46
CUPRINS Capitolul I Contextul socio-cultural al familiei şi reuşita şcolară la adolescenţi 1.1 Succesul/Insuccesul şcolar: delimitări conceptuale 1.2 Reuşita şcolară în contextul familiilor complete şi familiilor monoparentale Capitolul II Baza experimentală a cercetării 2.1 Caracteristica eşantionului. Interpretarea şi analiza datelor Concluzii şi recomandări Anexe 1

Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Embed Size (px)

DESCRIPTION

-

Citation preview

Page 1: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

CUPRINS

Capitolul I Contextul socio-cultural al familiei şi reuşita şcolară la adolescenţi

 

1.1 Succesul/Insuccesul şcolar: delimitări conceptuale

1.2 Reuşita şcolară în contextul familiilor complete şi familiilor monoparentale

 

Capitolul II Baza experimentală a cercetării

 

2.1 Caracteristica eşantionului. Interpretarea şi analiza datelor

 

Concluzii şi recomandări

 

Anexe

1

Page 2: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Educaţia în familie

este un mijloc eficient de inoculare a sistemului de valori tradiţionale ale societăţii, de valori

morale. Tendinţa deplasării responsabilităţii educaţiei de la nivelul nucleului familial pe umerii

sistemului educaţional instituţionalizat, oarecum explicabilă în contextual creşterii activităţii

profesionale parentale şi inclusiv a ocupării mamei într-o activitate, alta decât cea domestică,

este evidentă în societatea contemporană actuală şi explică evidentele carenţe educative ale

tinerilor din societatea contemporană.

Viaţa de familie, atmosfera familială şi relaţiile dintre membrii familiei au o influenţă

directă şi hotărâtoare asupra formăriiadolescentului, astfel că familia determină personalitatea

lui. Părinţii apar în faţa adolescentului ca oameni a căror autoritate şi prestigiu, în cele mai

diferite domenii, sunt în afară de orice îndoială. Copiii urmăresc cu atenţie viaţa părinţilor,

acţiunile lor, îşi însuşesc vorbele lor şi pe baza acestora îşi formează atitudinile. Tocmai de aceea

părinţii trebuie să constituie un exemplu de conduită pentru adolescenţi, având o responsabilitate

majoră în procesul educativ.

Pe lângă sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, părinţii sunt obligaţi să-şi crească copilul

îngrijindu-se şi de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia în raport de insuşirile

lui..

Frecvenţa cu care se produce „eşecul şcolar” în mediile şcolare şi, mai ales aspectul de

fenomen cronicizat pe care el poate să-l dobândească determină să fie privit cu mare

responsabilitate. Experienţa personală atestă această afirmaţie şi mi-a insuflat dorinţa de a

dobândi o bună pregătire de specialitate pentru a dispune de competenţa psiho-pedagogică

necesară în stabilirea factorilor şi metodelor cele mai adecvate de redresare a insuccesului şcolar.

În lucrarea de faţă şi cu ajutorul surselor bibliografice am încercat să găsesc un răspuns

cât mai apropiat de această întrebare, dar să găsesc cauzele şi eventualele preveniri ale

insuccesului, inclusiv a celui favorizat de mediul familial. Motivul pentru care am ales să

cercetez această temă este numărul în continuă creştere a familiilor monoparentale din RM, în

ultimii ani, în special di cauza migraţiei în masă.

2

Page 3: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Având în vedere că ţara noastră trece printr-o perioadă de tranzitie, familia este supusă

unor procese care influenţează negativ relaţiile dintre membrii acesteia. Cercetările au

demonstrat faptul că procentul familiilor monoparentale în totalul familiilor este foarte mare.

Cercetarea a fost impulsionată de conştientizarea faptului că

transformările social-economice

din ţară au influenţă directă asupra acţiunilor educative realizate în cadrul

familiei, abordată ca instituţie socială unicală, care stă la baza formării

habitusului primar al individului şi integrării lui sociale. În esenţă, familia

determină într-o mare măsură calitatea sau carenţele eredităţii, a medului

primar în care nimereşte copilul, influenţele şi acţiunile educative pe care le

exercită

Scopul şi obiectivele cercetării. Scopul constă în stabilirea dependenţei

succesului sau insuccesului şcolar la adolescenţi de structura familiei.

Obiectivele cercetării:

1. Examinarea şi interpretarea epistemologică a acţiunii educative familiale

la vârsta adolescenţei;

2. Delimitarea conceptuală a succesului şi insuccesuli şcolar;

3. Analiza particularităţilor de vârstă a elevilor;

4. Determinarea rolului structurii familiale asupra reuşitei elevului - adolescent;

5. Stabilirea impactului pe care familia monoparentală o are asupra reuşitei/eşecului şcolar;

6. Stabilirea consecinţelor pe care lipsa unui părinte o are asupra apariţiei insuccesului şcolar.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Pentru prima dată în

spaţiul academic şi educaţional al Republicii Moldova a fost realizată analiza

influienţei structurii familiei asupra succesului sau insuccesului şcolar la

adolescenţi.

Determinarea şi interpretarea funcţiilor generale şi particulare ale

acţiunii educative familiale la vârsta adolescenţei a asigurat sistematizarea şi

clasificarea acţiunilor educative familiale prin stabilirea scopurilor, condiţiilor,

conţinuturilor extensiei posibilităţilor acţiunii educative ale familiei

monoparentale şi biparentale, indiferent de structura ei.

3

Page 4: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Problema ştiinţifică importantă soluţionată rezidă în stabilirea şi

definirea fundamentelor teoretico-aplicative pedagogice ale acţiunii

educative familiei monoparentale la vârsta adolescenţei.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă. Importanţa teoretică

rezidă în conceptualizarea şi fundamentarea acţiunii educative familiale,

abordate ca demers pedagogic polifuncţional de formare a competenţelor

parentale privind educaţia adolescentului. Literatura de specialitate vorbeşte despre

trei categorii de factori ai insucceselor şcolare: factori care ţin de elev (caracteristici anatomio-

fiziologice şi psihologice), factori care ţin de şcoală şi de condiţiile pedagogice şi factori care ţin

de familie şi de mediul sociocultural în general.

Efectuând investihaţiile de rigoare, am constatat că nu putem vorbi de un factor decisiv al

insuccesului şcolar, deşi există autori care privilegiază un factor în raport cu ceilalţi. Astfel,

uneori au fost puse pe primul plan cauzele „dispoziţionale", deci factorii care ţin de individ, mai

ales cei de origine congenitală, alteori hotărâtori au fost consideraţi factorii de mediu. În al doilea

rând, nu trebuie uitat că fiecare caz de insucces şcolar este unic, cu particularităţi proprii, şi poate

proveni din combinaţii inedite de factori, uneori imposibil de prevăzut.

Valoarea aplicativă a lucrării costă în primul rând că ar reprezenta un îndrumar în cariera

de mai departe a autorului. Totodată, ar putea prezenta interes pentru autorii studiilor despre

fenomenul migraţiei în Republica Moldova, care a afectat sute de familii.

Ipoteza cercetării Dacă elevii au o relaţie defectuoasă cu membri familiei,atunci

aceşti elevi prezintă risc de insucces şcolar. La elevii care provin din familii monoparentale

creşte riscul apariţiei unui eşec şcolar

4

Page 5: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Capitolul I

Contextul socio-cultural al familiei şi reuşita şcolară la adolescenţi

1.1 Succesul/Insuccesul şcolar: delimitări conceptuale

  Componentă importantă a existenţei noastre - succesul s-a impus în calitate de reper

axiologic, dar şi de criteriu acţional şi, aproape fără excepţie, cu toţi îl căutam, indiferent de

formă particulară sub care îl concepem. Succesul trebuie văzut nu doar că o reuşită unică,

singulară, care, eventual ne permite atingerea unui scop, ci este un sistem care asigura şi susţine

perpetuarea reuşitelor.

