, de interes national, este rezervatia naturala de la Vanatori si care cuprinde 26 380 ha.

Dintre ariile protejate de interes local pot fi amintite rezervatia forestiera de la Dobreni, lacul Izvorul Muntelui (cu 150 ha), rezervatia floristica "Dealul

Vulpii" si rezervorul fosilifer "Cernegura" (aflate in apropiere de Piatra-Neamt), Cheile Sugaului - Munticelu, pesterile Tosorog si Munticelu (din zona

Bicaz Chei), stanca de la Serbesti. De asemenea, nu putem sa nu amintim si de Padurea de argint sau Codrii de arama, situate intre localitatile Agapia

si Varatec. La acestea se adauga Rezervatiile Naturale Dobreni, Gosman, Brates, Borca, Lacul Cuiejdel si Secu, Rezervatia "Codrul Secular Runc",

ariile naturale protejate Pietricia, Cozla si Agarcia (din zona Piatra-Neamt), ariile speciale avifaunistice Lacurile Pangarati si Vaduri.

1.2. Zone de productie agricola

Analiza tuturor factorilor fizico-geografici si economici in limitele judetului Neamt duce la impartirea in trei zone de productie agricola.

Zona de munte, ocupand 41% din suprafata totala a judetului, ii revine 19% din terenurile agricole, 3,1% din cele arabile, 5,5% din suprafata

cultivata cu porumb si 6,5% din cea cultivata cu cartofi. In aceasta regiune se remarca lipsa urmatoarelor plante de cultura: graul, orzul, sfecla de

zahar, floarea soarelui. Specializarea acestei zone muntoase se pare ca este zootehnia, care detine 18% din numarul total al animalelor. Aici este un

excedent in ceea ce priveste produsele animaliere: carne, lana, lapte, insa deficitara in ceea ce priveste cerealele, legumele si fructele.

Arealul subcarpatic formeaza a doua regiune de productie agricola cu un profil complex zootehnic. Zona aceasta detine 28% din suprafata

judetului Neamt, 31% din agricol si 32% din terenurile arabile. Zootehnia este profilul acestei zone, in timp ce cultura plantelor este secundara. Astfel,

cresterea animalelor este bazata pe bovine, ovine si porcine. Cultura plantelor de camp - porumbul si graul - are un loc important, insa este

considerata secundara chiar si asa, deoarece cresterea animalelor detine 65-70%.

Produsele animaliere sunt excedentare, acestea fiind carnea, laptele si lana.

Podisul Moldovei constituie a treia zona de productie agricola. Terenurile agricole si arabile reprezinta 60%, repectiv 49% din intreaga suprafata.

Dintre acestea, graul se remarca cu mai mult de 60% din toata suprafata arabila a judetului, porumbul are un procent de 50%, floarea-soarelui 66%,

sfecla-de-zahar 83%, in timp ce cartoful reprezinta 65%. Cu un asa teren, zootehnia a trecut pe un loc secundar, insa si aceasta are o valoare de 35-

40%. Porcinele detin primul loc cu 82% din cresterea animalelor pe judet. Cultura plantelor cerealiere si tehnice constituie specializarea.

(Mihai D. Apavaloaiei)

Plansa 3 - Judetul Neamt

                  

2. DEPRESIUNEA CRACAU-BISTRITA

2.1. Localizare, limitele depresiunii

  Depresiunea Cracau-Bistrita se intinde in lungul celor doua rauri dupa care a fost data si denumirea pe o lungime de peste 60 km si cu o latime de pana la 16 km.

Depresiunea apare ca o forma alungita, formand un unghi foarte ascutit cu lantul muntos principal. Ea face parte dintr-o unitate morfologica mai

mare, ulucul subcarpatic.

Spre Vest este marginita de cutele inalte ale flisului paleogen, care alcatuiesc lantul central moldovenesc si de o cuta salifera spre Sud-Vest, iar

spre Est este pazita de trei masive subcarpatice externe: masivul Corni, masivul Margineni si masivul Runcu, despartite prin doua regiuni mai joase:

curmatura Girov-Bozieni si regiunea Negritesti-Romani.

Spre Nord se intinde pana la seaua Cracaoani Baltatesti (490 m alt.), care o separa de depresiunea Neamtului, iar la Sud pana la arcul format

din dealurile ce o despart de depresiunea Tazlaului.

Astfel, se intinde de la Nord-Vest la Sud-Est, pe o lungime de 60 km, avand largimea maxima in regiunea Roznovului si a Zanestilor, de 17 km.

De altfel, este cea mai intinsa depresiune subcarpatica din toata Moldova.

Se poate spune spune ca depresiunea Cracau-Bistrita se margineste spre Vest de o linie care porneste din Nord, urmarind marginea inalta a

Carpatilor, care se termina spre rasarit printr-o puternica denivelare, trecand prin Petricica-Baltatesti (722 m. alt.), peste valea superioara a Horaitei,

prin varful Frasinul Cracauani (873 m), Varful Mohor (779 m) al culmei Talasman, Varful Chicerii (877 m) si culmea Batca Sasca (742 m). De la Batca

Sasca, se continua pe masivul cuprins intre valea Almasului la Nord si a Cuejdiului la Sud. Linia trece apoi pe Muntele Cozla (690 m), dealul Petricica

(530 m), ca de aici, in dreapta Bistritei pe Cernegura (852 m), Dealul Bouru (507 m), Dealul Goranu (621 m), Dealul Plesa (661 m), Dealul Runcului

(677 m), despartite aceste trei din urma de paraiele: Calu, Iapa si Mesteacanul; la Sud de Mesteacan, pe culmea rasariteana a unui masiv segmentat

de ape, numita Dealul Runcului cu varful Ousor (622 m). Trecand peste Valea Nichitului, ajunge la cota 540 m, unde gasim pe inaltimile ce alcatuiesc

seaua de trecere spre Nordul depresiunii Tazlaului. De aici incolo, se margineste spre Sud-Vest si Sud cu depresiunea Tazlaului, de care o desparte

culmea salifera cu directia Nord-Vest - Sud-Est, ce formeaza cumpana apelor intre bazinul Bistritei si al Tazlaului. Aceasta culme cu panta abrupta

spre Tazlau si domoala spre Bistrita, poarta in lungul ei diferite denumiri ca: Dealul Fluturului (540 m), Dealul Scaunele (542 m), Dealul Capetele (530

m), Dealul Cepei (519 m), Dealul Chiranei (492 m), Dealul Zamfira (506 m), de unde culmea se arcuieste spre Est, conturand spre Sud depresiunea

(Dealul Petris - 475m si Dealul Baraboiu - 445 m), pana in lunca Bistritei.

Daca limita vestica se poate delimita usor datorita diferentelor puternice de altitudine, limita estica este mai greu de precizat din cauza formelor

asemantoare de relief, care se continua spre rasarit.

Marginea estica a depresiunii este marcata in partea de Nord-Est de aparitia platformei medii, astfel ca linia inchipuita care ar margini-o, ar trece

de la Petricica Baltatesti, pe Dealul Plesa (618 m), peste seaua care o desparte de depresiunea Neamtului, Dealul Ghindaului (576 m), Dealul

Dumbravioara (551 m), capatul sudic al Dealului Roatelor (500 m), Dealul Barlestilor (501 m), Dealul Holmul Mare (520 m). In dreptul curmaturii Girov-

Bozieni, marginea depresiunii o formeaza terasa superioara din stanga Cracaului, Dealul Girovului (511m), apoi prin dreptul masivului Margineni ar

urma Dealul Cracaului (342m), Dealul la Vie (342 m), continuandu-se in dreptul regiunii joase Negritesti Barjoveni prin Dealul Nedei (350 m), Dealul

Podoleni (356 m), care par a face parte din terasa superioara, fragmentata de eroziune si modelata in chip de dealuri. De la Podoleni, linia merge pe

platforma inferioara: Dealul Fagatu (414 m), Dealul lui Mihai(418 m),Dealul Mocanului (382 m), ca apoi sa taie in curmezis spre Sud terasele Bistritei,

pentru a ajunge iarasi la capatul culmei salifere, in Dealul Baraboiu.

2.2. Caracterizare fizico-geografica a Depresiunii

Din punct de vedere geologic, depresiunea Cracau-Bistrita este cuprinsa in zona Miocenului, marginindu-se pe latura ei vestica din Petricica-

Baltatesti pana la Sud de Piatra Neamt cu Oligocenul si purtand pe suprafata ei, in lungul apelor, formatiuni noi cuaternare.

Paturi Oligocene se intalnesc in bazinul superior al Cracaului. Saliferul ocupa suprafete foarte intinse, cuprinzand ambii versanti ai Cracaului,

bazinul Almasului, bazinul inferior al Cuejdiului, precum si regiunea inaltelor dealuri subcarpatice interne dinspre depresiunea Tazlaului.

Din perioada cuaternara, se gaseste din Diluviu depozite de prundisuri carpatice pe valea Cracaului, pe ambele laturi pana la confluenta cu

Bistrita, precum si in multe locuri la Sud de Piatra Neamt.

Loessul se gaseste acoperind in anumite locuri colinele si chiar muntii pana la inaltimea de 450 m. Acesta este de culoare galbena de diferite

nuante, nu este stratificat, are firul lin si este poros. Prezinta tendinta de a se darama aproape vertical, formand pereti abrupti, a caror panta poate

trece de 20 m. Rocile sedimentare noi din Aluviu sunt reprezentate prin terasele si aluviunile raurilor, asa de larg dezvoltate in aceasta depresiune.

(Depresiunea Cracaului si a Bistritei, Margareta Neamtu, Piatra Neamt, 1940)

Aliniamentele de asezari usureaza mult delimitarea, chiar daca sunt mai putin continue decat in Subcarpatii Tazlaului. La fel ca depresiunile de la sud, si aceasta corespunde cu acelasi sinclinoriu, alcatuit din roci miocene. Aquitanianul apare doar sub forma unei fasii inguste, la contactul cu flisul, continand sare gema, saruri de potasiu si gips, langa Cozla sau in sectorul parailelor Calu si Iapa. Burdigalianul este, de asemenea, slab reprezentat, aparand doar in partea nordica, dar intinderea cea mai mare o are helvetianul in facies marnos-grezos. Badenianul capata o extindere mai mare in coltul sud-estic al depresiunii, format din marne cenusii-galbui cu intercalatii groase de gipsuri si lentile de sare.

Relieful este caracterizat prin larga dezvoltare a sesurilor si a teraselor raurilor Bistrita si Cracau. Sesul Bistritei, cu latimi pana la peste 2 km, este format din trepte aluviale cu altitudini de 0,5-1, 1-2 si 2-4 m. Intre Cut si Savinesti, pe stanga Bistritei, apare o terasa de 5-7 m cu latimea pana la 400 m, dar o extindere mai mare are terasa de 15-20 m, a carei altitudine scade treptat, ajungand la Buhusi la 5 m. Aceasta terasa atinge o latime de 3 km si este alcatuita, ca si cea de 5-7 m, aproape in intregime din pietrisuri. Si terasa de 35-40 m este foarte extinsa, ajungand la 3,5 km latime in amonte de Traian. Peste soclul ei urmeaza 8-10 m de pietrisuri si apoi 8-10 m de luturi loessoide. Fragmentar apare o terasa de 50-55 m pe dreapta Bistritei, la Valeni, una ceva mai extinsa de 75-90 m, cu un depozit aluvionar format de 10 m pietrisuri si peste 10 m luturi. Terasele de 100-110 m si de 165-170 m se dezvolta indeosebi in afara Depresiunii Cracau-Bistrita(I. Donisa, 1968).

Si in lungul Cracaului, treptele sesului sunt larg dezvoltate, dar terasele de 5-7 m si de 10-15 m au o extindere redusa. Ceva mai extinsa este terasa de 25-30 m, pe dreapta Cracaului, pe cand terasa de 35-40 m apare sporadic. In Dealul Turturestilor si in Dealul Vulpea se dezvolta terasele de 75-90 m si 100-120 m. Terasele inferioare, pana la circa 35-40 m altitudine relativa, sunt bine dezvoltate si in lungul Cuejdiului, al Nechitului, pe paraiele Iapa si Calu(I. Donisa, 1968).

Treptele de lunca si mai ales terasele constituie terenuri favorabile pentru cultura cerealelor, cartofului, plantelor de nutret, sfeclei de zahar si leguminoaselor pentru boabe. Asezarile omenesti gasesc de asemenea, cele mai bune conditii in lungul fruntilor de terasa, in apropierea izvoarelor, extinzandu-se in aliniamentele paralele cu raurile principale: Cut si Brasauti pe terasa de 5-7 m; Dumbrava Rosie, Savinesti, Roznov, Slobozia, Zanesti, Podoleni si Costisa pe terasa de 15 m; Izvoare, Dumbrava-Deal si Traian pe terasa de 35-40 m, etc. Amenajarile hidroenergetice au valorificat judicios  amfiteatrul de terase ale Bistritei si ale Cracaului, canalele de deviere din Bistrita fiind in asa fel executate incat hidrocentralele sa fie amplasate in trepte pe fruntile de terasa(hidrocentrala Roznov I, pe fruntea terasei de 35-40 m). Relieful este mai fragmentat in sud-vestul depresiunii, la sud de valea Nechitului, amintind aspectul caracteristic din Depresiunea Tazlaului. Versantii sunt puternic afectati de alunecari si de eroziune, iar fragmentarea a conditionat risipirea satelor pana la gospodarii izolate. Padurea a ramas numai in petice, prin inlocuirea cu livezi si fanete.

In clima se resimt, pe de o parte, influente continentale, iar pe de alta parte, unele influente ale muntelui. Temperatura medie anuala este de aproximativ 8oC. Verile sunt calde, fara ca temperatura medie lunara sa urce pana la 20oC, iar iernile sunt reci, incat media lunii ianuarie coboara sub -3oC. Precipitatiile se mentin in jurul valorii de 650 mm, dar in timpul verii, perioadele de seceta sunt frecvente si efectul lor este accentuat de permeabilitatea pietrisurilor si a solurilor nisipoase. In lungul Bistritei se resimte manifestarea vanturilor de munte-vale(Fl. Mihailescu, 1973).

Spre contactul cu Muntii Stanisoarei, pe intrefuviul dintre Cracau si Almas de gasesc paduri in care foioasele intra in amestec cu molidul. Dealurile inalte dinspre limita depresiunii intra, de regula, in domeniul padurii de fag, ca padurea de pe flancul nord-estic al Dealului Balaurului(C. Burduja, 1948) sau cea de la poalele Muntelui Cozla. In etajul fagului se dezvolta si mesteacanul si carpenul. Aria centrala a depresiunii a intrat in domeniul padurii de cvercinee, insa aceasta a fost aproape complet defrisata, lasand doar anumite urme in toponimie(Dumbrava Rosie). Efectele de foehn din fata iesirii vaii Bistritei din munte, influentele continentale si permeabilitatea mare a solurilor au permis inaintarea unor elemente silvostepice(P. Enculescu, 1926).

Clima mai rece si continentala mai accentuata reduce cultura vitei-de-vie, care se gaseste totusi pe suprafete mici pe unele frunti de terasa, adapostite bine, din sud-estul depresiunii, sau in cateva bazine hidrografice de pe dreapta Bistritei, acestea fiind inchise spre nord-vest.

In partea nord-vestica a depresiunii, cu o clima mai racoroasa si mai umeda decat in restul depresiunii, la nivelul padurii de fag predomina solurile brune luvice, trecand spre luvisoluri albe sub padurea mixta de fag si conifere sau in soluri brune argiloiluviale sub padurea de fag si cvercinee. O extindere mai mare o au insa cernoziomurile argiloiluviale si solurile cenusii, care predomina in partea centrala si in partea estica a depresiunii, dar si pe terasele de 35-40 m. Pe treptele neinundabile de lunca sunt cernoziomuri si cernoziomuri cambice.  Impermeabilitatea depozitelor argiloase din substrat a impus, pe alocuri, pseudogleizarea solurilor molice, chiar in partea centrala a depresiunii, iar pe unele culmi secundare plate si pe versanti nu foarte inclinati din restul depresiunii, s-a ajuns la soluri pseudogleice luvice, greu de utilizat in agricultura. In sud-vestul depresiunii, unde peste 80% din teren este afectat de eroziune, se intalnesc des regosolurile si erodisolurile(Gh. Lupascu, 1978).

Artera hidrografica a Depresiunii Cracau-Bistrita a suferit in urma interventiilor antropice; artera hidrografica a fost deviata pe o lungime de aproximativ 30 km in vederea amenajarilor hidroenergetice, in acelasi scop fiind amenajat si Lacul Racova, cu o suprafata de circa 1 km 2 si un volum de 11 milioane m3. Apa Bistritei pune astfel in functiune hidrocentralele Roznov I si II, Zanesti, Costisa si Buhusi, fiecare avand o putere de 11,5-14,5 MW, totalizand o capacitate de 67,7 MW. Sistemul de lacuri pe Bistrita si functionarea hidrocentralelor au modificat complet regimul hidrologic al acestui rau. Cursului natural i se asigura un debit minim de 2,75 m3/s cu ajutorul lacului-tampon de langa Piatra Neamt; prin aportul afluentilor din avale la intrarea in lacul Racova, Bistrita ajunge la un debit mediu de 19,4 m3/s.

