Suport de Curs Antreprenoriat

1

Formare de consilieri şi asisten Ńi suport pentru implementarea Strategiei de descentralizare a înv ăŃământului preuniversitar

(Contract POSDRU/1/1.1/S/8) Proiect cofinan Ńat din Fondul Social European prin Programul

Opera Ńional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2 013

Proiect implementat de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în parteneriat cu Academia de Studii Economice din

Bucure şti

ANTREPRENORIAT PERSPECTIVE

ANTREPRENORIALE ÎN EDUCA łIE

2





Bucure şti

ANTREPRENORIAT PERSPECTIVE ANTREPRENORIALE ÎN EDUCA łIE

Număr de ore: prelegeri: 4 aplicaŃii: 7 evaluare: 1 Total: 12 Competen Ńe generale: 1. Conştientizarea importanŃei antreprenoriatului în educaŃie 2. Capacitatea de utilizare a metodelor de proiectare, management şi evaluare din domeniul afacerilor în sistemul de învăŃământ 3. Manifestarea spiritului antreprenorial în activitatea de management şcolar Competen Ńe specifice: 1.1 Conştientizarea relevanŃei conceptelor specifice domeniului antreprenorial 1.2 Identificarea oportunităŃilor antreprenoriale în domeniul educaŃional 1.3 Evaluarea potenŃialului de inovare în reŃeaua şcolară şi la nivelul agenŃilor comunitari 2.1 Elaborarea unei schiŃe de plan de afaceri pentru o întreprindere şcolară 2.2 Utilizarea unor metode de identificare şi asigurare a sustenabilităŃii iniŃiativelor promovate de întreprinzătorii din educaŃie 3.1 Deschidere către inovare în educaŃie şi învăŃământ 3.2 Identificarea şi sprijinirea agenŃilor de schimbare în educaŃie Con Ńinuturi:

Unitatea tematic ă Nr. ore curs Nr. ore aplica Ńii

1. Antreprenoriatul. Delimit ări conceptuale 1 1

2. Antreprenoriatul în educa Ńie 2 4

3. Antreprenoriat educa Ńional şi descentralizarea înv ăŃământului preuniversitar

1 2

Evaluare - 1

TOTAL 4 8

3





Bucure şti

DETALIEREA CONłINUTURILOR PE UNITĂłI TEMATICE

Unitatea 1 1. Antreprenoriatul. Delimit ări conceptuale

1.1 Definirea antreprenoriatului 1.2 Întreprinzătorul de succes

Unitatea 2 2. Antreprenoriatul în educa Ńie

2.1 InovaŃie şi schimbare în educaŃie 2.2 Întreprinzătorul în domeniul educaŃional 2.3 IniŃiativă şi întreprindere şcolară. Forme şi domenii ale antreprenoriatului educaŃional

Unitatea 3 3. Antreprenoriatul educa Ńional şi descentralizarea înv ăŃământului preuniversitar

3.1 OportunităŃi antreprenoriale în contextul descentralizării învăŃământului preuniversitar

Strategii şi metode de formare utilizate: studii de caz, jocuri de rol, lucrul individual şi în echipă, dezbateri

Metode de evaluare:

observarea participării cursanŃilor la activităŃile de formare, evaluarea aplicaŃiilor individuale, evaluarea planurilor de afaceri schiŃate, feedback-ul oferit reciproc de participanŃi

Bibliografie selectiv ă:

Drucker, Peter (1993), InovaŃia şi sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, Bucureşti

Hess, Frederick M. (2006), Educational Entrepreneurship: Realities, Challenges, Possibilities, Harvard Education Press

Nicolescu, Ovidiu; Nicolescu, Ciprian (2008), Intreprenoriatul şi managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Economică

Nicolescu, Ovidiu; Verboncu, Ion (2003), Studii de caz în managementul organizaŃiei, Editura Olimp, Bucureşti

Porter, Michael E. (2007), Strategie concurenŃială, Editura Teora, Bucureşti

4





Bucure şti

Rujoiu, M.; Lambescu, D.; Dragnea, D.; Talmaciu, B. (2010), Ghidul antreprenorului, Editura Vidia

Yunus, Muhammad (2010), Dezvoltarea afacerilor sociale, Editura Curtea Veche, Bucureşti 1. Antreprenoriatul. Delimit ări conceptuale Definirea antreprenoriatului

Antreprenoriatul ca factor de producŃie propriu sistemelor economice bazate pe

concurenŃă şi liberă iniŃiativă, se refer ă la capacitatea unei persoane de a- şi pune în practic ă ideile. Aceasta implică inovare, creativitate şi asumarea unor riscuri, precum şi capacitatea de a planifica şi de a gestiona proiecte pentru realizarea unor obiective.

Calitatea de antreprenor sau întreprinzător ilustrează, în economia contemporană, în primul rând, un tip de comportament, de esenŃă activă şi novatoare, şi mai puŃin o poziŃie personală oficializată. Întreprinzătorul se afirmă ca un personaj principal, declanşator şi animator al dinamicii şi transformărilor la nivel microeconomic. Este agentul esenŃial al mecansimului economic întrucât el asigură punerea în lucru şi combinarea resurselor materiale şi umane necesare desfăşurării procesului de producŃie, precum şi distribuirea veniturilor obŃinute.

Comportamentul întreprinzătorului se manifestă printr-o serie de decizii şi acŃiuni asumate, având ca scop promovarea propriului său interes, dar şi satisfacerea unei necesităŃi sociale. Pentru întreprinzător, legitimitatea decurge din ceea ce el face în societate, din acŃiunea pe care el o îndeplineşte, din proiectul pe care el îl propune societăŃii. Ca tip specific de subiect economic, întreprinzătorului i se pot defini o serie de roluri:

� purt ător al liberei ini Ńiative , urmărindu-şi interesul de a-şi valorifica propriile aptitudini şi de a profita de ocaziile pe care i le oferă mediul în care este plasat;

� purt ător al riscului , cel puŃin în măsura în care-şi finalizează propriul proiect, dar şi în sensul asumării eventualităŃii unui eşec al acestui proiect;

� promotorul unui comportament pro-activ , în sensul că, în loc de a se adapta pasiv la evenimentele din mediu, generează el însuşi

Antreprenoriatul este inclus în programele şcolare na Ńionale pentru învăŃământul profesional în majoritatea Ńărilor europene, cel puŃin într-o anumită măsură. În unele Ńări (precum Estonia, Spania şi Polonia) participarea este obligatorie, însă, în majoritatea cazurilor, antreprenoriatul este o materie de studiu opŃională sau este obligatoriu numai în unele părŃi ale sistemului de învăŃământ profesional şi nu în altele.

Sursa: Antreprenoriatul în învăŃământul şi formarea profesională,

Raport final al grupului de experŃi, Comisia Europeană, 2009

5





Bucure şti

asemenea evenimente şi se implică în crearea propriului său mediu de afaceri; � vizionar , înzestrat cu capacităŃi de anticipare, de constituire de scenarii alternative şi de

evaluare a şanselor acestora. Antreprenoriatul este o competen Ńă necesar ă tuturor , ajutând tinerii să devină mai

creativi şi mai încrezători în orice activitate pe care o întreprind. Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Europei privind competenŃele fundamentale pentru învăŃarea pe tot parcursul vieŃii (2006) identifică „spiritul de ini Ńiativ ă şi spiritul antreprenorial” printre cele opt competen Ńe fundamentale care trebuie incluse în toate etapel e învăŃământului şi ale form ării . EducaŃia antreprenorială nu ar trebui s ă fie confundat ă cu studiile generale de afaceri sau economice , deoarece scopul acesteia este de a promova creativitatea, inovarea şi activit ăŃile independente . Aceasta reprezintă un sprijin pentru orice persoană în viaŃa cotidiană privată şi publică, sporeşte gradul de conştientizare al angajaŃilor cu privire la contextul activităŃii lor şi sporeşte capacitatea acestora de a profita de oportunităŃi. În plus, sporeşte capacitatea acestora de a profita de oportunităŃi şi oferă o bază pentru antreprenorii care întreprind activităŃi sociale sau comerciale.

Educatia antreprenorial ă are drept scop întelegerea conceptelor şi metodelor prin care se poate iniŃia, menŃine şi dezvolta o afacere, atât din punct de vedere al relaŃiei dintre întreprinzător şi afacerea sa (atitudinea psihică), precum şi al paşilor şi strategiilor ce trebuiesc urmate pentru buna desfăşurare a acelei afaceri (partea tehnică). Întreprinz ătorul de succes

Prin definiŃie, întreprinzătorul este persoana dispusă să-şi asume riscul iniŃierii unei activităŃi, de regulă de tip economic. El vede oportunităŃi, promovează noul, apreciază independenŃa şi autonomie, îşi este propriul „stăpân”.

Calit ăŃi necesare în antreprenoriat .

Studiile au arătat că există calităŃi cheie care se regăsesc în mod obişnuit la oamenii de afaceri de succes. Profilul tipic al omului de afaceri include (fără a fi limitat la): încredere, autodeterminare, calitatea de deschizător de drumuri, gândire critic, angajament, perseverenŃă, iniŃiativă.

• Încrederea până la pasiune în produsul sau serviciul său este o condiŃie necesară, dar nu şi suficientă a succesului. Încrederea în propriul produs sau serviciu nu trebuie să fie unidirecŃionată, nu doar de la întreprinzător către ceilalŃi. Mult mai importantă este construirea încrederii celorlalŃi în produsul sau serviciul său.

• Autodeterminare . Convingerea că rezultatul depinde de propriile sale acŃiuni şi mai puŃin de factori exteriori sau de acŃiunilor altor persoane. A da vina pe ceilalŃi sau pe conjunctură trebuie să rămână doar o consolare de moment, nu un scop în sine. Aşa cum terŃii şi contextul pot fi pe alocuri piedici în calea succesului, în aceeaşi măsură pot favoriza şi dezvoltarea afacerii. Este doar o chestiune de raportare a persoanei la mediul în care îşi desfăşoară activitatea.

• Deschiz ător de drumuri . Capacitatea de a avea iniŃiativă, de a lucra independent şi de a-şi pune în practică ideile. Un întreprinzător de succes începe prin a fi un administrator

6





Bucure şti

bun, apoi un manager din ce în ce mai bun şi ajunge să fie un lider în relaŃia cu sine şi cu ceilalŃi.

• Gândire critic . Capacitatea de a fi deschis la sfaturile altor persoane, având tot timpul în minte propriile obiective. Cu cât un întreprinzător discută şi ascultă mai multe persoane, cu atât şansele sale de succes sunt mai mari. Idei preconcepute de genul „ştiu eu mai bine cum se face” sau „ăştia nu se pricep la nimic” sunt deosebit de dăunătoare în afaceri, ca şi în viaŃă. Sfatul unei persoane avizate sau al uneia care a trecut printr-o experienŃă asemănătoare poate fi un ingredient extrem de util pentru optimizare acŃiunilor sale şi, în acelaşi timp, îl poate scuti de neplăcerea unui experiment eşuat.

• Angajament . Capacitatea de a face sacrificii personale în ceea ce priveşte programul prelungit şi timpul liber. ExperienŃa arată că a avea propria afacere înseamnă şi a avea mai puŃin timp liber; cel puŃin în primele stadii ale afacerii. Programul întreprinzătorului este altul decât programul angajaŃilor tăi se va decala. De asemenea, tabieturile personale şi familiale vor trebui modificate. Angajamentul în propria afacere este în primul rând un dozaj optim al experienŃelor acumulate cu managementul timpului.

• Perseveren Ńă. Capacitatea de a continua în ciuda obstacolelor, instabilităŃii financiare şi expunerii la riscuri. PerseverenŃa se traduce totodată în capacitatea de a rămâne eficient în situaŃii de stres şi presiune externă. Există persoane care „se pierd” atunci când au de făcut mai multe lucruri deodată, în timp ce alte persoane, dimpotrivă, lucrează mai eficient când sunt sub presiune. Fenomenul este explicabil printr-o mai bună organizare în faŃa unor probleme de natură diversă şi tendinŃa de „moleşeală„ în situaŃii de repetitive sau atunci când intervine rutina.

