www.cursuriccse.ro – www.cursuri-calificare.ro – www.infoafaceri.com

CUPRINS

CAPITOLUL 1DEFINIŢIE. IMPORTANŢĂ. ISTORIC. OBIECTIVE.........................................................3 1.1. DEFININIŢIA.......................................................................................................................................31.2. IMPORTANŢA FLORICULTURII......................................................................................................31.3. ISTORICUL FLORICULTURII...........................................................................................................41.4. CARACTERISTICILE PRODUCŢIEI FLORICOLE .........................................................................51.5. OBIECTIVE ÎN CULTURA FLORILOR............................................................................................51.6. ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE PE PLAN MONDIAL...........................................................................61.7. SITUAŢIA ACTUALĂ A CULTURII FLORILOR.............................................................................6

CAPITOLUL 2CLASIFICAREA PLANTELOR DECORATIVE......................................................................82.1. CLASIFICAREA BOTANICĂ............................................................................................................. 82.2. CLASIFICAREA DUPĂ LOCUL DE ORIGINE................................................................................ 92.3. CLASIFICAREA DUPĂ CICLUL BIOLOGIC................................................................................... 92.4. CLASIFICAREA DUPĂ MODUL DE ÎNMULŢIRE.........................................................................102.5. CLASIFICAREA DUPĂ MODUL DE CULTURĂ.......................................................................... .102.6. CLASIFICAREA DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ............................................................................ 102.7. CLASIFICAREA DUPĂ ÎNSUŞIRI DECORATIVE......................................................................... 102.8. CLASIFICAREA DUPĂ UTILIZARE................................................................................................11

CAPITOLUL 3CARACTERIZAREA MORFOLOGICĂ A PLANTELOR DECORATIVE ...............123.1. ORGANE VEGETATIVE....................................................................................................................12

3.1.1. RĂDĂCINA ..................................................................................................................................123.1.2. TULPINA..................................................................................................................................... 123.1.3. FRUNZA ......................................................................................................................................15

3.2. ORGANE DE REPRODUCERE..........................................................................................................163.2.1. FLOAREA ....................................................................................................................................163.2.2. FRUCTUL ...................................................................................................................................193.2.3. SĂMÂNŢA ...................................................................................................................................19

CAPITOLUL 4RELAŢIILE PLANTELOR DECORATIVE CU FACTORII DE MEDIU.....................214.1. TEMPERATURA.................................................................................................................................214.2. LUMINA ..............................................................................................................................................224.3. APA.......................................................................................................................................................234.4. AERUL.................................................................................................................................................254.5. SUBSTRATUL DE CULTURĂ...........................................................................................................26

CAPITOLUL 5ÎNMULŢIREA PLANTELOR DECORATIVE..........................................................................295.1. REPRODUCEREA PRIN SEMINŢE..................................................................................................29

5.1.1. CARACTERISTICILE FIZICE, FIZIOLOGICE ŞI TEHNOLOGICE ALE SEMINŢELOR DE FLORI.............................................................................................................................................295.1.2. GERMINAŢIA SEMINŢELOR DE FLORI...................................................................................295.1.3. SEMĂNATUL ..............................................................................................................................315.1.4. LOCUL DE SEMĂNAT................................................................................................................32

5.2. ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ...........................................................................................................34

1

CAPITOLUL 6ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE..........................................................................446.1. ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE ÎN CÂMP .................................................................446.2. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE ÎN CÂMP...............................................................456.3. ÎNFINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE ÎN SPAŢII PROTEJATE............................................476.4. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE ÎN SPAŢII PROTEJATE.......................................47

CAPITOLUL 7PĂSTRAREA FLORILOR TĂIATE..............................................................................................517.1. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ DURATA DE MENŢINERE A CALITĂŢII FLORILOR TĂIATE.................................................................................................................................517.2. CONDIŢIONAREA, PRERĂCIREA, AMBALAREA ŞI TRANSPORTUL FLORILOR................527.3. PROCEDEE DE PRELUNGIRE A DURATEI DE PĂSTRARE ŞI MENŢINEREA CALITĂŢII FLORILOR TĂIATE.............................................................................................................53

2

CAPITOLUL 1DEFINIŢIE, IMPORTANŢĂ, ISTORIC ŞI OBIECTIVE

1.1. DefiniţiaFloricultura, una din disciplinele de bază ale horticulturii, se ocupă cu particularităţile

morfologice ale speciilor decorative, cu cerinţele lor faţă de factorii ecologici, metodele de înmulţire, tehnologia culturii în sere sau câmp şi modul de utilizare.

Obiectul de studiu îl constituie un număr foarte mare de plante, în mare parte ierboase, dar şi lemnoase, decorative prin flori, frunze, fructe şi port, folosite pentru înfrumuseţarea interioarelor sau spaţiilor verzi.

Numeroasele specii decorative fac parte din peste 80 familii botanice: în spaţii protejate se cultivă peste 150 genuri, iar în câmp peste 200 genuri, la acestea se adaugă numeroase specii şi un număr impresionant de soiuri. Sigur nu toate aceste genuri se întâlnesc în culturi comerciale, o bună parte din ele se întâlnesc în colecţiile Grădinilor Botanice, colecţiile de la Facultăţile de Horticultură, sau la amatori. Dar oricând unul din aceste genuri poate deveni cultură comercială, chiar dacă a fost sau nu la modă cândva. Spre deosebire de celelalte ramuri ale horticulturii, horticultura ornamentală a evoluat către diversitatea de genuri şi specii cultivate.

Floricultura cuprinde două părţi:- Floricultura generală - prezintă noţiuni referitoare la: morfologia plantelor floricole,

relaţiile lor cu factorii ecologici, metodele de înmulţire, înfiinţarea şi întreţinerea culturilor, recoltarea şi păstrarea florilor.

- Floricultura specială tratează genurile, speciile, soiurile cu particularităţile morfobiologice, cerinţele ecologice, cultura şi modul de utilizare şi se împarte în culturi în câmp şi culturi în spaţii protejate.

Cunoştinţele de la disciplinele fundamentale, Botanica, Fiziologia, de la disciplinele de Pedologie, Agrochimie, Agrotehnică, Protecţia plantelor sunt necesare.

Multe asemănări se constată în Legumicultură cu care se utilizează şi aceleaşi construcţii pentru culturile protejate.

Genetica şi ameliorarea plantelor şi-au adus şi îşi aduc o contribuţie determinantă în crearea numeroaselor soiuri de plante floricole care apar de la un an la altul. De exemplu la nivelul anului 1999 producătorii ofereau peste 600 soiuri de Petunia, 500 de Impatiens, 700 de Viola şi 300 de Pelargonium. În acest sortiment pe lângă soiurile nou create se conservă sau se păstrează şi soiuri mai vechi. În "serii industriale" desigur numărul de soiuri este mai redus, în special în privinţa culorilor.

Cunoştinţele cu privire la construcţia serelor şi răsadniţelor, mecanizarea lucrărilor în câmp sau spaţii protejate şi din ce în ce mai mult cunoştinţele legate de automatizarea lucrărilor, în sere au contribuit la o dezvoltare spectaculoasă în ultimele decenii a floriculturii.

Floricultura este o ştinţă independentă care se bazează pe utilizarea unor tehnici şi metode moderne, caracterizată prin diversitate şi tehnicitate.

1.2. Importanţa floriculturiiImportanţa estetică a florilor rezultă din: nevoia permanentă de frumos a oamenilor; florile:

- însoţesc omul de la naştere până la moarte - încununau învingătorii fie că erau regi, sportivi sau oameni de cultură - reprezintă simbolul unor naţiuni: crizantema - Japonia, laleaua - Olanda - se întâlnesc în balade, legende şi cântece populare

- sunt reprezentate pe ii, ştergare, covoare - fac obiectul unor picturi celebre: Tonitza, Ţuculescu, Van Gogh (Floarea soarelui,

Irişi), Poussin (Regatul zeiţei Flora), etc; - sunt subiectul unor poezii, romane: "Laleaua neagră", "Dama cu camelii"

- încununarea o reprezintă Ikebana, concretizarea cultului pentru frumos

3

• influenţează microclimatul centrelor populate• sunt utilizate în cromo şi aromoterapie alături de muzică şi surâs• contribuie la decorarea spaţiilor interioare şi exterioare din oraşe, sate, staţiuni• au şi alte întrebuinţări:

- plante medicinale: - frunze: Digitalis, Convallaria - flori: Bellis, Calendula - rizomi: Iris- uleiuri şi esenţe pentru industria produselor cosmetice: Rosa, Lilium, Reseda,

Lavandula, Matthiola- alimentaţia omului:

- condimente - dafin - şofran (stigmate de Crocus) - vanilia (păstăi de Orhidee) - coloranţi (Calendula)- flori, petale trandafiri- fructe: Opuntia, curmale, Cocos - lăstari folosiţi în salate: crizanteme- prepararea unor băuturi: Agave- consum ca atare rizomi: Colocasia (taro)- efect insecticid: flori de pyretrum (crizanteme)

Importanţa economică: sursă de venituri apreciabilă datorită caracterului intensiv al culturii, producţii mari şi

preţuri avantajoase, din cultura florilor se pot realiza venituri apreciabile, de exemplu în SUA se obţin anual 1,8 miliarde $.

1.3. Istoricul floriculturii- cea mai veche dovadă este o medalie de 7000 ani descoperită în Altai, care are încrustat

un trandafir;- picturi descoperite în piramide care au şi flori;- grădinile suspendate ale Semiramidei;- 1200 î.e.n. - lege în India care pedepsea pe hoţii de flori;- 500 î.e.n. - Confucius a denumit crizantema, floare de aur;- 370-323 î.e.n.- Teofrast- în tratatul Cercetarea plantelor are vol. 6, Flori;- cu 6-7000 ani în urmă se vorbea de grădini nemaivăzute: - 3000 î.e.n. grădinile sacre din cetatea Ur capitala statului Sumerian; - Iran - grădini numite paradisuri, supranumit Ghiulistan - ţara trandafirilor; - 2600 î.e.n. - în China, Japonia se cultivau: azalee, crizanteme, camelii; au apărut

Ikebana, Bonsai şi vestitele grădini japoneze; - grădini plutitoare - azteci;

- grădina din Lykaion, Grecia - Grădina Botanică Teofrast; - viridarii, grădinile romane în care se cultivau: crini, zambile, trandafiri. Cultura florilor în funcţie de epoci

- sclavagism - s-a dezvoltat fiind folosită munca sclavilor; - evul mediu - se restrânge din cauza nenumăratelor războaie; - Renaşterea, sec.XV-XVI - se dezvoltă, apar grădini şi parcuri celebre - Italia, Franţa; - epoca modernă - dezvoltare foarte mare, diversificarea continuă a sortimentului.

Momente din istorie care au influenţat cultura plantelor ornamentale:- migraţia popoarelor, cruciadele, expansiunea romană, cuceririle arabe, au contribuit la

răspândirea de la o regiune la alta a diferitelor specii de flori şi nu numai;- descoperirile geografice din sec.XV, flora din America, după 1860 flora Australiei, după

1900 flora din Noua Zeelandă, au determinat apariţia în Europa a numeroase specii floricole;- utilizarea în anul 1269 a adăposturilor şi serelor şi în 1599 la Leyda au permis cultivarea

unor specii din zonele tropicale şi subtropicale;

4

- crearea colecţiilor de plante la mânăstiri, apoi la grădini botanice au permis păstrarea speciilor nou introduse şi au avut un rol deosebit în ameliorare;

- începutul lucrărilor de ameliorare:- din cele mai vechi timpuri s-au creat soiuri de lalele în: Iran, Turcia şi camelii,

azalee în Japonia;- în sec.XVII au început încrucişările intra şi intergenerice - sec.XIX şi mai ales XX lucrările de ameliorare a florilor au luat o foarte mare

amploare.1.4. Caracteristicile producţiei floricole Ramură intensivă a Horticulturii, Floricultura se caracterizează prin:- diversitatea produselor, formate din sute de specii şi mii de soiuri;- diversitatea modalităţilor de cultură şi a condiţiilor de sol, temperatură, lumină şi hrană

necesare pentru dezvoltarea florilor;- originea diferită, sistem radicular diferit, număr foarte mare de boli şi dăunători;- caracterul intensiv al culturilor atât cele din seră cât şi cele din spaţii neadăpostite,

cultivarea intensă a terenului;- culturi industriale mari, mijlocii şi mici, dar şi grădini familiale sau apartamente,

balcoane, instituţii;- tehnicitate înaltă, muncitori specializaţi, personal cu studii superioare;- utilizări foarte diferite, apartamente, balcoane, terase, spaţii verzi diverse, flori tăiate.1.5. Obiective în cultura florilora) Specializarea pe tip de cultură şi produs este determinată de caracteristicile producţiei

floricole.b) Diversificarea sortimentului, introducerea de soiuri şi specii noi, rezistente la boli şi

dăunători;- singura ramură a horticulturii care a evoluat spre diversitate;- exemple de specii şi soiuri noi: Tamaya, Bacopa, Bidens, plante pendente (Antirrhinum);- exemple de specii şi soiuri rezistente la boli: Zinnia la Oidium;c) Eşalonarea producţiei prin cultivarea de specii şi soiuri diferite cu:

- locul de cultură: - câmp - seră- număr mare de genuri, au perioadă de vegetaţie diferită;- în cadrul speciei: soiuri timpurii, semitimpurii, târzii;- modul de cultură - obişnuite - forţate: Lalele, Azalee, Hortensia - dirijate: Poinsettia, Crizanteme - continui: Garoafe, Cyclamen

d) Obţinerea de soiuri noiObiectiv permanent al celor care se ocupă de cultura florilor;

- metodele tradiţionale de ameliorare, hibridarea, mutageneza indusă au rol preponderent în crearea de soiuri. Prin mutageneză s-au obţinut peste 100 soiuri (până în 1980) la flori tăiate, peste 90 soiuri la plantele la ghiveci şi 47 la plante cu bulbi;- sortimentul de garoafe se reînnoieşte la 4-5 ani;- soiuri noi la specii mai puţin cultivate - Nemesia "Sundrops", medalie de aur în

anul 1999-Fleuroselect, înfloreşte până în octombrie, nu se degarniseşte, port compact;- soiuri noi la specii mult cultivate - pendente la Antirrhinum;- hibrizi interspecifici - Orhidee

e) Perfecţionarea şi promovarea tehnologiilor moderne de cultură- Culturi dirijate, forţate, continui.- Culturi fără sol.- Biotehnologii - microînmulţire;

5

- regenerarea clonelor fără virusuri; - conservarea "in vitro" prin crioconservare; - embriogeneza somatică - seminţe artificiale; - transformarea genotipurilor.f) Obţinerea de producţii de flori, de seminţe şi material săditor care să răspundă

exigenţelor producătorilor de material săditor, producătorilor de flori, vânzătorilor en gros şi en detail, consumatorilor.

