Suport Curs c.g. Costuri + Rezolvari Ceccar 2011

5/17/2018 Suport Curs c.g. Costuri + Rezolvari Ceccar 2011 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-cg-costuri-rezolvari-ceccar-2011 1/24

MODUL: CALCULAŢIE DE COSTURIA. Informaţii utile pentru urmărirea elementelor contabilizate:

ElementeEvaluare la intrare

(în momentul contabilizării)Conturi implicate Evaluare în situaţiile financiare

Stocuri aprovizionate Cost de achiziţie 301, 302, 371 Min (cost, VRN)Preţ de vânzare cu amănuntul 371 Min (cost, VRN)

Cost =371-378-4428Stocuri produse Cost de producţie 331/345,348 Min (cost, VRN)

Cost =331/345+/-348Cost efectiv în 711Ce reprezintă SFD/SFC 711_

B. Informaţii utile pentru stabilirea relaţiei cost-preţ în cazul stocurilor aprovizionate:

a) Costul de achiziţie:

• Reglementări legale :Potrivit OMF 3055/2010, art. 51 :(1) Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu

excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile detransport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective. Încostul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea deautorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.

(2) Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare esteexternalizată.

(3) Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensulreducerii costul de achiziţie al bunurilor.

(4) Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite", respectiv contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terţi.

(5) Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;

b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul areun statut preferenţial; şic) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ,în decursul unei perioade determinate.

(6) Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintăvenituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul 767 "Venituri din sconturiobţinute"). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de

perioada la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate").Exemplu:Societatea Alfa a achiziţionat, din Ecuador 300 kg de banane în vederea revânzării lor. Costurile legatede achiziţie au fost: preţ de vânzare 20.000 lei, cheltuieli pe parcurs extern 5.000 lei, taxe vamale 2.500

lei, TVA plătit în vamă 1.000 lei, cheltuieli de transport pe parcurs intern, efectuate de un alt furnizor 4.000 lei, cheltuieli de manipulare 600 lei, prime de asigurare necesare asigurării mărfurilor pe parcursultransportului 1200 lei, reducere comercială primită de la furnizor 400 lei, diferenţe de curs valutar rezultate din plata furnizorului extern 3.000 lei, scont primit 250, pierderi înregistrate peste limitelenormal admise 200 lei, diferenţa nefavorabilă de curs valutar calculată la plata furnizorului externefectuată înainte de vânzarea mărfurilor 300 lei. Care este valoarea costului de achiziţie?Soluţie:Elemente Valoare• preţ de vânzare 20.000 lei

• cheltuieli pe parcurs extern 5.000 lei

• taxe vamale 2.500 lei

• cheltuieli de transport pe parcurs intern 4.000 lei

• cheltuieli de manipulare 600 lei• prime de asigurare necesare asigurării mărfurilor pe parcursul transportului 1.200 lei

• reducere comercială primită de la furnizor (400) lei



Cost de achiziţie 32.900 lei

• Particularităţi privind achiziţile din import

• În cazul achiziţiei din import bunul se înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie.• În funcţie de clauzele potrivit cărora a fost achiziţionat stocul/activul imobilizat (dacă cheltuielile

de transport au fost suportate sau nu până la frontiera română) se determină valoarea în vamă.

• În costul de achiziţie sunt incluse atât taxele vamale cât şi comisionul vamal; ambele calculându-se la valoarea determinată în vamă.

• TVA-ul care reprezintă o taxă recuperabilă este plătită în vamă statului român nefiind încorporatăîn datoria faţă de furnizor.

Exemplu:S.C. Alfa S.A. achiziţionează un lot de materii prime la un preţ de 10.000 USD. Condiţii de livrare:francofrontiera română (transportul este inclus până la frontiera cu România); data livrării şi facturării: 7februarie 2011. La această dată are loc vămuirea, plata taxelor vamale şi TVA din disponibilul bancar.Taxa vamală este de 10% din valoarea în vamă iar comisionul vamal este de 0,5% din aceeaşi valoare.Plata furnizorului extern se realizează în două tranşe: 60% pe data de 30 aprilie şi 40% la data de30.05.2011. Cursurile de schimb aferente datelor la care au loc tranzacţiile respective sunt următoarele:07.02.2011 - 2,80; 30.04.2011 - 2,75; 30.05.2011-2,90. Care este valoarea costului de achiziţie?Soluţie:

Preţul de cumpărare (= valoare în vamă): 10.000 × 2,8= 28.000 lei2. Taxe vamale: 10% × 28.000= 2.800 lei3. Comision vamal: 0,5% × 28.000 = 140 lei

4. → ++ 321 Costul de achiziţie: 30.940 lei

5. TVA (24%): 24% × 30.900 = 7.416 lei

• Reduceri primite în aceeaşi facturăS.C. Gama SA achiziţionează de la S.C. Omega SA mărfuri în următoarele condiţii contractuale:• preţ de vânzare fără TVA înscris în factură - 20.000 lei, TVA 24%; • rabat, înscris pe aceeaşi factură - 2%;• scont de decontare 5%, în cazul decontării imediate.Determinaţi costul de achiziţie şi prezentaţi efectul aspra situaţiilor financiare în cazul societăţii Gama.Comentaţi situaţia omoloagă existentă la societatea Omega (preţul de vânzare).Soluţie:

Preţ 20.000Rabat: 400VNC1 (valoare netă contabilă): 19.600

Remiză: 980VNC2 : 18.620Scont: 18,62Valoare netă financiară: 1.843,38TVA 24%: 442,41Total de plată: 2.285,79

Omega - Furnizor Gama - ClientVânzare: Achiziţie:

2.304,41 % = % 2.304,41 2.304,41 % = % 2.304,412.285,79 4111 707 1862,00 1862,00 371 401 2.285,79

18,62 667 4427 442,41 442,41 4426 767 18,62

• Reduceri primite în facturi ulterioareS.C. Gama SA achiziţionează de la S.C. Beta SA mărfuri în următoarele condiţii contractuale:



• preţ de vânzare fără TVA înscris în facturile precedente - 100.000 lei, TVA 24%;• risturn 1% din valoarea tranzacţiilor.Există efecte asupra costului de achiziţie, respectiv preţului de vânzare practicat de cele două societăţi?Soluţie:

Beta - Furnizor Gama - ClientVânzare: Achiziţie:

4111 = % 124.000 124.000 % = 401

707 100.000 100.000 3714427 24.000

709=4111 12.400

24.000 4426

401= 609 12400

b) Preţul de vânzare cu amănuntul Acest caz se aplică în cazul mărfurilor evaluate la preţ de vânzare cu amănuntul şi prezintă ca

particularitate un mod de evaluare diferit:• Evaluare se face la preţul de vânzare cu amănuntul

PVA = cost de achiziţie + adaos comercial + TVA neexigibilă

• În bilanţ mărfurile sunt prezentate la cost de achiziţie:

Cost de achiziţie = 371 – 378 – 4428

• Costul de achiziţie se înregistrează în contul 371 „Mărfuri”. Acesta va fi majorat cu valoareaadaosului comercial care pe de altă parte este recunoscut în contul 378 „diferenţe de preţ lamărfuri” şi cu valoare TVA neexigibilă recunoscută în contul 4428.