Conceptul de succes şcolar este utilizat în sensul de reuşită şcolară şi se referă la

performanţele superioare obţinute de elevi în învăţarea şcolară, performanţe care se raportează la

cerinţele programelor de învăţământ. Din punct de vedere psihologic succesul exprima

concordanţă dintre cerinţele faţă de elev şi rezultatele obţinute, dintre posibilităţile şi aspiraţiile

lui.

Succesul, sau reuşita şcolară este considerat de regulă că o confirmare, o recunoaştere, o

recompensare socială a unei conduite performante la învăţătură. Succesul în şcoală, ca şi în

viaţă, presupune obligatoriu o conduită a scopului, autocunoaşterea, valorificarea propriilor

calităţi şi lupta continuă pentru depăşirea limitelor.

În sfera activităţii educative a secolului XXI se vehiculează insistent ideea succesului, a

reuşitei şcolare, deşi, în anii ’70, dezbaterile asupra şcolii invocau mai mult eşecul, nereuşită

5

Page 6: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

şcolară. Succesul şi eşecul şcolar sunt asociate cu un ansamblu amplu de elemente constitutive

ale activităţii educative. Acest fapt a determinat, de altfel, constituirea pedagogiei succesului, că

ramură de sine stătătoare între diviziunile sistemului ştiinţelor educaţiei. Pedagogia succesului se

constituie că studiu al tuturor ipostazelor reuşitei în activitatea şcolară: succesul elevului/reuşita

şcolară, succesul cadrului didactic, succesul procesului de învăţământ, al metodelor/strategiilor

didactice, al şcolii ca atare, al reformelor şcolare etc.

Liliana Stan, universitar şi pedagog cu experienţă din România, se opreşte într-o foarte

recentă carte, asupra unei tematici de actualitate: căutarea succesului (şcolar) prin intermediul

mijloacelor şi procedeelor educaţiei moderne. Devenită obiectiv fundamental al existenţei,

“reuşita schimba modurile tradiţionale de concepere a realizării în viaţă şi, implicit, imprima o

anumită dinamica accepţiei acordate succesului educaţional, în general, succesul în şcoală, în

particular” .

Plecând de la o multitudine de teoretizări ale succesului, propuse de gânditori mai mult

sau mai puţin celebrii autoarea Liliana Stan ne pune în faţa unei sugestii extrem de generoase,

care ne-a atras atenţia încă de la începutul lucrării. Indiferent de domeniul în care se manifestă,

sensul noţiunii de succes este acelaşi, oamenii îl doresc cu înverşunare şi, odată deprins gustul

succesului vor fi în căutarea lui toată viaţa.

Accepţia de bază a succesului şcolar, precum şi a succesului în general, este greau de

indicat, deoarece nici un autor nu se raportează la o “definiţie” consacrată sau larg vehiculată.

Dimpotrivă cele mai multe analize conţin ideea relativităţii înţelesurilor variabilelor respective;

Guy Missoum, de exemplu, precizează că nefiind un sinonim pentru perfecţiune, reuşita

constituie “un concept fundamental relativ”, şi şi nu unul absolut.

T. Kulcsar (1978) considera că succesul şcolar presupune starea de concordanţă stabilită

între capacităţile şi interesele celui care învaţă şi exigentele şcolare formulate şi prezentate lui

prin diferite metode instructive-educative.

Pentru Ioan Nicola, definirea succesului şcolar se realizează luând în calcul, pe de o

parte, rezultatele elevului (semnalate ca randament sau performanta), iar pe de altă parte,

realitatea solicitărilor obiective la care este supus elevul.Rezultatele obţinute de către elevi se

obiectivează în comportamentul verbal şi nonverbal; pe baza detectării şi înregistrării lor se poate

6

Page 7: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

identifica randamentul şcolar, se indica performanţele activităţii şcolare sau se evidenţiază

eficienţa muncii elevilor.De altfel, Ioan Nicola (2003) sesizează faptul că interesul pentru

succesul şcolar se manifestă în contextul preocupărilor sociale din ce în ce mai accentuate legate

de eficienţa procesului de învăţământ.

Determinarea corectă a succesului şcolar, solicita luarea în considerare şi a posibilităţilor

interne ale elevului, întrucât, “un rezultat evaluat cu nota 7 se înscrie în limitele succesului

pentru un elev cu posibilităţi mari”.În consecinţă, personalitatea elevului “conferă specificitate

manifestărilor de succes sau insucces în activitatea de învăţare. Astfel succesul exprima

adecvarea sau concordanţă dintre nivelul dezvoltării psihofizice a educatului şi solicitările,

obiective formulate pentru elev în cadrul procesului de învăţământ.

În opinia Lianei Stan, şcoală şi educaţia constituie cele mai sigure ingrediente ale reţetei

succesului. Problema succesului şcolar, este, poate, mult mai complexă în aria educaţională decât

în alte domenii, şi mă refer aici la cele două componente care se manifestă în ceea ce priveşte

reuşita din domeniul educaţional: succesul ca mijloc educaţional, ca atribut al activităţii

educatorilor şi profesorilor, performanta atinsă în urma unui act bine gândit şi realizat, dar şi

succesul realizat al actului educaţional “prestat” de profesori şi manifestat la nivelul elevilor sub

forma performanţei şcolare şi nu numai. Este o perspectivă binară asupra succesului educaţional

care, oferă noi înţelesuri atât asupra conceptului cât şi asupra procesului în discuţie [89;50].

Succesul ca mijloc educaţional este văzut de Liliana Stan ca un rezultat concentrat al unui

complex de metode, mijloace, procedee psihopedagogice care trebuie să definească un act

educaţional responsabil. Întregul demers teoretic al autoarei, Liliana Stan, confirma, încă o dată,

poziţia exprimată de profesorul George Văideanu atunci când afirma că singurul domeniu social

în care nu sunt admise sub nici o formă rebuturile este domeniul educaţional. Toate resursele şi

mijloacele trebuie să fie puse în slujba evitării rebuturilor educaţionale.

Ca rezultat al actului educaţional, succesul şi reuşita şcolară se reflectă la nivelul elevilor.

Cele mai multe abordări tratează succesul şcolar în cadrul unei paradigme bimodale succes –

insucces, Din această perspective, succesul şcolar poate semnifica obţinerea unui bun rezultat

(randament), conform cu scopul şi obiectivele actului de învăţare şi în conformitate cu dorinţele

agenţilor implicati. Din ce în ce mai mult, în condiţiile democratizării accesului la acestea,

succesul în ceea ce priveşte actul educaţional capăta noi configuraţii. O gândire creative, dublată

7

Page 8: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

de ştiinţă şi capacitatea căutării şi valorificării informaţiilor se apropie tot mai mult de profilul

unui “produs de succes” al şcolii, indiferent de nivelul acesteia.

Succesul şcolar se poate traduce, în egală măsură, şi prin alegerea unei cariere în

conformitate cu aptitudinile şi potenţialul elevului (studentului), prin integrarea socială şi

profesională a acestuia. Oricum, premisele şcolare favorabile nu sunt totdeauna suficiente pentru

a defini cu certitudine succesul. De aceea, autoarea Liliana Stan crede ca succesul şcolar poate fi

conceput într-o perspective mai amplă, dinamica, sub forma unor achiziţii, care asigura

performanţa imediată,precum şi o performanţa de perspectivă.Ca multe alte comportamente, şi

comportamentul orientat spre succes poate fi învăţat, dar, în egală măsură, aşa cum se învaţă

succesul, uneori (din păcate) se poate învăţa şi eşecul. Asumat într-o formă constructivă şi

valorizatoare, eşecul poate fi transformat în succes, şi tocmai în această transformare găsim

valoarea educaţională a eşecului.