Producătorii de material săditor - potenţial mare de multiplicare;Producătorii de flori - potenţial bun de creştere, producţie bună de flori de calitate, pe o

perioadă cât mai lungă de timp;Vânzătorii en gros şi en detail - flori care să evolueze lent la frig şi în timpul păstrării şi să

se deschidă normal (pentru flori tăiate), păstrare bună pentru material săditor;Consumatorii - valoare decorativă, menţinerea valorii estetice, produsul să fie la modă.g) Producţia de flori cu consum minim de energie şi preţ de cost redus- se cultivă soiuri adaptate la nivele termice reduse, se aplică tratamente termice la

materialul săditor, se utilizează soiuri timpurii;- se cultivă în zonele cele mai favorabile.h) Distribuţie modernă, publicitate şi educarea consumatorilor, transport şi ambalare

corespunzătoare, orientarea gustului consumatorului şi chiar convingerea lui.1.6. Orientări şi tendinţe pe plan mondial- Floricultura se practică în zone favorabile, departe de oraşe (care s-au extins foarte mult)

şi este posibilă datorită progreselor din transport, păstrare şi apariţiei soiurilor rezistente.- Specializarea pentru producerea - seminţe, răsad, butaşi;

- unei singure culturi: Hortensia, Pelargonium- Obţinerea la cel mai scăzut cost de preţ în urma cunoaşterii perfecte a condiţiilor de

cultură.- Nivel ridicat în munca de ameliorare, anual se crează mii de soiuri.- Evoluţia meseriilor determinată de specializare (producere de răsad, butaşi), dar şi de

aplicare a tehnologiilor noi: aclimatizator de plante produse "in vitro", stilist floral.- Producerea de plante pentru epoci bine precizate: Anul Nou, 1 martie şi producerea de

plante mici - miniplante.- Tendinţa de a vinde compoziţii florale sau tot ce trebuie pentru realizarea acestora,

aranjamente florale de interior (Ikebana), compoziţii florale pentru terase, jardiniere, balcoane, suspensii florale, acoperişuri înflorite, compoziţii florale pentru grădini particulare, grădini sălbatice, alpine, ziduri înflorite, plante perene, bazine de apă.

Fleuroselect, asociaţie care grupează cercetători şi comercianţi de seminţe de flori creată în 1970, care uneşte producători de seminţe din toată Europa, Japonia, S.U.A., India, etc. Principalul obiectiv, stimularea creaţiei şi ameliorării de noi soiuri de flori. Din 1989 un certificat de calitate care asigură protecţia soiului.

1.7. Situaţia actuală a culturii florilora) Principalele ţări cultivatoare de flori din Europa

Producătorul de flori nr. 1 în Europa este Olanda care exportă 60 % din producţia sa şi este primul producător mondial de bulbi (pentru 1988 cifra de afaceri 15 miliarde F.F.) Creştere spectaculoasă a suprafeţei ocupate cu sere 4700 ha, 1900 ha în câmp şi 16500 ha cu "bulbi".

Principalele culturi: trandafirul ocupă în Olanda 800 ha, crizantemele - 600 ha, Gerbera - 250 ha, Kalanchoe - 20 mil. plante.

Producătorul nr. 2, Germania cu o valoare a producţiei de 6 miliarde F.F. Creşterea rapidă a suprafeţei de sere de la 650 ha în 1950 la 2500 ha în 1989, din care 40% este destinată "florilor tăiate" şi 4000 ha în câmp + 300 ha cu bulbi (pentru a acoperi necesarul mai importă 25% din necesar din Olanda, Italia, Franţa).

Principalele culturi: 230 ha trandafir, 400 ha crizanteme, 12 mil. plante Begonia, 20 mil.plante Poinsettia, 25 mil.plante Cyclamen, 25 mil.plante Saintpaulia.

6

Producătorul nr. 3, Franţa - 2000 ha sere faţă de 700 ha în 1964 şi 1000 ha în 1972, 50 % din suprafaţa pentru "flori tăiate". Culturi în câmp 5000 ha (flori tăiate - 3000 ha, plante în masiv - 880 ha, bulbi - 800 ha).

Principalele culturi: 450 ha trandafir, 260 ha garoafe, 100 ha crizanteme, 7 mil. plante la ghiveci.

Producătorul nr. 4., Italia - 3400 ha sere şi adăposturi şi 4000 ha în câmp, 500 ha bulbi, aceeaşi creştere rapidă a suprafeţei cultivate în seră, de la 176 ha în 1950 la 3400 ha în 1988, valoarea producţiei - 5 miliarde.

Principalele culturi: garoafe - 1000 ha, trandafir - 460 ha, gerbera - 120 ha .b) Principalele culturi pentru flori tăiate sunt:

- Trandafirul: 800 ha Olanda, 450 ha Franţa, 460 ha Italia, 400 ha Maroc, 230 ha Germania;

- Crizanteme: 600 ha Olanda, 400 ha Germania, 600 ha Columbia, 200 ha Anglia, 100 ha Franţa;

- Garoafe: 1000 ha Italia, 500 ha Spania, 300 ha Olanda, 300 ha Israel, 260 ha Franţa;- Gerbera: 250 ha Olanda, 120 ha Italia, 70 ha Germania, 60 ha Franţa;- Orhidee: 170 ha Olanda;- Strelitzia: 40 ha Olanda, 30 ha Franţa;- Gypsophila: 300 ha Israel, 80 ha Olanda;

c) Principalele culturi la ghivece - Azalee: Belgia - producătorul nr.1;- Hortensii: Franţa - producătorul nr.1; - Cyclamen: 25 mil. plante Germania, 15 mil. plante Olanda, 15 mil.plante Franţa;- Saintpaulia: 25 mil. plante Germania, 21 mil. plante Olanda;- Poinsettia: 20 mil. plante Germania;- Kalanchoe: 20 mil. plante Olanda;- Begonii (B.socotrana x B.tuberhybrida): 17 mil. plante Olanda, 12 mil. pl. Germania;- Crizanteme: 7 mil.plante Franţa.

Chestionar de autoevaluare

1. Definiţia floriculturii.2. Obiectul floriculturii şi legătura cu alte discipline.3. Care este importanţa şi utilizarea florilor?4. Care sunt momentele din istorie care au influenţat cultura florilor?5. Caracteristicile producţiei floricole.6. Care sunt obiectivele floriculturii şi tendinţele pe plan mondial?7. Enumeraţi principalele ţări cultivatoare de flori din Europa şi principalele culturi

pentru flori.

7

CAPITOLUL 2CLASIFICAREA PLANTELOR DECORATIVE

2.1. Clasificarea botanică 2.2. Clasificarea în funcţie de origine 2.3. Clasificarea în funcţie de ciclul biologic 2.4. Clasificarea în funcţie de modul de înmulţire 2.5. Clasificarea în funcţie de locul de cultură 2.6. Clasificarea în funcţie de tipul de cultură 2.7. Clasificarea în funcţie de însuşiri decorative 2.8. Clasificarea în funcţie de modul de utilizare2.1. Clasificarea botanică - Se reglementează prin Codul Internaţional de

Nomenclatură Botanică (ICBN) şi Nomenclatură a Plantelor Cultivate (ICNCP).- Nume ştiinţific: Se compune din două cuvinte şi a fost introdus de Linné în 1753:

- nume gen - substantiv - nume propriu: Hosta, Begonia - particularităţi: Gypsophilla - formă flori, frunze: Gladiolus, Canna- nume specie - adjectiv - nume propriu: T. gesneriana - origine: A. mexicanum - calitate: V. tricolor- numele prescurtat al autorului, de exp. L.- Linné- varietatea - ex. Celosia argentea var. cristata- Ex. Chrysanthemum x hortorum - hibrizi proveniţi din mai multe specii

- Soi - cv. (cultivar) - ansamblu de plante cultivate care se disting printr-un caracter (morfologic, fiziologic, citologic) şi care se menţine prin înmulţirea vegetativă sau generativă. Denumirea soiului este în latină sau limbă de circulaţie internaţională, se scrie cu literă mare şi se notează cu cv. sau "...". Soiurile se grupează după forma florii, culoare, timpurietate, înălţime, etc. Ex. Freesia hybrida: "Diana".

Sunt situaţii când aceeaşi specie este descrisă prin două nume diferite, se reţine cel mai vechi, chiar dacă cel nou este mai cunoscut:

Helichrysum petiolare = Gnaphalium lanatumOsteospermum = DimorphotecaClasificare botanică:Regn vegetal - Archaegoniate - Bryophyta - gen. Sphagnum (muşchi)

- Pteridophyta - fam. Polypodiaceae, gen Adiantum (ferigi)

- Spermatophita - Gymnosperme - fam. Cycadaceae: Cycas - fam. Pinaceae: Araucaria - Angiosperme - Monocotiledonate - fam. Palmae - fam. Orchidaceae - fam. Liliaceae - Dicotiledonate - fam. Compositae - fam. Cactaceae - fam. Begoniaceae etc. Familia - Gen - Specie - Varietate - Soi Fam. Begoniaceae - Begonia - câmp: Begonia semperflorens - seră - flori: Begonia tuberhybrida - frunze: Begonia mansoniana

8

Fam. Compositae - seră - sol: Gerbera - ghivece: Senecio - frunze: Gynura - câmp - anuale: Tagetes - bisanuale: Bellis - perene: Gaillardia2.2. Clasificarea după locul de origineA) Plante din zonele tropicale - 70% din plantele decorativea) Păduri permanent umede- America Centrală: (Anthurium, Begonia, Orhidee)- India (Sud): Ficus, Colocasia, Sansevieria- N Australiei: Ficus australis, Platycerium alcicorne, etc.- SE Africii: Palmieri, ferigi, Dracaena- E Americii de Sud (Brazilia): orhidee, Begonia rex, Cocos, Tradescantia- N şi NE Americii de Sud: Peperomia, Sancheziab) Regiuni periodic uscate- S Africii: Asparagus, Aloe, Pelargonium- E Africii: Begonia, Impatiens, Streptocarpus- Australia: Amobium, Helichrysumc) Stepă (bulbi, rizomi) şi pustiuri (cactuşi, suculente)B) Plante din zone subtropicale- S Europei - N Africii: Anemone, Cyclamen, Campanula- Orient (Turcia, Iran): Tulipa, Hyacinthus, Narcissus- S-V Australiei - Cycas, Araucaria- S Africii: Amaryllis, Gerbera, Freesia, Asparagus, Gladiolus, Clivia, Zantedeschia,

Strelitzia.C) Plante din zone temperate- temperat continentală- N Chinei şi Japonia: Chrysanthemum, Callistephus, Lilium- Siberia: Campanula, Papaver, Paeonia- temperat maritimă- California: Clarkia, Godetia, Eschscholtzia2.3. Clasificarea după ciclul biologicA) anuale - germinează, se dezvoltă, înfloresc, produc seminţe, pier în acelaşi an.- tipice: Delphinium ajacis, G. elegans- perene: Salvia, Petunia, Nicotiana, cultivate ca anualeB) bisanuale: în primul an rozetă de frunze, în anul al doilea înfloresc, produc seminţe.- tipice: Campanula medium- perene: Bellis, Myosotis- anuale: Silene, cultivate ca anualeC) perene - în acelaşi loc înfloresc şi produc seminţe anual, părţile aeriene dispar dar

regenerează anual din mugurii din zona coletului sau din organe subterane.- ierboase - (muguri la colet): Aster, Chrysanthemum-" bulboase" (organe subterane) - rustice: Tulipa - semirustice: Dahlia2.4. Clasificarea după modul de înmulţire- prin seminţe - câmp: - anuale: toate - bisanuale: toate - perene: majoritatea, Gypsophilla - numai prin seminţe - seră: - sol: Gerbera, etc. - ghivece: Cyclamen, etc.

9

- vegetativ - butaşi - seră: - sol: Dianthus, etc. - ghivece: Ficus, Fuchsia, etc. - câmp: - anuale (Petunia), perene (Chrysanthemum) - drajoni - Aralia - organe subterane, stoloni, marcotaj, despărţirea tufei, altoire, etc.2.5. Clasificarea după modul de cultură- normale: anuale, bisanuale, etc.- forţate: Tulipa (termoperiodism)- dirijate (programate): Euphorbia (foto şi termoperiodism), etc.- continui: Dianthus, Cyclamen, Rosa, Callistephus2.6. Clasificarea după locul de cultură- câmp - se cultivă specii din zone temperate şi subtropicale - anuale - bisanuale - perene: ierboase şi "bulboase" - subtropicale - se scot vara în câmp: Nerium, Pelargonium, Citrice.- spaţii adăpostite - se cultivă specii din zone tropicale şi subtropicale în sere calde,

temperate, reci; - seră, la sol sau la ghivece - sere calde: orhidee, ferigi etc. - sere temperate: Dianthus, Freesia, etc. - sere reci: Cineraria, etc.- În spaţii protejate se mai cultivă: - Plante anuale şi bulboase pentru forţare: Antirrhinum, Tulipa, etc. - Pentru a avansa înfloritul: Salvia, Petunia

- Plante din zone temperate: Hydrangea, Azaleea2.7. Clasificarea după însuşiri decorativeA) Organe decorativea) Flori - câmp - anuale: Dianthus, Callistephus, etc. - bisanuale: Campanula, Cheiranthus, etc. - perene - ierboase: Crysanthemum, Paeonia, etc. - bulboase - rustice: Hyacinthus, Tulipa, Lilium, etc. - semirustice: Dahlia, Gladiolus, etc. - spaţii adăpostite - sol: toate speciile - ghivece: Cyclamen, Fuchsia, etc.

b) Frunze - câmp - anuale de mozaic: Pyrethrum, Iresine, etc. - perene: Hosta

- seră - sol: Ferigi, Asparagus, etc. - ghivece: Ficus, Palmieri, etc.

c ) Fructe - Asparagus: bace roşii (A. sprengeri) sau violet (A. plumosus) - Clivia: bace portocalii - Nertera: fructe roşii - Ficus diversifolia: bace galbene - Lunaria: silicve cu perete mătăsos - Solanum capsicastrum: fructe roşii, galbene etc.

10

B) După modul de creştere şi ramificare al tulpinilora) port erect - unitulpinale: Polyanthes, Gladiolus, etc. - ramificate - tufe - globuloase: Chrysanthemum, etc. - piramidale: Camellia, etc.

b) tulpini târâtoare - se întind la suprafaţa solului: Alyssum, Verbena, etc. - gazonante: Aubrieta, Cerastium, etc.c) tulpini pendente - Tradescantia, Clorophytum, Columnea, etc. - soiuri pendente pentru vase suspendate: Pelargonium, Lobelia,

Petunia, Verbena, etc.d) plante grimpante - se prind de suporţi - cârcei - Gloriosa, Lathyrus. - rădăcini adventive - Hedera. - mutaţiune rotativă - Ipomoea. 2.8. Clasificarea după utilizareA) Locul de utilizare- Plante de exterior - parcuri, grădini, amenajări urbane şi ambientale - plante anuale, bisanuale, perene ierboase şi bulboase-Plante de interior - spaţii de locuit, locuri de muncă - plante decorative prin flori şi frunze, flori tăiate, plante la ghivece- Plante de balcoane şi terase, intermediar - între interior şi exterior B) Tipul de decoraţiune floralăa) Tipuri de grădini: cu dalii, rozariu, grădina mexicană, grădina japoneză, grădina

acvatică, terase şi balcoane.b) Decoraţiuni de exterior: ronduri, borduri, platbande, mozaic şi arabesc, plante

solitare şi grupuri de plante, plante grimpante, suspensii florale, vase decorative, stâncării, ziduri înflorite, acoperişuri înflorite, decor bazine cu apă.

c) Decoraţiuni de interior: aranjamente florale, jardiniere cu plante, buchete, plante la ghivece, coşuri cu flori, coroane şi jerbe.

Chestionar de autoevaluare1. Clasificarea botanică a plantelor decorative.2. Clasificarea după locul de origine al plantelor decorative.3. Clasificarea după ciclul biologic.4. Clasificarea după modul de înmulţire.5. Clasificarea după modul de cultură.6. Clasificarea după locul de cultură.7. Clasificarea după însuşirile decorative.8. Clasificarea după modul de utilizare.

