Suport c Analiza Fin ID

Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

Centrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă

Facultatea de Business

SUPORT DE CURS

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ

ANUL III

SEMESTRUL 2

Cluj-Napoca

2014

1

1. Informaţii generale

Date de identificare a cursului

Date de contact – titular curs Date de identificare curs şi contact tutori

Nume:

Birou: Facultatea de Business, Str.Horea

nr.7

Telefon: 0264-599170

Fax: 0264 – 590110

E-mail:

Denumire curs: ANALIZĂ ECONOMICO-

FINANCIARĂ

Cod:

An III

Semestrul: 2

Tip curs: opţional

Pagina web: www.tbs.ubbcluj.ro

Tutore:

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite:

Prin intermediul cursului Analiză economico-financiară ne propunem să dezvoltăm abilităţile,

practice şi de raţionament, ale studenţilor în domeniul analizei economico-financiare, specifice

sistemului românesc. Având în vedere structura, conţinutul şi abordările didactice aferente acestei

discipline, recomandăm participarea oricărui student, indiferent de tipologia şi caracterul

pregătirii academice anterioare.

Descrierea cursului

Disciplina Analiză economico-financiară se adresează studenţilor înscrişi în programele de

pregătire la nivel licenţă, învăţământ la distanţă (ID) şi are ca scop principal dezvoltarea

cunoştinţelor, raţionamentului profesional şi a abilităţilor practice pentru studenţii care participă

la acest curs.

Conţinutul disciplinei se axează pe următoarele aspecte definitorii: înţelegerea locului analizei-

economico-financiare în cadrul disciplinelor economice, a rolului analizei economice şi a

importanţei şi necesităţii valorificării informaţiei contabile.

Organizarea temelor în cadrul cursului

Temele abordate în cadrul disciplinei sunt structurate astfel încât să permită atingerea

principalelor obiective ale cursului.

Obiectivele cursului pot fi structurate pe două mari categorii, aferente activităţilor vizate, astfel:

2

Obiective generale:

Consolidarea bazei ştiinţifice a studenţilor în domeniul analizei economice şi financiare;

Dezvoltarea unui raţionament profesional autentic şi real;

Dezvoltarea capacităţii de analiză şi diagnostic privind universul contabil.

Obiective specifice:

- însuşirea tipologiilor analizei financiare

- înţelegerea importanţei analizei financiare pentru utilizatori

- delimitarea factorilr e influenţă a nivelului informaţiei contabile

- delimitarea procedeelor de analiză

- însuşirea etapelor procesului de analiză economică şi financiară

- înţelegerea deosebirii dintrea analiza statică şi dinamică

- însuşirea ratelor de structură ale activului, pasivului, a ratelor de rentabilitate şi

interpretarea semnificaţiei acestora

- înţelegerea importanţei fluxurilor de trezorerie în analiza financiară, a modului de calcul a

acestora

- realizarea diversităţii riscurilor cu care se confruntă entităţile economice şi analizarea

acestora

Având în vedere conţinutul acestei discipline, precum şi abordările de natură didactică suntem în

măsură să preconizăm că studenţii participanţi la acest curs vor dobândi după absolvirea

discipline următoarele competenţe:

-Înţelegerea importanţei valorificării informaţiei contabile prin prelucrarea acesteia cu ajutorul

analizei economico-financiare;

-Realizarea diferenţei între analiza statică şi dinamică;

-Delimitarea şi înţelegerea influenţei pe care un anumit factor o are asupra evoluţiei unui

indicator economico-financiar;

- Înţelegerea semnificaţiei unei multitudini de indicatori, capacitatea de asimilare a acestora şi de

realizare a unei conexiuni a informaţiilor desprinse din analiza acestor indicatori;

- Înţelegerea importanţei fluxurilor de trezorerie la nivelul unei entităţi;

-Capacitatea de a realiza un proiect de analiză economico-financiară la nivelul oricărei entităţi din

economie;

Datorită dinamicii informaţionale din domeniul legislativ contabil, în fiecare an sursele de

informare se vor modifica în conformitate cu ultimele noutăţi în domeniu şi vor fi comunicate în

timp util pe platforma https://portal.portalid.ubbcluj.ro. De asemenea, sursele de informare vor fi

3

https://portal.portalid.ubbcluj.ro/

disponibile şi pe CD-ul care va conţine materialele aferente acestui curs. O detaliere a temelor se

găseşte în calendarul cursului.

Formatul şi tipul activităţilor implicate

Disciplina Banking are la bază trei abordări discincte privind procesul de predare-învăţare-

asimilare a cunoştinţelor de către studenţii participanţi. Prima dintre aceste abordări este cea

aferentă procesului de transmitere, comunicare a informaţiilor de specialitate, pe axa cadru

didactic – student, şi are în vedere realizarea unor expuneri sub formă de prelegeri, atât

teoretice, cât şi aplicativ-exemplificative, pe o tematică specifică, clar delimitată de către titularul

de curs.

Cea de-a doua abordare are la bază participarea activă şi directă a studenţilor la expunerea şi

soluţionarea studiilor de caz selectate în prealabil de către titularul de curs, ori propuse de

către studenţi, conform tematicii anunţate pentru fiecare curs în parte.

Ultima abordare aferentă procesului de predare-învăţare-asimilare a cunoştinţelor are în vedere

implicarea participativă şi directă a studenţilor în realitarea unor proiecte de cercetare

ştiinţifică, pornind de la o serie de tematici anunţate de către titularul de curs, la începutul

procesului didactic, aferent acestei discipline. Proiectele vizate presupun activităţi cu caracater

preponderent aplicativ, cât şi pentru dezoltarea unor proiecte ce vizează rezultate complexe şi

relevante în raport cu tematica abordată.

Materiale bibliografice obligatorii

1 Bǎtrâncea M.,

Bǎtrâncea L.M.,

Maşca E.

Analiza entitǎţii economice armonizatǎ cu Standardele Internaţionale

de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008.

2 Robu V., Vâlveanu

Gh., Georgescu N.

Analiza economico-financiară, Ed.Economică, Bucureşti, 2005.

3 Crecană C. Analiza economico-financiară în industrie şi agricultură, Ed.

Economică, 2006.

Sursele bibliografice au fost stabilite astfel încât să atingă obiectivele cursului, iar aceste

surse indicate pot fi găsite fie la Biblioteca Centrală Universitară, fie la Biblioteca Facultăţii de

Business, fie la Biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor.

Materialele şi instrumentele necesare pentru curs

4

Pe lângă materialele puse la dispoziţie pe CD şi/ sau în formă tipărită, masteranziii vor lucra cu

informaţiile disponibile (în mod gratuit) pe Internet, precum şi cu studiile de caz şi articolele puse

la dispoziţie de cadrul didactic. În vederea atingerii unui nivel optim de prezentare a cursului, este

necesară utilizarea unui computer şi a unui proiector multimedia.

Astfel, derularea în condiţii optime a cursului de Analiză economico-financiară presupune

utilizarea următoarelor echipamente:

Laptop şi videoproiector (asigurat de facultate);

Suport de curs şi seminar (format electornic şi/sau tipărit, asigurate de facultate);

Referinţe bibliografice indicate (asigurate prin intermediul bibliotecilor).

Calendarul cursului

În derularea acestei discipline sunt programate 4 întâlniri (faţă în faţă) cu studenţii. Pentru ca

aceste întâlniri să devină cu adevărat interactive şi pentru a se putea focaliza pe aspectele

importante, obligaţia studenţilor este de a citi suportul de curs şi bibliografia indicată şi de a

participa activ la activităţile desfăşurate în cadrul întâlnirilor.

Ulterior fiecărei întâlniri, studenţilor li se recomandă rezolvarea sarcinilor şi exerciţiilor aferente.

Tematica cursurilor predate în cadrul acestei discipline cuprinde:

Tema 1: Abordări teoretice ale analizei economico-financiare

- Sfera de cuprindere a analizei economice

- Obiectivele analizei economice

- Opinii cu privire la conţinutul analizei economice

- Factorii de intercondiţionare a fenomenelor economice

Obiective:

-Perceperea analizei economice din perspectivă mondoeconomică, macroeconomică,

mezoeconomică, microeconomică

- Înţelegerea importanţei pe care o are analiza microeconomică pentru viabilitatea unei entităţi

-Importanţa faptului că analiza financiară trebuie să asigure necesarul informaţional pentru o

gamă largă de utilizatori

Bibliografie obligatorie:

1)Bǎtrâncea M., Bǎtrâncea L.M., Maşca E., Analiza entitǎţii economice armonizatǎ cu

Standardele Internaţionale de Raportare Financiarǎ, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008;

2) Robu V., Vâlveanu Gh., Georgescu N., Analiza economico financiară, Ed.Economică,

Bucureşti, 2005.

5

Tema 2: Metodologia de analiză calitativă a firmelor

- Diferenţierea între analiza calitativă şi cea cantitativă

- Prezentarea procedeele specifice analizei calitative şi cantitative

Obiective:

- Aplicarea unor procedeelor de analiză competiţională, realizarea diferenţelor dintre acestea şi

clasificarea entităţilor în funcţie de specificul fiecărui procedeu





Bucureşti, 2005.

Tema 3: Procedeele de analiză a stării economice şi financiare (prima parte)

- Metodologia de analiză a stării interne a entităţilor

- Procedeele de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute:

-Procedeul determinării izolate

-Procedeul substituţiilor înlăţuite

-Procedeul coeficienţilor de repartiţie

-Procedeul matriceal

-Procedeul balanţier

Obiective:

-Prezentarea unor procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute din punct de

vedere teoretic;

-Aplicarea acestor procedee asupra unor relaţii de calcul adecvate, în funcţie de specificul

fiecăruia;

-Realizarea unei comparaţii între utilitatea informaţiilor furnizate de fiecare procedeu





Bucureşti, 2005.

6

Tema 4: Procedeele de analiză a stării economice şi financiare (a doua parte)

- Procedeele de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute

-Procedeul substituţiilor înlănţuite relative

-Procedeul indicilor

-Procedeul balanţier relativ

Obiective:

-Prezentarea unor procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative din punct de

vedere teoretic;

-Aplicarea acestor procedee asupra unor relaţii de calcul adecvate, în funcţie de specificul

fiecăruia;

-Realizarea unei comparaţii între utilitatea informaţiilor furnizate de fiecare procedeu relativ, dar

şi a celor absolute.





Bucureşti, 2005.

