Subiectele dreptului afacerilor

Persoana fizică(ZIDARU) Materia persoanelor revine in Codul civil, putandu-se vorbi de o revansă istorică a codului civil. Din 1954 materia persoanelor si materia dreptului familiei au fost scoase din codul civil prin decretele nr. 31 (priveste persoanele fizice si persoanele juridice), si nr. 32 (act normativ de punere in aplicare a decretului nr. 31), respectiv prin Legea nr. 4/1953 (priveste dreptul familiei). NCC incepe cu dispozitiile generale si continuă cu persoana fizică care este definită in cuprinsul art. 25 alin 2 (“Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi si de obligatii civile.”), iar alin. 3 defineste persoana juridică (“Persoana juridică este orice formă de organizare care, intrunind conditiile cerute de lege, este titulară de drepturi si de obligatii civile ”). In ceea ce priveste persoana, aceasta este privită ca titular de drepturi si obligatii.

Capacitatea de folosintăI. Art. 34 defineste capacitatea de folosintă (“Capacitatea de folosintă este aptitudineapersoanei de a avea drepturi si obligatii civile.”). Spre deosebire de Decretul nr. 31/1954 care se referă la aptitudinea de a avea drepturi si obligatii, NCC face precizarea că este vorba de drepturi si obligatii civile. O persoană nu poate avea mai multe capacităti, dar capacitatea poate imbrăca mai multe forme raportat la ramura de drept care interesează. Prin definitia dată, NCC nu face altceva decat să-si dovedească pozitia de drept comun (consacrata expres in art. 2 alin. 2 din NCC: (“Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozttiilor sale.”). In diferitele ramuri de drept se pot intalni si alte ipostaze ale persoanei fizice: calitatea de ruda, de sot, de contribuabil, de cetătean etc., insă nici una dintre aceste ramuri de drept nu reglementează de o maniera exhaustiva persoana fizica. In Titlul I referitor la dispozitiile generale se da un caracter concret dispozitiei constitutionale din art. 18 care instituie protectia generală a persoanelor străine si apatrizilor, dispunandu-se că cetătenii străini si apatrizii sunt asimilati in conditiile legii cu cetătenii romani in ceea ce priveste drepturile si libertătile civile. Anumite trăsături enuntate in doctrină in legătură cu capacitatea sunt prezentate in textul art. 29 din NCC (alin.1: “Nimeni nu poate fi ingrădit in capacitatea de folosintă sau lipsit, in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si conditiile expres prevăzute de lege.”, alin. 2: “Nimeni nu poate renunta, in tot sau in parte, la capacitatea de folosintă sau la capacitatea de exercitiu”.). In măsura in care s-ar incheia acte unilaterale sau cu caracter conventional prin care un subiect de drept renuntă la o parte a capacitătii sale de folosinta acestea ar fi lovite de nulitate absolută fiind contrare regimului de drept public al capacitătii. De ex., clauza potrivit căreia o persoană se obligă fată de alta să nu dobandească niciodată drepturi dintr-o succesiune, sau clauza

1

potrivit căreia printr-un contract de muncă se impune angajatului să nu devină părinte etc., fiind contrare bunelor moravuri (aduc atingere libertătii persoanei de a dispune de ea insăsi) sunt lovite de nulitate absolută.Art. 1255 din NCC reglementează regimul nulitătii partiale. In alin. 2 textul dispune că: “Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri si care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului in intregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esentiale sau dacă, in lipsa acestora, contractul nu s-ar fi incheiat.”. Următoarele 2 alineate reglementează 2 situatii de nulitate partială (alin. 2 : “In cazul in care contractul este mentinut in parte, clauzele nule sunt inlocuite de drept cu dispozitiile legale aplicabile.”, alin. 3: “Dispozitiile alin. (2) se aplică in mod corespunzător si clauzelor care contravin unor dispozitii legale imperative si sunt considerate de lege nescrise ”).Dacă se constată că există o cauză de nulitate care priveste o clauză dintr-un act complex se pune intrebarea dacă nulitatea este partială - regula, sau totală - exceptia. (Doctrina s-a pronuntat in sensul că nulitatea este partială.) In măsura in care nulitatea priveste o clauză esentială a contractului potrivit naturii sale eliminarea acestei clauze face ca toate celelalte clauze, considerate neesentiale, să fie eliminate si ele. Dacă o clauză nu este esentială potrivit naturii sale, se pune o problemă de interpretare: dacă potrivit vointei comune a părtilor, respectiva clauză ar fi avut caracter esential.(Ipoteza unui imprumut cu dobandă cămătărească. Pentru imprumutător clauza referitoare la dobanda ce depăseste maximul admis de lege in materie de lege are caracter esential, dar pentru imprumutat nu este esentială. Nulitatea clauzei referitoare la dobandă poate atrage nulitatea intregului contract?Intr-o asemenea ipoteză, numai clauza referitoare la dobanda excesiva este nulă, iar contractul isi va produce efectele. Noua ordonantă referitoare la dobanda legală prevede că, intr-o asemenea ipoteză, creditorul este decăzut din dreptul de a primi dobanda.) In legătură cu aceste clauze nescrise, in cuprinsul NCC se regăsesc mai multe dispozitii referitoare la nulitatea absolută/partială. Dacă legiuitorul a prevăzut că o anumita clauza este nescrisă a optat in mod clar ca nulitatea să privească numai acea clauză. Un exemplu se regăseste in cuprinsul art. 1246 alin. 4 “Prin acordul părtilor nu pot fi instituite si nici suprimate cauze de nulitate. Orice conventie sau clauză contrară este considerată nescrisă.” In măsura in care părtile ar institui sau suprima clauze de nulitate aceste clauze sunt considerate nescrise. In cazul nulitătilor de drept, se pare că NCC distinge intre nulitatea absolută si anularea actului, nulitatea absolută operand de drept (in caz de litigiu este constată de instantă).