• TVA se calculează la cost de achiziţie + adaos comercial.• În momentul vânzării, în vederea descărcării gestiunii trebuie calculat cu coeficient K 378 care să

indice valoarea adaosului comercial:

( ) ( )RCSICRDSID

RCSICK

44284428371371

378378

378

+−+

+=

Exemplu:S.C. X S.A. are ca obiect de activitate vânzarea mărfurilor cu amănuntul. La începutul lunii deţine în stocmărfuri în valoare de 1.856.400 (SI-371), adaosul comercial este de 360.000 lei (SI-378) şi TVAneexibilă 296.400 (SI-4428). În cursul lunii martie societatea achiziţionează mărfuri la un cost deachiziţie de 2.000.000 lei (TVA 24%). Adaosul comercial practicat de magazin este de 30%. În cursul

lunii societatea vinde mărfuri la un preţ de vânzare de 2.475.200 lei. Pe baza informaţiilor dincontabilitate generate de tranzacţiile din cursul lunii, precizaţi în ce conturi este reflectat costul deachiziţie, respectiv preţul de vânzare? Care sunt corelaţiile existente?

C. Informaţii utile pentru determinarea costului de producţie / costului complet

• Reglementări legale:Potrivit OMF 3055/2010, art. 52 :(1)Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor

consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.(2)Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor

cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în

scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de

707RC378K comercialAdaosul ×=



fabricaţia acestora. În cazul producţiei de imobilizări, exemple de cheltuieli încadrate la alte cheltuielidirect atribuibile sunt următoarele:a) costurile de amenajare a amplasamentului;b) costurile iniţiale de livrare şi manipulare;c) costurile de instalare şi asamblare;d) costurile de testare a funcţionării corecte a activului;e) onorarii profesionale şi comisioane achitate în legătură cu activul etc.

(3) Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personaluldirect angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şiregiile corespunzătoare.

(4) În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt indirectatribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie. Includerea în costulstocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru aaduce stocurile în locul şi forma dorite.(5) Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli

ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele:- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal

admise, inclusiv pierderile datorate risipei;

- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ încostul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care segăsesc;

- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi loculfinal;

- costurile de desfacere;- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut. Alocarea

regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie (activitate).Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ constante,

indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şicosturile cu conducerea şi administrarea secţiilor.

(6) Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a lungulunui anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de capacitaterezultată din întreţinerea planificată a echipamentului.

• Particularităţi privind determinarea costului generate de elementele încorporabilePentru a calcula costul unui produs, serviciu sau funcţie, contabilitatea costurilor îşi extrage informaţiiledin contabilitatea financiară. Cu toate acestea se ridică unele probleme de alegere a cheltuielilor care vor forma costul. În principiu, cheltuielile înregistrate într-un cont din clasa 6 a contabilităţii financiare, suntîncorporabile în costuri. Există totuşi şi excepţii.

Exemplu:În luna ianuarie (luna de început a activităţii) la societatea Alfa avem următoarea situaţie:

Natura cheltuielilor

Destinaţia cheltuielilor

Cheltuielidirecte de producţie

Cheltuieliindirecte de producţie

Cheltuieliadministrative

Cheltuielidedistribuţie

Altecheltuieli

Total

601 Cheltuieli cu materii prime 1.500 - - - 1.500641 Cheltuieli cu salariile personalului 500 1.400 600 300 2.8006811 Cheltuieli de exploatare privindamortizările

- 1.600 400 200 2.200

658 Cheltuieli cu amenzile 20 20665 Cheltuieli din diferenţe de cursvalutar

50 50

671 Cheltuieli extraordinare 400 400Total 2.000 3.000 1.000 500 470 6.970

De asemenea, se cunosc:• producţia obţinută în cursul lunii 1.000 unităţi;• cost standard 5,5 lei/buc;• producţia vândută 600 u*10 lei.



Având în vedere informaţiile deţinute:• Determinaţi costul de producţie efectiv total şi unitar.• Care este valoarea costului complet? Dar al rezultatului global?• Care este valoarea costului bunurilor vândute?• Care este cel mai mic preţ de vânzare ce poate fi acceptat?

• Particularităţi privind determinarea costului generate de clasificarea cheltuielilor în directe şi

indirecteo Elementele costului

Pornind de la clasificarea cheltuielilor în directe şi indirecte, elementele costului sunt redate astfel:

Elementele costului

Materiale Manoperă Alte cheltuieli

Directe Indirecte Directe Indirecte Directe Indirecte

Costuri indirecte totale

Producţie Desfacere Administraţie

Prin regruparea acestor elemente se obţin următoarele categorii de costuri:Cost primar (CPr) = Materiale directe (MD) + Manoperă directă (MOD) + Alte costuri directe (ACD)

Cost producţie (CP) = CPr + Costuri indirecte de fabricaţie (producţie) (I)

Cost complet (CC) = CP + Costuri în afara producţiei (CAP)CAP = Costuri de desfacere (CD) + Costuri de administraţie (CAd)

O altă grupare cerută de nevoia de analiză, generează următoarele costuri:Cost primar (CPr) = MD + MOD + ACDCostul conversiei (CCV) = MOD + I

Materiale directe Manoperă directă Costuri indirecte de fabricaţie

Cost primar Cost conversie

CCoosstt pprroodduuccţţiiee ((ccoosstt pprroodduuss))

Costul de producţie este recunoscut drept cost al produsului, necesar în evaluarea stocurilor fabricate.Deoarece elementele acestui cost nu acoperă toată gama posibilă, rezultă că elementele exceptateformează un cost cunoscut drept cost al perioadei.

Costul perioadei (CPr) = CAd + CD



Cost desfacere Cost administraţie

CCoosstt ppeerriiooaaddăă ((ccoosstt î î nn aaf f aarraa pprroodduuccţţiieeii))

Costul produsului este costul generat de cumpărarea şi fabricarea bunurilor.

Costul perioadei este conectat la veniturile unei perioade.o Repartizarea cheltuielilor indirecte: procedeul suplimentării

Cheltuielile ce sunt incluse în procesul de determinare a costului de producţie pot avea un caracter directsau indirect. În vederea alocării cheltuielilor cu caracter indirect asupra obiectului de calculaţie stabiliteste necesară utilizarea unui criteriu de repartizare. În acest sens, varianta clasică presupune utilizarea procedeului suplimentării. Acest procedeu implică stabilirea iniţială a unui criteriu de alocare acheltuielilor cu caracter indirect, numit bază de repartizare. În acest sens poate fi stabilit orice element cucaracter direct (spre exemplu, hantrul – hectar arătură normală – pentru repartizarea cheltuielilor cutractoarele şi maşinile agricole, cantitatea de produse recoltate – pentru repartizarea cheltuielilor cuautocombinele, etc.).Procedeul suplimentării poate fi folosit în două variante, varianta clasică şi varianta cifrelor relative destructură. Etapele ce trebuiesc parcurse sunt sintetizate în cadrul tabelului de mai jos:

Varianta clasică: Varianta cifrelor relative de structură:1. Alegerea bazei de repartizare 1. Alegerea bazei de repartizare

2. Determinarea ratei de absorbţie a

cheltuielilor indirecte (RAI1):RAI = Chi

Σb j

2. Calculul ponderii bazei de repartizare aferentă

produsului „j” în totalul bazelor de repartizare:

Pb j = b j Σb j

3. Determinarea cotelor de cheltuieli indirecte

aferente obiectului de calculaţie:

C j = RAI * b j

3. Determinarea cotelor de cheltuieli indirecte aferente

obiectului de calculaţie:

C j = Pb j * Chi

Chi – cheltuieli cu caracter indirect;

B j – baza de repartizare aferentă produsului „j”;Pb j – ponderea bazei de repartizare aferentă produsului „j” în totalul bazelor de repartizare.C j – cota de cheltuieli indirecte aferente produsului „j”.Metodologia prezentată mai sus este valabilă în trei situaţii: varianta coeficientului unic, variantacoeficienţilor diferenţiaţi, respectiv varianta coeficienţilor selectivi.Varianta coeficientului unic implică repartizarea sumei cheltuielilor indirecte încorporabile în costul de

producţie, în funcţie de un singur criteriu (bază e repartizare). În această situaţie se procedează la osingură repartizare a cheltuielilor.Varianta coeficienţilor diferenţiaţi presupune repartizarea diferenţată a cheltuielilor cu caracter indirect, înfuncţie de mai multe criterii. În acest sens, tipurile de cheltuieli indirecte sunt repartizate separat, dupăcriterii distincte, utilizându-se una din variantele descrise anterior. În fapt, această variantă este similarăcelei cu coeficient unic, dar se aplică pentru fiecare tip de cheltuială pentru care există un criteriu diferit.