Tema 5: Trăsăturile şi tipurile analizei economice şi financiare

- Sarcinile analizei economico-financiare

- Tipologia analizei economico-financiare

- Etapele procesului de analiză economico-financiară

Obiective:

-Înţelegerea şi însuşirea sarcinilor analizei economico-financiare;

-Prezentarea tipologiilor şi a etapelor de parcurs în cadrul unei analize economico-financiare;





Bucureşti, 2005.

Tema 6: Analiza poziţiei financiare (prima parte)

- Prezentarea analizei statice şi dinamice pentru elementele de activ

7

- Prezentarea unor indicatori reprezentativi pentru structura elementelor de activ

Obiective:

-Însuşirea unor indicatori sugestivi care se pretează pentru a evidenţia structura elementelor de

activ;

-Calcularea şi interpretarea acestor indicatori pentru elementele de activ atât din punct de vedere

static, cât şi din punct de vedere dinamic.





Bucureşti, 2005.

Tema 7: Analiza poziţiei financiare (a doua parte)

- Prezentarea analizei statice şi dinamice pentru elementele de pasiv

- Prezentarea unor indicatori reprezentativi pentru structura elementelor de pasiv

Obiective:

-Însuşirea unor indicatori sugestivi care se pretează pentru a evidenţia structura elementelor de

pasiv;

-Calcularea şi interpretarea acestor indicatori pentru elementele de pasiv atât din punct de vedere

static, cât şi din punct de vedere dinamic.





Bucureşti, 2005.

Tema 8: Analiza poziţiei financiare

8

Obiective:

-Prezentarea semnificaţiei generale a unor indicatori reprezentativi pentru poziţia financiară a

unei entităţi

-Prezentarea modului de calcul şi determinarea acestor indicatori, înţelegerea semnificaţiei

fiecăruia şi compararea informaţiilor furnizate de fiecare indicator.





Bucureşti, 2005.

Tema 9: Analiza rentabilităţii pe baza ratelor de rentabilitate

Obiective:

-Prezentarea semnificaţiei generale a ratelor pentru analiza economico-financiară

-Prezentarea modului de calcul şi determinarea ratelor de rentabilitate;

-Înţelegerea semnificaţiei ratelor de rentabilitate şi compararea informaţiilor furnizate de fiecare

indicator.





Bucureşti, 2005.

Tema 10: Analiza fluxurilor de trezorerie (prima parte)

Obiective:

-Prezentarea obiectului, a ariei de aplicabilitate;

-Înţelegerea importanţei fluxurilor de trezorerie şi conţinutului acestora




9


Bucureşti, 2005.

Tema 11: Analiza fluxurilor de trezorerie (a doua parte)

Obiective:

-Înţelegerea conţinutului fluxurilor prin aplicaţii practice de calculare a fluxurilor de numerar;

-Interpretarea rezultatului obţinut;

-Calcularea şi intrepretarea unor indicatori specifici fluxurilor de numerar





Bucureşti, 2005.

Tema 12: Analiza riscurilor unei entităţi economice

Obiective:

-Înţelegerea coordonatelor riscului în afaceri;

-Prezentarea tipologiei riscului;

-Prezentarea sistemului ratingului riscului de creditare





Bucureşti, 2005.

Pentru fiecare formă de examinare se vor anunţa criteriile şi baremul detaliat de notare. O serie de

exemple – care să ajute studenţii în realizarea temelor şi proiectelor – vor fi prezentare în cadrul

cursului. Termenele limită şi modul de examinare/prezentare sunt prezentate în calendarul

detaliat al disciplinei. Depăşirea termenului limită anunţat conduce la neluarea în considerare a

lucrării respective. Prin temele de control şi proiectele pe care trebuie să le întocmească, studenţii

vor dobândi competenţele necesare de a aplica cunoştinţele dobândite la nivel practic.

10

Rezultatele obţinute la această disciplină se vor comunica pe parcurs, prin anunţarea notelor

parţiale pentru proiect şi la final prin anunţarea notei finale. Această comunicare se poate realiza

atât faţă în faţă la întâlnirile stabilite conform CALENDARULUI DISCIPLINEI, cât şi prin

afişarea notelor pe platforma aflată la dispoziţia studenţilor la această formă de învăţământ.

Fiecare student poate solicita un feedback suplimentar prin contactarea titularului de curs şi/ sau a

tutorilor prin intermediul adresei de e-mail.

Elemente de deotologie academică

Plagiatul este o problemă serioasă şi este pedepsită cu asprime. Orice student care este prins că

plagiază se poate aştepta să îi fie anulată munca şi să se întreprindă măsuri disciplinare din partea

organismelor de conducere ale facultăţii.

Pentru clarificarea noţiunii de plagiat, propunem următoarele exemple: realizarea proiectului de

cercetare de către o altă persoană; copierea parţială sau totală a unui proiect de cercetare; copierea

unui proiect de cercetare de pe internet şi răspândirea acestuia şi în rândul altor masteranzi;

conspectarea unor surse bibliografice fără citirea prealabilă a acestora.

Masteranzii pot să utilizeze surse bibliografice aferente tematicii abordate, cu condiţia ca

respectivele surse să fie identificate şi prezentate în cadrul proiectului de cercetare. Un proiect

care se constituie în mare parte din compilarea unor idei ale unor autori, neavând o contribuţie

proprie din partea studentului va fi notat cu un calificativ inferior.

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:

1. prezenţa la cursuri şi seminarii este facultativă;

2. eseurile şi proiectele vor avea un caracter de originalitate;

3. plagiatul la oricare dintre etapele/cerinţele ce compun nota finală se sancţionează prin

pierderea punctajului aferent;

4. rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studenţilor şi prin mijloace online;

5. contestaţiile se vor depune în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor şi se vor

soluţiona în maximum 24 de ore de la depunerea acestora.

Studenţii cu dizabilităţi

Titularul cursului este disponibil, în limita posibilităţilor, la adaptarea conţinutului şi metodelor

de transmitere a informaţiilor disciplinei în funcţie de tipul de dizabilităţi întâlnite în rândul

cursanţilor. Se vor lua toate măsurile necesare în vederea facilitării accesului egal al tuturor

cursanţilor la informaţie şi la activităţile didactice.

Strategii de studiu recomandate

Pentru a obţine performanţa maximă, studenţii trebuie să ţină cont de următoarele recomandări în

ceea ce priveşte studiul individual, precum şi activităţile în echipă realizate în cadrul cursului:

11

Este recomandat ca studiul acestor probleme să se facă în ordinea numerotării unităţilor de

curs;

Este recomandat ca studiul să se bazeze pe o bibliografie minimală, indicată în silabus şi pe

alte surse bibliografice indicate de tutori şi/sau titularii de curs;

Se recomandă participarea activă la discuţii şi analize împreună cu titularii de curs şi/sau

tutorii, pe marginea temelor indicate spre studiu;

Se recomandă formularea de întrebări şi dezvoltarea de problematici cu scop de fundamentare

a tematicilor abordate, din partea studenţilor, pe tot parcursul semestrului.

12

MODULUL I

ABORDĂRI TEORETICE

ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Scop şi obiective:- însuşirea tipologiilor analizei financiare;

- înţelegerea importanţei analizei economico-financiare pentru utilizatori şi a

obiectivelor acesteia;

- diferenţierea analizei economice în analizǎ de gestiune şi financiarǎ;

- delimitarea factorilor de influenţǎ a nivelului informaţiei furnizate de analiza

financiarǎ.

Concepte de bazǎ: analizǎ economicǎ, analizǎ de gestiune, analizǎ financiarǎ,

vulnerabilitate, risc

Analiza economică este o metodă generală de studiere a fenomenelor şi proceselor

din natură şi societate.

Analiza economică privită ca un sistem se poate descompune în funcţie de aria de

cuprindere în:

- analiza mondo-eonomică;

- analiza economică regională;

- analiză macroeconomică;

- analiza mezoeconomică sau sectorială;

- analiza microeconomică.

Analiza mondoeconomică, vizează ansamblul economiilor şi politicilor care

coordonează legăturile dintre acestea în procesul de alocare eficientă a resurselor în

scopul menţinerii economiei mondiale într-un echilibru permanent.

Analiza economică regională are ca şi scop evidenţierea efortului economic,

comun al unor state dintr-o anumită regiune a globului, care să asigure prosperitatea

economică a regiunii respective.

Analiza macroeconomică are ca obiect de cercetare fenomenele şi procesele, care

determină şi condiţionează dezvoltarea şi creşterea economică a unei ţări.

13

Analiza mezoeconomică vizează fenomenele care au loc şi mecanismele care

funcţionează la nivel sectorial sau instituţional, în procesul de asigurare şi alocare

eficientă a resurselor în funcţie de necesarul sectorial.

Analiza microeconomică cercetează cu ajutorul unui sistem ed indicatori,

fenomenele şi mecanismele specifice, care acţionează la nivelul agenţilor economici.

Complexitatea analizei financiare reiese cel puţin din următoarele considerente:

- în economie acelaşi efect poate fi generat de cauze diferite;

- efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau forţe;

- complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului

dat, ci şi calitatea lui;

- în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care anterior nu le avusese, nici unul dintre

elementele fenomenului;

- în realitatea obiectivă, însuşirile esenţiale se combină cu cele neesenţiale, secundare sau

întâmplătoare

Obiectivele analizei microeconomice sunt:

1)Maximizarea valorii de piaţă a acţiunilor firmei (averii acţionarilor).

În economia concurenţială întreprinderea în sine constituie un activ supus legilor

pieţei, valoarea acestui activ variind în timp în funcţie de locul întreprinderii în sistemul

economiei naţionale sau regionale, de performanţele obţinute în competiţia de pe piaţă.

2)Asigurarea echilibrelor financiare

Desfăşurarea activitătilor firmei în condiţii de dezechilibru financiar major nu

poate condue pe termen lung decât la pierderea controlului financiar al firmei. La nivelul

compartimentului de analiză economico-financiară este necesară monitorizarea

permanentă a echilibrului financiar al firmei.

3)Scăderea vulnerabilităţii firmei

Gradul de vulnerabilitate indică rezistenţa firmei la condiţiile vitrege ale mediului

economico-social, capacitatea e echilibrare prin forţe proprii a acesteia în urma unor

dezechilibre apărute în viaţa ei economică.

4)Evitarea riscului de faliment

14

Riscul de faliment reprezintă o ameninţare permanentă asupra oricărei afaceri, iar

monitorizarea constantă a acestui risc este singura şansă pentru evitarea unei tragedii

economice. Neluarea în considerare a acestui risc mai ales în faza de maturizare a

afacerii, este o greşeală fundamentală a managementului financiar cu consecinţe nefaste

asupra viitorului afacerii.