Unicitatea capacitatii de folosintă ca trăsătura abstractă a persoanelor morale este insotită si de unicitatea patrimoniului.(vezi art. 31 alin. 1: “Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin acesteia.”). Prin urmare, se dă expresie teoriei personaliste a patrimoniului. Pe de altă parte, o persoană poate avea un singur patrimoniu, dar pentru a răspunde unor nevoi practice, in conditiile legii, patrimoniul poate fi supus diviziunii sau afectatiunii. Diviziunea poate opera numai in conditiile legii. In alin. 3 al art. 31 se dau ca exemple “masele patrimoniale fiduciare, cele afectate

2

exercitării unei profesii autorizate, precum si alte patrimonii determinate potrivit legii.” Se pot da 2 exemple:- O.U.G. nr. 44/2008 care priveste desfăsurarea activitătilor economice de către persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale. Art. 20, 26 si 31 din acest act normativ prevăd ca persoana fizica autorizata răspunde pentru obligatiile contractate in exercitiul activitătii sale profesionale cu patrimoniul de afectatiune, dacă acesta a fost constituit in conditiile legii, si in completare cu intreg patrimoniul. Există o răspundere privilegiată cu bunurile afectate exercitiului profesiei, dar in subsidiar există si răspundere cu toate celelalte bunuri, care nu sunt afectate profesiei, potrivit regulilor de drept comun, respectiv potrivit art. 2324 care prevede, precum art. 1718 din actualul cod civil, că “cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie comună a creditorilor săi.” Se exceptează bunurile insesizabile potrivit legii.- Alte exemple se găsesc si in NCC. Art. 352 instituie o răspundere subsidiară si solidară a sotilor pentru obligatiile comune cu bunurile proprii, in măsura in care bunurile comune nu sunt suficiente pentru satisfacerea creantelor creditorilor.In art. 2324 din NCC in alin. 3 se stipulează: “Creditorii ale căror creante s-au născut inlegătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai intai bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creantelor, pot fi urmărite si celelalte bunuri ale debitorului.” - se consacra situatia existenta si in alte materii.Alin. 4 dispune că: „Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercitiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creante s-au născut in legătură cu profesia respectivă. Acesti creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului.” Putem vorbi de creante izvorate dintr-un contract incheiat in legătură cu exercitiul unei profesii sau de creante intemeiate pe delicte civile, dintr-un malpraxis de exemplu. Există o dublă restrictie: pe de o parte, bunurile afectate exercitării profesiei autorizate nu pot fi urmărite de alti creditori. Pe de altă parte, creditorii ale căror creante au legătură cu exercitiul profesiei nu pot să-si satisfacă creantele cu bunuri din alte mase patrimoniale. Marea problemă a acestei reglementari o constituie distinctia care se face intre persoanele autorizate să exercite o profesie si cele autorizate să desfăsoare o activitate cu caracter economic. Se pune totodată si problema garantiei pentru creditori. In cazul formelor de exercitare a profesiei pentru care nu există o răspundere limitata potrivit legii nu există dispoziTii legale care să impună existenTa un patrimoniu de afectatiune minim.Interventie: Riscul este si pentru creditorii personali si pentru cei profesionali, pentru catrecerea făcandu-se doar prin act unilateral dintr-o diviziune in cealaltă a patrimoniului creditorii vor afla abia la momentul executării, dacă actul nu a beneficiat de publicitate, in ce diviziune a patrimoniului se află bunul. Se pune problema dacă ei vor fi cei care trebuie să desfiinteze sau să facă inopozabil actul de transfer sau debitorul urmărit trebuie să formuleze contestatie la executare si să invoce faptul că bunul nu este afectat profesiei. Dacă se incepe executarea, intr-o contestatie la executare debitorul ar trebui să dovedească acest transferul cu caracter unilateral.Art. 32 alin. 1 dispune că “in caz de diviziune sau afectatiune, transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masă patrimonială in alta, in cadrul aceluiasi patrimoniu, se face cu

