52
GRATUIT MARTIE 2015 www.sunetelive.ro BJÖRK LEBĂDĂ ALBĂ ÎN LACUL NEGRU ROBIN HOT CHIP POETRIP ANDREI BUCURECI BLUR

Sunete Martie 2015

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Revista se găseşte în locuri precum Control Club, Cărtureşti Verona, Cărtureşti Carusel, Fabrica, Magazinul Muzica, Hard Rock Cafe, Fire, Club A, Greenhours, Misbits, Colectiv.

Citation preview

Page 1: Sunete Martie 2015

GRATUIT MARTIE 2015

www.sunetelive.ro

BJÖRKLEBĂDĂ ALBĂÎN LACUL NEGRU

ROBIN HOT CHIP POETRIP ANDREI BUCURECI BLUR

Page 2: Sunete Martie 2015
Page 3: Sunete Martie 2015
Page 4: Sunete Martie 2015
Page 5: Sunete Martie 2015

5sunetelive.romartie 2015

ISSN 2392-9820

REDACTOR-ŞEFMihai Tiţa

[email protected]

COLABORATORIPaul Breazu

Cătălin MesaruCristi MărculescuAndrei BucureciIoana Pelehatăi

ART DIRECTORClaudiu Oană

[email protected]

DISTRIBUŢIEDan Budoi

[email protected]

VÂNZĂRISperanţa Velicu

[email protected]

PUBLISHERMarian Gîlea

[email protected]

CONTACTsunetelive.ro

facebook.com/[email protected]

Agendă muzicală proaspăt relaxată,

versatil necesară, care împacă zona alternativă

cu cea urbană, atentă la proiecte locale şi

conectată la importuri. Başca, Sunete se ambiţionează să

ajungă la oameni şi prin intermediul hârtiei.

Din 2003.

Gata. S-a schimbat. Vrei, nu vrei, ăsta e primul număr cu #sunetenoi. Pe hârtie. Fără competiţie, piaţa e pustiu. Da’ ce zic eu? Greul abia acum începe. Ies niţel afară, trag

aer în piept. Nu-i vom mulţumi pe toţi. Nici măcar pe noi, uneori. Într-un bloc din apropiere, începe „Cuba, Cuba”. Fereastra larg deschisă, într-o februarie mai prietenoasă decât o ştiam. Aştept până la „Cuba, Cuba, cu banii vreau s-arunc”. Începem uşor, graba strică taraba. Ne vom uita de câteva ori înainte să ne aşezăm. Muzica. Toată lumea o ascultă. Fiecare cu părerea lui. Sunete va fi mai atentă. Mai versatilă. Mai obscură sau, dimpotrivă, mai pop decât te aştepţi. Plecăm urechea la Poetrip, dar şi la DOC. Hot Chip, dar şi Calvin Harris. Cu o copertă şi un cover story despre Björk, care, aşa cum spune Paul Breazu, „se vindecă în văzul lumii”. Asta potriveală, frăţior. Arată-ne punctele slabe. Obrazul. Fă-ne morală. Afară, pe o stradă numită Lunca Florilor, continuă: „Cuba, Cuba, Cuba, în Cuba vreau s-ajung.”

DE MIHAI TIŢA

Page 6: Sunete Martie 2015
Page 7: Sunete Martie 2015

FILTRU19 PIESE ESENŢIALE PE LUNA

ASTA DE LA ANGEL HAZE, DOC, NOEL GALLAGHER, JUNGLE,

TEMPLE INVISIBLE, HOT CHIP ŞI AŞA MAI DEPARTE

ALESE DE MIHAI TIŢA

FOTO: KAITLYN AURELIA SMITH, LA PITCH ŞI REVERB

Page 8: Sunete Martie 2015

8sunetelive.romartie 2015

FILTRU // 19 PIESE

Într-o noapte din iunie 2014, cu ocazia unui gig la Royale Boston, un club

destul de posh pentru un boem crescut într-o suburbie din estul Londrei, Damon Albarn, purtând căciula cu elefant nelipsită din recuzita turneului de promovare pentru Everyday Robots, anunţa publicul că urmează ceva ce nu trebuie luat prea în serios. „If it doesn’t go well, I promise you I’ll never do it again.” Începea „Song 2”, pe care o cânta pentru prima dată pe scenă fără colegii din Blur. Urechile elefantului

săreau sus-jos. Un moment cheie în istoria recentă a unei trupe care n-a mai scos nimic de la Think Tank. Adică de vreo 12 ani. Iar dac-ar fi să-l cred pe Christgau, care spunea despre Blur că de la Parklife încolo au fost mai preocupaţi de cum să-şi vândă albumele, decât de muzică în sine, atunci ar trebui să cred şi faptul că era inevitabil. De la reuniunea din 2008, la sesiunile din 2012, când Albarn a spart gaşca, tachinarea trebuia să ia sfârşit. Şi va lua, pe 27 aprilie, când va ieşi The Magic Whip. Al optulea.

BlurGo Out

După o sesiune ratată în 2012, Blur au înfruntat canicula la Hong Kong şi au terminat albumul, după 12 ani de Gorillaz şi Damon Albarn

BUCATA LUNII

Page 9: Sunete Martie 2015

9sunetelive.romartie 2015

Anul trecut, prin octombrie, fostul toboşar de la Woods scotea la tarabă al doilea album, Still Life. Unul care dedică o parte din bucăţi rock-ului din categoria Americana, iar altă parte folk-ului şaptezecist dylanescian. Ascultabil în primul rând pentru că e construit cu migală. În acelaşi timp, „Dancer”, video single-ul proaspăt scos luna trecută, e niţel altă mâncare de peşte. Un peşte scos din râu limpede şi rebel de munte, cu reverb pe chitară şi fără tobe. Imn al dimineţilor cu apă fiartă la foc de lemne, după o noapte petrecută-n cort. Un septembrie spre octombrie, nici măcar de vară. În contre jour, video-ul e în cadru urban, tocmai ca metafora să curgă.

KevinMorbyDancer

CELE MAI COOLTWEET-URI

„Fame is often looked down upon in the design world, so it’s actually been something I had to

overcome.”

„Listening to some Enya.”

Kanye West

„I’ll be down in 5, I am wearing 8 past lives

and I smell like jasmine. you can’t miss me.”

FKA Twigs

Jon Hopkins

Jimmy Napes

Give It UpLA 27 DE ANI,

DOMNUL NAPES E CO-PRODUCĂTOR AL UNOR PIESE PRECUM

„STAY WITH ME”, TRISTEŢEA AIA LU’ SAM

SMITH, SAU „LATCH”, A BĂIEŢILOR DE LA DISCLOSURE. A MAI

PRODUS PENTRU MARY J. BLIGE SAU JESSIE

WARE. DEŞI ÎNCEPE SĂ FIE TOT MAI CĂUTAT, OMU’ ŞI-A ACORDAT

TIMP ANUL ĂSTA PENTRU PROPRIUL

ALBUM. DE URMĂRIT.

Page 10: Sunete Martie 2015

10sunetelive.romartie 2015

FILTRU // 19 PIESE

CourtneyBarnettPedestrian At Best

Isteaţă şi ironică, puştoaica din Melbourne a atras atenţia încă din 2013, doar că bucata asta iese din paradigma fals melancolică de-atunci. Pentru că „Pedestrian At Best” e mult mai energică, are distort pe voce şi un riff de chitară obsesiv, aproape caricatural. De fapt, videoclipul e plin cu clovni, nimic prea serios. „Put me on a pedestal and I’ll only disappoint you”. Bravo, drăguţo, hai că-ţi fac cinste cu o bere.

