Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)

http://slidepdf.com/reader/full/suport-lp-ro-sem-i-20152016-1 1/115

LUCRĂRI PRACTICE DE

BOTANICĂ FARMACEUTICĂ

SEMESTRUL I2015-2016

Cadre didactice:Prof.univ.dr.farm. Diana ANTAL (curs şi lucr ări practice)

Asist.univ.farm. Ionuţ PALICI (lucr ări practice) Asist.univ.farm. Florina ARDELEAN (lucr ări practice)

1

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 1.

Citologie vegetală - observarea componentelor celulareprotoplasmatice la microscopul optic.

Studiul celulelor din epiderma internă a frunzelor bulbului de ceapă (Alliumcepa).

Studiul plastidomului celular: cromatofori la Spirogyra sp. cloroplastele la Elodeea canadensis.

Cromoplaste în:

fructele de tomate (Solanum lycopersicum), r ădăcina de morcov (Daucus carota), petalele de gălbenele (Calendula officinalis).

Studiul mişcărilor citoplasmatice la Tradescantia pallidaşi Elodeeacanadensis.

2

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 1. Citologie vegetală

Studiul celulelor din epiderma internă a frunzelor bulbului de ceapă (Allium cepa).

1

1

2

2 3

3 4

4

b

Epiderma internă a frunzelor bulbului de ceapă. Schema celulelor prozenchimaticedin epidermaColoraţie albastru de metilen. 100x. frunzelor bulbului de ceapă.1: celule prozenchimatice, 2 : nucleu celular, 1: celule prozenchimatice, 2 : nucleu celular,3 : perete celular, 4 : citoplasmă 3 : perete celular, 4 : citoplasmă

Celule prozenchimatică din epiderma internă a frunzelor bulbului de ceapă ( Allium cepa).

Sunt vizibili nucleul cu nucleolii. Obiective: 40x şi 100x.

După detaşarea epidermei de pe faţa internă a frunzelor bulbului de ceapăşi colorarea cu

albastru de metilen pot fi observate la microscop celule alungite, strâns unite. Nucleul celular este

de regulă împins către periferia celulei. Cu obiective mai puternice (40 x, 100x) pot fi distinşi

nucleolii. Majoritatea volumului celular este ocupat de câteva vacole mari, între care pot fi distinse

cordoane citoplasmatice. Pereţii celulari sunt subţiri, celulozici. Punctuaţiunile sunt vizibile dacă se

utilizează obiective mai puternice şi orientarea preparatului este adecvată.

3

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 1. Citologie vegetală

Studiul plastidomului celular : cloroplaste în frunzele de ciuma-apei (Elod eea sp .).Observarea mişcărilor citoplasmatice.

Plastidele fotosintetizatoare sunt organite specifice plantelor, care conţin clorofilǎ. În ele,dioxidul de carbon şi apa sunt transformate, cu ajutorul energiei fotonice (luminii), în substanţeorganice (glucide) şi oxigen. Prezintǎ un rol fundamental în nutriţia organismului vegetal. În plus,oxigenul eliminat de organismele fotosintetizatoare întreţine respiraţia celorlalte vietǎţi.

Plantele embriofite (muşchi, ferigi, spermatofite) conţin în celule numeroase (între 20-50)cloroplaste lenticulare, în timp ce algele conţin plastide fotosintetizatoare diferite, variate ca formǎ

şi dimensiuni, numite cromatofori.

Cloroplastele sunt foarte bine observabile în frunzele de ciuma-apei (Elodeea sp.). Ele suntdispersate în citosol, lăsând libere doar spaţiul ocupat de vacuole. Uneori, când vacuolele suntfoarte mari, cloroplastele sunt împinse către periferia celulei.

Cloroplastele se află într-o permanentă mişcare, antrenate de curenţi citoplasmatici de

rotaţie (în jurul unei vacuole mari centrale) sau de circulaţie (între mai multe vacuole).

1 1

2 2

3

3

Celule cu c loroplaste la c iuma-apei (Elodeea canadensi s). Schema celulelor cu cloroplaste la ciuma-apei.1: cloroplaste; 2: vacuole; 3: perete celular. 400x. 1: cloroplaste; 2: vacuole; 3: perete celular

Ciuma-apei (Elodeea sp.) este o plantă submersă(acvatică) din familia Hydrocharitaceae. Aretulpinaramificată, iar frunzele sunt mici, ovate, câte 3 în verticil.Specia este dioică, iar florile sunt albe, trimere.

Se înmulţeşte uşor pe cale vegetativă. se utilizează

frecvent ca plantă decorativă în acvarii.

4

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practica nr. 1. Citologie vegetală

III. Studiul plastidomului celular : cromatofori în filamentele de mătasea-broaştei (Spirogyrasp.).

Algele conţin plastide fotosintetizatoare diferite ca formǎ, număr şi dimensiuni faţă decloroplastele embriofitelor (muşchi, ferigi, spermatofite). Plastidele algelor se numesccromatofori. Ei sunt de regulǎ mult mai mari decât cloroplastele plantelor şi mai puţin numeroşi (1-3 într-o celulǎ). Plastidele algelor pot avea, în funcţie de prezenţa pigmenţilor accesorii, şialtǎculoare decât cea verde (de exemplu, sunt roşii la algele roşii şi brune la algele brune) .

Majoritatea cromatoforilor prezintǎ una sau mai multe granule proteice numite pirenoiz i , în jurul cǎrora se aflǎ granule de amidon.

Forma cromatoforilor poate fi variată: panglică spiralată la ciuma-apei (Spirogyra sp),inelată, stelată, etc.

1

2

1

2

Cromatof b ri în celulele de mătasea-broaştei (Spirogyra sp). o

1: cromatofor în formă de panglică spiralată; 2: pirenoizi. 100x şi 400x.

Mătasea broaştei (Spirogyra sp) este o

algă verde din familia Zygnemataceae. Talulsău este filamentos, neramificat.Vara, înmulţirea se face asexuat, prin

diviziune tranversală, datorită căreiafilamentul se alungeşte continuu. Spretoamnă, are loc înmulț irea sexuată. Astfel,două filamente de sex diferit se apropie şiemit un canal prin care conţinutul unei celulese uneşte cu conţinutul celeilalte. Rezultă osingur ă celulă, numită celula ou (zigot), carese desprinde şi cade pe fundul apei.

Primăvara, ea va da naştere unei noi alge înurma unei meioze.

5

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practica nr. 1. Citologie vegetală

Studiul cromoplastelor în :

fructele de tomate (Solanum lycopers icum)

r ădăcina de morcov (Daucus c arota).

Cromoplastele sunt plastide roşii, portocalii sau galbe ne, care stocheazǎ carotenoide. Deexemplu, morcovii conţin beta-caroten, iar tomatele coapte licopen.

Cromoplastele confer ǎ culoarea specificǎ multor petale, fructe, unor r ǎdǎcini (morcov).Rolul cromoplastelor este legat în special de atragerea poleniza torilor şi diseminatorilor.

Prezenţa carotenoidelor (antioxidante şi cu rol de provitaminǎ A) le confer ǎ unor specii oimportanţǎ farmaceuticǎ sau nutriţionalǎ (fructe de cǎtinǎ - Hippophae rhamnoides, r ǎdǎcina demorcov - Daucus carota; florile de gǎlbenele - Calendula officinalis).

1

2

3

4

Celule cu cromoplaste în mezocarpultomatelor. Obiectiv 40x.

b

Schema celulelor cu cromoplaste din mezocarpultomatelor. 1: vacuolă, 2: cordoane citoplasmatice,

3: nucleu, 4: cromoplaste

1

2

3

b

Celule cu cromoplaste în parenchimul liberian Schema celulelor cu cromoplaste din

al r ădăcinii de morcov. Obiectiv 40x. parenchimul liberian de la morcov.1: cromoplast romboidal, 2: cristal acicular de

beta-caroten, 3: cromoplaste ovoidale

6

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Studiul cromoplastelor în petalele florilor de gălbenele (Calendula officinalis )

1

2

3

b

Celule prozenchimatice cu cromoplaste în

ligula florilor de g ălbenele (Calendula

officinalis). Original. Obiectiv 10x.

Celule prozenchimatice cu cromoplaste în

ligula florilor de g ălbenele. Schemă.

1 : celul ă epidermic ă prozenchimatic ă, 2:

vacuol ă, 3: cromoplastesferice, foarte

numeroase

Gălbenelele (Calendula offic inalis ) sunt planteierboase anuale din familia Asteraceae. Se cultivamedicinal si in scop decorativ.Florile contin saponine triterpenice, carotenoide,flavonozide, ulei volatil. Au actiune cicatrizantă, antiinflamatoare,antiedematoasă, antibacteriană,

imunostimulatoare.Florile se utilizeaza in r ǎni şi arsuri superficiale,inflamaţii buco-faringiene, ulcer varicos, eriteme,dismenoree, inflamaţii/infecţii vaginale.

7

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Studiul mişcărilor citoplasmatice la Tradescantia pall ida

Mişcări citoplasmatice în celulele parenchimului acvifer al frunzei deTradescantia pallida.

Fotografiile succesive au fost realizate la intervale de 4 secunde.

Poziţia cristalelor de oxalat de calciu faţă de nucleu este într-opermanentă schimbare. Obiectiv 40x.

8

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Studiul mişcărilor citoplasmatice la Tradescantia pall idaCri stal de oxalat de calciu Perete celular

Leucoplaste

Nucleol

Nucleu

Cordoanecitoplasmatice

Vacuolă

Citopla smă

Schema unei celule a parenchimului acvifer din frunza de Tradescantia pallida.Cristalele de oxalat de calciu î şi modific ă pozi ţ ia datorit ă mi şc ărilor citoplasmatice.

Tradescantia pallida este o specie ierboasă perenă decorativă dinfamilia Commelinaceae, care se remarcă prin frunzele de culoareviolacee.

**************************************************************************************

Mişcări citoplasmatice la ciuma-apei (Elodeea canadensis)

1 1

Celule cu c loroplaste la c iuma-apei (Elodeea canadensi s). 1:

cloroplaste; 2: vacuole; 3: perete celular. 400x.

Mi şc ările de circula ţ ie sunt indicate prin săge ţ i

9

2

3

2

3

Schema celulelor cu cloroplaste la ciuma-apei.1: cloroplaste; 2: vacuole; 3: perete celular

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 2

Citologia vegetală - observarea componentelor celulare neprotoplasmatice la

microscopul optic.

1. Incluziuni ergastice solide, amorfe: amiloplaste la

Cartof (Solanum tuberosum)

Fasole (Phaseolus vulgaris)

Porumb (Zea mays)

Orez (Oryza sativa)

2. Incluziuni ergastice solide, cristaline, de oxalat de calciu:

rafide în rizomul de Tamus communis; cristale octaedrice şi ursini în peţiolul frunzei de Begonia rex ;

cristale prismatice şi macle în catafilele bulbului de Allium cepa.

10

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 2: Citologia vegetală - observarea componentelor celulareneprotoplasmatice la microscopul optic

Incluziuni ergastice solide, amorfe: amiloplaste la cartof (Solanum tuberosum )***************************************************************************************************************Incluziunile citoplasmatice (ergastice) sunt substanţe organice sau anorganice, sub formă

solidă sau lichidă, care se găsesc în citosol, sucul vacuolar sau plastide. Constituie rezerve

metabolice (amiloplaste, aleuronǎ) sau excre ţ ii (cristale de oxalat de calciu).

Amiloplastele (gr ǎuniciorii de amidon) se formează prin depunerea de straturi succesive deamidon în substanţa fundamentală a leucoplastelor. Mărimea lor variază între 1-100 m.Punctul iniţial de depunere al amidonului este numit hil; el poate fi situat central (la porumb) sauexcentric (la cartof). Hilul poate fi punctiform (cartof) sau avea formă alungită (fasole), de X sau Y(porumb) etc.Forma şi dimensiunile amiloplastelor, respectiv arhitectura depozitului de amidon suntspecifice unei anumite specii de plante, constituind caractere pentru recunoaştere. Amiloplastele au rol de rezervă, amidonul stocat putând fi hidrolizat de enzima amilază atunci cândnecesarul de glucide este crescut. Amiloplastele pot fi colorate în albastru-violet cu ajutorul

reactivului iodo-iodurat.