Sistemul analizei microeconomice

Analiza economică se structurează în două componente şi anume:

- analiza de gestiune;

- analiza financiară

Atât analiza de gestiune cât şi analiza financiară sunt componente ale

sistemului managerial, între acestea stabilindu-se o serie de fluxuri informaţional

decizionale, după cum urmează:

a)Între sistemul managerial şi analiza de gestiune întâlnim:

15

SISTEMUL MANAGERIAL

ANALIZA FINANCIARĂ

ANALIZA DE GESTIUNE

SISTEMUL ANALIZEI MICROECONOMICE

ANALIZA DE GESTIUNE

ANALIZA FINANCIARĂ

- informaţii ascendente economice referitoare la gestionarea eficientă a resurselor

în producţie;

- decizii economice descendente cu privire la conducerea operativă a proceselor de

producţie.

b)Între sistemul managerial şi analiza financiară se evidenţiază:

- informaţii ascendente financiare cu privire la starea financiară a sistemului

condus;

- decizii financiare descendente cu privire la recuperarea creanţelor, administrarea

serviciului datoriei, asocierea în afaceri.

c)Între cele două subsisteme ale analizei microeconomice are loc un permanent schimb

de informaţii economico financiare:

- analiza financiară prin intermediul bugetului de venituri şi cheltuieli pune la

dispoziţia analizei economice repere de urmărit în vederea alocării eficiente a

resurselor (consumurile specifice, randamentul utilajelor);

- analiza de gestiune transmite subsistemului analizei financiare informaţii

economice care îi permit să evalueze starea generală a agentului economic

(bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie,

notele explicative).

Sistemul analizei de gestiune

Analiza de gestiune vizează:

- asigurarea şi eficienţa utilizării extensive şi intensive a resurselor:

-materiale: stocuri şi imobilizări;

-de muncă.

- combinarea şi substituirea acestora.

16

Opinii cu privire la conţinutul analizei financiare

În literatura economică există numeroase abordări ale conţinutului analizei

financiare, grupate în patru categorii:

- viziunea analiştilor financiari;

- viziunea economiştilor finanţişti;

- viziunea experţilor contabili;

- viziunea evaluatorilor.

VIZIUNEA ANALIŞTILOT FINANCIARI

Analiza situaţiei financiare la nivelul întreprinderii vizează:

- studierea modalităţilor de realizare a autofinanţării în condiţiile autonomiei

decizionale;

- asigurarea unui echilibru financiar dinamic între diferite resurse şi întrebuinţările

acestora;

- a unei corelaţii optime între realitatea şi structura A şi P utilizate de agentul

economic pentru desfăşurarea activităţii sale.

VIZIUNEA ECONOMIŞTILOR FINANŢIŞTI

Analiza situaţiei financiare la nivelul întreprinderii vizează:

17

SISTEMUL ANALIZEI DE GESTIUNE

Analiza asigurării şi

eficienţa folosirii

resurselor materiale


eficienţa folosirii imobiliz.


eficienţa folosirii

resurselor de muncă

Analiza combinării

şi substituţiei resurselor

- Stabilirea punctelor tari şi punctelor slabe ale gestiunii financiare în vederea

fundamentării strategiei de menţinere şi dezvoltare într-un mediu concurenţial;

- Determinarea rentabilităţii, a riscului şi a valorii întreprinderii

- Stabilirea performanţei cu care s-a încheiat exerciţiul anterior şi cu care va începe

altul.

VIZIUNEA EXPERŢILOR CONTABILI

Conform opiniei acestora analiza financiară valorifică datele din situaţiile

financiare sub forma a trei abordări specifice: analiza pe baza bilanţului propriu zis,

analiza pe baza contului de profit şi pierdere şi analiza combinată;

VIZIUNEA EVALUATORILOR

Evaluatorii consideră că analiza financiară a situaţiilor financiare serveşte la

reflectarea echilibrului financiar pe termen scurt şi lung sub două aspecte: modul cum s-a

realizat şi consecinţele în planul solvabilităţii, lichidităţii şi a riscului de faliment al

întreprinderii.

Obiectivele analizei financiare sunt în principal următoarele:

- ameliorarea managementului întreprinderii pornind de la un diagnostic precis;

- realizarea unei pârghii de decizie când se doreşte contractarea unui împrumut;

- asigurarea unei baze informaţionale pentru tranzacţionarea acţiunilor la bursă;

- asigurarea de comparaţii cu anumiţi concurenţi, clienţi, furnizori cu privire la

solvabilitate, rentabilitate, etc.

Tipologia factorilor de intercondiţionare a fenomenelor economice

Modificarea fenomenelor şi proceselor economice este influenţată de o serie

de factori care se pot grupa după diferite criterii:

a)După natura lor, distingem factori: tehnici, tehnologici, manageriali,

economici, socio-politici, demografici, psihologici, biologici, naturali, etc.

b)După caracterul lor în cadrul relaţiilor cauzale:

- factori cantitativi, purtători materiali ai factorilor calitativi;

- factori calitativi, care au aceeaşi natură cu fenomenul analizat

18

- factori de structură care se referă la mărimea agregată a fenomenului.

Exemplu: productivitatea muncii (W)

W=tz x th x wh

Unde:

- tz - factorul cantitativ număr de zile lucrate în medie de o persoană într-un an;

- th - factorul cantitativ număr de ore lucrate în medie de o persoană într-o zi;

- wh – factorul calitativ productivitatea orară.

c)După modul în care acţionează asupra fenomenului:

- factori de gradul I sau direcţi (primari);

- factori de gradul II,…n sau indirecţi derivaţi

d)În funcţie de efortul propriu al firmei există:

- factori dependenţi de efortul firmei (calitatea produselor);

- factori independenţi de efortul firmei (costul de achiziţie al materiilor prime,

costul energiei)

e)După modul de agregare:

- factori simpli care nu pot fi descompuşi;

- factori complecşi care pot fi supuşi procesului de dezagregare;

g)După provenienţa factorii pot fi grupaţi în:

- factori interni (endogeni) (costul de producţie);

- factori externi (exogeni) (evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale,

cotaţia la bursă);

h)După intensitatea acţiunii:

- factori dominanţi sau factori cheie, cu o influenţa asupra fenomenului economic

de peste 80%;

- factori secundari cu o influenţă de până la 205 asupra fenomenului.

i)După sensul influenţei asupra fenomenului:

- factori pozitivi;

- factori negativi;

- factori indiferenţi.

19

Verificarea cunoştinţelor:

1.Precizaţi conţinutul analizei economice în funcţie de aria de cupruindere.

2.Care sunt elementele care pun în evidenţǎ complexitatea unui raport de analizǎ

financiarǎ?

Teme de control:1.Menţionaţi obiectivele analizei mircoeconomice.

2.Care sunt prioritǎţile informaţionale ale analizei financiare conforme cu opiniile

specialiştilor?

3.Menţionaţi tipologia factorilor de influenţǎ a fenomenelor economice.

Bibliografie:

1 Bǎtrâncea M.,

Bǎtrâncea L.M.,

Maşca E.

Analiza entitǎţii economice armonizatǎ cu Standardele

Internaţionale de Raportare Finaniciarǎ


Gh., Georgescu N.

Analiza economico financiară, Ed.Economică, Bucureşti,

2005.

3 Crecană C. Analiza economico-financiară în industrie şi agricultură, Ed.

Economică, 2006.

20

MODULUL II

METODOLOGIA

ANALIZEI ECONOMICE ŞI FINANCIARE A ENTITĂŢII

Obiective:- diferenţierea între procedee de analiză competiţională a firmelor;

procedee de analiză a stării economice şi financiare a firmelor;

- intelegerea semnificaţiei factorilor cantitativi şi calitativi, a diferenţierii între

aceştia şi a modului în care fiecare factor poate influenţa individual nivelul

fenomenului supus analizei economice

- înţelegerea procedeelor de analizǎ financiarǎ adecvate pentru diversitatea

fenomenelor economice, a procedeului aplicabil fiecǎruia şi a diferenţei dintre

procedee.

Concepte de bazǎ: fenomen, factor, analizǎ cantitativǎ, analizǎ calitativǎ,

procedeu, factor cantitativ, factor calitativ

Metodologia analizei cuprinde două grupe de metode: metoda analizei calitative şi

metoda analizei cantitative.

2.1 Metodologia de analiză calitativă a stării firmelor

Metoda analizei calitative:

- stabileşte elementele componente şi factorii care alcătuiesc şi influenţează un

fenomen economic;

- evidenţiază relaţiile de cauzalitate, funcţionalitate şi conexiune dintre fiecare

factor şi fenomenul studiat.

Procedeul descompunerii fenomenelor economice – presupune structurarea

indicatorilor de evaluare a fenomenelor pe factori de gradul I, II, etc., într-un timp şi

spaţiu bine determinat.

21

Se clasifică în:

-descompunere temporală – evidenţiază abaterile faţă de valorile fenomenului din

perioadele precedente;

-descompunere spaţială – reflectă locurile unde s-au semnalat abaterifaţă de perioadele

anterioare sau faţă de previziunile firmei;

-descompunerea în părţi componente şi factori de influenţă – permite aprofundarea

analizei fenomenului pănă la identificarea cauzelor finale care contribuie la variaţia

acestuia.

Procedeul grupării corelative a factorilor şi componentelor fenomenului are

în vedere abordarea multicriterială a fenomenului, prin care sunt evidenţiate toate

fenomenele implicate în evoluţia acestuia.

Procedeul comparaţiei evidenţiază evoluţia stării firmelor prin compararea

post-factum, curentă şi previzională a rezultatelor acesteia cu cele ale altor firme din

acelaşi sector de activitate.

Comparaţia poate fi în timp, în spaţiu, mixtă.

2.2 Metodologia de analiză cantitativă a stării firmelor

Cercetarea fenomenelor şi proceselor economice se poate efectua cu ajutorul a

două tipuri de procedee:

- procedee de analiză competiţională a firmelor;

- procedee de analiză a stării economice şi financiare a firmelor, care, în funcţie

de tipul relaţiilor care se pot stabili între fenomenul cercetat şi factorii de influenţă

se pot grupa astfel:

o procedee de evaluare deterministe;

o procedee de evaluare nedeterministe.

Metodologia de analiză competiţională

În vederea alcătuirii topului companiilor care îşi derulează afacerile pe o

anumită piaţă se pot utiliza în practica economică în principal următoarele categorii de

procedee de ierarhizare:

- procedeul indicatorului sintetic;

22

- procedeul distanţei sau a firmei etalon;

- procedeul scorului final al firmelor.