Page 11: Sunete Martie 2015

11sunetelive.romartie 2015

„I have no timeline. I really

don’t care.”

Lorde

Fără sclipirea excentrică ale unor „Ready for the Floor” sau „I Feel Better”, bucata asta nouă e, totuşi, a naibii de molipsitoare. Lucru pe care Hot Chip ştiu să-l facă atât de bine, chiar dacă pedala e vizibil slăbită. Videoclipul e filmat de Andy Knowles şi inspirat de-o instalaţie a artistului american Robert Bell. Albumul Why Make Sense? pică în mai.

În primăvara anului trecut, Glass Animals scotea „Holiest”, o bucată-n colaborare cu Valerie Teicher. Foarte plăcută. Tipa născută la Buenos Aires a continuat cu un cover după Beyonce, la „No Angel”, iar în februarie ne-a pus pe tavă un video single proaspăt. Şi mai plăcută, apropiată de Banks şi calibrată cum trebuie acestui R’n’B de generaţie „alternativă”. Numitul PBR&B, ia caută.

Hot ChipHuarache Lights

Tei ShiBassically

Page 12: Sunete Martie 2015

12sunetelive.romartie 2015

FILTRU // 19 PIESE

Videoclipul prea-plin de el şi un interviu de anul trecut în care spunea că nu prea poate să-şi lanseze al doilea album solo din cauza re-editărilor Oasis sunt de-ajuns să înţelegem că Gallagher nu renunţă nici acum, după atâţia ani, la paradigma arogantă. Chitara de pe bucată e a lui Johnny Marr, de la The Smiths. Mai vedem.

Despre trupa noastră care tocmai şi-a scos primul album astă iarnă pare că se scrie mai mult pe-afară. Reviste precum Hunger, The Line of Best Fit sau, cel mai interesant, Clash, au lăudat construcţia masivatachiană de dark-synth-pop în care se manifestă cei trei. Maestrul Liar la butoane a remixat bucata „Sudden Acts” aşa cum se cade.

Noel Gallagher’s High Flying BirdsBallad Of The Mighty I

Temple InvisibleSudden Acts(Liar Optimix)

Page 13: Sunete Martie 2015

13sunetelive.romartie 2015

Poate că a trebuit să apară acele tweet-uri, la sfârşitul lui 2013, ca s-o luăm în serios pe Raeen Roes Wilson, din Detroit. „It’s so annoying that my label could tell me that if I fucking finished my album before the summer it would be out this year. I have gone to bat for this music. I have gone to bat for

myself. I have literally sat fucking sleepless and starved crying over this shit.” Şi l-a aruncat pe Soundcloud. Apoi, a mai trebuit să scoată New York, atât piesa, cât şi EP-ul cu acelaşi nume, ca să rămânem cu gura căscată la limbajul femeii. Curând va ieşi al doilea, In The Winter Of Wet Years. La nicio casă de discuri.

Angel HazeGxmes

Bob MosesFirst to Cry

CU URECHEA APLECATĂ CĂTRE SYNTH-POP ŞI

TRIP-HOP, DUO-UL DIN BROOKLYN FAC NIŞTE DEEP HOUSE

MOLCOM, MINIMAL TEXTURAT ŞI APROAPE

NOSTALGIC. FYI: BUCATA ASTA NU FACE PARTE DE PE PRIMUL LOR LP, ALL IN ALL, PE CARE-L

RECOMAND.

Londonezii Tom McFarland şi Josh Lloyd-Watson au reuşit, într-un timp destul de scurt, să facă din proiectul Jungle un fenomen. De pe debutantul autointitulat au mai scos un videoclip, la fel de şaptezecist, la fel de dansant. La rădăcină, acelaşi funk înainte să ajungă disco. Bucuros.

JungleJulia

Page 14: Sunete Martie 2015

14sunetelive.romartie 2015

FILTRU // 19 PIESE

Calvin Harris feat. HAIMPray to God

Gagiul care după ce ne-a păcălit că ar fi creat disco în 2007, a ajuns ulterior să facă două bucăţi pentru Rihanna şi Kylie Minogue (ahhh, vezi „In My Arms”) care vor rămâne în player până când or muri bateriile. Când aproape uitasem de el, dă o ultimă cu surorile din HAIM. Intro cu riff ca-n „Bootylicious” şi patru milioane pe YouTube, lejer. E bună, oricât le-aş urî pe fete.

14sunetelive.romartie 2015

Page 15: Sunete Martie 2015

„I love Grimes. And I love The Bangles. And I

love the Go-Go’s. I wanted it to be

like those bands.”

Scarlett Johansson 15sunetelive.romartie 2015

Valul dream-pop californian încă răcoreşte. Un băiat şi-o fată din Los Angeles au pus la cale un prim EP, In A Dream, la Folk Tale Records, din cinci piese bune mai ales în zile cu soare şi mult praf. De mixaj s-a ocupat un proaspăt câştigător de Grammy, Cole Marsden Greif-Neill (Julia Holter, Ariel Pink’s Haunted Graffiti, Beck). E treabă serioasă.

Povestea stă cam aşa. Mark Kodiak îi spunea lui Jack Dixon acum vreo doi ani că muzica lui e plictisitoare. Între timp, Dixon şi-a făcut label, White Asega, iar luna trecută cei doi fraţi Mark şi Jamie Kodiak au terminat bucata „Taargus”, iar Dixon, „New Curtains”. A ieşit un single dublu, de pe care se remarcă piesa în discuţie, o mitralieră Detroit cu snare murdar.

BouquetStacks on Stacks

KodiakTaargus

Page 16: Sunete Martie 2015

16sunetelive.romartie 2015

FILTRU // 19 PIESE

După leapşa de anu’ nou (vezi „Pe limba lumii”), maestru’ a primit un beat de vară, un „Family Affair” mai prăfuit, mai bun, de la Dominik, că doar tocmai ce s-a încălzit: „În capul meu, pe faleză cu trei cubaneze-n lesă, lasă bolognesele să se înmoaie, coaie, vezi să nu uiţi parmezanul, sarea, am tot ce-mi trebuie, uite valul, marea albastră a lui Dorian, să intre starea.”

La începutul anilor ’70, pe sintetizatoarele Moog sau Buchla puneau de obicei mâna masteranzi ai diferitelor facultăţi de muzică, iar Aurelia Smith, despre care Reggie Watts are numa’ cuvinte de laudă, pozează într-o astfel de ipostază faux-tocilară, cu helancă şi jeanşi evazaţi, construind un album întreg pe seama superbului Buchla Music Easel.

DOCLa plajă

KaitlynAureliaSmithSundry

Page 17: Sunete Martie 2015

17sunetelive.romartie 2015

Big Sean feat.Drake & Kanye WestBlessings

DoldrumsMy Friend Simjen

Lower DensTo Die in L.A.

TREI MARI PRODUCĂTORI,

RESPONSABILI PENTRU MULT INDIE ROCK AL ULTIMEI DECADE, AU

LUCRAT LA AL TREILEA ALBUM AL BĂIEŢILOR ŞI FETEI DIN BALTIMORE. ACELEAŞI INFLUENŢE KRAUTROCK ŞI NEW

ORDER SUNT PALPABILE DEJA CU ACEST PRIM

SINGLE.