• IniŃiativ ă. Abilitatea de a găsi noi resurse şi a fi proactiv, de nu a merge pe calea „aşteptăm şi vedem ce se întâmplă”. IniŃiativa merge mână în mână cu managementul

7





Bucure şti

riscului şi cu evaluarea corectă a unor oportunităŃi. Nu trebuie lucrat între două extreme, între a-Ńi asuma toate riscurile şi a nu-Ńi asuma nici un risc. Cel care îşi asumă orice risc poate câştiga cel mai mult, însă poate şi pierde peste măsură. Totodată, trebuie să fim conştienŃi că cel mai mare risc este acela de a nu-Ńi asuma nici un risc.

Aplica Ńia nr. 1

DescrieŃi întreprinzători de succes în comunitate. ÎntocmiŃi o listă cu principalele trăsături ale unui întreprinzător.

E

lemente definitorii pentru „profesia” de ÎNTREPRINZĂTOR Abordarea integratoare (Jacques Fillion, 1997) a activităŃilor, caracteristicilor, competenŃelor şi modalităŃilor de învăŃare specifice întreprinzătorilor.

Nr. crt.

Activit ăŃi Caracteristici personale

Tip de cuno ştin Ńe necesare

Activit ăŃi de învăŃare

1 Identificarea oportunităŃilor de afaceri

Fler/intenŃie Pragmatice Analiză sectorială

Intreprinz ătorul identific ă anumite nevoi specifice .

În 1984, Michael Dell era student la medicină al UniversităŃii Texas din Austin şi folosea un calculator personal de tip PC. În acest fel a ajuns să fie foarte nemulŃumit de serviciile magazinelor care vindeau calculatoare gata asamblate de la producători şi şi-a pus problema dacă între nevoile clientului şi resursele producătorului nu ar putea exista o cale mai directă decât magazinul, care în afară de faptul că nu ar adăuga valoare produsului, îngreuna mult comunicarea în ambele direcŃii. El şi-a propus să vândă calculatoare într-un mod revoluŃionar, asamblate după opŃiunile clientului, direct din fabrică, creând o comunicare directă client-producător. După propria să descriere, a reuşit să adauge valoare pentru client.

Afacerea începută de Michael Dell în 1984 cu 1000 de dolari are acum o cifră de vânzări de 36,9 miliarde. Dell este astăzi cel mai mare vânzător online de computere, vânzând de 50 de milioane de dolari pe zi. Numărul de angajaŃi în întreaga lume depăşeşte 40.000.

8





Bucure şti

2 Conceperea de viziuni intreprenoriale

ImaginaŃie/ independenŃă/ pasiune

ConcepŃie/ gândire sistemică

Evaluare de resurse

3 Adoptarea deciziilor RaŃiune/ prudenŃă Viziune Informare/ abordare a riscului

4 Realizarea de viziuni Capacitate de orientare/ constanŃă/ tenacitate

OperaŃionale Ajustări continue bazate pe retroacŃiune

5 Punerea în funcŃiune a echipamentelor

Dexteritate tehnică Polivalente Tehnică

6 Aprovizionarea cu materii prime, materiale

Acuitate Negociere Diagnosticare

7 Fabricarea propriu-zisă a produselor

DiferenŃiere/ originalitate

Implicare Marketing/ management al producŃiei

8 Vânzarea produselor şi servicii

Flexibilitate Adaptare Cunoaştere a clienŃilor

9 Atragerea şi implicarea personalului

Previziune RelaŃii umane/ spirit de echipă

Management al resurselor umane/ abordare participativă

10 Determinarea personalului să “facă ce trebuie făcut”

Comunicare Delegare Managementul operaŃional

Sursa: J. Fillion, Le metier d’ entrepreneur, Cahier de recherche nr. 97- 10, noiembrie, 1997

În funcŃie de conŃinutul demersului antreprenorial şi de elementele tipologice specifice, se pot identifica patru tipuri de întreprinzător:

1. Întreprinz ătorul performant caracterizat, prin:

• Timpul maxim alocat dezvoltării şi administrării afacerii;

• Încredere în forŃele personale şi în onestitatea scopului propriu;

• Deschidere pentru acumularea de cunoştiinŃe specifice afacerii proprii;

• Viziune clară asupra afacerii proprii şi a industriei în care activează;

• Nivel ridicat de organizare şi concentrare;

9





Bucure şti

• Flexibilitate şi lipsă de formalism în relaŃiile cu partenerii şi angajaŃii;

• ReacŃii rapide la schimbările mediului de afaceri;

• Gândire pozitivă şi capacitate sporită de a rezolva problemele inerente dezvoltării afacerii;

• RezistenŃă la stress şi un management corect al situaŃiilor de criză care-i asigură succesul şi îi sporeşte încrederea în forŃele proprii.

(John Miner, A psychological typology of successful entrepreneurs, 1997)

Elemente psihologice specifice Intensitate

Nevoie de realizare şi autoafirmare Foarte mare

DorinŃă de feedback la deciziile şi acŃiunile sale, în principal datorită lipsei de certitudini şi experienŃă în domeniu

Mare

Dorintă de a planifica şi stabili obiective în scopul reducerii gradului de incertitudine al afacerii

Medie

IniŃiativă personală Mare

Consacrare pentru organizaŃie Mare

Leadership bazat pe credinŃa că aportul personal este esenŃial Mare

CredinŃă că munca trebuie bazată şi ghidată în primul rând de scopuri personale şi apoi de scopurile altora

Foarte mare

2. Întreprinz ătorul „supervânz ător” (supercomerciant), caracterizat prin:

• Căutarea permanentă a unor oportunităŃi de vânzare;

• Accent pe perfecŃionarea continuă a tehnicii de vânzare şi a obiectului acesteia;

• Caracter speculativ;

• Delegarea administrării afacerilor curente ale firmei;

• Conştientizarea faptului că vânzarea este un proces strict personal, în care se pune accent pe relaŃiile umane şi pe munca în echipă.


Nivel empatic înnăscut,antrenat prin experienŃe extensive Foarte mare

Proactivitate în găsirea de soluŃii pentru ceilalŃi mapate pe protofoliul propriu de servicii-produse

Mare

10





Bucure şti

Convingere că procesele sociale sunt foarte importante Foarte mare

Nevoie permanentă de socializare Mare

„Sell-”centrism axat pe credinŃa intimă că „forŃa” de vânzări este motorul oricărei afaceri

Mare

3. Întreprinz ătorul - manager, caracterizat prin:

• CalităŃi şi pregătire manageriale apreciabile;

• Înclinare spre contactul direct permanent cu proprii angajati, dimensiunea afacerii fiind un scop primordial;

• Alocare de timp şi resurse importante pentru promovarea afacerii;

• Conştientizarea valorii componentei umane a afacerii; sprijină personalul să-şi construiască şi să urmeze o carieră în cadrul companiei;

• Accent pe eliminarea diferenŃelor culturale dintre persoane şi pe construirea unei culturi organizaŃionale specifice firmei


Nevoie de leadership şi de control al puterii Mare

Fermitate în decizii şi acŃiuni Mare

Atitudine pozitivă faŃă de autorităŃi Mare

DorinŃa de a-i concura pe alŃii Foarte mare

DorinŃă de expunere personală Foarte mare

4. Întreprinz ătorul-expert, generator de idei, ale cărui trăsături definitorii sunt:

• Nivel foarte ridicat al cunoştiinŃelor specifice domeniului care îl recomandă drept centru de competenŃă;

• Spiritul inovator şi libertatea de a-şi implementa propriile idei;

• ApetenŃă pentru atragerea de competenŃe complementare lui, pentru a creşte valoarea ideii şi şansele de reuşită;

• Concentrare extremă pe construirea unui sistem de resurse (oameni, bani, sprijin logistic şi politic) pentru implementarea de idei valoroase;

• Viziune clară asupra laturii operaŃionale a afacerii


11





Bucure şti

Ataşament („dragoste”) faŃă de idei Foarte mare

Inovativitate – bazată pe credinŃa că dezvoltarea noilor produse este crucială în relizarea strategiei firmei

Foarte mare

Aversiunea faŃă de risc Mare

Abilit ăŃi cheie

Orice întreprinzător are nevoie de anumite abilităŃi cheie pentru a pune în practică ideile care vor garanta longevitatea afacerii.

• Dobândirea de noi abilit ăŃi este un proces obligatoriu în antreprenoriat, indiferent de nivelul de abilităŃi deŃinute. De altfel, cu cât afacerea se dezvoltă mai mult, cu atât va fi nevoie de noi cunoştinŃe pentru a o putea menŃine la un standard ridicat. Paradoxal, cu cât experinŃa creşte într-un anume domeniu, cu atât va trebui aprofundat mai mult acel domeniu. A învăŃa nu este o chestiune de suficienŃă, ci una de permanenŃă.

• Delegarea de sarcini este o operaŃiune pe cât de necesară, pe atât de riscantă. Întreprinzătorul trebuie să stabilească foarte clar ceea ce vrea de la persoana căreia i-a delegat sarcini. Modul acestei persoane de raportare la sarcini diferă de modul în care întreprinzătorul priveşte exact acelaşi lucru. Dar, cu cât sunt delegate mai multe sarcini, cu atât coordonatorul este degrevat de munci de rutină şi are timp pentru noi oportunităŃi sau strategii. Secretul constă în stabilirea coordonatelor delegării şi în controlul asupra persoanei şi sarcinii delegate.

• Recrutarea şi externalizarea , departe de a fi unul şi acelaşi lucru, au în vedere acele operaŃiuni care pot deveni costisitoare pentru a fi menŃinute în propria companie. Astfel, este nevoie de persoane specializate în anumite domenii (ex. marketing, consultanŃă contabilă sau juridică) sau este nevoie ca numite operaŃiuni să fie externalizate, pentru a se reduce costurile (subcontractarea, subantrepriza etc.).

Principalele domenii în care sunt necesare anumite abilităŃi de afaceri sunt: • managementul financiar; • dezvoltarea produsului afacerii; • managementul resurselor umane; • planificarea afacerii;

AbilităŃi comune care se întâlnesc în cazul întreprinzătorilor sunt, de exemplu: � valorificarea oportunităŃilor; � transpunerea unei idei într-un

produs sau serviciu; � curajul de a se confrunta cu

problemele şi de a le soluŃiona; � acceptarea implicaŃiilor

propriilor alegeri; � perceperea activităŃilor

independente drept o alegere profesională valoroasă;

� gestionarea responsabilă a resurselor şi a banilor;

� înŃelegerea modului în care organizaŃiile funcŃionează în societate.

12





Bucure şti

• marketing; • relaŃia cu furnizorii; • vânzări.

• Managementul financiar - o bună înŃelegere a planificării fluxului financiar, a managerierii creditelor şi menŃinerii unei relaŃii bune cu banca şi contabilul propriu.

• Dezvoltarea produsului afacerii - abilitatea de a planifica pe termen lung dezvoltarea produsului afacerii prin identificarea persoanelor, materialelor şi activităŃilor sau proceselor care conduc la acest lucru. Planificarea presupune cunoaşterea atât a competitorilor, cât şi a clienŃilor.

• Managementul resurselor umane - abilitatea de a rezolva disputele, de a motiva angajaŃii şi de a manageria recrutarea şi formarea profesională. A şti să interacŃionezi adecvat cu oamenii este garanŃia unei bune coordonări a angajaŃilor.

• Planificarea afacerii - abilitatea de a evalua punctele tari şi slabe ale afacerii şi de a planifica în consecinŃă.

• Marketing . CunoştinŃele bune de marketing ajută la elaborarea şi supravegherea activităŃilor de marketing şi vânzare, la analiza pieŃii, la identificarea punctelor de desfacere.