3

respectarea conditiilor prevăzute de lege si fără a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale.” Se mentionează ca o conditie distinctă faptul că trebuie să existe si o sanctiune pentru un transfer intrapatrimonial prin care se intentionează producerea unui prejudiciu.Art. 193 alin. 1 stipulează că: “ Persoana juridică participă in nume propriu la circuitul civil si răspunde pentru obligatiile asumate cu bunurile proprii, afară de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel.” Iar in alin. 2 se dispune ca: “Nimeni nu poate invoca impotriva unei persoane de bună-credintă calitatea de subiect de drept a unei persoane juridice, dacă prin aceasta se urmăreste ascunderea unei fraude, a unui abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice”. Ipoteza pe care o priveste reglementarea: nu se respectă obligatia separării patrimoniului persoanei juridice de patrimoniul membrilor organelor de administrare, obligatie stabilită de art. 214. In acest caz in care nu există o separare reală de patrimonii, se poate vorbi de o societate fictivă, sanctionată prin art. 193 alin. 2.Trebuie stabilit care este temeiul de drept substantial pentru care se cere inopozabilitatea.S e p t emb r i e 2 0 1 1Interventie: Temeiul inopozabilitătii este dat de regula potrivit căreia bunul trebuie să se afle in patrimoniul comun. Se aplică drept principiu regula potrivit căreia toate bunurile trebuie considerate ca aflandu-se in patrimoniul debitorului; in măsura in care debitorul invocă faptul că acel bun este afectat unui patrimoniu special de afectatiune in baza unui act, in măsura in care se constată nerespectarea dispozitiilor legale cu privire la afectatiune, iar prin acel act s-a urmărit fraudarea creditorului, bunul va fi considerat ca făcand parte din patrimoniul comun si susceptibil de executare.Nu e nevoie de un alt temei, actul făcut in dauna creditorului se consideră inopozabil după regulile dreptului comun.

Interventie: S-a constatat că in practica, incă de la momentul dobandirii bunurilor, patrimoniul in care intră acel bun este determinat de actul prin care se dobandeste acel bun, chiar si in cazul persoanelor fizice autorizate.Problema nu este doar aceea a stabilirii apartenentei bunurilor la o anumita masă patrimoniala, ci ce remedii juridice mai au creditorii unei obligatii care face parte dintr-o altă masă patrimonială in ipoteza in care bunurile din acea masă patrimonială nu sunt suficiente. In ceea ce priveste persoana fizică autorizată există o hotărare a ICCJ – Sectia comercială (probabil o jurisprudentă izolată) prin care s-a retinut lipsa calitătii procesuale pasive a persoanei fizice cu motivarea că obligatia face parte dintr-un alt patrimoniu.

Inceputul capacitatii de folosintă.- de semnalat dispoziTiile art. 36: “Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insă numai dacă el se naste viu. Dispozitiile art. 412 referitoare la timpul legal al conceptiunii sunt aplicabile.”. Sunt in continuare recunoscute drepturile copilului de la conceptie numai dacă se naste viu. Se face trimitere la art. 412 care instituie prezumtia timpului legal al conceptiei (alin. 1:“Intervalul de timp cuprins intre a trei suta si a o sută optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii. El se calculează zi cu zi.”) Aceasta prezumtie a fost privita in doctrina ca absoluta si

4

irefragabilă, iar in doctrina recentă ca o prezumtie relativă. In alin. 2 al art. 412 se arata ca poate fi răsturnată doar cu mijloace stiintifice de probă (“Prin mijloace de probă stiintifice se poate face dovada conceptiunii copilului intr-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar in afara acestui interval.”).