Spre exemplu, în cadrul unei sere în cadrul căreia se obţin roşii şi castraveţi se aplică variantacoeficienţilor diferenţiaţi.Varianta coeficienţilor selectivi implică pe de o parte utilizarea de baze de repartizare diferenţiate pentrufiecare tip de cheltuieli, iar pe de altă parte excluderea din procesul de repartizare a obiectelor decalculaţie ce nu sunt implicate în procesul de producţie dintr-o anumită subdiviziune (spre exemplu, unsector productiv). De regulă, această variantă este utilizată în industrie, unde un produs trece succesiv prinmai multe secţii de producţie, cu anumite excepţii.Exemplu:O fermă cultivă o suprafaţă de 2 hectare cu roşii şi 3 hectare cu castraveţi. Volumul de apă total necesar irigaţiilor este de 240 m3 pentru roşii, respectiv 120 m3 pentru castraveţi. Cheltuielile cu manoperamuncitorilor care conduc utilajele necesare împrăştierii îngrăşămintelor naturale sunt de 50 lei/ora, iar timpul necesar este de 30 minute/hectar. Cheltuielile cu caracter indirect efectuate pentru obţinerea

producţiei şi bazele de repartizare utilizate sunt următoarele:Cheltuieli cu caracter indirect: Valoare:

1 În literatura de specialitate, aceasta mai este întâlnită şi sub denumirea de coeficient de suplimentare (Ks).



Cheltuieli cu irigaţiile 7.200 leiCheltuieli cu îngrăşămintele naturale 2.750 leiDeterminaţi cota de cheltuieli indirecte ce revine fiecărei culturi, în cazul utilizării mai multor variante derepartizare.

• Particularităţi privind determinarea costului generate de clasificarea cheltuielilor în variabile şi fixe

o Separarea cheltuielilor semivariabile

Există trei categorii de costuri: fixe, variabile şi semivariabile.Costurile fixe sau ale perioadei rămân la acelaşi nivel indiferent de variaţia volumului producţiei sau anivelului de activitate, într-o perioadă dată de timp. Pe unitatea de produs, costul fix descreşte la oricecreştere de producţie şi creşte la orice descreştere de producţie.Exemple:Costurile variabile sau ale produsului variază proporţional cu volumul producţiei. Ca urmare rămânrelativ constante pe unitate de produs, indiferent de schimbările producţiei.Exemple:Costurile semivariabile cuprinde o parte fixă şi una variabilă.Exemple:Pentru costurile semivariabile există două procedee de delimitare a costurilor în variabile şi fixe:

1) procedeul celor mai mici pătrate şi2) procedeul punctelor de maxim şi minim.

1 .Procedeul celor mai mici pătrate se bazează pe următoarele etape: calculul volumului mediu de activitate, astfel:

nQ

n

1t t Q∑

= =

, unde:

Q = volumul mediu de activitate;

Q = volumul activităţii dintr-o perioadă de gestiune;

t = perioada de gestiune (luna, trimestrul, anul);n = numărul perioadelor de gestiune luate în calcul. calculul costului mediu, astfel:

n

C C

n

1t t ∑

= =

, unde:

C = costul mediu;

C = costul dintr-o perioadă de gestiune.

calculul abaterii volumului activităţii din fiecare perioadă de gestiune luată în calcul, faţă de

volumul mediu al activităţii, astfel:Xt = Qt − Q , unde:

X = abaterea volumului activităţii faţă de volumul mediu al acesteia. calculul abaterii costurilor din fiecare perioadă de gestiune luată în calcul faţă de volumul mediu

al costurilor, astfel:Yt = Ct − C, unde:

Y = abaterea costurilor faţă de volumul mediu al acestora. calculul costurilor variabile unitare conform relaţiei:

∑=

∑==n

1t

2t

X

n

1t t

(XY)

vc

, unde:



cv = costuri variabile unitare;XY = produsul abaterilor de activitate şi costuri;X2 = abaterea pătratică a volumului activităţii. calculul costurilor variabile totale aferente unei perioade de gestiune luată în calcul, astfel:

t Qv

c

t v

C ×= , unde:

Cv = costuri variabile totale. calculul costurilor fixe, astfel:

t Cv-C t

Cf t = , unde:

Cf = costuri fixe totale.Costurile fixe nefiind dependente de evoluţia volumului activităţii se vor efectua calcule pentru două

perioade de gestiune oarecare. calculul costurilor standard pentru o perioadă de gestiune viitoare:

) s

Qv

(cCf s

C ×+= , unde:

Cs = costuri standard;Qs= activitatea standard.

2. Procedeul punctelor de maxim şi minim implică parcurgerea următoarelor etape: calculul costurilor variabile unitare, conform relaţiei:

minmax

minmax

QQ

C C

vc

−

−= , unde:

Cmax = costurile maxime dintr-o perioadă de gestiune;Cmin = costurile minime dintr-o perioadă de gestiune;Qmax = activitatea maximă dintr-o perioadă de gestiune;Qmin = activitatea minimă dintr-o perioadă de gestiune. calculul costurilor fixe ale unei perioade de gestiune aleatoare:

Cf t = Ct −(cv × Qt)Semnificaţia simbolurilor este cunoscută.

Exemplu:Costurile generate de activitatea unei întreprinderi şi volumul activităţii în semestrul I au avut următoareaevoluţie:

LunaVolumul producţiei

- ore -Costurile indirecte

- mii um -ianuarie 202 202.000februarie 180 193.200martie 198 200.400aprilie 220 209.200mai 210 205.200iunie 190 197.200

Se cere să se calculeze costurile standard ce vor fi generate de activitatea desfăşurată în luna iulie,

volumul normal al activităţii fiind de 300 ore, iar cel real de 250 ore.Soluţie:

Rezolvare

calculul volumului mediu al activităţii:

h200luni6

1.200==

∑==

n

n

1t t

Q

Q

calculul costului mediu:



um201.200.luni6

1.207.200==

∑

==n

n

1t t

C

C

calculul abaterii volumului activităţii faţă de volumul mediu al activităţii:(ex.: 202 −200 = 2 ore) −vezi col. 3 din tabel.

calculul abaterii costurilor faţă de media costurilor :(ex.: 202.000 −201.200 = +800) −vezi col. 4 din tabel. calculul costurilor variabile unitare:

/h.400008.1

.200.403um

n

1t

2t

X

n

1t t

(XY)

vc ==

∑=

∑

==

Calculul costurilor variabile totale:Cvt = cv × Qt

luna ianuarie:Cv = 400× 202= 80.800umluna februarie:Cv = 400× 180 = 72.000um Calculul costurilor fixe:Cf t = Ct −Cvt

luna ianuarie:Cf = 202.000−80.800= 121.200umluna februarie:Cf = 193.200−72.000= 121.200um

N r .