Procedeul indicatorului sintetic

Este o modalitate de ierarhizare a firmelor în care mărimea indicatorului se

determină:

a) ca o sumă ponderată a indicilor criteriilor de performanţă (indicatorilor) a

firmelor;

Sej = - şi + =1

În care:

Sej – reprezintă valoarea indicatorului complex al firmei j;

Iij – reprezintă valoarea criteriului de performanţă (indicatorului) direct ,,i’’ pentru

firma ,,j’’;

Ikj – reprezintă valoarea criteriului indirect de performanţă (indicatorului) ,,k” al

firmei „j”;

pi, pk – reprezintă punctaje acordate criteriilor de performanţă (indicatorilor)

directe ,,i” şi criteriilor de performanţă indirectă ,,k”;

b) ca o sumă a valorii criteriilor de performanţă financiară (indicatorilor);

Sj = -

Unde Sj – nivelul indicatorului sintetic pentru firma ,,j”

c) ca o medie aritmetică simplă

=

În care:

,,n” – numărul de factori direcţi;

23

,,m” – numărul de factori indirecţi.

Ierarhizarea firmelor se face în ordine descrescătoare a valorii indicatorului

sintetic.

Procedeul distanţei sau al firmei etalon

Se consideră că societatea etalon este o firmă ipotetică, care reuneşte:

- nivelurile maxime (pentru indicatorii cu eficienţă directă);

- nivelurile minime (pentru indicatorii de eficienţă directă);

Aplicarea acestui procedeu se poate face în două modalităţi:

a) Cazul în care criteriile de performanţă (indicatorii) sunt echidistante (de

importanţă egală)

Dk =

Unde:

Iik – reprezintă valoarea criteriului de performanţă ,,i” a firmei ,,k”;

Ic – reprezintă valoarea criteriului de referinţă (maxim sau minim).

b) Cazul în care criteriile de performanţă (indicatorii) sunt diferenţiate ca importanţă

din punct de vedere economic.

Dk = , =1

În care pi – punctajul acordat fiecărui indicator luat în calcul.

Ierarhizarea firmelor se face în ordine crescătoare a valorii indicatorului astfel

calculat.

Procedeul ierarhizării finale a firmelor

Presupune atribuirea de puncte în ordine descrescătoare pentru locurile

stabilite prin cele două procedee prezentate anterior.

Locul final al fiecărei firme se determină prin însumarea acestor puncte, iar

ierarhizarea se face în ordine descrescătoare a scorului obţinut.

24

Metodologia de analiză a stării interne a entităţii

Un loc important revine în cadrul acestui proces stabilirii modalităţii de

intercondiţionare a factorilor de influenţă a fenomenelor care determină ordinea de

analiză cantitativă şi calitativă a acestora:

Factorii cantitativi se exprima în mărimi fizice, iar din punct de vedere al

măsurării eficienţei consumului de resurse aceştia sunt practic limitaţi în efortul firmelor

de maximizare/minimizare a variaţiei fenomenelor.

Factorii calitativi sunt de aceeaşi natură cu fenomenul economic analizat şi

se exprimă în aceleaşi unităţi de măsură cu acesta.

Metodologia de analiză a stării interne a firmelor are în vedere două categorii

de procedee:

I)procedee aplicabile în cadrul relaţiilor deterministe;

II)procedee aplicabile în cazul relaţiilor nedeterministe.

În cadrul procedeelor de analiză aplicabile în cadrul relaţiilor deterministe

evidenţiem:

a)Procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute:

-procedeul determinării izolate a influenţei factorilor;

-procedeul substituţiilor înlănţuite;

-procedeul coeficienţilor de repartiţie;

-procedeul matriceal;

-procedeul balanţier.

b)procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative:

-procedeul substituţiilor înlanţuite relative;

-procedeul indicilor;

-procedeul balanţier relativ;

25

PROCEDEE DE EVALUARE A INFLUENŢEI FACTORILOR ÎN MĂRIMI

ABSOLUTE

Procedeul determinării izolate a influenţei factorilor

Premise de aplicare:

- Se aplică în cadrul relaţiilor de produs, raport sau complexe (de produs şi raport);

- Determinarea relaţiei certe între fenomen şi factorii săi de influenţă;

- Modificarea absolută a fenomenului de descompune în influenţele izolate ale

fiecărui factor şi în influenţele comune a câte doi, trei, ,,n” factori;

- Stabilirea influenţei parţiale a fiecărui factor presupune determinarea mărimii

acestuia faţă de norma de bază, restul factorilor rămânând la forma iniţială.

Etape de aplicare:

1) Determinarea abaterii absolute a fenomenului faţă de baz de comparaţie

2) Stabilirea succesivă a influenţei izolate (parţiale) a fiecărui factor;

3) Stabilirea influenţelor comune pentru câte 2,3 ,…n factori;

4) Stabilirea relaţiei de adevăr

Dezavantaje:

- nerespectarea ordinii de analiză pune în imposibilitate analistul să stabilească

cauzele finale care contribuie la modificarea fenomenului;

- determinarea unui mare număr de influenţe comune, care sunt tratate ca factori

agregaţi, al căror conţinut nu poate fi precizat cu exactitate;

- obţinerea unor mărimi fără conţinut economic;

- calcul analitic foarte laborios în cazul unui număr mare de factori.

Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de produs

Fie F fenomenul analizat şi x, y factorii săi de influenţă aflaţi în relaţie de

produs, situaţie în care putem scrie:

Urmând etapele precizate anterior rezultă:

1)Modificarea absolută a fenomenului

26

unde indicele ,,0” reprezintă nivelul de bază, iar indicele ,,1” reprezintă nivelul efectiv.

2)Stabilirea influenţelor parţiale:

1.Pentru factorul x:

2.Pentru factorul y:

3)Stabilirea influenţelor comune pentru doi factori

4)Relaţia de adevăr este următoarea

Exemplificăm aplicarea procedeului pe baza datelor din tabelul următor prin

analizare ratei rentabilităţii financiare:

Nr.

crtIndicatori UM Simbol

Exerciţiul financiar

AbateriIndici

%Precedent

(0)

Încheiat

(1)

1Cifra de afaceri netă MLD CAN 40 45 +5 112,5

2Capital social MLD CS 10 10 - 100

3Rezultatul net al

exerciţiului

MIL RNE 150 100 -50 66,66

4Eficacitatea capitalului

social

- GA 4 4,5 +0,5 112,5

5Rata rentabilităţii % RR 0,375 0,222 -0,153 59,2

6Rata rentabilitătii

financiare

% RRF 1,5 0,999 -0,501 66,60

Modelul de analiză este :

1)Modificarea absolută a RRF:

27

2)Influenţa parţială a factorilor:

- pentru GA

-pentru RR

3)Influenţa comună

4)Relaţia de adevăr

Exemplificăm aplicarea procedeului în cazul relaţiei de raport

Pe baza datelor din tabelul anterior se consideră modelul de analiză următoarea formulă

de calcul pentru rata rentabilităţii financiare:

1.Modificarea absolută a fenomenului

2.Stabilirea influenţelor parţiale

- pentru capitalul social:

- pentru rezultatul net al exerciţiului:

3.Stabilirea influenţei comune

28

4.Relaţia de adevăr va fi:

Procedeul substituţiei înlănţuite


- Aplicarea procedeului are loc în cadrul relaţiilor de produs, raport sau a celor

complexe;

- În procesul de separare a influenţei factorilor, un factor substituit rămâne în

aceeaşi stare până la sfârşitul procesului de substituţie

Etape de realizare:

1) Stabilirea modelului de analiză a fenomenului analizat şi a factorilor cantitativi şi

calitativi;

2) Determinarea modificării absolute a fenomenului;

3) Determinarea succesivă a influenţei factorilor;

4) Stabilirea relaţiilor de adevăr prin compunerea valorii influenţelor simple în

influenţe agregate.

Aplicarea procedeului în cadrul relaţiei de produs

1.Stabilirea modelului de analiză

Fie relaţia

Presupunem că factorii de influenţă se află în această ordine: x reprezintă

factorul cantitativ, iar y reprezintă factorul calitativ.

2.Determinarea modificării absolute a fenomenului:

3.Determinarea influenţei factorilor

- pentru factorul x:

29

- pentru factorul y:

4.Stabilirea relaţiei de adevăr

Exemplificarea aplicării acestui procedeu în cadrul relaţiei de produs se face pe baza

datelor din tabelul anterior.

1.Modificarea absolută a RRF:

2.Influenţele factorilor

- pentru GA cantitativ:

- pentru RR calitativ:

3.Relaţia de adevăr

Aplicarea procedeului în cazul relaţiilor de raport

În continuare se va prezenta la modul general situaţia a doi factori, dintre care

factorul cantitativ este cel de la numărător (x).

1.Se consideră modelul


3.Influenţele succesive se determină astfel:

30

- influenţa factorului cantitativ x:

- influenţa factorului calitativ y:

4.Verificarea relaţiei de adevăr

Procedeul balanţier


- Procedeul permite separarea influenţei factorilor în cazul relaţiilor deterministe de

sumă şi diferenţă;

- Factorul a cărui influenţă a fost măsurată anterior, rămâne în această stare până la

sfârşitul procedurii de separare a influenţei factorilor.

Etape de aplicare:

1) Stabilirea modelului de analiză a fenomenului;

2) Stabilirea ordinei de analiză;

3) Măsurarea modificării absolute a fenomenului cercetat;

4) Măsurarea influenţei fiecărui factor;

5) Stabilirea relaţiei de adevăr.

Aplicarea generală a procedeului balanţier

1. Fie F fenomenul economic şi x, y,z factorii săi de influenţă aflaţi în relaţia:

2.Presupunem că factorii x, y, z se află în această ordine de analiză


4.Influenţa factorilor

31



- pentru factorul z:

5.Relaţia de adevăr va fi:

Exemplificăm aplicarea procedeului în cazul desfacerilor de mărfuri de la o întreprindere.

Balanţa comercială a întreprinderii

Indicatori Simbol

Exerciţiul financiarIndici

%Precedent

(o)

Încheiat

(1)

Stoc iniţial SI 40.000 44.000 110

Aprovizionări cu mărfuri I 600.000 580.000 96,66

Stoc final SF 150.000 120.000 80

Vânzări de mărfuri VM 490.000 504.000 102,85

1.Modelul de analiză a desfacerilor de mărfuri:

2.Stabilirea ordinii de analiză

Ordinea de analiză va fi următoarea: Si, I, Sf

3.Abaterea absolută a VM

4.Măsurarea influenţei fiecărui factor

- influenţa SI

32

-influenţa I

-influenţa SF

5.Relaţia de adevăr

PROCEDEE DE EVALUARE A INFLUENŢEI FACTORILOR ÎN MĂRIMI

RELATIVE

Procedeul substituţiilor înlănţuite relative

Observaţii:

1) procedeul se bazează pe aceleaşi premise şi parcurge aceleaşi etape ca şi

procedeul substituţiilor înlănţuite absolute, cu menţiunea că mărimile obţinute se

exprimă în procente

2) influenţa factorilor în mărimi relative se determină ca un raport între influenţa

absolută a acestora şi valoarea standard a fenomenului

Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de produs

1.Considerǎm relaţia cu factorii de influenţǎ în aceastǎ ordine.