Gr ǎ uncio ri de amid on în tub erculu l de cartof . Straturile de depunere a amidonului sunt vizibilesub forma unor stria ţ ii fine. Hilul este excentric. M ǎ rire 400x

Gr ăuncior simplu de amidon

Gr ăuncior compus de amidon

Straturi de amidon, diferit hidratate

Hil excentric

Dimensiunea amiloplastelor : ~ 70-100 m

Schema amiloplastelor din tuberculul de cartof (Solanum tuberosum ).

11

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Incluziuni ergastice solide, amorfe: amiloplaste la fasole (Phaseolus vulgaris)*************************************************************************************************************

Gr ǎ uncio ri de amidon în sem in ţ ele de fasole . Straturile de depunere a amidonului sunt pu ţ in

vizibile. Hilul este central, sub forma unei linii ramificate. M ǎ rire 400x

Gr ăuncior de formă oval-eliptică de amidon

Striaţiile sunt concentrice, dar puţin vizibile.

Hil central, alungit, sub forma unei linii în zig-zag.

Dimensiunea amiloplastelor ~ 30-60 m

Schema amiloplastelor din seminţele de fasole (Phaseolus vulgaris) .

12

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Incluziuni ergastice solide, amorfe: amiloplaste la porumb (Zea mays)

***************************************************************************************************************

Gr ǎ uncior i de amidon în endo spermul car iopselor de po rumb (Zea mays) .Straturile de depunere a amidonului sunt foarte pu ţ in sunt vizibile.Hilul este central, adesea sub forma literelor X sau Y. M ǎ rire 400x

Gr ăuncior de formă poligonală

Striaţiile sunt concentrice, dar foarte puţinvizibile.

Hil central, în forma literei X sau Y

Dimensiunea amiloplastelor ~ 30 m

Schema amilopastelor la porumb (Zea mays)

13

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Incluziuni ergastice solide, amorfe: Amiloplaste la orez (Oryza sativ a)

A B

Gr ǎ unc iori de amid on în endo sperm ul cariop selor de orez (Oryza sat iva) . A. Imagine de microscopie optic ă. Straturile de depunere a amidonului sunt foarte pu ţ in sunt vizibile.

Hilul este central, adesea sub forma literelor X sau Y. M ǎ rire 400x. Original.B. Gr ăuncior compus de amidon de orez. Imagine de microscopie electronic ă. Sursa imaginii:

http://jn.nutrition.org/content/130/8/1991/F2.large.jpg

Gr ăuncior compus de amidon

Hilul şi striaţiunile nu sunt vizibile.

Gr ăuncior simplu

Dimensiunea amiliplastelor ~ 2-10 m

Schema amiloplastelor la orez (Oryza sativa)

14

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 2 Citologia vegetală - observarea componentelor celulareneprotoplasmatice la microscopul optic

Incluziuni ergastice solide, cristaline, de oxalat de calciu: rafide în rizomul de untul-pământului (Tamu s communis).***************************************************************************************************************Cristalele reprezintǎ cel mai frecvent deşeuri ale metabolismului vegetal. Pot proveni de lasubstanţe anorganice (carbonat de calciu, clorur ă de sodiu, ioduri) dar mai frecvent de lasubstanţe organice (oxalat de calciu, inulinǎ) cristalizate în sucul vacuolar.- în funcţie de specie, de gradul de hidratare şi de pH-ul mediului, cristalele pot avea diverseforme: acicular ă, romboidală, prismatică, piramidală; pot fi aglomerate sau dispersate.Cele mai frecvente cristale sunt cele de oxalat de calciu, de diferite forme: rafidii, druze (ursini),nisip, cristale solitare tetragonale, macle.Rafidele sunt snopi de cristale aciculare, şi pot fi bine observate în rizomul de Tamu s

communis.

Rafide în rizomul de untul-pământului(Tamus communis). 200 x

15

Rafide în rizomul de Tamus communis -

schem ă

Tamus communis - untul pământului(Familia Dioscoreaceae) Această specie poate fi întâlnită înregiunea deluroasa a României.Rizomul este apreciat în fitoterapia

popular ă, în tratamentul afecţiunilorarticulare datorită efectului revulsiv*.*Revulsiv (rubefiant) - substanţă careproduce o iritaţie locală a pielii, cu înroşirea ei. În urma iritaţiei sunteliberate substanţe antiinflamatoare şianalgezice endogene, care pot ajungechiar la un focar inflamator îndepărtat. În plus, revulsivele au şi o acţiunerelaxantă a musculaturii. În cazul untului-pamantului, efectuliritant, revulsiv este datorat fricţiunii

pielii cu numeroasele cristale acicularede oxalat de calciu.

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 2 Citologia vegetală - observarea componentelor celulareneprotoplasmatice la microscopul optic

Incluziuni ergastice solide, cristaline, de oxalat de calciu: cristale octaedrice şi ursini înpeţiolul frunzei de Begonia x erythrophylla.***************************************************************************************************************Cristalele reprezintă cel mai frecvent deşeuri ale metabolismului vegetal. Pot proveni de lasubstanţe anorganice (carbonat de calciu, clorur ă de sodiu, ioduri) dar mai frecvent de lasubstanţe organice (oxalat de calciu, inulinǎ) cristalizate în sucul vacuolar. În funcţie de specie, de gradul de hidratare şi de pH-ul mediului, cristalele pot avea diverse forme:acicular ă, romboidală, prismatică, piramidală; pot fi aglomerate sau dispersate.Cele mai frecvente cristale sunt cele de oxalat de calciu, de diferite forme: rafidii, druze (ursini),nisip, cristale solitare tetragonale, macleDruzele (ursinii) sunt aglomer ări sferice de numeroase microcristale.

Cristale octaedrice şi ursini în peţiolul Cristale octaedrice şi ursini în peţiolulfrunzei de Begonia x erythrophyl la. Imagini frunzei de begonie. Schemă

de microscopie optică. Mărire 400 x

Begon ia x erythroph ylla (famil ia Begoniaceae) este o îndragită plantă de apartament cu frunze circulare,groase, palmate, roşii pe faţa inferioar ă. Conţine flavonoide cu efect antibacterianş i antioxidant. Peţiolulfrunzelor este un material didactic apreciat pentru observarea cristalelor de oxalat de calciu

.

16

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Incluziuni ergastice solide, cristaline, de oxalat de calciu: cristale prismatice şi macle încatafilele bulbului de A ll ium cepa.***************************************************************************************************************Cristalele reprezintă cel mai frecvent deşeuri ale metabolismului vegetal. Pot proveni de lasubstanţe anorganice (carbonat de calciu, clorur ăde sodiu, ioduri) dar mai frecvent de lasubstanţe organice (oxalat de calciu, inulină) cristalizate în sucul vacuolar.- în funcţie de specie, de gradul de hidratare şi de pH-ul mediului, cristalele pot avea diverseforme: acicular ă, romboidală, prismatică, piramidală; pot fi aglomerate sau dispersate.Cele mai frecvente cristale sunt cele de oxalat de calciu, de diferite forme: rafidii, dru ze (ursini),nisip, cristale solitare tetragonale, macleCristalele prismatice sunt solitare, în timp ce maclele sunt formate prin suprapunerea adouă sau mai multe cristale simple, ansamblul având forma unei cruci.

Cristale de oxalat de calciu în catafilele bulbului de Cristale prismatice simple şimaclăceapă (All ium cepa ) (mărire 100x). în catafilele bulbului de ceapă.1- macla; 2- cristale prismatice simple Schemă

Allium cepa - ceapaEste o plantă ierboasă bienală cu bulb din familia Alliaceae, cultivată pe tot globul în scop alimentar.Bulbul este utilizat alimentar şi medicinal.Conţine compuşi sulfuraţi, mucilagii, diverse enzime.Prezintă acţiune antibacteriană, hipolipemiantă,hipoglicemiantă; emolientă. Se utilizează în afecţiunirespiratorii, furunculoze, inapetenţă.Catafilele sunt frunzele protectoare ale bulbului,deshidratate, moarte şi de culoare brun-aurie.

17

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Histologia vegetală: Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale.

1. Observarea celulelor epidermice şi stomatelor:

Epiderma unistratificată, cuticula şi poziţia stomatelor din frunzele deCalendula officinalisşi tulpina de Ephedra distachya.

Epiderma pluristratificatăşi criptele stomatice la frunza de Nerium oleander.

Stomate de tip dicotiledonat la Pelargonium zonale. Stomatele de tip

monocotiledonat la Iris germanica.

2. Studiul indumentului:

Peri tectori pe frunzele de Althaea officinalis, Tilia tomentosa, Hippophae

rhamnoides.

Peri tectori şi secretori pe frunzele de Urtica dioicaşi Rosmarinus officinalis.

18

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 3Histologia vegetală: Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale.

Noţiuni teoretice

Epiderma este un tesut de protectie localizat la exteriorul organelor vegetale aeriene cu

structur ăprimar ă (tulpini, frunze, petale). În majoritatea cazurilor este formată dintr-un singur strat deceluleparenchimatice vii, strâns unite. Pentru a intari functia sa de aparare, epiderma este acoperita deun strat hidrofob (cuticula), care reduce pierderile de apa ale plantei si limiteaza infectiile.

Pe langa celulele epidermice obisnuite , in epiderma se gasesc stomate, peri si alte formatiuni.

Stomatele au rolul de a regla schimburile de gaze între plantăşi mediul extern.O stomată tipică este alcătuită din 2 celule stomatice, de obicei reniforme, mai rar în formă dehalter ă, dispuse fată în faţă, lăsând între ele o deschidere reglabilă, numită ostiol ă. Celuleleepidermice situate în imediata vecinătate a celor stomatice sunt numite celule anexe. Sub cele 2

celule stomatice se găseşte un spaţiu intercelular denumit camer ă substomatic ă, dar uneori se întâlneşte şi o camer ă suprastomatic ă.Stomatele au o importanţă fiziologică mare în viaţa plantelor, ele permi ţând intrarea CO2 necesarfotosintezei, dar în acelaşi timp provoacă pierderea unei cantităţi foarte mari de apă printranspiraţie.

În funcţie de condiţiile de mediu unde vegetează plantele, poziţia stomatelor este diferită: la acelaşi nivel cu celulele epidermice, la plantele care cresc în locuri cu umiditate

suficientă, deasupra epidermei, la plantele ce cresc în locuri cu umiditate crescută, sub nivelul epidermei, uneori chiar cufundate în cripte stomatice, la plantele xerofile (ex. la

leandru, aloe, agave).

Perii (sau trichomii) sunt excrescenţe ale pereţilor externi ai unor celule epidermice, de formă,dimensiuni, structur ăşi funcţii diferite. Totalitatea perilor de pe o plantă formează indumentu l.

Caracterele indumentului servesc adeseori la determinarea speciilor şi stabilirea poziţieisistematice în cadrul studiilor de taxonomie vegetală, precum şi la stabilirea identităţii unorproduse vegetale medicinale.Trichomii se clasifică după următoarele criterii :

după structur ă: unicelulari sau pluricelulari, uniseriaţi sau multiseriaţi, ramificaţi sau

neramificaţi, după gradul de vitalitate: vii sau nevii, după funcţia pe care o îndeplinesc: peri tectori, agăţători, secretori, digestivi, senzitivi.

Perii tectori apăr ă planta împotriva insolaţiei, reflectând razele solare (la plantele deşertice, stepice,alpine), împotriva pierderii de căldur ă în timpul nopţii (la plantele stepice), împotriva frigului şiumezelii (în cazul mugurilor), împotriva animalelor (insecte fitofage, melci, animale ierbivore).Perii secretori (glandulari) produc secreţii bogate în : uleiuri volatile, gr ăsimi, balsamuri etc. Auaspect şi structur ă variate; de regulă un păr secretor este alcătuit din :

bază, aflată între celulele epidermei picior : unicelular sau pluricelular cap secertor, unicelular

Produsele de secreţie se acumulează între peretele celulei (sau celulelor) şi cuticulă.