11

CAPITOLUL 3 CARACTERIZAREA MORFOLOGICĂ A PLANTELOR DECORATIVE

Plantele decorative au:3.1. Organe vegetative: rădăcina, tulpina, frunza.3.2. Organe de reproducere: floare, fruct, sămânţă.3.1.1. RădăcinaFuncţii a) principale - fixare în sol

- absorbţie a apei, a elementelor şi a sărurilor minerale (anioni, cationi)b) secundare

- depozitare - regenerare - înmulţire

Alcătuirea rădăcinilor- zone tinere (radicele, perişori), suprafaţă foarte mare de contact cu mediul- rădăcini în vârstă - stocare amidon, inulină

Clasificare după originea) normale (din radicula embrionului) - pivotante

- fasciculate - rămuroase

b) adventive - pe tulpini - orhidee - aeriene - Philodendron (1 la frunză) - Tradescantia (mai multe) - subterane - rizomi - bulbi - tuberculi - pe ramuri - Ficus - pe frunzec) metamorfozate - provin din rădăcini normale sau adventive - contractile - adâncirea în sol (Crocus, Freesia) şi fixarea (Gladiolus)

- etalare a rozetei de frunze- rădăcini proptitoare - rădăcini adventive pe ramuri, ajung pe sol, se ramifică

şi se îngroaşă (Ficusul pagodelor)- aeriene fixatoare - Hedera - Vanilla, ca nişte cârcei - Phalaenopsis, benzi care au ca suport scoarţa arborilor- înmagazinatoare de apă - velamen radicum la baza frunzelor - apa din vapori de apă şi ploaie - Orhidee, Bromelii, Araceae epifite - asimilatoare - rădăcinile foliacee la orhideele din Java, au clorofilă şi stomate. - plante acvatice - funcţie de asimilaţie şi absorbţie- cu pneumatofori - radicele cu geotropism negativ la plante din regiuni

tropicale sau mlăştinoase, împiedică asfixia.- simbionte - bacterii fixatoare de azot (Rhizobium) - nodozităţi - Leguminoase - ciuperci - furnizează apa, săruri minerale şi primesc hidraţi de C

(Orhidee, Ericaceae)- tuberizate - depozitarea substanţelor de rezervă (amidon, inulină) - bisanuale şi perene din zona temperată; - Dahlia are depozitată inulină în rădăcinile tuberizate; - Orhidee terestre (Orchis sp.) – tuberculi rezultaţi din rădăcini

tuberizate concrescute, etc.

12

- rădăcini cu muguri - rădăcini drajonante, din care se formează lăstari numiţi drajoni

- se înmulţesc pe acestă cale Aralia, Rosa- fără rădăcini - plante acvatice care absorb apa prin toată suprafaţa -

Ceratophyllum.3.1.2. Tulpina

a) Funcţii - principale - susţinere organe de asimilaţie şi de reproducere - conducere a substanţelor nutritive ascendent şi descendent

- secundare - nutriţie - înmagazinare apă şi substanţe de rezervă - înmulţire

b) Alcătuire - noduri – internoduri – vârf vegetativ - (mugure terminal, acoperit de catafile -frunzuliţe protectoare)

- muguri - axilari (la subsuoara frunzelor -bractee – pe ramuri) - adventivi (locuri nedeterminate - pe tulpină, dar şi pe rădăcini, frunze) - frunzeImportanţa practică - obţinerea de plante - tufă - forme determinatec) Ramificarea tulpinii - determină habitusul plantei şi pot fi: - neramificate - Palmieri, Tulipa - ramificate - ramuri principale cu flori: Muscari, Primula - ramuri secundare cu flori: Veronica

d) Clasificarea A) aeriene B) metamorfozate A) Tulpini aeriene1. După alcătuire - Articulate (noduri şi internoduri) - culmul sau pai – graminee decorative - calamus (pai cu măduvă) – Cyperus - caulis majoritatea – tulpini verzi anuale, etc. - scapul - internod lung fără frunze - Tulipa - Nearticulate - caudex - tulpină scurtă, cărnoasă, plurienală - Agave, Sempervivum - stip - coloană, plurienală care are în vârf mugure vegetativ - Palmieri,

Cycas.

2. După consistenţă - ierboase: Saintpaulia - cărnoase: Cactuşi - lemnoase: Aucuba

3. După formă - cilindrice - comprimate - prismatice

4. După orientare - ortotrope - drepte - majoritatea - urcătoare - volubile: Ipomoea, Convolvulus - agăţătoare (organe specializate): Tropaeolum,

Hedera - plagiotrope - culcate la pământ: Veronica, Tradescantia

13

B) Tulpini metamorfozateClasificare:1. aeriene, asimilatoare: a) Plante suculente, cactuşi: Asclepiadaceae, Euphorbiaceae - ţesuturi superficiale care conţin cloroplaste - parenchim - apă + substanţe mucilaginoase - frunze solziforme sau ţepi b) cladodii - ramuri sau tulpini puternic comprimate: Asparagus2. aeriene cu depozitare - orhidee - tuberizarea la internoduri: Cymbidium - palmieri - tulpini cu substanţe de rezervă - muguri axilari transformaţi în tuberule sau bulbi: Lilium tigrinum3. subterane *- rizomi, bulbi, tuberculi, tuberobulbi (vezi mai jos)4. acvatice (ţesut cortical cu canale şi lacune aerifere) - submerse - natante - amfibice5.- reduse – la plantele parazite - Rafflesia arnoldii *- Tulpini subterane a) Rizomi - internoduri scurte (microblaste) sau lungi (macroblaste) - muguri la subsuoara unor frunze rudimentare (scvame) - rădăcini adventive şi nu au piloriză - se depozitează substanţe de rezervăClasificare:După direcţia de creştere - ortotropi: Primula - plagiotropi - drepţi: Anemone nemorosa - orizontali: Iris - oblici: ConvallariaStoloni subterani - ramificaţii de rizomi cu internoduri lungi şi noduri la care se formează

rădăcini adventive şi noi plante - servesc la înmulţirea şi depărtarea plantelor noi de planta mamă:

Convallaria

b) Tuberculi - microblaste groase bogate în substanţe de rezervă - provin din: - tuberizarea hipocotilului: Cyclamen, Corydalis - parte din ramură subterană (stolon) - vârful de muguri axilari - frunze reduse la solzic) Tuberobulbi - tubercul învelit în frunze uscate - se formează - la subsuoara unei frunze: Colchichum - vârful tuberobulbului mamă: Crocus - unele au rădăcini contractile: Gladiolus, Freesiad) Bulbii - Liliaceae, Amaryllidaceae, Iridaceae - microblaste cu frunze cărnoase în care se depozitează apa şi substanţele de rezervă - axa (inima bulbului) şi frunzele - externe - uscate - interne - cărnoase - tulpina floriferă se formează: - din mugurele terminal, din cei axilari se formează bulbul de înlocuire: Tulipa - din mugurele axilar, din cel terminal se formează bulbul de înlocuire: Narcissus,

Galanthus

14

Clasificare după alcătuire: bulbii tunicaţi - frunze mari cărnoase, care se acoperă complet unele pe altele, la

exterior uscate - axul bulbului se termină cu o inflorescenţă, iar din mugurele axilar

se formează bulbul de înlocuire: Allium, Tulipa, Hyacinthus, Scilla. bulbii scvamoşi (solzoşi) - frunze mai mici, cărnoase, care se acoperă parţial una

pe alta: Lilium.3.1.3. FrunzaFuncţii - principale: fotosinteza, transpiraţia, respiraţia - alte funcţii: protecţie, absorbţie, înmagazinare de apă

Alcătuire - limb (lamina) - simplu - întreg - compus - din foliole inserate pe rahis - penat compusă - palmat compusă - peţiol (codiţă)

Clasificare Funcţional - cotiledonale - lipsesc la orhidee, plante parazite

- primele frunze - catafile - incomplet dezvoltate, cu rol de apărare - la muguri şi sunt caduce - la tulpini subterane persistente - nomofile - frunze tipice - hipsofile - protecţia florii şi inflorescenţei - bractee - Euphorbia: roşii - Galanthus: verde - Pachystachys: galben - Jacobinia: maron, roşii, roz - Bromelii - spata - albă: Zantedeschia - roşie: Anthurium - carena - StrelitziaA. Frunze normaleSpeciile floricole decorative prin frunze au ca element decorativ frunzele care diferă prin:

Mărime: mari, mici, mijlocii Forma frunzei (circulară, eliptică, ovală)

- lineară, lanceolată, oblong lanceolată, oblongă, ovală, obovată, cordată, peltată, reniformă, spatulată, sagitată, hastată

Baza limbului: rotundă, sagitată, reniformă, asimetrică, etc. Vârful limbului: acuminat, rotund, mucronat Marginea limbului

- întreagă- inciziuni - mici: serată, dentată, incizată, sinuată, crenată

- mari: penată, palmată Suprafaţa limbului: netedă, glaucă, lucitoare, glabră, păroasă, scabră Consistenţa: ierbacee, pieloasă, membranoasă, cărnoasă Culoarea (o culoare, 2 culori, mai multe culori): verde şi nuanţe, roşu, galben,

argintiu, cenuşiu, policrome, 2 culori, concoloră, discoloră, maculate, variegate, striate, zonate

Peţiol: formă - cilindric, comprimat, dilatat prindere - baza limbului, faţa inferioară (peltat)

15

Dispoziţia frunzei pe tulpină: - alternă - la fiecare nod o frunză - opusă - la fiecare nod 2 frunze - verticilată - la fiecare nod 3-4 frunze Variaţia privind mărimea, forma şi dispoziţia - anisofilia - frunze de mărimi şi forme diferite la acelaşi nivel - mozaic foliar - frunze de mărimi diferite dispuse în acelaşi plan şi care nu se

umbresc - heterofilia (polimorfism foliar) - frunze de forme diferite, aşezate la nivele

diferiteB. Frunze metamorfozate

- rol protector - total sau parţial transformate în spini: Cactuşi, Pelargonium spinossum- rol de agăţare - transformate în cârcei, cu care planta se prinde de suport: Lathyrus, Pisum,

Clematis- rol nutritiv special - filodii - limb redus - peţiol, rol de fotosinteză: Bryophyllum - rizofile - rol de absorbţie - plante acvatice: Salvinia - urne sau nişe - acumulează apă şi humus (Platycerium grande)

- depozitare - îngroşate mult din depozitarea de apă şi substanţe nutritive - bulbi, aloe, agave (suculente)

3.2. Organe de reproducere3.2.1. FloareaFuncţii - organ de reproducere - element decorativ principalClasificare: solitară - o tulpină se termină cu o floare: Tulipa, Anemone, Galanthus - pe o tulpină câte o floare la subsuoara frunzelor: Vinca, Viola inflorescenţe a) simple - monopodiale - simpodiale b) compuse - spic compus - racem compus, etc. c) mixte - corimb cu calatidii: Ageratum, SenecioA) Inflorescenţe simplea) Monopodiale - axa principală, creştere indefinită şi mai dezvoltată - înfloresc de la bază spre vârf, de la margine spre centru- spic - ax principal lung, flori sesile sau scurt pedicelate: Althaea, Canna, Verbena- racem - axe principale lungi, pe care sunt inserate altern axe secundare cam de aceeaşi

lungime: Hyacinthus, Convallaria, Digitalis, Salvia- corimb - racem cu pediceli florali de lungimi din ce în ce mai mici spre vârful inflorescenţei:

Phlox, Hydrangea- umbelă - ax principal scurt, pediceli florali de aceeaşi lungime şi pornesc din acelaşi loc:

Primula, Pelargonium- spadix (spadice) - axa principală îngroşată şi cărnoasă, cu flori sesile - însoţit de obicei de spată: Monstera, Zantedeschia, Anthurium- capitul - ax principal scurt şi globulos - flori sesile sau scurt pedicelate: Scabiosa, Gomphrena- calatidiu (antodiu) - ax ca un disc plat - flori ligulate şi flori tubulare: Centaurea, Gaillardia, Gerbera,

Callistephus, Dahlia

16

b) Simpodiale - axa principală îşi încetează creşterea şi poartă o floare - axa secundară continuă creşterea depăşind axa principală - înfloresc de la centru la periferie- cima bipară (dichasiu) - axul principal se termină cu o floare

- la primul nod, sub floare pornesc două axe secundare care se termină cu o floare: Dianthus, Gypsophilla

- cima unipară (monochasiu) - ramificare unilaterală, fiecare pedicel floral apare ca o prelungire a pedicelului anterior

- cima helicoidală: Hemerocallis, Gladiolus - cima evantai: Iris - cima scorpioidă: Myosotis- cima multipară (pleiochasiu) - formată din număr mai mare de trei, dispuse vertical:

Euphorbia, SedumB) Inflorescenţe compuse - grad mai mare de ramificare, sistemul de ramificare se repetă

- spic compus- racem compus- umbelă compusă- corimb compus- capitul compus

C) Inflorescenţe mixte - reunesc două tipuri de inflorescenţe- corimb cu calatidii: Senecio, Ageratum

Floarea Alcătuirea: - peduncul florii - axa florală (receptacul)

- androceu - stamine - gineceu - stil, stigmat - periant - caliciu* - sepale verzi - corola ** - petale colorate

- perigon - nediferenţiat în caliciu şi corolă - componente, tepale - libere: Lilium - concrescute: Muscari - combinate (libere cu parţial concrescute):

orhideeSimetria - actinomorfe - Primula, Pelargonium florii - zigomorfe - Antirrhinum, Tropaeolum* Caliciu - dialisepal - sepale libere: Ranunculus - gamosepal - sepale concrescute: Dianthus, Primula

- persistent - Salvia, Physalis - element decorativ - caduc - Papaver** Corola - dialipetală - actinomorfă: Rosa - zigomorfă: Lathyrus - gamopetală - actinomorfă - tubulară: Nicotiana - campanulată: Campanula - hypocrateriformă: Siringa - infundibuliformă: Nicotiana - flori tubulare de la antodiu: Gerbera - zigomorfă - labiată: Salvia - personată: Antirrhinum - antodiu – flori tubulare, flori ligulate: Gerbera

17

Structura - epiderma - faţa superioară - papile conice petalei - faţa inferioară - mezofil - nervuri (vase conducătoare) Forma - lanceolată petalei - lineară - bilobată - tetralobată, etc. - transformată - cornet nectarifer: Aconitum - pinten nectarifer: ViolaMetamorfoza unor organe florale în petale- stamine transformate în staminodii (petaloide): Canna- stamine transformate în petale - flori involte: Hyacinthus, Rosa, Paeonia, Anemone- flori tubulare transformate în ligulate şi invers (în unele situaţii): Dahlia, Chrysanthemum,

Gerbera, Callistephus- primordii din receptacul transformate în petale: Dianthus (5 petale, 10 stamine, restul până la

40 din primordii)Flori cu structuri particulare- Orhidee - 3 tepale externe colorate, egale - 3 tepale interne (2 laterale identice ca formă şi culoare, 1 inferioară - labelum,

diferită ca formă şi culoare de celelalte);- Strelitzia - carenă, 3 - 5 flori - o floare - 3 tepale portocalii, 3 tepale albastre (una scurtă, 2 în formă de lance ce

conţin stigmat şi stamine);- Narcisa - 6 tepale albe sau galbene - formaţiune tipică "coronula", diferă ca formă, mărime, culoare;- Gloriosa - 6 tepale care se răsfrâng în sus ca un glob, au marginile ondulate, colorate galben

şi portocaliu;- Chrysanthemum, Dahlia, Delphinium, Aquilegia, etc. Culoarea petalelor - pigmenţi liberi sau combinaţi- indice preţios - în aprecierea calităţii - în utilizarea florilor în compoziţii florale (vase, ronduri, etc., interioare sau

exterioare)- funcţie de termoreglare - absorb sau reflectă anumite radiaţii solare- importantă pentru polenizarea entomofilă- influenţă pozitivă asupra psihicului umanPigmenţi - carotenoidici - carotenul (galben) - xantofila (portocaliu, roşu) - porfirinici – clorofila a, clorofila b (verde) - chinonici - flavonoidici – flavonici - antocianici: pelargonidina, cianidina, delfinidina (pH acid - roşu, bazic - albastru, neutru - violet) Parfumul florilor - uleiuri esenţiale volatile produse în celulele epidermei petalelor- Locul de formare - papile secretoare - celule epidermice, conice, aspect catifelat - secretă uleiuri volatile: Rosa, Dianthus, Convallaria, Viola - osmofore - apendici, cili lacinii - celule epidermale şi subepidermale - uleiuri volatile efemere: Araceae, Orhidee

18

- peri secretori - pedicel scurt care poartă partea secretoare, formată dintr-o celulă sau mai multe: Mentha, Lavandula

1 kg esenţă trandafir - 4 tone petale - 3 milioane floriFlorile ca element decorativ se utilizează în funcţie de data înfloririi, durata înfloririi şi

în unele situaţii chiar ora înfloririi: ceasul zeiţei Flora. Data înfloririi - specie, soi (timpurii, etc.)- condiţiile climatice pot influenţa cu 1-2 săptămâni.Durata înfloririi - se apreciază la specie şi la durata unei flori.- Specie - 15-20 zile: Tulipa

- 1-2 luni: Godetia, Clarkia - 2-3 luni: Callistephus - 4-5 luni: Salvia, Tagetes - neîntrerupt: Pelargonium, Rosa, Dianthus (seră)

- O floare - 3 ore: Hibiscus, Cactuşi - 10 ore: Portulaca

- 24 ore: Hemerocallis - 2 zile: Papaver- 6 zile: Lilium- 15 zile: Chrysanthemum- 20-30 zile: Strelitzia, Anthurium, Orhidee.