Raul Cracau are un debit mediu la varsare de doar 1,34 m3/s; din scurgerea anuala este concentrata in lunile de primavara si 33,5% in cele de vara. Uneori seaca aproape complet, insa la viituri, debitul sau poate atinge valoarea de 380 m3/s si se pot scurge cateva zeci de milioane de metri cubi intr-o singura viitura(fata de volumul mediu al scurgerii intr-un an de 42 milioane m3). 

Apele raurilor Bistrita si Cracau se folosesc la irigarea a circa 4000 ha pentru legumicultura si la culturile de camp(Dumbrava Rosie, Zanesti, Podoleni, Costisa).

2.3. Relief, altitudini si diviziuni

Ca relief, depresiunea formeaza o unitate bine individualizata, cuprinsa intre o regiune muntoasa la Vest, acoperita de paduri, a carei inaltimi se

mentin intre 1000 si 1400 m., despartite de cele doua depresiuni vecine din Nord si din Sud de dealurile inalte ale platformei medii, a caror inaltimi trec

de 500 m si spre Est, trei masive domoale, in mare parte impadurite. Intreaga depresiune are o inclinare generala de la Nord-Vest spre Sud-Est. Panta

ei nu este insa uniforma; este mult mai accentuata in Nord decat in Sud.

Jumatatea nordica a acestei depresiuni are ca axa valea Cracaului, iar cea dinspre Sud valea Bistritei.

Cu ajutorul acestor doua rauri, depresiunea poate fi subimpartita in depresiunea Cracaului in Nord, pana la o linie de la Piatra Neamt, spre satul

Slobozia, acolo unde terasa mijlocie a Bistritei este  unita cu cea a Cracaului, formeaza un unghi indreptat spre Sud, iar de la aceasta linie spre Sud,

se intinde depresiunea Bistritei.

In depresiunea Cracaului se deosebesc trei regiuni morfologice distincte:

1. Regiunea inalta din Vest, care sprijinindu-se pe culmile Flisului, se pleaca spre Est si spre Sud, terminandu-se printr-un pinten indreptat

spre satul Isvoare, a carui pozitie strategica a fost apreciata si in epoca pre-istorica;

2. Culoarul format prin eroziunea Cracaului si

3. Marginea masivului Ghindauani Tupilati a regiunii de dealuri foarte tesite dinspre regiunea Girov-Bozieni si marginea masivului Margineni.

Depresiunea Bistritei poate fi impartita si ea in aceleasi regiuni asemanatoare:

1.      Regiunea colinelor intracarpatice din Vest, care pana in dreptul satului Valea lui Ion se pleaca spre Nord-Est, iar de aici spre Nord, formand

un vast amfiteatru;

2.      Regiunea neteda a teraselor si a luncii Bistritei si

3.      Marginea masivului Runcu.

Muntii Stanisoarei

Acesti munti sunt o subunitate a Muntilor Bistritei, desfasurandu-se pe aproximativ 60 km. Muntii Stanisoarei sau Culmea/Obcina Stanisoarei,

cum mai sunt cunoscuti, au ca limite valea Moldovei in nord, valea Bistritei in sud, culoarul de contact tectonic si structural Slatioara-Gemenea la NV,

fata de Rarau, si o denivelare de 200-300 m spre est, fata de Podisul Sucevei si Subcarpatii Moldovei. Intre aceste limite, Muntii Stanisoarei au o

directie generala NV-SE si o suprafata de peste 2100 km. Ei sunt modelati in complexe litologice care apartin unitatilor flisului Carpatilor Orientali,

elmente morfostructurale identificate in relieful actual datand cel putin din sarmatian. Vechimea vailor Bistritei si Moldovei pe actualele trasee, inca din

sarmatian, este edificatoare. Interfluviul dintre aceste doua mari rauri si-a pastrat in linii mari directia si unitatea sa morfologica din sarmatian. Aceasta

faza s-a concretizat in Stanisoara prin continuarea nivelului interfluviului Moldova-Bistrita(556-750 m) si a nivelului interfluviilor dintre principalii

afluenti(aproximativ 300-400 m). Pliocenul a fost o etapa in care principala caracteristica a constituit-o formarea glacisurilor de vale, iar in cuaternar a

fost desavarsita configuratia actuala a reliefului, inregistrandu-se o adancire a vailor de 100-140 m si formarea de terase, versantii fiind supusi

modelarii periglaciare. In general, a existat o concomitenta intre principalele faze de acumulare a aluvionarului in care au fost sculptate terasele si

maximul de dezvoltare a proceselor de miscare in masa pe versanti, fenomen care a aparut in toti Muntii Bistritei.

Muntii Stanisoarei au altitudini medii de circa 800 m, cu o altitudine maxima de 1530 m in varful Bivolu, o energie medie de relief de 300-400 m,

cu valori absolute ce depasesc 700 m si o inclinare de 17O. Acesti munti au o asimetrie generala intre flancul vestic(inclinare de 19-20O) si flancul

estic(14-15O) si doua noduri orografice mari(Muncel-Halauca si Crainicu-Prislop), multe arii depresionare si un sistem de vai preponderent transversale

sau diagonale cu terase de pana la 60-70 m. Exista de asemenea o influenta pregnanta a conditiilor geologice pe compartimente mari: pe aria panzei

de Ceahlau, ponderea mare a rocilor dure si pozitia tectonica mai ridicata a acesteia au dat reliefului un caracter de masivitate. Intre vaile Risca si

Moldova, unde cutele de sariaj sunt intens solzificate, se remarca aliniamente de inaltimi si culmi monolitice concordante cu structura, avand un aspect

de hogback, in timp ce vaile nu sunt adaptate la structura.

Pe vai se pun in evidenta nivele de umeri situate intre 120 si 300 m altitudine aproximativa, derivate din fragmentarea glacisurilor de vale

pleistocene. Versantii poarta amprenta modelarii periglaciare, in special prin solifluxiuni, iar in prezent alunecarile au o amploare deosebita: in

Depresiunea Pipirig, regiunea Ostra-Plutonita, versantul stang al Lacului Izvorul Muntelui, bazinul superior la paraielor Cracau, Negru si Cuejdiu.

Clima acestor munti se apropie inspre nord de cea a Obcinelor Bucovinei(cu influente baltice), iar inspre sud de aceea a Muntilor Tarcaului(cu

influente continentale), dar se diferentiaza de unitatile de la nord de valea Bicazului. Astfel, Muntii Stanisoarei au o clima de munti josi, cu temperaturi

medii anuale intre 2 si 7OC, cu precipitatii anuale sub 1100 mm, si cu peste 80 de zile de mentinere a stratului de zapada.

Vegetatia apartine etajului padurilor de fag in amestec cu conifere, in timp ce molidul domina de la 1200 m. Partea superioara a culmilor

muntoase este domeniul pajistilor montane secundare, care au favorizat dezvoltarea pastoritului, ocupatie care deriva insasi chiar denumirea acestor

munti.

Intr-o proportie covarsitoare de 90 % domina solurile cambice de tip eumezobazice si mezobazice cu un continut redus de humus(3-10 %) si o reactie

slab acida pana la neutra. In raspandirea lor, ca importanta urmeaza podzolurile.

(Geografia Romaniei, volumul III)

Plansa 4 - Raul Cracau si imprejurimi

2.4. Clima, solul si vegetatia

Clima

Depresiunea Cracaului si a Bistritei este cuprinsa, dupa clasificarea facuta de V. Mihailescu, in climatul de tranzitie al regiunii colinare,

caracterizat prin temperatura medie anuala ce variaza intre 8,2-10oC, cu ierni aspre, veri nu prea calduroase si precipitatii intre 600 si 700 mm.

Dupa calculele facute de V. Andrei in "Climatologia Moldovei Subcarpatice", media pentru Carpatii Rasariteni este de 8,3 oC, ceea ce este

explicabil, pentru ca Depresiunea Cracau-Bistrita se afla localizata aproape de climatul bucovinean, a carui tempertura medie este cuprinsa intre 7 si

9,2oC.

Regiunea Carpatilor Rasariteni, fiind alcatuita din regiuni mai inalte si depresiuni intracolinare, este de asteptat ca evolutia temperaturilor sa fie

alta decat in zonele inconjuratoare. Lipsa statiilor meteorologice fac aproape imposibila o caracterizare precisa, pe baza unor date statistice regulate si

oficiale. Totusi, se observa ca in Depresiunea Cracaului si a Bistritei, temperatura nu se deosebeste foarte mult de cea a regiunilor care se afla in est,

deoarece inaltimile nu o apara bine; in vest insa, temperaturile regiunilor limitrofe sunt mai scazute in toate anotimpurile.

In interiorul depresiunii, media anuala a temperaturii este putin mai scazuta spre vest fata de est, la contactul cu muntii, la fel cum in nord,

temperatura este mai scazuta fata de sud.

Cel mai des vanturile bat din nord, nord-vest, directia lor fiind mai ales inspre cursurile de apa ale Cracaului si Bistritei.

In ceea ce priveste ploile, cantitatea precipitatiilor este mai ridicata in depresiune decat in zonele deluroase(641 mm in depresiune si 558 in

zonele cu dealuri). Iarna face exceptie, deoarece depresiunea este mai secetoasa ca in regiunea dealurilor.

Municipiul Piatra Neamt este cel mai important oras din Subcarpatii Moldovei, dezvoltarea sa fiind favorizata de pozitia economico-geografica cu

conditii urbigene optime, la contactul Carpatilor flisului cu Depresiunea Cracau-Bistrita, in punctul in care Bistrita primeste, pe stanga, afluentul sau

Cuejdiul, ceea ce deschide posibilitati multiple pentru  relatiile economice, atat spre munte cat si spre dealuri. Privita in detaliu, asezarea orasului este

foarte originala, vatra initiala fiind adapostita de inaltimi cu versanti abrupti, sculptate in flils: Cernegura in sud-vest (852m), Cozla in nord(650m) si

Pietricica in est(531m), in mica depresiune dintre acestea dezvoltandu-se larg terasa de lunca de 2-4 m a Bistritei si terasa de 15-20m, care fata de

Cuejdiu, are o altitudine relativa de numai 10 m. Aceasta terasa are o frunte abrupta si importante resurese acvifere freatice. Clima de adapost, ferita

de vanturi, cu amplitudini termice relativ mici si precipitatii moderate, padurea de fag si molid, bine conservata pe versantii inconjuratori(partial refacuta

prin plantatii de pin) si ape minerale clorosodice de la poalele muntelui Cozla, adauga valente balneoclimaterice asezarii.

Piatra Neamt este un oras aparut in prima parte a feudalismului, in mijlocul unei arii de populare straveche. Multe descoperiri de asezari ale

geto-dacilor pe inaltimile din jur(cetatea de pe Batca Doamnei, cetatea de pe Cozla) sustin ideea ca aici a existat asezarea antica Petrodava,

consemnata pe harta lui Ptolemeu. Faptul ca pe Batca Doamnei au fost descoperite urme din secolele XII-XIII, ca prima mentiune a orasului, din 1388-

1391, este sub forma Piatra lui Craciun si existenta in imediata apropiere a vechiului sat al Tatarasilor sunt tot atatea argumente pentru admiterea

existentei aici a unui centru urban anterior formarii statului feudal moldovenesc, probabil un nucleu al unei formatiuni politice locale. Vechimea functiei

sale politico-defensive, in fata trecatorilor spre Ardeal, s-a transpus ulterior in organizarea de catre Stefan cel Mare a unei curti domnesti, mentionata

pentru prima data in 1491, curte care administra si cel mai mare ocol domnesc din Moldova medievala, cu 32 de sate(D. Ciurea, 1965).

Ca majoritatea oraselor medievale moldovenesti, Piatra Neamt a fost formata initial din doua nuclee, strans legate intre ele: curtea domneasca

fortificata pe terasa de 15-20 m si cartierul comercial-mestesugaresc pe terasa de lunca, dezvoltat pe maulul drept al Cuejdiului.

In secolul XVII are loc procesul de urbanizare si de cuprindere treptata in oras a vechiului sat Maratei, de pe stanga Cuejdiului, in paralel cu

cresterea importantei functiilor productive, in special a prelucrarii lemnului. In secolul XVIII, intensificarea expolatarii lemnului si a plutaritului in bazinul

Bistritei, ca si preluarea functiei de resedinta de tinut, duc la cresterea populatiei orasului Piatra Neamt, ajungand in 1774 la 1245 de locuitori, iar in

1790 la 2020 locuitori.

Secolul XIX marcheaza o etapa de crestere mai rapida a orasului, reflex al inceputurilor industriale(fabrici de hartie, de cherestea, de bere,

moara cu aburi etc.) al dezvoltarii comertului si al legarii la reteaua feroviara in 1885. Orasul s-a extins mai ales spre vest, nord-vest si pe terasa de 10

m a Cuejdiului, accentuandu-se aspectul tentacular.

Plansa 5 - Piatra Neamt

Plansa 6 - Stadionul modernizat Ceahlaul

Solul

Depresiunea Cracau-Bistrita poate fi impartita in doua regiuni: una in nord si cealalta in sud, despartite de o linie imaginara care ar trece pe la

Piatra-Neamt, arcuindu-se pe la sudul Dealului Botoaia pana la satul Dochia.

Prima regiune, cea din nord, este acoperita in intregime cu podzol(caracteristic padurilor de fag). Spre vest, ea este marginita cu zona

podzolului schelet si a solurilor schelete a inaltimilor Flisului, care contine numeroase fragmente din roca pe care s-a format. Spre est, podzolul se

intinde departe, pana aproape de raul Prut, cu mici discontinuitati. Inspre masivul Corni se gaseste in sud-vest o insula de lacovisti, dar si numeroase

aluviuni noi in cursul de apa al Cracaului.

A doua regiune, cea din sud, are un sol mult mai variat decat prima regiune. De la linia Piatra Neamt-Dochia, pana la Buhusi, se identifica un sol

brun-roscat de padure(solul padurilor de stejar). In mijlocul lui, ca o insulita, este o suprafata acoperita cu cernoziom degradat, sol care indica ante-

stepa. In coltul dinspre sud-est, pe la Buhusi, apare din nou podzolul. In dreapta Bistritei, in lungul cutei inalte salifere din sud-vestul depresiunii, se

intinde podzolul schelet si soluri schelete. Dinspre regiunea Bacaului, patrunde pe la sud o fasie din zona podzolului pana aproape de paraul Iapa.

Luncile retelei hidrografice sunt caracterizate prin lacovisti si aluviuni noi bogate.

Plansa 7 - Harta solurilor

Vegetatia

Depresiunea Cracau-Bistrita nu este conturata doar prin inaltimile care o inconjoara, dar si prin padurile care acopera aceste inaltimi. Spre vest,

padurea care formeaza pe lantul muntos o panza cu putine intreruperi spre rasarit, cele trei masive: Corni, Margineni si Runcu impadurite in mare

parte, iar spre sud padurile din zona muntilor, continuandu-se pe culmea despartitoare intre depresiunea Tazlaului si a Bistritei, fac ca aceasta

depresiune sa aiba un aspect insular deosebit in mijlocul regiunilor inconjuratoare.

Inainte de interventia antropica, toata depresiunea, fara zona de ante-stepa de la sud de Roznov, era doar un codru unitar care nu putea fi

strabatut. Pe hartile topografice, inca mai se pot identifica paduri ca: Dumbrava Rosie, Padurea Botesti, Dumbrava Rotunda, Dumbrava Poenii etc.

Acestea au fost insa transformate in niste islazuri.

Padurea, cea putina care a mai ramas, este alcatuita predominant din fag si stejar. Pe culmile inalte din vest se gaseste si bradul.

Despadurirea s-a facut din cele mai vechi timpuri dupa gradul de populare a depresiunii si in raport direct cu nevoile acesteia. Prima despadurire

a fost facuta cel mai probabil in lungul Bistritei si Cracaului, pe terase. Apoi a inceput in lungul apelor sa inainteze in regiunea platformelor inferioare,

pana ce au fost lasate apropae goale. Padurile se mai gasesc pe platformele mijlocii, cele care sunt si cel mai slab populate. Despadurirea inainteaza

si in tinutul lor pe valea apelor. Cursul superior al Almasului, Horaita, Cuejdiul, Calu, Iapa, Nechitul etc. formeaza coridoare lungi despadurite cu o

tendinta de a se largi prin alte defrisari. Pe platforma mijlocie din sud-vestul depresiunii, poenile s-au inmultit asa de mult, incat padurea a ramas ca o

dantela.

Astfel, se poate spune ca terasele sunt complet despadurite; pe platformele inferioare se mai gaseste rar cateva palcuri de padure; in fine,

platforma medie care a mai ramas, a inceput sa fie si ea defrisata, din interior inspre margini.

Plansa 8 - Harta faunei, schita ichtiologica si biotopuri

3. GEOLOGIA

Depresiunea Cracaului si a Bistritei formeaza o singura unitate morfologica, care a luat nastere datorita miscarilor tectonice de la sfarsitul secundarului si din tertiar si mai ales unei puternici eroziuni fluviale, care a avut ca rezultat formarea platformelor de eroziune si intinselor terase aluvionare.