Aşadar succesul nu este nici magie şi nici un atribut al norocului, deşi unele fapte de viaţă

ne-ar putea contrazice. De fapt succesul este produsul unui efort susţinut, constant şi de nivel

înalt.

Frecvenţa cu care se produce insuccesul şcolar în instituţiile de învăţământ şi, mai ales,

aspectul de fenomen permanentizat pe care el poate să-l dobândească adeseori ne determina să-l

privim cu toată responsabilitatea.

Fiecare traiectorie şcolară poate fi povestită în moduri diferite, în funcţie de punctul de

vedere adoptat: al elevului, al părintelui, al profesorului. Povestea conţine, inevitabil si referiri la

performanţele elevului, la succesele şi insuccesele care marchează această traiectorie. Notele,

statutul de “elev bun” sau “elev slab”, succesul sau insuccesul şcolar influenţează poziţia

elevului în familie şi în grupul de prieteni, dar şi prestigiul familiei, percepţia socială a acestuia,

calitatea educaţiei în familie. Inclusiv şcoala este evaluată de comunitate în funcţie de notele

obţinute de elevii săi. Astfel, în acest context, succesul şcolar a devenit, un etalon al calităţii

tuturor celor implicaţi în acest proces (elevi, profesori, părinţi, instituţii şcolare, comunităţi

sociale), în timp ce insuccesul ori eşecul şcolar antrenează deprecierea individului, a şcolii şi a

familiei. Insuccesul nu este doar o problemă pedagogică, ci şi una socială.

8

Page 9: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Studiile consacrate insuccesului şcolar au pus în evidenă un fenomen complex, cu

multiple faţete şi dimensiuni, care nu pot fi surprinse într-o definiţie.De cele mai multe ori,

insuccesul şcolar a fost definit prin raportare la ceea ce prezintă reversul sau, succesul şcolar.Se

consideră că între succes şi insucces există o relaţie dinamica şi complexă, aşa cum nu poate

există un succes total, continuu, tot aşa cum nu poate există un insucces definitiv şi global.

Sintagma insucces şcolar este utilizată alternative cu cea de eşec şcolar, fiind considerate

sinonime, însă în această lucrare am optat pentru cea de insucces şcolar, întrucât este mai neutră,

cu o încărcătură afectiva mai mică şi cu un impact psihologic negativ mai redus, dar şi pentru

faptul că oferă o perspectivă mai optimistă asupra posibilităţilor de redresare. Problema

insuccesului şcolar tine de domeniul psihologiei fiindcă se raportează şi se explică prin întreaga

personalitate a şcolarului, dar el tine şi de condiţia pedagogică a educatorului.

Problema insuccesului, respectiv a succesului a fost adesea în atenţia specialiştilor. Ea

continua să preocupe şi în prezent şcoală, familia, societatea şi probabil va rămâne o problemă

mereu actuală şi pentru viitor.

Insuccesul şcolar se defineşte prin rămânerea în urmă la învăţătură a unor elevi, care nu

reuşesc să obţină un randament şcolar la nivelul cerinţelor programelor şcolare.Mircea Stefan

defineşte eşecul şcolar (nu şi insuccesul şcolar) ca incapacitatea elevilor “de a face faţă cerinţelor

şcolii, de a-şi însuşi competentele prevăzute de programele şcolare, de a se vieţii şcolare, de a

răspunde probelor de evaluare”. Insuccesul şcolar se referă la “rămânerea în urmă la învăţătură

sau la îndeplinirea cerinţelor obligatorii din cadrul procesului instructiv-educativ, fiind efectul

discrepanţei dintre exigenţe ,posibilităţi şi rezultate”.

Din aceste definiţii sesizăm relativitatea noţiunilor în discuţie, astfel spus reuşita sau

nereuşită elevului la învăţătură nu pot fi judecate în sine, fără raportare la exigenţa normelor

şcolare. Performanţele elevilor, măsurate şi evaluate cu ajutorul diferitelor instrumente

docimologice, sunt raportate la un anumit nivel de cerinţe, stabilite în funcţie de vârstă, dar şi de

exigenţele specifice ale unui sistem educaţional. Aceasta face să avem o diversitate de

interpretări ale noţiunilor de succes şi insucces, în funcţie de tradiţiile culturale şi educative ale

diferitelor ţari, exprimate în sistemele de evaluare, filierele şcolare, modalităţile de trecere de la

un nivel la altul, normele şi gradul de exigentă în ceea ce priveşte calitatea instruirii.În unele ţări

repetenţia a fost desfiinţată, cel puţin la nivelul învăţământului de bază, întrucât se consideră că

9

Page 10: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

provoacă trauma psihoafective, în timp ce în alte ţării repetenţia este considerată un mijloc

pedagogic pozitiv, care-l poate ajuta pe elev să atingă standardele minime de cunoştinţe pentru a

trece clasă. .

În afara acestor norme obiective stabilite de sistemele educative ale fiecărei ţări, cu

ajutorul cărora se judecă reuşita sau eşecul, există şi norme subiective, traduse prin modul

particular în care elevul şi chiar părinţii percep şi evaluează rezultatele şcolare. Imposibilitatea de

a găsi definiţii satisfăcătoare ne obligă să încercăm a fixa înţelesul insuccesului şcolar prin

raportarea la formele de manifestare şi criteriile de aplicare.În practica şcolară, insuccesul

elevilor îmbracă o gamă vastă de manifestări, de la formele cele mai simple, de rămânere în urmă

la învăţătură, până la formele persistente şi grave, repetenţia şi abandonul, fiecare fiind trăite

individual la niveluri specifice de intensitate, profunzime şi persistentă .

O primă distincţie pe care o găsim în literatura pedagogică este aceea între insuccesul

generalizat (situaţie în care elevul întâmpina dificultăţi de adaptare la viaţa şcolară în ansamblu şi

nu face faţă baremelor minime la majoritatea obiectelor de învăţământ) şi insuccesul limitat, de

amplificare redusă (situaţie în care elevul prezintă dificultăţi doar la unele materii de învăţământ

sau chiar la una singură).

O a doua distincţie este aceea între eşecul şcolar de tip cognitiv, ce are în vedere

nerealizarea de către elev a obiectivelor pedagogice, ce se exprimă în rezultate slabe la examene,

corigente, repetenţie, şi un eşec de tip necognitiv, care se referă la inadaptarea elevului la

exigenţele ambianţei şcolare. Insuccesul şcolar poate avea un caracter episodic, de scurtă durată,

limitat la circumstanţele unor dificultăţi în rezolvarea sarcinilor de învăţare, sau poate avea

aspectul unui fenomen de durată, exprimat în acumularea de lacune pe perioade mai mari de tip,

un semestru sau un an şcolar.

Situaţiile dificile -desemnate ca insuccesuri- în care se situează elevul pe traseul şcolar

parcurs, pot fi manifestări episodice, conjunctural nemulţumitoare (insucces temporal), dar şi

situaţii persistente, care devin din ce în ce mai grave.

Insuccesul elevilor se poate institui şi la nivelul tipurilor de relaţii stabilite cu colegii de

clasă, sau de şcoală, între aceştia şi profesori sau alte categorii de persoane care fac parte din

categoria agenţilor educaţiei formale.

10

Page 11: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Insuccesul şcolar se manifestă prin diferite forme: rămânerea în urmă la învăţătură,

insuccesul specific şi insuccesul generalizat. Rămânerea în urmă la învăţătură reprezintă un

insucces latent, temporar (note mai mici decât posibilitatile unui elev, riscul de corigenţe).