Montreal n-o să rămână în istorie doar ca oraşul care a dat-o pe Grimes. Pastişe pop, sample-uri cu pumnul şi efecte bizare pe voce poa’ să facă şi Airick Woodhead, căruia în aprilie îi apare materialul de debut, la Sub Pop. The Air Conditioned Nightmare se numeşte şi-l aştept, n-am prea mai auzit nimic de pe el.

Printr-o întâmplare fericită, Sean Anderson s-a întâlnit pe holurile unui post de radio cu Kanye West, pe care l-a implorat să-l asculte. Kanye i-a dat 60 de secunde, iar peste câteva zile, un contract. Pe vremea aia, în 2008, Sean avea 20 de ani. Luna asta scoate al patrulea album, iar unul dintre single-uri e ăsta, pe care apar Drake şi Kanye. Aroganţa îi vine ca mănuşa preferată, pentru prima dată, aş zice, după atâţia ani: „This wasn’t luck it was always meant to happen”. Pariul e aproape câştigat.

Page 18: Sunete Martie 2015

18sunetelive.romartie 2015

Andrei Robin ProcaPornim chestionarul amuzant de serios cu omul care se cântă zilele astea „Regele verii”, un fel de „Vara nu dorm” al scenei indie. Aflăm câteva lucruri despre pericol, vânat

şi romantism.

CASCĂ URECHEA

Ce-ai face acum, în loc să răspunzi la întrebările astea?Sunt unde trebuie. E perfect.

Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată?Ieri seară.

Care a fost cel mai periculos lucru pe care l-ai făcut?Ieri seară, şniţel de porc. De asemenea, acum câteva ierni, am vaccinat oi la stână şi m-a muşcat un ditamai câinele de pe-acolo. Riscurile meseriei.

Te-ai îmbrăcat vreodată în femeie?E mult spus femeie.

Ce desene animate îţi plăceau când erai mic?Samurai Jack.

Cu cine aveai postere în cameră?Postere cu maşini de raliu între Paris şi Dakar. Şi hărţi, multe hărţi. Preferata mea era o hartă imensă cu James Hetfield.

În ce maşină ţi-ar plăcea să străbaţi ţările nordice?Într-o maşină destul de mişto încât să-mi facă copiii cu mâna şi femeile cu ochiul.

Te pricepi să tai lemne?Oh, da.

Ai vânat vreodată?Da.

Ceafă sau cotlet?De care aveţi.

Cu ce animal n-ai vrea să dai vreodată nas în nas?Lasă că acolo ajungem toţi.

Ţi se pare jenant romantismul?Da.

La a câta bere poţi să spui despre tine că eşti beat?Păi, asta e, că nu prea mai pot.

Care-i cea mai naşpa sau ciudată chestie pe care ai mâncat-o?Pământ şi furnici, în avântul tinereţii.

Ai putea spune despre tine că eşti un tip curajos?Aş putea, dar ştii cum e…

Trei lucruri pe care-ar trebui să ştie să le facă orice bărbat.Foc, adăpost şi ţigări.

Ai dansat vreodată pe „Gangnam Style”?Nu în modul convenţional.

Dă-mi o melodie care intră-n categoria „guilty pleasure”.Mă simt foarte vinovat când ascult „Bacovia Overdrive” şi îmi place.

Cât de scump e prea scump?17.

Care-i emisiunea ta preferată de la TV?„Midnight Hot”, de la Fashion TV.

Care ţi se pare cel mai amuzant român la ora actuală?Silviu Gherman.

Dar cel mai enervant?Mă enervez greu şi, oricum, nu înţeleg ce se întâmplă.

La ce te gândeşti noaptea-n pat?„Salvie, levănţică, iasomie, trandafir.”

Cum te-ai descrie dimineaţa?Entuziasm prost înţeles.

Cât te costă chiria?Ieftin şi bun.

S-A NĂSCUT PRIN NOIEMBRIE 1981, ÎN DEPRESIUNEA CIUCULUI. ÎI PLAC STEAGUL JAPONIEI, VOCILE OAMENILOR ABIA TREZIŢI DIN SOMN ŞI PRIMA FRAZĂ DIN MAI TOATE CĂRŢILE.

Page 19: Sunete Martie 2015

19sunetelive.romartie 2015

FOTO

: CR

IST

IAN

PET

RES

CU

Page 20: Sunete Martie 2015

20sunetelive.romartie 2015

ZUN ZUN EGUI // SHACKLES’ GIFT

Zun Zun Egui sunt un amestec fantastic de muzicieni din Japonia, Mauritius şi U.K. Pe Shackles’ Gift, războiul dintre culturi e explicit, dar în loc să fie un război distructiv, conflictul e incredibil de constructiv. Influenţele se amestecă şi îţi sare în urechi un melanj răvăşitor ce epatează prin forţa ritmic-creativă. (23 €, juno.co.uk)

CROWNS // DISK OF DUST

Îmi pare că deviza acestui album e cam aşa: „În spaţiu, oricine te poate vedea dansând”. Crowns au livrat un album neo-retro-wave foarte solid, prin care zăreşti bucăţi de stele şi care te poartă pe un ring de dans compus din inelele lui Saturn. E suficient doar să asculţi „Vega” sau „Proper Motion” şi nu vei putea să nu dansezi cu cel mai apropiat extraterestru.(keatscollective.bandcamp.com)

5 ALBUME

ALE

SE D

E C

ĂTĂ

LIN

MES

AR

U

Aşa-i că ţi-e cam poftă de un amestec extravagant de muzică?

De ceva care oscilează între hip-hop, R&B şi pop din cel mai sincer? Nu-i nevoie să cauţi prea mult, căci Kat Dahlia îţi oferă fix ce-ţi trebuie cu acest album de debut. În vârstă de doar 24 de anişori, nord-americana cu rădăcini cubaneze îşi proiectează moştenirea exotică în sunete pe care le amestecă într-o desagă magică şi din care scoate minuni ca „Gangsta”, un deliciu hip-hop pe care-şi varsă tot flow-ul specific prin versuri autobiografice, sau ca „Tumbao”, pe care-ţi cântă în limba nativă şi te vrăjeşte cu erotismul vocii puternice şi răpitoare. Dac-ai chef de nişte pop, Kat îţi livrează cu vârf şi

îndesat pe „I Think I’m In Love”, care vorbeşte despre o relaţie lejeră, relaxată şi presărată cu exact substanţele care trebuie, sau pe „Clocks”, unde rupe ringul de dans şi te ia cu ea chit că eşti cel mai prost dansator. Albumul se închide cu una dintre cele mai dureroase piese pe care le-am ascultat de câteva luni bune: „Just Another Dude”, pe care Kat Dahlia îşi sfâşie sufletul şi ţi-l livrează pe o tavă plină de sare pe răni, cu vocea plină de remuşcări. Pe bucata asta aş zice că dă tot ce are mai puternic şi mai de preţ din ea. Una, cred eu, definitorie pentru acest album excelent.

Kat DahliaMy GardenEpic Records10 $, iTunes

Page 21: Sunete Martie 2015

21sunetelive.romartie 2015

PEACE // HAPPY PEOPLE

Al doilea album al băieţilor din Worcester e unul dintre cele mai proaste pe care am avut ghinionul să le ascult de ceva vreme încoace. Cu versuri rizibile, scrise, parcă, la un concurs catastrofal de poezie din clasa a V-a şi cu instrumentale care evocă, dar îşi bat joc în acelaşi timp, de anii nouăzeci.