• RelaŃia cu furnizorii – abilitatea de a identifica cei mai performanŃi furnizori şi de a construi o relaŃie cât mai flexibilă cu aceştia.

• Vânzări – abilitatea de a identifica potenŃialii consumatori şi nevoilor lor, de a le prezenta cu succes bunurile sau serviciile oferite pentru a-i transforma în clienŃi. Fără vânzări afacerea ta nu poate supravieŃui şi nu se poate dezvolta. Fiecare domeniu menŃionat mai sus poate reprezenta el însuşi o afacere. Un

întreprinzător nu poate excela în fiecare şi în toate acestea, dintr-o imposibilitate atât obiectivă, cât şi subiectivă. De aceea, apelul la specialişti este indispensabil în oricare fază a dezvoltării unei afaceri. Enumerarea acestor domenii cheie şi stăpânirea unor cunoştinŃe de bază din

Abilit ăŃile antreprenoriale generale : ♦ creativitatea, ♦ capacitatea de prezentare a unor idei

inovatoare, ♦ curiozitatea, ♦ capacitatea de a lucra în echipă, ♦ încrederea în sine, ♦ spiritul de conducere, ♦ caracterul proactiv al abordării, ♦ disponibilitatea de asumare a riscurilor, ♦ abilităŃile de soluŃionare a problemelor, ♦ responsabilitatea etc.

Abilit ăŃile antreprenoriale specifice : � cunoştinŃele şi competenŃele necesare

pentru a înŃelege ce acŃiuni trebuie întreprinse pentru înfiinŃarea şi conducerea unei afaceri noi,

� capacitatea de a elabora un bun plan de afaceri,

� capacitatea de a identifica oportunităŃi, � o perspectivă asupra metodelor de

producŃie, cunoştinŃele în domeniul financiar etc.

13





Bucure şti

fiecare are menirea de a oferi întreprinzătorului o imagine de ansamblu, nicidecum de a-l face specialist şi în finanŃe, şi în management sau marketing, şi în vânzări sau resurse umane.

Spiritul întreprinzător îl caracterizează atât pe antreprenor, cât şi pe acei angajaŃi ai unei firme care refuză rutina şi comoditatea căilor bătătorite. Ei sunt „intraprenorii” care au iniŃiative şi sunt creativi, deschişi spre nou şi creatori de nou.

Aplica Ńia nr. 2

RealizaŃi profilul unui întreprinzător de succes. Care sunt cele mai importante calităŃi pentru succesul unui întreprinzător?

2. Antreprenoriatul în educa Ńie Inova Ńie şi schimbare în educa Ńie Antreprenoriatul este astăzi o realitate şi în domeniul educaŃional. Şcoala a devenit într-atât de mult un domeniu al iniŃiativelor şi inovării încât unii autori1 vorbesc de „era antreprenoriatului educaŃional” care caracterizează, mai mult decât oricând, societatea de azi.

De ce este acum antreprenoriatul „la mare căutare” în educaŃie? În primul rând pentru că, în prezent, asupra şcolii se exercită presiuni mari, care o obligă la schimbare şi inovare. În zilele noastre, şcolile se confruntă cu provocări pentru care sistemul educaŃional fundamentat în urmă cu mai bine de 100 de ani nu a fost proiectat şi pe care nu poate să le gestioneze eficient. Şcoala care a funcŃionat relativ bine acum 50 de ani, în prezent nu mai este suficientă, nu mai corespunde cerinŃelor referitoare la educaŃie sau angajare.

Modelul antreprenoriatului provine din economie. Indiferent de urcuşurile şi coborârile ei, economia a înregistrat performanŃe extraordinare şi a demonstrat capacitate uimitoare de adaptare, fapt favorizat, cred unii, de activitatea antreprenorială. În economiile cele mai dinamice şi cu mobilitate mare2, într-o zi obişnuită de muncă, în fiecare oră, se înfiinŃează peste 1000 de afaceri noi; pe parcursul vieŃii, o persoană poate avea chiar şi 5 locuri de muncă, iar un absolvent de universitate se poate aştepta ca, pană la vârsta de 30 de ani, să aibă deja 4 locuri de muncă.

1 Frederick M. Hess, fost profesor, specialist în educaŃie, director pentru politici educaŃionale al American Enterprise Institute, Washington, D. C. şi editorul revistei Educational Entrepreneurship: Realities, Challenges, Possibilities (Harvard Education Press, 2006) 2 S.U.A., de exemplu

14





Bucure şti

În plus, domeniul educaŃional a devenit mai atractiv pentru întreprinzători. Schimbările din domeniul tehnologic au creat noi posibilităŃi de autonomie, descentralizare şi clientelizare. Noile forme de educaŃie, precum şcolile virtual, cursurile on-line sau învăŃământul la distanŃă, au stimulat apariŃia „eduprenorilor” sau, cu alte cuvinte, a antreprenorilor dispuşi să investească în domeniul educaŃional în acelaşi mod în care ar iniŃia afaceri în alte domenii aflate într-o măsură mai mare sunt sub incidenŃa pieŃiei.

Deşi „educatorii” neconvenŃionali care au creat modele noi de realizare a instrucŃiei sau de recrutare a profesorilor au pondere minoră în sistemul de educaŃie, totuşi ei sunt autorii multora din cele mai interesante dezvoltări care s-au realizat în educaŃie în secolul nostru. Antreprenoriatul înseamnă succes, dar şi asumare de riscuri şi, în termeni metaforici, „dureri de cap”. Implica imaginaŃie, cretivitate, talent şi inovare, dar şi anticipări limitate ale nevoilor sau

În America Latin ă, reforma şcolii iniŃiată după dobândirea independenŃei, a vizat formarea cetăŃenilor capabili să se autoguverneze. AmbiŃiile erau mari dar rezultatele nu au fost pe măsură. Dimpotrivă, la testările internaŃionale, elevii din America Latină obŃineau sistematic cele mai mici scoruri, fapt care a condus la o dezamăgire naŃională. Şi aceasta, în contrast cu realizările înregistrate în Ńări precum Finlanda, Coreea de Sud sau Singapore, care cu 40 de ani în urmă nu se deosebeau prea mult de cele din America Latină în ceea ce priveşte sistemul educaŃional. Ca urmare a eforturile depuse în ultimii 30-40 de ani pentru îmbunătăŃirea sistemului educaŃional, elevii Ńărilor mai sus menŃionate au printre cele mai înalte niveluri de cunoştinŃe, deprinderi şi realizări educaŃionale. În ceea ce priveşte, nivelul educaŃiei terŃiare, universităŃile din America Latină se plasează, de asemenea, pe ultimele locuri. Nici una dintre universităŃi nu apare în primele 200 instituŃii de învăŃământ superior menŃionate în topul universităŃilor din lume Shanghai Jiao Tong 2010. Cea mai bună universitate din America Latină, Universitatea Autonomă din Mexic, este plasată pe locul 222, următoarea fiind Universitatea din Sao Paulo, clasată pe locul 253. În sistemele educaŃionale din regiune, se constată decalaje în ceea ce priveşte calitatea educaŃiei oferite diferitelor grupuri socio-economice şi cea oferită populaŃiei din zonele rurale sau urbane, precum şi calitatea relativ scăzută a educaŃiei, îndeosebi lipsa deprinderilor de a aplica informaŃiile dobândite pentru a rezolva probleme noi. In plus, şcolile asigură o slabă pregătire elevilor pentru rezolvarea de probleme, pentru muncă şi antreprenoriat, lidership, independenŃă/autonomie în gândire şi învăŃare pe parcursul întregii vieŃi. Având în vedere lunga tradiŃie de reformare a sistemelor educaŃionale din America Latină, este puŃin credibil că performanŃele dorite vor putea fi obŃinute procedând în continuare, în acelaşi mod. Este nevoie de inovatie pentru a îmbunătăŃi nivelul de eficienŃă al profesorilor şi al liderilor şcolari, pentru a face curriculum-ul mai relevant în raport cu cerinŃele actuale privind cetăŃenia şi încadrarea în muncă.

Sursa: Reimers, M. Fernando, Educational Entrepreneurs’ Dilema, la www.americasquarterly.org

15





Bucure şti

soluŃii probabile. Secretul succesului pe care îl au întreprinzătorii este asumarea riscului, lucru pe care nu îl fac cei implicaŃi în structuri birocratice.

Printre alte riscuri ale întreprinzătorilor se menŃionează şi faptul că 60% din produsele noi sunt abandonate înainte de a ajunge pe piaŃă şi 50% dintre cele care nu ajung pe piaŃă nu aduc succesul scontat. Antreprenoriatul este o „soluŃie de dezordine”, un progres nelinear; soluŃiile funcŃionale se modifică în decursul timpului. Ideile noi sunt, prin definiŃie, neverificate, iar soluŃiile noi apar prin încercări şi erori. Antreprenoriatul implică şi ideea de impredictibil. În plus, este asociat şi cu limitele noastre în ceea ce priveşte anticiparea viitorului.

PresupoziŃia că antreprenoriatul va îmbunătăŃi educaŃia este pusă la îndoială de mulŃi educatori profesionişti. Ei cred că se exagerează, că beneficiile estimate ale formelor noi de educaŃie sunt supraevaluate. Ei sunt adepŃii reformelor administrative şi cred că şcoala de azi poate fi îmbunătăŃită prin training şi alocare de resurse suplimentare; preferă reforme administrative; ezită în faŃa „alternativelor riscante” şi preferă soluŃii care minimalizează riscul: clase de dimensiuni mici, „exemple de bune practici”, mai multă disciplină şi alte soluŃii asemănătoare, care par a avea un risc redus.

Marile realizări obŃinute în decursul timpului şi economia oferă numeroase exemple, demonstrează faptul că expertiza, resursele şi cercetarea nu garantează rezolvarea problemelor care pot apărea la un moment dat. Dimpotrivă, pot deveni inamici ai excelenŃei atunci când se încremenesc într-o înŃelepciune convenŃională şi inerŃie birocratică. După cum spunea Robert Laughlin, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în anul 1998, „căutarea lucrurilor noi pare a fi o cauză pierdută, până când cineva face o descoperire. Dacă descoperirea făcută ar fi fost un lucru evident, nu mai era nevoie să fie căutată”. Noul este descoperit prin încercări şi erori mai degrabă decât mergând pe căi prestabilite.

Antreprenoriatul înseamnă şi asumare de riscuri şi chiar şi posibilitatea de a greşi. Cu toate acestea, promotorii ideii de antreprenoriat în educaŃie cred că schimbarea sistemului educaŃional este necesară şi că pericolele la care se expune şcoala sunt mai mari dacă status quo-ul ei actual se menŃine decât dacă se schimbă.

ApariŃia antreprenoriatului în educaŃie poate fi atribuită existenŃei unor oportunităŃi de piaŃă în sectorul educaŃional. TradiŃia austriacă în teoria economică (Hayek3, 1949) vede în dezechilibrul pieŃei oportunităŃi de piaŃă. În acest sens, rolul

3 Friedrich Heyek, laureat al Premiului Nobel pentru economie, 1974

La 1810, în Anglia, Joseph Lancaster a inovat educaŃia, introducând sistemul „monitorilor”-tutori. Aceştia erau elevii cei mai bine pregătiŃi puşi să îi înveŃe pe colegii lor (grupaŃi în funcŃie de vârstă). Respectiva inovaŃie de la începutul secolului al XIX-lea s-a dovedit eficientă pentru educarea unui număr mare de elevi, cu un cost relativ mic şi a stimulat dezvoltarea sistemului public de educaŃie.

16





Bucure şti

antreprenoriatului în educaŃie este să ofere produse sau servicii educaŃionale cu scopul de a valorifica oportunităŃi, care nu sunt în mod necesar orientate către profit. Dar, singure, oportunităŃile nu conduc la antreprenoriat; e nevoie ca întreprinzătorii:

• să intre în domeniu; • să obŃină resurse; • să recruteze talente; • să concureze corect; • să obŃină beneficii de pe urma succesului lor. O alternativă la explicaŃia de mai sus, se găseşte la Schumpeter4 (1934) care subliniază

că rolul cheie al întreprinzătorului este să inoveze, să fie deschis în permanenŃă spre nou. Întreprinzătorii sunt motivaŃi de visul de a-şi crea micul lor imperiu, de a cuceri, de bucuria inovării.