19

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 3Histologia vegetală: Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale.Observarea celulelor epidermice şi stomatelor: Epiderma unistratificată, cuticula şi poziţiastomatelor din frunzele de gălbenele (Calendula officinalis)şi tulpina de cârcel (Ephedra

distachya).

celule stomatice

celule epidermiceacoperite cu ocuticulă

camer ă substomatică

parenchim

asimilator

Secţiune transversală prin frunza de gălbenele (Calendula officinalis).Coloraţie cu albastru de metilen. Mărire 400x.

celule stomatice

cuticulă

celule epidermicecamer ă substomatică

parenchimasimilator

Stomată în frunza de gălbenele (Calendula officinalis). Schemă.

Gălbenelele (Calendula offic inalis ) sunt planteierboase anuale din familia Asteraceae. Secultivă medicinal şi în scop decorativ.Florile conţin saponine triterpenice, carotenoide,flavonozide, ulei volatil. Au acţiune cicatrizantă, antiinflamatoare,antiedematoasă, antibacteriană,imunostimulatoare.

Florile se utilizează în r ăni şi arsuri superficiale,inflamaţii buco-faringiene, ulcer varicos, eriteme,dismenoree, inflamaţii/infecţii vaginale.

20

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 3Histologia vegetală: Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale.

Observarea celulelor epidermice şi stomatelor (1): Epiderma unistratificată, cuticula şi poziţiastomatelor din frunzele de gălbenele (Calendula officinalis)şi tulpina de cârcel (Ephedradistachya). 123

Sectiuni transversale prin tulpina de cârcel (Ephedra distachya).1: cuticula groasă; 2: epiderma unistratificată; 3: stomată

A. Coloraţie verde malachit - roşu deCongo. Pereţii celulari lignificaţi şisuberificaţi se colorează în verde. Pereţiicelulozici apar roşii. Mărire 400x

B. Coloraţie albastru de toluidina. Cuticulaşi celulele stomatice apar colorate înalbastru. Mărire 400x.

camer ă suprastomatică

cuticulă

celule epidermice

celule stomatice


parenchim asimilator

Stomată în tulpina de gălbenele cârcel (Ephedra distachya).Schemă.

Cârcelul (Ephedra distachya ) este un subarbust din familiaEphedraceae. Planta este încadrată între gimnospermele evoluate,datorită structurii mai complexe a organelor sale reproducătoare în

comparaţie cu coniferele.Creşte spontan pe nisipuri litorale şi deşertice din spaţiulmediteranean. În România vegetează la malul Mării Negre, în câtevalocuri stâncoase din Transilvania şi Por ţile de Fier. Este deasemenea cultivată în gr ădini botanice.Ramurile sale conţin alcaloizi, dintre care efedrina cu acţiunile:vasoconstrictoare, decongestionant (extern) şi hipertensiv (intern) ;bronhodilatatoare, stimulantă cardiacăşi a sistemului nervos central.Serul efedrinat se utilizează ca decongestionant nazal (picăturipentru nas) în stări gripale.

21

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Histologia vegetală. Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale.

Observarea celulelor epidermice şi stomatelor (2): Epiderma pluristratificatăşi criptele stomatice la

frunza de leandru (Nerium oleander).

Leandrul este un arbust din regiunea mediteraneana, cu frunzele adaptate pentru condiţii de

temperatura relativ crescutăşi umiditate redusă. Această adaptare se datorează:

- epidermei pluristratificate, în celulele că reia planta poate stoca apă,

- dispoziţiei particulare a stomatelor: acestea se găsesc cu mult sub nivelul epidermei frunzei,

în aşa-numite cripte stomatice. Pierderea apei prin intermediul stomatelor devine astfel mai

redusă, fapt la care contribuie şi numeroşii peri filamentoşi din cripte.

Astfel, frunzele de leandru reprezintă un obiect didactic potrivit pentru observarea unei epiderme

pluristratificate, mult mai rar ă în lumea plantelor decât cea unistratificată.

CRIPTA STOMATICA

22

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 3Histologia vegetală. Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale.Epiderma pluristratificatăşi criptele stomatice la frunza de leandru (Nerium oleander).

Secţiune transversală prin frunza de leandru (Nerium oleander). Detaliu de cripte stomatice.Stânga : Coloraţie verde malachit - roşu de Congo. Pereţii celulari suberificaţi ai perilor secolorează în verde. Pereţii celulozici apar roşii. Dreapta: preparat necolorat. Mărire 400x


celule stomaticeperi tectori

epidermă pluristratificată

criptă stomatică

Epiderma pluristratificatăşi criptele stomatice la leandrer ăNer bumml aetacăder) .Schemă.cam u ( su i sto o i n

parenchim asimilator

Leandrul (Nerium oleander ) este un arbust din familiaApocynaceae. Specia este foarte comună în regiuneamediteraneană, fiind larg cultivată în scop decorativ, în întreagalume.Planta conţine glicozide cardiotonice, iar extractelestandardizate din frunze se utilizează in tratamentulinsuficientei cardiace.

Toate păr ţile plantei (frunze, lemn, flori) sunt toxice.

23

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practica nr. 3Histologia vegetală. Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale.

Observarea celulelor epidermice şi stomatelor: Stomate de tip dicotiledonat lamuşcată(Pelargonium zonale).

Epiderma cu stomate la muşcată (Pelargonium zonale). Stânga: preparat necolorat. Dreapta:Coloraţie albastru de metilen. Mărire 100 x.

celule epidermice

celule stomatice

ostiolă

cloroplaste

celule anexă

Epiderma cu stomate la muşcată criptl ă r stoniumcăonale). Schemă. (Pe

a g omati z


Muşcata (Pelargon ium zonale ) pareno himntsimilr ator sa perenaeste c pla a a ie boadin familia Geraniaceae. Specia este frecvent cultivată în scopdecorativ în ghivece sau jardiniere. Se cunosc numeroasevarietăţi având flori de diferite culori. Frunzele sunt acoperite cunumeroşi peri tectori (confer ă o textura catifelată) şi secretori cuulei volatil (la atingerea frunzelor se degajă un miroscaracteristic).

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


24

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr 3Histologia vegetală. Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale.Observarea celulelor epidermice şi stomatelor: Stomatele de tip monocotiledonat la stânjenel (Irisgermanica).

Stomatele de tip monocotiledonat la stânjenel (Iris germanica). Mărire 100x şi 400x

celule epidermice

celule stomatice

Stomatele de tip monocotiledonat la stânjenel (Iris germanica).Schemă. ostiolă

Stânjenelul (Iris germanica) este o plantă ierboasă perenă dinfamilia Iridaceae. Specia este frecvent cultivata in scop decorativ.Rizomii au utilizari medicinale si in industria cosmeticelor (datoritamirosului placut de violete). Printre proprietatile biologice alestanjenelului se numara efectele: diuretic, emetic, antiulceros,antispastic, chemopreventiv.

25

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practica nr 3Histologia vegetală: Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale. Studiul indumentului

Peri tectori pe frunzele de nalbă mare ( Althaea officinalis). Aceştia sunt prezenţi în grupuri de câte2-8 între celulele epidermice.

Peri tectori prezenţi în grupuri pe epiderma organelor vegetative aeriene la nalbamare ( Althaea officinalis). Coloraţie roşu de Congo - verde de malachit. Mărire 400 x.

schema perilor tectori unicelulari la nalba mare ( Althaea officinalis).

Nalba mare (Althaea off icinalis) este o plantă ierboasă perenă din familia Malvaceae. Specia creste spontan mai alesin locuri umede din regiunea de campie si deal.

Frunzele si partile subterane ale plantei sunt bogate inmucilagii, substante macromoleculare de natura glucidica. Acesti compusi confera o actiune emolienta, protectoare fatade mucoasele inflamate.Este utilizata in inflamatii buco-faringiene şi ale mucoaseitubului digestiv..

26

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practica nr 3Histologia vegetală: Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale. Studiul indumentului

Peri tectori stelati pe epiderma inferioara a Peri tectori solzoşi pe frunzele de cătină

frunzelor de tei argintiu (Tilia tom entosa). (Hippo phae rhamnoides).

Imagine de m icroscopie op tic ă. M ărire 200 x. Imagine de mic roscopie optic ă. M ărire 200 x.

Peri tectori stelaţi pe frunzele de tei argintiu Peri tectori solzoşi pe frunzele de cătină

(Tilia tomentosa). (Hippo phae rhamnoides).

Teiul argintiu (Til ia tomento sa) este un arboredin familia Tiliaceae care creşte spontan în

regiunea de deal, dar este şi frecvent cultivat caspecie ornamentală. Inflorescenţele sale suntutilizate medicinal în Balcani pentru efectulemolient, calmant al tusei, uşor sedativ.

27

Cătina (Hippophae rhamnoides) este unarbust spinos din familia Elaeagnaceae.

Fructele sale de culoare portocalie suntbogate în carotenoide, vitamine şiflavonoide. Prezintă acţiune tonic generală.

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practica nr 3Histologia vegetală: Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale. Studiul indumentuluiPeri tectori şi secretori pe frunzele de rosmarin (Rosmarinus officinalis)

1

2

Sectiune transversala prin frunza de rosmarin (Rosmarinus officinalis).Coloratie verde malachit - rosu Congo. 1 : păr tector ; 2 : păr secretor. Mărire 200 x.

Peri secretori cu cap unicelular şi pluricelular pe frunza Păr tector pe frunza de rosmarinde rosmarin (Rosmarinus officinalis). Mărire 400 x. (Rosmarinus officinalis). Mărire 400 x.

21 - păr secretor cu cap pluricelular

1 2

34

2 - păr tector pluricelular ramificat

3 - păr tector bifurcat

4 - păr secretor cu cap unicelular

Peri tectori şi secretori pe frunzele de rosmarin (Rosmarinus officinalis). Schemă

Rosmarinul (Rosmarinus of f ic inal is ) din familiaLamiaceae este un subarbust mediteranean. In Romaniaeste cultivat ca planta aromatica si medicinala. Frunzelesale sunt bogate în ulei volatil, flavonozide şi acidrosmarinic. Au acţiune antibacteriană, stimulantă a secreţieigastrice, stomahică, antispastică, stimulantă a circulaţiei

cerebrale, coronariene şi microcirculaţiei generale. Estede asemenea o apreciată plantă condimentar ă.

28

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Histologia vegetală: Ţesuturi de apărare - epiderma şi formaţiunile sale. Studiul indumentuluiPeri tectori şi secretori pe frunzele de urzică (Urtica dioica).

Vârfcasant,bogat îndioxid desiliciu

Vacuolă ceconţinehistamină şi acid

formiccelulă secretoare

nucleu

picior

epidermă

Păr secretor pe frunzele de urzică (Urtica Păr secretor pe frunzele de urzică (Urtica

dioica). Mărire 60 x. dioica). Schemă.

Urzica (Urtica dioica) este o plantă ierboasǎ perenă din

familia Urticaceae. Creşte pe soluri bogate în azotaţi, înlunci şi terenuri necultivate.Frunzele au acţiune diuretică, antiflogistică, hemostatică,remineralizantă; se utilizează ca adjuvant în reumatism,precum şi în afecţiunile bacteriene şi inflamatorii ale căilorurinare. Rǎdǎcinile se folosesc în tratamentul adenomuluide prostată.

29

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 4. Histologia vegetală (partea a 2-a)

Ţesuturi mecanice

- Colenchim tabular în ramura de soc - Sambucus nigra.- Colenchim lacunar în peţiolul frunzei de captalan - Petasites hybridus.

- Colenchim angular şi sclerenchim în tulpina de dovleac - Cucurbita pepo.

- Sclereidele în fructul de păr - Pyrus communis.

Ţesuturi conducătoare

- Ţesutul conducător din tulpina de dovleac - Cucurbita pepo (secţiune transversală

si longitudinală).

- Punctuaţiuni areolate în traheidele lemnului de brad - Abies alba.

Ţesuturi fundamentale

- Ţesut de depozitare a substanţelor de rezervă la tuberculul de cartof - Solanum

tuberosum.

- Ţesut aerifer (arenchim) în tulpina de pipirig - Juncus effusus.

30

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Histologie vegetală: noţiuni teoretice

Clasificarea ţesuturilor vegetale :

ţesuturi meristematice (se divid)

ţesuturi definitive (nu se divid, dar sunt specializate pentru îndeplinirea unei funcţii: de

protec ţ ie, de su s

ţ inere, de transpo rt a sevelor, fundamentale, secretoare, senzit ive

).