Incetarea capacitătii de folosintă- are loc la momentul decesului persoanei. De semnalat ipoteza comorientilor si codecedatilor. In NCC, in aceasta privintă, există art. 957 alin. 2 prevede o conditie unica si anume ca aceste persoane să fi decedat, astfel incat să nu poată fi stabilit că una a supravietuit alteia, fără a se mai face distinctia dacă decesul acestor persoane a avut loc in aceleasi imprejurări.Cateva aspecte legate de incetarea capacitătii de folosintă prin declararea judecătorească a mortii (de la art. 49 la art. 57 in NCC):- o scurtare generală a termenelor prevăzute de reglementarea in vigoare: de ex., dacă art. 16 din Decretul nr. 31/1954 stabileste un termen de 4 ani de la data ultimelor vesti din care rezultă că era in viată, art. 49 alin. 1 instituie un termen de 2 ani; dacă disparitia a avut loc in imprejurări deosebite (cutremur, inundatie, catastrofa de cale ferată ori aeriană etc.), decesul poate fi declarat dacă au trecut cel putin 6 luni de la data imprejurării in care avut loc disparitia (art. 50 alin. 1 din NCC); dacă este sigur că decesul s-a produs desi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărare judecătorească, fără a se astepta implinirea vreunui termen de la disparitie (art. 50 alin. 3) (de ex. ipoteza prăbusirii unui avion in astfel de circumstante incat nu se poate accepta că a supravietuit vreun pasager).- ipoteza anulării hotărarii de declarare a mortii, poate fi răsturnată printr-o actiune in anulare ulterioară, in măsura in care persoana decedată reapare.- de asemenea se poate rectifica data mortii. Un certificat de deces eliberat in temeiul constatării fizice a mortii are intotdeauna prioritate fată de hotărarea declarativă de moarte.- dacă cel declarat mort reapare poate obtine anularea hotărarii prin care i s-a declarant moartea (art. 54 alin. 1). După anularea hotărarii declarative de moarte, art. 54 alin. 2 prevede că cel declarat mort si care este in viată poate cere inapoierea bunurilor sale in natură, iar dacă aceasta nu este cu putintă, restituirea lor prin echivalent. Art. 54 alin. 2 il protejează pe dobanditorul cu titlu oneros care nu este obligat să inapoieze bunurile decat dacă, sub rezerva dispozitiilor in materie de carte funciară, se va face dovada că la data dobandirii stia ori trebuia să stie că persoana declarată moartă este in viată. De ex., dacă este vorba despre un imobil inscris in cartea funciară, regulile specifice de apreciere a bunei-credinte si efectele bunei-credinte in ceea ce-l priveste pe dobanditorul dreptului tabular prevalează fată de reglementarea in discutie. Astfel, art. 901 alin. 1 din NCC care priveste dobandirea cu buna-credintă a unui drept tabular: “Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, oricine a dobandit cu bună-credintă vreun drept real inscris in cartea funciară, in temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului inscris in folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară.”. (Ipoteza: aparentul de cujus era intabulat ca proprietar al imobilului. După deschiderea succesiunii, succesorul se intabulează la randul său pentru a dispune de bunuri si instrăinează unui tert de buna-credintă. Tertul

5

beneficiază de buna-credintă numai dacă la data cererii de inscriere au indeplinite următoarele conditii: a) nu a fost inregistrată nicio actiune prin care se contestă cuprinsul cărtii funciare; b) din cuprinsul cărtii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia in favoarea altei persoane; si c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărtii funciare. (art. 901 alin. 2))- art. 57 reglementează drepturile mostenitorului aparent: “Mostenitorul aparent care află că persoana care a fost declarată decedată prin hotărare judecătorească este in viată păstrează posesia bunurilor si dobandeste fructele acestora, cat timp cel reapărut nu solicită restituirea lor.”

Capacitatea de exercitiuCapacitatea de exercitiu este definita in art. 37: “Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a incheia singură acte juridice civile.” Aceasta definitie relevă două aspecte:- capacitatea de exercitiu se circumscrie sferei actelor juridice si nu faptelor juridice, priveste posibilitatea de a dobandi si exercita drepturi prin incheierea de acte juridice civile, respectiv de a asuma si executa obligaTii pe aceeasi cale;- aspectul esenTial constă in faptul că existenTa capacitătii de exercitiu implică posibilitatea de incheia singur si fără autorizaTie acte juridice. A existat o controversa: in ce măsură minorul, dobandind capacitate deplină de exercitiu prin căsătorie, păstrează sau nu capacitatea deplină de exercitiu, in ipoteza anularii căsătoriei. Controversa este clarificată in NCC (vezi art. 39 alin. 2: “In cazul in care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credintă la incheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exercitiu.”). Se dă posibilitatea instantei de tutelă, de a recunoaste minorului de 16 ani capacitatea deplină de exercitiu pentru motive temeinice. Un motiv temeinic se regăseste in cuprinsul art. 42: “1) Minorul poate să incheie acte juridice privind munca, indeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu incuviintarea părintilor sau a tutorelui, precum si cu respectarea dispozitiilor legii speciale, dacă este cazul. 2) In acest caz, minorul exercită singur drepturile si execută tot astfel obligatiile izvorate din aceste acte si poate dispune singur de veniturile dobandite.”

Capacitatea de exercitiu restransă.