Materialul ăsta trebuia să apară prin 2014, dar iată că-l avem un an

mai târziu. Ceea ce e perfect, pentru că pot spune, cu mâna pe inimă, că avem, deja, unul dintre cele mai bune albume ale lui 2015. Mai precis, synthpop înflăcărat pe bucăţi ca „Solo Dancing” sau „No Romeo”, care au şi ceva savoare Moroder, iar pe piese precum „Play Dead” sau „Blind As I Am”, unde tempo-ul e cuminţit, vocea ei seduce şi te reduce la nivelul unui amorez înfierbântat. „Calibrated Love” e cea mai completă piesă a albumului şi e numa’ bună pentru a te echipa în haine din anii optzeci şi de-a da o tură prin barurile neonizate ale vremurilor respective.

IndianaNo RomeoEpic Records20 $, amazon.com

Page 22: Sunete Martie 2015
Page 23: Sunete Martie 2015

23sunetelive.romartie 2015

EVENTSALESE DE EMANUEL STOICA

Mercury Records, care astăzi se preocupă mai degrabă cu alde Justin Bieber, Taylor Swift sau Ne-Yo, scotea în ’96 debutantul auto-intitulat al duo-ului din Manchester, ale căror piese stau, timid aş zice, alături d-ale unor Massive Attack sau Portishead. La noi sunt mai cunoscute datorită compilaţiilor Cafe del Mar, care făceau şi încă mai fac ravagii pe la terasele din Herăstrău. Iar dintre ele, cea mai comandată va rămâne „Gabriel”, de pe albumul What Sound, poate cel mai titrat şi mai delicios al lor. Şi remixat până la refuz, în acelaşi timp. Nu vom lipsi.

CINE: LambUNDE: ControlCÂND: 7 martieDE CE? Trip-hop ca pe

vremea liceului

Page 24: Sunete Martie 2015

24sunetelive.romartie 2015

EVENTS

Doi ştrengari din Lancaster au mirosit momentul numa’ bun să te-apuci de future garage, de când cu succesul mai versaţilor Disclosure, şi deşi activează de vreo doi ani, Bondax au trecut deja prin playlistul BBC Radio 1 şi pe afişele unor Creamfields sau Bestival. Iată că ajung şi-n ţărişoară, deja încălzită la temperatura optimă pentru dans stins cu mojito. Răcorit de palmieri. D-ăştia n-avem. Te-ai prins, oricum.

După anul 2006, un puşti din Rhose Island încingea Akai-ul MPC şi ţeava de internet prin videourile urcate pe YouTube. Asta în timp ce, atenţie, începuse treaba la Diplomats, casa de discuri păstorită de Cam’ron. Multe bucăţi produse acolo, dintre care mai vedetă ar fi „Murder One” a lui 50 Cent. Dar omul nostru, Abraham Orellana, e mult mai mult de-atât. Zic să-l vezi.

CINE: BondaxUNDE: află pe sunetelive.roCÂND: 21 martieDE CE? Grupul de fete din

faţa scenei CINE: AraabMuzikUNDE: află pe

sunetelive.roCÂND: 12 martieDE CE? Mâini de aur,

degete ascuţite

Page 25: Sunete Martie 2015

25sunetelive.romartie 2015

Fanii Slayer dau din cap acum cu mine, pentru că Dave Lombardo, magicianul bassului turbat în paso doble (scuză-mi grosolănia cuvintelor), îşi aduce trupa la Bucureşti, una pusă la cale cu doi vechi prieteni. Transpirant. Încercăm.

Povestea Jarboe începe cu tac-su, agent FBI din Louisiana, care-a pus-o să înveţe operă şi orga Hammond. Sună a True Detective. Ca să sune şi mai bine, povestea continuă cu Swans (trupă-n care a cântat din 1985 până la sfârşit), goth-rock experimental (fie furios, ori păciuit), Dumnezei, arome mistice şi cam tot ce ţine de semnul crucii. Şi o grămadă de albume pe cont propriu, din care nu pot evita să-l menţionez pe cel în colaborare cu Neurosis. A făcut istorie, nu d-alta. Ia tricoul negru şi hai la concert.

CINE: PHILMUNDE: FabricaCÂND: 6 martieDE CE? Dave Lombardo

sparge gaşca, cum s-ar zice

CINE: JarboeUNDE: ControlCÂND: 6 martieDE CE? Tragicomedie cu

miros de lavandă

Page 26: Sunete Martie 2015

BJÖRK:LEBĂDĂALBĂ ÎNLACULNEGRU

DE PAUL BREAZU

26sunetelive.romartie 2015

Page 27: Sunete Martie 2015
Page 28: Sunete Martie 2015

28sunetelive.romartie 2015

Page 29: Sunete Martie 2015

29sunetelive.romartie 2015

COVER STORY

Our love was my womb / But our bond has broken / My shield is gone /

My protection is taken / I am one wound…

Bocetul ăsta visceral şi mineral se scurge printr-un corp rupt în două. Au trecut 22 de ani de la Debut, fantasticul musical trip-hop manufacturat în mare parte de şamanul alb al ghetoului bristolez, Nellee Hooper, iar vara aceea îndepărtată şi aparent eternă, în care MTV-ul ne-a trântit la picioare clipul magic al lui Michel Gondry pentru „Human Behaviour”, un videotrip la fel de straniu şi seducător ca întreg albumul, e dusă. Björk Guðmundsdóttir va împlini pe 21 noiembrie 50 de ani. Violoncelele scârţâie funebru, în timp ce camera de filmat coboară lent către vegetalul cuib-mormânt: „My pulsating body / Suffering being…” Cu mâna stângă îşi acoperă

În ianuarie 2015, Björk şi-a lansat cel de-al nouălea album de studio şi, odată cu el, şi-a deschis jurnalul intim pentru a se vindeca în văzul lumii.

inima zdrobită. Niciun poem păgân, nicio hiperbaladă nu vin la întâlnire de data asta. Poate doar o metaforă. Femeia-copil îşi pune sufletul pe tavă pentru prima oară. Prin pântecul ei desfăcut curge lava albastră a zeiţei Geea: „Define her abyss / Show it respect / Then a celestial nest / Will grow above…”

Björk s-a maturizat, expunându-şi avatarurile vieţii sentimentale până şi la Muzeul de Artă Modernă din New York. All Is Full of Sorrow?

Acolo stă ascunsă figura de stil, în trailer-ul pentru expoziţia care se va deschide pe 7 martie, dar şi în Vulnicura, cel mai nou album al ei – lansat în grabă pe 20 ianuarie 2015, deşi ar fi trebuit să ajungă la public odată cu show-ul de la MoMA –, care vorbeşte despre calvarul şi consecinţele despărţirii de partenerul ei de viaţă din ultimii 13 ani, artistul american Matthew Barney. Legătura asta e chiar distanţa aproximativă dintre Grammy-zatul şi fascinantul experiment Medúlla şi proaspăta operă, momentul în care islandeza s-a oprit din a experimenta, luând decizia să-şi citească jurnalul intim în faţa auditoriului.

PE 30 MARTIE, APARE LA THAMES & HUDSON CARTEA- RETROSPECTIVĂ A CARIEREI ISLANDEZEI. LA PESTE ZECE ANI DE LA AUTOBIOGRAFIE.