Antreprenoriatul este asociat cu indivizi talentaŃi şi foarte motivaŃi. În domeniul educaŃiei, pot fi consideraŃi întreprinzători, acei indivizi, acele iniŃiative şi instituŃii care aduc noul şi schimbarea. Liderii educaŃionali iniŃiază inovaŃii şi schimbări şi reacŃionează la schimbări şi la oprtunităŃile externe. Antreprenoriatul educaŃional este foarte relevant în raport cu lidershipul, inovarea şi schimbarea – teme de bază în dinamica educaŃiei.

Peter Drucker5 înŃelege prin antreprenoriat o tehnologie nouă care transformă societatea. În „societatea antreprenorială”, antreprenoriat = inovare, iar antreprenoriatul în educaŃie are un rol esenŃial. Şcolile sunt domeniul unor aşteptări mari, dar care, de obicei, constată Drucker, dezamăgesc prin rezultate şi incapacitatea de a corespunde aşteptărilor. Despre educaŃie se crede că este soluŃia la problemele sociale majore inclusiv la cele legate de productivitatea la locul de muncă, competitivitate, echitate socială, comportament civic, tehnologie, cunoştere şi eficienŃa mecanismelor democratice. De aceea, şcolile sunt constant sub presiune; lor li se cere să se schimbe.

Abordarea tradiŃională dominantă referitoare la schimbările educaŃionale este cea a reformei în şcolile publice. Istoric, şcolile au fost criticate pentru deficienŃe. Criticile au variat – de la insuficienŃa şi inegalitatea rezultatelor obŃinute, la practicile inechitabile, diferitele scheme de finanŃare sau calitatea forŃei de muncă produse de şcoli. Multe reforme au avut un caracter naŃional, ca răspuns la evenimente majore. De exemplu, când, în 1957, Rusia a trimis primul om în spaŃiu, în S.U.A. a apărut dorinŃa de a îmbunătăŃi pregătirea oferită de şcoli în domeniul ştiinŃelor, al matematicii şi limbilor străine.

În 1983, raportul american „NaŃiunea în Pericol” a acuzat şcoala că subminează competivitatea S.U.A. în economia mondială. Prin urmare, şcolile s-au confruntat cu urgenŃa de a-şi îmbunătăŃi performanŃele. În aceste cazuri, autorităŃile au impus o serie de reforme şi 4 Shumpeter, J.A (1934). The Theory of Economic Development. Cambridge, Mass: Harvard University Press. 5 Peter Drucker, InovaŃia şi sistemul antreprenorial, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1993

17





Bucure şti

schimbări. Chemările la schimbare au însemnat, totodată, şi reciclarea unor reforme: în domeniul curriculumului, manualelor, formării continue a profesorilor, certificării profesorilor, lidership-ului, managementului educaŃional, tehnologiilor educaŃionale sau finanŃării sistemului de învăŃământ.

Întreprinz ătorul în domeniul educa Ńional

În pofida multitudinii de puncte de vedere asupra antreprenoriatului, există un acord unanim în a-l defini drept comportament care implică:

• iniŃiativa; • organizarea şi reorganizarea de mecanisme sociale şi economice pentru a transforma

resursele şi situaŃiile în realizări practice; • asumare de risc sau eşec.

Antreprenoriatul în educaŃie este asociat cu anumite roluri şi comportamente individuale. Întreprinzătorul din domeniul educaŃional este definit drept „persoana care a investit timp, energie şi capital pentru a crea, dezvolta şi promova un program, un bun (produs), serviciu sau tehnologie menite să potenŃeze învăŃarea”.6 Aceştia pot fi dezvoltatori sau editori de produse şi material educaŃionale, furnizori de servicii de tutoriat, consultanŃă educaŃională, software educaŃional, organizatori de şcoli independente, de magazine care oferă produse educaŃionale etc. Cei care au lucrat în sistemul formal de educaŃie, au decis să iasă din sistem pentru a-şi realiza ideile şi împlini dorinŃele. Există însă şi indivizi întreprinzători în interiorul sistemului de educaŃie. Aceştia sunt eduprenorii, care caută să provoace o schimbare în sistemul public de educaŃie acŃionând din interiorul acestuia. Întreprinzătorii din domeniul educaŃional pot fi definiŃi drept gânditori vizionari care crează organizaŃii noi (orientate spre profit sau non-profit) fără a urma o cale prestabilită şi care dau o nouă semnificaŃie lucrurilor posibile. Aceste organizaŃii sunt o alternativă la şcolile publice existente. La fel ca şi întreprinzătorii care le-au iniŃiat, organizaŃiile respective pot stimula schimbarea şi dezvoltarea într-un mod mai rapid şi mai dramatic decât o pot face alŃii. Unica resursa de care întreprinzătorii au nevoie şi care le este un adevărat suport pentru a avea succes în această întreprindere este viziunea nouă asupra a ceea ce trebuie să fie sistemul educaŃional pentru a fi mai bun. Aceasta este valoarea lor deosebită, întâlnită la toŃi întreprinzătorii din domeniul educaŃional. Întreprinzătorii din domeniul educaŃional pot fi definiŃi drept inovatorii, mai rar întâlniŃi, care, prin caracteristicile şi activităŃile lor, pot determina producerea unor transformări în

6 Lavaroni, Charles W., Leisey, M.S. and Donald, Ed.D., The Edupreneur, Bringing the Excitement of Entrepreneurism to the Public Schools

18





Bucure şti

sistemul public de învăŃământ. Trăsătura definitorie este viziunea despre modul în care diferite lucruri pot fi făcute mai bine. Ei gândesc dincolo de constrângerile impuse de regulile şi resursele existente; sunt persoane pasionate, acŃionează sub imperiul unei urgenŃe care îi determină să îşi asume riscurile necesare pentru înfăptuirea viziunii lor şi, prin ceea ce fac, îi inspiră şi pe alŃii să le urmeze calea. Sunt gânditori vizionari, capabili de a ieşi din tiparele existente şi de a căuta modalităŃi diferite de acŃiune. Spre deosebire de managerii şcolari obişnuiŃi care, în marea lor majoritate, acŃionează în limitele resurselor disponibile în mod curent, întreprinzătorii din educaŃie sunt capabili să sesizeze noi oportunităŃi şi resurse. „Întreprinzătorii fac mai mult decât cred ceilalŃi că este posibil, cu mai puŃin decât cred ceilalŃi că este posibil.”7 În timp ce ceilalŃi se întreabă dacă un lucru poate fi făcut, întreprinzătorii se întreabă cum poate fi făcut respectivul lucru. De aici şi puterea de a da un sens nou lucrurilor posibile. Întreprinzătorii adevăraŃi sunt atât gânditori independenŃi, cât şi creatori de instituŃii. Întreprinzătorilor nu le sunt suficiente ideile inovatoare. Ei trebuie să acŃioneze. Ei acŃionează din nevoia de a realiza ceva, care îi determină să iniŃieze lucruri, să creeze o organizaŃie nouă care le va transforma viziunea în realitate. Au şi convingerea că pot

7 John Doerr, capitalist de succes din Silicon Valley

Diplom ă profesional ă în coafur ă (Fran Ńa)

În FranŃa, programele oferite de sistemul

public de învăŃământ includ componente privind spiritul antreprenorial şi înfiinŃarea de întreprinderi, în special în acele domenii specifice în care posesorii unei diplome pot deveni directorii sau managerii unei întreprinderi.

Diploma profesională în domeniul coafurii are ca scop dezvoltarea setului de competenŃe necesare pentru crearea, cumpărarea sau exploatarea unui salon de coafură. Acestea includ modul în care este condusă întreprinderea, administrarea şi contabilitatea, precum şi gestionarea personalului. Programul de predare vizează dezvoltarea abilităŃilor analitice, operaŃionale şi comportamentale.

AbilităŃile care urmează să fie dobândite se referă la:

� analiza mediului economic şi a pieŃei saloanelor de coafură;

� alegerea unei forme comerciale şi a unei forme juridice;

� achiziŃionarea şi finanŃarea unei societăŃi;

� elaborarea unui plan de afaceri; � luarea deciziilor privind politicile de

investiŃie; � selectarea furnizorilor; � cunoaşterea comunicării în afaceri; � analizarea costurilor şi a preŃurilor; � contabilitate; � gestionarea muncii; � recrutarea personalului şi � motivarea personalului.

Sursa: Antreprenoriatul în învăŃământul şi formarea profesională, Raport final al grupului de experŃi,

Comisia Europeana, 2009

19





Bucure şti

schimba lucrurile. Psihologul Martin Seligman susŃinea că anumiŃi oameni „au învăŃat să fie opŃimişti”; ei cred că succesul este rezultatul propriilor eforturi. Aceasta merge, deseori, mână în mână cu „capacitatea de a controla lucrurile”, respectiv cu convingerea că omul îşi poate controla soarta şi nu că este controlat de împrejurări. Împreună, toate aceste caracteristici dau posibilitatea întreprinzătorilor să înfrunte eşecurile şi greutăŃile construirii unei organizaŃii noi şi să se concentreze pe succes şi depăşirea obstacolelor care le stau în cale.

Întreprinzătorii în domeniul educaŃional, respectiv eduprenorii pot fi: � oameni de afaceri care identifică o oportunitate de piaŃă în educaŃia publică; � lideri din sectorul educaŃional care vor să schimbe sistemul; � lideri din sectorul non-profit care au iniŃiative şi crează organizaŃii în afara sistemului

educaŃional de bază (alternative la sistemul educaŃional existent) Ei au patru c ăi la dispoziŃie:

1) Pot veni cu inovaŃii în calitate de lideri din sistemul public de educaŃie. 2) Pot veni cu inovaŃii creând şcoli private, care sunt parte din sistemul formal de educaŃie. 3) Pot crea instituŃii private parte dintr-un sistem non-formal de educaŃie. 4) Pot stabili partenerite public-privat în educaŃie.

Întreprinzătorii în educaŃie sunt orientaŃi spre rezultate. Ei provin din afara sistemului public de educaŃie, dar sunt dedicaŃi acestuia. Ce pot face ei? De exemplu:

o Să obŃină recunoaşterea unui nou tip de instituŃie de învăŃământ sau a unei noi forme de instruire;

o Să convingă directorul şcolii să introducă un nou program educaŃional în şcoală; o Să ofere un nou produs educaŃional pentru a menŃine o şcoală sau o reŃea de şcoli

printre clienŃii furnizorului; în general, lucruri critice care îi aduc în situaŃia de a concura cu furnizorii existenŃi în privinŃa fondurilor şi desfacerilor;

o Să înfiinŃeze şoli noi; o Să întărească capacitatea şcolilor publice (programe de sprijin alternative pentru

profesori si directori, produse şi servicii care îi ajută pe profesori şi directori în activităŃile de instruire, administrare şi management).

Întreprinzătorii în educaŃie pot fi, deci, surse alternative de formare pentru profesori, lideri, şcoli şi instrumente; de asemenea, pot fi agenŃi de schimbare.

Există limite pentru antreprenoriat în educaŃie ca urmare a reglementărilor existente. Eduprenorii pot înfiinŃa şcoli unde să aplice programe inovatoare pentru grupuri sub-servite de sistem sau veni cu calitate superioară în educaŃie. Ei vin în întâmpinarea unei cereri nesatisfacute sau satisfăcută necorespunzător de sistemul public de educaŃie. ModalităŃile în care eduprenorii inovează sunt diferite. În multe cazuri, ei servesc un segment îngust de

20





Bucure şti

populaŃie, venind cu o oferta educaŃională pentru aşteptările respectivului grup, mai adecvate nevoilor personale.