Regula pentru capacitatea de exercitiu restransă este inscrisă in art. 41 dispune ca “(1)Minorul care a implinit varsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu restransă.(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restransă se incheie de către acesta, cu incuviintarea părintilor sau, după caz, a tutorelui, iar in cazurile prevăzute de lege, si cu autorizarea instantei de tutelă. Incuviintarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai tarziu, in momentul incheierii actului.” Există si o exceptie de la regula prezentată care dă expresie unor consideratii doctrinare existente, excepTie prezentată in cuprinsul alin. 3 al art. 41: “Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercitiu restransă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu il prejudiciază, precum si acte de dispozitie de mică valoare, cu caracter curent si care se execută la data incheierii lor.”

6

Din cuprinsul art. 43 alin. 3 se poate observa faptul că, chiar si persoana lipsită de capacitate de exercitiu poate să incheie acte juridice de dispozitie de mică valoare cu caracter current si care se execută la momentul incheierii lor. In această materie trebuie avută in vedere clasificarea actelor juridice după importanta lor: in acte de dispozitie, de conservare, de administrare. Dacă raportarea se face la un bun ut singuli orice instrăinare este un act de dispozitie, dacă raportarea se face la patrimoniu in ansamblul său, un act de instrăinare a unui bun, pentru o normală punere in valoare a patrimoniului, este un act de administrare. Consecinte: in prima ipoteză, minorul cu capacitate restransă de exercitiu va putea incheia actul de administrare neprejudiciabil singur, in a doua ipoteză, fiind vorba de un act de dispozitie, minorul va avea nevoie de dublă incuviintare, a ocrotitorului legal si a instantei de tutelă, in lipsa cărora actul este anulabil pentru incapacitate, indiferent dacă actul l-a prejudiciat sau nu pe minor.

Art. 144 alin. 2 si 4 din NCC sunt situate in sectiunea care priveste exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului. In alin. 2 se stipulează că: “Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie si autorizarea instantei de tutelă, să facă acte de instrăinare, impărteală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunte la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si să incheie in mod valabil orice alte acte ce depăsesc dreptul de administrare.”

Persoana juridicăZIDARU)Definitie- multe dispozitii din legi speciale au fost preluate de noul Cod civil- art. 18 din Legea nr. 71/2011pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: Dispozitiile Codului civil privitoare la regimul juridic general aplicabil persoanelor juridice se aplică si persoanelor juridice in fiintă la data intrării sale in vigoare, insă numai in măsura in care prin legile aplicabile fiecărei persoane juridice nu se prevede altfel.- art.187 NCC – definitia persoanei juridice: Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare si un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit si moral, in acord cu interesul general.- art. 188 NCC - Sunt persoane juridice entitătile prevăzute de lege, precum si orice alte organizatii legal infiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, indeplinesc toate conditiile prevăzute la art. 187.

Tipuri de persoane juridice si conditii pentru existenta personalitătii juridice

- pot asadar exista persoane juridice, si altele decat cele expres recunoscute de lege? Pentru a răspunde, trebuie distins, in prealabil, intre persoanele juridice de drept public si cele de drept privat (art. 189).- in cazul celor de drept public, art. 191 dispune că ele se infiintează prin lege, ori, in cazurile anume prevăzute de lege, prin act al autoritătii administrative centrale sau locale.

7

- art. 194 alin.1 instituie in acest caz obligatia ca actul de infiintare să prevadă expres dacă autoritatea publică sau institutia publică are sau nu calitatea de persoană juridică, aceasta fiind o dispozitie de recomandare.- in cazul persoanelor juridice de drept privat, s-a remarcat just că in cazul aproape tuturor persoanelor juridice se prevede o procedură de inregistrare sau inmatriculare, conform art. 200 NCC si art. 202 NCC cu privire la consecintele neefectuării formalitătilor de publicitate.- art. 188 NCC contine de altfel un indiciu, arătand că organizatia care ar putea constitui persoană juridică trebuie să fie „legal infiintată”. Trebuie găsit asadar un instrument de drept privat prin care persoanele fizice sau juridice ar putea infiinta o entitate care să indeplinească conditiile din art. 187 NCC, fiind asadar susceptibilă de a fi considerată persoană juridică.- in acest sens, in Cartea a V-a: Despre obligatii – contractul de societate, conform art. 1881 alin.3, societatea poate fi cu sau fără personalitate juridică;0 1 1- art. 1884 alin.2 prevede că: in cazul aportului unor bunuri imobile sau, după caz, al altor drepturi reale imobiliare, contractul (de societate) se incheie in formă autentică;- si art. 1889 alin.2 si 3 NCC: dacă, potrivit vointei asociatilor, societatea urmează să aibă personalitate juridică, indiferent de obiectul de activitate, ea poate fi constituită numai in forma si conditiile prevăzute de legea specială care ii conferă personalitate juridică.- Societatea dobandeste personalitate juridică prin si de la data inmatriculării in registrulcomertului, dacă prin lege nu se dispune altfel.Din textele de mai sus rezultă că societatea cu personalitate juridică se poate constitui numai in formele juridice expres prevăzute de lege si este supusă unor formalităti privind actul constitutiv, precum si cerintei inmatriculării.- totodată, conform art. 1893 NCC, societatea de fapt, ori societatea rămasă neinmatriculată are regimul juridic al societătii simple, care, potrivit art. 1892 alin.1 NCC, nu are personalitate juridică. Interventie: această concluzie rezultă si din coroborarea cu art. 25 NCC alin. 3: Persoana juridică este orice formă de organizare care, intrunind conditiile cerute de lege, este titulară de drepturi si de obligatii civile.