A. Ţesuturi de protecţie : primare : epiderma, rizoderma, exoderma, endoderma, scufia

secundare : suberul, periderma, ritidomul

B. Ţesuturi de susţinere : colenchim : constituit din celule vii la care pereţii celulari sunt îngroşaţi în mod inegal cu

celuloză. În funcţie de aspectul îngroşărilor, distingem trei tipuri (angular, anular şi tabular).

sclerenchim : ţesut constituit din celule moarte, la care peretele celular este îngroşat pe

toată suprafaţa sa cu lignină. Grupurile de celule sclerenchimatice formează sclereide.C. Ţesuturi conducătoare (de transport a sevelor):

ţ esut lemnos (xi lem) transportă seva brută (apă + săruri minerale). Este constituit din :o elemente cond uc ătoare , numite vase lemnoase

în funcţie de diametrul lor, vasele lemnoase pot fi de tip protoxilem (diametru

mic) sau metaxilem (diametru mare). în funcţie de aspectul îngroşărilor cu lignină, există vase inelate, spiralate,

reticulate şi punctate.

o elemente accesori i :

parenchim lemnos fibre lemnoase

ţ esut lib erian (f loem, liber) , transportă seva elaborată (apă + compuşi organici elaboraţi încursul fotosintezei). Este constituit din :

o elemente condu c ătoare , nimite celule ciuruite

o elemente accesori i : parenchim liberian,

celule anexă, fibre

liberiene.

D. Ţesuturi fundamentale : formate din celule mari, cu pereţi subţiri, celulozici, care umpluspaţiile dintre alte ţesuturi.

clorof i l ian (realizează fotosinteza)o cortical : clorenchim - se găseşte în scoar ţa tulpinii tinere

o foliar, cu subtipurile : palisadic, lacunar şi plisat - în frunză

de depozit a substan ţ elot organice , de ex. parenchimul medular de depo zitare a aerulu i (aerenchim )

de depo zitare a apei (parenc him acvifer)

E. Ţesuturi secretoare : sintetizeazăşi stochează metaboliţi secundari (uleiuri volatile, rezine....) externe : peri secretori, glande secretoare, papile secretoare,

interne : buzunare secretoare, canale secretoare, laticifere.

31

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 4. Histologia vegetală (partea a 2-a)Ţesuturi mecanice: Colenchim tabular în ramura de soc - Sambucus nigra .

Colenchim tabular în tulpina de dovleac (x400). Imagine de microscopie optică ar ătând îngroşările celulozice ale pereţilor interni şi externi. Pereţii laterali nu sunt îngroşaţi.

Coloraţie roşu de Congo, colorant selectiv pentru pereţii celulozici

îngroşări celulozice alepereţilor internişi externi

Schema colenchimului tabular în ramura de soc (Sambucus nigra)

Socul (Sambucus nigra) este un arbust din familia

Adoxaceae. Este înalt de 4-5 m, ramurile sale sunt brune,prevăzute cu lenticele mai deschise şi o măduvă albăşimoale. Frunzele sunt opuse, imparipenat-compuse şi au 5-7foliole eliptice cu marginile serate.

Florile sunt pentamere, alb-gălbui, plăcut mirositoare,dispuse în inflorescenţe cimoase. Fructele de tip bace negresunt comestibile.

Specia este prezentă la liziera pădurilor în regiunile decâmpie şi cele colinare.

Medicinal se utilizează inflorescenţele de soc,Sambuci flos. Ele conţin flavone, ulei volatil, mucilagii şi auacţiune sudorifică, expectorantă. Sunt indicate în r ăceli, stǎrigripale. Fructele de soc, Sambuci fructus, conţin antociani,acizi organici, glucide, vitamina C. Sunt utilizate pentruefectul tonic şi vitaminizant.

32

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 4. Histologia vegetală

Ţesuturi mecanice: Colenchim angular şi sclerenchim în tulpina de dovleac -Cucurb ita pepo .

Colenchim angular în tulpina de dovleac (x100). Imagine de microscopie optică ar ătând îngroşările celulozice în colţurile celulelor.


îngroşăricelulozice în

colţurile celulelor

Schema colenchimului angular în tulpina de dovleac

Dovleacul (Cucurbita pepo ) este o plantă ierboasă anuală din familia Cucurbitaceae.Tulpina conţine ţesuturi de susţinere slab dezvoltate şi ungeotropism puţin pronunţat, astfel încât este adeseaplagiotropă (culcată). Dacă în apropierea sa găseşte un suport,devine agăţătoare (deoarece are cârcei).Planta este monoică, adică are flori unisexuate - femele şi bărbăteştidispuse pe aceeaşi tulpină.Fructul, de tip peponidă, este utilizat în alimentaţie. Există un mare număr de varietăţi de dovleac cu fruncte mai marisau mai mici, alungite sau rotunjite, cu epicarpul striat sau nu.Seminţele de dovleac conţin ulei gras şi substanţe sterolice.

Extractele din seminţe sunt utilizate în tratamentul adenomuluide prostată.

33

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 4. Histologia vegetală (partea a 2-a)Ţesuturi mecanice: Colenchim lacunar în peţiolul frunzei de captalan -Petasites hybridus

Colenchim lacunar în peţiolul frunzelor de captalan (Petasites hybridus) (x400).Săgeţile indică spaţiile intercelulare.


lacune (spaţiiintercelulare)

îngroşăricelulozice în

colţurile celulelor

Schemă a colenchimului lacunar

Petasi tes h ybridu s (captalan) este o asteracee ierboasăperenă cu un rizom gros. Tulpinile florifere apar înainteafrunzelor, sunt înalte de 15-35 cm, neramificate. Frunzele sunt foartemari, lung peţiolate, reniform-rotunde, cu diametrul de 30-100 cm,cu marginea dinţată, glabre pe faţa superior ăşi păienjeniu-tomentoase pe cea inferioar ă. Florile sunt roşietice, poligam-dioice, iar fructele de tip achene cu papus cenuşiu. Specia estecomună de-a lungul pârâurilor, în locurisemiumbroase, din regiunea de câmpie până în cea montană.

Rizomii de captalan, Petasitidis rhizoma, conţin

sesquiterpene (petasină, izopetasină) şi mucilagii. Au acţiuneantispastică, analgezicǎ. Datorită conţinutului variabil de alcaloizipirolizidinici (hepatotoxici, cancerigeni), utilizarea prelungită aprodusului vegetal este nerecomandată.

34

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Ţesuturi mecanice: Sclereidele în fructul de păr - Pyrus communis .

Sclereide în mezocarpul perelor (Pyrus comm unis ) (x200)1-parenchim de depozitare; 2-sclereide; 3-perete celular puternic lignificat ;

4 - canalicule în peretele celular; 5-lumenul celulei sclerificate

celulă cu peretelignificat canalicule

celule aleparenchimuluide depozitare

striaţii ar ătând depozitele

succe sive de lignină

Părul (Pyrus communis ) este un arbore fructifer dinfamilia Rosaceae.

Fructele au un mezocarp (= partea cărnoasă, pulpafructului) bogat în glucide şi conţinând numeroase grupuri decelule sclerenchimatice (sclereide).Frunzele părului conţin glicozide fenolice derivate alehidrochinonei. Aceste substanţe confer ă un efect antisepticutil în afecţiunile bacteriene şi inflamatorii ale căilor urinare.

35

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 4. Histologia vegetală Ţesutul conducător din tulpina de dovleac - Cucurb ita pepo (secţiunetransversală si longitudinală).

epidermăpăr tector

colenchimangular

clorenchim

sclerenchim

parenchimfundamental

fasciculeconducătoarelibero-lemnoase

lacună medular ă

Secţiune transversală prin tulpina de dovleac (x 40) - vedere generală

Secţiune transversală prin tulpina de dovleac (x100) - parte corticală

1-epidermă cu peri ; 2-colenchim angular; 3-clorenchim; 4-sclerenchim;5-parenchim fundamental.

36

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 4. Histologia vegetală Ţesutul conducător din tulpina de dovleac - Cucurbita pepo (secţiune transversală silongitudinală).

1 - zonă de liber extern ;

2 - cambiu intrafascicularextern;

3 - vas lemnos de tipmetaxilem (diametru mare) ;

4 - vase lemnoase de tip

protoxilem (diametru mic) ;

5 - cambiu intrafascicularintern;

6 - zonă de liber intern;

7 - parenchim fundamental

Detaliu de fascicul libero-lemnos (bicolateral, deschis) în tulpina de dovleac (x200)

Observaţii : În tulpina de dovleac,ţesuturile conducătoare (lemn, liber) sunt reunite în fascicule

conducătoare mixte (sau libero-lemnoase). Aceste fascicule sunt parcurse de cambiu, un meristem secundar (motiv pentru care sunt

denumite « deschide »). Fasciculele sunt numite « bicolaterale » deoarece fiecre fascicul conţine două regiuni de

liber, una către exteriorul lemnului şi una către interior (majoritatea plantelor conţin fasciculecu o singur ă zonă de liber, situată la exteriorul lemnului - aceste fascicule se numesccolaterale).

37

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 4. Histologia vegetală Secţiune longitudinală prin tulpina de dovleac, cu observarea vaselor lemnoase :

inelate (1) spiralate (2) reticulate (3) punctate (4)

1

2

2

3

3

4

1

2

2

X 200 X 400

2

4

2

2

4

3

X 400 X 400Vase lemnoase cu diferite tipuri de îngroşări cu lignină :

inelate (1), spiralate (2), reticulate (3), punctate (4).

38

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Studiul secţiunii transversale prin tulpina de dovleac (Cucurb ita pepo ), cuobservarea ţesuturilor de apărare, mecanice, conducătoare şi fundamentale.

Păr tectorPăr secretor

Epidermă

Colenchim angular

Clorenchim (parenchim corticalclorofilian)

Endodermă

Sclerenchim

Parenchim fundamental

Liber extern

Cambiu intrafascicular extern

Metaxilem

Protoxilem

Cambiu intrafascicular intern

Liber intern

=> FASCICUL LIBERO-LEMNOS

Lacună medular ă

Schema secţiunii transversale prin tulpina de dovleac (Cucurbita pepo ) cu structur ă

primar ă

=>

39

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Schema vaselor lemnoase şi liberiene din tulpina de dovleac (Cucurbita pepo ),observate în urma secţiunii longitudinale prin tulpină.

A B C D

Schema tipuri lor de vase lemn oase din tulpina de dovleac

A : v ase inelate, B : s piralate, C : ret icu late, D : pun ctate.

1 1

2

3 2

3

ADS

& DC

A B C

Ţ esutul l iberian. A: Schema unui tu b c iuruit (1) înconjurat d e celuleanexe (3). B: Fotog rafia unui tu b ciu ruit. C: Plac ă ciuruit ă (2). x400.

40

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 4. Histologie vegetală Ţesuturi conducătoare: Punctuaţiuni areolate în traheidele lemnului de brad -Abies alba .

punctuaţiuniareolate

Punctuaţiuni areolate între traheidele din lemnul de brad (x 400)

12

3

4

5

6

7

Schema secţiunii transversale printr-o punctuaţiune areolată Stânga: secţiune transversală prin punctuaţiune, dreapta: traheidă văzută din exterior.

1 - peretele secundar al traheidei, 2 - peretele primar, 3 - lamela mijlocie, 4 - torus (parte

îngroşată a peretelui primar), 5 - por (deschiderea punctuaţiunii), 6 - cavitatea punctuatiunii(spaţiu dintre peretele secundar şi cel primar), 7 - margo (membrana punctuaţiunii).

41

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 4. Histologie vegetală Studiul ţesuturilor fundamentale - Ţesutul de depozitare a substanţelor derezervă în tuberculul de cartof (Solanum tuberosum ).

Celu le ale parenchimului de depozitare în tuberculul de cartof

(Solanum tuberosum). x200

celuleparenchimatice

amiloplaste

Celule ale parenchimului dedepozitare în tuberculul de cartof. Schemă.

Cartoful (Solanum tuberosum) este o plantă ierboasă din familiaSolanaceae, cu flori albe sau violete şi tulpinisubterane terminate cu tuberculi de formă ovală sau

alungită. Planta este cultivată pentru tuberculii comestibili,bogaţi în amidon. Cartofii sunt originari din America de Sud,din regiunea Munţilor Anzi. După orez, grâu şi porumb,cartofii reprezintă a patra sursă de energie alimentar ă.