Notǎm cu indicele fenomenului cercetat:

2.Modificarea relativǎ a fenomenului

3.Determinarea influenţei factorilor

33



4.Stabilirea relaţiei de adevǎr

Exemplificǎm aplicarea procedeului pe baza datelor de analizǎ prezentate în tabelul

anterior:

1.Modificarea relativǎ a RRF:

2.Influenţele relative ale factorilor:

- influenţa pentru GA cantitativ:

-influenţa pentru RR calitativ

3.Relaţia de adevǎr

Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de raport în situaţia în care factorul cantitativ

este la numǎrǎtor

1.Stabilirea relaţiei de verificat

34

Atunci


Procedând analog ca în cazul relaţiei de produs obţinem:

3.Influenţa parţialǎ a fiecǎrui factor


-influenţa factorului calitativ y:

4.Relaţia de adevǎr va fi:

În situaţia în care factorul cantitativ se aflǎ la numitor se procedeazǎ în mod

analog, cu menţiunea cǎ substituirea începe cu factorul cantitativ de la numitor, adicǎ y.

Procedeul indicilor

35

Observaţie: rezultatele obţinute prin acest procedeu şi cele determinate prin procedeul

substituţiilor relative sunt identice.


- procedeul se aplică în cazul relaţiilor deterministe de produs, raport sau complexe;

- în procesul de separare a influenţei factorilor indicele factorului substituit rămâne

în continuare în această stare;

- în vederea obţinerii unor influenţe relative (procentuale) se va face în permanenţǎ

raportarea la baza standard a fenomenului (starea iniţialǎ).

Aplicarea procedeului în cadrul relaţiei de produs

1.Considerǎm relaţia: , iar

Se noteazǎ:

- indicele factorului x:

- indicele factorului y:

Dacǎ înlocuim pe şi pe în relaţia anterioarǎ rezultǎ:

Considerǎm cǎ ordinea de analizǎ este: x – factorul cantitativ şi y – factorul calitativ.

2.Modificarea relativǎ a fenomenului va fi:

3.Determinarea influenţei parţiale a fiecǎrui factor


-influenţa factorului cantitativ y:

36


Aplicarea procedeului în cadrul relaţiei de raport (situaţia în care factorul cantitativ se

aflǎ la numǎrǎtor)

1.Se considerǎ relaţia , cu

2.Modificarea relativǎ a fenomenului se determinǎ astfel:

3.Determinarea influenţei parţiale a fiecǎrui factor

- influenţa factorului x:

- influenţa factorului y:

.


În situaţia în care factorul cantitativ se aflǎ la numitor se procedeazǎ în mod

analog, cu menţiunea cǎ substituirea începe cu indicele factorului cantitativ de la numitor,

adicǎ .

Procedeul balanţier relativ

37

- cu ajutorul acestui procedeu se evaluează influenţa relativă a factorilor în cazul

relaţiilor de sumă şi diferenţă;

- influenţa relativă a unui factor se determină ca raport între influenţa absolută a

factorului şi nivelul de bază al fenomenului.

1.Avem în vedere modelul balanţier F=x+y-z şi


3.Influenţele parţiale ale fiecǎrui factor

- influenţa relativǎ a factorului x:

-influenţa relativǎ a factorului y:

-influenţa relativǎ a factorului z:

4.Verificarea relaţiei de adevǎr

Exemplificǎm aplicarea procedeului balanţier relativ utilizând datele din tabelul

utilizat pentru exemplificarea procedeului balanţier absolut.

1.Modelul balanţier

VM=Si+I-SF

2.Abaterea relativǎ a vânzǎrilor de mǎrfuri (VM)

38

3.Stabilirea influenţei relative a fiecǎrui factor

- influenţa relativǎ a stocului iniţial (SI)

-influenţa relativǎ a intrǎrilor (I)

-influenţa relativǎ a stocului final (SF)


Verificarea cunoştinţelor:

1.Precizaţi care este deosebirea dintre procedele deterministe absolute şi relative.

2.Menţionaţi impactul factorilor cantitativi şi calitativi în mǎsurarea influenţei parţiale a

fiecǎrui factor şi procedeele în care se ţine cont de ordinea de substituire.

3.Exemplificaţi pe un model de analizǎ aplicarea în varianta absolutǎ a procedeului

balanţier.

4.Exemplificaţi utilizând un model de analizǎ, aplicarea procedeului indicilor.

4.Exemplificaţi utilizând un model de analizǎ la alegere, aplicarea procedeului balanţier

relativ.

Teme de control:

1.Sǎ se realizeze analiza cheltuielilor cu materiile prime la nivel de sortiment (Cm)

utilizând informaţiile din tabelul urmǎtor, prin aplicarea procedeului substituţiilor

înlǎnţuite absolut.

Indicatorul U.M. Nivelul prevazut

(t0)

Nivelul realizat

(t1)

39

Cantitatea

(Q)

Buc 400 420

Consum specific

(Cs)

Kg/buc 2.7 2.6

Costul unitar de

achizitie a mp (CA)

Lei/kg 22 26

Relaţia de calcul este: Cm=QxCsxCa

2.Realizaţi analiza cheltuielilor cu materiile prime la nivel de sortiment (Cm) utilizând

informaţiile din tabelul anterior prin aplicarea procedeului substituţiilor înlǎnţuite relativ.

3. Realizaţi analiza cheltuielilor cu materiile prime la nivel de sortiment (Cm) utilizând

informaţiile din tabelul anterior prin aplicarea procedeului determinǎrii izolate.

Bibliografie:

1 Bǎtrâncea M.,

Bǎtrâncea L.M., Maşca

E.




Gh., Georgescu N.


2005.

3 Crecană C. Analiza economico-financiară în industri şi agricultură,

Ed. Economică, 2006.

40

MODULUL III

TRĂSĂTURILE ŞI TIPURILE ANALIZEI ECONOMICE ŞI

FINANCIARE

Obiective:- Delimitarea sarcinilor analizei financiare;

- Prezentarea tipologiilor analizelor financiare;

- Însuşirea etapelor procesului de analizǎ economicǎ şi financiarǎ.

Concepte de bazǎ: sarcini, tipologie, proces analizǎ economicǎ, plan de analizǎ,

referat de analizǎ.

Analiza economică şi financiară are anumite sarcini:

1) Furnizarea unor informaţii utile şi operative în vederea evaluării

deciziei de a investi şi de a apela la credite bancare.

2) Sintetizarea stării entităţii pentru actualii investitori şi creditori, pentru

noii clienţi care doresc să intre în afaceri cu entitatea respectivă;

3) Prezentarea unor informaţii utile legate de perspectivele funcţionării

fluxurilor financiare;

4) Cu ajutorul sistemului criteriilor de performanţă analiza va pune la

dispoziţia investitorilor şi creditorilor entităţii informaţii relevante

privind:

a. Mărimea, momentul şi riscul încasării dividendelor;

b. Câştigurile rezultate din vânzări şi răscumpărări;

c. Maturitatea stocului de acţiuni de la bursă;

d. Oportunitatea împrumuturilor bancare.

Tipurile de analize economice şi financiare pot fi grupate după mai multe criterii:

a) După sfera cercetată într-un anumit segment al cunoaşterii:

Analize totale ale segmentului (analiza totală a resurselor);

Analize parţiale ale segmentelor (analiza productivităţii muncii);

b) după perioada de raportare:

41

analize permanente, curente;

analize ocazionale, speciale solicitate de manageri şi acţionari;

c) după modalităţile de desfăşurare a analizelor:

analize care se desfăşoară pe niveluri organizatorice (pe firme, pe

regiuni, pe state);

analize pe tematici 9analiza stării economice, analiza stării financiare).

d) după modelul de urmărire în timp a fenomenelor:

analize statice (pe verticală) care cercetează fenomenele economice şi

financiare la un moment dat;

analize dinamice (pe orizontală) care cercetează fenomenele

economice şi financiare în continuă mişcare, transformare.

e) după orizontul de timp la care se referă analiza:

analize pe termen scurt, efectuate în interiorul exerciţiului financiar;

analize pe termen lung, efectuate pe mai multe exerciţii financiare.

ETAPELE PROCESULUI DE ANALIZĂ ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ

Etapele desfăşurării activităţii practice de analiză economică şi financiară sunt:

a) întocmirea planului de sinteză;

b) culegerea şi selectarea informaţiilor necesare analizei;

c) verificarea informaţiilor culese;

d) analiza propriu zisă a informaţiilor economice;

e) întocmirea referatului de analiză.

a) Întocmirea planului de analiză presupune:

Precizarea scopului analizei microeconomice, a obiectivelor principale

care trebuie atinse, a problemelor cheie care trebuie cercetate, ordinea

executării operaţiilor, precizarea perioadei de timp analizată,baza

informaţională a analizei, stabilirea echipei de analişti;

Informarea asupra situaţiei economico-financiare a întreprinderii, asupra

obiectului activităţii

b) Culegerea şi selectarea informaţiilor:

Asigură baza de date necesară desfăşurării analizei;

42

Potenţialele surse de informaţii pot fi constatările directe, sesizările

clienţilor materialele de profil economic din presă, procesele verbale ale

organelor de control, actele normative.

c) Verificarea informaţiilor culese presupune:

Verificarea formei de prezentare a purtătorile de informaţii 9 a planului

economic, raportările statistice, contabile);

Raportările financiare trebuie să fie prezentate în conformitate cu normele

de întocmire a lor (termen de depunere, conţinut economic, semnături

autorizate, corecturi certificate);

Verificarea calculelor indicatorilor economici comparativ cu normele

legale;

Verificarea de fond a informaţiilor economice (veridicitatea acestora,

evaluarea corectă a unor indicatori din situaţiile financiare, asigurarea

comparabilităţii acestora);

d) Analiza propriu zisă a informaţiilor economice presupune:

Constatarea rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii la un

moment dat sau pe o perioadă dată , compararea şi stabilirea abaterilor faţă

de plan sau faţă de o perioadă luată ca bază de comparaţie;

Descompunerea rezultatelor economico-financiare în elementele

componente ale acestora , în factori de influenţă;

Prezentarea formei legăturii dintre fenomenul sau rezultatul economic

realizat şi factorii de influenţă şi stabilirea ordinii de analiză a factorilor

de influenţă. În funcţie de tipul legăturii dintre fenomenul economic şi

factorii de influenţă se alege procedeul adecvat de stabilire a mărimii

influenţei factorilor.

e) Sinteza prezentată în referatul de analiză oferă:

Posibilitatea stabilirii concluziilor de ansamblu privind laturile pozitive şi

negative ale rezultatelor economico-financiare;

Posibilitatea elaborării măsurilor care trebuie întreprinse pentru a

redresarea sau îmbunătăţirea situaţiei. Se oferă conducerii variante

multiple de strategii, şi previziunea situaţiei economico-financiare a

întreprinderii.