Norme generale si norme speciale referitoare la persoana juridica

- in ce priveste regimul aplicabil fiecărei persoane juridice, art. 192 NCC prevede că: regulile special aplicabile fiecărei categorii si, in completare, regulile din NCC (aplicatie a principiului conform căruia norma generală se aplică in completarea normei speciale, acolo unde aceasta nu dispune). Această regulă prezintă interes in ceea ce priveste societătile comerciale pentru care nu există o parte generală bine conturată in legea societătilor comerciale care să cuprindă regimul general al societătilor. Foarte multe dispozitii in materia societătii pe actiuni sunt aplicate, mutatis mutandis, si la alte tipuri de societăti. Este admisibil să extindem o reglementare prevăzută pentru alt tip de ipoteză in măsura in care nu avem o normă generală care să acopere respectiva ipoteză.

8

- un efect principal al personalitătii juridice este prevăzut de art. 193 alin.1 NCC: limitarea răspunderii pentru obligatiile asumate la bunurile proprii, dacă prin lege nu se prevede altfel.Prin acest articol se instituie principiul autonomiei patrimoniale a persoanei juridice care trebuie privit in corelatie cu art. 214 NCC care instituie obligatia de a asigura si a mentine separatia dintre patrimoniul persoanei juridice si patrimoniul organelor de administrare- totusi, art. 1889 alin.1 NCC instituie altă regulă in materie de societate: prin contractul de societate sau printr-un act separat, asociatii pot conveni constituirea unei societăti cu personalitate juridică, cu respectarea conditiilor prevăzute de lege. In acest caz, răspunderea lor pentru datoriile sociale este subsidiară, nelimitată si solidară, dacă prin lege nu se dispune altfel.- acest text are vocatia de drept comun pentru toate formele de societate, civilă (profesională) ori comercială, prevăzută de legi speciale, in măsura in care legea specială nu dispune expres altfel (limitarea răspunderii la patrimoniul social).Exemplu: Societatea civilă profesională cu răspundere limitată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 51/1995; potrivit alin.4, societatea detine „un patrimoniu de afectatiune”, iar obligatiile sunt garantate cu patrimoniul. Asociatii răspund doar in limita aportului social al fiecăruia.http://www.inm-lex.ro/NCC/ 115Nulitatea persoanei juridice(art. 196 si urm. NCC)- cauzele de nulitate sunt expres si limitativ reglementate, după modelul art. 56 – 59 din Legea nr. 31/1990 privind societătilor comerciale, la randul lor, rezultatul transcrierii unor reglementări europene (directive in materia societătilor comerciale).

Nulitatea virtuală este exclusă- este inlăturat efectul retroactiv al nulitătii, nulitatea prin efectele sale practice se aseamănă cu o dizolvare urmată de lichidare (art. 198 alin.1 NCC).- actele incheiate cu tertii răman valabile (art. 199 NCC).Art. 199. - (1) Constatarea sau, după caz, declararea nulitătii nu aduce atingere actelor incheiate anterior in numele persoanei juridice de către organele de administrare, direct sau prin reprezentare, după caz.(2) Nici persoana juridică si nici fondatorii sau asociatii nu pot opune tertilor nulitatea acesteia, in afară de cazul in care se dovedeste că acestia cunosteau cauza de nulitate la momentul incheierii actului.- nulitatea poate fi acoperită pană la inchiderea dezbaterilor in fata primei instante de judecată (art. 197 alin.2 NCC).

Capacitatea de folosintă a persoanei juridice

- art. 205 alin.3 NCC reia reglementarea corespunzătoare din Decretul nr. 31/1954 cu privire la capacitatea de folosintă anticipată (art. 33 alin.3) si prevede in terminis că persoana juridică poate nu doar să dobandească drepturi, ci si să-si asume obligatii, in măsura necesară constituirii valabile.