Rămânerea în urmă se manifestă prin pierderea ritmului de muncă, prin întârziere în îndeplinirea

sarcinilor în raport cu majoritatea şi prin realizări calitativ inferioare, adesea sub nivelul

cerinţelor şcolare. Dacă nu este ameliorată, duce la eşec şcolar.

Insuccesul particular (specific) forma intermediară – în care elevul prezintă rămâneri în

urmă la unul sau mai multe obiecte de învăţământ.Se manifestă prin note foarte mici sau

corigenţe temporale.În această fază intervenţia psihopedagogica este şi acum posibilă, dar este

mai dificilă şi mai complexă.

Faza finală – insuccesul generalizat – se manifestă de regulă prin situaţiile repetate sau

multiple de corigenţie anuală, sau de repetenţie. Atingerea acestei forme de insucces trece de cele

mai multe ori prin fazele anterioare şi se identifica prin apariţia unor dificultăţi majore, de

ansamblu şi de durată în adaptarea şcolară. Intervenţia psihopedagogica este acum foarte dificilă,

necesita programe speciale, timp, monitorizarea continuă a activităţilor şcolare şi este vorba mai

degrabă de o “terapie a insuccesului”.

Delimitarea acestor forme de insucces şcolar se poate face şi recurgând la ceea ce Riviere

(1991, apud Jigau M., 1998) a numit indicatori ai existenţei unor forme stabilizate de eşec:

Řindicatori proprii instituţiei de învăţământ: rezultate slabe la examene şi concursuri şcolare,

repetenţia;

Řindicatori exteriori instituţiei şcolare: tipul de orientare după terminarea şcolarităţii obligatorii

(întreruperea studiilor apare ca o formă de eşec), rata indicată de şomaj printre tinerii sub 25 de

ani, rata analfabetismului;

Řindicatorii referitori la efectele eşecului în plan individual: rata de abandon şcolar şi

absenteism, trăirea subiectivă a eşecului.

Se observă o lărgire a sferei de cuprindere insuccesului şcolar prin includerea a ceea ce se

întâmplă după terminarea şcolarităţii obligatorii, respectiv continuarea sau întreruperea studiilor,

gradul de integrare profesională şi socială. Reuşita sau nereuşită şcolară nu pot fi apreciate

11

Page 12: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

exclusiv după performanţele strict şcolare, exprimate în note. Învăţarea trebuie să îşi dovedească

eficienţa prin competentele reale ale tinerilor, probate în situaţia competiţiei pe piaţa muncii, şi

nu în mod formal, printr-o diploma de studii. Prin această extindere a insuccesului şcolar la

fenomenele postşcolare se repune de fapt în discuţie idea că avem de-a face nu doar cu o

problemă pedagogică, ci şi una socioeconomica.

Atunci când se vorbeşte de insucces şcolar, apare în mod frecvent şi conceptual de

inadaptare şcolară. Inadaptarea şcolară se referă atât la dificultăţile de a îndeplini sarcinile

şcolare, cât şi la eşecul de integrare în mediul şcolar din care elevul face parte. [111; 162]

Studiile consacrate inadaptării şcolare se referă îndeosebi la debutul şcolarităţii pe

motivul că au o frecvenţă mai ridicată, o mare diversitate şi pot să aibă consecinţe nefaste pentru

întreaga traiectorie şcolară.În ceea ce priveşte raporturile dintre cele două noţiuni – insuccesul

şcolar şi inadaptarea şcolară -, opiniile sunt împărţite. Unii autori considera că inadaptarea este o

formă a insuccesului şcolar, având o sferă de cuprindere mai restrânsă. [77; 180], în timp ce

alţi autori considera ca sferele celor două noţiuni se intersectează, existând atât elemente

comune, cât şi elemente specific fiecăreia. Putem concluziona că starea de insucces şcolar nu

poate fi tratată la modul general şi absolute, deoarece este un fenomen cu multiple faţete.

Identificarea formei concrete de manifestare a insuccesului şcolar este primul pas, după care se

pot formula ipoteze referitoare la cauzele lui şi se pot contura strategii de intervenţie.

În concluzie la acest subcapitol, sintetizăm următoarele definiţii ale succesului şi

insuccesului şcolar. Succesul şcolar este expresia performanţelor elevilor la nivelul standardelor

şcolare în pregătirea şcolară şi, implicit, în dezvoltarea personalităţii. Succesul şcolar presupune

ca elevul să reuşească să-şi formeze un repertoriu de competenţe într-un anumit interval de timp

(semestru, an şcolar, nivel de şcolaritate) la nivelul înalt al standardelor de evaluare şcolară.

Insuccesul şcolar este expresia performanţelor sub standardele şcolare. Insuccesul şcolar poate

fi constatat ca o stare a performantelor şcolare specifice unor discipline şcolare la un moment

dat, dar el se instalează procesual, de obicei în etape cu grade progresive de disfuncţionalitate a

performanţelor şcolare şi atitudinii faţă de cerinţele şcolare.

1.2 Reuşita şcolară în contextul familiilor complete şi familiilor monoparentale

12

Page 13: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Familia influenţează decisiv personalitatea copilului, dezvoltă spiritul de cooperare şi de

comunicare, transmite obiceiuri, atitudini şi valori şi orientează copilul din punct de vedere

moral. Tot familia este cea care modelează personalitatea acestuia şi face trecerea de la un

comportament normativ (în care copilului îi sunt impuse din exterior anumite reguli) la un

comportament normal (ce se bazează pe autoreglare şi autonomie morală).

Datorită faptului că socializarea familială se realizează într-un cadru de afectivitate care

permite transmiterea şi însuşirea valorilor şi normelor sociale, în personalitatea şi

comportamentul copiilor sunt regăsite securitatea, îngrijirea, sprijinul material şi moral asigurate

de familie.

Fiind un proces de învăţare socială, procesul de socializare prin intermediul familiei se

manifestă în diferite direcţii:

Copiii învaţă că adulţii au dorinţe, interese, trebuinţe şi că este în avantajul lor să se

adapteze la acestea;

Copiii învaţă că trebuie să împartă hrana, jucăriile, bunurile, spaţiul, timpul, dar şi

afecţiunea părinţilor;

Copiii învaţă cum trebuie să se comporte pentru a fi acceptaţi, apreciaţi şi recompensaţi;

Copiii învaţă să lupte pentru a obţine ceea ce îşi doresc.

Teoria învăţării sociale afirmă că identitatea rolului de gen este învăţată prin intermediul

întăririi şi modelării. Rolurile adoptate de copii sunt diferite pentru că pedepsele sau

recompensele sunt acordate prin raportare la sexul lor. Astfel băieţii, spre deosebire de fete, vor

fi aprobati pentru un comportament agresiv.

Copilul este plasat în societate conform statutului social al familiei în care s-a născut,

fiind influenţat de aceasta în relaţionarea cu ceilalţi indivizi, precum şi în realizarea profesională

şi socială. Nu de puţine ori există diferenţe în modul în care este tratat copilul unei mame

nemăritate şi copilul unei familii în care ambii părinţi au o cariera strălucită.

fiind un tip special de familie, pe când alţii nu consideră acest grup social o familie.