Ora înfloririi- zorii zilei: Ipomoea- 9-10: Tulipa- 11: Ornithogallum- 19-20: Datura- 20-21: Nicotiana- 21-22: Cereus nycticalis

3.2.2. Fructul - ovarul florii crescut după fecundareTipuri - păstaia: Lathyrus

- folicula: Paeonia- silicva: Matthiola- capsula: Viola, Papaver- baca: Asparagus, Clivia- nucula: Tropaeolum - fructe indehiscente- achena: Tagetes, etc.- cariopsa: Graminee.

Fruct comestibil: Opuntia, Monstera, Phoenix (curmal), Cocos (nuca de cocos) , Vanilla, Punica, Ficus carica.

3.2.3. Sămânţa Alcătuire

- se formează din ovulul fecundat- formată din - tegument - protecţie - se îmbibă uşor cu apă: Compositae, Cruciferae; - nu permite pătrunderea apei: Canna, palmieri; - embrion - hipocotil - 1 sau 2 cotiledoane - epicotil - albumen sau endosperm secundar - ţesut de rezervă ce va hrăni embrionul - lipseşte din sămânţa de orhidee

19

- exterior - hil – loc de prindere al seminţei de fenicul - micropil – prin care iese radicelaSeminţele - propriu-zise, se folosesc la semănat - fructe indehiscente monosperme: achena, nucula. Însuşirile fizice ale seminţelor sunt : forma, mărimea, culoarea.Forma - raport - L - l - grosime

- sferică: Lathyrus, Petunia, Portulaca- ovală: Antirrhinum, Cheiranthus, Digitalis- fusiformă: Ageratum, Centaurea, Cosmos, Tagetes- ovoidă: Alyssum, Begonia, Viola, Myosotis- neregulată: Calendula- cordiformă: Celosia- cilindrică: Verbena- reniformă: Gypsophilla, etc.

Mărimea: - foarte mici şi mici, sub 1,5 mm: Begonia, Antirrhinum, Lobelia, Petunia- mijlocii -1,5-3 mm: Gypsophilla, Celosia- mari - peste 3 mm: Tagetes, Zinnia- foarte mari: Phoenix, Lupinus.Culoarea tegumentului la maturitatea fiziologică:- neagră: Ageratum, Antirrhinum, Tagetes- brun roşcată: Alyssum- roşcată: Begonia- galben brun: Calendula- cenuşie: Centaurea, Cosmos, Papaver- brună: Gazania, Godetia- cafenie: Gaillardia- brun cenuşiu: Salvia, Phlox, ZinniaLuciu:- pronunţat: Celosia, Lobelia- şters: Centaurea- mat: Phlox, Portulaca Arhitectura tegumentului

Chestionar de autoevaluare1. Rădăcina la plantele decorative: funcţii şi clasificare după origine.2. Tulpina plantelor decorative: funcţii şi alcătuire.3. Clasificarea tulpinilor plantelor decorative după alcătuire şi orientare.

4. Tulpini metamorfozate de plante decorative. 5. Frunza. Funcţii, alcătuire şi clasificare funcţională. 6. Frunza. Element decorativ şi frunze metamorfozate. 7. Floarea - tipuri de inflorescenţe simple şi mixte. 8. Floarea solitară - alcătuire, simetrie, structură. 9. Floarea. Parfumul florilor şi culoarea.10. Data, durata şi ora înfloririi.11. Fructul şi sămânţa plantelor decorative.

20

CAPITOLUL 4 RELAŢIILE PLANTELOR DECORATIVE CU FACTORII DE MEDIU

Factorii de mediu: temperatura, lumina, apa, aer, substrat.Factorii de mediu - acţionează în complex - absenţa, reducerea, excesul unuia din factori duce la dezechilibre - plantele au cerinţe diferite în funcţie de origine, gen (chiar soi) şi

faza de creştere şi dezvoltare - dirijarea lor în spaţii protejate

4.1. Temperatura influenţează:Procese fiziologice - absorbţia apei şi a sărurilor - fotosinteza - transpiraţia - respiraţiaProcese de creştere şi dezvoltare - germinare - creştere vegetativă - înflorire - fructificareCerinţele speciilor faţă de temperatură depind de:- locul de origine - zone tropicale, subtropicale (cerinţe mari): Orhidee - zone temperate (cerinţe medii): crizanteme - zone alpine (cerinţe mici)- variaţia diurnă - ziua 2-30C în plus faţă de noapte - temperatura se reglează natural în câmp şi dirijat în spaţii protejate- variaţia sezonieră - iarna cerinţe mai mici decât vara - speciile tropicale iernează la 16-180C, speciile subtropicale la

8-100C- temperatura - sol - 220C Anthurium, Codiaeum - 190C Fuchsia - 15-180C Primula obconica şi Primula malacoides (150C)- fenofaza - diferenţe în funcţie de specie (orhidee, crizanteme) şi soi (gerbera) - la aceeaşi specie diferenţe - germinaţie, planta adultă, etc. - pentru fiecare etapă - maxim minim optim Cyclamen (germinare) T/zile 350/- 100/53 200/21- Un ciclu biologic necesită în funcţie de specie o sumă globală de temperatură anuală

între 1000-40000C, sumă repartizată pe fenofaze. Relaţia: înflorire - temperaturăIniţierea florală pentru speciile din zona temperată are nevoie de temperatură scăzută (vernalizare) - strict necesară: Campanula medium - fără vernalizare: Matthiola (mai rapid la temperaturi scăzute)- la bulboase are loc la - 3-70C: Galanthus - 130C Iris - 13-200C Narcissus - 15-200C Gladiolus - 17-200C Tulipa- temperatura critică (sub sau peste care nu se iniţiază butoni florali) - sub 150C la Primula, Cineraria, Calceolaria - sub 180C la HortensiaNivelul constant al temperaturii este cel mai important factor pentru creşterea şi

dezvoltarea normală a plantelor decorative.

21

Oscilaţiile de temperatură produc - încetarea creşterii - îngălbenirea şi căderea frunzelor - avortarea florii - deprecierea culoriiCorectarea nivelului de temperatură se realizează prin: - reducere - sisteme de umbrire, pulverizarea: plante, sol

- aerisire - amplasarea culturii S sau V - mărire - protejarea cu adăposturi; folie de polietilenă

- tocuri de răsadniţă - frunze - fumigaţie - aspersiune ( 1kg apă/80 Kcal ) - aparate de încălzit4.2. Lumina Energia radiată este folosită - 0,66% fotosinteză - 48% transpiraţie - 31% traversează frunza - 19% reflectată- lipsa produce - etiolarea, stagnarea vegetaţiei şi a înfloririi- excesul produce - clorozare (Saintpaulia), arsuri pe frunzeA. Intensitate - rol în fotosinteză, creştere vegetativă. - plante - heliofile - lumină solară directă: Petunia, Salvia - sciafile - umbră sau semiumbră: Convallaria, Hosta, Begonia, ferigi Intensitatea luminii se măsoară în lucşi.

Necesarul faţă de intensitatea luminii:- după anotimp - vara 150000 lucşi

- iarna 50000-70000 chiar 7000 lucşi - apartament, seră 1500 lucşi - după nevoia plantelor - palmieri, Cyclamen, Kalanchoe 40000-50000 lucşi - Fittonia, Saintpaulia 10000-11000 lucşi - Ferigi 20000 lucşi - faza de creştere şi dezvoltare - în repaus se reduce lumina - în plină vegetaţie, lumină multă - la plantele repicate, lumină redusăB) Durata - rol în înflorire, reproducereFotoperiodism - durata relativă a zilei şi nopţii - influenţează - repaus muguri - căderea frunzelor - numărul şi mărimea celulelor - anteza - formarea bulbilor şi tuberobulbilorInfluenţa fotoperioadelor în formarea florii - plante neutre - bulboase: Narcissus, Hyacinthus - formează primordii florale în absenţa luminii,

au substanţe de rezervă - indiferente la fotoperioade, au nevoie de 8 zile iluminare zilnică (minim trofic) -

anuale, bisanuale, perene - plante sensibile

- zi lungă - 14 ore sau mai mult: Gladiolus, Begonia, Petunia, Matthiola (origine din zone temperate şi nordice)

22

- zi scurtă - cel mult 12 ore: Chrysanthemum, Euphorbia, Kalanchoe (origine din zone tropicale şi subtropicale)

- indiferente faţă de durata luminii: Cyclamen, Dianthus, Rosa, PelargoniumExemplu: Kalanchoe - zile lungi - nu înfloreşte, creşteri vegetative mari - zile scurte - înfloreşte, se reduc creşterileReglarea duratei - mărire - suplimentare cu lumină artificială - reducere - acoperind plantele cu folie

C) Compoziţia spectralăRadiaţii cu lungimea de undă:- sub 350 şi peste 800 nanometri nu au valoare- 415-430 nm albastre (sinteza clorofilei, fotosinteză, creşteri vegetative)- 635-720 nm roşii (fotoperiodism, etiolare)Corectarea nivelului de luminăcâmp - expoziţie S, cu rânduri N-S; semănat în perioade favorabile; - umbrire cu tocuri de răsadniţă, folie; - amplasarea culturii după cerinţe: soare sau umbră;seră - orientare sere E-V, profil redus, vopsit alb; - umbrire - iluminat artificial pentru butaşi, răsaduri, forţarea plantelor de zi lungă

4.3. Apa - pentru 1g substanţă uscată se consumă 3-4 dl apă1. Capacitatea de reţinere totală - 20% sol nisipos, 100 % turbă - apa de gravitaţie se scurge, nu este reţinută de sol (corespunde macroporozităţii) - apa de capilaritate - rămâne în sol, serveşte la alimentarea cu apă a plantelor,

epuizarea ei duce la ofilirea temporară (corespunde la 2% pentru nisip, 100% pentru turbă)2. Necesarul de apăa) Factori independenţi de plantă - temperatura mediului (iarna-vara, sere calde-sere reci) - lumina, UR, sol b) Factori dependenţi de plantă - specia şi originea, fenofaza, sănătate, mod de cultură.

a) Factori independenţi de plantăTemperatura - temperaturi ridicate - consum mare - transpiraţie - iarna-vara, sere calde-sere reciLumina - creşterea intensităţii - accelerarea proceselor fiziologice - creşterea consumului

de apă şi inversUmiditatea atmosferică - în echilibru cu cea din sol şi plantă (UR) - exces - apariţia de boli la răsaduri, ex. Pythium - redusă - determină ofilire şi atac acarieni - cerinţele plantelor - 55% cactaceae (pentru UR) - 72% garoafe seră - 75% palmieri, araceae, ferigi - 85% epifite, bromelii, orhideeTipul de sol - sol greu - udat rar - cantităţi mici - sol uşor - udat des - cantităţi mari

b) Factori dependenţi de plantă1. Specia şi originea - zone cu umiditate mare - caracterizate prin umiditate mare în sol şi atmosferă, unde

plantele au frunze mari, limb pielos - cantitate mare de apă Exemple: Colocasia, Zantedeschia

23

- periodic secetoase - organe subterane (bulbi, rizomi) - cantităţi diferite în funcţie de faza de creştere, mari în faza de

creştere activă, mici în repaus - secetoase - adaptări specifice - frunze puţine, frunze cărnoase - lipsa frunzelor - pubescenţă - cantităţi reduse de apă2. Faza de creştere şi dezvoltare- cerinţe totale faţă de apă - mărimea plantei - cantitatea de substanţă uscată acumulată- cerinţele pentru apă pe faze de vegetaţie:

- germinare - îmbibare - 25-100% - răsad şi în faza de creştere - cerinţe mari - înflorire - mai reduse - formarea şi creşterea seminţelor - optime - maturare - reduse - repaus - seminţe, foarte reduse - să nu-şi piardă frunzele: Gerbera, Zantedeschia - să nu-şi piardă turgescenţa: Begonia elatior, Dahlia, Gloxinia;3. Starea sănătăţii - umiditatea excesivă agravează bolile.4. Modul de cultură - la ghiveci - cantităţi şi frecvenţă mai mare - în câmp se reglează prin capilaritate din straturi profunde - se udă mai mult în seră faţă de câmp. Reguli pentru administrarea apei

Cantitatea: - exces - eliminarea O2 din sol - acidifierea sol - putrezirea rădăcinii şi organelor subterane - favorizează apariţia bolilor - deficit - ofilirea temporară a plantelor, iar de durată duce la moartea

plantei - apariţia de dăunători (acarieni) Calitatea: a) conţinut în săruri redus

- lipsa substanţelor toxice poluante - apă de ploaie: Camellia, Azalee b) temperatura mediului - apa rece - întârzie creşterea - putrezirea rădăcinii - căderea florilor - apa caldă - creştere vegetativă în defavoarea

înfloritului în perioade mai reci - temperatura egală cu a solului şi atmosferei, deci cu temperatura

mediului Frecvenţa şi perioada: - frecvenţa - specie: Chrysanthemum, Portulaca

- faza de creştere şi dezvoltare: plante tinere, plante mature

- mod de cultură: ghivece-sol - anotimp - condiţii climatice - perioada din zi - seră - dimineaţa - câmp - dimineaţa şi seara Mod de administrare: stropitoare, furtun, infiltraţie, picătură, aspersiune

24

Corectarea umidităţii atmosferice: - ridicare - pulverizarea apei, udarea podelelor, pereţi;

- umbrire - cooling system - aspirare aer şi trecerea prin sisteme de creştere a

umidităţii - fog system - ceaţa artificială - reducere - aerisire- Sistem de cultură cu substrat apa - hidrocultura - film de apă NTF (Nutrient Film Technique)

4.4. AerulConţinut de atmosferă - O2 - respiraţie 21% - CO2 - asimilaţie clorofiliană 0,33%

Atmosferă Consumul de O2 în respiraţie depinde de:

- specie - plante tropicale consum mai mare decât cele din reg. secetoase; - vârstă - plante tinere, intensitate a respiraţiei mai mare; - temperatură: sub 100 respiraţia este nesemnificativă; - creşte treptat până la 350; - peste 500 încetează; - plante test care detectează prezenţa substanţelor poluante - Coleus, Salvia se

ofilesc în prezenţa gazelor - sulfConsumul de CO2 este necesar în asimilaţia clorofiliană, carbonul reprezintă jumătate

din greutatea substanţei uscate. - creşterea CO2 până la 1% favorizează - grăbirea înfloririi - accentuează culoarea florilor - măreşte producţia

Sol - aerul în sol - necesar pentru dezvoltarea în ansamblu a plantelor

- lipsa - asfixierea rădăcinii care duce la moarte, de ex. apa stagnantă (care duce la lipsa de aer) - determină putrezirea rădăcinii;

frunze îngălbenite, înnegrite care cad (Ficus, Philodendron); speciile tropicale au sistem radicular foarte sensibil la lipsa aerului.