9

- noutate: art. 205 alin. 4 NCC instituie răspunderea nelimitată si solidară a fondatorilor, asociatilor, reprezentantilor.4) Fondatorii, asociatii, reprezentantii si orice alte persoane care au lucrat in numele unei persoane juridice in curs de constituire răspund nelimitat si solidar fată de terti pentru actele juridice incheiate in contul acesteia cu incălcarea dispozitiilor alin. (3), in afară de cazul in care persoana juridică nou-creată, după ce a dobandit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi ale persoanei juridice incă de la data incheierii lor si produc efecte depline.- o noutate foarte importantă este renuntarea la principiul specialitătii capacitătii de folosintă in privinta persoanelor juridice cu scop lucrativ (art. 206 alin.1 NCC): deja anticipată in doctrina de drept comercial, prin conceptul de scop statutar (art. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societătilor comerciale).- principiul se mentine insă in ce priveste persoanele juridice fără scop lucrativ, din motive bine intemeiate (art. 206 alin.2 NCC: Persoanele juridice fără scop patrimonial pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut).- sanctiunea este in continuare nulitatea absolută (art. 206 alin.3 NCC).- conform art. 207 alin. 2 NCC actele si operatiunile săvarsite fără autorizatiile prevăzute de lege sunt lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le-au făcut răspund nelimitat si solidar pentru toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sanctiuni prevăzute de lege.

Capacitatea de exercitiu si functionarea persoanei juridice:

- din tehnica normativă prevăzută de legiuitor rezultă că si in cazul persoanelor juridice trebuie distins intre capacitatea de folosintă si capacitatea de exercitiu- art. 209 alin.3 NCC: raporturile interne sunt supuse prin analogie regulilor mandatului (vezi si art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind societătilor comerciale – obligatiile administratorilor: regulile de la mandat si cele prevăzute de prezenta lege). 213: prudenta si diligenta unui bun proprietar- in ce priveste actele incheiate de fondatori, ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate in acest scop, cu depăsirea puterilor conferite potrivit legii obligă persoana juridica doar in conditiile gestiunii de afaceri (art. 210 NCC)- noutate: art. 211 NCC instituie incapacităti si incompatibilităti cu privire la exercitareaadministrării si controlului persoanei juridice (de exemplu: un magistrat administrator)Art. 211. - (1) Nu pot face parte din organele de administrare si de control ale persoaneijuridice incapabilii, cei cu capacitate de exercitiu restransă, cei decăzuti din dreptul de aexercita o functie in cadrul acestor organe, precum si cei declarati prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de functie.(2) Actele incheiate cu incălcarea dispozitiilor alin. (1) sunt lovite de nulitate relativă. Acestea nu pot fi anulate pentru simplul fapt că persoanele care fac parte din aceste organe sunt incapabile ori incompatibile, după caz, sau pentru că acestea au fost numite cu incălcarea dispozitiilor legale ori statutare, dacă nu s-a produs o vătămare.- actele incheiate in conditiile art. 211 alin. 1 NCC nu pot fi anulate dacă nu a fost produsă o vătămare

10

- art. 215 NCC: contrarietatea de interese intre administratori si interesele persoanei juridice. In acest caz actul incheiat este anulabil, dar numai dacă cealaltă parte a cunoscut sau trebuia să cunoască existenta conflictului de interese.- art. 216 NCC reglementează actiunea in anularea hotărarilor adoptate de organele emise de persoanele juridice, de asemenea similară reglementării din Legea nr. 31/1990 privind societătilor comerciale cu privire la anularea hotărarilor AGA- discutie referitoare la art. 216 alin. 6 NCC: Dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la actiunea in constatarea nulitătii este imprescriptibil. Efectul acestui alineat este foarte mare cu privire la societăti in general. Acesta poate fi atenuat, eventual, prin restrangerea motivelor de nulitate absolută.In art. 1912 NCC (1) Asociatul nemultumit de o hotărare luată cu majoritate o poate contesta la instanta judecătorească, in termen de 15 zile de la data la care a fost luată, dacă a fost prezent, si de la data comunicării, dacă a fost lipsă. Dacă hotărarea nu i-a fost comunicată, termenul curge de la data la care a luat cunostintă de aceasta, dar nu mai tarziu de un an de la data la care a fost luată hotărarea. (2) Termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1) este termen de decădere. In această materie rezultă că termenul de decădere este aplicabil oricărui tip de nulitate.- art. 218 alin.2 si 3 NCC: persoana juridică este angajată in raporturile cu tertii chiar dacă actele incheiate depăsesc puterea de reprezentare conferită (aplicatie a mandatului aparent; de asemenea, modelul este Legea nr. 31/1990 privind societătilor comerciale). Prin acest articol s-a urmărit protejarea tertilor.