C r t P

e r i o a d a d e

g e s t i u n e (

t )

V o l u m u l

a c t i v i t ă ţ i i

(

Q )

C o s t u r i l e

i n d i r e c t e

Abatereavolumuluiactivităţiifaţă deactivitateamedie(X)

Abatereacosturilor faţă decosturilemedii(Y)

P r o d u s u l a b a t e r i l o r

(

X Y )

Abaterea pătratăa volumuluiactivităţii(X2)

0 1 2 3 4 5 6

1 Ian. 202 202.000 +2 +800 1.600 42 Feb. 180 193.200 −20 −8.000 160.000 4003 Mar. 198 200.400 −2 −800 1.600 44 Apr. 220 209.200 +20 +8.000 160.000 4005 Mai 210 205.200 +10 +4.000 40.000 1006 Iun. 190 197.200 −10 −4.000 40.000 100

Total: 1.200 1.207.200 0 0 403.200 1.008

• Costul subactivităţii (imputarea raţională)



Principiul metodei imputării raţionale vizează conceperea unei întreprinderi şi a părţilor componente pentru un anumit nivel de activitate considerat ca fiind normal. Nivelul normal alactivităţii este dat de capacitatea normală de producţie care reprezintă producţia estimată a fiobţinută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale, având învedere şi pierderea de capacitate rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului(i.

Nivelul real al activităţii este reprezentat de producţia obţinută.

Imputarea raţională este o imputare a cheltuielilor fixe asupra costului în funcţie de un coeficientde imputare raţională (CIR) calculat conform relaţiei:

)normalã(ANactivitate

(AR)realăactivitateCIR =

Ca urmare, costul unitar devine independent de gradul de activitate şi incidenţa variaţiei activităţii asuprarezultatului va fi menţionată distinct.

• Exemplu integrat de determinare a costului unitar în cazul unui singur tip de produs

Autoproduct SRL produce piese de schimb auto. În ultimii doi ani, întreprinderea a avut probleme tehnicecare au determinat un grad de utilizare a capacităţii de producţie de 80%. Autoproduct evaluează

produsele finite după metoda costului mediu ponderat. La 1 noiembrie 2008 se aflau în stoc 80 bucăţi produse X cu un cost unitar de 48 lei. Pentru producţia ultimelor două luni (460 bucăţi) au avut locurmătoarele consumuri:

Descriere ValoarePreţ de cumpărare al materiilor prime utilizate 10.140Taxe vamale aferente materiilor prime 760TVA deductibilă aferentă acestor cumpărări 2.398Cheltuieli de transport aferente acestor cumpărări 350Cheltuieli pentru identificarea furnizorului 165Cheltuieli directe de manoperă 9.844Cheltuieli cu materialele şi serviciile indirecte 1.000

Salariile şi contribuţiile aferente muncitorilor de deservire 864Salariile şi contribuţiile aferente personalului TESA secţie 200Amortizarea utilajelor şi clădirii secţiei 780Cota-parte din regiile generale ale întreprinderii corespunzătoare acestui produs 250Cheltuieli de depozitare 214Costul creditelor contractate pentru finanţarea producţiei în lunile noiembrie şi

decembrie 5871. Care este costul produselor la 31 decembrie 2008? Dar costul unitar?2. Preţul de piaţă al pieselor de schimb la 31 decembrie 2008 este de 52 lei/buc., iar cheltuielile necesare

vânzării reprezintă 2 lei/buc. Un stoc de 60 de piese de schimb a fost deja contractat cu un client pentru preţul ferm de 3.156 lei. Care este valoarea produselor finite prezentate în bilanţul de la 31decembrie 2008?

Soluţie:

1) Costul produselor la 31 decembrie 2008 este format din:

● costul de achiziţie al materiilor prime consumate- preţ cumpărare 10.140- taxe vamale 760- cheltuieli transport 350

11.250

● cheltuieli directe de manoperă 9.844● cheltuieli indirecte de producţie (variabile) 1.864● cheltuieli indirecte de producţie (fixe) 784



80% x 980 (200+780) 23.742

80 x 48 + 23.742● cost unitar = ------------------------------ = 51,08 lei/buc

80 + 460

2) Costul istoric: 540 buc. (80 si +480) x 51,08 = 27.583,2

Valoarea realizabilă netă: 480 x (52-2) + [3.156- 60 x 2] = 27.036 lei

Se recunoaşte deprecierea de 547,2 lei, prin următoarea înregistrare contabilă:

Cheltuieli cu deprecierea activelor circulante =Ajustări pentru deprecierea activelor circulante547,2

• Particularităţi privind determinarea costului de producţie în cazul obţinerii mai multor produse pentru care există cheltuieli comune:

i. Cazul produselor cuplate:1. Determinarea valorii producţiei secundare:

Costul qs = qs (intern)* P + qs (extern)* P – Ch S, unde:qs – producţie secundară;P – preţ;Ch S – cheltuieli suplimentare.

2. Determinarea costului unitar aferent producţiei principale:Costul Qp = Ch – Costul qs, unde:

Qp

Ch – cheltuieli de producţie totale,Q p – producţie principală.

Exemplu:Se cunosc următoarele informaţii:Cheltuieli totale 200.000 leiProducţ

ia fabricată:• Produs principal 500 tone

• Produs secundar 50 toneDestinaţia producţiei secundare:

• Consumată în întreprindere 10 tonă

• Livrată terţilor 40 tonePreţul de valorificare al producţiei secundare, determinat pe baza unui contract ferm de vânzare 100 lei/tonăCheltuieli suplimentare pentru producţia secundară livrată terţilor 500 leiCare este costul unitar al produsului principal?

Soluţie:1. Determinarea valorii producţiei secundare (evaluate la VRN):

Costul qs = qs (intern)* P + qs (extern)* P – Ch S, unde:qs – producţie secundară;P – preţ;Ch S – cheltuieli suplimentare.2. Determinarea costului unitar aferent producţiei principale:

Costul Qp = Ch – Costul qs, unde:Q p

Ch – cheltuieli de producţie totale,Q p – producţie principală.



1. Determinarea valorii realizabile nete aferente producţiei secundare (pe total):Costul qs = 10 t *100 lei/t + 40t *100 lei/t – 500 lei = 4.500 lei

2. Determinarea costului unitar aferent producţiei principale:Costul Qp = 200.000 lei – 4.500 lei = 391 lei/tonă

500 t

ii. Cazul produselor obţinute simultan, între care poate fi stabilită o relaţie deechivalenţă (există un parametru comun)

1. Alegerea unui produs drept bază de comparaţiePentru determinarea indicilor de echivalenţă poate fi ales oricare dintre produsele pentru care se doreştecalculul costului de producţie.

2. Calculul indicilor de echivalenţă (K j )Pentru determinarea indicilor de echivalenţă există mai multe variante de calcul:

• ca raport direct;• ca raport invers;

• utilizarea unei combinaţii de parametri (indici de echivalenţă complecşi).Indici de echivalenţă calculaţi caraport direct

Indici de echivalenţă calculaţi caraport invers

Indici de echivalenţa complecşi2

K j = P j P b

K j = P b P j

K j = P j1* P j2*....* P jn P b1 * P b2*...*P bn

3. Echivalarea calculatorie a producţiei obţinute prin transformarea producţiei respective înunităţi de producţie convenţională (Qe )

Această etapă presupune utilizarea unui raţionament simplu, potrivit căruia, în funcţie de un anumit parametru comun ce are valori diferite pentru produsele obţinute, considerăm că se obţine un singur tip de produs.

