1

ACADEMIA ROMÂNĂ Comisia de Istorie a Oraşelor din România

Contribuţii privind istoria oraşelor

Vol. III

ATLAS ISTORIC AL ORAŞELOR DIN ROMÂNIA

Seria C Transilvania

Fascicula 2

SEBEŞ

Text: Dan Dumitru Iacob (coord.), Paul Niedermaier, Judit Pál, Zeno-Karl Pinter, Mihaela Sanda Salontai

Hărţi: Simona Bondor

Traducere: Sigrid Pinter, Gudrun Liane Ittu

Editura Enciclopedică

Bucureşti 2004

II

CUPRINS

TEXT

Cuvânt înainte (Dan Dumitru Iacob) ..........................................................................II Date geografice (Dan Dumitru Iacob) ........................................................................II Cronica oraşului (Judit Pál, Dan Dumitru Iacob) .......................................................II Evoluţia demografică (Dan Dumitru Iacob) ............................................................. IV Structura morfologică (Paul Niedermaier) ................................................................. V Etape de extindere a oraşului (Paul Niedermaier) ...................................................... V Monumente istorice (Dan Dumitru Iacob, Mihaela Sanda Salontai) .......................... VI Descrieri istorice ale oraşului (Dan Dumitru Iacob, Paul Niedermaier) ...................VIII Descoperiri arheologice (Zeno-Karl Pinter) .............................................................XII Denumirile străzilor (Dan Dumitru Iacob, Simona Bondor) ....................................XIII Bibliografie (Dan Dumitru Iacob) ......................................................................... XIV

HĂRŢI

Planul zonei în Ridicarea Francesco-Iosefină (1869–1873), 1:50 000 ..........................I Sebeşul în Ridicarea Iosefină (1769–1773), 1:28 800 .................................................II Planul actual al oraşului Sebeş (2000), 1:10 000 ...................................................... III Planul oraşului Sebeş (1890), 1:2 500 ...................................................................... IV Denumiri de străzi (1890, 2002) şi numere de case (1890), 1:2 500 ........................... V Parcelarea oraşului (1890), 1:5 000 ......................................................................... VI Etape de extindere a oraşului, 1:5 000 .....................................................................VII Planul oraşului (1769), 1:7 200 .............................................................................VIII Planul proprietăţilor (1926) ..................................................................................... IX Aerofotogramă (1972), 1:5 000 ................................................................................ X Stampă de Ludwig Rohbock (1863) ......................................................................... XI

COPERTE

Sebeş (aerofotografii de Georg Gerster)

CUVÂNT ÎNAINTE

Ideea realizării Atlasului istoric al oraşelor din România porneşte de la faptul că doar o analiză complexă a tuturor factorilor relevanţi face posibilă înţelegerea evoluţiei istorice a unui oraş. Aspecte precum geneza, structura şi evoluţia urbană, geografia istorică, poziţia şi funcţiile monumentelor arhitectonice în spaţiul urban etc. nu pot fi competent abordate în lipsa unor surse cartografice de calitate şi uşor de procurat. O bună valorificare a izvoarelor diplomatice şi statistice privitoare la istoria unui anumit oraş necesită adesea apelul la sursele cartografice. Consultarea planurilor istorice ale oraşelor este, de asemenea, indispensabilă pentru stabilirea strategiilor de modernizare urbană şi realizarea planurilor urbanistice contemporane. Iată deci doar câteva dintre motivele pentru care Atlasul a fost conceput, în primul rând, ca instrument de lucru pentru cercetările ştiinţifice interdisciplinare şi pentru aplicaţiile practice care au ca subiect sau obiect al acţiunii lor oraşul.

Profitând de conjuncturi mai faste în ceea ce priveşte obţinerea fondurilor necesare publicării – care ne determină să sărim, deocamdată, peste ordinea firească şi echitabilă de publicare a seriilor – Comisia de Istorie a Oraşelor din România publică o nouă fasciculă a Atlasului istoric al oraşelor din România, dedicată oraşului Sebeş. Făcând parte dintr-o colecţie, preconizată de Comisia Internaţională pentru Istoria Oraşelor, fascicula îndeplineşte o serie de criterii recomandate de acest for internaţional în privinţa formatului, structurii şi conţinutului.

Oraşul Sebeş este beneficiarul uneia dintre cele mai vechi moşteniri arhitectonice medievale, conservând încă, prin zidurile şi turnurile care se mai păstrează, elemente de fortificaţie datând din secolul al XIV-lea. Incinta cuprinsă între aceste ziduri evidenţiază, de asemenea, un patrimoniu urbanistic şi arhitectonic valoros. Amprenta oraşului medieval emană din însăşi structura urbană: parcelarea este compactă, densă şi regulată iar structura reţelei stradale, păstrată în bună stare, este simplă şi funcţională. Monumentele arhitectonice, modeste ca număr, sunt aproape intacte, impresionând mai puţin prin dimensiuni şi mai mult prin sobrietatea formelor, la unele, sau plastica faţadelor gotice şi renascentiste, la altele, ori prin vechimea lor, atât de elocventă în patina pietrei dăltuite.