Aceasta depresiune se intinde intre lanturile rasaritene ale Carpatilor Flisului si intre podisul Sarmatic al Moldovei, formand o regiune bine

individualizata, alcatuita dintr-un sir de depresiuni situate in zona Subcarpatilor.

Aceasta zona, la prima vedere, iese in evidenta prin intinsele suprafete plane ale teraselor mijlocii si inferioare la Cracaului, dar si ale Bistritei.

Aceste terase pun in evidenta, prin netezimea lor aproape perfecta, si mai bine cele doua depresiuni ale Cracaului si ale Bistritei, pe care

datorita faptelor de ordin morfologic, geologic si antropogeografic, putem sa le consideram ca alcatuind o singura unitate, deoarece sunt legate foarte

strans intre ele.

Tectonica

In ceea ce priveste tectonica acestei regiuni, trebui sa se tina  seama de suprafete mai mari, care au suferit odata cu ea miscari orogenetice.

Pe vechiul masiv cristalin in forma de sinclinal din nord-vestul judetului Neamt, sprijina spre rasarit terenuri secundare si tertiare, formand pliuri

longitudinale inclinate spre est.

Subcarpatii care alcatuiesc ultimul si cel mai nou adaos de cute sunt alcatuiti aproape numai din formatiuni tertiare.

Catenele dacice, Carpatii Flisului si Subcarpatii se dispun in zone de cute descendente spre exterior, care sunt separate intre ele prin puternice

fracturi longitudinale, dupa care, fiecare zona considerata in total, incaleca peste unitatea tectonica imediat exterioara(I. Popescu-Voitesti, Elemente de

geologie).

Deci Flisul care margineste depresiunea spre vest este marginit si el de o puternica fractura, dupa care, cutele lui rasturnate spre est, incaleca

peste depozitele salifere supcarpatice.

In  afara de aceste pliuri longitudinale, se gasesc si altele mai noi, perpendiculare pe acestea, care sunt crapate si erodate(anticlinalul dintre

Pietricica si Cernegura de la Piatra Neamt), astfel incat ele impart suprafata versantului  rasaritean al Carpatilor in benzi transversale, despartite

deseori  intre ele prin vai profunde, prin care curg apele.

Carpatii s-au ridicat in urma a trei miscari mari, care au dislocat in trei faze diferite depozitele sedimentare. Prima miscare a avut loc la sfarsitul

Cretacicului, deoarece Flisul eocenic sta discordant pe depzitele cretacice superioare, iar la baza Eocenului se intalnesc conglomerate care arata o

schimbare de nivel. A doua miscare s-a produs la sfarsitul Oligocenului, datorita careia la baza saliferului se gasesc conglomerate. Apele care au

depus saliferul au batut sisturile menelitice, dand astfel nastere acestor conglomerate.

A treia miscare a avut loc dupa Salifer, caci depozitele salifere sunt inlinate spre Est. O alta miscare dupa Salifer este pusa in Sarmatian III,

cand s-a cutat Sarmaticul si supracutat Saliferul, a accentuat rupturile de panta intre zona carpatica si subcarpatica si inflexiunea cutei marginale. Tot

ei i se datoreaza incalecarea zonei marginale a Flisului in unele regiuni peste Salifer.

Aceasta miscare este deosebit de importanta pentru depresiunea Cracau-Bistrita, pentru ca prin ea se individualizeaza toata depresiunea

subcarpatica, care se conturase inca din Tortonian.

Miscarea de la sfarsitul Pliocenului a avut o intensitate si o importanta mai mica in regiune Neamtului.

Cele mai joase si cele mai noi forme de relief sunt terasele si luncile. Numai terasele Cracaului si ale Bistritei sunt bine dezvoltate, celelalte

ocupand suprafete restrase.

Cracaul curge pana la Bodestii Precistei print-un uluc destul de stramt intre cele doua platforme de eroziune, fiind pe amandoua maluri insotit de

cate o terasa ingusta inclinata spre sud-est, cu o panta de aproape 100 m de la Cracaoani pana la Bodesti.  

De la Bodestii Precistei de Sus pana la Caciulesti se desfasoara pe malul drept terasa inferioara asa de mult, incat in dreptul satului Dobreni, ea

atinge o latime de 3000 m. Aceeasi latime se inregistreaza si la sud de apa Almasului.

In aceasta regiune, pe malul stang, terasa inferioara este foarte putin dezvoltata. Terasa medie se observa insa destul de bine inspre Veresti, cu

panta ei abrupta, iar cea superioara a fost aproape nimicita. De la Veresti, terasa inferioara ocupa pe malul stang suprafete mai intinse(Sesul

Girovului), pana in dreptul dealului Troita. Marginea terasei superioare formeaza si marginea depresiunii spre regiunea joasa Girov-Bozieni. In dreptul

satului Danesti, terasa medie are o panta abrupta spre terasa inferioara, ca si in dreptul Troitei, unde terasa inferioara a fost, pe o   portiune, in

intregime erodata de catre Cracau. La sud insa, ambele terase sunt bine dezvoltate si se racordeaza cu terasele Bistritei.

Pe malul drept, in aceata parte a cursului inferior al Cracaului, terasa inferioara formeaza doua triunghiuri: unul mai mic in dreptul Girovului si

altul mai mare, Sesul Calimani, care spre sud se racordeaza cu terasa inferioara Bistritei. Terasa medie de la sud de dealul Botesti, unindu-se cu

terasa medie a Bistritei, alcatuieste o enorma prispa triunghiulara inclinata usor spre sud cu o suprafata de peste 21 km2.

Foaia Piatra-Neamt, scara 1:200 000

Aceasta regiune este delimitata la N de paralela care trece pe la N de localitatea Pipirig, la V de meridianul care trece pe la V de satele Dolia,

Audia si Brates, la E de cel care trece pe la E de localitatile Stroiesti, Roman si Ursoaia, iar la S de paralela care trece prin satele Brates, Tazlau si

Ursoaia. Ea cuprinde un teritoriu care apartine in egala masura lantului Carpatilor Orientali si platformei moldovenesti.

Referintele istorice cu privire la depozitele reprezentate in cuprinsul acestei foi dateaza din a doua jumatate a secolului nouasprezece.

Bazele stratigrafiei, atat a zonei flisului cretacic-paleogen, cat si a zonei miocene subcarpatice au fost puse de catre Fr. Herbich(1897-1903) si

Gr. Cobalcescu(1883-1888).

Contributii importante care au condus la descifrarea stratigrafiei Sarmatianului din platforma moldoveneasca au fost aduse de catre I.

Simionescu(1897-1903), cel care a stabilit subetajele(Volhonian, Bessarabian, Kersonian) care in principiu sunt valabile si astazi.

Urmatoarea etapa a fost caracterizata prin cercetari care au avut in centru flisul cretacic si paleogen. In acest sens, S. Athanasiu(1905-1913) a adus

contributii mari in studierea acestor depozite. El a separat aceasta unitate interna, constituita din Cretacic inferior, Cretacic superior si Eocen, si o zona

marginala, alcatuita din formatiuni senonian-paleogene; pe baze paleontologice a fost stabilita varsta eocena a gresiei de Tarcau si se precizeaza

varsta barremiana a stratelor de Audia.

G. Macovei si I. Atanasiu(1926) au elaborat o schema stratigrafica generala pentru domeniul flisului carpatic pe baza separarilor de detaliu care

au fost facute in formatiunile flisului cretacic si paleogen, schema care a fost concretizata pe harta geologica a tarii(scara 1:500 000). Conform acestei

scheme, Barremianul este reprezentat prin doua faciesuri:

-         faciesul stratelor de Audia la exterior

-         faciesul stratelor de Bistra la interior

In cadrul Aptianului au fost separate trei orizonturi:

-         marnos;

-         grezos;

-         conglomeratic.

Intre Aptian si Senonian a fost mentionata o lacuna stratigrafica.

In urma cercetarilor lui S. Athanasiu, G. Macovei, I. Atanasiu(1927) si H. Grozescu, a fost posibila stabilirea succesiunii stratigrafice in cadrul

flisului marginal din regiunea vaii Bistrita.

Lucrarile lui I. Atanasiu(1939-1943) au constituit o etapa importanta in cercetarea flisului cretacic si paleogen care, prin separarea faciesurilor

depozitelor paleogene si descifrarea tectonicii lor, au pus in evidenta existenta mai multor unitati structurale precum: panza interna, panza gresiei de

Tarcau, panza de Tazlau, panza marginala si panza submarginala(care apare in semifereastra Bistritei si fereastra Bran-Dumesnic).

     Lucrarile lui T. Joja(1948-1959) si ale lui C. Olteanu(1952-1953) au continuat studiile lui I. Atanasiu; acestia au detaliat stratigrafia si tectonica

depozitelor cretacice, paleogene si miocene de la nord si sud de valea Bistritei. C. Olteanu a precizat pe baza "hieroglifelor" pozitia "stratelor de Straja"

la baza Eocenului. T. Joja a mentionat despre existenta in zona flisului de la N de Valea Ozanei a faciesului intermediar al Eocenului; a separat doua

orizonturi de Hangu; in zona flisului, a pus in evidenta existenta a cinci ferestre tectonice in panza Tarcau de pe valea Cracaului a digitatiei("Skibei")

Corduneanu-Dumesnic, precum si a mai multor structuri in zona miocena subcarpatica de la sud de valea Ozanei.

M. G. Filipescu(1955, 1958) si I. Bancila(1955-1958), in lucrarile lor de sinteza, aduc importante modificari schemei stratigrafice pentru flisul

cretacic intern si paleogen. In flisul cretacic au fost deosebite doua unitati structurale in care faciesurile Cretacicului si Paleogenului difera de la o

unitate la alta. In cadrul zonei gresiei de Tarcau au fost separate mai multe orizonturi ce revin Eocenului si Oligocenului(I. Bancila, 1955).

Datorita cercetarilor de detaliu intensificate asupra flisului si asupra zonei miocene subcarpatice, imaginea stratigrafica si tectonica a acestor

regiuni a fost intregita. In acest sens, contributii importante au fost aduse de catre Fl. Olteanu(1953, 1958), T. Bors(1956) si O. Mirauta(1960-1967). La

baza noilor interpretari stratigrafice si tectonice a stat identificarea si analiza de detaliu a faciesurilor depozitelor miocene si paleogene, precum si

interpretarea judicioasa a datelor de foraj. Unele rezultate mai importante au fost:

-         stabilirea variatiilor laterali de facies ale formatiunilor miocene si paleogene;

-         descifrarea stilului tectonic(specific zonei miocene subcarpatice) sub forma de cute culcate ale caror nuclee sunt constituite din depozite

paleogene, nuclee care coboara in trepte spre est si se imbraca cu depozite miocene;

-         identificarea unor structuri recutate(anticlinalul Almasu);

-         interpretarea zonei miocene subcarpatice ca un sinclinorium sariat in lungul faliei pericarpatice peste platforma moldoveneasca.

Depozitele sarmatiene din cuprinsul platformei moldovenesti au constituit obiectul cercetarilor lui N. Macarovici(1949-1964) si P.

Jeanrenaud(1954, 1958) care detaliaza stratigrafia lor si aduc contributii importante de ordin paleontologic.

Cu studiul acestei foi s-a ocupat N. Macarovici(1964), T. Bandrabur si P. Giurea(1965), care au identificat mai multe nivele de terase, ultimii doi

mentionati incercand stabilirea si varsta acestor terase pe baza resturilor de Proboscideni.

In afara acestor lucrari, o parte a teritoriului foii Piatra-Neamt a fost cuprins in sintezele lui L. Mrazec si I. Popescu-Voitesti(1914), G.

Macovei(1927), I. Atanasiu(1943), H. Stille(1953), M. G. Filipescu(1955), I. Bancila(1955, 1958), M. Kziaszkiewcz(1956), I. Dumitrescu(1962), lucrari

care   s-au referit in special la tectonica Carpatilor Orientali.

Plansa 9 - Foaia Piatra Neamt, Harta geologica 1:20.000

3.1.     Caracterizarea morfologica

In cuprinsul acestei foi se disting trei zone de relief din punct de vedere morfologic, de la vest spre est: o zona muntoasa(carpatica), o zona

depresionara(subcarpatica) si o zona de podis.

Zona muntoasa este situata in partea de vest a regiunii si coincide cu zona flisului. In cadrul ei se disting doua siruri de munti: unul, situat in coltul

de SV(de la Bicaz spre S) reprezinta un sector al muntilor Tarcau; celalalt, situat la NE de primul, apartine segmentului sudic al culmii Stanisoara si se

prelungeste la sud de valea Bistritei in muntii Tazlaului. Acest relief este caracterizat prin culmi orientate NNV-SSE, paralele in general cu directia

formatiunilor geologice.

In muntii Tarcau se disting doua culmi paralele: culmea Gavanul - Ciudomir(1649 m) situata la vest de valea Tarcaului si culmea Murgoci(1292

m) - Gosman(1304 m), la est de valea Tarcaului. Acestor doua culmi corespund doua structuri mari anticlinale.

In culmea Stanisoara, inaltimile ajung la 1230 m(Chitigaia 1194 m, Crainicul 1197 m, Buhalnita 1231 m, varful Magura 1165 m), iar in prelungirea lor

spre sud(muntii Tazlau) altitudinile se situeaza in jurul cotei de 1100 m(Corbul 1262 m, Tasbuga 1150 m).

Zona depresionara(subcarpatica) se suprapune zonei miocene, este localizata la exteriorul primei regiuni, iar marginea ei din est corespunde cu

limita dintre zona cutata si platforma. Aceasta formeaza un areal mai ingust, cu o directie NV-SE, dezvoltata la mijlocul foii.

In cadrul acestei zone se individualizeaza depresiunile urmatoare: Neamt, Cracau, Girov si Tazlau(M. David, 1932). Altitudinea medie in aceste

depresiuni este de 500 m, mai putin culmile Plesu si Garcina-Almas care ajung la 900 m datorita prezentei conglomeratelor miocene. Astfel, relieful are

un aspect asemanator cu cel muntos.

Jumatatea de ENE a foii apartine podisului moldovenesc, fiind suprapus platformei moldovenesti. In aceasta regiune predomina relieful colinar,

media altitudinilor este de 400-600 m si scade de la nord spre sud si are interfluvii largi si plane.

Reteaua hidrografica apartine raului Siret, care colecteaza apele raurilor Moldova si Bistrita. Directia generala a retelei hidrografice este NNV-SSE. Raul Moldova are afluenti mai importanti pe Ozana si Agapia(ambii pe stanga), in timp ce Bistrita ii are pe Audia si Cracau(pe dreapta) si pe Bicaz.

Procese de versant

Chiar daca nu au fost efectuate foarte multe observatii in depresiunea Cracau-Bistrita, exista unele lucrari geologice si pedologice, in care sunt

cartate anumite areale care prezinta pornituri de teren si se consemneaza manifestarea proceselor de eroziune si de acumulare. De fapt, procesele de

versant sunt analizate doar in partea de sud-est a regiunii, insa exista lucrari geomorfologice, care se ocupa cu morfologia si morfogeneza acestui

areal.

Factori

Valoarea pantei este unul dintre cei mai importanti factori de care depind procesele de versant in acest teritoriu care nu este foarte intins.

Suprafetele cu inclinare redusa si foarte redusa sunt foarte extinse: lunci, terase, platouri interfluviale. Datorita acestui lucru, campul de actiune si

intensitatea proceselor de versant sunt foarte limitate. Procesele de versant foarte intense se manifesta in partea de vest a regiunii, acolo unde sunt

suprafetele cu panta mare: versanti si frunti de terase.

Aparitia la zi a rocilor loessoide, marnele, nisipurile si prundisurile sunt caracteristicile alcatuirii geologice. Acestea sunt atacate de eroziune iar

unele devin plastice in contactul lor cu apa, deoarece sunt putin rezistente. In acest mod, alunecarile de teren sunt declansate foarte usor.

In multe areale, rocile sunt acoperite de unele soluri care sunt usor permeabile, contribuind astfel la micsorarea scurgerii superficiale, fapt care

favorizeaza eroziunea; ele sunt foarte friabile, care si cele mai mici suvite de apa, chiar si vantul atacandu-le cu succes.

Procesele de versant sunt influentate si de factorul climatic, in special prin cantitatea de precipitatii si regimul acestora. Chiar daca precipitatiile

sunt reduse de-a lungul unui an, variabilitatea in timp duce la anumite perioade de timp cu umiditate excesiva. Un exempu foarte bun este cantitatea

de precipitatii care a cazut la Piatra Neamt in anul 1935, doar 234 mm precipitatii, iar in anul 1912 au fost 1165 mm. Se inregistreaza des astfel de ploi

abundente care sporesc scurgerea superficiala si in consecinta, eroziunea. In anul 1901, in luna iunie au cazut 84 mm intr-o singura zi; in mai, 1947,

au cazut 78 mm tot in 24 de ore, iar pe data de 17 iunie 1954 au cazut 21 mm in doar 8 minute.