Cartoful conţine glicoalcaloizi toxici (solanina). Ei se găsesc înspecial în frunze, germeni, vlăstari şi fructe (păr ţisupraterane). Expunerea la lumină, deteriorarea fizicăşi îmbătrânirea cresc conţinutul de glicoalcaloizi din tuberculi.Gătitul la temperaturi de peste 170 °C distruge par ț ialaceste substanţe. Expunerea la lumină produce înverzire

prin sinteză de clorofilă, aceasta indicând cazurile în caretuberculii devin mai toxici.

42

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 4. Histologie vegetală

Studiul ţesuturilor fundamentale - Ţesutul aerifer din tulpina de pipirig(Juncus effusus ).

celule stelate ale

aerenchimului

lacune aerife re

Parenchim aerifer în tulpina de pipirig (x 200). Celulele aerenchimului sunt stelate şi lasă între elemari lacune (spaţii intercelulare) umplute cu aer. Coloraţie Roşu de Congo.

Pipirigul (Juncus ef fusus ) este oplantă ierboasă dinfamilia Juncaceae.

Specia este r ăspândită înregiunile umede, mlăştinoase, lamarginea râurilor cu o curgerelentă, în zonele inundabile.

Tulpinile sale conţin o propor ţieridicată de ţesut aerifer,prevăzut cu mari lacune (spaţiiintercelulare). Celuleleaerenchimului sunt stelate.

43

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Histologia vegetală (partea a 3-a) : Ţesuturi secretoare

1. Ţesuturi cu secreţie externă: papile pe petalele de panseluţe - Viola x wittrockiana

peri secretori pe frunzele de muşcată - Pelargonium zonale glande secretoare pe bracteele de hamei - Humulus lupulus

2. Ţesuturi cu secreţie internă: buzunare secretoare în epicarpul fructului de lămâi - Citrus limon canale secretoare în frunzele de pin - Pinus sylvestrisşi peţiolul frunzelor de

scumpie - Cotinus coggygria.

Ţesuturile secretoare - noţiuni teoretice

Ţesuturile secretoare sunt specializate în elaborarea de diver şi metaboliţi secundari princare planta interacţioneazǎ cu mediul sǎu. Unii dintre aceştia servesc la apǎrarea împotrivaconsumatorilor animali sau paraziţilor (taninuri, latex, r ǎşini, uleiuri eterice). Alte substanţe servesc laatragerea polenizatorilor (nectarul, uleiurile eterice). În unele cazuri, ţesuturile secretoare conţinproduşi de excreţie rezultaţi din metabolism.

În funcţie de locul de eliminare a substanţelor produse, se disting ţesuturi cu secreţieexternǎşi ţesuturi cu secreţie internǎ

Ţesuturile cu secreţie externǎ eliminǎ produsele secretate la exteriorul plantei şi sunt localizatela nivelul epidermei. Substanţele sunt eliminate prin difuzie, prin ruperea cuticulei sau cu ajutorulunor formaţiuni specializate. Cuprind:

papile secretoare, peri secretori (glandulari), glande secretoare (nectarifere, digestive, hidatode)

Ţesuturile cu secreţie internǎ se gǎsesc de regulǎ la interiorul organismului. Produsele desecreţie sunt stocate fie la interiorul celulei, fie se acumuleazǎ în spaţii intercelulare cǎptuşite decelule secretoare. Secreţiile r ǎmân în plantǎ (excepţie în caz de lezare). Ele cuprind:

buzunarele secretoare canalele secretoare (oleifere, rezinifere, mucilagigene) laticiferele.

Celule secretoare izolate sunt celule specializate pentru elaborarea compuşilor care seacumuleazǎ în vacuola centralǎ sau în spaţiul dintre plasmalemǎşi peretele celular. Din aceastǎ categorie fac parte: celulele oleifere: în frunzele de dafin, fructele de piper, celulele oxalifere: în catafilele de ceapǎ, frunzele de cânepǎ, urzicǎ, mǎceş, celule cu mucilagii: în sǎmânţa de in, frunza de nalbǎ, bracteele de tei,

celule tanifere: în frunzele de stejar, nuc, castan comestibil etc.

44

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 5. -Ţesuturi secretoareŢesuturi cu secreţie externă: papile pe petalele de Viola x wittrock iana

Epiderma superioar ă a petalelor de panseluţe este acoperită cu papile secretoare. Acestea suntcelule conice, cu striaţii cuticulare evidente, care confer ă o textur ă catifelată petalelor. În funcţie de regiunea petalei unde a fost realizată secţiunea transversală, pot fi observate papileviolete (care conţin o vacuolă mare în sucul căreia se găsesc antociani), portocalii (bogate în

cromoplaste sferice) şi uneori chiar negre (care conţin atât cromoplaste cât şi vacuole cu antocianişi absorb toate lungimile de undă ale luminii incidente).

Papile secretoare pe epiderma superioar ă a petalelor de panseluţe. 400x

papilă secretoarecromoplaste

striuri cuticulare

vacuolă cuantociani

mezofil

Schema papilelor secretoare de pe epiderma superioar ă a petalelor de panseluţe

Panseluţele (Viola x wittrockiana) sunt planteornamentale hibride din familia Violaceae. Au rezultat înurma încrucişării dintre Viola tricolor, Viola luteaşi Violaaltaica. Are tulpuna ramificată, înaltă de 10-25 cm, cufrunze verzi-intens lucioase pe faţa superioar ă,cordiforme, cu marginea uşor dinţată. Florile sunt uşorpedunculate, cu 5 petale inegale dintre care ceainferioar ăşi cele două superioare sunt mai mari decâtcele laterale colorate în roşu, violet, alb sau galben. Pot fiunicolore, bicolore striate sau pătate. Panseluţele suntplante rezistente la frig şi secetă. Cer soluri luto-

nisipoase, fertile, cu reacţie neutr ă. Cresc bine pe terenuri însorite dar şi la semiumbr ă.

45

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 5. -Ţesuturi secretoare

Ţesuturi cu secreţie externă: peri secretori pe frunzele de muşcată (Pelargoniumzonale).

Peri tectori (cu vârf ascuţit) şi secretori (cu cap Păr secretor pe frunzele de muşcată (x400)rotunjit) pe frunzele de muşcată (x100)

cuticulă ulei volatil produs

celulă secretoare

picior

bază

epidermă

Muşcata (Pelargonium zonale ) este o plantă ierboasă perenădinfamilia Geraniaceae. Specia este frecvent cultivată în scopdecorativ in ghivece sau jardiniere. Se cunosc numeroasevarietati avand flori de diferite culori. Frunzele sunt acoperite cunumerosi peri tectori (confera o textura catifelata) si secretori cuulei volatil (la atingerea frunzelor se degaja un miros caracteristic).

46

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 5.Ţesuturi secretoareŢesuturi cu secreţie externă:

glande secretoare pe bracteele de hamei (Humulus lupulus).

Glande secretoare (1) pe bracteele de hamei(Humulus lupulus) (x100).

cuticulă

picături de ulei volatil

celule secretoare

picior

epidermă

Glande secretoare izolate văzute din diferiteunghiuri (x 400)


celule secretoare

Glande secretoare de pe bracteele de hamei. Scheme.

Hameiul (Humulus lupu lus ) este o plantă volubilă dinfamilia Cannabaceae. Tulpina sa, lungă de până la 6 m,se înf ăşoar ă în jurul unor suporturi.

Florile femele sunt mici şi grupate câte două la baza unor micifrunze metamorfozate, numite bractee. Bracteelepoartă, pe faţa inferioar ă, glande secretoare de oleo-rezine.

Bracteele se reunesc în conuri. Acestea sunt utilizate în

braserie (fabricarea berii) dar şi în terapeutică, pentruefectele sedative şi tonic amare.

47

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 5. Ţesuturi secretoare

Ţesuturi cu secreţie internă:Buzunare secretoare în epicarpul fructului de lămâi (Citrus limon ).

Buzunare secretoare în epicarpul fructului de lămâi (Citrus limon) (x 200)

parenchim

celule secretoare


Buzunare secretoare în epicarpul fructului de lămâi. Schemă.

Lămâiul (Cit rus l imo n ) este un arbore dinfamilia Rutaceae. Fructele sunt hesperide deculoare verde până la galbenă, ovale, terminate cu oexcrescenţă caracteristică.Lămâiul este r ăspândit în Asia orientală, însudul Chinei, în India. Este cultivat în bazinulmediteranean şi în sudul SUA.

Partea externă a epicarpului (cojii) - Citri pericarpium (numi ăşi flavedo) conţine uleiurivolatile (cu citral, citronellal, limonen), subs tanţeamare (naringine), cumarine şi flavonoide. Acestprodus are acţiune tonic amar ă,stomachicăşi antiseptică. Principala sa indicaţieeste ca stimulent al digestiei, dar se foloseşte şipentru extracţia industrială a flavonoidelor.

Endocarpul lămâilor este bogat în flavonoide, aciziorganici şi vitamină C (până la 44 mg %).Sucul de lămâi este recomandat în caz de r ăcelişi gripă.

48

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Ţesuturi cu secreţie internă:Canale rezinifere în frunzele de pin (Pinus sylvestris)

Organele vegetative ale pinului (trunchi, r ădăcini, frunze) sunt str ăbătute de canale rezinifere. Acestea sunt canale alungite, căptuşite cu celule secretoare mici care produc r ăşini - produşiconstituiţi din amestecuri de substanţe organice cu masǎ molecular ǎ mare, rezultate din compuşiiterpenici ai uleiurilor volatile prin oxidare şi polimerizare . În frunză, canalele sunt localizate subepidermic şi înconjurată de un strat de celulesclerenchimatice.

1

2

3

4

5 ADS

&

DC

6

Canal secr etor rezinifer în f run za de pin . Colora ţ ie verde malachit - ro şu de Congo. x 4001: epidermă, 2: hipodermă, 3: parenchim asimilator septet (plisat), 4: celule secretoare ale unui

canal rezinifer, 5: lumenul canalului, 6: celule sclerenchimatice

celule ale parenchimului plisat (ţesutfotosintetizator din frunza coniferelor)

rezine

celule secretoare

teacă de sclerenchim

Schema unui c anal secretor din fru nza de pin

49

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Ţesuturi cu secreţie internă:Canale secretoare în peţiolul frunzei de scumpie (Cotinus coggygria )

epidermă

colenchim

clorenchimteacă desclerenchim

liberlemn

parenchimlumenul canalului

secretor

Sec ţ iune transversl ă prin pe ţ iolul frunzei de scumpie .

Colora ţ ie verde malachit - ro şu de Congo. x 400

teacă de sclerenchim

parenchim

lumenul canaluluisecretor

celule secretoareSchema unui canal secretor în peţiolul frunzelor de scumie (Cot inus coggygria )

Scumpia (Cotinus coggygria) este un arbust din familia Anacardiaceae. Specia este prezentă pe stâncării, înspecial calcaroase, calde, în rarişti şi tuf ărişuri, cuprecădere în jumătatea sudică a ţării. Varietăţile cu frunzeroşietice sunt frecvent cultivate în parcuri.Lemnul şi frunzele sunt bogate în taninuri şi flavonoide. Seutilizează mai ales în medicina popular ă în afecţiuni alecavităţii bucale, gastrite, r ăni, afecţiuni hepato-biliare. Datorită auronelor şi altor flavonoide de culoaregalbenă, lemnul speciei a fost folosit din Antichitate înscop tinctorial

50

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 6. Rădăcina

1. Morfologia vârfului r ădăcinii la muştarul alb (Sinapis alba) .

2. Anatomia r ădăcinii:

a) Structura primar ă a r ădăcinii la dicotiledonate - piciorul cocoşului

(Ranunculus acris)

b) Structura primar ă a r ădăcinii la monocotiledonate - stânjenel (Iris

germanica) .

c) Structura secundar ă a r ădăcinii la săpunariţă (Saponaria officinalis) .

d) Structura secundar ă a r ădăcinii la păpădie (Taraxacum offic inale).

51

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Rădăcina - Noţiuni teoretice

Este organul vegetativ al plantelor vasculare cu geotropism pozitiv şi simetrie radiar ǎ care fixeazǎ

planta în sol şi asigur ǎ absorbţia apei şi sǎrurilor minerale din sol.