O definiţie complexă a familiei monoparentale este dată de Iolanda Mitrofan şi Cristian Ciupercă

care consideră că acest tip de familie este: structura familială asimetrică, formată dintr-un părinte

şi copilul (copiii) său (săi) fie din decesul celuilalt părinte, fie prin divorţ, fie prin abandonarea

familiei de către un părinte, fie prin decizia de a nu se căsători a părintelui, fie prin adopţiunea

13

Page 14: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

realizată de o persoană singură, fie prin naşterea întâmplătoare a unui copil dintr-o relaţie liberă,

în afara căsătoriei, cu referire, în special, la părinţii adolescenţi. [79; 210]

Familia monoparentală are câteva particularităţi organizatorice şi funcţionale specifice,

diferite faţă de familia cu ambii părinţi. Pentru fiecare dintre cei doi apar noi tipuri de solicitări

ce conduc la schimbări comportamentale. Relaţiile copil-părinte capătă diferite forme, iar

efectele asupra procesului de creştere şi maturizare psihologică a acestora sunt diferite. Diferenţa

între familiile monoparentale şi cele clasice, nucleare este de natură structurală, pentru că din

punct de vedere interacţional şi psihologic este la fel de complexă ca şi o familie cu ambii

părinti. Există cazuri în care o familie monoparentală nu diferă de o familie cu ambii părinţi în

care tatăl lipseste pentru o perioadă mai lungă de timp. În plus, dacă tatăl din familia

monoparentală îşi vede regulat copiii el poate avea o influenţă mai mare asupra acestora decât

tatăl care lipseste mai mult timp de lângă copii.

Dificultăţile pe care familia monoparentală le întîmpină pot fi:

de ordin material: risc mare la sărăcie;

de ordin biologic: legate de sexualitate şi restrângerea descendenţei;

de ordin afectiv: datorate absenţei partenerului, a dragostei conjugale etc..

Datorită faptului că familia monoparentală este ignorată în ceea ce priveşte politicile

sociale, apar o serie de efecte: majoritatea copiilor instituţionalizaţi provin din familii

monoparentale, dificultăţi de adaptare ale copiilor etc..

Cele mai multe familii monoparentale au ca susţinător unic femeile (9 din 10 părinţi sunt

femei). Mamele singure prezintă câteva caracteristici comune. Comparând familiile

monoparentale conduse de taţi şi cele conduse de mame s-a observat că taţii îşi îndeplinesc rolul

parental într-o manieră competitivă care are efecte pozitive asupra profilului

psihocomportamental al copilului. Copiii din aceste familii apreciază şi evaluează gradul de

investiţie afectivă al acestuia în mod superior faţă de cei care aparţin unei familii cu ambii

părinţi.

Familia monoparentală are multiple consecinţe asupra copiilor. S-a constatat că structura

familiei are efecte semnificative asupra acestora. Când vorbim despre structură ne referim fie la

componenta numerică (structura pe generaţii şi setul de statusuri şi roluri aferente), fie la

componenta referitoare la diviziunea rolurilor în interiorul familiei şi exercitarea autorităţii.

14

Page 15: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Cercetările asupra efectelor pe care familia monoparentală le are asupra copiilor au

condus la concluzii diferite. Pe de o parte se consideră că există riscuri mari pentru copil datorită

faptului că atunci când unul din părinţi lipseşte pentru o perioadă mai lungă de timp familia nu

mai funcţionează într-o manieră sănătoasă. Pe de altă parte S. Hanson consideră că suportul

social şi comunicarea eficientă conduc la sănătatea fizică şi mentală a copiilor din familiile

monoparentale.

Reacţia copiilor la separare este variabilă, în funcţie de mai mulţi factori: vârstă, timpul

care a trecut de la divorţul părinţilor, climatul ce caracterizeză relaţiile părinţilor în timpul

divorţului şi după etc. .

În funcţie de vârstă, copiii mici vor fi cei mai afectaţi. Dezvoltarea lor generală e

bulversată, pe de o parte devenind neascultători, chiar agresivi, mai puţin afectuoşi, iar pe de altă

parte par a deveni dependenţi. La copiii de şase-opt ani se constată existenţa unor sentimente de

tristeţe, frustrare, anxietate şi confuzie. Ei trăiesc acut un conflict de loialitate, cautând contactul

cu părintele absent. La această vârstă băieţii par mai vulnerabili, având probleme şcolare şi de

integrare socială. La copiii de 9-12 ani conştiinţa separării părinţilor este mai clară, iar ei se

manifestă mai discret, fiind capabili să lupte împotriva stărilor psihologice care-i domină. Totuşi,

ei trec adesea prin stări de anxietate, ruşine, durere şi un sentiment al neputinţei care se poate

exprima prin furie la adresa părintelui considerat de ei vinovat sau împotriva ambilor părinţi. În

adolescenţă, reacţiile la separarea părinţilor îmbracă o gamă mai diversă; de la furie, tristeţe şi

sentimente de ameninţare şi nelinişte în privinţa viitorului, la decepţie, indignare sau chiar

dispreţ pentru părinţi.

Fiind pus în situaţia de a rămâne cu un părinte (de cele mai multe ori cu mama) el îl va

învinovăţi pe celălalt sau se va învinovăţi pe sine însuşi pentru că sentimentele sale vor fi de

respingere, vinovăţie, neputinţă. Aceste sentimente îl vor face antisocial, revoltat, nevrotic sau

complexat.

O diferenţă între familiile monoparentale şi cele cu ambii părinţi este aceea că în al doilea

tip de familie există o distribuire a responsabilităţilor. În cazul familiei monoparentale condusă

de mamă există o tensiune în adoptarea rolului parental care creşte pentru că responsabilităţile

tatălui trebuie acum îndeplinite de mamă. Încercarea acesteia de a îndeplini ambele roluri

parentale conduce fie la restrângerea sferei comportamentale specifice fiecarui rol, fie la

exagerarea unor tipuri de conduită din sfera rolului matern. Sarcinile familiale şi extrafamiliale

15

Page 16: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

răpesc mai mult timp mamei şi consecinţa este diminuarea timpului disponibil pentru

relaţionarea cu copilul/copiii săi. Este adevărat că funcţia socializatoare este diminuată din cauza

absenţei unui părinte (care determină lipsa afectivităţii), dar trebuie să ţinem seama şi de faptul

că şi în familiile cu ambii părinţi această funcţie este din ce în ce mai puţin îndeplinită. Acest

lucru se datorează faptului că şcoala intervine din ce în ce mai mult în acest proces preluând

atribuţiile familiei. Nu putem afirma că familia monoparentală are o influenţă negativă asupra

copilului datorită diminuării unor funcţii din moment ce şi familia clasică se confruntă cu astfel

de probleme.

Unii specialişti consideră că şansele copiilor de a avea rezultate slabe la testele de

inteligenţă sau de a avea un comportament criminal depind în foarte mare masură de situaţia din

familie, situaţie care este influenţată de prezenţa tatălui. Totuşi, doar pentru că tatăl nu este

vizibil nu înseamnă că este absent pentru că un părinte divorţat poate avea contacte cu copiii săi

şi îi poate influenţa deşi nu este prezent în familie. Chiar şi părintele decedat poate avea o

influenţă asupra copiilor prin amintirea pe care aceştia i-o poartă. Dacă tatăl este absent în timpul

copilăriei există posibilitatea ca dorinţa de realizare a acestuia să fie reprimată. Copilul nu va

avea încrederea de sine care este necesară pentru a-şi fixa obiective şi pentru a încerca să le

atingă. Din acest motiv structurarea personalităţii lui va rămâne deficitară, mai ales din punct de

vedere al orientării către un viitor personal şi al relaţiilor extrafamiliale. Insuficienţa paternă lasă

amprente crude asupra copilului, iar socializarea lui are şanse foarte mari să fie deficitară.

Concluzia generală este aceea că absenţa părinţilor poate genera probleme de identitate pentru

copil.