Un alt factor deosebit de important este vegetatia, in special padurea si pajistea sau mai bine zis lipsa acestora, care au fost inlocuite antropic

prin culturi. Padurile naturale si pajistile retin foarte mult din  cantitatea de precipitatii si protejeaza astfel solul. Fara acestea, solul este foarte mult

expus, mai ales primavara si toamna, atunci cand araturile dau la o parte vegetatia complet, lasand solul la un contact direct cu precipitatiile si cu apa

care se scurge.

Unele alunecari de teren sunt declansate si de apele freatice, chiar daca acestea sunt putine in cuverturile deluviale de pe versanti si mai

abundente in terase.

Procese de versant actuale

Eroziunea superficiala(areolara) este produsa pe areale foarte intinse, insa efectele sunt aproape nule. Desigur, atunci cand primul orizont al

solului este indepartat, se ajunge la anumite efecte, asa cum ar fi impestritarea solului cu culorile mai deschise ale orizonturilor inferioare sau chiar a

rocii-mama uneori.

Deflatia este procesul de smulgere si transportare de catre vant a particulelor de nisip si praf;   aceasta participa si ea la indepartarea partii

superioare a solului, punandu-se in evidenta iarna, atunci cand materialul care este spulberat se depune peste zonele acoperite cu zapada, acestea

fiind acoperite cu un strat mai gros sau mai putin gros de pamant. Primavara, atunci cand perioada cu vanturi puternice frecvente este prezenta si solul

este afanat si uscat din pricina aratului, aceste procese sunt  de asemenea des intalnite.

Deoarece sunt terenuri extinse cultivate in partea de est a depresiunii, eroziunea superficiala si deflatia au o activitate intensa. In jumatatea de

vest, aceste procese nu sunt atat de active datorita faptului ca multe din suprafete sunt acoperite cu un covor vegetal silvic si erbaceu mai bine

inghetat.

Eroziunea lineara este prezenta prin ogase, ravene si rape torentiale(care brazdeaza versantii si fruntile teraselor), insa intinderile pe care

acestea sunt manifestate nu sunt foarte importante. In aceste sens, apar ogase pe stanga raului Cracau(in aval de Bodesti), pe dreapta Bistritei(la

Savinesti) sau pe dreapta paraielor Calu si Iapa. In aceste cazuri, versantii sunt foarte inclinati, alcatuiti din marne helvetiene, iar apele de siroire se

scurg cu o viteza foarte mare, infiltratia fiind nula in asemenea conditii. De asemenea, ogase dense se formeaza si pe flancul sudic al dealului Botoaia,

pe versantul drept al Vaii Canapelei(de la NE de Buhusi) dar si in alte locuri, unde versantii sunt mai slab inclinati, insa sunt brazdati(mai ales solul

nisipos).

Pe masura ce aceste procese se intensifica, acestea se transforma in ravene si in rape torentiale. Asemenea procese se formeaza in special in

partea extrema de sud-vest a depresiunii, acolo unde marnele helvetiene apar la zi, dar si pe marginea vestica(de la Cracaoani pana la Piatra Neamt),

unde apar frecvent. La est de raurile Cracau si Bistrita, eroziunea lineara este slaba deoarece asemenea forme de relief sunt putin raspandite. Chiar si

asa, fruntile unor terase(de 35 m si 75 m dintre Roznov si Buhusi) sunt brazdate, iar versantii unor vai(cele ale paraielor Zahornei, Verdele, Orbicu etc.)

au sectionat chiar marnele helvetiene de sub depozitele sarmatiene nisipoase.

Unele valcele coluvionate si acoperite de iarba sunt disecate de ravene si rape care sunt alungite prin eroziune regresiva; aceste lucruri indica o

eroziune intensificata recent, dupa ce intr-o etapa anterioara fusese slabita. Aceasta ar putea fi cauzata si de clima, dar cel mai probabil interventia

omului - defrisarile - este cel mai important factor care a dus la asemenea eroziune intensificata.

Strans legate de eroziune sunt procesele de transport si de acumulare care duc la formarea glacisurilor si conurilor de dejectie. Asemenea forme

de relief se formeaza la baza versantilor iar de obicei se suprapun luncilor si teraselor. Glacisurile sunt suprafete slab inclinate create prin eroziune sau

acumulare la baza versantilor. Acestea sunt formate in principal din materiale fine, nisipo-lutoase si apar la baza estica a dealurilor Prohalu, Osoiu,

Botoaia etc., la baza sudica a dealurilor Vulpea, Dornesti, Podoleni etc. Conurile de dejectie sunt niste forme de relief rezultate prin acumularea

materialelor transportate de torenti. Acestea sunt alcatuite din materiale grosiere(in special prundis) aduse de paraie si torenti din zona muntoasa, asa

cum este cazul paraielor Horaita si Almasul, Calu, Iapa, Nechitul, care formeaza conuri in luncile raurilor Cracau si Bistrita. Se formeaza unii torenti si

in estul depresiunii, care creaza conuri de dejectie cu ajutorul prundisurilor preluate din terase. In aceasta zona se intalnesc multe conuri de dejectie,

alcatuite din materiale fine, nisipo-lutoase. Astfel de conuri de dejectie sunt formate de multi torenti, de paraiele Bereasa, Barlesti pe stanga Cracaului,

Bahna, Calnesu, Verdele pe stanga Bistritei, Dragova, Valea lui Ion, Boita pe dreapta Bistritei.

Procesele de deplasare gravitationala se evidentiaza prin alunecarile de teren. Din pricina marnelor si argilelor miocene care devin plastice la

imbibarea lor cu apa, alunecarile sunt favorizate mai ales deoarece acestea sunt foarte raspandite. Acolo unde panta este mare, substratul plastic face

ca declansarea alunecarilor sa se realizeze. Acest proces intervine in masa in sud-vestul depresiunii - intre valea Bistritei, valea paraului Nechitul si

interfluviul Bistrita-Tazlau; acest interfluviu este atacat puternic dinspre Bistrita de alunecari de teren si de eroziunea torentiala.

Majoritatea versantilor din aceasta zona a depresiunii este puternica invalurita de monticulii, treptele si padinile individualizate pe deluviile de

alunecare. Aceste deluvii sunt intr-o continua deplasare descendenta, ajungand pana la baza versantilor unde se sprijina pe lunca Bistritei si a unor

afluenti.

Favorizate tot de marnele helvetiene, alunecari deosebit de intense apar si pe flancul nord-estic al dealurilor Balan si Obeni, pe flancul vestic al

dealurilor Malu(Holmu), Casaria(catre paraul Calu) s.a. Cornisele de desprindere cu inaltimi de pana la 35 m(dealul Malu) apar in toate aceste cazuri.

La suprafata apare un strat de nisip lutos subtire, apoi 28-30 m de prundisuri cu alternante nisipo-lutoase. Prundisurile sunt asezate pe o suprafata de

eroziune care reteaza stratele de marne cu pozitie cvasiverticala. Marnele din substrat si pachetul de prundisuri de deasupra sunt si ele antrenate in

alunecare.

In coltul nord-vestic, intre Cracau si Alamas, alunecarile sunt putin raspandite, insa pe flancul estic al dealului Prohalu si pe dreapta paraului

Horaita, acestea sunt manifestate intens.

Alunecarile nu sunt prea frecvente la est de Cracau si Bistrita datorita predominarii depozitelor sarmatiene in facies nisipos. Acestea sunt

manifestate cu o intensitate mare pe flancurile vailor care au strapuns depozitele sarmatiene, ajungand sa se adanceasca in marnele helvetiene si

tortoniene din baza. Asemenea exemple se regasesc pe flancul nord-estic al Dealului lui Mihai, pe versantii paraielor Mocanului, Orbicul, Verdele, pe

fruntea terasei de 75 m dintre Podoleni si Buhusi, s.a. Sunt si anumite alunecari puternice care afecteaza mai ales depozitele sarmatiene(in care sunt

de asemenea marne), cum ar fi alunecarile din dealurile Temelia, Buclia, Humaria etc.

Pe de-o parte, depresiunea Cracau-Bistrita castiga teren fata de cea a Tazlaului datorita acestor alunecari, iar pe de alta parte pierde teren in fata

depresiunii Neamtului tot din aceeasi cauza, in special in partea nordica.

Surparile sunt procesele gravitationale frecvente pe versanti sau maluri abrupte de pe care cad volume de roca(prin prabusire) ca urmare a

faptului ca baza lor a fost erodata. Asemenea procese se vad rareori in depresiunea Cracau-Bistrita, iar ele apar pe fruntile abrupte ale unor terase,

afectand depozite loessoide, pe unele cornise de desprindere si cu intensitate slaba pe abruptul versant format pe depozite de flis de pe dreapta

Bistritei(intre Piatra Neamt si Savinesti).

Creeping-ul, dezagregarea si alterarea si alte procese de versant se manifesta cateodata foarte intens, insa acestea nu ajung sa dea forme

specifice prin care sa puna in evidenta existenta lor, exceptie facand diageneza luturilor loessoide si solificarea.

In concluzie, in etapa actuala din depresiunea Cracau-Bistrita este prezent un numar restrans de procese de versant, insa acestea care sunt au

o intensitate ridicata si contribuirea la o evolutie rapida a versantilor este evidenta. Deoarece degradarea terenurilor este iminenta, valoarea acestora

scade destul de mult. Cea mai afectata zona este cea de sud-vest, acolo unde alunecarile de teren si eroziunea lineara sunt foarte intense si active.

Din acest motiv, trebuie luate anumite decizii in legatura cu protejarea acestei zone in care problemele se arata a fi complexe. In partea nordica si

nord-estica s-ar impune anumite masuri mai simple, de exemplu ararea in lungul curbelor de nivel, reducandu-se astfel procesele importante de

versant si in consecinta, continuarea degradarii terenurilor va fi evitata.

(Comunicare prezentata la sesiunea stiintifica a Universitatii "Al. I. Cuza", din octombrie 1967)

3.2. Caracterizare geologica   Teritoriul cuprins in foaia Piatra Neamt apartine in parte Carpatilor Orientali si in

parte platformei moldovenesti. Regiunii carpatice ii revine zona flisului cretacic - paleogen si zona miocena. Zona flisului este constituita din sectoare limitate ale celor cinci unitati ale sale, avand caractere de panze de sariaj, incalecate una peste alta de la vest spre est.

Zona miocena subcarpatica, alcatuita din depozite cu caracter molasic este de asemenea cutata si sariata la randul ei peste platforma

moldoveneasca, de-a lungul liniei pericarpatice. Ea constituie "panza pericarpatica".

Platforma moldoveneasca reprezinta prelungirea spre SV a platformei ruse si este alcatuita la suprafata din depozite sarmatiene cvasiorizontale

iar in adancime, din depozitele neozoice, mezozoice si paleozoice. Spre VSV, platforma se afunda mult sub moloasa si flisul carpatic.

Zona miocena subcarpatica

Constituie o zona cu latime variabila, situata la exteriorul unitatii marginale fata de care joaca rolul de avant-fosa. La constitutia sa iau parte,

predominant, depozite cu caracter de moloasa. Spre est, aceasta unitate incaleca in lungul liniei pericarpatice peste depozite sarmatiene de platforma.

Priabonian(pr)

  Este reprezentat prin stratele de Bisericani(argile si marne cenusii) care formeaza doua mici iviri la nord-vest de Targu Neamt, pe Valea Catrinei, unde apar de sub conglomeratele de Plesu(T. Joja, 1952). Priabonian(flis grezos-sistos) apare si la nord si la sud de localitatea Magazia.

Lattorfian-Chattian(if-ch)                             Apare in aceeasi zona cu Pribonianul, dar si in Targu Neamt, fiind reprezentat prin

menilite inferioare, marne bituminoase si sisturi diodilice.

Aquitanian(aq)

Depozitele atribuite acestui interval, cunoscute sub numele de "formatiunea salifera inferioara", se dezvolta sub un facies predominant argilos, in care se disting brecii argiloase salifere, argile cenusii cu gips, cu intercalatii lenticulare de gresii cenusii si verzi. In cuprinsul acestui orizont s-au identificat, in foraje, lentile de sare cu grosimi importante, asociate cu saruri delicvescente(Tazlau, Baltatesti). Aquitanianul se gaseste la E de localitatea Cracaoani; se mai identifica o fasie, in aval, la aproximativ 10 km de prima zona.  

Faciesul argilos cu sare si saruri delicvescente al acestei formatiuni este inlocuit printr-un facies grezos-conglomeratic cu elemente de sisturi

verzi, asemanator celui din parautohtonul marginal. Schimbarea de facies are loc gradat prin interventia tot mai frecventa a intercalatiilor de gresii verzi

in complexul argilos caracteristic.

Burdigalian(bd)

Se pot face doua subdiviziuni:

Gresia de Condor se mentine in baza Burdigalianului ca un nivel constant, atat din punct de vedere al grosimii, cat si al constitutiei litologice.

Stratele de Tescani sunt dezvoltate intr-un facies marnos-grezos, fiind constituite dintr-o alternanta cu o grosime de 400-500 m de marne

cenusiu-verzui si rosiatice si de gresii calacaroase verzi, uneori microconglomeratice. Sunt dezvoltate tipic in regiunea Tazlau(la sud de valea Bistritei).

Schimbari importante de facies se observa la nord de valea Bistritei in sectorul Ghindaoani si Culmea Plesu, unde faciesul marnos-grezos al stratelor

de Tescani devine integral grezos-conglomeratic(T. Bors, 1952). In acest sector, intre gresia feldspatica de Condor de la baza depozitelor atribuite

Burdigalianului si nivelului gipsului de Perchiu, considerat orizont caracteristic la baza depozitelor atribuite Helvetianului, se interpune un complex

grezos-conglomeratic cu o grosime de 400-700 m, in care T. Toja a separat:

-         orizontul subconglomeratic, acesta fiind predominat de gresii verzi cu intercalatii subordonate de marne si argile verzi;

-          orizontul conglomeratic(conglomerate de Plesu), caracterizat prin dezvoltarea mare a conglomeratelor cu elemente de sisturi verzi, la care

se adauga rar calcare cu numuliti, dolomite, calcare mezozoice si cuart filonian. Subordonat apar intercalatii de gresii verzi, grosiere. In

culmea Plesu, la partea superioara a acestui orizont, se individualizeaza un nivel grezos al gresiei de Moisa(T. Joja, 1952) constituit

predominant dintr-o gresie verzuie cu intercalatii de marne cenusiu-verzui si gresii galbui, friabile.

Helvetian(he)

In cadrul depozitelor atribuite Helvetianului, cunoscute la sud de valea Neamtului si sub denumirea de "orizontul cenusiu", iar la nord de valea

Neamtului ca orizont "supraconglomeratic"(T. Joja, 1952), s-au separat doua orizonturi(T. Bors, 1956) care au o larga dezvoltare in cuprinsul

acestei foi:

-         orizontul inferior, cu o grosime de 400-500 m, este constituit dintr-o succesiune ritmica cu caracter flisoid de gresii calcaroase

microconglomeratice, cenusii si de argile marnoase cenusiu-verziu. In mod constant, la baza orizontului se gaseste un nivel caracteristic cu

gipsuri, cunoscut sub numele de gips de Perchiu(Fl. Olteanu, 1956).

-         orizontul superior, cu o grosime de 600-1000 m, este alcatuit din gresii nisipoase, friabile, de tip subgrauwacke si nisipuri cenusii in strate

groase de 1-4 m, care alterneaza cu marne cenusii si rosiatice. Acest orizont se caracterizeaza prin prezenta intercalatiilor de sisturi

calcaroase, gipsuri si tufuri dacite. Microfauna acestui orizont indica helvetianul superior(T. Iorgulescu, 1962).

Tortonian(to)

Depozitele Tortonianului ocupa suprafete restranse situate pe versantul de NE al culmei Plesu si la Margineni-Buhusi, la marginea estica a zonei

miocene subcarpatice. Aceste depozite sunt formate dintr-o alternanta de marne cenusiu-galbui, cu intercalatii rare de marno-calcare dure si gresii

calacaroase galbui. O proportie insemnata ocupa gipsurile(albe si roz) mai ales in regiunea Margineni, acolo unde sunt asociate cu sisturi calcaroase si

tufuri biotitice cu globigerine. In aceste depozite apar lentile de sare gema si argile cu sare, de care sunt legate o serie de izvoare sarate. Depozitele

tortoniene contin microfauna cu Orbulina universa d'Orb.

3.3. ELEMENTE MORFOSTRUCTURALE

Teritoriul cuprins in foaia Piatra Neamt apartine la doua unitati structurale majore: regiunea carpatica si platforma moldoveneasca. Regiunea

carpatica, fiind o regiune mobila, este caracterizata printr-o structura in panze de sariaj, care se incaleca succesiv de la vest la est. In regiunea

carpatica se individualizeaza trei zone: zona flisului cretacic, zona flisului cretacic-paleogen si zona miocena subcarpatica.

Spre deosebire de regiunea carpatica, platforma moldoveneasca reprezinta o zona rigida, constituind Vorlandul Carpatilor Orientali, sub care se

afunda in trepte.

Zona flisului cretacic-paleogen

In aceasta zona se individualizeaza doua unitati tectonice: panza de Tarcau si unitatea marginala.