Qe = Σ(Qe*K j )4. Calculului costului unitar efectiv pentru o unitate echivalentă

C u e = Ch * K jQe

Ch – cheltuieli de producţie totale,C u e - cost unitar efectiv pentru o unitate echivalentă.

5. Calculului costului unitar efectiv pentru unitatea fizică de producţie obţinutăCef = C u e * K j, unde:

Cef – Cost efectiv.Exemplu:În cadrul unei ferme vegetale totalul cheltuielilor efectuate pentru cultura lucernă sunt în valoare de560.000 lei. Cantităţile producţiei obţinute sunt următoarele: lucernă-fân: 80.000 kg, lucernă-masă verde:100.000 kg, respectiv lucernă-siloz: 120.000 kg. Parametrul în funcţie de care se face repartizareacheltuielilor este reprezentat de valoarea unităţilor nutritive, astfel: lucernă-fân: 0,6, lucernă – masă verde:0,12, lucernă-siloz: 0,9. Determinaţi costul unitar aferent celor trei sortimente de lucernă.Soluţie:

iii. Cazul produselor pentru care procesul de producţie presupune apariţia unor pierderitehnologice

1. Determinarea costului unitar (sau a costului mediu):

2 Se pot determina, la rândul lor, fie ca raport direct, fie ca raport invers. În cazul nostru am prezentat formuladeterminarii acestora ca raport direct.



QoCu

Ch= , unde:

Cu – costul unitar;Ch – cheltuieli totaleQo – cantitatea obţinută

2. Determinarea costului efectiv ţinând seama de pierderile tehnologice:

QuCue CuQo *= , unde:

Cue – costul unitar efectiv;Qu – cantitatea utilizată.Exemplu:Intr-o seră de flori cheltuielile de producţie lunare sunt de 684.000 lei. Între momentul obţineriirăsadurilor şi momentul utilizării (livrării) intervin pierderi datorită degradării unor răsaduri, situaţia fiindurmătoarea:TIP RĂSAD: CANTITATE OBŢINUTĂ: CANTITATE LIVRATĂ:Begonii 3.000 răsaduri 2.800 răsaduriPanseluţe 4.000 răsaduri 3.900 răsaduri

Gura leului 4.400 răsaduri 4.200 răsaduriSoluţie:

• Determinarea costului de producţie în cazul existenţei secţiilor auxiliare: metodologia şi practica repartizării primare şi secundare

Repartizarea primară vizează recunoaşterea iniţială a cheltuielilor cu caracter indirect, în funcţie dedestinaţia acestora. În structura centrelor de cost se identifică centre cu rolul de service intern, carefurnizează prestaţii în beneficiul altora. Problema absorbţiei costurilor acestor centre nu este simplă dindouă considerente şi anume: prestaţiile de service pot fi în beneficiul exclusiv al unor centre; prestaţiile pot fi reciproce şi în beneficiul altor centre.

De regulă centrele de cost cu caracter de service sunt considerate auxiliare iar celelalte principale, vizând producerea bunurilor sau prestarea de lucrări şi servicii. Centrele principale au rolul hotărâtor în

activitatea de producţie. În acest caz apare o etapă suplimentară în afectarea cheltuielilor indirecte şianume repartizarea secundară.Repartizarea secundară vizează afectarea centrelor principale cu cote părţi ale costului centrelor deservice (auxiliare). Afectarea poate fi relativ simplă dacă nu există prestaţii reciproce şi complexă înaceastă variantă. În primul caz se ridică problema stabilirii bazei de repartizare corelată cu prestaţiaefectuată.Metodologie repartizare servicii reciproce - prestaţii conexeÎn acest caz fiecare centru de service este furnizor şi beneficiar de prestaţii în corelaţie cu alte centreauxiliare. Problema prestaţiilor reciproce se poate rezolva prin trei metode: metoda proporţiilor,iteraţiilor, alocarea continuă, metoda eliminării sau metoda algebrică. Rezultatele obţinute sunt diferite,dar apropiate ca valoare.

Exemplu:O firmă cu activitate de producţie este structurată în două centre de producţie şi două centre de service,fabricând 2 produse X şi Y. Cheltuielile indirecte ale perioadei sunt următoarele:



Elemente umMateriale indirecte consumate 1.200.000Energie electrică 400.000Chirii 1.600.000Amortizare clădiri şi utilaje 1.440.000

4.640.000În vederea calculării RAI pentru fiecare centru de producţie şi a cheltuielilor indirecte pe produse, se dau

următoarele informaţii suplimentare:1. Situaţia bazelor de repartizare a cheltuielilor indirecte pe centre

Elemente CP1 CP2 CA1 CA2

Materiale consumabile (um) 400.000 400.000 296.000 104.000Suprafaţa clădirii (m2) 5.000 10.000 2.000 3.000Valoare utilaje (um) 20.000.000 100.000.000 20.000.000 60.000.000Kwh 20.000 20.000 5.000 5.000

2. Situaţia repartizării cheltuielilor centrelor auxiliareElemente CP1 CP2 CA1 CA2

CA1 50% 30% 20%CA2 55% 40% 5%

3. Situaţie baze absorbţie

Produse Bază de absorbţ

ie CP1 CP2

XOre manoperă Nr. produse

6 h/u2.000 u

4 h/u2.000 u

YOre manoperă Nr. produse

4 h/u4.000 u

2 h/u4.000 u

Se cere:a) întocmirea situaţiei de repartizare a cheltuielilor indirecte (repartizarea primară);

b) repartizarea secundară utilizând pentru prestaţiile reciproce metoda algebrică;c) calculul RAI, a cheltuielilor absorbite de cele două produse şi determinarea costului de producţie.

Soluţie:

a) Întocmirea situaţiei de repartizare a cheltuielilor indirecte; repartizarea primarăNaturi de cheltuieli Total

umBaze de

repartizareCP1

umCP2

umCA1

umCA2

umMateriale indirecte 1.200.000 Alocate 400.000 400.000 296.000 104.000Energie electrică 400.000 Kwh (1)160.000 160.000 40.000 40.000Chirii 1.600.000 Suprafaţă (m2) (2)400.000 800.000 160.000 240.000Amortizare clădiri 800.000 Suprafaţă (m2) (3)200.000 400.000 80.000 120.000Amortizare utilaje 640.000 Valoare utilaje (4)64.000 320.000 64.000 192.000Total 4.640.000 1.224.000 2.080.000 640.000 696.000

(1)

000.160000.50

000.20000.400 = x

(2)000.400000.20

000.5000.600.1 = x

(3)

000.200000.20

000.5000.800 = x

(4)

000.64000.000.200

000.000.20000.640 = x

b) Repartizare secundarăb1) Metoda directă: nu ia în consideraţie prestaţiile reciproce

CP1

umCP2

umCA1

umCA2

um

Total repartizare primară 1.224.000 2.080.000 640.000 696.000CA1(50; 30) (1)400.000 240.000 (640.000)CA2 (55; 40) (2)402.947 293.053 (696.000)



Total 2.026.947 2.613.053 0 0

(1) 80

50000.640 x

= 400.000

(2) 95

55000.696 x

= 402.947

b2) Metoda în cascadă sau în trepte: se începe repartizarea cu CA1, după care se elimină se trece la CA2, se elimină; ş.a.m.d.