Răspunderea statului si a persoanelor juridice de drept public

- art. 221 si următoarele din NCC: instituie că persoanele juridice de drept public răspund pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, in aceleasi conditii ca persoanele juridice de drept privat.- art. 223 NCC: statul este reprezentat, de regulă, prin Ministerul Finantelor Publice.- art. 224 NCC introduce o solutie nouă in ceea ce priveste răspunderea statului: sub aparenta unei formulări neutre, se instituie o răspundere subsidiară a statului si a unitătilor administrative teritoriale pentru obligatiile organelor, autoritătilor si institutiilor publice!!- art. 229 alin.2 NCC referitor la domiciliul persoanei juridice instituie inopozabilitatea stabilirii si schimbării sediului care nu au fost aduse la cunostinta altor persoane (similar art. 91 alin.2 in cazul domiciliului persoanei fizice).- art. 41 din Decretul 31/1954: Comasarea se face prin absorbirea unei persoane juridice de alta ori prin fuziunea mai multor persoane juridice si constituirea unei persoane juridice noi In sistemul Legii nr. 31/1990 privind societătilor comerciale, se vorbeste despre fuziune prin absorbtie si fuziune prin contopireArt. 234 NCC preia această terminologie, vorbind despre fuziune, ca gen, respectiv de absorbtie si contopire, ca specii.- art. 237 NCC efectele divizării: o societate comercială se divide dand nastere la 2 societăti comerciale noi: patrimoniul se imparte in mod egal sau conform cotelor stabilite (alin.1)

11

- in cazul divizării partiale, cand o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde si se transmite unei singure persoane juridice deja existente sau care se infiintează in acest mod, reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este proportională cu partea transmisă. (art. 237 alin.2 NCC)- in situatia in care se desprinde capital social de dintr-o societate comercială, urmand a fi constituite două societăti comerciale noi, acestora le va reveni capitalul desprins impărtit in mod egal sau conform proportiei stabilite (art. 237 alin.3 NCC).- art. 243 NCC, după modelul legii societătilor comerciale reglementează opozitia pusă la indemana creditorilor si a oricăror alte persoane interesateArt. 243. - (1) Actele prin care s-a hotărat reorganizarea pot fi atacate, dacă prin lege nu se dispune altfel, prin opozitie, de către creditori si orice alte persoane interesate, in termen de30 de zile de la data cand au luat cunostintă de aprobarea reorganizării, dar nu mai tarziu de un an de la data publicării acesteia, sau, după caz, de la data aprobării acesteia de către organul competent, potrivit legii.(2) Opozitia suspendă executarea fată de oponenti pană la rămanerea definitivă a hotărarii judecătoresti, in afară de cazul in care persoana juridică debitoare face dovada executării obligaiilor sau oferă garanii acceptate de creditori ori incheie cu acestia un acord pentru plata datoriilor.(3) Opozitia se judecă in camera de consiliu, cu citarea părtilor, de către instanta competentă.(4) Hotărarea pronuntată asupra opozitiei este supusă numai apelului.http://www.118 inm-lex.ro/NCC/0 1 1Incetarea persoanei juridice:

- in această materie există o reglementare supletivă (Art. 249 NCC) care reglementează destinatia bunurilor rămase după lichidareArt. 249. - (1) Oricare ar fi cauzele dizolvării, bunurile persoanei juridice rămase după lichidare vor primi destinatia stabilită in actul de constituire sau statut ori destinatia stabilită in hotărarea organului competent luată inainte de dizolvare.(2) In lipsa unei asemenea prevederi in actul de constituire sau statut ori in lipsa unei hotărari luate in conditiile alin. (1), precum si in cazul in care prevederea sau hotărarea este contrară legii sau ordinii publice, la propunerea lichidatorului, bunurile rămase dupălichidare se atribuie de instanta competentă, prin hotărare supusă numai apelului, uneipersoane juridice cu scop identic sau asemănător, dacă prin lege nu se prevede altfel. Atunci cand există mai multe astfel de persoane juridice, lichidatorul propune cel putin 3 persoane juridice, caz in care bunurile se atribuie prin tragere la sorti.(3) In cazul in care persoana juridică a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 245 lit. d), precum si in cazul in care nicio persoană juridică nu este de acord cu preluarea bunurilor rămase după lichidare in conditiile alin. (2), acestea vor trece in proprietatea comunei, orasului sau municipiului in a cărui rază teritorială se află bunurile.(4) In toate cazurile, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase dupălichidare are loc la data preluării lor de către beneficiari, dacă prin lege nu se prevede altfel.

12

Procesul-verbal de predare-primire si hotărarea judecătorească rămasă definitivă, in cazurile prevăzute la alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate sau, după caz, pot servi drept temei juridic pentru intabularea in cartea funciară. In cazul bunurilor imobile, dispozitiile art. 1.244 si cele in materie de carte funciară răman aplicabile.Interventie: in legătură cu opozitia (art. 243 NCC), s-a preluat reglementarea cu aceleasi carente. Nu există obiectul cererii. Se formulează opozitia dar ce urmăreste creditorul? Rămane aceeasi intrebare.

13