Panza de Tarcau este una dintre cele mai importante unitati tectonice, atat ca extindere, cat si ca structura de detaliu. In linii mari, in cadrul

acestei unitati se pot separa doua sectoare:

-         un sector situat la nord de valea Bistritei in care se dezvolta predominant faciesul calcaros al stratelor de Hangu(Senonian-Paleocen) si

subordonat, Paleogenul in facies intermediar si marginal. Stilul tectonic al acestui sector se caracterizeaza prin prezenta cutelor-solzi cu

deversari spre est si, in mai mica masura, prin cute normale sau rasturnate

-         un sector situat la sud de valea Bistritei, in care faciesul grezos al Paleogenului(gresia de Tarcau si cea de Fusaru) are o mare dezvoltare,

in timp ce depozitele cretacic-superioare(strate de Hangu) apar sporadic si discontinuu in zona frontala a unitatii. Stilul tectonic general al

sectorului sudic se caracterizeaza printr-o succesiune de cute normale cu gresie de Tarcau in nucleu si depozite oligocene in umplutura

sinclinalelor(I. Bancila, 1958). In cadrul panzei de Tarcau se disting cateva elemente structurale mai importante:

Fereastra Bran-Dumesnic(I. Atanasiu, 1939) in care apar depozite eocene(strate de Bisericani) si oligocene(menilite, disodile, gresia de Kliwa si

conglomerate cu elemente verzi) este situata intre valea Neamtului si valea Cracaului si apartine unitatii marginale. Depozitele mentionate apar de sub

stratele de Hangu ale unitatii de Tarcau. Ferestre tectonice asemanatoare, de dimensiuni mai mici insa, au fost identificate in zona Mitocul lui Balan(T.

Joja, 1955). In aceste ferestre apar fie depozite eocene, fie depozite miocene.

Digitatia ("skiba") Corduneanu-Dumesnic a fost pusa in evidenta de un foraj al Comitetului Geologic si interpretata ca atare, la sud de valea

Neamtului de Fl. Olteanu si la nord de aceasta de T. Joja(1959). Este constituita din depozite senoniene(strate de Hangu), eocene si oligocene(in

facies marginal). Amploarea maxima a sariajului digitatiei Corduneanu-Dumesnic atinge aproximativ 7 km.

Unitatea marginala(parautohtonul marginal) este constituita din depozite cretacice, paleogene si miocene, bine reprezentate in semifereastra

Bistritei. Latimea ei este destul de constanta(12-14 km); la nord de Valea Cracaului se afunda sub panza de Tarcau si reapare in fereastra Bran-

Dumesnic.

Stilul tectonic al acestei unitati se caracterizeaza prin cute izoclinale deversate spre est, avand flancurile inverse in parte laminate. Nucleele

anticlinalelor sunt alcatuite din strate de Bisericani, iar umplutura sinclinalelor din depozite oligocene. In regiunea vaii Bistrita aceasta unitate prezinta

cea mai ridicata structura(cuta Horaita-Doamna) in nucleul careia apar depozite cretacic inferioare si superioare. Ea reprezinta o cuta culcata de

dimensiune mare, cu flancul invers in mare parte laminat si cu o amploare de incalecare de circa 4 km(O. Mirauta, 1962).

La nord de valea Bistritei se individualizeaza o ridicare brahianticlinala, care reprezinta un fals anticlinal(anticlinalul fals Almasu) aparut prin

recutarea flancului invers din Miocen al cutei culcate(rasturnate) Horaita-Doamna(O. Mirauta, 1962). Anticlinalul fals Alamsu are nucelul format din

depozite helvetiene, iar flancurile din depozite miocen-inferioare si oligocene. Intre localitatile Poiana si Cracaoani, anticlinalul fals se scufunda axial si

reapare la Baltatesti, in anticlinalul fals Prihojdia, al carui nucleu este constituit din conglomerate de tip Plesu, conglomerate de Almasu superioare(O.

Mirauta, Elena Mirauta, 1962).

Contactul dintre flisul unitatii marginale si moloasa miocena, la nord de Valea Cracaului, este tectonic; imediat la sud de acest sector, falia

principala de incalecare se situeaza la exteriorul anticlinalului fals Alamsu, astfel ca Miocenul de la Almasu apartine flancului invers al cutei Horaita-

Doamna.

Zona miocena subcarpatica(panza pericarpatica)

In linii mari, aceasta zona cuprinde depozite miocene cu caracter molasic. Ea ocupa p suprafata cu o dezvoltare inegala: in partea nordica are o

latime de aproximativ 22 km, in timp ce in partea sudica este de doar 6 km.

In general, zona miocena prezinta o structura de sinclinorium deversata spre est, incalecat la vest de unitatea marginala si sariat spre est, in

lungul liniei pericarpatice, peste platforma mnoldoveneasca.

Din punct de vedere tectonic, in cea mai mare parte a acestei zone se pot separa doua subzone. Subzona interna se caracterizeaza printr-o

larga dezvoltare a Miocenului inferior avand o tectonica complicata reprezentata prin cute stranse si cute culcate(cuta culcata Pietricica Neamt - Valeni

si cuta Calu - Iapa), care se suprapun partial si ale caror flancuri inverse sunt laminate(O. Mirauta, 1962). Aceasta subzona poate fi considerata ca

partea frontala a unitatii marginale, ale carei nuclee de flis paleogen coboara in trepte spre est, inrolandu-se in acelasi timp in depozitle miocene din

fata(O. Mirauta, 1965).

Subzona externa este constituita din depozite apartinand Miocenului mediu si se caracterizeaza prin cute largi. In cadrul ei se individualizeaza

structuri anticlinale cu conglomerate burdigaliene in nuclee(anticlinalele Valea Mare, Grumazesti, Plesu) si sinclinale cu umplutura constituita din

depozite helvetiene(sinclinalul Nechizelu-Ghindaoani-Sacalusesti).

Contactul dintre aceste doua subzone se face fie printr-o falie(falia Magura) pusa in evidenta in partea sudica a foii, fie printr-o flexura sau este

chiar un contact aparent normal.

De mentionat este ca in culmea Plesu apar in butoniere depozite paleogene si menilite inferioare peste care stau discordant conglomeratele de

Plesu(T. Joja, 1952). In regiunea acesta, aceleasi conglomerate incaleca spre est peste depozitele tortoniene(T. Joja, 1952), care au un caracter

diapir, fiind prinse intre linia dupa care s-a facut aceasta incalecare si falia pericarpatica.

Linia pericarpatica

Contactul dintre zona miocena si platforma moldoveneasca are loc in lungul unei falii inverse, abrupta, cunoscuta sub denumirea de falia

pericarpatica. Unele foraje(Girov) au aratat existenta unei amplitudini de incalecare de minimum 3 km.

(Piatra Neamt, Harta geologica 1:200.000, 1968)

4. HIDROGRAFIA

Reteaua hidrografica a muntilor Bistritei apartine celor doua mari rauri, Bistrita si Moldova. Bistrita dreneaza peste 80% din suprafata acestor

munti, scurgerea de primavara detinand peste 70% din cea anuala. De fapt, ea are cel mai important potential hidroenergetic dintre toti afluentii

Siretului. Bistrita, la intrarea in Muntii Bistritei, in aval de confluenta cu Neagra Sarului, are un bazin de 1670 km2, un debit mediu annual de 23,8 m3/s

si 4,79 kg/s aluviuni in suspensie, ajungand la circa 34 m3/s si 8,6 kg/s aluviuni in suspensie la intrarea in Lacul Izvorul Muntelui, de pe un bazin de

aproape 3000 km2. Debitul lichid maxim atins la intrarea in lac a fost de aproximativ 1100 m3/s in timpul viiturii care a fost in anul 1970. In apropierea

Lacului Izvorul Muntelui, Bistrita colecteaza apele unor mici afluenti, dintre care cel mai important este Bistricioara.

Din anul 1980, prin aductie, a fost deviat si cursul raului Bicaz. Avale de barajul de la Lacul Izvorul Muntelui, pe vechea albie, pe care inainte de

barare avea un debit mediu de 40 m3/s, scurgerea este asigurata pana la Pangarati de un debit de servitute la care se adauga aporul raului

Tarcau(3,54 m3/s). In continuare, pana la Piatra Neamt, este cascada celor trei lacuri de baraj(Pangarati, Vaduri, Batca Doamnei), iar ultimul afluent

important este Cuejdiul.

Raul Cracau este cel mai important afluent pe partea stanga a Bistritei, are o lungime de 66 km, o suprafata a bazinului hidrografic de 408 km2 si are o inclinare medie de 6,8 m la km2(la intrarea in depresiune are o altitudine de 540 m, iar la confluenta cu Bistrita 260 m

altitudine). Are un curs in directia generala NV-SE, izvorand din partea de SE a culmii Stanisoarei de la o altitudine de peste 1000 m.

 In sectiunea Slobozia, raul Cracau este monitorizat cu frecventa trimestriala. Sectiunea este amplasata la o distanta de 45 km de izvor, la altitudinea

de 266 m, latitudinea de 46°50' si longitudinea de 26°21'. Are latimea medie de 10 m si adancimea de 0,21 m. Temperatura medie anuala a aerului

este de 8,4°C. Cantitatea  medie anuala de precipitatii este de 720,5  mm. In sectiunea Slobozia, raul Cracau strabate zona de molasa (miocena)

constituita din depozite helvetiene reprezentate prin nisipuri, gresii, marne, gipsuri. Cuaternarul este reprezentat in albia minora, in terasele joase si in

lunca Cracaului prin nisipuri, pietrisuri si depozite loessoide.

Curge mai repede ca Bistrita, insa ca si ea, isi domoleste foarte mult mersul imediat ce ajunge in depresiune, fapt care are ca urmare o depunere

foarte mare de aluviuni. Spre varsare curge pe terasa inferioara a Bistritei, facand o multime de meandre si apoi isi adanceste albia la marginea terasei

inferioare a Bistritei, formandu-si la gura de varsare un fel de palnie larga sapata in malul terasei Bistritei, fapt dupa care i se poate stabili si varsta in

raport cu cea a Bistritei.

Afluentii de pe dreapta Cracaului, marea lor majoritate colectati de paraul Almas, isi au izvorul din regiunea inalta a Flisului, iar cei din stanga

(paraul Bereasa, paraul Barlestilor, paraul Zahorna, paraul Bahnei) izvorasc din masivul Corni.

Tot pe stanga, Bistrita primeste si pe Calnistea, care curge in lungul terasei inferioare a Bistritei pe o lungime de 8-9 km., facand numeroase

meandre si primind dinspre rasarit pe Buhna, Buhnita si paraul Verdele. La un kilometru mai la Sud de varsarea in Bistrita, o alta apa, sora cu aceasta,

o continua parca, curgand pe un pat mai putin adancit si de aceea, isi rasfira bratele pe intinderi destul de mari. Dupa aceea curge aproximativ 8 km in

lungul terasei inferioare si se varsa in Bistrita odata cu Orbicul.      

     Plansa 10 - Cracaul

Plansa 11 - Panorama asupra vaii Bistrita

Plansa 12 - Valea Bistritei

Plansa 13 - Raul Bistrita la Piatra Neamt

5. ANALIZA PE BAZA SISTEMELOR INFORMATIONALE GEOGRAFICE

Un sistem informational este un ansamblu de componente in care se culeg, se stocheaza si se disemineaza informatiile; pe baza informatiilor se

iau deciziile ce se transmit organelor de executie.

Sistemul informatic este partea din sistemul informational in care se folosesc doar computerele.

Sistemul informational geografic este un ansamblu de componente destinate culegerii, stocarii, prelucrarii, organizarii, furnizarii de date si

utilizarii informatiei geografice.

Componentele sistemelor informationale

-         hardware: computere, retele de computere, periferice de intrare si de iesire, sateliti si avioane pe care sunt montate senzori de teledetectie

si camere fotoaeriene, sateliti si receptoare ale sistemelor globale de pozitie;

-         software: sisteme de operare, programe si pachete de programe aplicative generale si specifice SIG

-         date si informatii geografice;

-         tehnologii si proceduri;

-         oamenii - personal de proiectare, realizare, operare a sistemului si utilizatori finali.

Folosirea sistemelor informationale geografice este foarte raspandita. Exemple de domenii care folosesc SIG: invatamant, apararea nationala,

agricultura, industrie, transporturi, telecomunicatii, politie, justitie, medicina, farmacii, hidrologie, meteorologie, inlaturarea elementelor catastrofelor etc.

In afara acestei denumiri de Sistem Informational Geografic, se mai intalnesc si alte notiuni:

-         Sistem Informational Spatial, care lucreaza in special cu pozitia in spatiu;

-         Sistem Informational Teritorial, folosit in Italia;

-         Land Information System, folosit in Statele Unite ale Americii.

Un SIG poate fi:

-         local(Bucuresti);

-         judetean(Suceava);

-         regional(Crisana);

-         national(Polonia);

-         subcontinental(Asia de sud-est);

-         continental(America de Nord);

-         mondial(global).

Exemple de SIG:

 - SIG meteorologic national pentru Romania; detinatorul este Agentia Nationala de Meteorologie.

Componente: statii meteorologice, puncte meteorologice.

Instrumente de masura: termometre, barometre, pluviometre, radiosonde.

Produse finale: prognoza, buletin meteorologic, harti sinoptice(generale, pe zone) etc.

-         Gestionare flotei de transport. Detinatorul: Regia Autonoma de Transport Bucuresti(Primaria  Municipiului Bucuresti).

Hardware: server central si servere oglinda.

Computere in dispecerate, retea radio, ecrane la dispeceratul central.

Receptorii GPS si computere instalate in fiecare mijloc de transport, ecran cu harta traseelor in fiecare statie.

In geomorfologie au fost stabiliti anumiti indicatori morfometrici care pot exprima relieful. Acesti indicatori au fost obtinuti de-a lungul timpului,

avand ca baza hartile topografice si folosind metode clasice cu ajutorul hartiei milimetrice, calc, creioane colorate, rotring etc. Cu siguranta, metoda

clasica este una care permite invatarea unor lucruri de baza in interpretarea reliefului si este si necesara, insa intrebarile apar atunci cand se face

acelasi lucru din nou si din nou, mai ales atunci cand au aparut Modele Numerice Altitudinale ale Terenului gratuite, care permit interpretarea

caracteristicilor reliefului mult mai rapid. Cu siguranta se stie ca noi traim intr-o epoca a vitezei si ca oamenii vor sa faca cat mai multe lucruri si cat mai

repede posibil. Astfel, operatorul trebuie sa acorde un anumit timp si grija potrivita proiectului la care lucreaza, pentru a se obtine rezultate cat mai

bune si cat mai exacte.   

In aceasta lucrare se doreste preluarea anumitor indicatori noi, chiar daca unii ar putea pune semne de intrebare din cauza algoritmilor

matematici diferiti care sunt folositi.

Pentru un geomorfolog, se stie ca pentru verificarea anumitor lucruri este nevoie de probarea pe teren. Astfel, tehnicile SIG constituie un simplu

instrument care sa il ajute, oferindu-i o imagine de ansamblu asupra cercetarilor pe care vrea sa le faca pe teren. 

Plansa 14 - Altitudinea medie a bazinului

Altitudinea medie a bazinului(Upslope Slope) determina viteza de scurgere a apei. Utilitatea lor se dovedeste mai ales in analiza riscurilor

hidrologice, putandu-se identifica foarte usor sectoarele de accelerare a vitezelor de scurgere. Conform hartii rezultate, viteza cea mai mare de

scurgere este localizata in sectorul superior, acolo unde altitudinea medie este cea mai ridicata, cu valori intre 300 si 384 m. Cu cat raul inainteaza, cu

atat scurgerea devine mai lenta, acolo unde sunt si altitudinile din ce in ce mai scazute.

Plansa 15 - Curbura in plan

Harta curburii in plan evidentiaza sectoarele de scurgere divergenta (valori negative) si de scurgere convergenta (valori pozitive). Astfel, zonele cu

curgere accelerata sunt predominante, in special in arealele superioare si mijlocii ale bazinului. Se identifica si numeroase zone cu curgere lenta

printre cele cu scurgere accelerata din cauza ca exista formatiuni calcaroase, acestea retinand apa, ajungandu-se in unele zone la secarea cursului de

apa. In zona inferioara apar deja si areale cu scurgere stabila, in special aproape de gura de varsare.

Plansa 16 - Curbura in profil

Harta Curburii in Profil este foarte importanta pentru ca aceasta determina care sunt suprafetele convexe si care sunt suprafetele concave. Pe versantii

convecsi se manifesta o scurgere accelerata (marcata pe harta prin valori negative), in timp ce pe versantii concavi manifesta o scurgere decelerata

(valori pozitive). Astfel, zonele cu curgere accelerata sunt predominante, in special in arealele superioare si mijlocii ale bazinului. Se identifica si

numeroase zone cu curgere lenta printre cele cu scurgere accelerata din cauza ca exista formatiuni calcaroase, acestea retinand apa, ajungandu-se in

unele zone la secarea cursului de apa. In zona inferioara apar deja si areale cu scurgere stabila, in special aproape de gura de varsare.