Efectele familiei monoparentale pe termen scurt şi mediu asupra copiilor sunt diferite de

cele asupra părinţilor. Părinţii care asigură custodia manifestă o influenţă, dar această influenţă

nu se manifestă în toate privinţele. Chiar dacă relaţiile părintelui cu rudele fostului soţ nu se mai

manifestă din punct de vedere legal şi se diminuează din punct de vedere al interacţiunii şi

comunicării, nu acelaşi lucru se întamplă cu relaţiile dintre copii şi rude.

Trebuie să ţinem cont şi de tipul de familie în care elevul este crescut şi educat: familie

conjugală (doi părinţi căsătoriţi şi copiii rezultaţi din uniunea lor), familie monoparentala (un

singur părinte şi unul sau mai mulţi copii), familie reconstituită (unul dintre parteneri a mai fost

căsătoriţi), familie adoptivă (unul sau mai mulţi copii sunt adoptaţi).

16

Page 17: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Cercetările au arătat divorţul părinţilor drept un factor de risc major în ceea ce priveşte

dificultăţile şcolare ale elevului. Elevii aflaţi sub incidenţa divorţului sunt marcaţi de numeroase

probleme psihologice şi relaţionale: trăiesc sentimente de confuzie, anxietate, frustrare,

vinovăţie, ruşine, durere şi stare de neputinţă. Eşecul şcolar al copiilor proveniţi din familii

monoparentale se datorează nu atât carentelor educative ale acestui tip de familie, cât situaţiei

complexe create din compunerea mai multor variabile: un statut socioprofesional, un nivel al

veniturilor şi un nivel educaţional scăzute ale părintelui care primeşte custodia copilului,

costurile materiale, psihologice şi sociale ale divorţului, schimbările repetate de domiciliu care

antrenează şi schimbarea şcolii, a anturajului copilului.

Studiile de specialitate au arătat că situaţia concretă în care se dezvoltă

copilul, cu alte cuvinte situaţia familiei în care creşte copilul şi tot ceea ce

derivă din această situaţie, reprezintă principala cauză a abandonului şcolar.

Familia, prin tonalitatea şi atmosfera sa afectivă, prin dimensiunea sa

culturală şi gradul ei de integrare socială, constituie un mediu educativ

determinant. Orice dezacorduri şi tensiuni existente în mediul familial vor

genera în conştiinţa copilului îndoieli, reticenţe sau reacţii neadaptative..

Elevul provenit dintr-un mediu familial favorizant beneficiază, chiar de

la începutul şcolarităţii, de un "tezaur cultural" identic sau foarte apropiat de

cultura vehiculată de şcoală, ceea ce îi va asigura succesul şcolar şi, ulterior,

cel profesional. Totodată, copilul aparţinând unei astfel de familii este

stimulat să frecventeze diferite instituţii culturale şi să participe la realizarea

unor activităţi culturale intrafamiliale. Prin comparaţie cu aceste familii, cele

cu un mediu defavorizant nu pot să asigure copiilor referinţele culturale

minime, necesare pentru a valorifica eficient oferta şcolară existentă.

Totuşi, nu putem afirma cu certitudine că toţi copiii proveniţi din familii

monoparentale au reuşite slabe la învăţătură. Asupra succesului şcolar al

copiilor din familiile monoparentale influenţează mai mulţi factori, cum ar fi

menţinerea legăturii dintre copil şi celălalt părinte, implicare rudelor în

educaţia copilului, “de exemplu bunicii, unchii), nivelul de educaţie până la

17

Page 18: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

destrămarea familiei, asigurarea materială a familiei şi timpul acordat de

părinte în relaţia cu copilul.

În concluzie la acest subcapitol putem afirma că următoarele: copii

din familiile monoparentale pot fi afectaţi de insuccesul şcolar pe motiv că

aceste familii de cele mai multe ori sun defavorizate din punct de vedere

material, lipsa afecţiunii în mediul familial, afectarea psiho-emoţională a

adolescentului rămas fără un părinte etc. Oricum nu poate fi considerat drept

o regulă faptul că copii din familii monoparentale în mod obligatoriou a

reuşite mai slabe la învăţătură.

Capitolul II

Baza experimentală a cercetării

 2.1 Descrierea cercetării şi caracteristica eşantionului.

Cercetarea de faţă are un scop investigativ. În principal m-au interesat: identificarea

cauzelor care generează insuccesul şcolar şi în ce măsură se deosebesc rezultatele şcolare a elevilor

care provin din familii monoparentale de cei care provin din familii cu ambii părinţi. În cadrul

cercetării au fost chestionaţi 28 de elevi din clasele a X.

Elevii chestionaţi au vârstă cuprinsă între 16-17 ani , şi studiază la un liceu „Lucian Blaga”

din Chişinău.Am ales această categorie de vârstă deoarece aceasta este perioada când în viaţa elevului

se produc diferite schimbări, este perioada cea mai propice instalării insuccesului şcolar. Şapte din

elevii supuşi experimentului, 3 băieţi şi patru fete, provin din familii monoparentale, fiind educaţi doar

de mamă.

Experimentul nostru este compus din 2 etape. În prima etapă, în baza unui chestionar adresat

elevilor, în care vom încerca să evaluăm care sunt motivele succesului şi în special al insuccesului

şcolar. (Anexa 1) A doua etapă constă în analiza rezltatelor şcolare în baza datelor de catalog.

18

Page 19: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Obiectivul general al cercetării este prevenirea si reducerea comportamentelor de risc şcolar

care au ca finalitate abandonul şcolar.

3.2 Analiza şi interpretarea datelor

a. Analiza datelor asupra chestionarului adresat elevilor

Chestionarul (anexa 1) a avut drept scop evidenţierea factorilor determinanţi ai insuccesului

şcolar pe un eşantion de 28 de elevi de la liceul „Lucian Blaga”.

Un număr de intrebări au vizat dezvăluirea condiţiilor socio-familiale ale elevilor ,relaţia pe care

aceştia o au cu familia şi atitudinea pe care familia o are faţă de actul educaţional. (item:1,2,3,4)

Tabelul nr. 1

Cum descrii relatia cu familia ta ?

Sunt de acord cu tot ceea ce fac

Ma sprijină in tot ce fac

Sunt prea severi, au preamulte reguli

Sunt indiferenţi, nu se interesează de ceea ce fac

Total

Frecvenţă 16 10 1 1 28Procentaj 57,1 35,7 3,6 3,6 100

Graficul nr.1

În cea ce priveşte relaţia pe care elevi o au cu familia lor,peste jumătate dintre aceştia susţin că

familia este de accord cu tot ce fac şi ca sunt interesaţi de preocupările lor şcolare,35.7% susţin că

19

Page 20: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

beneficiază de sprijinul familiei in tot ceea ce fac,le oferă sprijin în rezolvarea temelor şi a altor sarcini

şcolare,7.2% considră că parinţii sunt prea severi şi au prea multe reguli.

Tabelul nr. 2

Care din următoarele probleme seregăsesc în familia ta?

Nu sunt probleme

Lipsa acută a banilor

Violenţă verbală şi fizică

Consumul de alcool

Altele Total

Frecvenţă 21 5 1 1 0 28

Procentaj 75.0 17.9 3.6 3.6 0 100

Graficul nr.2

La această întrebare peste trei sferturi din elevii chestionaţi (75%) susţin că nu se regăsesc nici

un fel de probleme în familia lor,17.9% dintre elevi se confruntă cu probleme din cauza banilor ,iar

7.2%se confruntă cu probleme de genul:consumul de alcool şi violenţă verbală şi fizică.

Tabelul nr. 3

În ce situaţii vin părinţii tai la şcoală?