La anumite specii, r ǎdǎcina poate îndeplini şi alte funcţii (r ǎdǎcini metamorfozate).

Structura r ǎdǎcinii

Studiul secţiunilor transversale şi longitudinale practicate prin r ǎdǎcinǎ relevǎ existenţa a douǎ

structuri, primar ǎşi secundar ǎ, dupǎ stadiul de dezvoltare a plantei.

A. Structura primar ǎ este prezentǎ la toate plantele tinere, în primele lor faze de dezvoltare. La

ferigi, monocotiledonateşi multe dicotiledonate ierboase structura primar ǎ reprezintǎ singurul tip de

structur ǎ a r ǎdǎcinii.

Rǎdǎcina cu structur ǎ primar ǎ conţine numai ţesuturi primare. Pe o secţiune transversalǎ efectuatǎ în

zona pilifer ǎ se observǎ, la microscopul optic, trei zone concentrice:

rizoderma,

scoar ţa (exodermă, mezodermă, endodermă)

cilindrul central (periciclu, fascicul liberian, fascicul lemnos, măduvă)

rizodermă

exodermă

mezodermă

endodermă

periciclu

fascicul lemnos

fascicul liberian

parenchim medular

Schema r ǎ d ǎ c in i i cu st ruc tu r ǎ pr imar ǎ .

Stria ţ iile reprezentând lemnul primar arat ǎ sensul de dezvolt are al vaselor

(protoxilemul c ǎ tre periciclu, metaxilemul c ǎ tre mǎ duv ǎ )

52

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


B. Structura secundar ǎ a r ǎdǎcinii

La gimnosperme, la dicotiledonatele lemnoase (arbori, arbuşti) şi la cele ierboase perene,

ţesuturilor primare li se adaugǎ noi ţesuturi, generate de meristemele secundare cambiu şi felogen.

Ţ esutu r i le speci f ic e unei r ǎ d ǎ c in i cu s t ruc tu r ǎ secundar ǎ t ip ic ǎ sun t , de la exter ior c ǎ t re

interior:

sub erul ,

felogenu l,

felodermu l,

l iberul secun dar,

cambiu l

lemnul secu ndar.

suber

FELOGEN

feloderm

resturi ale scoar ţei primare

fascicul liberian

liber secundar

CAMBIU

lemn secundar

fascicul lemnos

Schema r ǎ d ǎ cin i i cu structur ǎ secundar ǎ

53

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



1. Morfologia vârfului r ădăcinii la muştarul alb (Sinapis alba) .

radicelă

zona aspr ă - î şi datorează aspectul cicatricilor lăsate de perii absorbanţidescuamaţi. Rizoderma este înlocuită progresiv cu exoderma. Se poate asista laformarea ramificaţiilor laterale a r ădăcinii (formarea radicelelor).

zona perişorilor absorbanţi - acoperită de perişori absorbanţi unicelulari- în această zonă, ţesuturile interne sunt deja diferenţiate

zona netedă - conţine ţesuturi meristematice în curs de diferenţierevârful vegetativ - este constituit dintr-un ţesut meristematicscufia - acoper ăşi protejează extremitatea r ădăcinii ; este sediul geopercepţiei

Imagine microscopică a unei r ădăcini tinere

Muştarul alb (Sinapis alba ) este o plantă ierboasă din familiaBrassicaceae (Cruciferae).

Florile sale tetramere, cu patru petale galbene, sunt grupate înraceme simple. Fructele sunt silicule dispuse în mod paralel cuaxul inflorescenţei şi conţin seminţe de culoare deschisă,rotunde.

Seminţele conţin glucosinolate (glicozide cu sulf) şi sunt utilizate subformă de cataplasme în tratamentul unor boli respiratorii. Aude asemenea întrebuinţare condimentar ă (muştar alimentar).

54

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Anatomia rădăcinii:Structura primară a rădăcinii la dicotiledonate - piciorul cocoşului (Ranunculus acris)

rizodermăe

xodermă

mezodermă

endodermă

cilindru central

Secţiune transversală prin rădăcina de piciorul-cocoşului cu structură primară. x 40

endodermă

periciclu

fascicul lemnosmetaxilem

fascicul liberianprotoxilem

Secţiune transversală prin rădăcina de piciorul-cocoşului cu evidenţierea cilindrului central. x 200

55

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Anatomia rădăcinii:Structura primară a rădăcinii la dicotiledonate - piciorul cocoşului (Ranunculus acris)

rizodermă (1 strat de celule)

perişori absorbanţi

exodermă suberificată (un strat)

mezoderma

SCOARŢ A

endoderma

periciclufascicul liberian

fascicul lemnos

raze medulare (parenchim)

CILINDRUCENTRAL

protoxilem

metaxilem

Detaliu de endodermă depuneri de suberină, celulozăşi lignină

pe toată suprafaţa peretelui celularmetaxilem

punctele lui Caspary(depuneri de suberinăşi lignină, sub formaunor benzi)

Schema secţiunii transversale prin r ădăcina de piciorul-cocoşului (Ranunculusacris ) cu structur ă primar ă

56

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Anatomia r ădăcinii: Structura primar ă a r ădăcinii la monocotiledonate -stânjenel (Iris germanica) .

Rizodermă

Exodermă

Mezodermă

Endodermă

Cilindru central

(Periciclu,Lemn,Liber,Măduvă)

secţiune transversală prin r ădăcina de stânjenel

Mezodermă

Endodermă

Periciclu

ProtoxilemMetaxilem

Liber

Parenchim medular

Detaliu de cilindru central din r ădăcina de stânjenel. x 40057

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Anatomia r ădăcinii: Structura primar ă a r ădăcinii la monocotiledonate -stânjenel (Iris germanica) .

Perişor absorbant

Rizodermă

Exodermă

SCOARŢĂ

Mezodermă

Endodermă

Periciclu

Fascicul liberian

Metaxilem

Protoxilem

Măduvă

CILINDRUCENTRAL

Celule de pasaj

Celule cu pereţi îngroşaţi culignină, în partea interioar ăşilaterală (sub formă de U)

Schema secţiunii transversale prin r ădăcina de stânjenel cu structur ă primar ă

58

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Anatomia r ădăcinii: Rădăcina cu structur ă secundar ă la săpunariţă (Saponariaofficinalis) .

1: suber

2: felogen3: feloderm4: parenchim

cortical5: liber primar6: liber secundar7: cambiu8: lemn primar9: rază medular ă 10: lemn primar11: măduvă

Secţiune transversală prin r ădăcina de săpunariţă cu structur ă secundar ă. x100

suberfelogen Peridermă

feloderm

parenchim cortical

liber secundar

cambiu

lemn secundar

parenchim medular

Schema secţiunii transversale prin r ădăcina de săpunariţă cu structur ă secundar ă

59

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Anatomia r ădăcinii:Rădăcina cu structur ă secundar ă la păpădie (Taraxacum officinale)

peridermă (suber+felogen+felodermă)

liber, bogat în parenchimliberian

zone de laticifere şi tuburiciuruite

cambiu

lemn

zone delaticifere şituburi ciuruite

parenchimliberian

felodermfelogensuber

Secţiuni transversale prin r ădăcina de păpădie (Taraxacum officinale ).Sus : vedere generală (x 60) ;Jos : peridermăşi liber secundar (violet închis : zone de laticifere şi tuburi ciuruite) x100

60

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Anatomia rădăcinii:Rădăcina cu structură secundară la păpădie (Taraxacum off icinale)

suber

felogen

feloderm

zone de laticifere şi detuburi ciuruite

parenchimliberian

cambiu

lemn

Schema secţiunii transversale prin r ădăcina de păpădie cu structur ă secundar ă

Păpădia (Taraxacum off icinale ) este o specieierboasă perenă din familia Asteraceae, a căreiorgane vegetative sunt str ăbătute de delaticifere. Prezintă rizom vertical, continuatprintr-o r ădăcină pivotantă groasă, lungă.Frunzele sunt dispuse în rozetă bazală. Ele suntlaceolate, inegal divizate, cu lobi triunghiulari.

Tulpina scapiformă este cilindrică, goală în interiorşi terminată cu o inflorescenţă de tip calatidiu. Acesta este compus din numeroase florilegalbene, ligulate.Fructul este o achenă cu papus pedunculat.Specia este comună în pajiştile mezofile dinregiunea de câmpie până în cea montană.

Planta (Taraxaci radix cum herba) este utilizată

medicinal pentru proprietăţile sale diuretice,remineralizante şi stimulente ale funcţiilor

hepato-biliare.

61

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 7. Tulpina

1. Morfologia tulpinii la castanul ornamental (Aesculus hippocastanum ).

2. Anatomia tulpinii:

a) Structura primară a tulpinii la dicotiledonate - albăstrele (Centaurea

cyanus)

b) Structura primară a tulpinii la monocotiledonate - porumb (Zea mays) .

c) Structura rizomului la lăcrămioare (Convallaria majalis )

d) Structura secundară a tulpinii la dicotiledonate lemnoase - tei (Tilia

tomentosa).

e) Structura secundară a tulpinii la dicotiledonate ierboase - mentă

(Mentha x piperita)

62

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Tulpina - Noţiuni teoretice

Tulpina este organul vegetativ al plantelor vasculare care asigur ǎ transportul sevelor brutǎşielaboratǎ, punând în contact diferitele organe ale plantei. Ea genereazǎ prin meristemele salefrunzele şi florile şi este apoi suportul acestora. Tulpina are geotropism negativ şi o simetrieradiar ǎ. La anumite specii, tulpina poate îndeplini şi alte funcţii în urma unor adaptări ale structurii(tulpini metamorfozate).

Anatomia tulpiniiCa şi în cazul r ǎdǎcinii, întâlnim la tulpinǎ o structur ǎ primar ǎ a tulpinii (la cormofitele tinere,pǎstratǎ apoi toatǎ viaţa la ferigi şi monocotiledonate), respectiv o structur ǎ secundar ǎ specificǎ

dicotiledonatelor perene, în special lemnoase.

A. Structura primar ǎ a tulpiniiSe caracterizeazǎ prin prezenţa ţesuturilor definitive primare. Ea prezintǎ variaţii destul de însemnate de la o specie la alta şi difer ǎ mai ales între tulpinile dicotiledonatelor şimonocotiledonatelor. În general se pot distinge urmǎtoarele ţesuturi şi formaţiuni:Epiderma

Scoar ţa tulpinii - nu este în general diferenţiatǎ în cele trei zone caracteristice r ǎdǎcinii (exodermǎ,mezodermǎşi endodermǎ). De obicei, în cadrul scoar ţei tulpinii putem întâlni: parenchim asimilator, situat sub epidermǎ, parenchim de rezervǎ, situat sub cel asimilator, ţesut de susţinere (colenchim, sclerenchim) sub formǎ de manşoane circulare (la porumb,

dovleac) sau de cordoane longitudinale care fortificǎ muchiile tulpinii (la lamiacee, coada-calului etc.),

uneori, scoar ţa prezintǎţesuturi secretoare (canale secretoare, laticifere), la anumite plante (coada-calului, cimbrişor), ultimul strat al scoar ţei este reprezentat de o

endodermǎ cu benzi Caspary.Cilindrul central (stelul) ocupǎ partea centralǎ a tulpinii. De regulǎ, nu este delimitat de un

periciclu, considerându-se cǎ limita sa este datǎ de linia care uneşte vârfurile exterioare alefasciculelor conducǎtoare. În constituţia stelului gǎsim:

Parenchimul medular, care ocupǎ cea mai mare parte a cilindrului central. Celulele salesunt mari, au pereţii celulozici, subţiri şi spaţiile intercelulare dezvoltate. Când se resoarbe,dă naştere unei lacune medulare, ca la dovleac (Cucurbita pepo).

Fasciculele conducǎtoare, care se deosebesc de cele ale r ǎdǎcinii, fiind mixte (libero-lemnoase). Liberul este orientat c ǎ tre epidermǎ , iar lemnul c ǎ tre centrul tulpinii . Între zonade liber şi cea de lemn poate sǎ se gǎseascǎşi cambiu intrafascicular (în acest cazfasciculul este de tip deschis). La unele plante pot exista două zone de liber (exterior şiinterior: la dovleac) sau fasciculele pot fi concentrice.

epidermă

scoar ţă

limita cilindrului central

parenchim medular

le mnfascicul conducător libero-lemnos

l i be r

Schema unei tulpini cu structur ǎ primar ǎ .Stria ţ i i le reprezentând lemnul p rimar arat ǎ sensul d e dezvoltare al vaselor (protoxilem c ǎ tre centru, metaxilem c ǎ tre periferie)

63

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


B. Structura secundar ǎ a tulpinii

Aceastǎ structur ǎ apare la gimonsperme şi la majoritatea dicotiledonatelor, datoritǎ apariţieişi funcţionǎrii meristemelor secundare cambiu şi felogen, care genereazǎţesuturisecundare.