PărinŃii sunt dispuşi să plătească pentru educaŃia oferită de aceste instituŃii private, fapt care sugerează că sistemul oficial de educaŃie exclude grupuri mult mai mari decât cele recunoscute sau că instituŃiile private oferă educaŃie de calitate comparativ cu şcolile publice – poate cu mai mult personal instruit, poate cu condiŃii mai bune, poate cu stimulente economice mai bune – mai mult sport, instruire personalizată, tehnologie avansată, limbi străine, educaŃie civică/ maniere/ comportament/ caracter.

În sectorul non-formal, eduprenorii sunt mai activi, deoarece respectivul sector este mai putin reglementat. Este mai simplu să înfiinŃezi o academie care oferă educaŃie, dar nu şi o certificare formală, decât să înfiinŃezi o şcoală sau univeristate acreditată. Şi este nevoie de alternative, mai ales în condiŃiile actuale ale societăŃii bazate pe cunoaştere care generează nevoi de instruire mari, mai mari decât poate satisface sistemul formal de educaŃie. „ClienŃii” acestui sistem non-formal pot fi absolvenŃi cu diplome care au nevoie nu de diplome noi, ci de informaŃii, competenŃe etc. Acesta este un teritoriu vast de inovare: servicii precum training profesional, limbi străine, programe after school, tabere de vară, educaŃie morală şi pentru lidership, training pentru companii. Şi pentru acŃiunile lor există limite, altele decât cele din sectorul public, dar totuşi limite. Reglementările vizează certificarea. Şcolile private trebuie acreditate, iar barierele la intrarea în domeniul educaŃional sunt mari. EducaŃia formală este un bun public; de aceea, toate şcolile private au nevoie de un anumit gen de coordonare de la nivel public, inclusiv reglementări, aprobări de funcŃionare, management sau finanŃare. Procesul poate conduce şi la corupŃie, după cum poate limita inovarea. Programele de formare de profesori trebuie toate certificate de ministerele educaŃiei sau de cele mai reprezentative universităŃi; aceste fapte pot induce presupoziŃia intenŃiei de a replica sistemul tradiŃional de educaŃie a profesorilor.

Întreprinzătorii instituŃiilor private capitalizează un maximum de libertate pe care o folosesc pentru a proiecte programe inovatoare. Ei pot colabora cu liderii din sectorul public pentru a crea inovaŃia necesară pentru a pregăti elevii pentru cetăŃenie şi muncă în secolul 21.

Provocarea actuală este stabilirea unor sisteme de inovaŃie în educaŃie care să combată subperformanŃa şi să asigure o îmbunătăŃire continuă. Nevoia de inovaŃie este reală în multe domenii educaŃionale, începând cu curriculumul şi instrucŃia din arii precum limba maternă, ştiinŃele, tehnologiile şi ingineria, educaŃia antreprenorială, educaŃia civică şi pentru lidership, sau educaŃie globală. De gândire inovatoare este nevoie şi în domeniul pregătirii profesorilor şi managerilor şcolari, al învăŃământului vocaŃional şi accesului la universitate. Aplica Ńia nr. 3 Ce inovaŃii cunoaşteŃi în sistemul de învăŃământ românesc, produse în ultimii 5 ani?

21





Bucure şti

IniŃiativ ă şi întreprindere şcolar ă.

În educaŃie, există diferite forme de antreprenoriat, atât orientate spre profit, cât şi non-profit.

Forme de antreprenoriat orientate spre profit

� înfiinŃarea de afaceri în domeniul educaŃional:

� furnizori de servicii educaŃionale la diferite niveluri de şcolarizare, de la supravegherea copiilor la educaŃie profesională şi continuă;

� firme de transport şcolar, furnizare de materiale educaŃionale, construcŃii de şcoli şi anexe şcolare, cantină/catering în şcoală, alte servicii educaŃionale suplimentare. Datorită faptului că este un domeniu mai puŃin reglementat, dar mult mai orientat către piaŃă, el reprezintă unul dintre cele mai promiŃătoare segmentelor-profit în educaŃie.

� În învăŃămîntul superior, activităŃi şi insitutuŃii diverse:

� Centre de cercetare

� Parcuri ştiinŃifice şi tehnologice

� Firme spin-off

� Brevete/patente educaŃionale (e-predarea )

� Drepturi de proiectare

� Drepturi de proprietate intelectuală

� LicenŃe

� ConsultanŃă

� Scheme de companii educaŃionale

� Transfer de ştiinŃă şi tehnologie

IniŃiative educaŃionale non-profit, precum :

� şcoli înfiinŃate la iniŃiativa părinŃilor

� proiecte menite să vină în întâmpinarea nevoilor indivizilor dezavantajati (în Bangladesh)

� iniŃiative socio-educaŃionale care:

� promovează experienŃa cultura locală, dezvoltarea acesteia prin introducerea de noi elemente şi roluri

� mobilizează resursele

La Colegiul de Arte, ŞtiinŃă şi Tehnologie din Malta , există mini-întreprinderi conduse de elevi de la secŃiile coafură şi înfrumuseŃare. Cu ajutorul profesorilor lor, elevii oferă servicii comunităŃii de trei ori pe săptămână. Cu ajutorul şi sub supravegherea îndrumătorilor lor, aceştia fac programări, servesc clienŃii, lucrează cu numerar şi se ocupă de solicitările clienŃilor. Aceasta s-a dovedit a fi o iniŃiativă de succes şi o activitate prosperă.

Sursa: Comisia Europeana,2009

22





Bucure şti

� identifică nevoile comunităŃii

� mobilizează eforturile de construire de instituŃii

TendinŃa de antreprenoriat nu este specifică doar şcolilor private, ci şi celor publice. De fapt, are mai mare căutare în şcolile publice deoarece liderii acestora trebuie să gestioneze reforme în domeniu, plus cereri ale diverşilor clienŃi. Au activităŃi diverse – noi tehnologii de învăŃare, crearea unei noi culturi şi structuri şcolare, atragerea de resurse, marketing educaŃional, promovarea imaginii şi relaŃionare/networking, aceste activităŃi sunt legate de îmbunătăŃirea condiŃiilor de învăŃare în respectivele şcoli şi chiar transformarea întregului sistem din jurul lor. Aplica Ńia nr. 4

Dezbatere: Întreprinderea şcolară trebuie să fie orientată către profit sau să fie non-profit? Planul de afaceri

Un plan de afaceri este un document care descrie modul de funcŃionare a unei afaceri, cu accent pe punctele cheie ale acesteia, privite în deplină corespondenŃă cu riscurile ce pot interveni şi oportunităŃile ce pot apărea. Planul de afaceri nu se referă doar la pornirea unei afaceri, ci este vital şi pentru continuarea şi dezvoltarea afacerii deja existente. Orice afacere are nevoie de planuri pentru optimizarea creşterii şi dezvoltarea priorităŃilor. Planul de afaceri se referă la rezultate; trebuie privit, întâi de toate, ca pe un proces şi, apoi, ca pe un document.

Din păcate, nu toŃi întreprinzătorii cred în necesitatea unui plan de afaceri şi îl privesc ca pe un proces teoretic, cu puŃine implicaŃii practice. Oricine conduce o afacere are nevoie de un plan de afaceri, acesta fiind harta şi compasul oricărui business, arătând obiectivele, priorităŃile şi resursele financiare necesare.

Întreprinzătorul are nevoie de un plan de afaceri pentru că:

• are nevoie de un împrumut. Majoritatea băncilor fie îl cer obligatoriu, fie îl aşteaptă implicit. Băncile aşteaptă un sumar al afacerii, precum şi punctele cheie ale acesteia;

• are nevoie de un partener de investiŃii. Planul nu îi garantează investitorul, însă lipsa planului duce inevitabil la lipsa investitorului. Planul de afaceri defineşte un acord între parteneri referitor la benefi ciile potenŃiale ale unui business;

• are nevoie să comunice cu echipa de management. Un grup de oameni nu se pot angaja într-un plan pe care nu-l cunosc. Planul de afaceri generează un început şi un sfârşit pentru fiecare sarcină şi persoană din echipa de implementare. Rutina de

23





Bucure şti

zi cu zi generată de o afacere deturnează atenŃia şi de la problemele fundamentale, şi de la detaliile afacerii. Există riscul ratării unor oportunităŃi din cauza unei comunicări deficitare între persoanele implicate. Un plan bun Ńine laolaltă persoanele responsabile şi face ca acestea să vorbească aceeaşi limbă şi să lucreze în acelaşi ritm.

Succesul în afaceri depinde fundamental de planificarea paşilor, setarea priorităŃilor, alocarea resurselor şi controlul lichidităŃilor. Începerea unei noi afaceri este pe cât de captivantă, pe atât de provocatoare. Expresii ca „nu am timp pentru planul de afaceri” sau „sunt prea ocupat pentru a scrie planuri” trebuiesc evitate. Conceperea unui plan de afaceri, deşi pare o activitate pur teoretică, este primul şi cel mai important pas în antreprenoriat. A face acum un plan de afaceri poate economisi timp şi stres pe mai târziu. Scrierea unui plan de afaceri este vitală pentru ordonarea cât mai multor elemente de care depinde succesul afacerii, în primul rând pentru întreprinzător şi apoi pentru bănci sau investitori. Întreprinzătorul care sare peste planul de afaceri, o face pe propriul său risc.

Potrivit experŃilor, chiar dacă forma poate fi diferită de la un plan la altul, un plan de afaceri obişnuit include un set de elemente cheie :

• Descrierea şi istoricul companiei • Descrierea produselor, serviciilor şi pieŃelor relevante • Previziuni asupra pieŃei şi vânzărilor • Echipa de conducere • Analiza financiară a companiei

Planul de afaceri depinde de situaŃia specifică a fiecărei companii: descrierea echipei de conducere este importantă pentru investitori, în timp ce analiza financiară este importantă pentru bănci. Ce este cel mai important într-un plan de afaceri depinde de la caz la caz, însă în general cele mai importante aspecte au în vedere analiza fluxului de lichidităŃi şi strategia specifică de implementare.

• Fluxul de lichidit ăŃi este vital pentru orice companie. Lichiditatea este adesea confundată cu profitul, deşi acestea nu se suprapun. ExistenŃa profitului nu garantează lichiditatea în bancă. Multe companii profitabile au probleme din cauza unei lichidităŃi scăzute.

• Detaliile de implementare sunt cheia succesului unui plan şi implicit al unei afaceri. Aceste detalii răspund la întrebarea „cum vei face”?

• Oricât de strălucită este strategia şi oricât de frumos formatate sunt documentele, ele rămân simplă teorie până nu sunt trasate responsabilit ăŃi şi nu sunt alocate bugete şi termene de realizare .

24





Bucure şti

O posibil ă structur ă a unui plan de afaceri

• Rezumatul planului – se recomandă a fi scris ultimul. ConŃine 1–2 pagini de elemente cheie.

• Descrierea companiei – forma juridică, istoricul, portofoliul celor mai importante realizări.

• Descrierea produselor şi serviciilor – arată ce vinde firma şi care sunt beneficiile clienŃilor.

• Analiza pieŃei – arată cunoaşterea nevoilor pe care le au clienŃii, unde se găsesc aceştia şi cum se ajunge la ei.

• Strategia şi implementarea – arată responsabilităŃile managementului, cu bugete şi termene de realizare.

• Echipa de conducere – arată performanŃele profesionale ale persoanelor cheie, precum şi strategia de personal.

• Planul financiar – include conturile de profit şi pierdere, bugetul de venituri şi cheltuieli, lichiditatea, bilanŃul contabil etc.

Sumarul planului

Este foarte important să existe un sumar al întregului plan, care să definească: – piaŃa, produsul sau serviciul, – avantajul în raport cu concurenŃa, – investiŃia necesară, – rezultatele previzionate pe o anume perioadă de timp.