La şedinţele cu părinţi

Când sunt chemaţi pentru

Discută frecvent cu

Nu vin la şcoală

Total

20

Page 21: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

o anumită problemă

dirigintele

Frecvenţă 8 8 8 4 28

Procente 28,6 28,6 28,6 14,3 100

Graficul nr. 3

În ceea ce priveşte situaţiile în care parinţii elevilor chestionaţi vin la şcoală se poate observa o

egalitate.De aici tragem concluzia că părinţii elevilor se interesează de situaţia lor şcolară,indiferent de

modul în care o fac:la şedinţele cu părinţii(28.6%), cănd sunt chemaţi pentru o anumită problemă

(28.6%) sau discutând frecvfent cu dirigintele (28.6%).Doar 14.3% dintre părinţii elevilor chestionaţi

nu vin la şcoală.

Un alt grup de întrebări au urmărit să reliefeze faptul că un stil nepotrivit de predare,greu de

înţeles şi o atitudine nepotrivită a dascălului poate favoriza apariţia insuccesului şcolar.(itemi:6,7,8,9)

Tabelul nr. 4

Ce calităţi are profesorul pe care-l apreciezi cel mai mult?

Înţelegător Prietenos Corect Discută frecvent cu elevii

Indulgent Total

Frecvenţă 5 12 2 6 3 28

Procentaj 17,9 42,9 7,1 21,4 10,7 100

Graficul nr.4

21

Page 22: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Elevii apreciază un cadru didactic dacă este prietenos (42.9%),dacă discută frecvent cu elevii

(21.4%),dacă manifestă înţelegere faţă de ei (17.9%) ,daca este corect (7.1%) şi indulgent (10.7%).

Tabelul nr.5

Care este atitudinea pe care o apreciezi cel mai mult în timpul orei la un profesor?

Raspunde prompt la întrebările elevului

Încurajeaz iniţiativele elevilor

Cultivă spiritul critic al elevilor

Doreşte să se facă înţeles

Total

Frecvenţă 4 5 4 15 28

Procente 14,3 17,9 14,3 53,6 100

Elevii preferă profesori care au o atitudine potrivită funcţiei pe care o deţin,apreciază profesori

care doresc să se facă înţeleşi (53,6%),profesorii care încurajează iniţiativele elevilor

(17,9%),profesorii care cultiva spiritul critic al elevilor şi raspund la întrebările elevului (14.3%)

Tabelul nr.6

Care sunt motivele pentru care nu apreciezi un profesor?

Nu este interesat dacă am înţeles lecţia

Este incorect

Este prea exigent

Jigneşte elevii

Nu discută şi alte probleme în afară de materia predată

Total

Frecvenţă 10 9 1 8 0 28

22

Page 23: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Procente 35,7 32,1 3,6 28,6 0 100

Motivele pentru care un dascăl nu este apreciat de elevii sai sunt :dacă nu este dezinteresat

dacă elevii au înţeles cele predate (35,7%),dacă este incorect (32,1%),dacă jigneşte elevii (28,6%) sau

dacă este prea exigent (3,6%).

Graficul nr.5

Tabelul nr.7

Care este modul de predare folosit de majoritatea profesorilor la voi în şcoală?

Dictează lecţia

Pune întrebări în timpul lecţiei

Implică elevi în desfăşurarea lecţiei

Face schema pe tablă

Realizează activităţi pe grupe

Total

Frecvenţă 7 3 13 4 1 28

Procente 25,0 10,7 46,4 14,3 3,6 100

În ceea ce priveşte modul de predare al profesorilor,50% dintre elevi susţin că aceştia implică

activ elevi în desfăşurarea lecţiei,25% dintre elevi sustin că principala metodă de predare folosită

rămâne dictatul lecţiei,14,3%dintre elevi susţin că sunt profesori ce fac schema lecţiei pe tablă.

Graficul nr.6

23

Page 24: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Printr-un alt grup de întrebării am vrut sa stabilim tipul de conflicte de care se lovesc elevii de

liceu,ce tip de probleme il afectează cel mai mult,şi la cine apelează în rezolvarea unor conflicte .

( itemi:10,11,12,).

Tabelul nr.8

Ce fel de conflicte sunt între tine şi colegii tăi?

Frecventă Procentaj

Nu există 13 46,4Certuri 5 17,9

Ironizări 3 10,7Jigniri 4 14,3Bătăi 2 7,1

Ameninţări 1 3,6santaj 0 0Total 28 100.0

În ceea ce priveşte conflictele dintre elevi,doar 46.6% dintre cei chestionaţi susţin că nu există

conflicte în care să fie implicaţi,restul fiind antrenaţi în:certuri (17,9 %),jigniri (14.3%),ironizări

(10.7%) si chiar bătăi ( 7.1%).

Tabelul nr.9

24

Page 25: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

La cine apelezi în rezolvarea conflictelor?

Frecventă Procentaj

Nu apelez la nimeni încerc să le rezolv singur

13 46,4

Las să se rezolve de sine 1 3,6La un prieten din clasă 3 10,7

Psiholog 3 10,7Părinţi 4 14,3

Profesori 3 10,7colegi 1 3,6Total 28 100.0

În cazul în care elevi se confruntă cu probleme,46.4% preferă sa-si rezolve singuri

problemele,doar 14,3% apelează la părinţiîn cazul confruntări cu probleme,10,7% apelează la

profesori,10.7% la psiholog.Se pare că elevi nu au aşa mare încredere în colegi,doar 3,6% preferând să

apeleze la colegi.

Tabelul nr.10

Care dintre următoarele probleme te afectează cel mai mult?

Frecventă Procentaj

Lipsa banilor 9 32,1Notele mici 11 39,3

Certurile cu prieteni 2 7,1Problemele de familie 4 14,3

Neînţelegere din partea profesorilor 1 3,6Sancţiunile şcolare 1 3,6

Total 28 100.0

Cel mai mult elevii par afectaţi de notele mici primite la şcoală (39,3%)şi apoi de lipsa banilor

(32,1%) şi de problemele de familie (14,3%).Certurile cu prieteni (7.1%),neînţelegerea din partea

profesorilor (3.6%),sancţiunile şcolare (3.6%)sunt,în ordine ,situaţii care îi afectează pe elevi.

Graficul nr.7

25

Page 26: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

b. Analiza rezultatelor şcolare

După cum am arătat la începutul studiului, şapte din cei 28 de elevi supuşi experimentului

provind din familii monoparentale.

Iniţial vom prezenta mediile la cei 21 de elevi care provin din familii biparentale.

Astfel 2 elevi au media la învăţătură 10

Patrul elevi au mediile cuprinse între 9,3 şi 9,6

Patru – media 9

Cinci elevi – medii cuprinse între 8,3 şi 8,7

Doi elevi – media 8

Trei elevi – medii cuprinse între 7,2 şi 7,8

Un elev – media 6,5

Ceilalţi 7 elevi, care sunt întreţinuţi şi educaţi doar de mamă, au obţinut în cel de al doilea

semestru următoarele medii la învăţătură:

Un elev (o fată) – media 10

Un elev (o fată) - media 9,7

Un elev ( o fată) – media 9,2

Un elev (o fată) - media 8,9

Un elev (băeat) – media 8,6

Un elev – băeat - media 7,9

26

Page 27: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Un elev (băeat) – media 7,5

Din câte observăm mediile reuşitelor la învăţătură a celor 7 elevi din clasa a X-ea de la

liceul “Lucian Blaga”, care provin din familii parentale sunt bune, şi nu putem spune că aceştea

ar însuşi materialul şcolar mai rău în comparaţiei cu colegii lor care au ambii părinţi.