- concentraţia în sol bine structurat - în CO2 10% în sol bogat în humus - în O2, N ca în admosferă - să aibă 33% din volum spaţii prin care să

circule aerul- îmbunătăţirea structurii şi aprovizionarea cu aer la sistemul radicular se realizează

prin: - sol greu - se adaugă nisip, mraniţă sau turbă;- respectarea proporţiei la amestecuri pentru substraturile folosite la

ghivece;- afânarea permanentă a solului în ghivece, la sol;- curăţirea de muşchi şi licheni a ghivecelor;- bulboase - strat de nisip la plantare în cazul unui sol greu;- drenaj corespunzător în ghivece, cu nisip grosier;- orhidee - plantarea în coşuleţe speciale perforate

Mişcarea aerului - în sere şi câmp cu viteze reduse contribuie la:- omogenizarea componentelor - CO2, O2

- umiditate - căldură

25

- evaporarea apei - din sol - de pe frunze - transportul căldurii

Factorii fizici (Temperatura, Lumina, Apa, Aer) acţionează concomitent asupra plantelor şi într-o permanentă interacţiune.

4.5. Substratul de cultură reprezintă suportul material pentru dezvoltarea rădăcinilor şi asigură substanţele nutritive necesare creşterii şi dezvoltării.

Substrat = sol pentru culturi în câmp - pentru culturi în seră se formează din componente în proporţii diferite, care

depind de: specie, faza de vegetaţie. Componentele pot fi naturale (organice sau minerale) şi sintetice.

Sol - greu - sistem radicular puternic: Althaea, Chrysanthemum- mijlociu - majoritatea plantelor decorative- uşor- sistem radicular superficial sau "bulboase": Gladiolus, Polyanthes, Papaver- speciale - bogate în calciu: Aster, Coleus, Gypsophilla - bogate în Fe şi Al: Hydrangea - acide: Azalee, Camellia, Erica

Însuşirile substratului

- aderenţă - grad de afânare

- permeabilitate - capacitatea de reţinere a apei

Fizice - constituţie pentru a susţine plantele - structură lacunară nealterabilă în timp care să păstreze raportul: 25%-faza solidă,

42%-faza lichidă, 33%-faza gazoasă - capacitate mare de schimb de cationi pentru a furniza elemente nutritive - capacitate mare de izolare care să limiteze dezechilibrul termic - să nu aibă seminţe de buruieni, paraziţi animali sau vegetali

- conţinutul în elemente nutritive, depinde de componente, se modifică cu aport de îngrăşăminte organice şi minerale

- pH - concentraţia în ioni de H+ în stare liberă soluţia sol - majoritatea pH neutru - acid: Azalee, Bromelii, Anthurium, Erica - alcalin: cactee, Hyacinthus

Chimice - corectare - scăderea pH - turbă acidă 1/3, 1/2, 2/3 - floare de sulf 46-60 g/m2 şi mai mult - creşterea pH - carbonat de Ca 1-3 kg/m3

- cretă 1-3kg/m3

- acidifierea substratului determinată de - ploi acide, udări repetate, administrarea îngrăşămintelor minerale

Sterilizarea substratului - cu vapori de apă - se utilizează imediat - chimică (formol) - se utilizează după 6-8 săptămâni Conţinutul în substanţe chimice şi pH se stabileşte prin analize de laborator repetate

din timp în timp.

26

Componente substrata) naturale organice - ţelină - brazde, mai - septembrie, 1-2 ani, bogat, pH 6,5-8 - turbă - neagră - pH 4-7 - blondă - pH 2,5-4,5 - pământ de răsadniţă - pH neutru, dezinfectat - pământ de grădină - compost pH 6,5-7,5, cernere - mraniţă - pH uşor alcalin - frunze -foioase, răşinoase, pH 5-6,5 - ericacee - pH 3-4,5 - ferigi - pH acid - muşchi - permeabilitate, capacitate de absorbţie - cărbune vegetal - antiseptic - reţine apa - bucăţi pudră - naturale minerale - netratate - nisip - ø1,5-2mm, conţinut în toate substraturile - pietriş - tratate - vermiculit - tratate la 10000C, roci biotită ø 0,75-8 mm - perlit - 18000C, roci vulcanice - argilă expandată - laine de roche - roci vulcanice tratate la 1500 0C - deşeuri

furnaleb)- sintetice - hydromul - sinteza uree - styromul - mase plastice expandate - Agrofoam - poliuretanSubstraturi de cultură pentru plantele decorative- apa hidroponică- naturale minerale tratate - cultura fără sol- substrat - diferite componente naturale de obicei, în mică măsură sintetice deoarece

produc poluare - în funcţie de specie şi fenofază - tipuri - uşor - predomină pământul de frunze, turba - greu - predomină pământ de ţelină - acid - predomină - turba blondă - pământ de ericaceeExemple de substrat: - greu - ţelină: mraniţă: nisip 3:2:2:1 - uşor - muşchi: turbă: frunze: nisip 2:2:2:1- standard - 30% argilă, 70% turbă roşie- speciale - cultura cyclamen- pentru înmulţire - TKS1, semănat, repicat, înrădăcinarea butaşilor - pentru cultură - TKS2.

Chestionar de autoevaluare1. Rolul temperaturii şi cerinţele plantelor decorative faţă de ea.2. Relaţia temperatură înflorire şi deficienţe produse de oscilaţiile de temperatură.3. Prin ce măsuri practice se dirijează nivelul de temperatură.4. Intensitatea luminii - rol şi necesarul plantelor decorative.5. Durata luminii şi rolul ei în viaţa plantelor floricole.6. Măsuri practice de corectare a nivelului de lumină.

27

7. Factorii de care depinde necesarul de apă al plantelor decorative. 8. Reguli pentru administrarea apei la plantele decorative.9. Corectarea umidităţii atmosferice şi din sol.

10. Rolul oxigenului şi dioxidului de carbon din atmosferă în viaţa plantelor.11. Rolul componentelor aerului din sol şi măsuri de îmbunătăţire a aprovizionării cu aer la

sistemul radicular.12. Ce este solul şi substratul de cultură în viaţa plantelor decorative?13. Însuşirile fizice şi chimice ale substratului.14. Care sunt componentele substratului?15. Substraturi de cultură pentru plantele decorative.

28

CAPITOLUL 5ÎNMULŢIREA PLANTELOR DECORATIVE

5.1. Reproducerea prin seminţe5.2. Înmulţirea pe cale vegetativă

5.1. Reproducerea prin seminţeSpecii: câmp - anuale (Salvia) - bisanuale (Myosotis) - perene - cantitate mare de material săditor - lucrări de ameliorare - unele specii numai prin seminţe: Gypsophilla seră - sol: Gerbera - ghivece: CinerariaAvantaje: - coeficient ridicat de înmulţire- spaţiu mic de depozitare (1000 seminţe/1 g)- păstrarea facultăţii germinative câţiva ani- posibilităţi reduse de transmitere a bolilorDezavantaje:- degenerarea sem. heterozis (F1)- urmaşi heterozigoţi la speciile cu polenizare alogamă (descendenţi, abateri faţă de

genitori)- timp mai lung de obţinere a plantelor mature (Strelitzia 1-2, 3-4 ani)5.1.1. Caracteristicile fizice, fiziologice şi tehnologice ale seminţelor de floriPrin sămânţă se înţelege:- seminţe propriu-zise şi- fructe indehiscente: achena, nucula, cariopsa, etc.

Calitatea seminţelor - laboratoare de specialitate- însuşiri fizice - forma diferită - mărimea (mică, mijlocie, mare) - arhitectură tegument - culoarea - luciu- indici fiziologici - viabilitate - facultate germinativă - energie germinativă- indici tehnologici - autenticitate - puritate biologică - puritate fizică - stare sanitară - greutate - umiditate - valoare culturală5.1.2 Germinaţia seminţelor de floriactivitate metabolică + repaus - ciclu de dezvoltareDormans - reprezintă starea de repaus a seminţelor, embrionului şi mugurilor - se realizează la maturitate completă - scade conţinutul în apă şi respiraţie

minimă - protoplasma, trece în stare inactivă - durata - zile, luni, ani

29

Factorii interni care pot determina dormansul:- factorul tegumentar - tegument dur impermeabil pentru apă şi puţin pentru oxigen- factorul embrionar - pentru germinare este necesară vernalizarea (trecerea printr-o

depresiune termică)- factorul hormonal - inhibitori ai germinaţiei - acizi organici - aldehide, lactone - alcaloiziFactorii externi - indus (secundar) - condiţii nefavorabile de mediuTratamente pentru stimularea germinaţiei şi ieşirea din dormans- stratificare - 1:3 seminţe:nisip - ţinute la 1-100 C timp 50-90 zile (Dicentra, Gentiana)- vernalizare - umectare seminţe, apoi - păstrare la 10-250 C până crapă tegumentul - păstrare la 2-50 C timp de 10-14 zile - însămânţare la temperatura optimă (10-200 C) - avantaje - creşte % de seminţe germinate - înflorire cu 20-30 zile mai devreme (Dianthus, Celosia,

Cheiranthus)- umectare 10-24 ore în apă la 25-300 C (Cyclamen, Pelargonium, Asparagus, Freesia)- hidrotermică – 2-3 ore apă clocotită, 2-3 ore apă rece, de 2-3 ori (Canna, Musa, Althaea)- mecanic - degradare tegument cu nisip, pilire (palmieri) - scarificare:Althaea, Ipomoea, Lupinus (înţepare în partea opusă embrionului)- substanţe chimice – acid clorhidric, sulfuric 2-3% - azotat de K 0,2% (Antirrhinum, Cosmos, Impatiens, Phlox)- hormoni - AIA - gibereline- radiaţii: roentgen, gamma, electromagnetice, ultrasunete, izotopi radioactiviFitosanitar- cale umedă - apă caldă - 4 ore 25-300 C - 10 min. 45-500 C - 2-3 sec. 520 C - apă rece - substanţe chimice - permanganat de K 1-1,5 % - sulfat de Cu 0,3-0,5% - formalină 0,3% - se ţin 5-15 min. se spală, se zvântă - cale uscată - prăfuire 2-4 g /kg sămânţă, Captan, Zineb, etc.Factori ecologici - germinaţieApa - hidratarea - determină trecerea coloizilor protoplasmei - în stare activă

- enzime - activă- îmbibiţie - seminţe - 45-100% din volum

Temperatura - în funcţie de specie şi origine este o temperatură de germinaţie - optimă, maximă şi minimă - în general valorile medii sunt 15-250 iar timpul de germinaţie - 5-21 zileLumina - germinează la lumină (Begonia, Petunia) - germinează la întuneric (Cyclamen, Tropaeolum) - indiferente (Asparagus, Calendula, Tagetes)Oxigenul - creşte nevoia odată cu germinaţia - seminţele oleaginoase >O2 (lipide-amidon) - seminţele care conţin hidraţi de C au nevoi mai reduse de O2

30

Substrat - dezinfectat - uşor, permeabil pentru seminţele mici şi mijlocii - mai greu şi fertil pentru seminţele mari - pregătirea substratului - nivelat - mărunţit - tasat Recipiente pentru semănat în seră:- lădiţe lemn, lut, plastic- ghivece lut, plasticRecipientele se dezinfectează, iar cele din lut se ţin 24 ore în apă pentru îmbibare Pregătire pentru semănat:- obturare orificii;- strat dren 1-2 cm nisip;- substrat bine mărunţit (necernut) iar la suprafaţă 2-3 cm substrat cernut (1-2 cm),

nivelat, tasat- spaţiu liber de 2 cm faţă de marginea superioară a recipientului, necesar pentru udat

5.1.3. Semănatul la plantele decorative se realizează:- pentru producere de răsad- la loc definitiv Epocile de semănat depind de - specie - condiţii climatice - perioada de valorificare sau de decor

Epoca I. Decembrie-FebruarieLoc de semănat - sere, răsadniţe caldeSpecii - perioadă lungă de vegetaţie 100-180 zile - pretenţioase la temperatură - cultivate - în câmp: Begonia, Lobelia, Dianthus, etc. - în seră: Primula, Asparagus, Palmieri, Sinningia, etc.Epoca II. Martie - AprilieLoc – sere, răsadniţe, câmpSpecii - perioadă de vegetaţie 70-100 zile - cultivate - în seră: Antirrhinum, Callistephus, Dianthus, Petunia, etc. - în câmp a) nu suportă transplantatul (Delphinium, Eschscholtzia) b) puţin pretenţioase la temperaturi (Clarkia, Calendula)

Epoca III. Mai – IunieLoc - câmpSpecii – perioadă de vegetaţie 40-70 zile (Clarkia, Godetia, Centaurea, Dimorphoteca) - bisanuale (perioadă mai lungă): Campanula, Digitalis, Dianthus barbatus. - perene

Epoca IV. Iulie – August – SeptembrieLoc – răsadniţe sau câmp, serăSpecii – bisanuale: Viola, Myosotis, Bellis - plante seră: Primula, Cyclamen, Senecio, Calceolaria - culturi forţate: Antirrhinum, Matthiola

31

Epoca V. Octombrie – NoiembrieLoc- câmp, serăSpecii - rezistente la ger: anuale (Calendula), perene (Phlox, Delphinium) - plante la ghiveci: Cyclamen, Asparagus - Culturi forţate: Lathyrus, Antirrhinum, MatthiolaDe reţinut:- Speciile cu facultate germinativă foarte mică se seamănă imediat- Semănatul eşalonat la interval de 20-30 zile pentru înflorire eşalonată (plante ghiveci,

flori tăiate, culturi forţate)

5.1.4. Locul de semănatCâmp- loc definitiv = semănat – rărit- producere răsad = semănat – repicat – plantatSpecii: - puţin pretenţioase la temperaturi (Calendula, Althaea, Chrysanthemun) - suportă brume şi geruri de primăvară (Clarkia, Coreopsis, Gypsophilla) - perioadă scurtă de vegetaţie (Lathyrus, Dolichos, Tropaeolum) - care nu suportă repicatul (Delphinium, Lupinus) - care răsar greu (Dicentra, Gypsophilla) - care pierd repede facultatea germinativă - bisanuale şi perene

Perioada:- martie - mai - iunie- octombrie-noiembrie (înainte de venirea gerurilor cu o săptămână)

De reţinut:- Cantitate dublă de sămânţă toamna- Mai adânc decât primăvara

Răsadniţe- calde - specii cu perioadă lungă de vegetaţie (70-100 zile): Callistephus, Salvia, Petunia- temperate - specii puţin pretenţioase la temperatură - creştere rapidă: Tagetes, Zinnia- reci - specii bisanuale: Viola, Campanula

Perioada:- ianuarie-martie – calde- martie-mai – temperate- iunie-iulie – reci

Seră- semănat – repicat – plantat Specii:- perioadă lungă de vegetaţie (Begonia)- pretenţioase la temperatură (Petunia, Nicotiana)- plante de seră – solul serei: Gerbera, Freesia - ghiveci: Primula, Cyclamen, Asparagus, Gloxinia, Palmieri- specii anuale pentru culturi forţate: Lathyrus, MatthiolaPerioada – tot timpul anului

32

Metode de semănat şi normeMetode de semănat: împrăştiere, rânduri, cuiburia) Semănat prin împrăştiereSpecii: seminţe mici şi foarte mici (Begonia, Petunia, Lobelia, Primula)Loc - sere (lădiţe, ghivece) - câmp - straturi (Bellis, Viola, Callistephus)Reguli - amestecat cu 1/5 – 1/8 nisip, cenuşe, cretă - repartizare cu mâna, carton îndoit, tablă, sticlă, semănat automat Conic sistem (35-