Page 30: Sunete Martie 2015

30sunetelive.romartie 2015

Uită, te rog, de Biophilia, de noile tehnologii multimedia, de aplicaţii & instrumente-mutant şi de muzica viitorului. Vulnicura – în latină, „vulnus” înseamnă rană, iar „cura”, tratament – e de acum, e de aici, e intim, e dureros, e cathartic, e mult prea încărcat cu viori, viole & violoncele şi, în consecinţă, e cel mai melodramatic release de până acum al lui Björk.

„Black Lake”, punctul focal al acestui album, piesa cântată parţial pe trailer-ul amintitei expoziţii şi numele instalaţiei audio-video care va fi arătată publicului pe 7 martie, spune totul, recitând ferparul unei

relaţii amoroase care pare a fi însemnat totul: „I’m drowned in sorrows / No hope in sight of ever recorded / Eternal pain and horrors…”. Colaps. Un tânguit care-ţi aruncă pur şi simplu creierul în aer, care te enervează, care se metamorfozează uneori într-un scâncet animalic, spart de başii pasiv-agresivi plantaţi acolo de producătorul venezuelan Alejandro Ghersi, alias Arca. Björk o/se joacă pe/cu Björk. Violently Sad? Homogenic în epoca suferinţei.

Acum aproape 40 de ani, o elevă a unei şcoli de muzică

din Reykjavík era înregistrată de profesori în timp ce cânta hitul Tinei Charles, „I Love to Love”. Banda aceea, trimisă unui post de radio, s-a transformat mai târziu în Tappi Tikarrass, KUKL, The Sugarcubes şi, într-un final, Björk. Din 1993, anul Debut-ului – al adevăratului debut, pentru că prima înregistrare a muzicienei din Islanda e o casetă eponimă din 1977, produsă de anonimul label Fálkinn –, artista relocată în Londra i-a adăugat pop-ului o tuşă avangardistă şi futuristă evidentă, având abilitatea de a se înconjura de colaboratori veniţi din lumi muzicale diverse şi alternative. Printre ei, Matmos şi Mark Bell, Mike Patton şi Robert Wyatt, Graham Massey şi Tricky, Dirty Projectors şi 808 State, Tagaq şi Zeena Parkins, Death Grips şi Sjón, Eumir Deodato şi, acum, Arca şi The Haxan Cloak.

În 2015, Björk Guðmundsdóttir şi-a oferit o pauză. Nedorită, poate. Vulnicura, cel mai nou album al ei, lansat de acelaşi label dintotdeauna, britanicul One Little Indian, nu seamănă cu nimic din trecutul cântăreţei. E un disc atât de personal încât ajungi să simţi o impietate în simplul gest de a-l asculta. E un disc inconfortabil pentru cei din exterior, e, probabil, un instrument de tortură şi de vindecare pentru ea: „My soul torn apart / My spirit is broken / Into the fabric of all / He is woven…”.

BjorkVulnicuraOne Little Indian RecordsLansat pe 20 ianuarie în format digital, înainte de data anunţată oficial, din cauză că „s-a scurs” pe internet. Varianta fizică, din 24 martie.

„UITĂ, TE ROG, DE BIOPHILIA, DE NOILE TEHNOLOGII MULTIMEDIA, DE APLICAŢII & INSTRUMENTE- MUTANT ŞI DE MUZICA VIITORULUI”.

PRODUCĂTORII

ARCA // PRODUCŢIEPe numele real Alejandro Ghersi, Arca e unul dintre producătorii talentaţi ai noii generaţii, lucrând până acum cu nume precum Kanye West (Yeezus) şi FKA Twigs (EP2, LP1). La sfârşitul anului trecut i-a apărut albumul de debut, Xen, la casa de discuri Mute Records.

THE HAXAN CLOAK // PRODUCŢIE, MIXINGBobby Krlic e un producător britanic care are în discografie două albume, The Haxan Cloak (2011) şi Excavation (2013), ultimul dintre ele editat de label-ul Tri Angle. În 2014, înainte de a lucra pentru noul album al lui Björk, a produs albumul trupei americane de sludge metal The Body, I Shall Die Here.

Page 31: Sunete Martie 2015

31sunetelive.romartie 2015

Page 32: Sunete Martie 2015
Page 33: Sunete Martie 2015

33sunetelive.romartie 2015

RE:LIVEAM FOST LATHE RAVEONETTES,POETRIP, TRAVKAŞI PIXELS

Page 34: Sunete Martie 2015

34sunetelive.romartie 2015

RE:LIVE

The Raveonettes@ Club ControlN-am văzut niciodată Factory Club şi nici n-am prins vreun concert reprezentativ al fenomenului Madchester.

DE ANDREI BUCURECI

FOTO: VALERIU CĂTĂLINEANU

Mă rog, nici nu prea aveam cum, din moment ce n-am ajuns în Manchester niciodată. La începutul

anilor ’90, încă mergeam la grădiniţă. Asta nu înseamnă că nu sunt, chiar şi acum, mare amator de The Stone Roses, Happy Mondays sau New Order, aşa că era necesar să-I văd pe cei doi danezi. Îi percep tributari curentului de mai sus, iar ce cred că au în comun cu trupele amintite e o cauză supremă: la concerte trebuie să intri în trip şi să dansezi, frate! Plus un cover după prima trupă cu care Ian Brown a devenit cunoscut.

Am ajuns devreme în Control, la un zece şi ceva, şi deja trecuseră de prima piesă. Pe scenă, cei doi, plus un gagiu la tobe şi sampler. În studio, Sune şi Sharin cântă la toate instrumenele. Pregnante

Page 35: Sunete Martie 2015

35sunetelive.romartie 2015

au fost bass-ul şi ritmurile care, fiind samplate, creau un groove constant de nerefuzat şi făceau din live un proto-live-dj set. Doar că rock şi cu o atitudine fun! Greu de ignorat beatul care insista şi peste care se mulau lent, moleşit şi visător, două voci, solo-uri, dar şi părţi ritmice de chitare şi tobe acustice bătute bine. La fel de eficiente au fost şi proiecţiile simple de culori saturate care-i învăluiau pe cei trei.

Pe’ahi, album scos anul trecut, are acelaşi mult noise cu care ne-au obişnuit, dar live e niţel altă poveste.

„Endless Sleeper” şi „Killer In the Streets”, spre exemplu, sunt complet disco-bastardizate pe scenă, cu rezultate foarte bune: dai din picioare, mâini şi fund. Alături de veo 500 de oameni.

Page 36: Sunete Martie 2015

36sunetelive.romartie 2015

Poetrip@ Club ControlTrupa asta care parcă n-a ştiut vreodată ce vrea, dar ştie cum să te ia, a ajuns să existe de patru ani.

Aniversarea binevenită a fost chiar ocazia cu care au propus să ne reîntâlnim în cadru controlist, bairamu’ numindu-se „Orgie

aniversară”. Îi spun bairam pentru că au adus toţi toboşarii cu care au cântat. Să enumerăm, deci: Eduard Gabia (Karpov not Kasparov), Alex Bălă (Plurabelle), Daniel Prundeanu (Heavy Rotation), Kani (Subcarpaţi), Alin Zăbrăuţeanu (Jazzadezz), Octavian Untilă (Alien Lama) şi Aurel Ciucur (membru fondator Poetrip). S-a completat cu Alexandra Andrieş, un remix făcut de Khidja la „Aşa Ceva” şi, la un moment dat, Rufi cu nişte grime leneş, deconstruit, spre sec. Adică, a cam fost cu de toate. Lucru nu neapărat bun. Vocea Oanei Maria seduce când e susţinută de synth psihedelic şi chitări încordate. Pe de altă parte, banda s-a rupt în momentele techno. De dragul experimentului, fie. Dar vreau un concert cu structură. D-aia zic. Poetrip ştie.