43

Verificarea cunoştintelor:

1.Prezentaţi sarcinile analizei financiare.

2.Menţionaţi varietatea analizelor financiare în funcţie de anumite criterii de clasificare.

3.Prezentaţi cu exemplificǎri etapele procesului de analizǎ economicǎ şi financiarǎ.

Teme de control:Obţineţi un referat de analizǎ fianciarǎ şi identificaţi etapele procesului de analizǎ

financiarǎ cu exeplificǎri concrete preluate din conţinutul dosarului de analizǎ financiarǎ.

Bibliografie:

1 Bǎtrâncea M.,

Bǎtrâncea L.M.,

Maşca E.




Gh., Georgescu N.


2005.

3 Crecană C. Analiza economico-financiară în industri şi agricultură, Ed.

Economică, 2006.

44

MODULUL IV

ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE, PERFORMANŢEI

FINANCIARE, FLUXURILOR DE NUMERAR ŞI A RISCURILOR

UNEI ENTITǍŢI ECONOMICE

Obiective:-evidenţierea deosebirii dintre analiza dinamicǎ şi analiza staticǎ;

-înţelegerea ratelor de structurǎ ale activului şi pasivului, înţelegerea semnificaţiei

acestora şi interpretarea lor din punct de vedere static şi dinamic;

- însuşirea ratelor de rentabilitate şi interpretarea lor la nivelul unei entitǎţi

economice;

- menţionarea importanţei fluxurilor de trezorerie în analiza fiannciarǎ a unei

instituţii, a structurii fluxurilor de trezorerie pe cele trei componente: exploatare, investiţii

şi finanţare;

-înţelegerea modului de calcul a fluxurilor de trezorerie şi a necesitǎţii obţinerii

unor valori favorabile a acestora;

- prezentarea tipologiei riscurilor pentru entitǎţile economice şi analizarea

riscurilor entitǎţilor economice.

Concepte de bazǎ: analizǎ dinamicǎ, analizǎ staticǎ, rate, lichiditate,

solvabilitate, fluxuri de numerar

ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE, PERFORMANŢEI FINANCIARE

Analiza poziţiei financiare pe baza situaţiilor financiare se realizează atât în

dinamică cât şi static:

- analiza în dinamică sau analiza pe orizontală se bazează pe indici. Posturile

bilanţiere sunt exprimate sub formă de modificări procentuale faţă de valoarea

aceleiaşi poziţii a unui an de bază considerat egal cu 100% (indici cu bază fixă)

sau succesiv faţă de perioada precedentă (indici cu bază în lanţ);

- analiza statică sau analiza pe verticală se bazează pe ponderi în care fiecare

post de bilanţ se exprimă ca o mărime procentuală din totalul activelor, datoriilor,

capitalurilor proprii.

45

Analiza statică a activului bilanţier se realizează pe baza ratelor de structură:

- rata generală a imobilizărilor;

- rata generală a activelor circulante;

- rata cheltuielilor în avans

1. Rata generală a imobilizărilor (RI):

Se determină ca raport procentual între activul imobilizat şi activul

bilanţier;

Evidenţiază ponderea pe care imobilizările o deţin în totalul patrimoniului

entităţii.

Rata generală a imobilizărilor se descompune în:

Rata imobilizărilor necorporale (RIN) care evidenţiază ponderea pe

care această categorie de active o deţine în totalul activelor

imobilizate

Rata imobilizărilor corporale (RIC) evidenţiază ponderea pe care

activele corporale o deţin în totalul activului imobilizat

Rata imobilizărilor financiare (RIF) evidenţiază ponderea pe care

relaţiile financiar patrimoniale o au în totalul activului imobilizat:

2. Rata generală a activului circulant (RAC) reprezintă ponderea activelor

circulante în totalul activului bilanţier

46

Acest indicator se poate extinde pe trei nivele:

- Rata stocurilor;

- Rata creanţelor;

- Rata trezoreriei

Rata stocurilor (RS) exprimă ponderea procentuală a stocurilor în totalul

activului circulant

Acest indicator se poate detalia şi analiza pe componentele sale şi anume:

rata stocurilor de materii prime şi materiale, rata stocurilor aflate la terţi, rata

stocurilor de producţie în curs de execuţie, rata stocurilor de produse finite şi

semifabricate, rata stocurilor de mărfuri.

Rata creanţelor (RCR)

Pentru evidenţierea unor aspecte analitice dar cu implicaţii asupra

echilibrului unei firme, este utilă aprofundarea analizei creanţelor, respectiv determinarea

unor rate analitice cu privire la:

- natura creanţelor;

- creanţele legate de ciclul de exploatare (clienţii);

- creanţele diverse (asupra personalului, statului, acţionarilor);

- certitudinea realizării creanţelor;

- creanţele certe;

- creanţele incerte (nerealizate la termen a căror încasare devine nesigură);

- termenul de realizare a creanţelor;

- creanţele pe termen scurt, mediu şi lung.

Rata trezoreriei (RTR)

47

Se interpretează în funcţie de:

- dimensiunea disponibilului existent;

- variaţiile de amplitudine datorate unor factori diverşi;

- se recomandă analiza pe un interval mai îndelungat de timp;

- structura activelor circulante influenţată de natura activităţii.

3. Rata cheltuielilor în avans (RCAV)

Analiza statică a pasivului bilanţier presupune analiza ratelor de structură ale

pasivului care evidenţiază două aspecte:

1) ponderea pe care fiecare grupă de posturi o deţine în totalul pasivului;

2) raportul în care se află două subgrupe de pasiv.

1)Rate bazate pe ponderea pe care fiecare subgrupă de posturi o are în totalul

pasivului

Rata autonomiei financiare totale (RAFT) sau solvabilitatea patrimonială

Se poate calcula ce componente sub forma: ratei capitalului social, ratei

rezervelor din reevaluare, ratei rezervelor, ratei rezultatului exerciţiului, ratei profitului

repartizat.

Rata provizioanelor (RPV) pune în evidenţă rezervele create de societate în

vederea acoperirii unor pierderi posibil a se înregistra în viitor.

Rata generală a serviciului datoriei (Rata îndatorării globale)(RSD)

48

Mărimea acestei rate este influenţată de următoarele rate parţiale: rata

datoriilor bancare (evoluţia CAF, creditarea activitate), rata datoriilor comerciale

(creşterea investiţiilor, volumului de activitate), rata datoriilor faţă de stat, rata altor

datorii (personal, acţionari, creditori diverşi).

Rata veniturilor în avans (RVA)

2) Rate bazate pe raportul în care se află două subgrupe de pasiv

Rata stabilităţii financiare (RSF) reflectă capacitatea investiţionala a unei

firme:

Rata autonomiei financiare (RATF) sau rata solvabilităţii generale reflectă

proporţia dintre capitaluri împrumutate şi cele proprii:

Rata îndatorării la termen (RDTL) indică evoluţia dependenţei financiare

la termen:

Rata secutităţii financiare (RSFIN) reflectă capacitatea entităţii de a-şi

onora datoriile pe termen lung pe seama capitalurilr proprii:

Gradul de dependenţă financiară (RDF) reflectă ponderea datoriilor totale

în capitalul propriu (nivel optim sub 200%):

Analiza lichidităţii entităţii

Lichiditatea este influenţată de următorii factori:

49

- raportul dintre viteza de rotaţie a creanţelor şi viteza de rotaţie a obligaţiilor;

- o trezorerie netă pozitivă consolidează starea de lichiditate;

- amortizarea accelerată, consolidează rezervele monetare necesare plăţilor

scadente;

- sporirea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuielipoate reprezenta o sursă reală de

lichiditate;

- profitabilitatea reală este o sursă de lichiditate;

- un cash-flow pozitiv din activitatea de exploatare, de investiţii şi din activitatea de

finanţare consolidează starea de lichiditate.

Analiza solvabilităţii entităţii

- solvabilitatea vizează disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare de un

an;

- solvabilitatea exprimă gradul de acoperire al creditelor;

- solvabilitatea se măsoară prin ratele de solvabilitate;

- reprezintă capacitatea firmei de a face faţă scadenţelor pe termen mediu şi lung.

Analiza rentabilităţii pe baza ratelor de rentabilitate

- ratele reprezintă instrumente utile de analiză care sintetizează un volum mare de

date într-o formă mai uşor de înţeles, de interpretat şi comparat;

- ratele nuconstituie punctul final al analizei şi nu prezintă prin ele însele

elementele pozitive (punctele forte) sau negative (punctele slabe) ale activităţii

unei firme;

- ratele indică doar domeniile care necesită o investigare suplimentară.

1. Rata rentabilităţii economice – evidenţiază contribuţia elementelor patrimoniale

la obţinerea rezultatelor finale ale entităţii

50

2. Rata rentabilităţii exploatării – indică contribuţia activelor la obţinerea

rezultatelor din activitatea de exploatare

3. Rata rentabilităţii capitalului propriu evidenţiază eficienţa capitalului investit

într-o afacere:

4. Rata rentabilităţii semnifică contribuţia veniturilor la întărirea capacităţii de

autofinanţare a entităţilor

5. Rata rentabilităţii generale evidenţiază eficienţa consumului de resurse

6. Rata de acoperire a dobânzilor reflectă capacitatea profitului rezultat din

activitatea entităţii e a acoperi dobânzile bancare

7. Rata rentabilitătii financiare reflectă gradul de eficienţă al capitalului investit

de asociaţi sau acţionari în societate

ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Obiectul, aria de aplicabilitate

- evaluare optimă a succesului unei afaceri se realizează atunci când întreprinderea

generează intrări de numerar (cash inflow) mai mari decât ieşiri de numerar (cash

outflow);

- obiectivul principal al fluxurilor de trezorerie este de a evidenţia istoricul

fluxurilor de numerar şi echivalentelor de numerar al unei firme prin intermediul

cash-flow-ului;

51

- aria de aplicabilitate a acestui standard vizează atât firmele productive cât şi

instituţiile financiare;

Importanţa fluxurilor de trezorerie

- cash-flow-ul permite utilizatorilor să evalueze modificarea activului net al

entităţii;

- permite utilizatorilor să evalueze structura financiară, lichiditatea şi solvabilitatea

entităţii;

- permite evaluarea capacităţii unei firme de a influenţa valoara de piaţă a acesteia

şi momentul de apariţie a fluxurilor de numerar în vederea adaptării entităţii la

noile oportunităţi;

- permite entităţii să evalueze capacitatea sa de a genera numerar şi echivalente de

numerar;

- permite construirea de modele performante de analiză a valorii prezente pentru

simularea cash-flowului viitor;

- permite comparabilitatea între firme a rezultatelor din exploatare întrucât elimină

efectele utilizării unor tratamente contabile alternative pentru aceleaşi tranzacţii şi

evenimente;

- este un indicator al valorii, momentului, apariţiei şi siguranţei viitoarelor cash-

flow-uri;

- cash-flow-ul istoric este utilizat în analiza corelaţiilor dintre profitabilitate, cash-

flow-ul actual şi variaţia curentă a preţurilor.