Se ştie că identificarea, procurarea, prelucrarea şi publicarea materialelor cartografice nu sunt, în general, sarcini tocmai facile. Pe de o parte, ne confruntăm cu penuria specifică acestui gen de izvoare, mai ales pentru perioadele anterioare secolului XX, şi, pe de altă parte, cu condiţiile restrictive de accesare, manipulare şi reproducere a unei unităţi arhivistice, în cazul în care planul sau harta de care avem nevoie face parte din colecţia unei arhive. La acestea se adaugă, uneori, şi problemele datorate gradului avansat de deteriorare a surselor, cum, din păcate, este cazul planului din 1890, prezent în această fasciculă. Colectivul de cercetare s-a străduit să găsească soluţiile cele mai adecvate pentru rezolvarea acestor neajunsuri, astfel încât materialele publicate să fie de cea mai bună calitate ştiinţifică şi grafică, corespunzând totodată scopurilor pentru care a fost elaborat atlasul. În cazul planului din 1890, la care ne-am confruntat cu deteriora-rea parţială şi lipsa unui fragment (carou), am recurs la „restaurarea” informaţiei pe baza altor planuri ale oraşului, semnalând grafic şi printr-o notă cuprinsă în legendă această intervenţie.

La elaborarea acestui atlas am beneficiat de sprijinul necondiţionat al unor persoane şi instituţii faţă de care ne exprimăm întreaga noastră gratitudine. Mulţumim domnului Ioan Albu, căruia îi aparţine emendarea şi traducerea în română şi germană a inscripţiilor latine cuprinse în Topographie der Stadt Mühlbach (1785), şi domnilor Vasile Ciobanu şi Marcel Popa pentru utilele observaţii şi sugestii pe care le-au făcut pe marginea manuscrisului. Mulţumiri adresăm şi repre-zentanţilor următoarelor instituţii: Arhivele de Război din Viena, Institutul Transil-vania din Gundelsheim, Biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu, Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeş şi Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din

Cluj. Un sprijin similar am mai primit şi din partea Primăriei Municipiului Sebeş, prin domnii Mugurel Liviu Sârbu, fostul primar, şi Alexandru Dăncilă, actualul primar, precum şi din partea Asociaţiei Saşilor Sebeşeni din Germania.

DATE GEOGRAFICE Oraşul Sebeş – municipiu, din anul 2000 – este situat în zona centrală a României,

în sud-estul judeţului Alba, la 45°53' latitudine nordică şi 23°30' longitudine estică. Este străbătut de drumurile europene E 68 (Deva – Sibiu – Braşov) şi E 81 (Cluj – Sibiu – Piteşti), drumul naţional DN 67 C (pe Valea Sebeşului) şi câteva drumuri judeţene. Oraşul se află şi pe rutele feroviare Braşov – Sibiu – Vinţu de Jos – Arad şi Vinţu de Jos – Alba Iulia – Cluj-Napoca. Distanţa faţă de capitala ţării, Bucureşti, este de 365 km, iar faţă de reşedinţa de judeţ, municipiul Alba Iulia, este de 14 km. Din punct de vedere administrativ, oraşul cuprinde şi localităţile Petreşti, Lancrăm şi Răhău, împreună cu acestea având o suprafaţă de 115,45 km2.

Sebeşul se găseşte în Depresiunea Sebeş-Alba Iulia, cu ramificaţie spre Culoarul depresionar Apold (unde se află vatra satului Răhău), la altitudinea absolută de 250 m, pe un teren relativ plan, aproape de confluenţa râului Sebeş cu Mureşul. Spre sud-vest se găsesc Dealurile piemontane ale Cugirului, cu înălţimi cuprinse între 450 şi 650 m. Sub aspect hidrografic, oraşul este străbătut de la sud spre nord de râul Sebeş, râu cu obâr-şiile în munte, cu numeroşi afluenţi, care se varsă în Mureş. Cel mai important afluent al Sebeşului este Secaşul Mare, confluenţa acestora realizându-se în partea de nord a oraşu-lui. După confluenţa cu acest râu, Sebeşul ajunge la un debit de 9,9 m3/s, fiind însă destul de fluctuant: debite foarte mari la sfârşitul primăverii şi începutul verii, datorate topirii zăpezilor montane, şi mici în timpul toamnei şi iernii.

Din punct de vedere geologic, Sebeşul se află pe un fundament constituit din şisturi cristaline peste care s-au sedimentat depozite cretacice superioare, miocene, ponţiene şi cuaternare (argile, marne şi nisipuri uşor erodabile). Solurile sunt cernoziomuri şi soluri brune depuse peste substratul sedimentar. Pe zone reduse s-au format soluri litomorfe, hidromorfe, halomorfe şi soluri slab dezvoltate.