Plansa 17 - Densitatea fragmentarii

Harta densitatii fragmentarii reliefului exprima gradul de fragmentare raportat la unitatea de suprafata. Reteaua hidrografica este masurata si

aceasta se raporteaza la suprafata bazinului. Rezultatul este in km/km2. Reteaua hidrografica nu este una foarte bogata in bazinul Cracaului, aceasta

avand o valoare de 1,5-3 km2 aproape in intregul areal. In sectorul mijlociu, in care cativa afluenti se varsa in Cracau si datorita maririi albiei, densitatea

retelei hidrografice este mai mare, aceasta avand si valori de 3-4,5, 4,5-6 si chiar mai mare. In aceasta harta a avut loc o eroare tehnica si sunt

reprezentate in principal numai arealele cu retea hidrografica.

Plansa 18 - Energia de relief, Metoda cartogramelor

Energia de relief este diferenta dintre altitudinea maxima si altitudinea minima dintr-un areal. Au fost determinate cinci intervale de energie de

relief, de la <100 m pana la >400 m. Valoare cea mai mare, peste 400 m, este localizata in nord-vestul sectorului mijlociu, pe cumpana de ape.

Intervalele de 300-400 m si 200-300 m se regasesc in sectorul superior, acolo unde sunt si altitudinile cele mai mari. In cele din urma, intervalele de

energie de relief 100-200 m si  <100 m sunt predominante in sectorul mijlociu si inferior, acolo unde relieful este unul fara altitudini importante.

Plansa 19 - Panta medie a bazinului

Panta este un indicator morfometric important in studierea unui areal, mai ales cand este vorba despre un bazin hidrografic. Intervalele valorii pantei

sunt alese in functie de interesul studiului. Prin metodele clasice, calcularea pantei este migaloasa si rezultatele nu sunt foarte precise, ci mai degraba

sunt aproximative.

Pentru acest indicator au fost stabilite urmatoarele intervale de valori de panta pentru bazinul hidrografic Cracau: 0o-3o, 3o-7o, 7o-10o, 10o-15o, 15o-25o si

>25o. Avantajul folosirii MNAT este ca se pot utiliza mai multi algoritmi, dand astfel posibilitatea alegerii celui mai potrivit. Un lucru foarte avantajos este

acela ca se pot trasa profile peste harta pantelor, in vederea vizualizarii modificarilor pe o anumita directie. Harta pantelor este o componenta

importanta in cadrul oricarui pachet SIG de modelare erozionala, impunandu-se ca atare o tratare extrem de atenta a acesteia. Programele utilizate pot

reprezenta valorile pantelor atat in grade cat si in procente.

In bazinul hidrografic Cracau se poate identifica o valoare ridicata a pantei in special de-a lungul cursului raurilor si in partea superioara a bazinului,

acolo unde este o zona muntoasa, cu altitudini de la 700 m pana la 1200 m. Valorile pantei in aceste areale variaza de la o panta mai mare de

25o pana la 15o-25o, insa sunt si anumite zone cu panta de 10o-15o, mai ales in partea centrala a bazinului. In partea inferioara, predominante sunt

pantele mici de 0o-3o si 3o-7o, insa se intalnesc de-a lungul cursurilor de apa si pante de 10o-15o si 15o-25o.

Plansa 20 - Harta pantelor

Plansa 21 - Potentialul de infiltrare a apei

Harta potentialului de infiltrare a apei(Wetness Index) indica sectoarele de saturare corespunzatoare scurgerii convergente si marcate totodata si

printr-o panta redusa. Se presupune ca transmisivitatea la nivelul solului este uniforma pe intreaga suprafata si nu se tine cont de gradul de acoperire

cu vegetatie. Cu tot gradul de relativism pe care il prezinta, acest indicator se dovedeste extrem de folositor in analiza pedologica. Zonele cele mai

vulnerabile, in care apa are o probabilitate mare sa se infiltreze, sunt identificate in special in sectorul superior al bazinului; pe masura ce bazinul se

dezvolta, cu atat se pare ca este mai greu ca apa sa se poata infiltra.

Plansa 22 - Orientarea versantilor(aspect)

Harta orientarii versantilor se poate realiza in programul ArcView folosind optiunea Aspect. Aceasta permite utilizatorului folosirea unei mari

varietati de culori.

Pentru bazinul Cracau au fost folosite culorile: rosu pentru versantii cu orientare nordica, portocaliu pentru cei nord-estici, galben pentru cei

estici, verde pentru cei sud-estici, bleu pentru cei sudici, albastru pentru cei sud-vestici, albastru inchis pentru cei vestici, roz pentru cei nord-vestici, in

timp ce pentru suprafetele plane s-a folosit culoarea gri.

Pe partea dreapta a Cracaului au fost identificati versantii cu orientare nordica, nord-estica, sud-estica si vestica in partea superioara a bazinului;

in zona mijlocie a bazinului au fost identificati mai mult versantii cu orientare nord-estica si estica, in timp ce in arealul inferior sunt versantii cu orientare

estica, sud-estica, sudica, sud-vestica si vestica.

Pe stanga Cracaului, versantii au o orientare sudica, sud-vestica si vestica generala in toate cele trei zone ale cursului de apa. In partea mijlocie se pot

identifica pe alocuri versantii nordici, in timp ce in arealul inferior sunt versanti estici, sud-estici si nord-vestici.

6.     ANALIZA HIDROLOGICA

Bazinul hidrografic conditioneaza viata raului. Toate elementele scurgerii raului sunt dependente de caracteisticile acestuia. Bazinul hidrografic

este delimitat de cumpana de ape definita ca linia celor mai mari inaltimi dinspre care se dirijeaza scurgerea superficiala spre reteaua de rauri. Datorita

modelarii generale a reliefului de catre factorii exogeni dar mai ales datorita actiunii erozive regresive a raurilor, cumpenele de apa sunt un element

mobil in timp. Adeseori, raurile reusesc sa-si modifice singure configuratia de la un moment dat a propriului bazin. De asemenea, se pot produce

schimbari complete ale configuratiei cumpenelor de apa din pricina miscarilor tectonice. Activitatea omului poate produce si ea schimbari importante in

structura bazinelor prin lucrarile care transfera apa dintr-un rau in altul.

Altitudinea are o influenta importanta asupra regimului hidric atat prin intermediul climei in mod direct cat si prin intermediul celorlalti factori

fizico-geografici ai scurgerii, aflati in parte in legaturi de interdependenta cu clima(relieful, solul, vegetatia, structura geologica). Altitudinea medie a

bazinului reflecta caracteristica reliefului, pantele. Astfel, altitudinea medie a bazinului Cracau este de 500 m, iar pantele cele mai mari trec de 25 o in

partea superioara; in partea mijlocie a bazinului pantele au valori intre 7-20o, in timp ce in partea inferioara sunt valori intre 3-7o.

Coeficientul de sinuozitate exprima raportul intre lungimea cursului de apa meandrat si cursul de apa fara meandre. Pentru raul Cracau, acest

coeficient de sinuozitate este cuprins intre 1,05 si 1,15, fapt ce arata ca aceasta zona este una subcarpatica piemontana si de podis.

18,9% din regimul scurgerii se realizeaza in luna mai si 18%, respectiv 15,3% in lunile iunie si aprilie, luna martie avand o pondere mai mica,

8%.

6.1. Conditii fizico-geografice ale formarii scurgerii apei

Raurile Romaniei sunt produsul climatului temperat-continental de tranzitie de diferite nuante, care caracterizeaza Muntii Carpati si zonele

invecinate. Sublinierea acestor trasaturi de clima, de relief, sol, vegetatie etc. care joaca un rol predominant in formarea scurgerii raurilor pe teritoriul

Romaniei este utila si necesara pentru cunoastere adecvata a raurilor. Deoarece Cracaul izvoraste din Muntii Stanisoarei de la o altitudine de peste

1200 m, scurgerea este rapida, are aspect de rau de munte, insa, in partea inferioara, cursul acestuia se largeste in latime, producandu-se chiar

meandre.

Regimul scurgerii raurilor. Sursele de alimentare a raurilor

Regimul scurgerii raurilor este foarte diferit de la an la an si de la o regiune la alta, atat datorita pronuntatei variatiei in timp a factorilor climatici, cat si a diversitatii foarte mari a celorlalti factori fizico-geografici. Anumite caracteristici ale regimului se produc insa mai frecvent, cu multa regularitate, ceea ce permite stabilirea unor tipuri de regim proprii anumitor ani caracteristici si diverselor zone.

Pentru ca raul Cracau strabate mai multe zone de relief, regimul scurgerii este determinat de modul complex de combinare a surselor de

alimentare ale raurilor, mod dependent de regimul factorilor climatici ai scurgerii. Rolul mai mare sau mai mic pe care diverse surse de alimentare il au

in diferite intervale de timp dintr-un an determina existenta sezoanelor hidrologice. Fiecare dintre aceste sezoane(de iarna, primavara, vara si toamna)

este caracterizat prin fenomene specifice climatice si hidrologice.

In sezonul de iarna, cu temperatura medie sub 0oC si cu precipitatii sub forma solida, Cracaul are scurgerea foarte mica, perioada fiind numita

"ape mici de iarna", deoarece, pe langa faptul ca raul este alimentat numai pe cale subterana, o parte din apa se si imobilizeaza in formatiuni de

gheata. In timpul sezonului, in special spre sfarsitul lui, datorita incalzirilor temporare, se produc topiri partiale ale zapezii care dau nastere la "viiturile

de iarna". Sezonul de iarna incepe devreme, in lunile noiembrie-decembrie, si dureaza mult, pana in lunile februarie-martie. Astfel, daca debitele medii

in lunile de iarna se situeaza in jurul valorii de 0,550 m3/s, s-au inregistrat debite medii lunare de pana la 2,42 m3/s.

In sezonul hidrologic de primavara, cu temperatura medie a aerului cuprinsa intre 0-10oC, rezerva de zapada acumulata in timpul iernii se

topeste si produce o crestere pronuntata a scurgerii apei. Spre sfarsitul sezonului de primavara, scurgerea sufera o crestere si datorita ploilor care cad

de obicei in aceasta perioada. Aceasta scurgere bogata, caracterizata prin durata mare, prin faptul ca se compune din mai multe unde de viitura

complet sau partial suprapuse si geneza poate fi simpla(din zapezi) sau mixta(din zapezi si ploi), constituie "apele mari de primavara". Inceputul

acestora depinde de data medie de trecere a temperaturilor medii zilnice ale aerului peste 0oC si se situeaza in lunile februarie-martie. Debitul maxim al

apelor mari de primavara(depinzand de rezerva de apa din zapada de pe bazin, de intensitatea topirii zapezii, de gradul de saturatie cu apa a solului

inainte de topirea zapezii, de gradul de inghetare a solului in bazin inainte de topirea zapezii, de gradul si de intensitatea precipitatiilor de primavara,

cum si de directia si de viteza de miscare a liniei topirii zapezilor), poate avea valori si date de producere in diferiti ani foarte variate. Se observa totusi

ca scurgerea maxima se produce mai frecvent intr-o anumita perioada de timp. Sfarsitul acestui sezon este mai greu de precizat, deoarece

descresterea apelor mari, brusca la inceput, continua mai lent pana se atinge minimul de vara. De multe ori, descresterea de primavara este intrerupta

de noi cresteri provocate de ploi generale sau ploi torentiale. In unele sezoane de primavara, cresterea temperaturii aerului nu este constanta si de

aceea topirile zapezilor se face in etape, dand nastere la doua sau mai multe unde de viitura intre care se disting apele mici de primavara.

In sezonul hidrologic de vara care dureaza de la sfarsitul apelor mari de primavara pana la inceputul apelor mici de toamna, scurgerea este in general mica, aceasta perioada numindu-se apele mici de vara. Alimentarea provine in principal din apele subterane; uneori, peste aceasta scurgere de baza se suprapune scurgerea din ploile de vara concentrata in "viiturile de vara". Cele mai mici ape de vara se realizeaza spre sfarsitul sezonului, pe masura ce se epuizeaza rezervele subterane.

Sezonul hidrologic de toamna, cu temperatura medie a aerului cuprinsa intre 0 si 10oC, se remarca prin caderea unor ploi de durata care produc

o crestere a scurgerii sub forma "apelor mari de toamna". Atunci cand precipitatiile lipsesc, toamna poate fi considerata ca o prelungire a sezonului de

vara.

Regimul scurgerii zilnice arata ca raul Cracau are un debit de 1,34 m3/s.

Regimul scurgerii lunare

Variatia scurgerii medii lunare in timpul anului urmareste in general destul de fidel variatia scurgerii zilnice. Un aspect important al variatiei

scurgerii lunare il constituie repartitia in timp a volumelor scurse in timpul anului. In luna a patra, volumul scurs creste de la 10% pana la 17%, rolul

important avandu-l temperaturile aerului care mentin rezervele de apa acumulate in stratul de zapada. Astfel, luna cu cea mai bogata scurgere medie

lunara are in luna a patra o valoare de 43%, aceasta fiind cea mai ridicata dintre toate lunile anului. Scurgerea medie lunara cea mai mare din an(pe

perioada multianuala) are un debit maxim de 6,56 m3/s.

Regimul scurgerii sezoniere

Determinarea sezoanelor caracteristice de producere a scurgerii pe parcursul unui an pe criterii hidrologice, desi corecta din punct de vedere al

genezei scurgerii, ar crea unele dificultati in compararea volumelor care se scurg in acelasi timp. O asemenea comparatie este necesara in activitatea

de gospodarire a apelor si de aceea studierea repartitiei scurgerii pe sezoane este realizata luandu-se in considerare sezoanele calendaristice:

-         iarna cu lunile XII-II;

-         primavara cu lunile III-V;

-         vara cu lunile VI-VIII;

-         iarna cu lunile IX-XI.

In mod aproximativ, aceste sezoane calendaristice satisfac si criteriile hidrologice de determinare a sezoanelor caracteristice ale scurgerii apei.

Astfel, in aceasta regiune, scurgerea de iarna medie este de 5-10%, cea de primavara este de 45-50%, cea de vara este de 30-35%, iar cea de

toamna este de 10-15%.

La postul hidrometric Magazia(care este localizat in amonte), scurgerea de iarna medie este de 8%, la fel ca si la cel de-al doilea post hidrometic

din bazin, Slobozia(la gura de varsare), insa cu o valoare a debitului de 0,96 m3/s, fata de 1,805 m3/s.

Figura 1 - Scurgerea sezoniera - Magazia

Figura 2 - Scurgerea sezoniera - Slobozia

6.2.  Scurgerea medie

Debitele multianuale - variatia cu altitudinea a scurgerii medii rezulta din analiza ecuatiei bilantului apei pe o lunga perioada, in care cei doi factori de

care depinde scurgerea - precipitatiile si evapotranspiratia - au o evidenta variatie pe verticala. Avand in vedere sensul variatiei cu altitudinea a

precipitatiilor, care cresc cu altitudinea, si a evaporatiei, care scade la cresterea altitudinii, rezulta ca scurgerea medie, ca diferenta intre precipitatii si

evapotranspitatie, creste cu altitudinea.

La Magazia se constata o ciclicitate a debitelor medii de 4-5 ani, fapt care se identifica si la Slobozia. Astfel, in 1950, la Magazia debitul mediu

este de 0,515m3/s, ca peste 5 ani sa fie 1,49m3/s, iar peste alti cinci ani sa coboare din nou, de data aceasta la valoarea de 0,89 m 3/s. La Slobozia,

debitul mediu in 1950 a fost de 0,92 m3/s, in 1955 a urcat la 2,65 m3/s, ca in 1960 sa coboare, de data aceasta la 1,59 m3/s si in 1964 la 0,693 m3/s.

Figura 3 - Ciclicitatea scurgerii lichide medii multianuale - Magazia

Figura 4 - Ciclicitatea scurgerii lichide medii multianuale - Slobozia

6.3. Scurgera maxima, fiind una dintre cele mai importante faze ale scurgerii unui rau prin efectele pe care le produce si prin necesitatea

considerarii corecte a caracteristicilor ei in proiectare, executie si exploatarea hidrotehnica, pune in acelasi timp probleme dificile de cunoastere.

Masuratorile de debite la ape mari sunt greu de executat iar rezultatele lor sunt mai susceptibile de erori decat pentru alte faze ale scurgerii.

Viituri si ape mari

Viiturile, cel mai des provin din ploi torentiale si de lunga durata, dar si din topirea zapezilor, care se produc de obicei in perioada decembrie-mai.

In functie de distributia in timp a elementului genetic(precipitatiile) si de timpii de parcurgere ai apei in bazin, viiturile pot prezenta   un singur varf

principal intre care pot aparea unele varfuri secundare.

Elemente caracteristice ale undelor de viitura singulare tip:

Raul Cracau, postul Slobozia;

Suprafata bazinului de receptie 399 km2;

Altitudina medie a bazinului 577 m;

Distanta de la izvor 56 km;

Panta medie a bazinului 81 0/00;

Panta medie a raului 12,8 0/00;

Timpul de crestere 27 ore.