RE:LIVE

DE MIHAI TIŢA

FOTO: VALERIU CĂTĂLINEANU

Page 37: Sunete Martie 2015

37sunetelive.romartie 2015

Travka/Pixels @ Colectiv

Am ajuns în fostul Control – pardon, în Colectiv – la timp să-l prind pe Leo la warm-up. Şi şi-a făcut

treaba, deloc uşoară, de a convinge atâtea cămăşi, aşa o medie de vârstă de cca. 30 de ani să se mişte. Era #dejaplin de la Pixels. Îi văd a prea-multa oară ca să mă mai vexeze reacţiile. „Bă, da’ ăştia română nu ştiu?” „Şi tu tot pentru Travka, nu?” Simt, însă, diferenţa pe care o fac repetiţiile la ei. Mă bucur că vocea feminină a primit loc să mai treacă din backing în linia întâi. Şi verific live magnetismul pieselor rulate („December”, „Silk and Silicone”, „Papa Was a Lover”). Ce lipseşte? Ei, na. Bani.

Marketing & PR. Nimic nou.La Travka, astea există. Plus avantajul

vechimii. Te strâng rândurile şi constaţi că nu-i deloc rău la concerte în Colectiv. Sunetul e aproape bine ca-n Silver Church, iar scena e mai prietenoasă decât aia din Control. Tobele rup, basul foarte viu e o surpriză, iar publicul e şi educat, şi entuziast. Au învăţat să nu mai ceară atât de mult „Corabia nebunilor”. Sunt cam îndrăgostiţi de „Okean”. Şi Gâdei îi poartă de la „Într-un fel” la „Apartamentul 17” fără filosofii. Cu voce, cu refuzuri pe ici, pe colo, dar cu o energie constant înaltă, dată & înapoiată înzecit publicului.

DE IOANA PELEHATĂI

FOTO: RĂZVAN POPA

Page 38: Sunete Martie 2015

38sunetelive.romartie 2015

GAZ COOMBES // MATADOR

Unul dintre actorii britpop-ului anilor ’90 (vezi Supergrass), a scos un album pe care Grimus ar vrea să-l reuşească. Abia la al doilea, Coombes experimentează, priveşte înapoi superior şi pare că abia începe. Mai vorbim peste nişte ani.(26 ianuarie, Hot Fruit Records)

SHERWOOD & PINCH // LATE NIGHT ENDLESS

După doi ani de tovărăşie şi două EP-uri scoase la On-U, Adrian Sherwood al zonei dub şi Rob Ellis al zonei dubstep au strâns, finalmente, 10 bucăţi cu reverb sănătos de reggae şi niţel jungle moleşit.(9 februarie, On-U Sound)

5 ALBUME

ALE

SE D

E M

IHA

I TIȚ

A

După două albume, o copilărie neoprotestantă şi un deceniu neo soul,

Michael Eugene Archer, mai pe scurt şi mai după coborârea Duhului Sfânt asupra sa – D’Angelo, porneşte al treilea material cu „Ain’t That Easy”, o romanţă cum ar trebui să fi făcut deja The Black Keys într-un subsol din Harlem. Şi una despre alegeri. „You won’t believe all the things you have to sacrifice / Just to get peace of mind”. Cam aşa e Black Messiah, la fel de problematic şi reflexiv ca primele două, doar că mai pretenţios sonor chiar şi decât Voodoo. Archer a pus mâna pe chitară acum vreo zece ani şi n-a mai lăsat-o. Cum a făcut şi cu pianul, de la vârsta de trei ani. Aşa

că ecourile erei Prince n-ar trebui să ne surprindă. Cam ce-a lipsit, de fapt, unor Justin Timberlake, Frank Ocean sau, să mă ierte Dumnezeu, Bruno Mars şi Miguel. Din listă scapă doar The Weeknd, eventual. Revenind, a doua bucată de pe material, „1000 Deaths”, începe cu un snippet dintr-un discurs al lui Khalid Abdul Muhammad: „When I say Jesus, I’m not talking about some blond-haired, blue-eyed, pale-skinned, buttermilk complexion cracker Christ. I’m talking about the Jesus of the Bible, with hair like lamb’s wool”. Succes cu restul pieselor.

D’Angelo and the VanguardBlack MessiahRCA Records15 decembrie, 2014

Page 39: Sunete Martie 2015

39sunetelive.romartie 2015

DENGUE FEVER // THE DEEPEST LAKE

Trupa versată în revivalismul pop-ului cambodian de dormitor a scos un album după vreo patru ani de absenţă. Dezechilibrat între bucăţi ceva mai relaxate, romantice poate, şi altele febrile – indiferent că vorbim despre vocea sprintenei Chhom Nimol sau despre saxofonul energic.(27 ianuarie, TUK TUK Records)

Gagiul care învârtea discuri cu hip-hop şi funk în vremea studenţiei, a

ajuns, cu acelaşi entuziasm sonor, la al patrulea album. Unul dedicat, cum altfel?, muzicii funk şi soul. Abordarea e deja reţetă: o mână de artişti, puşi să facă pe lăutarii, pe banii lu’ tata. Mă rog, aşa a fost la primul. Ronson a ajuns să-şi permită şi singur un Stevie Wonder sau Kevin Parker, de la Tame Impala. Ba chiar şi un Michael Chabon, scriitor de Pulitzer. Două-trei piese merg pe repeat. Aia cu Bruno Mars, nu.

Mark RonsonUptown SpecialRCA Records13 ianuarie

Page 40: Sunete Martie 2015

40sunetelive.romartie 2015

Page 41: Sunete Martie 2015

41sunetelive.romartie 2015

INTERVIUL SUNETE

ANDREI BUCURECITrupa cu revoltele şi frustrările la vedere, dar şi cu toate piesele, trece printr-o reinventare. Aflăm mai multe despre sursa sentimentelor Crowd Control, de la omu’ cu vocea.

Doi fraţi şi un semi-tocilar ajuns poet dub, toţi prieteni încă

din copilăria petrecută la Râmnicu Vâlcea, fac muzică cu o doză inclusă de patetism. Asumată. Ştiu foarte bine că se preocupă de ciocnirea individului cu mutantul socio-politic. Cu o temă de când lumea şi un capitol al muzicii larg cât decolteul Danielei Crudu. Crowd Control se trage din Rage Against the Machine şi Sex Pistols şi se continuă către post-punk şi zona drum’n’bass. Dub-ul nu e chiar dub. Nu te gândi că Andrei Bucureci & Co. sunt vreun Linton

Kwesi Johnson. Sau vreun Allan Hope. Aici n-avem fineţuri gen: „Dont let the witeman tongue fool u, dont let his paper cool u”. Dar avem acelaşi strigăt şi spirit. Anti-sistem. Atenţie selectivă. Auto-reflexie socială. Nu pe cuvinte mari, pe cuvinte mici, ca să-nţeleagă toată lumea. Da’ câţi poeţi dub au fost şi poeţi? Nu mulţi. Atitudinea asta „a tinerilor din ziua de azi” e la Andrei din copilărie. Apoi, în facultate, a început să citească şi să asculte. Mult. Despre chiul, casete video şi activism social, cu omu’ nostru, în paginile următoare.