80000 seminţe/oră) pentru seminţe foarte mici; - nu se acoperă cu pământ, se tasează uşor; - se udă prin infiltrare.b) Semănatul în rânduriSpecii: seminţe mijlocii, mici, mariLoc: seră, răsadniţă, câmpReguli - rânduri marcate perpendicular pe lungimea lădiţei, răsadniţei - distanţa pe rând şi adâncimea în funcţie de mărimea seminţei - distanţa între rânduri - la loc definitiv în funcţie de specie (Mirabilis, Impatiens) - pentru răsad: 1-2 cm - seminţele mici (Petunia, Antirrhinum) 2-2,5 cm - seminţele mijlocii (Phlox) 3-4 cm - seminţele mari (Tagetes) - după semănat se acoperă cu pământ şi se tasează uşor; - se udă cu stropitoarea cu sită fină.c) Semănatul în cuiburiSpecii - seminţe mari (Tropaeolum, Dolichos, Lupinus, Ipomoea) - nu suportă transplantatul (Lathyrus, Papaver)Loc - ghivece seră - câmp (2-3 seminţe)Norme de semănat- pe unitatea de suprafaţă/m2

- pentru obţinerea a 1000 planteFuncţie de - mărimea seminţelor - numărul de seminţe în grame - valoarea culturală Puritate x Facultatea germinativă 1000 - norma reală Q N x C1 kg–norma seminţe recomandate Kg C2 C1 – valoarea culturală cal.I C2 – valoarea culturală reală

Norme –seminţele foarte mici şi mici ø sub 1,5 mm (Begonia, Gloxinia, Antirrhinum) 3-5 g/m2 sau 1/8-1/2 g/1000 plante - seminţe mijlocii ø 1,5-3cm (Callistephus, Dianthus, Matthiola, Phlox) 15-20 g/m2 sau 5g/1000 plante - seminţe mari (Tagetes, Zinnia) 30-40 g/m2 sau 10-20 g/1000 planteDe reţinut:

- Semănat direct în câmp - se măreşte cantitatea de sămânţă cu 25-30%;- Semănat toamna - cantitatea de sămânţă se dublează

33

Lucrări de îngrijire ale semănăturilor Dirijarea factorilor de mediu: - udatul - după semănat - prin infiltrare pentru seminţele foarte mici; - pulverizarea cu stropitori cu sită fină - abundent până la germinare; - moderat după apariţia plantelor (pericol Pythium, Rhizoctonia); - acoperite cu geam pentru menţinerea umidităţii - temperatura - constantă, caracteristică fiecărei specii; - mai ridicată până la germinare - după răsărire scade cu 2-30 C - lumina - seminţele au fotosensibilitate negativă, acoperite cu geam şi hârtie; - primele zile lumină difuză, geam; - după răsărire lumină intensă pentru a evita etiolarea; - după răsărire se înlătură hârtia şi geamul, locuri aerisite fără curenţi; Lucrări specifice: - Rărit – la semănături în câmp, la loc definitiv; - I rărit faza de 1-2 frunze, se lasă 4-5 cm între plante; - II rărit după o lună, între plante pe rând distanţa necesară speciei. - Repicarea este o răsădire temporară până la plantarea definitivă pe un substrat mai bogat - Scop: condiţii mai bune de nutriţie, lumină, aerisire

- Moment optim - 1-2 frunze adevărate, se repetă când nu mai au spaţiu (3-6 săptămâni) - Loc: în seră, răsadniţă, pepinieră- Interval de timp:

- se repică o dată cele cu ritm rapid de creştere (anuale); - se repică de 2 ori sau de 3 ori (Begonia) cele cu ritm lent de creştere - ghivece -

Cyclamen; Tagetes, Zinnia - la 15-20 zile; Cyclamen, Primula la 40-70 zile; Repicatul se face în: - lădiţe, ghivece, fertil pot, Jiffy pots, vitocel (330-160 plante), lădiţe

plastic (500 plante).Lucrări de îngrijire: - după repicat se udă bine şi se umbresc 2-3 zile - plivit, udat, aerisit, afânat sol, fertilizare fazială 0,2% .

5.2. Înmulţirea vegetativăÎnsuşirea unor părţi sau fragmente de plante de a reface întreaga plantă şi a reproduce caracterele ereditare ale plantei mamă, dacă sunt puse în condiţii optime de înrădăcinare.Avantaje:- urmaşi homozigoţi;- obţinerea în timp scurt a plantelor stadial dezvoltate;- posibilitatea înmulţirii unor specii din zone tropicale şi subtropicale (nu formează seminţe la noi sau nu se maturează).

Dezavantaje:- coeficient mic de înmulţire (afară de meristeme)- posibilitate mare de transmitere de boli, viroze- degenerare în timp (se evită prin alternarea între înmulţirea prin seminţe, vegetativă sau vitro).

34

Înmulţirea vegetativă la specii floricole: câmp -anuale: Petunia (butaşi) plante de mozaic - bisanuale: Bellis (diviziunea tufei) - perene: majoritatea seră - sol: Strelitzia, Gerbera - ghivece - frunze: majoritatea - flori: Fuchsia, Azaleea, Hydrangea, etc.

Plantele mamă utilizate la înmulţirea vegetativă:- tipice speciei, soiului;- sănătoase;- condiţii de agrotehnică superioară, respectând raportul NPK, nu se fertilizează în preajma înmulţirii sau în repaus;- se evită înmulţirea în preajma sau în timpul înfloririi;- lăstari drepţi, viguroşi, vârstă medie.

Metode:- despărţirea sau divizarea tufei – plante perene- drajoni - plante perene- stoloni - plante perene- marcotaj - plante perene- butaşi - plante anuale, perene- muguri adventivi- altoire- organe vegetative modificate - bulbi - tuberobulbi - tuberculi - rizomi - rădăcini tuberizate- prin culturi de celule şi ţesuturi vegetale

Înmulţirea prin despărţirea tufeiPlantele perene au tufe formate din mugurii din zona coletului, care pot fi: - de lăstari (Chrysanthemum, Aster) - de frunze (Gerbera, Saintpaulia)Specii: - câmp - plante perene ierboase - în mică măsură bisanuale (Bellis) - seră - plante la sol: Gerbera, Strelitzia - plante la ghivece - flori: Saintpaulia - frunze: AsparagusEpoca - primăvara - specii care înfloresc vara-toamna: Aster, Phlox, Dianthus - toamna - specii care înfloresc primăvara-vara: Chrysanthemum, Rudbeckia - după trecerea florilor (cele timpurii): Primula, Paeonia - seră - în perioada de repaus, august-septembrie: Gerbera, Anthurium - tot timpul anului, dar de preferat primăvara: Asparagus, AspidistraInterval de timp: - anual: Aster, Chrysanthemum - 2-3 ani: Delphinium - 5-6 ani: Paeonia

35

În ce constă: - fragmentarea plantei mamă cu o cazma, cu un cuţit în porţiuni care să cuprindă: lăstari,

muguri din zona de colet, rădăcini. - plantarea porţiunilor rezultate din despărţire la ghivece, în solul serei sau în câmp la loc

definitiv în funcţie de specie.

Înmulţirea prin drajoniDrajoni – lăstari formaţi din mugurii adventivi de pe rădăcini care apar la periferia plantelor.Specii - câmp, perene – ierboase: Acanthus, Dicentra, Chrysanthemum - seră: Aralia, Cordyline, Aloe, Agave, Billbergia, Phoenix, Sansevieria, Yucca

(separarea tufei + drajoni)Epoca: primăvara sau vara.Interval de timp: pe măsură ce se formează lăstarii.În ce constă: separarea drajonilor de planta mamă, introducerea în substrat adecvat pentru

înrădăcinare, apoi plantare la loc definitiv.Înmulţirea prin stoloniStoloni - ramificaţii subţiri, flexibile cu internoduri lungi, pe care din loc în loc sau la vârf se

formează plantule sub formă de rozetă.Specii - câmp- perene - Saxifragaceae, Viola, Hypericum - seră - Clorophytum, Saxifraga sarmentosa, NephrolepisEpoca: tot timpul, de preferat primăvara.În ce constă: separarea rozetelor când au 4-5 frunze, înrădăcinarea şi apoi plantarea la

ghivece.Înmulţirea prin muguri adventiviMuguri adventivi - nervura mediană a frunzelor (Asplenium viviparum) - pedunculul inflorescenţei (Bryophyllum proliferum)În ce constă: desprindere de planta mamă a mugurilor, se pun la înrădăcinat, se formează o

nouă plantă, care se plantează.Înmulţirea prin marcotajMarcota - lăstar tânăr al unei plante care în contact cu pământul produce rădăcini şi se

desparte de planta mamă.Concentraţia în auxină este mai mare în părţile neexpuse la lumină şi determină

permeabilizarea membranelor şi emiterea de rădăcini adventive.Specii - câmp - perene (Dianthus, Aubrieta, Phlox, Lavandula, Gypsophilla, Iberis,

Hydrangea)- seră - sol - ghivece

Tipuri - terestru - simplu (Dianthus, Aubrieta) - muşuroit până la 30 cm (Hydrangea, Rosa, Anthurium) - şerpuit (Philodendron, Hoya) - aerian - Ficus, Dracaena, Nerium, Fatsia, CordylineEpoca: primăvaraÎn ce constă: - simplu - îndoirea şi acoperirea tulpinii cu pământ

- muşuroit - muşuroirea bazei lăstarilor în funcţie de specie - şerpuit - ondularea de mai multe ori a tulpinilor - aerian - ramuri groase, rigide care nu se curbează - degarnisite - exemplare valoroase - incizii (circulare, fentă) manşon turbă, folie plastic legată sus şi jos - după 3-6 săptămâni înrădăcinează şi se separă - Aucuba şi Codiaeum în câmp.

36

Înmulţirea prin butaşiButaşii - părţi sau fragmente de plante separate de planta mamă, fasonate, puse la

înrădăcinatPolaritate - polul morfologic apical va continua creşterea sistemului caulinar - polul bazal - va continua creşterea sistemului radicularCapacitatea de a emite cu uşurinţă rădăcini adventive.

Specii - câmp - anuale (Ageratum, Petunia) şi de mozaic (Iresine)- perene

- seră - sol (Dianthus, Chrysanthemum) - ghiveci - flori: Fuchsia, Pelargonium, Saintpaulia - frunze: Ficus, Aucuba

Epoca de recoltare - câmp - primăvara, majoritatea (martie-mai) - vara – plante de mozaic (august-septembrie) pentru obţinerea de plante mamă

- seră - tot timpul anului (Tradescantia) - primăvara-majoritatea (februarie-martie) sau în 2 etape (Pelargonium) - februarie-martie - înfloresc vara - august-septembrie - înfloresc iarnaPlantele mamă de la care se recoltează butaşi trebuie să fie: - tipice speciei, soi - perfect sănătoase

- condiţii optime de nutriţie, respectarea raportului NPK - se evită fertilizarea în perioada de repaus a plantelor mamă şi în perioada premergătoare recoltării butaşilor - care au repaus iarna, cu 4-5 săptămâni înainte de recoltare se asigură căldură, umiditate,

aer - nu se recoltează butaşi la plante aproape de înflorire sau care au înflorit de curând - se recoltează după amiază - lăstari drepţi, viguroşi, vârstă medieClasificarea tipurilor de butaşi - starea fazială - lemnificaţi: Hydrangea - semilemnificaţi - ierbacei: Saintpaulia - perioada - vegetaţie activă: Tradescantia - repaus: Hydrangea - natura organului - lăstari (vârf) - tulpină - frunză şi porţiuni - rădăcină - muguri

Butaşi de vârf de lăstariSunt vârfuri vegetative care au 5-12 cm şi 1- 4 noduri Pregătire: fasonare - secţiune la 1-2 mm sub nodul bazal cu un briceag bine ascuţit; - se elimină frunzele de pe 2-3 cm de la bază, pentru a nu putrezi în

substrat; - pentru a reduce transpiraţia - frunzele pieloase se rulează şi se leagă:

Ficus

37

- se reduce suprafaţa frunzelor cu 1/3: Chrysanthemum, Hydrangea

- la suculente se lasă câteva ore înainte de a fi puşi la înrădăcinat, pentru a reduce conţinutul în apă;

- speciile cu latex - după fasonare se ţin 30 min. în apă: Euphorbia, Ficus, Codiaeum

- La ce specii se folosesc: - câmp -anuale: Ageratum, Antirrhinum, plante de mozaic. - perene: Hydrangea, Penstemon, Dahlia - seră - sol: Dianthus - ghiveci: Fuchsia, Pelargonium, Ficus, Aucuba

- suculente, cactuşi: Crassula, Opuntia, Phyllocactus, Sedum

Butaşi de tulpină- Se aplică la: specii cu grad de ramificare redusSunt porţiuni de tulpină de 5-10 cm cu 1-3 muguriPot fi - fără frunze: Colocasia, Monstera - cu frunze: Ficus, Philodendron, DieffenbachiaÎn ce constă:- butaşii se introduc în substrat, cu sau fără frunze, se acoperă 1-2 cm cu pământ - se respectă polaritatea

Butaşi de frunze Sunt frunze sau porţiuni de frunzeSpecii - decorative prin flori - decorative prin frunzeTip- frunze cu peţiol - se plantează vertical sau oblic - lamina să nu atingă solul - Saintpaulia, Peperomia, Echeveria, Begonia, Sinningia - porţiuni de frunză - nervura principală: Begonia - porţiuni de 5-6 cm lungime: Sansevieria - secţionat pe nervura principală: Streptocarpus - se respectă polaritateaEpoca: primăvara.