Pentru ca postul hidrometric Magazia este situat prea in amonte, pentru debitele maxime au fost luate in calcul doar masuratorile care au fost

facute la Slobozia, care caracterizeaza intreg bazinul Cracau. Viitura maxima a fost inregistrata in anul 1975, cu un debit de 435 m 3/s. Si anul 1957 a

fost bogat in precipitatii, cu un debit de 386 m3/s. Alti ani mai importanti in care debitul a fost unul important sunt: 1979(201 m 3/s), 1971(180 m3/s),

1965(172 m3/s), dar si anul 2005(116 m3/s). 

In anul 1975, cand s-a produs viitura cea mai importanta de cand se fac masuratori, in data de 28 mai, debitul a fost, la ora 5.20, 171 m 3/s, iar in

data de 8 mai, la orele 1 si 2, cate 208 m3/s!

Coeficientul de variatie al debitului maxim pe intervalul 1954-1990 este de peste 1, ceea ce inseamna o variatie mare, de la 4,79 m 3/s(1986)

pana la 435 m3/s(1975).

Timpul de crestere a unei viituri este de 10 ore, iar timpul total in care viitura este la cote de varf este de 50 de ore.

Figura 5 - Debitele maxime multianuale - Slobozia

Figura 6 - Variatia debitelor lunare in anul cel mai ploios(1984) - Magazia

Figura 7 - Variatia debitelor lunare in anul cel mai ploios(1984) - Slobozia

Din calculul statistic al debitelor maxime anuale(metode INHGA) a rezultat ca o data al 100 de ani, raul Cracau poate sa atinga un debit maxim de 500 m3/s, o data la 80 de ani poate sa atinga 410 m3/s, o data la 20 de ani 300 m3/s si o data la 10 ani poate sa ajunga la 220 m3/s.

Volumul maxim ce poate fi atins o data la 100 de ani in 2 zile este de 33 milioane m 3, in 5 zile 47 milioane m3, in 10 zile 54 milioane m3, iar in 20 de zile 66 milioane m3.

 

                     

                                                                               

Plansa 23 - Diagrama de probabilitate

Plansa 24 - Repartitia precipitatiilor. Medii anuale

Zonele     cu     risc     de     inundabilitate - Bazinul Hidrografic Siret

In tabelul de mai jos sunt prezentate principalele zone din cadrul Bazinul Hidrografic Siret supuse fenomenelor frecvente de inundatii.

Cursul de apa Localizare Suprafata

(ha)

Observatii

( afluenti )Siret Zvoristea 200 -Suceava + afluenti Izv.Sucevei, Straja,

Vicovu de sus, Vicovu de jos, Bilca, Fratautii Noi, Fratautii Vechi, Brodina, Putna, Sucevita, Marginea, Solca

680 Brodina, Sucevita, Putna, Solca, Saca, Solonet, Seaca

Moldova + afluenti Breaza, Frumosu, Fundu Moldovei, Vadu Moldovei,

618 Izv.Alb, Izv.Giumalau, Moldovita, Dragosa, Suha, Gemenea

Rasca.Bistrita + afluenti Carlibaba, Iacobeni,

Dorna Arini,Brosteni50 Tatarca, Ortoaia

Bistrita + afluenti Borca, Farcasa, Poiana Teiului, Piatra Soimului, Romani, Podoleni, Costisa

2.404 Hangu, Bicaz, Calu, Iapa, Romani, Verdele, Calnas

Cracau Cracaoani, Girov, Roznov

200 Horaita, Bahna

Moldova + afluenti Tupilati, Dulcesti, Horia, Tg.Neamt, Pipirig

220 Ozana, Dobreanu, Topolita

Siret + afluenti Roman, Horia, Ion Creanga, Secuieni, Moldoveni, Bahna

6.785 Sarbilor, Turbata, Valea Neagra

Siret + afluenti Filipesti, Negri, Saucesti, Traian, Buhoci, Letea Veche, Tamasi, Horgesti, Faraoani, Cleja, Parava Orbeni, Sascut, Pancesti, Corbasca

1.928 Turbata, Mora, Racova, Tamasi, Bahna, Valea Seaca, Valea Mare, Orbeni, Parava

Trotus +afluenti Ghimes Faget, Palanca, Brusturoasa, Agas, Asau, Comanesti, Darmanesti, Dofteana, Tg,Ocna, Tg.Trotus, Gura Vaii, Caiuti, Urechesti.

1.130 Ciughes, Camenca, Asau, Sopan, Dofteana, Slanic, Popeni

Bistrita + afluenti Buhusi, Racova, Blagesti, Margineni.

1.187 Romani, Bodesti, Racova, Blagesti, Trebes

Tazlau +afluenti Balcani, Parjol, Ardeoani, Magiresti, Poduri, Solont, Scorteni, Livezi,

1..129 Tazlau Sarat, Solont, Ruja, Rachitis, Orasa

Berzunti, Helegiu.Siret +afluenti Homocea, Suraia,

Vadu Rosca1.080 Polocin

Putna +afluenti Paltin, Naruja, Clipicesti, Topesti, Garoafa, Vinatori,

130 Naruja, Zabala, Vizantea

Susita +afluenti Cimpuri, Racoasa, Straoane, Panciu

325 Alba, Verdea

Moldova + afluenti Jaristea, Odobesti, Virtescoiu, Reghin, Golesti

112 Arva, Mera, Argintu

Rm.Sarat +afluenti Jitia, Dumitresti, Maicanesti, Vintileasca

256 Motnau, Rimnicel, Slimnic

Total 108 locatii 18.434 ha

Tabelul 1 - Zonele  cu  risc  de  inundabilitate - Bazinul Hidrografic Siret

(Administratia Nationala "Apele Romane", Directia Apelor - Siret)

6.4. Scurgerea minima

Apele scazute se produc iarna, atunci cand precipitatiile in cantitate mica sunt sub forma solida, acumulandu-se la suprafata solului si cand, datorita temperaturilor scazute se produce inghetul apelor. In 50% dintre cazuri, cel mai mic volum al scurgerii s-a inregistrat in luna ianuarie. Raul se alimenteaza exclusiv din rezervele de ape subterane, scurgerea minima depinzand de caracterisitcile acestor rezerve si de capacitatea de drenare a lor catre reteaua de rauri. In perioadele de seceta atmosferica, evolutia scurgerii minime este determinata de legea epuizarii unei rezerve subterane. O situatie aparte este atunci cand se produc temperaturi minime extreme, fapt ceea ce duce la o scadere brusca a debitelor de apa datorita imobilizarii in formatiunile de gheata a unei cantitati de apa.

La fel ca si la debitele medii multianuale, si la debitele minime se constata o ciclicitate pe perioade de 4-5 ani.

Figura 8 - Debite lunare minime anuale - Magazia

Figura 9 - Debite lunare minime anuale - Slobozia

Figura 10 -Variatia debitelor lunare in anul cel mai secetos - Magazia

Figura 11 -Variatia debitelor lunare in anul cel mai secetos - Slobozia

6.5. Scurgerea aluviunilor. Conditii fizico-geografice ale formarii scurgerii solide

Pornind de la actiunea mecanica a ploilor asupra solului, in special a ploilor torentiale, se trece prin scurgerea apei la suprafata solului la un

fenomen de spalare prin antrenarea, dizolvarea si transportul catre baza pantei a particulelor fine si a substantelor usor solubile ale solului. Prin

repetarea fenomenului, daca echilibrul intre formarea solului la adapostul vegetatiei si spalarea lui se strica, fenomenul de spalare se transforma intr-un

fenomen de eroziune. Intensitatea fenomenelor de spalare si eroziune este direct dependenta de factorii distructivi, ploaie si scurgere, si de factorii

rezistenti, sol si vegetatie. Relieful, prin influentarea climei si a scurgerii, prin determinarea vitezelor de deplasare a apei si prin zonalizarea verticala a

vegetatiei si solurilor poate fi considerat ca factorul cu cea mai generala influenta asupra formarii scurgerii solide si evolutiei albiilor.

6.6. Termica si inghetul. Forme si formatiuni de gheata

                                                                                                                  

In functie de facorii fizico-geografici si in special de factorii climatici, pe apele raului Cracau apar de obicei in fiecare iarna diferite forme si

formatiuni de gheata, prezente atat la suprafata cat si in interiorul curentului. Printre primele forme de gheata care apar la o supraracire a apei

sunt acele sau cristalele de gheata, observate la suprafata apei chiar la inceputul iernii. Prin dezvolatrea si unirea acestor ace de gheata, la suprafata

apei se formeaza pojghita de gheata, in timp ce antrenarea acelor spre interiorul curentului si patului albiei se formeaza gheata interioara si gheata de

fund. Aglomerarile de gheata care uneori sunt amestecate cu zapada si care plutesc la suprafata apei sau in interiorul curentului

reprezinta naboiul sau inia. Aceste forme ale ghetii care apar in urma unor supraraciri neinsemnate ale apei in conditiile unui interval de numai o zi -

doua cu temperaturi negative ale aerului, dispar dupa un interval la fel de scurt cu tempraturi pozitive.

Printre formatiunile stabile de gheata, gheata de mal apare cel mai devreme in special in zonele putin adanci ale albiei, unde viteza curnetului nu

este la fel de mare ca in centru. Gheata de mal apare ca o fasie de-a lungul raului la unul sau la ambele maluri, avand grosimi care, in functie de

temperatura in special, variaza de la 2-3 cm pana la peste 15 cm.

Sloiurile de gheata se fomeaza prin cresterea dimensiunilor pojghitelor de gheata sau ale celorlalte forme instabile de gheata care plutesc la

suprafata apei. Formate in aceste fel, sloiurile de la inceputul iernii nu au dimensiuni mari, intalnindu-se frecvent grosimi de 5-6 cm cu suprafete de 5-6

cm2.

Dintre toate formatiunile de gheata, cea mai stabila este podul de gheata. Acesta se poate forma atat datorita inaintarii ghetii de mal, cat si

datorita fixarii sloiurilor in primul rand acolo unde albia prezinta ingustari. Atunci cand temperaturile sunt foarte scazute iar debitul foarte scazut, raul

Cracau poate ingheta pe sectiuni importante.

                                                                                                                   

Plansa 25 - Raul Cracau

7. PROTECTIA MEDIULUI

 

Motto: Multe tari traverseaza mai degraba o criza a guvernarii decat o criza a apei. Este nevoie de existenta unui sistem administrativ si socio-

politic coerent care se poate realiza numai prin adoptarea unui sistem de management integrat al resurselor de apa si folosind o abordare participativa

si transparenta ce se adreseaza nevoilor ecologice si umane.

Comunicat de presa

Declaratia Finala a Celui de al Treilea Forum Mondial al Apei

Kyoto, Japonia, Martie 2003

Apa este esentiala vietii pe Pamant. Existenta noastra, ca si activitatile noastre economice sunt in totalitate dependente de aceasta pretioasa resursa.

Si, mai mult decat atat, la nivel global, apa reprezinta o resursa limitata.

Desi suprafata lumii este acoperita in proportie de 70% cu apa, doar 2,5% din acesta apa este buna de baut. Conform unui raport al Comisiei

pentru Dezvoltare Durabila a Natiunilor Unite, numai 0,007% din resursele totale de apa proaspata ale Pamantului sunt accesibile pentru necesitatile

umane.

Fiind o sursa limitata si deosebit de vulnerabila, apa poate fi oricand deteriorata daca omenirea nu intervine cu masuri concrete de protectie. Data fiind

aceasta degradare continua, se impune necontenit o munca asidua de gestionare a calitatii resursei de apa, astfel incat sa se asigure cunoasterea,

conservarea, protectia calitatii si cantitatilor acesteia.

In acest sens, gospodarirea apelor conditioneaza si este conditionata de strategiile de dezvoltare sociala si economica, atat la nivel national cat

si la nivel local.

Gospodarirea apelor se bazeaza in prezent pe urmatoarele principii de baza :

-         apa este o resursa limitata si vulnerabila;

-         gospodarire pe sub-bazine hidrografice;

-         gospodarire integrata: cantitate - calitate;

-         solidaritate sub-bazinala;

-         poluatorul plateste;

-         apa genereaza o valoare economica;

-         apa nu este un produs comercial.

Apa este un element esential atat pentru sustinerea si dezvoltarea vietii cat si pentru dezvoltarea economica si sociala a societatii umane. Apa

este o resursanaturala, regenerabila, dar limitata. La scara globului pamantesc, apa este repartizata in 5 mari categorii, de marimi inegale, si anume:

oceanele si marile continand 97% din volumul total de apa, ghetarii localizati la cei doi poli 2%, apele continentale subterane reprezentand mai putin de 0,6%,

apele continentale de suprafata, cu 0,02% si apa atmosferica, in cantitate mai mica de 0,001%.

In mod natural apa este purificata in cadrul ciclului hidrologic.

Circuitul global al apei in natura:

Plansa 26 - Circuitul global al apei in natura

Suprafata continentala care colecteaza precipitatiile atmosferice, care asigura drenarea lor prin scurgeri subterane si superficiale catre reteaua

hidrografica si care concentreaza scurgerea intr-un punct, situat in avalul bazinului, numit estuar, se numeste bazin hidrografic.

Prin urmare, caracteristicile curgerii intr-un bazin hidrografic depind de conditiile climatice, factorii geografici, dar depind in mare masura si de

influentele umane asupra retelei hidrografice, care modifica ciclul apei.

Exploatarea nerationala a resurselor de apa(subterane si de suprafata) si modificarile artificiale ale fluxurilor naturale(devierea cursurilor, lanturi

de acumulari, modificarea nivelului normal al oglinzii apei) se repercuteaza, mai devreme sau mai tarziu, direct sau indirect, asupra comunitatilor

umane prin: secarea fantanilor, coborarea nivelului panzei freatice, sau dimpotriva - ridicarea nivelului apei freatice, saraturarea si inmlastinirea

terenurilor etc., perturband alimentarea cu apa, asigurarea hranei sau ducand chiar la disparitia in timp a comunitǎtilor respective.

In mod similar, activitatea omului se rasfrange si asupra calitǎtii apelor prin "murdarirea" sau poluarea acestora.

In Romania, procentul de asigurare cu apa a locuitorilor este de 92% in mediul urban si de 33% in mediul rural. Aceste servicii de apa sunt asigurate

partial, la nivelul comunitatilor, prin regii autonome, aflate in subordinea administratiilor publice, cu personalitate juridica si care functioneaza pe baza

de gestiune economica si autonomie financiara, avand ca obiect de activitate gestiunea apei potabile si industriale, colectarea, evacuarea si epurarea

apelor uzate si meteorice, exploatarea si organizarea activitatii de agrement etc. Totodata, in domeniul serviciilor de apa,   exista la nivelul anumitor

localitati societati comerciale.

Din totalul populatiei, de aproape 22 milioane de locuitori, in Romania, beneficiaza de apa potabila din reteaua publica 14,7 milioane persoane

(65%), din care 11,3 milioane in mediul urban (92% din total populatie urbana), si 3,4 milioane in mediul rural (33% din totalul populatiei  rurale).

Canalizarea

Desi apele uzate menajere sunt deversate in cursurile de apa, raul nu trebuie considerat ca fiind destinat acestei utilizari, chiar daca respectivele

ape sunt epurate. Totusi, cursul de apa la o astfel de utilizare se comporta bine, pentru ca este folosita capacitatea sa de autoepurare.

Situatia din Romania la ora actuala este urmatoarea: imensa majoritate a locuintelor rurale si buna parte din cele orasenesti, nu beneficiaza de canalizare comunitara.

Consecinte:

-         Prima consecinta: neavand canalizare unde sa poata fi deversate apele reziduale, locuitorii nu-si pot instala apa in casa. Localitatile rurale nu

beneficiaza de retea de apa potabila, apa se ia din puturi individuale sau comune catorva familii, puturi de mica adancime. Mai mult, nu pot

beneficia nici de apa calda menajera.

-         A doua consecinta: daca nu-si pot instala apa in casa, nu-si pot monta nici WC in casa. Imensa majoritate a locuintelor sunt dotate cu WC tip

hazna sapat in curte. Aceasta hazna se vidanjeaza la cativa ani, sau se acopera cu pamant sapandu-se o alta hazna. Apele rezultate din

spalarea rufelor se arunca de cele mai multe ori intr-o groapa sau un sant, sapate in gradina si nu de putine ori chiar in strada in fata portii.

-         A treia consecinta: aceasta situatie precara, pe langa faptul ca este generatoare de disconfort, in anumite circumstante devine generatoare de

focare de infectie, de mirosuri si nu de putine ori genereaza conflicte intre vecini.

Solutia de eliminare a acestor neajunsuri, acolo unde legislatia nu prevede alimentare cu apa si canalizare in sistem centralizat, este echiparea

locuintelor rurale cu fose septice, fose septice care se vidanjeaza la anumite intervale, intre 1 si 5 ani, de catre o societate abilitata sa practice astfel de

activitati. Aceasta solutie este recomandata si de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), este solutia care se practica in toata lumea.

Starea apelor de suprafata

Totalul cursurilor de apa codificate ale tarii noastre este de 78 905 km, insa de interes major pentru economie si protectia mediului sunt cursurile

mijlocii si inferioare ale raurilor pe care se organizeaza activitatea de supraveghere si control, adica pe o lungime de circa 22 000 km.