Sumarul permite atât celor care pun planul în aplicare cât şi potenŃialilor investitori externi să înŃeleagă întregul plan în câteva paragrafe . La fel de important, îi permite destinatarului să vadă dacă proiectul merit ă aten Ńie fără să citească planul cu totul. Deşi este foarte succint în exprimare, sumarul planului este pe cât de simplu de citit, pe atât de complicat de realizat. Se recomandă să fie scris pe un ton pozitiv şi categoric, fără „dacă” sau „s-ar putea”, ci, pur şi simplu, „vom face”. Cititorul trebuie să-şi formeze o idee clară asupra proiectului doar din simpla lectură a acestui sumar. Proiectele eduprenoriale Similar, planurilor de afaceri întocmite de întreprinzători, eduprenorii întocmesc, implementează şi evaluaează proiecte eduprenoriale, care descriu cicluri eduprenoriale în şcoli. Ele sunt considerate „planuri de afaceri” care răspunzând unor întrebări cheie precum ce, de ce, cine, cum şi când, conferă credibilitate în faŃa consiliilor de administraŃie ale şcolilor şi altor categorii de autorităŃi şcolare responsabile, profesorilor şi comunităŃii.

25





Bucure şti

Proiectele eduprenoriale transpun ideile novatoare în scopuri şi obiective, descriu activităŃi, prezintă bugete, nevoi de formare şi alte necesităŃi ale personalului şcolii, constrângerile legale, implicarea părinŃilor, interesele elevilor, impactul estimat.

Aplica Ńia nr. 5

• ConcepeŃi o schiŃă de plan de afacere pentru o posibilă întreprindere şcolară, cu precizarea domeniului şi formei de antreprenoriat educaŃional.

26





Bucure şti

• Pornind de la planul de afaceri schiŃat, purtaŃi o conversaŃie cu agentul comunitar X pentru a-l convinge de sustenabilitatea întreprinderii proiectate. Identitatea agentului X va fi stabilită în funcŃie de domeniul antreprenorial.

De exemplu: � înfiinŃarea unui after school îi este propusă primarului, � achiziŃionarea de către o şcoală a unor mijloace moderne de învăŃământ îi este

propusă directorului � implementarea unui proiect de ecologizare de către elevi este susŃinut de un

ONG de mediu în faŃa comitetului de părinŃi al şcolii). 3. Antreprenoriatul educa Ńional şi descentralizarea înv ăŃământului preuniversitar

În prezent, pentru sistemul de învăŃământ preuniversitar românesc, descentralizarea este provocarea cea mai mare şi, totodată, schimbarea cea mai aşteptată. Pilotarea descentralizării în perioada anterioară la nivelul mai multor judeŃe, precum şi modelele de bune practici din Ńări care au experienŃă în domeniu au condus către anumite concluzii privind schimbările de la nivelul şcolilor. Este de aşteptat ca managementul organizaŃiei şcolare să îşi sporească atribuŃiile şi posibilităŃile de acŃiune. Şcoala va putea deveni locul în care eduprenorii să îşi realizeze ideile novatoare, iniŃiind activităŃi adecvate atât nevoilor elevilor şi profesorilor ei, cât şi comunităŃii. Dacă acum vorbim despre manageri şcolari, descentralizarea va deschide, sperăm noi, era eduprenorilor. În cele ce urmează, vom prezenta câteva experienŃe eduprenoriale din Uniunea Europeană, promovate de Comisia Europeană prin programul Antreprenoriatul în învăŃământul şi formarea profesională (2009):

• În Fran Ńa, s-a introdus o nouă abordare a formării profesorilor în 2007. Fiecărui profesor i se cere în prezent să cunoască mediul întreprinderilor şi trebuie să dovedească aceste cunoştinŃe înainte de a fi selectat. În timpul pregătirii pentru concursul de angajare, fiecare viitor profesor trebuie să efectueze un stagiu de cel puŃin trei săptămâni într-o întreprindere. În această etapă de pregătire, fiecare viitor profesor al unei discipline tehnice sau profesionale trebuie să câştige o experienŃă de trei luni în specializarea pe care acesta o va preda. După numire, fiecare profesor de la un „lycée professionnel”, indiferent de disciplină, va participa la un alt stagiu de trei săptămâni în cadrul unei întreprinderi, în timpul primului an de specializare. Acest stagiu se axează pe legăturile dintre şcoală şi întreprindere şi se finalizează cu proiectarea unor instrumente pedagogice.

• Centrul de cuno ştin Ńe „ Competento ” (Belgia). Această iniŃiativă amplă, dezvoltată în Flandra, include două linii principale de acŃiune:

27





Bucure şti

� Un Centru virtual de cunoştinŃe ( www.competento.be) cu o mare bază de date privind materialele (documente privind rapoarte de politici şi cercetare, modele, metode şi materiale pentru cursuri, precum şi instrumente de analiză pentru competenŃe antreprenoriale), iniŃiativele, informaŃiile, evenimentele şi concursurile. Centrul virtual de cunoştinŃe este o platformă unică pentru răspândirea tuturor tipurilor de materiale privind educaŃia antreprenorială în rândul profesorilor. Acesta creează o platformă de schimb între supraveghetorii pedagogici, profesori şi educatori, formatori în domeniul cursurilor specifice şi reprezentanŃi ai întreprinderilor, care sunt într-adevăr intermediari ideali.

� Săptămâna „Clasei antreprenoriale” are ca scop evidenŃierea, pe parcursul unei săptămâni, a acŃiunilor legate de antreprenoriat din cadrul şcolilor şi centrelor de formare. Există şi o broşură care să inspire participanŃii. Tema pentru anul 2009 a fost „Creativitatea şi inovarea”. Toate ideile şi iniŃiativele creative şi inovatoare beneficiază de şanse egale pentru a fi cunoscute de către publicul Ńintă. Sunt contactaŃi toŃi partenerii din domeniul învăŃământului şi al formării, astfel încât să existe un sprijin amplu pentru transferul de noi informaŃii şi pentru schimbul de cunoştinŃe şi experienŃe privind competenŃele antreprenoriale şi antreprenoriatul.

Înainte de crearea site-ului internet Competento, gama largă de metode şi iniŃiative era fragmentată şi dificil de utilizat. Baza de date Competento oferă o prezentare generală a opŃiunilor pentru promovarea spiritului şi a competenŃelor antreprenoriale în Flandra, precum şi a multor iniŃiative internaŃionale. Bunele practici sunt diseminate prin intermediului site-ului internet Competento. Orice persoană care caută exemple le poate găsi pe toate în acelaşi loc. Profesorii, formatorii şi alte persoane din sistemul de învăŃământ se pot abona la buletinul informativ electronic pentru a fi informaŃi privind noile activităŃi.

• Proiectul FSE „Dezvoltarea studiilor antreprenorial e” (Estonia). Acest proiect a fost desfăşurat – cu sprijin financiar din Fondul social european (FSE) – de către FundaŃia „Innove” şi partenerii acesteia (şase şcoli profesionale şi Camera de ComerŃ şi Industrie din Estonia) între lunile septembrie 2005 şi august 2008. Proiectul a avut drept rezultat dezvoltarea a trei noi module antreprenoriale care pot fi adaptate diferitelor programe şcolare IFP:

� un modul de bază de 40 de ore, destinat elevilor din şcolile profesionale care urmează învăŃământul de bază. Modulul de bază a fost conceput pentru a dezvolta înŃelegerea elevilor în ceea ce priveşte economia de piaŃă şi mediul muncii, pentru a introduce cercetarea în domeniul carierei, logica modului în care funcŃionează societăŃile şi elementele fundamentale ale înfiinŃării şi administrării unei societăŃi.

28





Bucure şti

� un modul antreprenorial de 40 de ore, destinat elevilor din învăŃământul profesional postliceal. Modulul antreprenorial vizează mediul de afaceri din Estonia, întreprinderile nou înfiinŃate şi activitatea antreprenorială. Activitatea antreprenorială oferă elevilor posibilitatea de a pune în practică cunoştinŃele şi competenŃele pe care le-au dobândit – elevii trebuie să planifice, să constituie şi să conducă activitatea propriei întreprinderi şi trebuie să prezinte un raport privind întreprinderea pe baza acestei activităŃi.

� un modul opŃional de 80 de ore: Evaluarea performanŃelor în afaceri şi gestionarea provocărilor antreprenoriale pentru elevii din cadrul învăŃământului secundar profesional. Modulul opŃional vizează evaluarea performanŃelor în afaceri şi gestionarea provocărilor antreprenoriale. Acesta include şi activităŃile antreprenoriale. Metodele de predare sugerate sunt schimbul de idei, munca în echipă, metoda abordării în funcŃie de caz, învăŃarea bazată pe proiecte şi sarcinile individuale.

Pe perioada desfăşurării proiectului, au fost elaborate şi furnizate şcolilor pilot materiale de studiu, manuale pentru profesori şi ghiduri pentru utilizatori relevante pentru învăŃarea bazată pe proiecte. Folosirea simulărilor şi a materialelor video a reprezentat, de asemenea, o componentă importantă a proiectului. Acestea au inclus simularea „Pizzeria” (gestionarea unei pizzerii) şi materiale video cu interviuri luate antreprenorilor.

În Statele Unite ale Americii, după cum identifică autorii lucrării8 Educational entrepreneurs face key challenges of their own, sunt identificate cinci mari domenii în antreprenoriatul educaŃional. Astfel, există o primă categorie a şcolilor şi reŃelelor de şcoli (care includ atât şcoli non-profit, cât şi organizaŃii educaŃionale orientate către profit); apoi, categoria celor preocupaŃi de furnizarea de capital uman (formarea cadrelor didactice etc.); categoria celor responsabili cu furnizarea de instrumente pentru învăŃarea elevilor (mijloace didactice, cursuri online, evaluări formative sau programe de monitorizare a absolvenŃilor sau de analiză a diverselor date ş.a.); a celor ocupaŃi cu furnizarea de diverse suporturi suplimentare pentru învăŃarea elevilor (programe afterschool, tutorat suplimentar sau consiliere pentru admiterea la facultate) şi serviciile de sprijinire a altor antreprenori educaŃionali (meta-antreprenori), existând o adevărată reŃea de diverşi donori în educaŃie, în acest sens.

Aplica Ńia nr. 6

8 Mead, Sar, Rotherham, Andrew J., în Brookings, oct. 2008

29





Bucure şti

IdentificaŃi oportunităŃilor antreprenoriale în contextul descentralizării învăŃământului preuniversitar în domeniilie curriculum, resurse umane, reŃea şcolară, conducere şi administrare, financiar, evaluare şi certificare.

Anexa 1

CONCEPTE ANTREPRENORIALE – NOłIUNI DE BAZĂ Afacerea – este efortul organizat al unor indivizi de a produce şi vinde pentru profit bunurile şi serviciile care satisfac cereri ale societăŃii. Afacerile sunt de două feluri:

• B2C (business to consummer) – dacă produsele şi serviciile se adresează consumatorilor şi

• B2B (business to business) – dacă produsele şi serviciile oferite se adresează altor afaceri, acestea încorporându-le în propriile produse şi servicii.

O afacere are două scopuri sau obiective fundamentale:

• SupravieŃuirea – să reziste pe piaŃă un timp indefinit, înfruntând concurenŃa, sindicatele, autorităŃile, luptând cu propriile ineficienŃe, evaluând riscurile şi asigurându-se împotriva lor;

• Câştigul sau profitul – să maximizeze avantajele proprietarilor afacerii (întreprinzători, acŃionari sau patroni)

PiaŃa – este locul (abstract, dar chiar şi fizic) unde se întâlnesc vânzătorii de produse şi servicii cu clienŃii (cumpărătorii) acelor produse şi servicii.