CP1

umCP2

umCA1

umCA2

umTotal după repartizarea primară (TRP) 1.224.000 2.080.000 640.000 696.000CA1(50; 30; 20) 320.000 192.000 (640.000) 128.000

1.544.000 2.272.000 0 824.000CA2(55; 40) (1)477.053 346.947 0 (824.000)Total 2.021.053 2.618.947 0 0

(1) 9555000.824 x= 477.053

b3) Metoda alocării continue (iterativă)

CP1

umCP2

umCA1

umCA2

umTRP 1.224.000 2.080.000 640.000 696.000CA1(50:30:20) (1)320.000 192.000 (640.000) 128.000

824.000CA2(55:40:5) (2) 453.200 329.600 41.200 (824.000)

41.200 0CA1(50:30:20) (3)20.600 12.360 (41.200) 8.240

0 8.240CA2(55:40:5) (4)4.532 3.296 412 (8.240)

412 0CA1(50:30:20) (5) 206 206 (412)TOTAL 2.022.538 2.617.462 0 0

(1) 640.000 x 50% = 320.000(2) 824.000 x 55% = 453.200(3) 41.200 x 50% = 20.600(4) 8.240 x 55% = 4.523(5) 412 x 50% = 206; s-a împărţit suma de 412 în mod egal deoarece 82 um cât ar fi

rămas de repartizat (20%) este nesemnificativă.

b4) Metoda algebrică:

X = cost total CA1

Y = cost total CA2

X = 640.000 + 0,05YY = 696.000 + 0,20XRearanjare:

X – 0,05Y = 640.000 (1)



- 0,20X + Y = 696.000 (2)

Se înmulţeşte (1) cu 0,2

0,20X – 0,01Y = 128.000-0,20X + Y = 696.000

Se adună (1) cu (2) 0,99Y = 824.000

Y =99.0

000.824

Y = 832.323

X – 0,05 x 832.323 = 640.00X = 640.000 + 41.616 = 681.616

CP1 um CP2 um CA1 um CA2 umTRP 1.224.000 2.080.000 640.000 696.000

CA1(50; 30; 20) 340.808 204.485 (681.616) 136.323CA2(55; 40; 5) 457.778 332.929 41.616 (832.323)Total 2.022.586 2.617.414 0 0

4.640.000c) Calculul RAI şi a cheltuielilor absorbite de produseSe iau în calcul totalurile de la b4

c1) Calculul RAI:

CP1

UmCP2

um1.Total repartizare secundară 2.022.586 2.617.4142.Total ore manoperăX (6h x 2000) 12.000 hX (4h x 2000) 8.000 hY (4h x 4000) 16.000 hY (2h x 4000) 8.000 hTotal ore 28.000 h 16.000 h3.RAI (1/2) 72,235 um/h 163,588 um/h

c2) Cheltuieli indirecte pe unitatea de produs:

X YCP1 72,235 x 6 = 433,41 72,235 x 4 = 288,94

CP2 163,588 x 4 = 654,352 163,588 x 2 = 327,176Total 1.087,762 um/h 616,116 um/h

c3) Cheltuieli indirecte pe total produse:

X = 1.087,762 x 2.000 =2.175.524 umY = 616,116 x 4.000 =2.464.464 um

4.639.988 um, diferenţa până la 4.640.000 provine din calcul

• Cheltuielile indirecte şi metoda ABC În orice metodă clasică de calculaţie a costurilor, cheltuielile indirecte sunt absorbite în cost fie pe bazavolumului de activitate fie pe o bază valorică echivalentă unor consumuri considerate ca reprezentative.În condiţiile unui nivel relativ nesemnificativ al cheltuielilor indirecte, impactul absorbţiei în cost nu

afectează acurateţea repartizărilor.Metoda ABC prin care s-a iniţiat o nouă abordare a cheltuielilor indirecte. Esenţa metodei ABC este

de a focaliza atenţia asupra factorilor cauză sau a inductorilor de cost. Un inductor de cost poate fi definit



ca o activitate sau tranzacţie care are o influenţă determinantă asupra costului. O problemă de bază oreprezintă alegerea unor inductori reali, legaţi de corelaţia dintre resursele utilizate şi regăsirea acestoraîn produse. Câteva exemple de inductori de cost ce permit evidenţierea diferenţelor faţă de RAI dinmetodele clasice: număr comenzi de aprovizionare; număr comenzi de materiale pentru producţie;

număr ore întreţinere; număr ore verificare; număr ore funcţionare utilaje; număr personal etc.

ExempluÎntreprinderea ALFA fabrică şi vinde patru produse similare P1, P2, P3, P4 şi decide aplicarea metodeiABC în locul celei tradiţionale. Pentru perioada de calcul se cunosc datele:

Produse P1 P2 P3 P4

Cantitatea fabricată (u) 600 500 400 600Cost unitar um um um um

materii prime 200 250 150 300

manoperă directă 140 105 70 105Ore funcţionare utilaj 2 1,5 1 1,5Produsele se fabrică şi vând în loturi de 20 u. Costurile indirecte sunt absorbite în costul produselor înfuncţie de orele de funcţionare a utilajelor şi au fost identificate pe activităţi după cum urmează:

Activităţi Costuri Inductori de cost(1) Departament utilaje 521.500 Ore funcţionare utilaje(2) Lansare în fabricaţie 262.500 Număr comenzi fabricaţie(3) Recepţie materiale 180.000 Număr comenzi materiale(4) Control calitate 105.000 Număr comenzi fabricaţie(5) Gestiunea materialelor 231.000 Număr comenzi fabricaţie

TOTAL 1.300.000

Comenzile de materiale au fost de 10 pentru fiecare tip de produs.Se cere: repartizarea cheltuielilor indirecte. Rezolvare

a)

a1) Absorb ia costurilor indirecte, calculul ratei de absorb ie (RAI):ţ ţ

UM/HFU400*250.3

000.300.1

(THFU)utilajeefunctionar oreTotal

indirecte===

Costuri RAI

*THFU = 600 x 2 + 500 x 1,5 + 400 x 1 + 600 x 1,5 = 3.250

1.200 750 400 900

a2) Calculul costului unitar şi global de produc ieţ

Cost produc ie = Cost direct (primar) + Cost indirect deţ fabrica ieţ

Cost primar = Cost materii prime + Manoper directă ă



• Determinarea costului: metoda pe fazeUn produs X se obţine prin parcurgerea a trei faze de fabricaţie. Pentru a obţine 75 l din produsul Xconsumurile au fost:

Elemente F1 F2 F3

Materii prime (litri) 100 - -Cost pe litru 2 - -Pierderi % 10 11,11 6,25Ore manoperă directă 6 10 8Tarif ore 7,5 10 12,5RAI pe oră manoperă (um) 3,5 3 8Preţ vânzare unitar pe produs X - - 9

Se cere: întocmirea situaţiei costurilor şi rezultatelor pentru 75 l produs X

D. Informaţii utile pentru determinarea preţului de vânzare:

• Costul de producţie, costul complet, preţul de vânzare, rezultatul global şi rezultatul analitic

O întreprindere obţine două produse A şi B efectuând următoarele cheltuieli directe:Cheltuieli A B

Materii prime 10.000 7.000

Salarii 14.000 25.000Cheltuieli sociale (40%) 5.600 10.000TOTAL 29.600 42.000

Situa ia cheltuielilor indirecte dup repartizarea primar esteţ ă ă urm toarea:ă

Cheltuieli Secţia principală

Secţiile auxiliare Administrativ TotalCentrala electrică Centrala de apă

Servicii terţi 3.000 1.000 2.000 2.000 8.000Salarii 7.000 3.000 4.000 6.000 20.000Cheltuieli sociale 2.800 1.200 1.600 2.400 8.000Amortizare 6.200 3.800 2.400 5.600 18.000

TOTAL 19.000 9.000 10.000 16.000 54.000

Producţia în curs de execuţie înregistrată a fost de: 1.ianuarie: A: 2.000 lei; B: 1.000 lei; 31.ianuarie: A: 3.000 lei; B: 500 lei.

Repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie se realizează în funcţie de livrările către celelaltesectoare, ce se prezintă astfel:

Cheltuieli Secţia principală Secţiile auxiliare Administrativ TotalCentrala electrică Centrala de apă

Centrală electrică 70% - 20% 10% 100%Centrală apă 80% 10% - 10% 100%

Cheltuielile indirecte de producţie se repartizează în funcţie de cheltuielile cu manopera, iar celeadministrative în funcţie de costul de producţie aferent bunurilor vândute. În cursul lunii se vând 80% din produsele finite obţinute. Marja practicată este de 30%.



Să se calculeze costul de producţie, costrul complet, preţul de vânzare, rezultatul global şi rezultatulanalitic.

Soluţie:

CE = 9.000 + 0,1*CACA = 10.000 + 0,2*CECE = 9.000 + 1.000 + 0,02CE0,98CE = 10.000CE = 10.000/0,98 = 10.204CA = 12.040,8

Repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie:Cheltuieli Secţia

principalăSecţiile auxiliare Administrativ Total

Centralăelectrică

Centralăapă

Total repartizare primară 19.000 9.000 10.000 16.000 54.000Repartizarea cheltuielilor CE

7.142,8 -10.204 2.040,8 1.020,4 0

Repartizarea cheltuielilor CA 9.632,8 1.204 -12.040,8 1.204 0

TOTAL 35.775,6 0 0 18.224,4 54.000

Cheltuieli indirecte aferente secţiei principale = 35.775,6 lei, din care pentru:

A: 35.775,6/(19.6003 + 35.000)*19.600 = 12.842,52 lei B: 22.933,08 lei

Repartizarea cheltuielilor de administraţie: A: 18.224,400/(33.154,01 + 52.351,26)*33.154,02 = 7.066,37 lei B: 11.158,03 lei.

Situaţia costului: Element A B(+)Materii prime 10.000 7.000(+)Salarii 14.000 25.000(+)Cheltuieli sociale 5.600 10.000(=)Cost primar 29.600 42.000(+)Cheltuieli indirecte atribuibile 12.842,52 22.933,08(+)Producţia în curs de execuţie la începutul anului 2.000 1.000(-)Producţia în curs de execuţie la sfârşitul anului (3.000) (500)4

(=)Cost producţie 41.442,52 65.433,08(+)Cheltuieli administrative 7.066,37 11.158,03(+/-)Variaţia stocurilor (8.288,51)5 (13.086,62)(=)Cost complet 40.220,38 63.504,49

• Metoda costurilor variabileImplică utilizare următorilor indicatori decizionali primari:

1. Costul unitar (C *) este alcătuit numai din cheltuielile variabile, reprezentate în principal decheltuielile cu: materiile prime şi materialele, salariile şi contribuţiile sociale aferente personalului direct

productiv, energia electrică şi termică utilizate în scopuri tehnologice etc. Pentru a determina costulunitar, pe fiecare purtător de costuri, este necesară colectarea cheltuielilor variabile şi identificarea corectăa producţiei fizice. Relaţia de calcul este:

3 Sunt incluse şi cheltuielile sociale.4 Se repartizează în funcţie de producţia vândută, deci avem ptr produsul A: 41.442,52 * 80% = 33.154,015 Se determină astfel: 41.442,52 (producţia obţinută) - 33.154,01(producţia vândută)



i

i

iQ

ChvC =*

, unde:

Chv = cheltuielile variabile;Q = producţia fabricată şi vândută;i = purtătorul de costuri.

2. Contribuţia de acoperire (Ca) sau marja contribuţiei reprezintă aportul fiecărui produs la obţinerea

rezultatului (profit/pierdere) şi implicit la acoperirea cheltuielilor fixe. Valoarea contribuţiei de acoperire poate fi şi negativă ceea ce înseamnă că preţul de vânzare nu este suficient nici pentru recuperareacostului, activitatea este nerentabilă, societatea neavând resurse, prin preţul practicat, să acopere o parte acheltuielilor fixe şi astfel nu se degajă profit.Contribuţia de acoperire unitară (Ca*) se calculează ca diferenţă între preţul de vânzare unitar (Pv) şicostul unitar:

Ca* = Pv – C*

Contribuţia de acoperire se poate calcula pe fiecare purtător de costuri, precum şi global, pe activitate. Înacest scop, este necesară cunoaşterea veniturilor din vânzarea produselor care fac obiectul activităţii,acestea fiind denumite în continuare, cifră de afaceri.

3. Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea producţiei fabricate şi vândute, la preţ de vânzare. Relaţiade calcul este:

i

n

i

PvQCA ∑=

=1

)*( , unde:

n = numărul purtătorilor de costuri.Contribuţia de acoperire pe fiecare purtător de costuri (Cai) se determină după una dintre relaţiileurmătoare:

CaQCa iii *×= sau C CACa iii −= , unde:

C = costul total al purtătorului de costuri .Contribuţia de acoperire globală aferentă activităţii se determină astfel:

∑ ×==

n

i iCaQCa

1)*( sau C CACa −=

Contribuţia de acoperire, ca rezultat interimar, este formată din cheltuielile fixe şi rezultat(profit/pierdere).

4. Rezultatul ( R) este ultimul indicator decizional primar care se poate determina în succesiunealogică impusă de realitatea activităţii desfăşurate, dar şi de rigorile gândirii economice. Potrivit concepţieimetodei costurilor variabile rezultatul se determină deducând din contribuţia de acoperire totalăcheltuielile fixe. Relaţia de calcul este:

Chf Ca R −= , unde: Chf = cheltuielile fixe ale perioadei

Modelul metodei costurilor variabile, în forma sa de bază, se sintetizează astfel:Cifra de afaceri

- Cheltuieli variabile=Contribuţia de acoperire

- Cheltuielile fixe=Rezultat (profit/pierdere)

-=

-=

CA

Chv

Ca

Chf

R

ExempluSocietatea ALFA cu activitate de producţie fabrică şi vinde produsele A, B şi C pentru care se cunoscdatele:

Situaţia produselor fabricate şi vândute

ExplicaţiiProduse

TotalA B C

1. Volumul activităţii fabricate şi vândute (buc) 5.000 3.000 1.0002. Preţ de vânzare unitar (um/buc) 2.000 5.000 11.000

3.Cheltuieli variabile totale (um) 7.500.000 9.300.000 11.300.0004. Costul standard total (um) 7.800.000 9.900.000 9.800.0004. Cheltuieli fixe (um) 4.000.000Se cere să se calculeze şi analizeze indicatorii decizionali primari.