DE MIHAI TIŢA FOTO: CRISTIANA BOBÂRNAC

Page 42: Sunete Martie 2015

42sunetelive.romartie 2015

Aţi schimbat stilul, casa de discuri şi aţi scos două albume. Unul dintre ele e un live din Question Mark. Cum aţi ajuns „în halul ăsta”?Bine spus! (Râde) Stilul, credem noi, ca în cazul tuturor trupelor, e o continuă stare evolutivă. Deseori, tranziţia de la un nivel la altul se face pe capitole. Cam asta vrem noi să spunem prin Game Start Please, albumul live de care pomeneai. „Halul ăsta”, adică Loading Please, scos la Dubkraft / False Flag Operation, împreună munca pe care o depunem acum la un nou material, marchează ambiţia noastră de a experimenta şi de a ne consolida un loc în peisajul local.

Peisajul cui?Cred că ne adresăm celor care ascultă muzică eclectică. Crowd Control te scoate din zona de confort şi îţi dă o doză de live analog electronic. Şi chiar dacă e una uşor nostalgică după jocurile video, are, credem noi, un mesaj racordat la prezent şi contextul socio-politic.

Nostalgici chiar şi după piesele vechi, pe care încă le mai cântaţi… Cum se potrivesc ele cu stilul nou, la mare depărtare de electro fusionul ăla uşor revoltat, şi cu vocea mai temperată?Piesele vechi ne reprezintă în continuare, deşi, ai dreptate, sunt la ceva ani lumină de ceea ce facem acum. Playlistul şi echilibrul dintre nou şi vechi e greu de satisfăcut.

Păi, şi cum se leagă, în capu’ vostru, toate poveştile astea? Spoken word, Star

Wars, 8-bit... şi ce mai era?Se leagă. Când eram puşti în Râmnicu Vâlcea, eu studiam artele, iar fraţii Gabar se dădeau la vioară şi pian. Eram dependent de jocurile video, Chuck Norris, Schwarzenegger, Stallone, Freddy Krueger, George Lucas… Videodrome sau Tron. Cam astea sunt referinţele noastre culturale din perioada aia. Găştile erau diferite, dar ne intersectam şi, chiar dacă nu vorbeam direct despre lucrurile de mai sus, ştiam că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Mai puţin Răzvan, care a văzut Star Wars acum câţiva ani. (Râde)Dar la dub alternativ nu

renunţaţi, bănuiesc…Să ştii că dub-ul are nuanţe şi va fi prezent şi pe următorul material. Adaptat, desigur, la „sensibilitatea” sunetului nostru de-acum. Pot să dau din casă?

Bagă…Pe mixtape-ul Loud Blood Youth am lucrat cu Fierbinţeanu, care sunt nişte Mourinho pe partea de instruire vocală, asta pe lângă producţia şi compoziţia pe care-o fac.

Loud Blood Youth... Un titlu tot în cheie activistă. Chiuleai de la şcoală?

Oh, da. În clasa întâi rezistam la şcoală cam o oră şi jumătate. Din a cincea încolo, însă, am fost mai penibil. (Râde) Nu neapărat tocilar, mereu am fost undeva pe la mijloc, dar mai prezent şi obedient. Am terminat facultatea cu 7 şi 40 şi din prima, lucru mai rar la Arhitectură zilele astea. De când am fost nevoit să intru în câmpul muncii, însă, mi-am adus aminte de şcoala primară. (Râde)

Care-s imaginile recurente din copilăria ta?Perfect, îmi amintesc trei puncte relevante pe hartă: locul de unde închiriam casete video, locul de unde

cumpăram muzică şi locul de unde închiriam dischete cu jocuri. Super, acum îmi dau seama cât de consumerist eram, de mic!

Doar că, mai târziu, te-ai întors împotriva sistemului.Cam da. (Râde)

Dar pentru cine luptaţi? Roşia Montana,

Palestina sau cum? Pe cine vreţi să treziţi, de fapt?Palestina şi Roşia Montana sunt departe una de cealaltă, dar, în ambele cazuri, lăcomia creează victime. Victime pe care nimeni nu le cunoaşte. Crowd Control ar trebui să deschidă o conexiune între o cauză şi un efect. Nu vreau să le spargem rutina oamenilor, sau ceva de genul ăsta. Deşi suntem o generaţie cu un acces incredibil de facil la informaţie, suntem, în continuare, sclavii unor branduri sau ai nevoii de a da Share sau Like. Nu ştiu dacă avem puterea de a trezi,

„În clasa întâi rezistam la şcoală

cam o oră şi jumătate. Din a cincea încolo,

însă, am fost mai penibil”

Page 43: Sunete Martie 2015

43sunetelive.romartie 2015

Page 44: Sunete Martie 2015

44sunetelive.romartie 2015

dar ştiu că dacă vei veni la următorul concert, ne vei ţine minte şi eu te voi fi intimidat puţin. Puţin mai mult, sper.

Când devine naiv activismul social?Pfuai. Să ştii că zilnic discut şi interacţionez cu societatea civilă. Cu activişti, cauze, organizaţii şi asociaţii internaţionale şi naţionale. Le văd identităţile vizuale, canalele de comunicare online, misiunile, campaniile şi metodele. Cel mai greu e fără principii vizuale, fără

coerenţă... Sau atunci când metodele şi bucătăria internă dezechilibrează cauza şi motivul pentru care activezi ca organizaţie. Sunt foarte multe de discutat aici şi nu am cum să nu fiu critic. Dacă te referi la un nivel filosofic şi reprezentativ pentru protestatarii noii generaţii, naivitatea apare atunci când nu ai în cap asimilate toate informaţiile. Când eşti luat de val şi de instinctul de turmă şi ieşi ca să te „plimbi” pe la proteste sau, mai rău, ca să agăţi sau să înjuri.

S-A NĂSCUT PE 23 IUNIE 1986, LA RÂMNICU VÂLCEA. ÎI PLAC MUZICA RASTAFARIANĂ, DESIGNUL GRAFIC AFRICAN ŞI POLITICA NEO-ZEELANDEZĂ.

Page 45: Sunete Martie 2015
Page 46: Sunete Martie 2015

46sunetelive.romartie 2015

FILM

DOI ARTIŞTI SE CIOCNESC, SE ÎNJURĂ ŞI SE IAU DE GÂT. CÂND VINE VORBA DESPRE MUZICĂ, PRIETENIA E DOAR CÂND NU-S INSTRUMENTE PE-APROAPE.

Whiplash i-a adus lui J.K. Simmons un Oscar pentru rol secundar. Un

rol memorabil, un profesor de muzică extrem de nasol în comportament şi cel puţin abuziv cu elevii într-ale jazz-ului. Din fericire pentru film, protagonistul, baterist aspirant, e jucat cu panache de Miles Teller şi reuşeşte să contrabalanseze fascismul muzical al profesorului care-i ferm convins că un caracter de muzician se construieşte ca urmare a multor umilinţe. Meciul celor doi e atât

personal, cât şi muzical, iar marea întrebare pe care o pune filmul e valabilă, orice părere ai avea faţă de jazz-ul clasic: cât din muzică e bucurie, cât improvizaţie şi cât chin? Fanii filmului au lăudat actorii şi muzicile, cei sceptici i-au reproşat regizorului Damien Chazelle că omite total talentul, improvizaţiile şi, mai ales, ego-ul bateristului din discuţie pentru a-şi ilustra o teorie deloc voioasă despre ce înseamnă, de fapt, să fii muzician.