Dacă e să comparăm din cei 21 de elevi cu ambii părinţi doi au media de 10, iar din doar

7 elevi cu un singur părinte s-a găsit şi un elev care, deasemenea are media 10. Deasemenea, în

cei 21 de elevi sunt dintre cei care au media mai mică de 7, iar în cazul celor 7 adolescenţi care

provin din familii monoparentale, cea mai mică media, pe care o are un elev, este de 7,5.

În concluzie putem să spunem că în cazul adolescenţilor din clasa a X-ea de liceul Lucian

Blaga din Chişinău, faptul că unii dintre elevi cresc cu un singur părinte, nu influenţează asupra

succesului şcolar. Totuş, observăm că fetele care provin din familiii monoparentale au mediile

mai înalte la învăţătură comparativ cu băeţii care provin din familii monoparentale. În acest

context adăugăm că cei doi elevi din familiile biparentale, care au media 10 sunt băieţi. Acest

fapt s-ar putea explica prin faptul că cei trei băieţi din familiile monoparentale cresc doar cu

mama, şi sunt lipsiţi de afecţiunea tatălui. Oricum reuşitele lor la învăţătură nu sunt atât de

proaste şi mai reamintim că asupra succesului sau insuccesului şcolar influenţează şi alţi factori

decât mediul familial.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Efectuând investigaţiile de rigoare asupra tezei reespective, am constatat următoarele: În

ceea ce priveşte influenţa factorilor familiali - exteriori actului didactic propriu-zis - şi mediul

familial îşi pune amprenta asupra succesului şi, mai ales, a insuccesului şcolar. Această categorie

de factori se exprimă prin mai multe moduri, cum ar fi:

- climatul educaţional familial;

- valenţele educative ale familiei;

- atitudinile proşcolare - educaţionale ale familiei;

- gradul de înzestrare logistică (calculator, Internet etc.) şi posibilităţi materiale - financiare;

- nivelul de instruire şi preocupare în ceea ce priveşte pregătirea şi autoeducaţia părinţilor;

- regimul de viaţă şi stilul de viaţă al părinţilor.

27

Page 28: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

Fiecare din aceşti factori contribuie în mod diferenţiat la reuşita sau insuccesul şcolar.

Mai mult, sunt resimţiţi factorii de ordin financiar şi posibilităţile materiale ale părinţilor, ceea ce

a făcut să crească fenomenul abandonului şcolar şi analfabetismul.

Una din ipotezele de la care am pornit experimentul este premisa că elevii care au o

relaţie defectuoasă cu membri familiei sunt predispuşi la apariţia insuccesului şcolar. Chiar dacă

această ipoteză se infirmă (majoritatea subiecţilor atât elevii cât şi părinţii susţin că au o relăţie

bazată pe încredere şi ajutor reciproc), totuşi datele sunt îngrijorătoare pentru că un procent de

7,2%dintre elevi se confruntă cu probleme în familie , sau cu probleme din cauza banilor.

Altă ipoteză pleacă de la prezumţia că datorită unei atitudini nepotrivite şi a unui stil de predare

al unor profesori care nu facilitează înţelegerea ,va determina apariţia dezinteresului faţă de

materia pe care o predă şi respectiv apariţia insuccesului şcolar .

Cât priveşte ipoteza că adolescenţii din familii monoparentale au rezultate mai slabe la

învăţătură, deasemene a fost infirmată prin experimentul nostru.

Într-adevăr, structura familială reprezintă şi ea un factor referitor succesul sau insuccesul

şcolar, dar acest factor poate fi unul minor în comparaţie cu alţi factori. Altceva este că structura

parentală a familiei poate influenţa caracterul şi comportamentul adolescentului. Dar şi în acest

caz este primordial factorul educativ.

Totuşi, pentru a evita insuccesul şcolar la adolescenţii din familii monoparentale, considerăm

oportun ca pedagogii, în mod discret, să prevadă acest factor şi să întreprindă în prealabil

anumite măsuri pentru a evita insuccesul şcolar.

Activitatea de preîntâmpinare a insuccesului şcolar este extrem de complexă. În

realizarea ei este necesară o coordonare eficientă a tuturor factorilor educaţionali în care, desigur,

şcoala şi familia deţin prioritatea. Şi, pentru ca şcoala să-şi îndeplinească menirea ei, trebuie să

fie slujită de oameni nu numai cu o temeinică pregătire ştiinţifică şi psiho-pedagogică, ci şi

dornici să aplice în practică cunoştinţele profesionale

Un diagnostic corect al esecului scolar nu poate fi stabilit decât printr-o

colaborare stransa între elev , profesor şi familie, chiar dacă aceasta este monoparentală. .

28

Page 29: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

ANEXE

Anexa 1

CHESTIONAR ELEVI

Acest chestionar face parte dintr-o lucrare de licenţă.Va rog să răspundeţi cu seriozitate la întrebările de mai jos.

Vă asigur că răspunsurile voastre se vor bucura de confidenţialitate,iar datele din caseta de identificare vor fi folosite doar pentru a face comparaţii si analize.

1.Cum descri relatia cu familia ta?

a)ma sprijina in tot ce fac

b)sunt de accord cu tot ceea ce fac

29

Page 30: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

c)sunt prea severi,au prea multe reguli

d)sunt indiferenti,nu se intereseaza de ceea ce fac

2.Care din urmatoarele probleme se regasesc in familia ta?

a)nu sunt probleme

b)lipsa acuta a banilor

c)violenta verbala si fizica

d)consumul de alcool

e)altele…………………………………………………………………………………

3.Ce atitudine manifesta familia ta fata de activitatea ta scolara?

a)sunt interesati de preocuparile mele scolare

b)imi ofera sprijin in rezolvarea temelor pentru acasa

c)imi ofera sprijin in rezolvarea altor sarcini scolare

d)sunt indiferenti

4.In ce situatii vin parintii tai la scoala?

a)la sedintele cu parinti

b)cand sunt chemati pentru o anumita problema

c) discuta frecvent cu dirigintele

d)nu vin la scoala

5.Ai avut conflict cu unul dintre părinţii tăi?

a) da

b) nu

6)Ce calitati au părinţii tăi pe care le apreciezi cel mai mult?

a)intelegator

30

Page 31: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

b)prietenos

c)corect

d)discuta frecvent cu mine

e)indulgent

7.Care este atitudinea pe care o apreciezi cel mai mult in relaţia ta cu părinţii?

a) îmi asigură toate cerinţele de ordin material

b)petrec mult timp cu mine

c) se implică în relaţiile

d)doreste sa se faca inteles tuturor

8.Care este modul de predare folosit de majoritatea profesorilor la voi in scoala?

a)dicteaza lectia

b)pune intrebari in timpul lectiei

c)implica elevi in desfasurarea lectiei

d)face schema lectiei pe tabla

e)realizeaza activitati pe grupe

9.Care stunt motivele pentru care nu apreciezi un profesor?

a)nu este interesat daca am inteles lectia

b)este incorect

c)este prea exigent

d)jigneste elevii

e)nu discuta si alte probleme in afara de materia predata

10.Ce fel de conflicte sunt intre tine si colegii tai?

a)nu exista e)batai

31

Page 32: Succesul Scolar Al Adolescentilor Din Familii Monoparentale

b)certuri f)amenintari

c)ironizari g)santaj

d)jigniri

11.La cine apelezi in rezolvarea unor conflicte?

a)nu apelez la nimeni incerc sa le rezolv singur

b)las a se resolve de la sine

c)la un prieten din clasa

d)psiholog

e)parinti

f)profesori

g)colegi

12.Care din urmatoarele probleme te afecteaza cel mai mult

a)lipsa banilor

b)notele mici

c)certurile cu prieteni

d)problemele de familie

e)neintelegere din partea profesorilor

f)sanctiuni scolare

32