Structura fluxurilor de numerar

- structura cash-flow-urilor trebuie să pună în evidenţă existenţa, mişcarea şi

transformarea numerarului pe trei tipuri de activităţi:

o activităţi de exploatare;

o activităţi de investiţii;

o activităţi de finanţare.

a) Cash-flow-ul din activităţile de exploatare- este principala resursă de finanţare a

producţiei, a investiţiilor şi de achitare a dividendelor către acţionari.

Există următoarele intrări şi ieşiri de numerar determinate de activităţile operaţionale:

- încasări din vânzarea bunurilor şi prestarea de servicii;

- încasări din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;

52

- plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii;

- plăţi către şi în numele angajaţilor;

- încasări şi plăţi ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi despăgubiri, anuităţi

şi alte beneficii din poliţe de asigurare;

- plăţi sau restituiri de impozite pe profit care nu pot fi identificate pe activităţile de

investiţii sau finanţare;

- încasările şi plăţile provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau

de tranzacţionare.

b) Cash-flow-ul specific activităţilor de investiţii pune în evidenţă:

- măsura în care aceste activităţi sau autofinanţat;

- faptul că sumele cheltuite pentru investiţii pot genera fluxuri pozitive de numerar

în viitor.

Încasările şi plăţile specifice cash-flow-ului investiţional pot fi:

- plăţile efectuate pentru achiziţionarea de active corporale şi necorporale pe termen

lung, precum şi cele executate în regie proprie;

- încasările din vânzarea de terenuri, clădiri, instalaţii, echipamente şî active

necorporale achiziţionate anterior pe termen lung;

- încasările şi plăţile pentru achiziţia sau vânzarea de instrumente de capital propriu

şi de creanţă ale altor firme şi interesele în asocierile în participaţie;

- avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;

- încasările din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi;

- plăţile sau încasările în numerar din contracte futures în afară de cazul în care sunt

deţinute în scop de plasament sau de tranzacţionare sau când plăţile sunt

clasificate drept activităţi de finanţare.

c) Cash-flow-ul din activităţile de finanţare pune în evidenţă evoluţia viitoare a

numerarului provenit din partea finanţatorilor externi.

Componentele sale se referă la:

- încasări de numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de

capital propriu;

- încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a

împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe

termen lung sau scurt;

- plăţi în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acţiunile

întreprinderii;

53

- plăţi în numerar ale dividendelor către acţionari;

- rambursări în numerar ale unor sume împrumutate;

- plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui

contract de leasing financiar

Rezultanta finală a celor trei categorii de fluxuri de numerar este trezoreria netă.

Metodele de determinare sunt:

a) Metoda directă – conform căreia se operează cu încasări şi

plăţi brute în numerar;

b) Metoda indirectă – prin care profitul net sau pierderea netă

este ajustată cu efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau

angajamentele de plăţi sau încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare

şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din

investiţii sau finanţări.

a) Metoda directă de evaluare a fluxurilor de numerar

A) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare

+ Încasări de la clienţi

- Plăţi către furnizori

= Numerar generat de exploatare

- Dobânzi plătite

- Impozit pe profit plătit

= Flux de numerar înainte de elementele extraordinare

+ Câştiguri din asigurarea împotriva cutremurelor

= Numerar net din activităţi de exploatare

B) Fluxuri de numerar provenite din activităţile de investiţie

- Achiziţia unei filiale fără numerarul deţinut de aceasta

- Achiziţionarea de terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente

+ Încasări din vânzări de echipamente

+ Dobânzi încasate

+ Dividende încasate

= Numerar net folosit în activităţi de investiţii

C) Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare

+ Încasări din emisiunea de capital social

+ Încasări din împrumuturi pe termen lung

54

- Plăţi pentru operaţiunile de leasing financiar

- Dividende plătite

= Numerar net utilizat în activităţi de finanţare

+ Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de numerar (A+B+C)

+ Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei

= Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei

b) Metoda indirectă de evaluare a fluxurilor de numerar

A) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare

+ Profitul net înainte de impozitare şi elemente extraordinare

+ Cheltuieli cu amortismentele şi provizioanele

- Venituri din provizioane

+ Pierderi din diferenţe de curs valutar

- Venituri din investiţii financiare

+ Cheltuieli cu dobânzile bancare

= Profit din exploatare înainte de modificările capitalului circulant

+ Creşteri ale creanţelor comerciale şi de altă natură

- Scăderea stocurilor

- Scăderea datoriilor către furnizori

= Numerar generat din exploatare

- Dobânzi plătite

- Impozit pe profit vărsat

= Fluxuri de numerar înaintea elementelor extraordinare

+ Încasarea asigurărilor provenite din despăgubiri

= Numerarul net provenit din activităţi de exploatare

B) Fluxuri de numerar provenite din activităţile de investiţie

- Achiziţia unei filiale fără numerarul deţinut de aceasta

- Achiziţionarea de terenuri, clădiri, instalaţii şi echipamente

+ Încasări din vânzări de echipamente

+ Dobânzi încasate

+ Dividende încasate

= Numerar net folosit în activităţi de investiţii

C) Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare

+ Încasări din emisiunea de capital social

+ Încasări din împrumuturi pe termen lung

55

- Plăţi pentru operaţiunile de leasing financiar

- Dividende plătite

= Numerar net utilizat în activităţi de finanţare

+ Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de numerar (A+B+C)

+ Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei

= Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei

Situaţia fluxurilor de trezorerie este utilă unui număr relativ extins de utilizatori.

Managerii utilizează situaţia fluxurilor de numerar pentru:

- determinarea gradului de lichiditate al firmei;

- pentru a stabili politica de dividende;

- pentru a evalua efectele unor decizii strategice majore privind investiţiile şi finanţarea.

Pentru investitori şi creditori situaţia fluxurilor de numerar prezintă importanţă

pentru determinarea capacităţii firmei:

- de a gestiona fluxurile de trezorerie, de a genera în viitor fluxuri pozitive de lichidităţi;

- de a-şi achita datoriile, de a plăti dividende şi dobânzi, de a-şi previziona nevoile

suplimentare de finanţare;

- de a justifica diferenţa dintre profitul net reflectat în contul de rezultate şi fluxurile nete

de lichidităţi generate de activitatea de exploatare.

ANALIZA RISCURILOR ENTITĂŢII ECONOMICE

Standardele Internaţionale de Contabilitate apreciază că riscul descrie varietatea

rezultatelor obţinute. Ajustarea în funcţie de risc poate implica creşterea valorii la care

este estimată o datorie. În evaluarea rezultatelor şi cheltuielilor afectate de condiţii de

incertitudine, trebuie aplicat principiul prudenţei, pentru a nu supraevalua activele şi a

subevalua datoriile.

Există o convergenţă în ceea ce priveşte opiniile specialiştilor cu privire la

caracteristicile riscului, acestea putând fi sintetizate astfel:

- riscul reprezintă o gamă de incertitudini;

- riscul constituie o remunerare a capitalului investit;

- riscul exprimă o incapacitate de adaptare a entităţii la condiţiile de mediu;

- riscul înseamnă probabilitatea apariţiei unui eveniment nedorit;

- riscul este o măsură a vulnerabilităţii entităţii;

- riscul exprimă variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului;

56

- riscul este o măsură a probabilităţii de apariţie a succesului sau a eşecului;

- riscul nu are semnificaţie decât atunci când se încearcă estimarea fluctuaţiilor posibile

ale ratei rentabilităţii în cadrul analizelor previzionale;

Analiza riscului în afaceri vizează patru coordonate:

- strategia de adoptat;

- starea economiei;

- rezultatul acţiunii;

- matricea încasărilor.

Strategia de adoptat se referă la selectarea unei alternative dintr-o mulţime dată şi

care poate fi implementată într-un mediu de afaceri, în vederea atingerii unei ţinte

prestabilite.

Starea economiei cuprinde condiţiile minime de care depinde adoptarea unei

strategii. În acest sens pot fi fi identificate ca stări posibile recesiunea economică sau

boom-ul economic, condiţiile normale pentru afaceri.

Rezultatul acţiunii indică câştigul sau pierderea, evaluată în unităţi valorice,

asociată cu o combinare specifiocă între strategie şi starea economică. În acest sens

rezultatul unei acţiuni poate fi considerat profitul net realizabil pe termen mediu sau lung.

Matricea încasărilor indică rezultatul acţiunii asociat cu fiecare combinare între

strategia de adoptat şi starea economiei.

Tipologia riscului vizează mai multe criterii de grupare.

În funcţie de modul de anticipare, riscul poate îmbrăca două forme şi anume:

- risc potenţial, prin care se înţelege anticiparea unui eveniment care s-ar produce în

viitorsau anticiparea efectului unui eveniment în derulare;

- risc efectiv, prin care se înţelege transformarea riscului potenţial într-un eveniment

nedorit.

După sfera cercetată riscul poate fi:

- risc politic şi vizează în special instabilitatea politică, lipsa de siguranţă a unei investiţii

datorită regimului politic dintr-o ţară;

- risc social, caracterizat în special de revendicările sociale;

- risc economic, datorat stării generale a structurilor economice

În funcţie de gradul de agregare riscul poate fi:

- risc regional, care vizează o arie geografică;

- risc de ţară (macroeconomic) – caracterizează starea generală a unei ţări;

57

- risc microeconomic care se identifică la nivelul agenţilor economici.

Riscul microeconomic, în funcţie de natura activităţii, poate îmbrăca două forme

şi anume:

- riscul investiţiei, vizează atingerea performanţelor unei investiţii în conformitate cu

programul stabilit iniţial;

- riscul operaţional al activităţii curente.