La tulpinile ierboase, ţesuturile primare şi secundare coexistǎ . La tulpinile lemnoase, ţesuturile secundare (în special lemnul secundar) sunt produse în

cantitate foarte mare astfel încât cele primare ocupǎ doar o parte minimǎ a volumului intern.Cel mai mult se pǎstreazǎ parenchimul cortical primar.

Trecerea de la structura primar ǎ la cea secundar ǎ are loc la plantele care prezintǎ fasciculeconducǎtoare deschise, conţinând cambiu intrafascicular.

Succesiunea de ţesuturi întâlnitǎ la tulpinile cu structur ǎ secundar ǎ (de la exterior cǎtre interior) epiderm ǎ : este pǎstratǎ în cazul tulpinilor ierboase, suber : uni- sau pluristratificat, felogen : unistratificat, peridermǎ, feloderm : uni- sau pluristratificat,

*La arbori pot apare mai multe periderme, formând un ritidom caracteristic.

*La plantele ierboase este posibil ca doar cambiul să se diferenţieze producând lemn şi libersecundar, în timp ce felogenul poate să nu apar ă. scoar ţǎ pr imar ǎ : este pluristratificatǎ, l iber pr imar (în fascicule): este bine vizibil în cazul tulpinilor ierboase, nu se poate distinge

decât foarte slab în tulpinile lemnoase, l iber secundar : are aspectul unui manşon cilindric pluristratificat. cambiu : este unistratificat, lemn secundar : are aspectul unui manşon cilindric pluristratificat, foarte dezvoltat în tulpina

plantelor lemnoase, lemn pr imar (în fascicule): este bine vizibil în cazul tulpinilor ierboase, nu se poate distinge

decât foarte slab sau deloc în tulpinile lemnoase,

lemnul şi liberul secundar sunt str ǎbǎtute în sens radiar de raze medulare secun dare(generate de cǎtre cambiu),

parenchim m edular : este bine reprezentat în cazul tulpinilor ierboase, în tulpinile lemnoasepuţin sau absent.

suber

FELOGENfelodermscoar ţă primar ă

liber primar

liber secundar

CAMBIU

lemn secundar

lemn primar

parenchim medular

Schema tu lp in i i cu st ruc tur ǎ secundar ǎ

64

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Morfologia tulpinii la castanul ornamental (Aesculus hippocastanum ).

mugureterminal(apical)

catafile

mugure lateralnod

internod

ramur ă laterală

cicatricefoliar ă

lenticele

Morfologia tulpinii la castanulporcesc

Ramur ă de castan porcesccu muguri apicali

1

2

3

4

Sec ţ iune longitudinal ă printr-unmugure apical, mixt.

1: catafile, 2: primordii foliare, 3:primordii florale, 4: peri

Tulpinile de castan porcesc sunt constituite dintr-un ansamblu de noduri şi internoduri; în vârfultulpinii şi la nivelul internodurilor se gǎsesc mugurii.

a) Nodurile sunt pǎr ţi dilatate, foarte scurte, în dreptul cărora se inser ǎ frunzele şi mugurii.

b) Internodurile constituie segmentele dintre 2 noduri succesive. Sunt mai lungi şi mai subţiridecât acestea din urmǎ.

c) Mugurii sunt constituiţi dintr-un ansamblu de piese foliare foarte tinere, grupate în jurul unui ax

foarte scurt ; vârful acestui ax este ocupat de meristeme care asigur ǎ creşterea tulpinii şigenerarea frunzelor / florilor (vârful vegetativ sau conul de creştere). Acest ansamblu este protejat

de câteva frunze metamorfozate numite cataf i le sau de resturi ale frunzelor uscate.Tipuri de muguri:1) În func ţ ie de organele la care dau na ştere meristemele mugurelui , se disting:

muguri foliari, din care se formeazǎ lǎstari cu frunze, muguri florali care dau naştere la flori, muguri micşti, care genereazǎ lǎstari cu frunze şi flori.

2) În func ţ ie de pozi ţ ia pe tulpin ǎ , mugurii pot fi: terminali (apicali) situaţi la vârful tulpinii sau ramurilor, laterali (axilari) localizaţi la baza frunzelor.

3) În func ţ ie de durata t recut ǎ de la form area mugu r i lor pân ǎ la act ivarea cre şter i i

vegetat ive , se cunosc muguri activi şi muguri dorminzi.4) La anumite specii, diferite pǎr ţi ale mugurilor pot sǎ stocheze substanţe de rezervǎ. Aceşti

muguri metamorfoza ţ i au rol în înmulţirea vegetativǎ (tuberule, bulbili).

65

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Anatomia tulpinii: Structura primară a tulpinii la dicotiledonate - albăstrele(Centaurea cyanus)

Fasciculelibero-lemnoase

Parenchim medular

Clorenchim(parenchim corticalclorofilian)Colenchim

Epiderma cu peri

Secţiune transversală prin tulpina de albăstrele (x 100).Coloraţie roşu de Congo - verde malachit (pereţii celulozici apar roşii, cei lignificaţi apar verzi)

Sclerenchim

Liber

Lemn

Sclerenchim

Detaliu de fascicul libero-lemnos din tulpina de albăstrele (x200)

Coloraţie roşu de Congo - verde malachit (pereţii celulozici apar roşii, cei lignificaţi apar verzi)

66

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Anatomia tulpinii: Structura primar ă a tulpinii la dicotiledonate - albăstrele(Centaurea cyanus)

epidermă clorenchim

parenchim corticalneclorofilian

colenchim

endodermă

sclerenchim

liber

lemn

sclerenchim

parenchim medular

Schema secţiunii transversale prin tulpina de albăstrelecu structur ă primar ă (x 60)

Albăstrelele (Centaurea cyanus ) sunt planteierboase din familia Asteraceae.

Aceste plante pot fi întâlnite frecvent în locuri cultivate cucereale (grâu). Tulpina poartă la capăt oinflorescenţă de tip capitul. Florile sunt albastre, iar fructelemici achene.

Florile sunt utilizate în farmacie datorită proprietăţilor uşordiuretice şi antiseptice. Extractele de albăstrelesunt uneori incorporate în produse cosmetice pentru îngrijirea ochilor (soluţii demachiante, creme anti-rid).

67

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 7. TulpinaAnatomia tulpinii: Structura primară a tulpinii la monocotiledonate - porumb (Zea mays) .

Epidermă

Hipodermă

Fasciculelibero-lemnoase

Parenchimfundamental

Liber

Lemn

Secţiune transversală prin tulpina de porumb (Zea mays ) (x 60).Coloraţie roşu de Congo - verde malachit.

1

2

3

45

6

7

Fascicul libero-lemnos de tip colateral închis în tulpina de porumb (x400).

1-celulă anexă; 2-celulă ciuruită; 3-metaxilem; 4-protoxilem; 5-parenchim lemnos;6-lacună; 7-teacă de sclerenchim.

Coloraţie roşu de Congo - verde malachit.68

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Anatomia tulpinii: Structura primară a tulpinii la monocotiledonate - porumb (Zea mays) .

epidermă

hipodermă

fascicule conducătoarelibero-lemnoase

parenchimfundamental

Detaliu de fascicul conducătorSclerenchim

Liber, cu celule ciuruite (cercuri goale)şi celule anexe (cercuri pline)

Lemn:

metaxilem

protoxilemparenchim lemnos

lacună sclerenchim

Schema secţiunii transversale prin tulpina de porumb cu structur ă primar ă

Porumbul (Zea may s ) este o plantă ierboasă din familiaPoaceae (Gramineae).

Planta este originar ă din America centrală. Florile, de taliemică, sunt monoice : cele femele se reunesc înspadice compus axilar, iar cele bărbăteşti în paniculeterminale. Stigmatul şi stilul florilor femele alcătuiesc «mătasea porumbului », produs medicinal (Maydisstigma) cu proprietăţi uşor diuretice.

Fructele de porumb sunt cariopse bogate în amidon, utilizate

alimentar.

69

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 7. TulpinaAnatomia tulpinii: Structura rizomului la lăcr ămioare (Convallaria majalis )

epidermă

parenchim cortical

endodermă cu îngroşări în formă de U

periciclusclerenchimatic

fasciculconducător libero-lemnos colateral

fasciculconducătorleptocentric

parenchimmedular

Secţiune transversală prin rizomul de lăcrămioare (Convallaria majalis). Coloraţie roşu de

Congo-verde malachit. Pereţii celulozici ai parenchimului medular şi ţesutului liberian apar

roşii, pereţii lignificaţi ai ţesutului lemnos, pariciclului şi endodermei apar verzi. x 100

parenchimmedular

lemn

liber

Fascicul conducător libero-lemnos leptocentr ic. Coloraţie roşu Congo-verde malachit. Pereţii celulozici ai parenchimului medular şi ţesutului liberian apar roşii, pereţii lignificaţi

ai ţesutului lemnos apar verzi. x 400

70

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 7. TulpinaAnatomia tulpinii: Structura rizomului la lăcr ămioare (Convallaria majalis )

epidermă epidermă

parenchim cortical amilifer

endodermă cu îngroşări în forma literei U

p e r i c i c l u s c l e r e n c hi m a t i c

fascicule libero-lemnoasecolaterale

fascicul libero-lemnos

leptocentric

liber

lemn

parenchim medular

Schema secţiunii transversale prin rizomul de lăcrămioare (Convallaria majalis)

Lăcr ămioarele (Convallaria majalis) sunt

plante monocotiledonate încadrate în familiaConvallariaceae.

Specia este ierboasăşi are în pământ unrizom orizontal, alungit. Tulpina aeriană esteverde, subţire, înconjurată la bază deresturile uscate ale tecilor din anii precedenţi.Frunzele, în număr de 2-3, sunt bazale, auformă eliptic-lanceolată până la ovoidală, cu

nervuri arcuate apropiate. Florile sunt albe,urceolate, foarte odorante, grupate în racemunilateral. Fructul este o bacă roşie.

Specia creşte în păduri de foioase,tuf ărişuri, din regiunea de câmpie şideluroasă.

Frunzele de lăcr ămioare, Convallariaefolium conţin glicozide cardiotonice şisaponine sterolice. Au acţiune cardiotonicăiarextractele intr ă în compoziţia unorpreparate standardizate pentru tratamentul

insuficienţei cardiace.

71

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 7. TulpinaAnatomia tulpinii: Structura secundar ă a tulpinii la dicotiledonate lemnoase - tei (Tilia tomentosa).

su b er

felogen

feloderm

scoar ţă primar ă

liber moale (roşu)

liber tare (verde)

cambiu

lemn secundar

raze medulare

lemn primar

parenchim medular

Secţiune transversală prin tulpina de tei argintiu (Tilia tomento sa )Colora ţ ie ro şu Congo-verde malachit. Pere ţ ii celulozici ai parenchimului medular şi ţ esutului

liberian apar ro şii, pere ţ ii lignifica ţ i ai ţ esutului lemnos apar verzi. x 60

resturi ale epidermeisuberFELOGENfelodermscoar ţă primar ă liberliber tare (fibre)liber moale (celule ciuruite, celuleanexă, parenchim)rază medular ă

CAMBIUlemn de var ă

lemn de toamnă

lemn primar

parenchim medular (măduvă)

Schema secţiunii transversale prin tulpina de tei cu structur ă secundar ă (x 60)

72

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 7. TulpinaAnatomia tulpinii: Structura secundară a tulpinii la dicotiledonate ierboaseexemplificată la mentă (Mentha x piperita)

1

23

45

6

7

Sec ţ iune transversal ă prin tulpina dement ă(Mentha x piperita). Vedere general ă (x40).