Butaşi de rădăcină- specii care au muguri pe rădăcini- butaşi de 8-10 cm aşezaţi orizontal sau oblic- se respectă polaritatea- câmp- Anemone, Anchusa, Dicentra, Clematis, Paeonia- seră - AraliaFasonarea butaşilor- briceag bine ascuţit, dezinfectat după fiecare butaş- tratarea secţiunii cu stimulatori (Radistim)- pudrarea cu cărbune vegetal pentru dezinfecţieÎnrădăcinarea butaşilor- loc - seră înmulţitor (Codiaeum) - răsadniţă - răsadniţă rece - puţin pretenţioase - pepinieră - plante lemnoase (plante rustice, Arabis)- substrat - afânat, uşor, permeabil pentru apă şi aer

38

- turbă şi perlit (70% + 30 %): Begonia - turbă şi nisip: Hydrangea, Pachystachys - pământ de cultură: Pelargonium - muşchi: Azaleea, Camellia - apă: Ficus- recipient - parapet - lădiţe sau ghivece Metode de stimulare a înrădăcinării butaşilor: - incizii inelare - etiolarea plantei mamă înainte de recoltarea butaşilor - prelungirea duratei de iluminare, iarna - substanţe stimulatoare: IBA, AIA, ANA - stimulează diferenţierea ţesutului în rădăcină - pudră, pastă, soluţieLucrări de îngrijire a butaşilorDirijarea factorilor de mediu- Temperatura - optimă pentru specie + 4-50 C mai mare la substrat + 2-30 C mai mare la aer - noaptea - 5-60 C decât ziua - nebulozitate - 3-40C decât soare- Umiditate - turgescenţa ţesuturilor, împiedică ofilirea - aer – pulverizarea cu apă, ceaţă artificială- Lumina - umbrire până la apariţia rădăcinilor, protejate de soarele direct - suplimentare lumină după apariţie- Aerisire - mai rar până la apariţia rădăcinilor - apoi din ce în ce mai desCând pornesc vârfurile de creştere sunt înrădăcinaţi şi se pot planta la ghivece sau valorifica

ca atare.Înmulţirea prin altoireScopul: obţinerea de forme decorative, forme cu trunchi înalt - pentru speciile la care înrădăcinează greu butaşii, soiuri cu creştere slabă (pe

portaltoi viguroşi) - soiuri valoroase sau studiul virozelorSpecii - seră - ghivece flori: Azaleea, Camellia, Fuchsia - cactuşi, citrice - sol: Rosa - câmp - perene - Paeonia arborescens - Clematis - Gladiolus, DahliaAltoire- se pune în contact altoiul (un butaş, un mugure) cu portaltoiul (plantă care are

rădăcini)Tipuri - despicătură: Azalee, Clematis, Fuchsia, Pelargonium, Dahlia - triangulaţie: Paeonia - alipire: cactuşi - ochi - crescând: Rosa - dormind: Rosa, SyringaEpoca - iulie: Azalee - august: bujor lemnos - iulie-august: cactuşi - ianuarie: Rosa - primăvara: Citrice

39

Cactuşi - pentru trunchi înalt - portaltoi: Cereus - altoi: Mamillaria, Echinocactus - portaltoi: Peireskia - altoi: Zygocactus, Epiphyllum - obţinerea de forme decorative Constă în alipirea suprafeţei şi fixarea cu fibre, elastic, se ţin 8-15 zile sub clopot de sticlă la 180 C, umbrite.Altoirea se mai face la: Azaleea, Camellia - pentru că înrădăcinează greu - soiuri cu creştere slabă pe portaltoi puternici Dahlia - înmulţirea soiurilor valoroase sau studiul virozelor - portaltoi rădăcini tuberizate, iar altoi lăstari recoltaţi de la plante puse la forţat. Gladiole - portaltoi tuberobulb cu muguri extirpaţi - altoi muguri cu porţiune mică de tuberobulbÎnmulţirea prin organe vegetative modificate(bulbi, tuberobulbi, tuberculi, rizomi, rădăcini tuberizate)1. Înmulţirea prin bulbiBulbii - tulpini subterane cu frunze cărnoase în care se depozitează substanţele de rezervă

care au: Tulipa - mugure terminal → tulpina floriferă - mugure axilar → bulb de înlocuire Narcissus - mugure axilar → tulpina floriferă - mugure terminal (central)→bulb de înlocuireBulbi tunicaţi – Tulipa, Hyacinthus, Narcissus scvamoşi (solzoşi): LiliumSpecii – câmp – "bulboase" rustice: Tulipa, Iris, Lilium, Narcissus, Hyacinthus - seră – HippeastrumEtapele înmulţirii- recoltarea bulbilor când 60-70 % frunze s-au uscat;- zvântare 7-8 zile în straturi de 5-6 cm, în şoproane sau magazii bine ventilate;- curăţare pământ şi resturi vegetale;- sortare pe categorii de mărime;- păstrare;- plantare - bulbi pentru cultura - florilor tăiate - spaţii verzi - forţare - bulbili în culturi de înmulţire, devin floriferi în 1-2 ani de culturăParticularităţiLa Tulipa - plantare octombrie - înflorire martie-mai - recoltare iulie - bulb de înlocuire însoţit de 2-6 bulbili - bulb de înlocuire în fiecare an, durata unui bulb 1 anLa Hyacinthus, Narcissus, Lilium - bulb multianual însoţit de 1-3 bulbili- într-un an are loc - înflorirea elemente diferenţiate în anul precedent - creşterea mugurelui terminal (central), care până toamna îşi

diferenţiază elementele florale care înfloresc în anul următor - apariţia unui embrion care înfloreşte peste 2 aniLa Hippeastrum - bulb multianual - din mugurele central se dezvoltă iarna tulpina florală - spre periferie se formează câte un mugure, din care se formează bulbi de

înlocuire.

40

Înmulţirea prin rădăcini tuberizateRădăcinile tuberizate - nu au muguri - se folosesc împreună cu porţiuni din zona coletului pentru înmulţireSpecii - câmp: Dahlia, Eremurus, Ranunculus - seră: AsparagusEtapele înmulţirii la: Dahlia - recoltare - toamna - zvântare - curăţare - scurtat la 20 cm tulpina - înlăturat pământul - stratificat în turbă sau nisip la 5-10oC - plantat la sfârşitul lui aprilie-începutul lui mai, câteva rădăcini tuberizate cu o

porţiune de colet cu 1-2 muguri

Înmulţirea prin rizomiRizomi - tulpini subterane metamorfozateSpecii - câmp: Iris, Canna, Convallaria - seră: Zantedeschia, AlstroemeriaEpoca - perioada de repaus - toamna: Iris, Convallaria - primăvara (mai): Canna - august: Zantedeschia, AlstroemeriaInterval de timp - imediat după recoltare: Iris, Zantedeschia - se păstrează peste iarnă: CannaEtapele înmulţirii la:Canna - recoltare – toamna la venirea brumei - zvântare - sortare (pământ, se scurtează tulpinile) - stratificare - turbă sau nisip la 4-5oC - înmulţire - februarie-martie, se fragmentează rizomii în porţiuni de 2-3 muguri care

se plantează în lădiţe, în sere - plantarea în câmp, după ce a trecut pericolul brumelor, în mai Zantedeschia, Alstroemeria- recoltare în august-septembrie- fragmentare în porţiuni cu 2-3 muguri şi plantare imediată la solul serei (udare, umbrire)

Înmulţirea prin tuberobulbiTuberobulb - tulpină subterană cu ţesut parenchimatic bogat în substanţe de rezervă; - noduri aparente la exterior de care rămân prinse bazal frunze uscate - la fiecare nod muguri axilari - cei superiori floriferi - cei bazali dorminziSpecii - câmp: Gladiolus, Crocus - seră: FreesiaLa Gladiolus - cicatrice centrală de la tija florală - lateral mugure aplatizat, triunghiular din care vor apărea frunze şi tija florală - la bază stoloni 0,2-2 cm pe care sunt prinşi 4-20 tuberobulbi de 0,5-1,5 cm

diametru. - durata unui bulb - 1 an, în paralel cu înflorirea se formează un tuberobulb de

înlocuire - diferenţirea florală când apare a 4-a sau a 5-a frunză - plantarea în aprilie, după o lună

41

Etapele înmulţirii - recoltare - toamna (Gladiolus), aprilie (Freesia); - uscare; - sortare, separare tuberobulbi şi tuberobulbili; - păstrare - 20-25oC - plantare - tuberobulbi - 15 aprilie (Gladiolus) sau august-septembrie (Freesia) - tuberobulbilii devin floriferi după 2-4 ani de cultură.

Înmulţirea prin tuberculiTuberculi - tulpini subterane tuberizate - lipsesc tunicile sau solzii de protecţie - din muguri principali → tulpina florală - din muguri axilari → tuberculi de înlocuireSpecii - seră - Cyclamen, Sinningia (axa hipocotilă) - se înmulţeşte prin seminţe - Caladium - Begonia - GloriosaEtapele înmulţirii la Gloriosa:- recoltarea tuberculilor care au în vârf un mugure principal - secţionarea tuberculilor în porţiuni cu muguri

- plantarea. Înmulţirea prin meristemeMeristeme – ţesuturi formative cu celule tinere, care se divid şi formează noi celule - localizate în vârful ramificaţiilor organelor (tulpini, rădăcini)Cultură de meristeme – cultivare in vitro a meristemelor apicale, caulinareIn vitro - cultura în condiţii artificiale, pe medii sterile, care conţin: macro, microelemente,

glucide, vitamine, hormoniAvantaje - multiplicarea clonală rapidă, plante identice cu planta mamă. Ex.: dintr-un

meristem de orhidee într-un an se obţin 4 mil. plante. - obţinerea de plante sănătoase, devirozate (Morel şi Martin 1952 - dalii fără

viroze, orhidee, garoafe) - conservarea calităţii unui soi (William Sim 1939) - înmulţirea rapidă a soiurilor, specii nou create - obţinerea de material juvenil, imposibil de obţinut prin culturi clasice de

înmulţire vegetativă - conservarea la frig a inoculilor meristematici, permite asigurarea pieţei în

orice moment, cu material săditor

Extinderea în sistem industrial a înmulţirii plantelor in vitro permite obţinerea de culturi viguroase, sănătoase: orhidee, garoafe, crizanteme, Pelargonium, Saintpaulia, Begonia, Gerbera, Dieffenbachia, etc.Etape în multiplicarea materialului vegetal in vitroAsepsia:I - materialului de cultură, instrumente, material vegetalII - multiplicarea materialului prin subculturi din fragmentarea calusului format de explanteIII - aclimatizarea plantelor obţinute in vitro cu condiţile vieţii autotrofeParticularităţile plantelor in vitro - rădăcini fără perişori absorbanţi - frunzuliţele nu au cuticulă (sensibile la transpiraţie,

curenţi de aer) - adaptate la 100% umiditate - fragile - nu răspund la boli fiind cultivate pe mediu steril.

42

Chestionar de autoevaluare1. Ce plante floricole se înmulţesc prin seminţe? Care sunt avantajele şi dezavantajele

înmulţirii prin seminţe?2. Enumeraţi caracteristicile fizice, fiziologice şi tehnologice ale seminţelor de flori.3. Care sunt factorii care pot determina dormansul?4. Ce tratamente se pot aplica seminţelor pentru stimularea germinaţiei?5. Rolul factorilor ecologici în germinaţia seminţelor de flori.6. Epocile de semănat ale plantelor floricole.7. Locul de semănat al plantelor floricole.8. Metodele şi normele de semănat ale plantelor floricole.9. Ce lucrări de îngrijire se aplică semănăturilor?

10. Ce plante decorative se înmulţesc vegetativ? Care sunt avantajele şi dezavantajele înmulţirii vegetative?

11. Ce metode de înmulţire vegetativă se aplică la plantele decorative şi condiţiile care trebuie îndeplinite de planta mamă.

12. Înmulţirea prin despărţirea tufei. Specii, epoci, interval.13. Înmulţirea prin drajoni, stoloni şi muguri adventivi.14. Înmulţirea prin marcotaj. Specii, tipuri, epoci.15. Înmulţirea prin butaşi. Specii, epoca de recoltare.16. Clasificarea tipurilor de butaşi.17. Butaşi de vârf de lăstari. Ce sunt, pregătire, epoci.18. Butaşi de tulpină şi rădăcină.19. Butaşi de frunză şi porţiuni de frunze.20. Înrădăcinarea butaşilor. Loc, substrat.21. Dirijarea factorilor de mediu la înrădăcinarea butaşilor.22. Înmulţirea prin altoire a plantelor decorative.23. Înmulţirea prin organe modificate. Tipuri, specii.24. Înmulţirea prin bulbi a plantelor decorative.25. Înmulţirea prin rizomi a plantelor decorative.26. Înmulţirea prin rădăcini tuberizate a plantelor decorative.27. Înmulţirea prin tuberobulbi a plantelor decorative.28. Înmulţirea prin meristeme a plantelor decorative.29. Înmulţirea prin tuberculi a plantelor decorative.

43

CAPITOLUL 6 ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE

6.1. Înfiinţarea culturilor floricole în câmp Alegerea terenului - plan - textură lutonisipoasă sau nisipoargiloasă - expoziţie sudică - fără vânturi puternice, curenţi de aer

Curăţirea terenului - corpuri străine - resturi vegetalePregătirea terenului- Desfundat (40-60 cm) sau arat (25-30 cm) - teren care nu a mai fost lucrat - pentru înfiinţarea culturilor perene cu sistem radicular profund- Săpat cu cazmaua (toate culturile) - permeabilitate pentru apă şi aer - pătrunderea rădăcinilor plantelor - încorporarea îngrăşămintelor- Greblat – nivelat - înlăturarea resturilor vegetale din sol - mărunţirea fină a stratului superficial pentru semănat, repicat, plantat - pătrunderea şi fixarea rădăcinilor fine - Tasarea - presarea pământului cu un tasator sau tăvălug - pentru semănat şi după semănat - pentru a favoriza aderarea seminţelor mici la sol - pentru repicat - în special pentru răsad obţinut din seminţele mici (Digitalis,

Campanula).- Modelarea şi marcarea terenului - straturi sau brazde - cu sfori sau sârme fixate la capătul parcelelor - marcarea prin fixarea distanţelor între rânduri sau pe rând, în funcţie de specie şi

metoda de înfiinţare a culturii. Înfiinţarea culturii în câmp Semănat direct în câmp - Distanţele între rânduri şi pe rând în funcţie de specie şi soi. - Rărit - 2 etape - I -1-2 frunze/4-5 cm - II - 1 lună/distanţa în funcţie de specie şi soi Obţinerea răsadului în sere sau răsadniţe

- Plantarea răsadului în câmp - anuale 30-40/m2

- perene 1-10/m2 - mozaic 150-200/m2

- Completarea golurilor Plantat butaşi înrădăcinaţi, marcote, drajoni Plantat organe subterane - bulbi - rizomi - tuberobulbi - rădăcini tuberizate

Epoca - toamna - Tulipa - primăvara - Gladiolus

44

Plantatul în câmp- martie-aprilie - plante floricole bisanuale şi perene- aprilie-mai - plante anuale mai puţin pretenţioase la căldură - gladiole, tuberoze, dalii- mai - plante anuale pretenţioase la căldură (petunia, begonia), răsad- sfârşit mai-iunie - plante de mozaic- iunie-iulie - semănat bisanuale- septembrie-octombrie - plantat bisanuale - plantat perene bulboase rustice - plantat perene (despărţirea tufei)Reguli pentru plantatul în câmp- dimineaţa sau seara în zile însorite- se udă înainte şi după plantare- se evită ruperea rădăcinii- se strânge uşor pământul la plantare în jurul rădăcinii.

6.2 Întreţinerea culturilor floricole în câmp Lucrări generale aplicate în câmp- Întreţinere sol – spargerea şi mobilizarea stratului superficial cu săpăliga Rol - distrugerea buruienilor - împiedică formarea crustei - accesul aerului la rădăcini- Plivit - înlăturarea buruienilor - după răsărire - la răsaduri - în perioada de vegetaţie- Mulcit - cu un strat de mraniţă sau turbă de 2-3 cm Rol - protejează pământul de uscăciune - economie de apă - împiedică tasarea - îngrăşământ

- Udat - calitatea apei (fără duritate, exces săruri, reziduuri) - cantitatea şi frecvenţa - specie, vigoare, soi

în funcţie de: - starea de vegetaţie - sezon - tip de sol, etc. - stropitoarea, furtunul, aspersiune - dimineaţa şi seara, mai rar şi în cantitate mai mare

- Fertilizare - îngrăşăminte organice şi chimice - tip cultură, specie, perioadă de vegetaţie

- Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor - Măsuri de combatere - agrofitotehnice - chimice, biologice - Dezinfectare - seminţe - spaţii de semănat (răsadniţe)

- Curăţarea de flori şi frunze trecute - în special la culturile floricole pentru spaţii verzi - efect estetic - prelungeşte înflorirea

45

Lucrări speciale de întreţinere aplicate în câmp- Transplantarea - plante perene - cauze - nu mai au spaţiu suficient de nutriţie - schimbarea locului de cultură - motive fitosanitare - moment - primăvara înainte de a porni în vegetaţie - toamna după intrarea în repaus - interval - 2-3 ani - la specii cu creştere rapidă: Phlox - 6-10 ani - la specii cu creştere lentă: Paeonia - nu suportă: Papaver, Lupinus- Tutorat, palisat - scop - obţinerea de tulpini drepte: Chrysanthemum - împotriva căderii la pământ la perene ierboase: Paeonia, Rudbeckia - susţinerea plantelor volubile - material: tije de lemn, metalice, cercuri metalice, grilaje de lemn, sfori - să nu se observe în cazul decorului din spaţii verzi, grădini, dar să pună în valoare

plantele- Tăierile: tuns, ciupit, copilit, bobocit - scop - dirijarea raţională a plantelor - menţinerea unei anumite forme şi înălţimi - dirijarea înfloritului - posibilitate de refacere - se aplică la - plante erbacee şi arbustive - specific plantă, moment apariţie flori Tuns - la plante de mozaic şi de bordură, arabescuri - scop - menţinerea unei talii reduse - se execută la 10-15 zile, la 2-3 cm de la baza lăstarului nou format - se aplică la: Alternanthera, Iresine, Cineraria, etc.