• Relaţia cost-volum-profitBazându-se pe împărţirea cheltuielilor în variabile şi fixe, delimitare care are drept suport evoluţiacheltuielilor în funcţie de trendul activităţii, metoda costurilor variabile raţionează cu ajutorul relaţieiCost–Volum–Profit (CVP). 1. Pragul de rentabilitate ( Pr ) arată volumul sau valoarea producţiei realizate şi vândute de la care

putem vorbi de rentabilitate, totalitatea cheltuielilor fiind acoperită de veniturile obţinute din vânzări. În punctul mort, rezultatul întreprinderii este zero; va fi profit pentru o cifră de afaceri mai mare decâtvaloarea cifrei de afaceri critice şi pierdere pentru una inferioară acesteia.

în cazul în care întreprinderea fabrică şi vinde un produs/lucrare/ serviciu *Pr

Ca

Chf = (1)

în ipoteza în care întreprinderea fabrică şi vinde două sau mai multe produse/lucrări/servicii

Ca

Chf =Pr (2), unde : Ca =

∑

∑

=

=

×

n

i

i

n

i

i

Q

CaQ

1

1

*)(

= ∑=

n

i

iQ

Ca

1

(3), unde:

Ca = contribuţia de acoperire medieÎn condiţiile unui mix de produse este relevantă structura pragului de rentabilitate. Pentru a obţine

structura punctului de echilibru apelăm la ponderea (greutatea specifică) volumului fiecărui purtător decosturi ( g i) în totalul producţiei. Păstrând notaţiile anterioare, relaţia de calcul este:

Pr Pr ×= g ii (4), unde g i=

∑=

n

ii

i

Q

Q

1

(5)

Cifra de afaceri critică. Pragul de rentabilitate exprimat în unităţi monetare se mai numeşte cifră deafaceri critică (CA* ) sau valoarea vânzărilor în pragul de rentabilitate. Modelul de calcul este:

Rc

Chf CA =* (6), unde 100×=

CA

Ca RC (7) sau

Pv

Ca Rc

*

* = (8), unde:

R C= rata contribuţiei globale;

R c*

= rata contribuţiei unitare.Profitul previzionat. Câte unităţi trebuie vândute pentru a atinge un profit? Pragul de rentabilitate poatefi utilizat şi pentru a determina volumul fizic al activităţii astfel încât să se obţină un anumit profit ( P ).Metoda ecuaţiei furnizează o modalitate directă de a răspunde la această întrebare. Relaţiile de calculsunt:

în unităţi fizice: Pr P = *Ca

P Chf +(9) unde:

=Pr P pragul de rentabilitate pentru atingerea profitului P

în unităţi monetare: CA P = R

P Chf

C

+

(10), unde:

=CA P cifra de afaceri necesară pentru a obţine profitul P

2. Factorul de acoperire ( Fa), indicator cu valenţe decizionale, arată câte procente din vânzări suntnecesare pentru acoperirea cheltuielilor fixe şi obţinerea unui profit. Acest indicator se calculează caraport între contribuţia de acoperire globală şi cifra de afaceri. Factorul de acoperire este, de fapt, ratacontribuţiei de acoperire şi oferă informaţii referitoare la rentabilitatea fiecărui purtător de costuri obţinut



şi valorificat, dar şi la rentabilitatea întregii activităţi. Acesta este şi motivul pentru care indicatorul estefolosit la optimizarea programului de fabricare şi vânzare a producţiei. Cu ajutorul informaţiilor pe care leoferă, se poate modifica structura activităţii în favoarea purtătorului de costuri cel mai rentabil, adică celcu factorul de acoperire cel mai mare.Modelele de calcul ale factorului de acoperire sunt:

pe purtători de costuri Fai = 100×

CA

Ca

i

i(13)

global Fa = 100×CA

Ca(14)

sau:*CA

Chf Fa = x 100 (15)

Preţul de vânzare. O altă latură decizională a factorului de acoperire este aceea că pornind de la ovaloare cunoscută, putem determina preţul de vânzare pe purtători de costuri. În deducerea formulei destabilire a preţului pornim de la principiul conform căruia, în conceptul metodei costurilor variabile,

preţul este suma dintre costul variabil unitar şi contribuţia de acoperire unitară. Utilizând aceleaşisimboluri, rezultă:

**

iii CaC Pv +=De asemenea, factorul de acoperire pe purtătorul de costuri este raportul dintre contribuţia de acoperireunitară şi preţul de vânzare. Extrăgând din formula factorului de acoperire, contribuţia de acoperireunitară, obţinem:

Pv FaCa iii×=*

Înlocuind cu această nouă relaţie contribuţia de acoperire unitară din formula preţului de vânzare, rezultă:( )

iii Pv x FaC Pv +=*

Aplicând, în această ecuaţie regulile specifice ecuaţiilor de gradul I cu o necunoscută, deducem relaţia preţului de vânzare în funcţie de factorul de acoperire:

*C Pv Fa Pv iiii=×− ⇒ ( ) **1* PvC Fa Pv iiii

⇒=−i

i

Fa

C

−=1

*

Cifra de afaceri critică se poate calcula, în condiţiile cunoaşterii factorului de acoperire, astfel:

Fa

Chf CA =* (16)

3. Rata marjei de siguranţă ( RMs) exprimă în cifre relative, cu cât pot să scadă vânzările astfel încâtîntreprinderea să nu intre în zona pierderilor, să ajungă în pragul de rentabilitate. În literatura despecialitate, acest indicator este cunoscut şi sub denumirea de coeficientul de siguranţă. Se cunosc maimulte modalităţi de calcul, fiecare dintre ele oferind noi valenţe informaţiilor furnizate. Modelele pentrucalculul ratei marjei de siguranţă, în condiţiile menţinerii notaţiilor utilizate până acum, sunt:

100

*

×

−

=

CA

CACA RMs (17)

sau

100×=

Ca

P RMs (18) Această relaţie reprezintă ponderea rezultatului (profit) în contribuţia de

acoperire globală. Cu cât ea este mai mare cu atât întreprinderea este mai departe de zona pierderilor;sau

g RMs Pr %100 −= , (19) unde:

g Pr = gradul de ocupare a capacităţii de producţie în pragul de rentabilitate.4. Marja de siguranţă ( Ms ) sau interval de siguranţă, cum este cunoscut în literatura de specialitate,exprimă în unităţi monetare cu cât poate să scadă activitatea, astfel încât întreprinderea să nu intre în zona

pierderilor. Relaţia de calcul este:CACA Ms

*−= (20)

Exemple:1. O societate vinde în prezent 5.000 produse, cost variabil unitar 10 lei, preţ vânzare unitar 10 lei, costuri fixe 5.000 lei. Cu cât pot sîă scadă vânzările pentru ca firma să nu aiba pierderi? Ce

cantitate trebuie vândută pentru a obţine un profit de 7.000 lei?



2. Dispuneţi de următoarele date: cifra de afaceri 53.400 lei, cheltuieli fixe 14,554 lei, costvariabil 32.036 lei. Cu câte procente poate să scadă cifra de afaceri pentru ca aceasta să nu suporte

pierderi?3. O societate vinde în prezent 10.000 produse, cost variabil unitar 10 lei, preţ de vânzareunitar 12 lei, costuri fixe 10.000 lei.

a) Cu cât trebuie să crească vânzările pentru ca profitul să rămână constant,în condiţiile în care se estimează creşterea costurilor variabile cu 10%?

b) Ştiind că, o creştere a publicităţii cu 2000 lei ar antrena o creştere avânzărilor cu 5%, decideţi dacă decizia este acceptabilă.



i

Documents

Suport Curs c.g. Costuri + Rezolvari Ceccar 2011