ConcurenŃa – este rivalitatea dintre afaceri pentru a vinde potenŃialilor clienŃi. În general, concurenŃa se încadrează într-unul din următoarele tipuri:

30





Bucure şti

• concurenŃă pură (perfectă) – este situaŃia unei pieŃe unde sunt mulŃi clienŃi (cumpărători) şi vânzători pentru acelaşi produs şi nu există un anumit client sau vânzător suficient de puternic pentru a afecta preŃul produsului;

• concurenŃă monopolistă – este situaŃia unei pieŃe cu mulŃi clienŃi şi relativ mulŃi vânzători, dar vânzătorii reuşesc să-şi diferenŃieze produsele de cele ale competitorilor;

• oligopol – este situaŃia unei pieŃe (sau industrii) în care există puŃini vânzători;

• monopol – este situaŃia unei pieŃe (sau industrii) în care există un singur vânzător;

• monopol natural – este situaŃia unei industrii în care investiŃiile cerute pentru a deschide noi centre ar fi atât de costisitoare încât ar contraveni interesului public;

Întreprinzătorii (antreprenorii) – sunt oamenii de afaceri care construiesc (încep), dezvoltă şi conduc o afacere, riscându-şi pentru aceasta timpul, eforturile şi banii. Întreprinzătorii mai sunt cunoscuŃi sub numele de patroni, asociaŃi, investitori, parteneri sau acŃionari.

Consumatorii – sunt persoane care cumpără bunuri şi servicii pentru nevoile lor personale (nu pentru a le revinde).

Bunuri de consum – sunt produsele cumparate de consumatori, pentru nevoile lor personale;

Resursele unei afaceri sunt – resursele umane, materiale, informaŃionale şi financiare;

Profitul – este ceea ce rămâne după ce se scad cheltuielile afacerii din veniturile generate de vânzări.

Oferta – este cantitatea dintr-un produs sau serviciu pe care furnizorii sunt dispuşi să o vândă la fiecare din preŃurile posibile.

Cererea – este cantitatea dintr-un produs sau serviciu pe care cumpărători sunt dispuşi să o cumpere la fiecare din preŃurile posibile.

PreŃul pieŃei – este preŃul la care cantitatea cerută dintr-un produs sau serviciu egalează oferta, în ipoteza concurenŃei pure. În concurenŃa reală, preŃul de piaŃă este preŃul mediu la care s-au încheiat cele mai recente tranzacŃii de un anumit tip.

Stakeholderi - părŃi interesate/implicate: guvernul, comunitatea oamenilor de afaceri, ONG şi grupurile religioase, sindicatele, consumatorii, comunitatea în ansamblul său, cercetătorii şi profesorii, furnizorii de servicii, grupurile cu interese speciale, cum ar fi organizaŃiile de IMM-uri.

31





Bucure şti

Anexa 2 Plan de afaceri

Înfiin Ńarea TOP OFFICE CONSULTING S.A 9

1. Sinteza planului de afaceri Firma TOP OFFICE CONSULTING S.A., după cum arată şi denumirea, se doreşte a fi o

societate pe acŃiuni, al cărei obiect de activitate îl constituie instruirea clienŃilor în utilizarea calculatorului.

Societatea face parte din sectorul terŃiar, cel al serviciilor. Principalele tipuri de servicii sunt:

o Instruirea şi atestarea cursurilor de WINDOWS şi OFFICE (Word, Excel, Power Point, Outlook, Acces)

o Instruirea şi atestarea cursurilor de Wizcount şi Ciel o Instruirea şi atestarea cursurilor de Jawa

9 După Ovidiu Nicolescu; Ion Verboncu, Studii de caz in managementul organizatiei, Editura Olimp, Bucuresti, 2003

32





Bucure şti

o Instruirea şi atestarea cursurilor de C++ Professional

PiaŃa potenŃială Practic, nu cunoaşte nici un fel de limitare, deoarece, serviciile pe care le oferim se

adresează tuturor categoriilor profesionale şi de vârste, indiferent de nivelul de cunoştinŃe deŃinut de persoanele interesate. Produsele sunt destinate celor trei mari tipuri de clienŃi: cei care nu posedă nici un fel de cunoştinŃe şi doresc să se iniŃieze în unul sau mai multe domenii, cei care au anumite cunoştinŃe şi doresc să se informeze în continuare şi celor care doresc să devină experŃi într-un domeniu.

Pregătirea profesională a potenŃialilor clienŃi nu presupune neapărat studii superioare şi nici cunoştinŃe în domeniul informatic. De asemenea, cursurile de instruire pot avea un program fix sau flexibil, în funcŃie de posibilităŃile de timp a celor care doresc să le urmeze. Această facilitate se adresează în special persoanelor care au deja un loc de muncă şi doresc să se autoperfecŃioneze sau să se reorienteze profesional.

Cercetarea de piaŃă Ne îndreptăŃeşte să întrevedem o evoluŃie puternic pozitivă în acest domeniu al instruirii

informatice, deoarece piaŃa românească se află într-o dezvoltare exponenŃială a domeniului serviciilor şi în special a celor informatice.

Un segment foarte important de piaŃă îl reprezintă cel al contabililor şi celor care doresc să se formeze şi reformeze profesional.

De asemenea o cerinŃă foarte des întâlnită în momentul angajării o constituie cunoaşterea măcar a utilizării Windows şi programelor OFFICE.

Avantajul competitiv Îl constituie calitatea serviciilor prestate de firmă şi în special certificarea în cazul

absolvirii cursurilor, certificare în acord cu Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale.

Aspecte financiare: ÎnfiinŃarea firmei presupune o investiŃie egală cu echivalentul în lei a 35.000$ cu o

perioadă de rambursare de 5 ani de zile şi o dobândă de 15% anuală (condiŃii asigurate de Banca de Dezvoltare). Capitalul social la înfiinŃarea firmei va fi de 1.440.000.000 lei.

Profitabilitatea firmei: Se estimează ca firma să atingă o rată a profitului de peste 27% anual, cu o cifră de

afaceri de peste 30.000$. Echipa managerială Este formată din trei manageri: un manager administrativ, un manager tehnic şi un

manager de marketing şi publicitate.

Oferta de afaceri a TOP OFFICE CONSULTING S.A.:

33





Bucure şti

Societatea noastră îşi propune să găsească în Dumneavoastră un partener viabil de afaceri şi care să se implice nemijlocit în activitatea firmei. De aceea vă propunem să investiŃi suma necesară înfiinŃării firmei (echivalentul a 35.000$), în schimbul rambursării sumei pe o perioadă de şase ani şi a unei dobânzi aferente de 15% anual, precum şi o participare la profitul firmei de 5%.

2. Prezentarea întreprinderii

Întreprinderea face parte din sectorul terŃiar al economiei, cel al serviciilor. Orientarea

către acest sector se datorează faptului că majoritatea economiilor dezvoltate din întreaga lume deŃin o pondere foarte mare a firmelor din sectorul terŃiar. Conjunctura politică din România, favorabilă integrării în structurile europene, consider a fi un avantaj important în lansarea acestei afaceri, precum şi cerinŃele pieŃei în domeniul informatic. Tipul de serviciu pe care îl oferă firma este cel al instruirii în domeniul informatic, pentru diferite categorii de utilizatori şi programatori.

Ideea înfiinŃării acestei organizaŃiei aparŃine unui grup de specialişti din diverse domenii: informatic, management şi de marketing.

Regimul juridic al firmei este cel de societate pe acŃiuni, principalii acŃionari fiind cei trei manageri: administrativ, tehnic-informatic şi cel de marketing.

3. Serviciile firmei Societatea îşi propune ca prin activitatea sa să instruiască şi să acrediteze potenŃialii

clienŃi într-o gamă cât mai largă de produse informatice. Nomenclatura de servicii va fi prezentată în continuare, detaliat pentru o mai bună cunoaştere a activităŃii firmei.

Instruirea în domeniul OFFICE şi respectiv WINDOWS se structurează pe mai multe nivele de cunoştinŃe: pentru începători care nu au mai avut acces la un calculator, pentru cei care posedă anumite cunoştinŃe în domeniu şi vor să le aprofundeze şi pentru cei care vor să devină experŃi în domeniu. Firma noastră oferă posibilitatea clientului de a opta pentru un singur program din gama OFFICE, pentru mai multe sau pentru toate acestea. În concordanŃă cu opŃiunea clientului, tarifele vor fi diferenŃiate.

Programele Wizcount şi Ciel sunt programe informatice cu aplicabilitate practică în domeniul contabil. Instruirea potenŃialilor contabili care doresc o atestare în lucrul cu aceste utilităŃi informatice presupune accesul la informaŃie pe mai multe niveluri: contabilitate primară, contabilitate aprofundată şi expert contabil.

34





Bucure şti

Limbajul de programare Jawa este destinat celor interesaŃi de lucrul pe INTERNET, pentru cei care doresc să creeze pagini de Web şi să înveŃe programare în acest domeniu. Firma noastră consideră că acest serviciu este unul dintre cele mai atractive pentru clienŃi, deoarece crearea de pagini de Web este un domeniu de actualitate şi proporŃia celor care cunosc acest limbaj de programare din totalul celor care concep şi lansează pagini pe INTERNET este destul de redusă.

Limbajul de programare C++ Professional este unul dintre ultimele programe care au apărut în domeniu şi constituie o necesitate şi o oportunitate totodată pentru cei care doresc să se specializeze în acest domeniu. Instruirea în acest domeniu este destinată în special celor care doresc să utilizeze produsul la un nivel înalt sau să aprofundeze cunoştinŃele pe care le posedă.

Calitatea asigurată de firmă este la cele mai înalte standarde. Astfel, pregătirea profesională a clienŃilor se va realiza de către personal de specialitate, iar acreditarea va fi recunoscută la nivel naŃional, fiind aprobată tot de Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale.

Utilizarea produselor informatice din cadrul firmei se face în conformitate cu legea, pentru acestea obŃinându-se licenŃe de la reprezentanŃele firmei Microsoft din România.

Costul activităŃii din acest domeniu se rezumă practic la plata salariilor şi consumul de curent electric. După cum se poate observa este un cost redus care atrage după sine un profit maxim.

PerformanŃele activităŃii de învăŃare sunt asigurate atât de personalul de instruire specializat, cât şi de calculatoarele şi programele utilizate.

Un factor important de precizat în evoluŃia existenŃei firmei este acela că societatea se ghidează în permanenŃă cu cerinŃele pieŃei. Astfel, programele care vor fi prezentate clienŃilor pot varia, prin introducerea de produse informatice noi şi angajarea de noi specialişti. De asemenea preŃurile practicate vor fi raportate şi la preŃurile concurenŃei.

4. Programul de Marketing şi Vânzări

TOP OFFICE CONSULTING S.A. este o firmă care acordă o importanŃă deosebită

clienŃilor săi, în particular, precum şi necesităŃilor pieŃei în general. De aceea departamentul de Marketing din cadrul societăŃii joacă un rol hotărâtor în evoluŃia economică a acesteia.

Segmentul de piaŃă căruia i se adresează oferta noastră este foarte larg, de la persoane fără nici o pregătire în domeniu, până la cei care doresc performanŃă. Totodată nu există nici o limitare de vârstă sau de pregătire profesională.

Pe piaŃă, concurenŃa este reprezentată de o serie de alte firme care activează în domeniu, dar care nu constituie o ameninŃare reală pentru firma noastră deoarece, necesităŃile pieŃei sunt cu mult mai mari decât oferta actuală. De asemenea, gama serviciilor oferite de noi este în mare parte diferită decât cea oferită de alte firme.

35





Bucure şti

Politica preŃurilor este diferenŃiată în funcŃie de tipul de serviciu dorit de client şi nivelul de pregătire ales. De asemenea, se pot adopta de către client mai multe modalităŃi de plată: plata dintr-o singură tranşă, pentru fiecare curs de pregătire sau eşalonat.

• Pentru plata dintr-o singură tranşă se acordă un discount de 12%.

• În cazul în care un client optează pentru a urma încă un curs, acesta beneficiază de o reducere de 5%;

• Pentru fiecare curs nou această reducere se adaugă la cea veche (dacă există), dar reducerea nu poate depăşi 50% din valoarea unui curs.