Ciupit - scurtarea lăstarilor tineri, ierbacei - scop - înlăturarea vârfului de creştere, pentru a dirija vegetaţia spre mugurii axilari ai

frunzelor, pentru ramificare şi obţinere de tufe - specii - obţinerea de tufe: Coleus, Iresine, Pelargonium - întârzierea înfloritului: Chrysanthemum. - moment - deasupra a 3-6 frunze - se repetă de 2-3 ori - planta să aibă timp să formeze boboci floriferi - primăvara, la începutul vegetaţiei Copilit - înlăturarea lăstarilor care apar la subsuoara frunzelor - scop - obţinerea unor frunze mai mari, când numărul lor este suficient (Coleus) - moment - când au consistenţă erbacee şi se rup uşor - specii: Chrysanthemum, Dianthus, etc.Bobocit – specii care formează în vârful tulpinilor mai multe flori de dimensiuni mici - scop - obţinerea de flori mai mari - moment - bobocii au câţiva mm şi sunt distincţi - se înlătură bobocul central şi se lasă bobocul lateral pentru a întârzia înfloritul - se lasă bobocul central şi se înlătură lateralii pentru a obţine flori mai mari - specii: Dianthus chabaud, Dahlia, Chrysanthemum, Paeonia, etc. Protejarea plantelor contra brumelor - individual sau colectiv - clopot de hârtie, borcan, folie de polietilenă, tocuri de răsadniţă

46

Protejarea de ger - plantele bisanuale sau perene se acoperă toamna cu frunze.PolenizareTratamente cu retardanţi

6.3 Înfiinţarea culturilor floricole în spaţii protejate Dezinfectarea spaţiilor adăpostite şi a amestecurilor de pământ

Curăţarea terenului (solul serei) Pregătirea terenului (solul serei)

- săpat- greblat- tasat- modelat- marcat Pregătirea substratului (culturi la ghivece)- cernerea componentelor- stabilirea şi măsurarea proporţiilor componentelor- amestecarea componentelor- dezinfectare Înfiinţarea culturilor la solul serei- semănat direct- plantat răsad- plantat butaşi înrădăcinaţi- plantat porţiuni din tufe divizate- rizomi Înfiinţarea culturilor la ghivecea) Pregătirea ghivecelor - drenaj corespunzător - spaţiu de 1-2 cm până la marginea superioară a ghiveciului necesar

pentru udatReguli: - se evită distrugerea balotului de rădăcini - ghiveciul cu 2-4 cm mai mare decât balotul de rădăcini - ghivece cu înălţime şi diametru superior, egale pentru speciile cu rădăcini pivotante - ghivece cu h = 2D pentru rădăcinile trasanteb) Înfiinţarea culturilor - semănat la ghivece: Asparagus - plantat răsad: cu 4-5 frunze adevărate - plantat butaşi înrădăcinaţic) Transvazarea (se tratează la lucrările speciale)

6.4. Întreţinerea culturilor floricole în spaţii protejate Lucrări generale de întreţinere Întreţinerea solului: spargerea şi mobilizarea crustei Mulcit Plivit buruieni Udat- cantitatea şi frecvenţa - mai importante decât în câmp - mai importante la ghivece decât la sol Ghivece - cantitate mică - se usucă rapid - se scurge uşor prin drenaj

- calitatea - specie şi faza de dezvoltare

47

- calitatea solului sau substratului - temperatura aerului - higroscopicitatea aerului- perioada - dimineaţa - o dată sau de două ori pe zi Pulverizarea plantelor- stropirea părţilor aeriene (a frunzelor) pentru: - menţinerea umidităţii atmosferice -evitarea pierderilor prin transpiraţie -evitarea atacului unor dăunători (păianjen, trips)- pe faţa inferioară a frunzelor (stomate, pierderi mari)- dimineaţa şi către prânz- nu se pulverizează - seara - florile - (se pătează) - frunzele la Gesneriaceae (la temperaturi scăzute apar pete) - apă curată, grad redus de duritate, temperatura mediului - aspersoare fine, stropitori cu sită fină Fertilizarea

- administrarea fazială a îngrăşămintelor, în funcţie de specie (Grupe Peningsfeld) şi de faza de creştere

Combaterea bolilor şi dăunătorilor în spaţii protejate Dăunători - Trialeurodes, Trips, Tetranychus, etc.

Boli - Fusarioza, mana, rugina, etc. - Măsuri - agrotehnice

- chimice - biologice

- Dezinfectare - sol - substrat - ghivece - utilaj - material săditor

Curăţarea (igienizarea)- preventivă pentru apariţia bolilor şi dăunătorilor- condiţii optime pentru procesele fiziologice- efect estetic- prelungeşte înflorireaSe curăţă: - frunzele uscate, florile trecute - se şterg frunzele de praf - ghivecele pe exterior - stratul de la suprafaţă

Umbrirea- faze - după semănat, repicat, plantat, tăieri - în plină vegetaţie, vara pentru protecţie, împotriva acţiunii directe a soarelui - diferenţiat pe anotimp- necesară - pentru că pereţii de sticlă măresc efectul razelor de soare determinând

acumularea de căldură dăunătoare chiar pentru plantele ce necesită mult soare - nu este necesară - pentru plante suculente şi cactuşi - speciile care au nevoie de lumină intensă, pentru colorarea frunzelor:

Caladium, Codiaeum- metode: - jaluzele - cretizare

48

AerisireaScop - furnizarea de aer proaspăt pentru respiraţie - scăderea temperaturii - ridicarea sau scăderea UR

Trecerea bruscă de la o temperatură la alta este dăunătoare. Lucrări speciale de întreţinere în spaţii protejate

Transvazarea - trecerea plantelor pe măsură ce cresc, la ghivece mai mari cu 2-3 sau 4-5 cmScop - aport de substanţe nutritive - îmbunătăţirea înrădăcinăriiCum se face: se lasă balotul de pământ intact, se înlătură substratul de drenaj şi stratul

superficial - asigurat drenaj - substrat din ce în ce mai bogat - asigurat loc de udat - se udă abundent şi se umbresc câteva zile

Transvazat parţial - înlocuirea în fiecare an a stratului de pământ superficial Transplantarea - înlăturarea completă a pământului, chiar spălarea rădăcinilor - înlăturarea porţiunii putrezite, bolnaveScop - plantele perene la care sistemul radicular este bolnav - acidifierea substratului de cultură prin udări repetate - înmulţire exageratăNu se aplică - la plantele cu rădăcini cărnoase, orhidee, palmieri, plante cu sistem radicular

fin, azalee, dafin. Palisarea, tutorarea- la specii cu sistem aerian insuficient de rigid pentru susţinere: Freesia, Dianthus,

Alstroemeria- scop - obţinere de tije florifere drepte - tulpini lungi şi flexibile: Hoya, Philodendron, Jasminium- tip - sârme, plase, se fac ochiuri, se repetă de 5-6 ori - cercuri de sârmăTutorare - să obţinem o anumită formă a plantei (piramidală - Camellia, evantai - Fuchsia) - să se asigure aer, lumină - să se pună în valoare tijele florale: Begonia, Orhidee Distanţare plante Tăierile: ciupit, copilit, bobocit, tăieri în verdeCiupit - ramificarea plantelor: PelargoniumCopilit - o singură tulpină: DianthusBobocit - o singură floare: Dianthus La plantele perene lemnoase: tăierile - de curăţire: Rosa - de formare a tufei: AucubaTratamente cu substanţe retardante - reducerea taliei: Hypoestes - grăbirea înfloririi: Bromeliaceae.

49

Chestionar de autoevaluare1. Pregătirea terenului pentru înfiinţarea culturilor floricole în câmp.2. Înfiinţarea culturilor floricole în câmp.3. Care sunt lucrările generale de întreţinere aplicate culturilor floricole în câmp?4. Care sunt lucrările speciale de întreţinere aplicate culturilor floricole în câmp?5. Ce lucrări de tăiere se aplică plantelor floricole în câmp?6. În ce constă pregătirea pentru înfiinţarea culturilor floricole în spaţii protejate?7. Înfiinţarea culturilor floricole la solul serei.8. Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece.9. Lucrări generale de întreţinere a culturilor floricole din spaţii protejate.

10. Lucrări speciale de întreţinere a culturilor floricole la solul serei.11. Lucrări speciale de întreţinere a culturilor floricole la ghivece.

50

CAPITOLUL 7 PĂSTRAREA FLORILOR TĂIATE

După recoltarea florilor pentru prelungirea duratei de decor trebuie să se asigure 2 elemente indispensabile:

1. apa2. substratul energetic1. Apa- deficitul de apă determină ofilirea şi poate apărea din următoarele cauze:

absorbţia şi circulaţia apei prin vasele conducătoare - deficitară datorită: - obturării vaselor de către microorganisme;

- substanţe de natură pectinică rezultate din distrugerea tulpinii;- substanţe secretate de tulpini florifere (latex, polifenoli);- bule de aer.

transpiraţia depăşeşte absorbţia apei din cauza unor factori:- interni - prezenţa şi numărul frunzelor;

- grad de deschidere a stomatelor, numărul lor; - intensitatea absorbţiei apei este redusă, etc;

- externi - factorii de mediu. capacitatea de reţinere a apei din ţesuturile plantei este redusă din cauză: - se diminuează cu vârsta;

- concentraţia redusă a componentelor osmotice.

2. Substratul energetic- prin oxidarea lui în procesul respiraţiei se procură energia necesară proceselor vitale- principalul component glucideleIntensitatea respiraţiei depinde de:- factori – interni - specie

- integritatea ţesutului- starea de sănătate- momentul recoltării

- externi – temperatura mediului - intensitatea luminii, etc.

7.1. Factorii care influenţează durata de menţinere a calităţii florilor tăiate

1. Soiul şi specia - 1 lună: Orhidee- 2-3 săptămâni:Strelitzia- 1-2 săptămâni: Gladiolus- 1 săptămână: Tulipa- 3-4 zile: Campanula- 1 zi: Papaver- 1 oră: Hibiscus

2. Factorii mediului de cultură influenţează în proporţie de 35-70% calitatea florilor tăiate- lumina- temperatura prea ridicată

- apa - în regim de irigare, durată mică- fertilizarea - carenţa de K, Bo, Ca - scurtează durata

51

3. Momentul şi tehnica recoltăriiMomentul recoltării

- moment al înfloririi - specie - boboc - 1-2 flori deschise - înflorire completă - perioada din an - destinaţie, distanţe - cerinţe beneficiari- moment al zilei

- dimineaţa - vara - cantitate mare de apă - temperaturi scăzute- seara - rezerva de glucide - specii cu frunze multe: Paeonia

Tehnica recoltării - secţionarea perfectă a tulpinilor - scurtarea duratei de timp de la recoltare la introducerea la păstrare - prerăcirea, vara, la maxim 2 ore de la recoltare

4. Factorii mediului de păstrare Temperatura :

- de păstrare - 00C - + 20C: Gerbera, Freesia, Rosa, Dianthus, Tulipa - 4 - 50C : Dahlia

- 7 - 80C: Strelitzia - 10 - 120C: Anthurium

- mediului de păstrare -18 - 200C (în apartamente) - apei - apropiată cu a mediului de păstrare - caldă - pentru înlăturarea latexului - 350C - 400C - pentru realizarea turgescenţei

- UR aer -umiditatea aerului din spaţiile de păstrare de 90 - 95 %

- în apartamente- 40 - 60% Lumina favorizează sinteza glucidelor, deci prelungeşte păstrarea. Calitatea apei

- distilată sau fiartă - conţinut redus de săruri - unele săruri au efect pozitiv - creşte concentraţia osmotică a petalelor KCl - reduce pH şi stabilizează antociani - sulfat de Al - bactericid - azotat de Ag

7.2 Condiţionarea, prerăcirea, ambalarea şi transportul florilor - Condiţionare: sortare, calibrare

- Sortarea - caracteristici fizice - caracteristici senzorice (prospeţime, etc) - caracteristici fitofarmaceutice - caracteristici tehnologice (însuşiri pentru o anume destinaţie)- Calibrarea - flori de dimensiuni corespunzătoare clasei de calitate

- scara de mărimi (tulpină+floare) în cm- 0,5,10,20,40,50,60,80,100,120

- Numărarea, legarea şi etichetarea buchetelor 600-700 fire/oră/muncitor

52

Prerăcire- temperatură constantă între 40C şi 100C-120C- durează 8 până la 60 minute- în tunele speciale sau mijloace de transport

Ambalare - menţinerea calităţii în timpul transportului- buchetele se aşează strâns în ambalaj- se evită lovirea şi trântirea ambalajului- ambalaje căptuşite, buchete sau flori învelite individual, vată, hârtie, cornete de

plastic - vată umedă la baza tulpinilor florale, apoi pungi

Transport- avion- mijloace autofrigorifice- izoterme - distanţe mici

7.3 Procedee de prelungire a duratei de păstrare şi menţinerea calităţii florilor tăiate1. Tratamente aplicate pentru prelungirea duratei de păstrare - înlăturarea latexului: Euphorbia, etc. - evitarea căderii florilor: Orhidee, Antirrhinum, Lathyrus, tratamente cu soluţii diluate - de acid naftil acetic, indolil acetic, tiosulfat de Ag - evitarea aplecării vârfului tulpinilor şi florilor: Gerbera, Gladiole2. Folosirea soluţiilor conservante în vederea:

- fortificarea florilor- impulsionarea bobocilor- păstrarea florilor

Soluţiile conservante au la bază:Apa în care se adaugă diferite componente: - glucide (glucoză şi fructoză)

- săruri minerale: săruri de Ag, Al, Cu- substanţe antimicrobiene: citrat de 8 hidroxichinoleină- acizi organici: citric, benzoic- inhibitori ai etilenei: acid aminoacetic- regulatori de creştere: citochinine- inhibitori: CCC

3. Reguli de respectat în păstrarea florilor tăiate- vase curate;- împrospătarea bazei tijei;- îndepărtat frunze de pe treimea inferioară;- schimbarea zilnică a apei.

4. Păstrarea la temperaturi scăzute Păstrarea la frig

- de scurtă durată ("păstrarea umedă") la temperatura recomandată pentru specie (între 1-100C) şi timp în funcţie de specie, 3 zile (Anthurium) - 4 săptămâni (Lilium)

- de lungă durată, fără apă o perioadă de timp de la 2 săptămâni la 4-5 luni, la temperatura de 10C. Apoi florile se trec treptat la 40C 24 ore şi la temperatura camerei, când se introduc în soluţii cu concentraţii ridicate de glucoză. Prin această metodă se prelungeşte durata de păstrare cu 2 săptămâni (Rosa) până la 8 săptămâni (Tulipa) sau 4 luni (Dianthus)

Păstrarea în AC (atmosferă controlată)

53

Chestionar de autoevaluare1. Care sunt elementele de care depinde prelungirea duratei de decor a plantelor

decorative?2. Factorii care influenţează durata de menţinere a calităţii florilor tăiate.3. În ce constă condiţionarea, prerăcirea şi ambalarea florilor?4. Care sunt procedeele de prelungire a duratei de păstrare a florilor?

54

BIBLIOGRAFIE

1. Anton Doina - 1990 - Floricultură generală - curs. Reprografia Univ. Craiova 2. Anton Doina - 1991 - Floricultură specială - curs. Reprografia Univ. Craiova

3. Preda Milea - 1989 - Dicţionar dendrofloricol 4. Ghid All - 2001 - Plante de balcon şi grădină. Ed. Allfa. Bucureşti 5. Ghid All - 2001 - Plante de apartament. Ed. Allfa. Bucureşti

55