Riscul investirii se referă la investiţiile noi şi cuprinde riscul sistematic şi riscul

nesistematic.

Prin risc sistematic se înţelege acea porţiune din variabilitatea câştigurilor unui

proiect de investiţii, care este determinată de factorii care afectează piaţa în ansamblu,

cum ar fi:

- evoluţia ratelor dobânzii;

- modificarea puterii de cumpărare (inflaţie);

-schimbarea percepţiei investitorilor despre performanţa de ansamblu a

unei economii.

Riscul nesistematic denumit şi risc de entitate sau individual, se referă la acea

parte din variabilitatea câştigurilor unui proiect atribuită factorilor specifici:

- capacitatea managerială a conducătorilor firmei;

- conflictele de muncă;

- disponibilitatea materiilor prime;

- efectul legilor de protecţie a mediului;

- efectele concurenţei străine;

- nivelurile pârghiilor economice şi financiare utilizate de firmă.

Sistemul ratingului riscului de creditare

În scopul prevenirii întrării companiilor în faliment şi pentru prevenirea

nerecuperării creditelor, băncile străine utilizează un sistem complex de analiză a riscului

de creditare, având în vedere următorii factori:

- gradul de stabilitate financiară;

- accesul pe pieţele financiare;

- abilitatea administrării serviciului datoriei;

- restricţiile impuse de bilanţ;

Ratingurile riscului de creditare se bazează pe o combinaţie de factori care

acoperă atât zona riscului afacerilor cât şi zona riscului financiar.

58

În practică nu este stabilită o modalitate clară de combinare a celor două categorii

de factori de risc, deoarece uneori factorii specifici riscului afacerilor sunt dominanţi,

alteori factorii specifici riscului financiar determină ratingul de risc.

În categoria factorilor de risc ai afacerilor sunt incluşi:

- caracteristicile industriale;

- poziţia competiţională;

- marketing;

- tehnologie;

- eficienţă.

- mărimea companiei şi diversificarea ofertei;

- management.

Factorii specifici riscului financiar se structurează în şase grupe şi anume:

- caracteristicile financiare ale entităţii;

- politica financiară a entităţii;

- profitabilitatea;

- structura capitalului;

- protecţia fluxurilor de numerar;

- flexibilitatea financiară.

Caracteristicile industriale care se iau în calculul ratingului vizează:

- perspectivele creşterii, stabilităţii sau declinul sectorului respectiv;

- vulnerabilitatea entităţii la schimbările tehnologice, la timpul de lucru al personalului.

Poziţia competiţională este diferită pe ramuri şi subramuri şi se bazează pe o serie de

factori precum calitatea, preţul, serviciile, distribuţia.

Mărimea companiei şi diversificarea ofertei pune în evidenţă faptul că:

- entitatea care produce un singur sortiment este mult mai vulnerabilă în comparaţie cu

firmele care produc o gamă mult mai variată de produse;

- analiza financiară trebuie să se concentreze asupra fiecărui produs în parte pentru a se

evalua perspectivele ofertei respective în funcţie de ciclul de viaţă al produselor

respective.

Managementul are un rol major în succesul operaţional al companiei, iar analiza se va

concentra pe următoarele aspecte:

- dacă rezultatele companiei au fost sau nu datorate unui management performant;

59

- dacă există o legătură strânsă între managementul strategic şi structura organizaţională;

- dacă este recunoscută importanţa funcţiunii financiare în cadrul entităţii şi dacă

semnalele financiare au fost luate în considerare de către manageri.

Caracteristicile financiare ale entităţii vizează creşterea, gradul de îndatorare,

capacitatea de rambursare a creditului, lichiditatea şi solvabilitatea entităţii.

Politica financiară este diferită de la firmă la firmă, putând fi considerate priorităţi de la

caz la caz:

- gradul de îndatorare;

- rata recuperării investiţiei de portofoliu;

- starea fluxurilor de numerar şi legătura dintre riscul afacerilor şi riscul financiar.

Profitabilitatea Profitul potenţial este un factor critic pentru asigurarea protecţiei

creditului, deoarece o companie care obţine un profit operaţional ridicat şi o rată de

recuperare a capitalului mare, va avea o mare abilitate de:

- a genera creşteri ale capitalului;

- de a atrage capital străin;

- de a fi un concurent puternic pe piaţă.

Structura capitalului este regăsită în bilanţ. Firmele cotate la bursă, care generează un

flux de numerar stabil sau care au o cotaţie bursieră constantă, justifică într-o mai mare

măsură finanţarea prin credite externe, decât firmele necotate la bursă.

Analiza fluxurilor de numerar este importantă în toate deciziile de evaluare a ratingului

de risc. Nu se poate stabili o simplă corelaţie între modul de creditare şi cash-flow-ul

entităţii. Un flux de numerar solid nu este neapărat garanţia unei societăţi viabile. O

entitate aflată în regres conomic sau într-o reducere a segmentului de piaţă poate avea un

flux de numerar puternic, generat de un capital de lucru minim. Prin urmare analiza

fluxurilor de numerar trebuie corelată cu perspectiva susţinerii în viitor a evoluţiei

pozitive a fluxurilor de numerar.

Flexibilitatea financiară constituie punctul final al analizei şi ia în considerare aspecte

legate de:

- legislaţia financiară;

- restricţiile existente pe piaţa financiară;

60

- modul de lucru al entităţii în condiţii nefavorabile, restrictive din punct de vedere

financiar.

Riscul de creditare al entităţilor poate fi apreciat cu ajutorul a zece categorii de rating, pe

care le prezentăm în continuare.

Ratingul 1 - ,,Excelent” este specific:

- firmelor care cu un profit minim realizat pot preveni falimentul în cursul anului

următor;

- firmelor care au un grad mare de stabilitate, o cotaţie ridicată a acţiunilor şi o mare

diversitate a afacerilor.

Ratingul 2 - ,,Puternic” este specific:

- firmelor cu o mică probabilitate a falimentului în cursul anului următor;

- firmele au o stabilitate financiară şi cotaţii ale acţiunilor ridicate, afaceri diverse dar pot

apărea factori exogeni, neprevăzuţi care pot deteriora stabilitatea financiară.

Ratingul 3 - ,,Bun” este specific:

- firmelor mici şi mijlocii, cu acces limitat la pieţele financiare de capital;

- probabilitate mică a falimentului, stabilitate medie şi o valoare medie a activelor.

- firmele sunt vulnerabile la schimbările ciclice care intervin în economia concurenţială;

- în ultimii trei ani trebuie să prezinte o evoluţie pozitivă a contului de rezultate, iar în

anul fiscal viitor se aşteaptă ca acestea să înregistreze profit.

Ratingul 4 - ,,Satisfăcător” este specific:

- firmelor la care riscul este evident, iar riscul de faliment este considerat normal;

- profiturile sunt volatile;

- firmele nu au acces pe pieţele financiare;

- au înregistrat profit în anul precedent şi se aşteaptă acelaşi lucru şi în anul următor;

- capitalizarea profitului este mai redusă în comparaţie cu media care se înregistrează în

ramura respectivă.

Ratingul 5 - ,,Acceptabil” este specific:

- firmelor la care elementele de risc sunt suficient de pronunţate , riscul de faliment fiind

acceptabil;

- sunt capabile să deruleze ciclul afacerilor în condiţii normale;

61

- orice prelungire a unei situaţii nefavorabile (externe, economice, financiare) produce o

cădere a entităţii dincolo de nivelul de risc considerat acceptabil.

Ratingul 6 - ,,Marginal” este specific:

- firmelor care factorii de risc ai afacerilor sunt evidenţi;

- firmele au înregistrat pierderi în ultimii doi ani, iar situaţia este de aşteptat să se

deterioreze;

- performanţele financiare sunt la limita inferioară a intervalului de încredere;

- este puţin probabil să atragă în plus alte surse alternative de finanţare.

Ratingul 7 – În observaţie” este specific firmelor cu probabilitate ridicată a falimentului

caracterizată prin:

- înrăutăţirea evidentă a condiţiilor financiare de creditare;

- riscul este considerat inacceptabil;

- potenţialul activelor de a genera numerar este foarte redus;

- se prevăd dificultăţi financiare imediate.

Ratingul 8 - ,,Substandard” sunt specifice firmelor care:

- performanţele nesatisfăcătoare de la ultima evaluare nu s-au schimbat;

- probabilitatea de faliment este mai mare de 50%;

- încasarea creanţelor şi plata dobânzilor se face în afara datelor prevăzute în contracte;

Ratingul 9 - ,,Neperformant” este specific firmelor care:

- înregistrează pierderi semnificative;

- serviciul datoriei este în creştere în comparaţie cu exerciţiul precedent;

- orice plată a dobânzii sau orice rambursare a creditului nu se face în mai puţin de 90 de

zile.

Ratingul 10 - ,,Pierdere” este specific entităţilor care:

- nu se mai pot redresa financiar;

- băncile sunt obligate să execute gajul constituit asupra activelor entităţii.

Verificarea cunoştinţelor:1.Menţionaţi cu exemplificǎri deosebirea dintra analiza staticǎ şi analiza dinamicǎ

structurii activului bilanţier.

62

2.Enumeraţi indicatorii ratelor de rentabilitate şi menţionând formula de calcul şi

prezentaţi semnificaţia fiecǎruia.

3.Prezentaţi conţinutul fluxurilor de numerar pe fiecare dintre cele trei componente de

calcul.

4.Prezentaţi clasificarea riscurilor la care se expune o entitate economicǎ.

5.Menţionaţi aspectele vizate de băncile străine în analizarea riscului de creditare.

Teme de control:1.Obţineţi un bilant de la o entitate economicǎ şi realizaţi analiza ratelor de structura ale

activului şi pasivului. Realizaţi în urma calculǎrii indicatorilor o analizǎ economicǎ a

activlul şi pasivului bilanţier pe baza lor.

2.Realizaţi o analizǎ a rentabilitǎţii entitǎţii menţionate la punctul anterior cu ajutorul

ratelor de rentabilitate calculate. Realizaţi interpretarea acestora.

3.Calculaţi şi interpretaţi pentru entitatea anterioarǎ situaţia fluxurilor de trezorerie.

Prezentaţi şi interpretaţi evoluţia acestora pe parcursul a douǎ exerciţii financiare

consecutive.

Bibliografie:1 Bǎtrâncea M.,

Bǎtrâncea L.M., Maşca

E.




Gh., Georgescu N.


2005.

3 Crecană C. Analiza economico-financiară în industri şi agricultură,

Ed. Economică, 2006.

63

Documents

Suport c Analiza Fin ID