Societatea noastră oferă o gamă diversă de distribuŃie a serviciilor noastre. Astfel, cursurile pot fi realizate la sediul firmei, utilizând calculatoarele firmei şi beneficiind de instruirea personalului de specialitate, pot fi procurate pe CD-uri sau cărŃi de specialitate, sau pot fi accesate contra cost pe INTERNET pe site-ul firmei.

TOP OFFICE CONSULTING S.A. îşi propune să practice o gamă largă de tehnici publicitare, dintre care vom aminti următoarele:

• Afişaj şi pliante în facultăŃi care nu sunt de specialitate, în licee şi şcoli şi în locurile publice aglomerate

• Reclama radio pe posturi cu audienŃă ridicată

• Publicitatea pe INTERNET

• Publicitatea în ziare de mare tiraj şi în alte publicaŃii

De asemenea, se vor practica anumite reduceri în anumite perioade ale anului cum ar fi sărbătorile de iarnă, în timpul vacanŃelor de vară, etc.

5. Programul de dezvoltare a produselor

Bazându-ne pe semnalele primite din partea pieŃei, firma noastră îşi propune să-şi

dezvolte activitatea în funcŃie de cerinŃele clienŃilor şi de posibilităŃile financiare pe care le deŃinem.

Astfel, pornind de la un sediu dotat cu zece calculatoare, ne propunem să deschidem mai multe sedii atât în Bucureşti, cât şi în alte oraşe din Ńară: Cluj, Iaşi, ConstanŃa, Timişoara.

O altă direcŃie de dezvoltare a firmei o constituie şi crearea unui centru propriu de publicitate pe INTERNET, care să creeze pagini de web şi să ofere consultanŃă firmelor interesate.

36





Bucure şti

Acest obiectiv îl considerăm realizabil prin prisma faptului că piaŃa are nevoie de serviciile noastre, iar preŃurile practicate în domeniu sunt destul de atractive pentru a asigura succesul firmei.

Instrumentarul folosit pentru instruirea clienŃilor se doreşte a fi unul de calitate şi cu o performanŃă destul de ridicată. De asemenea, precum am precizat anterior, programele care constituie obiectul activităŃii noastre vor fi achiziŃionate cu licenŃă de la reprezentanŃele firmelor producătoare.

Un element constant în politica firmei se doreşte a fi permanenta deschidere spre nou şi spre reorientarea spre produse noi şi cerute de piaŃă.

Pe termen lung se doreşte din partea firmei obŃinerea recunoaşterii internaŃionale a atestărilor acordate de firma noastră. Astfel, societatea ar putea să aducă pieŃei româneşti şi alte produse care să asigure competitivitatea atât pe plan intern cât şi extern.

Programarea activit ăŃilor opera Ńionale

Activitatea operaŃională a TOP OFFICE CONSULTING S.A.. ar putea avea următoarea

structură: 1. achiziŃionarea calculatoarelor şi instrumentarului necesare desfăşurării activităŃii 2. achiziŃionarea licenŃelor aferente programelor informatice 3. obŃinerea acreditărilor din partea Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale 4. programarea cursurilor pe parcursul zilei 5. crearea şi urmărirea cursurilor on-line 6. conceperea cursurilor scrise şi pe CD-uri 7. conceperea de noi modalităŃi publicitare şi perfecŃionarea celor existente

1. AchiziŃionarea calculatoarelor şi instrumentarului aferent presupune cercetarea pieŃei existente în domeniul calculatoarelor şi componentelor electronice. Acest domeniu de activitate al firmei este atribuit în mare parte în responsabilitatea Managerului Tehnico-Informatic, care trebuie să asigure aprovizionarea firmei cu componentele electronice cele mai performante, cu un raport preŃ - calitate optim.

2. AchiziŃionarea licenŃelor aferente programelor informatice revine ca responsabilitate Managerului Administrativ, care trebuie să asigure firmei funcŃionarea legală prin licenŃele informatice.

3. ObŃinerea acreditărilor din partea Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale revine în atribuŃiile Managerului Administrativ şi constituie una dintre cele mai importante elemente în asigurarea succesului firmei, constituind unul dintre principalele argumente referitoare la calitatea serviciilor firmei.

4. Programarea cursurilor pe parcursul zilei este o operaŃie care se stabileşte de către Managerul Administrativ, Managerul Tehnico-Informatic, dar şi în funcŃie de posibilităŃile

37





Bucure şti

clienŃilor. De aceea este nevoie ca programul să fie relativ flexibil, în funcŃie de numărul clienŃilor şi de timpul liber al acestora.

5. Crearea şi urmărirea cursurilor on-line revine atât Managerului Tehnico-Informatic, cât şi altor angajaŃi ai firmei care posedă cunoştinŃele necesare.

6. Conceperea cursurilor scrise şi a celor pe CD-uri sunt responsabilităŃi ce revin Managerului Tehnico-Informatic, Managerului Administrativ, precum şi altor angajaŃi ai firmei.

7. Conceperea de noi modalităŃi publicitare şi perfecŃionarea celor existente revin în totalitate Managerului de Marketing, căruia în afară de aceste atribuŃii i se mai atribuie şi urmărirea şi controlul vânzărilor, precum şi elaborarea de noi politici de preŃuri şi produse.

Costurile aferente activităŃilor operaŃionale ale firmei se prezintă astfel: 1. AchiziŃionarea calculatoarelor şi instrumentarului aferent presupune costuri aproximate la

echivalentul a 4000$. În acest preŃ se includ zece calculatoare, un server, două imprimante şi un CD-writer.

2. AchiziŃionarea licenŃelor aferente programelor informatice este estimată la o sumă de 1000$

3. ObŃinerea acreditărilor din partea Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale presupune un efort financiar de aproximativ 4000$.

4. Predarea cursurilor atrage după sine cheltuieli salariale de aproximativ 9.000$ anual, salariile aferente celor trei manageri şi unui salariat.

5. Crearea şi urmărirea cursurilor on-line nu presupun cheltuieli suplimentare celor salariale prezentate anterior

6. Conceperea cursurilor scrise şi a celor pe CD-uri presupun costuri legate de hârtie şi cel al CD-urilor, dar care sunt recuperate prin comercializare.

7. Conceperea de noi modalităŃi publicitare şi perfecŃionarea celor existente atrag nişte costuri de aproximativ 3000$ anual pentru primii doi ani, acest sector fiind considerat foarte important de către firma noastră

7.Managementul activit ăŃilor Managementul firmei noastre îşi propune a fi unul participativ, cu implicarea directă a

personalului, creditorului şi într-o măsură semnificativă şi a clienŃilor. Organigrama organizaŃiei se prezintă în modul următor:

Manager general

Departament administrativ

Departement tehnico-informatic

Departament

marketing

Departament

contabil

Departament

dezvoltare

38





Bucure şti

Managerul General este aceeaşi persoană cu Managerul Administrativ. Între sarcinile şi competenŃele acestuia intră stabilirea opŃiunilor strategice ale firmei pe termen scurt, mediu şi lung. Managerul general este un absolvent al FacultăŃii de Management din cadrul ASE Bucureşti şi care are un Masterat în Contabilitate.

Managerul Tehnico-Informatic este un absolvent al FacultăŃii de Electronică şi TelecomunicaŃii din cadrul Politehnicii Bucureşti. În cadrul departamentului pe care îl conduce, acesta are în subordine un angajat (momentan) care se ocupă de redactarea şi crearea programelor on-line.

Managerul de Marketing este absolvent al FacultăŃii de Marketing din cadrul ASE Bucureşti. De asemenea a urmat cursuri de psihologie aplicate în afaceri, cu atestare din partea Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale.

De menŃionat este faptul că atât Managerul Administrativ, cât şi cel de Marketing au cunoştinŃe temeinice în domeniul calculatoarelor.

Motivarea salariaŃilor se face atât printr-un salariu atractiv, cât şi prin participarea diferenŃiată a acestora la profit, cei trei manageri fiind principalii acŃionari ai firmei.

8. Planul financiar

Firma îşi propune să se înfiinŃeze cu un capital social în valoare de 1.444.000.000 lei din care:

− Clădire -30.000$

39





Bucure şti

− Acreditări şi licenŃe - 6.000$ − Calculatoare şi alte componente - 4.000$ − Mobilier - 2000$ − LicenŃe programe informatice - 1000$

Se aproximează o cifră de afaceri de peste 30.000$ anual. Această cifră de afaceri ar duce la un profit de aproximativ 12.400$ pentru primul an, iar pentru anii următori de cel puŃin 20.000$, în condiŃiile în care firma nu ar mai înfiinŃa şi alte filiale şi nu ar mai investi în noi echipamente. În condiŃiile în care firma ar investi în noi echipamente (încă patru calculatoare), profitul anual estimat ar ajunge în jurul valorii de 30.000$, după o perioadă de doi ani de la înfiinŃare. Dacă firma ar mai deschide şi alte filiale se estimează un profit anual de peste 50.000$ anual (în condiŃiile înfiinŃării unei noi filiale). Pragul de rentabilitate venituri-cheltuieli are în vedere următoarele elemente:

o Veniturile din vânzarea serviciilor firmei o Rambursarea investiŃiei o Cheltuielile salariale o Alte cheltuieli

În continuare voi prezenta evoluŃia probabilă a veniturilor societăŃii pe o perioadă de trei ani: Anul V Sem I ($) V Sem II ($) V Sem III ($) V Sem IV ($) Total V($) 2006 3.000 7.500 8.000 10.000 28.500 2006 8.000 13.500 9.000 10.000 40.500 2006 9.000 14.000 10.000 10.500 43.500 Total 20.000 35.000 27.000 30.500 112.500

Amortizarea investiŃiei se va realiza liniar, în condiŃiile unei dobânzi de 15%, pe o

perioadă de cinci ani. Astfel, se ajunge la o sumă anuală de 6.709$. Anul Rest

de plată

Dobânda datorată

Rata de

credit

Sold Dobânda cumulată

Rata cumulată

Total rată + dobânda cumulată

2006 35.000 875 5.834 29.616 875 5.834 6.709 2006 29.616 875 5.834 23.782 1.750 11.668 13.418 2006 23.332 875 5.834 17.498 2.625 17.502 20.127 2006 17.498 875 5.834 11.664 3.500 23.336 26.836 2007 11.664 875 5.834 5.830 4.375 29.170 33.545 2008 5.830 875 5.830 0 10.205 35.000 45.205 Total 5.250 35.000 45.205 Analiza cheltuielilor, pentru următorii ani ar putea arăta în modul următor:

40





Bucure şti

Anul Ch Sal ($) Ch Energ ($) Alte ch. materiale ($)

Total

2006 8.400 1.000 - 9.400 2006 9.000 1.000 - 10.000 2006 9.500 1.000 500 11.000 Total 26.900 3.000 500 30.400

Cheltuielile de publicitate vor fi realizate din numerarul iniŃial al societăŃii pentru primii doi ani, iar apoi se vor apela la fonduri mai reduse.

9. Oferta antreprenorial ă

Societatea noastră îşi propune să găsească în Dumneavoastră un partener viabil de afaceri şi care să se implice nemijlocit în activitatea firmei. De aceea vă propunem să investiŃi suma necesară înfiinŃării firmei (echivalentul a 35.000$), în schimbul rambursării sumei pe o perioadă de şase ani şi a unei dobânzi aferente de 15%, precum şi o participare la profitul firmei de 5%.

Suma în valoare de 35.000$ va fi folosită în următorul mod: o 30.000$ pentru achiziŃia unui imobil o 2.000$ pentru achiziŃia mobilierului o 3.000$ pentru achiziŃia calculatoarelor şi instrumentarului aferent

Restul cheltuielilor materiale, precum: acreditări şi licenŃe de funcŃionare, licenŃe programe informatice, achiziŃia de calculatoare, la care se adaugă cheltuielile cu publicitatea (7.000$ ) vor fi asigurate din numerarul societăŃii, în valoare de 15.000$ .

Garantarea investiŃiei pe care o acordaŃi societăŃii noastre se realizează prin valoarea imobilului, a mobilierului şi a calculatoarelor.

Documents

Suport de Curs Antreprenoriat