WHIPLASHTalent sau obediență?

Page 47: Sunete Martie 2015

47sunetelive.romartie 2015

CHAPPIEDIE ANTWOORD ADOPTĂ UN ROBOT CARE VREA SĂ

DEVINĂ OM. UN PINOCCHIO PUNK, REGIZAT DE NEILL

BLOMKAMP, TIPU’ CU DISTRICT 9 ŞI ELYSIUM.

AVEM TOATE MOTIVELE SĂ VREM SĂ-L VEDEM.

6 martie

AFERIMVERSIUNEA ABORIGENĂ DE DJANGO UNCHAINED E UN MĂMĂLIGĂ-WESTERN CU TOMA CUZIN PE POST DE

JAMIE FOXX. FILMAT DOAR ÎN ALB-NEGRU, FILMUL VINE

DE LA BERLINALE 2015 CU UN URS DE ARGINT PENTRU

REGIA LUI RADU JUDE.13 martie

RECOMANDĂRILELUI MĂRCULESCU

The Tribe2014Regia: Miroslav Slaboshpitsky

Cel mai pur & dur film din 2014 e o hardcoreală ucraineană cu adolescenţi surdo-muţi. O piesă de rezistenţă şi ca cinema de artă, şi ca experienţă cinefilă: lipsit de vreun dialog, Tribul pur şi simplu te face să te uiţi altfel la cinema. Cu mult mai multă atenţie şi cu multă oroare. De văzut.

No Manifesto2015Regia: Elizabeth Marcus

Documentarul despre Manic Street Preachers e tot ce ar trebui să ştie cineva despre trupă. Nu-i vreun elogiu, pentru că musteşte de onestitate şi introspecţii. O trupă per-fect capabilă să-şi asume şi succesele, şi eşecurile, şi nişte relaţii foarte personale cu ce însemnă, de fapt, să faci muzică pentru milioane de fani.

Page 48: Sunete Martie 2015

48sunetelive.romartie 2015

OST

3 COLOANESONOREPrimul pe listă e nebunia de peste trei ore a lui Paweł Błaszczak pentru un joc aşa cum îi stă bine oricărui shooter: horror.

ALESE DE MIHAI TIŢA

O zombie-apocalipsă, fără nicio legătură Brad Pitt, într-un oraş turcesc

vechi de când lumea, doar că prăfuit şi semi-părăsit? La o palmă de graniţa cu Siria? Da, hai că-l instalez acum. Pentru aşa ceva, după ce şi-a făcut mâna cu seria Dead Island, compozitorul Pawel Blaszczak şi-a pierdut nopţile construind o călătorie uneori tensionată, alteori cu vena

pompând rave cu synth-uri optzeciste. Mai ia un chips, că nu ştii când mai apuci. Noaptea, mutanţii ăia opăriţi de-o epidemie nasoală, te găsesc mai uşor. Pentru că Dying Light e 24 din 24. Şi mai interesant, astfel, ce-a reuşit să facă Blaszczak.

Pawel BlaszczakDying Light27 ianuarie

JAMES HOWARD // NIGHTCRAWLER

Complementar atmosferei neo-noir, coloana sonoră gândită de prolificul James Howard (vezi The Devil’s Advocate, The Sixth Sense, Signs sau The Bourne Legacy) bifează excelent la post-rock şi ambient industrial.(Lakeshore Records, 27 octombrie)

ALBERTO IGLESIAS // EXODUS: GODS AND KINGS

Un apropiat al regizorului Pedro Almodovar (vezi The Skin I Live In, Volver sau Hable con ella) compozitorul născut la San Sebastian a fost o alegere cel puţin intrigantă pentru epicul biblic. A ieşit ceva orientalo-simfonic de pus pe pâine.(Sony Classical, 15 decembrie)

Page 49: Sunete Martie 2015
Page 50: Sunete Martie 2015

50sunetelive.romartie 2015

Cum mi-am petrecut cele mai tari10 + 1 ALBUMEde metal din anul 2014

UITĂ TOT CE S-A SCRIS VREODATĂ DESPRE

ISTORIA HEAVY METAL-ULUI, aşa cum e obligatoriu să uiţi totul despre moartea lui Hitler într-un bunker nenorocit din Berlin, iar nu într-un sătuc idilic de la poalele Anzilor Cordilieri, înconjurat de o turmă de mufloni simpatici. Adevărul arată astfel: heavy metal-ul a apărut în anul de graţie 1971, iar inventatorii lui sunt nimeni alţii decât Florian Schneider, Klaus Dinger şi Michael Rother. Sunt doar ei pentru că Ralf Hütter plecase şase luni din trupă pentru a-şi continua studiile, lipsind, culmea, chiar de la ceremonialul botezului unui gen muzical despre care John Lennon a pretins mereu că l-a inventat el însuşi în vara lui ’65. Pe bootleg-ul ăsta legendar, numit Live 1971 şi înregistrat de Radio Bremen, e o piesă, chiar prima de pe disc, numită

„Heavy Metal Kids”, căreia i-ar fi stat foarte bine pe albumul de debut al Black Sabbath, imediat după

„Behind the Wall of Sleep”. (Aici e o pauză: primul BS a apărut în 1970, deci Mr. Iommi şi cele două degetare de, touché!, metal de la

mâna lui dreaptă ar putea să mă dea în judecată pentru falsificarea istoriei.) Fie că-l citau pe William S. Burroughs

– părintele de facto al heavy metal-ului, pe care-l inventează în 1962 fără ca nimeni să observe asta –, fie că se amuzau pe seama genului muzical pe care tocmai îl patentau (sau pe care poate că îl strecurase în cartea de istorie The Kinks în 1964, după ce Dave Davies descoperea accidental distorsul), fie că voiau să-i dea cu tifla lui Sir Lord Baltimore, trupeţii din Kraftwerk-ul de pe vremea aceea au meritul de a fi lansat un întreg univers muzical, heavy metal-ul, care în 2014 a arătat foarte bine. (Tot Kraftwerk a mai inventat disco-ul, techno-ul, europop-ul, noise-ul, country-ul, new age-ul, R&B-ul, doo woop-ul, garage-ul, chamber pop-ul, contemporary celtic-ul, popcorn house-ul, reggaeton-ul şi, în general, orice gen muzical care poate fi recunoscut în genre ID, appendix-ul iTunes-ului de pe computerul tău.) Pe bune. De ce a fost nevoie de tot acest excurs? Întreabă-mă data viitoare.

MENTAL ON METAL

The BodyI Shall Die Here(RVNG Intl)

Cult of Fireमृत्यु का तापसी अनुध्यान(Iron Bonehead Productions)

Jute GyteRessentiment(Jeshimoth Entertainment)

Scott Walker & Sunn O)))Soused(4AD)

TaurusNo/Thing(Self-released)

Wrekmeister HarmoniesThen It All Came Down(Thrill Jockey)

BehemothThe Satanist(Nuclear Blast)

Guardian AlienSpiritual Emergency(Thrill Jockey)

Hotel Wrecking City TradersIkiryo(Bro Fidelity)

NailsAbandon All Life(Southern Lord)

BONUS!BabymetalBabymetal(BMD Fox Records)

CU PAUL BREAZU

Page 51: Sunete Martie 2015
Page 52: Sunete Martie 2015