Climatul este continental-moderat. Temperatura medie anuală este de 9,3° C, media lunii ianuarie fiind de –3,3° C, iar media lunii iulie de 20,5° C. Durata medie a intervalului anual fără îngheţ este de 170 de zile, mai puţin faţă de alte zone ale Transil-vaniei. Nebulozitatea medie este sub 5,5 zecimi, numărul mediu al zilelor senine fiind de 56,3, iar al celor cu cer acoperit de 107. Vânturi mai frecvente bat din direcţiile sud-vest (vânturi care aduc mase de aer cald) şi vest, precum şi dinspre nord-vest (vânturi care antrenează mase de aer umed), nord (cu vânturi reci) şi nord-est. Frecvenţa calmului atmosferic este de 56 %. Precipitaţiile medii anuale, la staţia meteo Sebeş, ating 499,3 mm (media perioadei 1990–1999), dintre care cele mai multe cad în mai şi iunie, iar cele mai puţine în februarie şi martie.

Vegetaţia naturală se încadrează în etajul stejarului şi al silvostepei. Pădurea, de amestec, ocupă relieful înalt şi insular, specia dominantă fiind stejarul. Câţiva arbori seculari întâlniţi în lunca Mureşului, precum şi prezenţa solurilor specifice zonelor împădurite, ocupate astăzi de culturi agricole şi păşuni, mărturisesc existenţa în trecut a unor păduri de stejar întinse. Alte specii de arbori întâlniţi în pădurile din apropierea Sebeşului sunt carpenul, paltinul, arţarul, ulmul, frasinul, mesteacănul şi teiul, iar dintre arbuşti foarte răspândiţi sunt porumbarul, măceşul, cornul şi socul. În zăvoaiele din lunca Sebeşului cresc plopul alb, plopul negru, salcia albă, salcia roşie, răchita şi arinul. Pe pajiştile şi fâneţele de luncă întâlnim iarba câmpului, firuţa, golomăţul, mohorul şi diferite specii de păiuş, iar pe păşunile şi fâneţele de deal cresc îndeosebi sipica, rogozul şi colilia.

Fauna de interes cinegetic este localizată în zona de pădure, fiind reprezentată de iepure, căprioară, mistreţ, vulpe, viezure. Un mamifer valoros care populează Pădurea Mare, din apropierea Sebeşului, este cerbul lopătar. De asemenea, potenţialul faunistic al zonei cuprinde o serie de rozătoare şi o mare varietate de păsări – dintre care amintim fazanul, aflat însă în număr mic –, răpitoare de noapte şi de zi, precum şi, în perioada de vară, păsări migratoare. Pe cursurile mijlocii şi inferioare ale Sebeşului şi Secaşului Mare, inclusiv pe afluenţii acestora din zona montană, se găsesc specii de păstrăv, mreană şi lipan.

CRONICA ORAŞULUI Prima jumătate a secolului al XII-lea. În zona oraşului a existat o aşezare secuiască, numită în

documente „terra Siculorum terrae Sebus”. Există o ipoteză conform căreia această aşezare se afla pe locul actualului centru al oraşului, iar după o altă ipoteză, aceeaşi aşezare ar fi fost plasată pe locul pustietăţii Gießhübel (cunoscută şi sub numele Malipondia, Malum prandium, Gusu).

A doua jumătate a secolului al XII-lea. Colonişti germani întemeiază localitatea Mühlbach. 1224. Printre teritoriile la care face referire Diploma andreană este enumerat şi „terra

Siculorum terrae Sebus”. Cu acest prilej este pentru prima dată menţionată aşezarea cu numele presăsesc. Acest „terra Sebus” nu defineşte oraşul propriu-zis, ci un teritoriu mai vast, aferent acestuia. Cel puţin până în 1224 au locuit aici secui. Aceştia au fost recolonizaţi mai târziu în Scaunul secuiesc Sepsi.

Cca 1230. Lucrări la cea mai veche biserică, o bazilică romanică târzie, pe pilaştri, cu cor şi capelă laterală.

Cca 1240. Lucrări la biserica romanică. Biserica este prelungită spre vest prin adosarea parterului cu două turnuri, legate printr-o tribună situată deasupra intrării.

1241–1242. În timpul invaziei mongole este afectată şi localitatea Sebeş. 1245. Prima menţionare documentară a localităţii: Papa Inocenţiu IV îngăduie lui „Theodo-

rico plebano de Malembach”, păgubit de invazia mongolă, să obţină venituri şi din alte parohii în afară de cele ce i se cuvin.

Cca 1250. În jurul localităţii se ridică întărituri din pământ şi lemn. Cca 1255. După distrugerile din timpul invaziei mongole se reiau şi se definitivează

lucrările la biserică în stilul goticului timpuriu. Cu acest prilej se ridică şi un turn singular.

1300. Este atestat Peter, fiul comitelui Wasmodus, ca preot în „Sebus”. 1301. Judele regal, juraţii şi toţi locuitorii din Sebeş („iudex, iurati et universi hospites

de Sebus”) promit sibienilor libera trecere prin teritoriul lor. 1303. Pentru prima dată este menţionat documentar Scaunul Sebeşului, „sedes Sebes”,

din a cărui jurisdicţie făceau parte oraşul liber Sebeş şi zece sate: Lancrăm, Petreşti, Răchita, Strungari, Loman, Reciu, Câlnic, Deal, Pianu de Jos şi Pianu de Sus.