Participarea publicului la managementul bazinelor hidrografice, in conformitate cu prevederile Directivei cadru privind apa

Consultarea publicului si implicarea acestuia in procesul de implementare a Directivei Cadru privind Apa reprezinta elemente cruciale pentru o

planificare reusita. Potentialele beneficii pentru factorii de decizie sunt reprezentate de urmatoarele:

-         Planul de Management la nivel de Bazin Hidrografic poate fi incununat de succes prin promovarea "proprietatii", a acceptarii si cooperarii intre

factorii implicati;

-         Luarea deciziilor poate fi mai eficienta prin identificarea din vreme si, acolo unde este posibil, rezolvarea conflictelor;

-         Solutiile pot fi mai durabile si mai echitabile prin includerea unor cunostinte si perspective mai largi;

-         Pe termen lung, relatiile dintre autoritatile competente si factorii implicati au sansa sa devina mai stranse.

Pentru a obtine "best practice" in procesul de planificare, prioritatea trebuie acordata stabilirii mecanismelor efective pentru participarea publicului

(consultarea si implicarea activa) in planificarea si luarea deciziilor, chiar de la inceputul procesului de planificare la nivel de bazin hidrografic.

O participare reala reprezinta mai mult decat o simpla distribuire de informatii sau pregatirea unui exercitiu de consultare, si trebuie sa fie

adaptata grupurilor tinta si problemelor specifice.

Initiativa participarii trebuie sa fie bine organizata pentru a se asigura transparenta si accesibilitatea, precum si pentru ca opiniile sa fie

respectate, iar asteptarile tuturor partilor sa fie clare inca de la inceput.

Managementul informatiilor, formarea capacitatilor si integrarea la nivel operational necesita metode adecvate,  asa cum sunt:

-         Colectarea de date adecvate (baze de date, SIG);

-         Selectarea de date relevante si de informatii din bazele de date;

-         Analiza si descrierea continutului procesului de planificare in Directiva Cadru (grafice si harti SIG direct de la autoritati si de la public);

-         Facilitarea cerintelor administrative;

-         Participarea publicului (analiza factorilor implicati, workshop-uri, scheme logice, etc.);

-         Mijloacele de sustinere a deciziilor, capabile sa realizeze prioritizarea corecta a programelor de masuri.

Implementarea directivei: cadrul de desfasurare

Directiva Cadru privind Apa - stabileste cadrul pentru protectia tuturor categoriilor de apa (incluzand apele interioare de suprafata, apele maritime

costiere, tranzitorii si subterane), care:

-         sa previna deteriorarea ulterioara, sa protejeze si sa imbunatateasca starea resurselor de apa;

-         sa promoveze utilizarea durabila a apei, bazata pe protectia pe termen lung a resurselor de apa;

-         sa aiba ca obiectiv protectia si imbunatatirea mediului acvatic prin masuri specifice pentru reducerea progresiva a descarcarilor, emisiilor si

pierderilor de substante prioritare, si eliminarea descarcarilor, emisiilor si pierderilor de substante prioritar periculoase;

-         sa asigure reducerea progresiva a poluarii apelor subterane si sa previna poluarea viitoare;

-         sa contribuie la limitarea efectelor secetelor si inundatiilor.

De ce participarea publicului?

Participarea publicului este necesara pentru a fi in concordanta cu prevederile Directivei Cadru privind Apa si pentru a indeplini obiectivele de mediu si alte beneficii. Pe langa aceste cerinte ale Directivei Cadru, este bine de subliniat fundamentarea rationala a luarii in considerare a participarii publicului, adica asigurarea unei implementari efective si indeplinirea obiectivelor de mediu ("starea buna" in anul 2015). Cel mai important obiectiv al participarii publicului este de a imbunatati luarea deciziilor, prin asigurarea faptului ca deciziile sunt bazate pe cunostinte impartasite, pe experiente si pe evidente stiintifice, ca ele sunt influentate de viziunea si experienta celor afectati de ele, si ca optiunile creative si inovatoare sunt luate in considerare.

Beneficiile potentiale care rezulta din participarea publicului sunt reprezentate de:

-         Cresterea constiintei publice pentru problemele de mediu, ca si pentru starea mediului din bazinul hidrografic respectiv;

-         Folosirea cunostintelor, experientelor si initiativelor diferitilor factori de decizie, si prin urmare imbunatatirea calitatii planurilor, masurilor si managementului bazinului hidrografic;

-         Acceptarea de catre public, increderea si sprijinul cu privire la procesul luarii deciziilor;

-         Luarea deciziilor sa fie mai transparenta si mai creativa;

-         Mai putine conflicte, neintelegeri, amanari, si o implementare efectiva;

-         "Social learning" si castigarea experientei; daca participarea are ca rezultat un dialog constructiv cu toate partile implicate, atunci publicul, guvernele si expertii pot invata unii de la altii despre "problema apei".

Depresiunea Cracau-Bistrita este situata pe Bistrita si prelungita pe afluentul ei Cracau. Este mult mai larga, dealurile care o marginesc sunt mai

mici (Dealul Cornii 592 m, Dealul Runcu, 507 m) si ofera o larga deschidere si legatura spre culoarul Moldova-Siret. Zona depresionara se continua

pana aproape de Bacau; in axul ei, pe Bistrita, este dezvoltat un sistem de trasee fluviale etajate. Este puternic industrializata (Piatra Neamt, Roznov,

Savinesti, Buhusi). Solurile predominante sunt solurile argiloiluviale, solurile cenusii si cernoziomice (frecvente in depresiunile Neamt si Cracau -

Bistrita).

Raul Cracau

Concentratiile medii anuale  ponderate  cu debitul,  inregistrate pentru grupele de indicatori RO, N, GM se inscriu in valorile tinta specifice  pentru clasa a II -a.

Valorile indicatorilor RO evidentiaza o apa curata, oxigenata, cu incarcare organica redusa. Pe acest rau nu exista surse de poluare majore,

influentele pe care le suporta raul sunt generate de localitatile riverane.

Gradul de mineralizare GM  indica o apa cu un continut mineral mai ridicat comparativ cu celelalte rauri, acesta fiind determinat de conditiile

geologice naturale. Nutrientii N sunt prezenti in concentratii  reduse.

Incadrarea generala a raului este in clasa a II -a de calitate .

 In concluzie, raul Cracau pe toata lungimea  de 66 km se incadreaza in clasa a II -a de calitate.

Indicatori biologici

 Datele obtinute privind structura algoflorei planctonice si bentonice, a zooplanctonului si zoobentosului sunt redate in tabelele urmatoare.

Sectiunea de control

Data Fitoplancton Zooplancton Fitobentos Zoobentos

Slobozia

10.03 0,90 - - -11.04 0,91 0,88 - 0,5603.08 0,87 0,90 0,32 -13.10 0,91 - - 0,71

Media 0,90 0,89 0,32 0,64

Tabelul 2 - Variatia valorilor indicelui de diversitate din raul Cracau, in anul 2005

Grupa sistematicaCracau

10.03 11.04 03.08 13.10FITOPLANCTONCYANOPHYTA - - - 0,57BACILLARIOPHYTA 100 95,38 98,32 97,73PYRROPHYTA - - 0,84 -CHLOROPHYTA - 1,54 0,84 1,70EUGLENOPHYTA - 3,08 - -ZOOPLANCTONROTATORIA - - 100 -ALGE BENTONICECYANOPHYTA - 12,69 - -BACILLARIOPHYTA - 85,82 97,12 -CHLOROPHYTA - 1,49 2,88 -ZOOBENTOSHIRUDINEA - 1,64 - 2,33CRUSTACEA - 44,26 - 6,98

TRICHOPTERA - 1,64 - 23,25DIPTERA - 52,46 - 67,44

Tabelul 3 - Abundenta numerica (%) pe grupe taxonomice a fitoplanctonului, zooplanctonului, algelor bentonice si zoobentosului din raul Cracau, in

anul 2005

Algoflora planctonica totalizeaza 59 unitati taxonomice: CYANOPHYTA-1, BACILLARIOPHYTA-52, PYRROPHYTA-1, CHLOROPHYTA-3,

EUGLENOPHYTA -2. Zoocenoza planctonica are in componenta sa 4 taxoni (ROTATORIA). Algele bentonice contin 42 taxoni: CYANOPHYTA-

2,  BACILLARIOPHYTA - 37 si CHLOROPHYTA-3; din totalul acestora, 4 sunt taxoni sensibili. Zoocenoza bentonica este alcatuita din 8

taxoni: Erpobdella octoculata, Glossiphonia complanata (HIRUDINEA); Gammarus balcanicus (CRUSTACEA); Hydropsyche instabilis, Limnephilus sp.

(TRICHOPTERA); Chironomus plumosus, Chironomus thummi, Simulium sp. (DIPTERA). EPT specii si EPT indivizi in medie de 20% si respectiv 12%

indica un numar redus de specii sensibile, frecvente fiind speciile tolerante la modificarile mediului.

Diversitatea specifica inregistreaza valori medii ridicate la fitoplancton, fitobentos (0,90) si reduse la zoobentos (0,64). Compozitia calitativa si

cantitativa a celor patru componente biocenotice creste treptat ca numar de taxoni si indivizi la fitoplancton din primavara spre toamna si se reduce la

fitobentos si zoobentos. Dominante cantitativ in structura ecologica a formatiunilor biologice analizate sunt: diatomeele, dintre alge planctonice si

bentonice; rotiferele, dintre zooplancton; dintre asociatiile de zoobentos, dipterele urmate de crustacee (aprilie) si de trihoptere (octombrie). 

Speciile dezvoltate abundent sunt: Achnanthes minutissima, Cymbella ventricosa, Diatoma elongatum var. tenue, Gomphonema olivaceum,

Navicula cryptocephala, Nitzschia sp., Surirella ovata si Synedra ulna in fitoplancton si fitobentos; Limnephilus sp., Chironomus plumosus si Simulium

sp. dintre formele zoobentonice.

Indicele saprob, determinat dupa frecventa absoluta a speciilor zoobentonice cu proprietati bioindicatoare, in valoare medie de 2,55, corespunde clasei a III-a, nivelului beta alfa mezosaprob, ce imprima arealului o stare ecologica moderata.

Datele biologice prezentate definesc calitatea apei din punct de vedere ecologic ca fiind  buna dupa fitoplancton si fitobentos si moderata dupa

zoobentos.

-         clasa a III-a de calitate cu valoarea maxima admisa de 2,7 include ecotopurile Bistrita-Roznov si Cracau-Slobozia indicand un nivel de

saprobitate beta-alfa mezosaprob, cu un grad de impurificare al apei ridicat  in  materii organice si  nutrienti . Fauna de macronevertebrate

bentice este reprezentata de specii rezistente sau tolerante la conditiile respective (larve de chironomide).

Din punct de vedere ecologic, aceste sectiuni prezinta o stare ecologica moderata.

(Raport privind starea mediului in judetul Neamt, anul  2005)

CONCLUZII

In urma studiului fizico-geografic al bazinului hidrografic Cracau cu ajutorul metodelor bazate pe sisteme informationale, s-a constatat ca raul

Cracau este un rau nu foarte mare, dar care curge foarte repede, insa isi domoleste foarte mult cursul imediat ce ajunge in depresiune, fapt care are ca

urmare o depunere foarte mare de aluviuni aduse din amonte. Spre varsare curge pe terasa inferioara a Bistritei, facand o multime de meandre si apoi

isi adanceste albia la marginea terasei inferioare a Bistritei, formandu-si la gura de varsare un fel de palnie larga sapata in malul terasei Bistritei.

Variatiile climatice de-a lungul timpului cu debitele oscilatorii, a afectat evolutia raului intr-un mod important. Trebuie mentionat si influentele omului

care, prin defrisarea masiva a adus bazinului hidrologic un risc permanant si mare. In etapa actuala din depresiunea Cracau-Bistrita procesele de

versant nu sunt numeroase, insa cele care sunt au o intensitate ridicata si contribuie la o evolutie rapida a versantilor. Cea mai afectata zona este cea

de sud-vest, acolo unde alunecarile de teren si eroziunea lineara sunt foarte intense si active. Din acest motiv, trebuie luate anumite decizii in legatura

cu protejarea acestei zone in care problemele se arata a fi complexe.

In urma analizarii bazinului cu ajutorul sistemelor geografice informationale, s-a constatat ca in principal, in sectorul superior viteza de scurgere a

apei este foarte mare, insa aceasta scade cu atat cu cat inainteaza spre gura de varsare. In sectorul superior sunt cele mai mari altitudini si cele mai

mari pante, insa chiar si asa, potentialul de infiltrare a apei este tot in aceasta zona, fapt cauzat in special de formatiunile calcaroase existente.

Din punct de vedere ecologic, bazinul hidrologic Cracau este incadrat intr-o stare ecologica moderata. Raul nu este supus unei surse de poluare majora, fiind influentat doar de catre micile localitati din zona. Concentratiile medii anuale  ponderate  cu debitul, inregistrate pentru grupele

de indicatori RO, N(nutrienti), GM(gradul de mineralizare) se inscriu in valorile tinta specifice  pentru clasa a II -a.

BIBILOGRAFIE

Margareta Neamtu, Depresiunea Cracaului si a Bistritei, Piatra-Neamt, Lumina, 1940

Ujvary, Geografia apelor Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972

I. Donisa, Valea Bistritei

Analele Stiintifice ale Universitatii Alex Ioan Cuza, Iasi, 1965, 1966, 1968, 1973, 1974, 1990

Geografia Romaniei, volumul III, IV

Harta geologica 1:20.000, Piatra Neamt, Institutul Geologic

M. Apavaloaiei, Caracterizarea geografico-economica a judetului Neamt

Raurile Romaniei, Bucuresti, 1971

I. Sandulache, Bazinul morfohidrografic Bistricioara-Studiu geomorfologic, Bucuresti, 2005

Constanta Trufas, Bazinul Prahovei-Studiu fizico-geografic cu privire speciala asupra poluarii apelor, 1978

Administratia Nationala "Apele Romane", Directia Apelor - Siret

Dictionar de termeni geografici, Corint, Bucuresti, 2001

LISTA PLANSELOR DIN CADRUL LUCRARII

Plansa 1 - Harta Romaniei, judetul Neamt...........3

Plansa 2 - Podisul si Subcarpatii Moldovei..........4

Plansa 3 - Judetul Neamt.................8

Plansa 4 - Raul Cracau si imprejurimi..........16

Plansa 5 - Piatra Neamt.................18

Plansa 6 - Stadionul modernizat Ceahlaul..........19

Plansa 7 - Harta solurilor................. 21

Plansa 8 - Harta faunei, schita ichtiologica si biotopuri.....  22

Plansa 9 - Foaia Piatra Neamt, Harta geologica 1:20.000....28

Plansa 10 - Cracaul..................40

Plansa 11 - Panorama asupra vaii Bistrita..........41

Plansa 12 - Valea Bistritei................41

Plansa 13 - Raul Bistrita la Piatra Neamt...........42

Plansa 14 - Altitudinea medie a bazinului..........45

Plansa 15 - Curbura in plan...............46

Plansa 16 - Curbura in profil................47

Plansa 17 - Densitatea fragmentarii...........19

Plansa 18 - Energia de relief, Metoda cartogramelor......49

Plansa 19 - Panta medie a bazinului.............50

Plansa 20 - Harta pantelor................ 51

Plansa 21 - Potentialul de infiltrare a apei..........52

Plansa 22 - Orientarea versantilor(aspect)..........53

Plansa 23 - Diagrama de probabilitate........... .62

Plansa 24 - Repartitia precipitatiilor. Medii anuale.....63

Plansa 25 - Raul Cracau................68

Plansa 26 - Circuitul global al apei in natura.........71

LISTA FIGURILOR DIN CADRUL LUCRARII

Figura 1 - Scurgerea sezoniera - Magazia...............57

Figura 2 - Scurgerea sezoniera - Slobozia...............57

Figura 3 - Ciclicitatea scurgerii lichide medii multianuale - Magazia.....58

Figura 4 - Ciclicitatea scurgerii lichide medii multianuale - Slobozia.....59

Figura 5 - Debitele maxime multianuale - Slobozia............60

Figura 6 - Variatia debitelor lunare in anul cel mai ploios(1984) - Magazia.61

Figura 7 - Variatia debitelor lunare in anul cel mai ploios(1984) - Slobozia.61

Figura 8 - Debite lunare minime anuale - Magazia...........66

Figura 9 - Debite lunare minime anuale - Slobozia...........67

Figura 10 -Variatia debitelor lunare in anul cel mai secetos - Magazia....67

Figura 11 -Variatia debitelor lunare in anul cel mai secetos - Slobozia....67

LISTA TABELELOR DIN CADRUL LUCRARII

Tabelul 1 - Zonele  cu  risc  de  inundabilitate - Bazinul Hidrografic Siret...65

Tabelul 2 - Variatia valorilor indicelui de diversitate din raul Cracau, in anul 2005.76

Tabelul 3 - Abundenta numerica (%) pe grupe taxonomice a fitoplanctonului, zooplanctonului, algelor bentonice si zoobentosului din raul Cracau,

in anul 2005.........76