Colora ţ ie ro şu Congo-verde malachit

epidermă

colenchim angular

clorenchim

Sec ţ iune transversal ă prin tulpina dement ă(Mentha x piperita). Detaliu din dreptuluneimuchii (x 100). 1: epidermă, 2: colenchim

angular, 3: clorenchim, 4: liber, 5: cambiu, 6:lemn, 7: parenchim medular

endodermă cu benzi Caspary

libercambiu

lemn

parenchim medular

Schema sec ţ iunii transversale prin tulpina de ment ă (Mentha x piperita)

73

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 8. FRUNZA

1) Morfologia frunzei

1.1. Forma limbului :

acicular ă la ienupăr (Juniperus communis)

ovată la păr (Pyrus sativus) lanceolată la pătlagina îngustă (Plantago lanceolata)

cordiformă la tei (Tilia cordata)

reniformă la pochivnic ( Asarum europaeum)

1.2. Nervaţiunea limbului :

dicotomică la arborele-pagodelor (Ginkgo biloba)

penată la castanul bun (Castanea sativa)

palmată la viţa de vie (Vitis vinifera) arcuată la pătlagina mare (Plantago major )

paralelă la porumb (Zea mays)

1.3. Marginea limbului :

întreagă la liliac (Syringa vulgaris)

dinţată la castanul bun (Castanea sativa)

serată la urzică (Urtica dioica)

crenată la muşcată (Pelargonium zonale)

sinuată la fag (Fagus sylvatica)

penat-lobată la stejar (Quercus robur )

penat-sectată la feriguţa dulce (Polypodium vulgare)

palmat-lobată la viţa de vie (Vitis vinifera)

palmat-sectată la cânepă (Cannabis sativa)

1.4. Anexe foliare :

stipele la măceş (Rosa canina)

ohree la troscot (Polygonum aviculare)

2). Anatomia limbului foliar

2.1. Structura frunzei bifaciale la lauro-cireş (Prunus laurocerasus)

2.2. Structura frunzei ecvifaciale la garoaf ă (Dianthus caryophyllus)

2.3. Structura frunzei omogene la porumb (Zea mays)

74

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Morfologia frunzei - Noţiuni teoretice

Frunza este un organul vegetativ plan cu simetrie bilateralǎ, creştere limitatǎ, care are rol în

fotosintezǎ, respiraţie şi transpiraţie.

În mod caracteristic, o frunzǎ este constituitǎ din limb, peţiol şi teacǎ; uneori este acompaniatǎ deanexe foliare.

Teaca este partea dilatatǎ de la baza peţiolului, cu ajutorul cǎreia frunza se inser ǎ pe

tulpinǎ la nivelul nodurilor.

Peţiolul este partea alungitǎ, de regulǎ îngustǎ a frunzei care face legǎtura între limb şi

teacǎ, având rol de a susţine şi expune limbul frunzei spre luminǎşi de atenuare a efectuluimecanic datorat picǎturilor de ploaie, zǎpezii, vântului etc. Frunzele lipsite de peţiol se

numesc sesile .

Limbul este partea principalǎ a frunzei, adaptatǎ pentru intercepţia luminii. Este lǎrgit şi

aplatizat, parcurs de o reţea de nervuri (fascicule conducǎtoare mixte). Morfologia limbului

este extrem de variatǎ în ceea ce priveşte forma, aspectul marginilor şi vârfului, tipul de

nervaţiune şi suprafaţa.

Forma l imbu lu i . Descrierea formei limbului se face prin analogie cu forma unor unelte

(lance, sǎgeatǎ, cazma), organe animale (rinichi), diferite obiecte (tub, ou) sau forme

geometrice (cerc, triunghi, elipsǎ, romb etc).

Nerva ţ iunea constituie totalitatea nervurilor frunzei (fascicule conducǎtoare libero-

lemnoase), cu o dispoziţie şi ramificare caracteristicǎ. Nervaţiunea limbului poate fi de tip :

penat, palmat, arcuat, paralel, dicotomic.

Marginea limbulu i poate fi :

întreagă (f ăr ă incizii)

prevǎzutǎ cu incizii: - mici (< ¼) : margine seratǎ, dinţatǎ, crenatǎ, sinuatǎ)

- mari : margine lobatǎ (1/4), fidatǎ (1/2), partitǎ (3/4), sectatǎ (atinge

nervura mediană sau punctul de prindere a peţiolului pe limb). În

cazul descrierii marginilor cu incizii mari este obligatorie şi

menţionarea tipului de nervaţiune (de ex. penat-lobat sau palmat-

lobat).

75

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Morfologia limbului foliar : forma limbului

acicular ă la ienupăr (Juniperus communis) ovată la păr (Pyrus sativus) lanceolată la pătlagina îngustă (Plantago lanceolata) cordiformă la tei (Tilia cordata) reniformă la pochivnic ( Asarum europaeum)

acicular ă ovată lanceolată cordiformă reniformă

ienupăr păr pătlagina tei pochivnic îngustă

Frunz a acicular ă la ienupăr Frunz a ovată la păr

Frunz a cordiformă la tei Frunz a reniformă la pochivnic Frunza lanceolată la pătlagina îngustă

76

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Morfologia limbului foliar : nervaţiunea limbului

dicotomică la arborele-pagodelor (Ginkgo biloba) penată la castanul bun (Castanea sativa) palmată la viţa de vie (Vitis vinifera) arcuată la pătlagina mare (Plantago major ) paralelă la porumb (Zea mays)

dicotomică penată palmată arcuată paralelăarborele-pagodelor castan bun viţa devie pătlagina mare porumb

Nervaţiunea dicotomică la ginkgo Nervaţiunea penată la castanul bun Nervaţiunea palmată la viţa de vie

Nervaţiunea arc uată la Nervaţiunea paralelă la porumbpătlagina mare

77

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Morfologia limbului foliar : marginea limbului - incizii mici

întreagă la liliac (Syringa vulgaris) dinţată la castanul bun (Castanea sativa) serată la urzică (Urtica dioica) crenată la muşcată (Pelargonium zonale) sinuată la fag (Fagus sylvatica)

Margine întreagă Margine dinţată Margine serată Margine crenată Margine sinuată

liliac castan bun urzică muşcată fag

Margine întreagă la liliac Margine dinţată la castanul bun Margine serată la urzică

Margine crenată la muşcată Margine sinuată la fag

78

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Morfologia limbului foliar : marginea limbului - incizii mari

penat-lobată la stejar (Quercus robur ) penat-sectată la feriguţa dulce (Polypodium vulgare) palmat-lobată la viţa de vie (Vitis vinifera) palmat-sectată la cânepă (Cannabis sativa)

foliolă lanceolată

penat-lobată penat-sectată palmat-lobată palmat-sectată

stejar feriguţa dulce viţa de vie cânepă

Margine penat-lobată la stejar Margine penat-sectată la feriguţa dulce

Margine palmat-lobată la viţa de vie Margine palmat-sectată la cânepă

79

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Morfologia limbului foliar : anexe foliare

stipele la măceş (Rosa canina) ochree la troscot (Polygonum aviculare)

Anexele foliare sunt formaţiuni dispuse la baza limbului sau peţiolului anumitor specii; structura şirolul lor este diferit. Se deosebesc 4 tipuri de anexe foliare: stipele, ochree, auricule şi ligule.

Stipelele sunt formaţiuni pereche dispuse la baza peţiolului, de o parte şi alta a acestuia.Pot fi întâlnite la Rosaceae, Fabaceae şi multe altele, constituind caractere specifice defamilie. La măceşşi trandafir sunt reunite, verzi, fotosintetizatoare.

Ochreea este o formaţiune membranoasǎ, provenitǎ din unirea stipelelor. Este specificǎ

familiei Polygonaceae, unde înconjoar ǎ nodurile şi baza internodurilor. Are rolul de aproteja mugurii laterali. Ex: la troscot - Polygonum aviculare; hrişcǎ - Fagopyrumesculentum.

Ligula este o prelungire membranoasǎ a t ecii, situatǎ între limb şi teacǎ. Este specific ǎ pentru Gramineae, împiedicând penetrarea apei şi paraziţilor în spaţiul dintre tulpinǎşi teaca cilindricǎ.

Auriculele sunt mici prelungiri ale bazei limbului foliar la anumite Gramineae. Apare şi la baza limbului unorcitrice.

Stipele la măceşşi trandafir Ochree la troscot

80

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Anatomia frunzei - Noţiuni teoretice

La frunzele mature, limbul foliar prezintǎ: epiderme (superioar ǎşi inferior ǎ), mezofilul şi nervurile.

A. Epiderma este constituitǎ de regulǎ de un singur strat de celule strâns unite, acoperite de o

cuticulǎ.

B. Mezofilul este alcǎtuit din ţesuturi asimilatoare; în interiorul sǎu se aflǎ fasciculele

conducǎtoare şi eventual ţesuturi secretoare (canale, buzunare, laticifere). Structura sa difer ǎ în

funcţie de poziţia pe care frunza o ocupǎ în spaţiu, astfel:

B1) La frunzele cu poziţie orizontalǎ, la care faţa superioar ǎ recepteazǎ o cantitate mai

mare de lumninǎ, mezofilul este diferenţiat în douǎ zone, parenchim palisadic (către

epiderma superioar ă) şi parenchim lacunar (către epiderma inferioar ă). Frunzele de acest tip

sunt numite bifaciale.

B2) Frunzele care sunt iluminate mai mult sau mai puţin egal (eucalipt, garoaf ǎ) posedǎ o a

doua zonǎ de parenchim palisadic, între cel lacunar şi epiderma inferioar ǎ. Ambele

epiderme sunt deci tapetate cu parenchim palisadic, iar centrul frunzei este ocupat de

parenchimul lacunar, de data aceasta mai sǎrac în spaţii intercelulare. Frunzele cu o astfel

de structur ǎ se numesc ecvifaciale. B3) La numeroase monocotiledonate (de ex, la porumb, la stânjenel), spaţiul situat între

cele douǎ epiderme este umplut cu un singur tip de ţesut asimilator cu celule izodiametrice

şi spaţii intercelulare mai puţin dezvoltate decât în cazul parenchimului lacunar. Aceste

frunze au o structur ǎ omogenǎ.

C. Nervurile frunzei formeazǎ o reţea care parcurge mezofilul. Ele sunt alcǎtuite din ţesuturi

conducǎtoare şi de susţinere. În general, o nervur ǎ conţine un singur fascicul libero-lemnos. Lemnuleste orientat cǎtre epiderma superioar ǎ, iar liberul cǎtre cea inferioar ǎ. Dacǎ este prezent un

cambiu

intrafascicular, funcţionarea sa este una de scurtǎ duratǎ.

Fasciculele libero-lemnoase, şi mai ales cel corespunzǎtor nervurii mediane, sunt întǎrite de

cordoane sau teci de ţesut de susţinere (frecvent, sclerenchim) dezvoltate mai mult de partea

liberului. In plus, existǎţesuturi de susţinere sub fiecare epidermǎ.

81

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Anatomia limbului foliar (1)

Structura frunzei bifaciale la lauro-cireş (Prunus laurocerasus)

epidermă superioar ă colenchim

parenchimpalisadic

parenchimlacunarlemn

liber

sclerenchim

epidermă inferioar ă acoperită de cuticulă

colenchim

Secţiune transversală prin frunza de lauro -cireş (Prunus laurocerasus).Coloraţie verde malachit - roşu de Congo. x 40

Schema secţiunii transversale prin frunza bifacială de lauro-cireş

Lauro-cireşul (Prunus laurocerasus ) este un arbust dinfamilia Rosaceae.

Frunzele sale conţin glicozide cianogenetice.Extractele apoase din frunze erau utilizate în trecut ca şi

antitusive.

82

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Structura frunzei ecvifaciale la garoaf ă (Dianthus caryophyllus)

epidermă superioar ă acoperită de cuticulă

parenchimpalisadicparenchimlacunar

lemn

liberparenchimpalisadic

epidermă inferioar ă acoperită de cuticulă

sclerenchim

Secţiune transversală prin frunza de garoaf ă (Dianthus caryophyllus). druze de oxalat deColoraţie verde malachit - roşu de Congo. x 100 calciu

epidermă superioar ă

Schema secţiunii transversale prin frunza ecvifacială de garoaf ă

Garoafa (Dianthus caryophyllus ) este o plantă ierboasădinfamilia Caryophyllaceae.

Această specie este utilizată pentru a decora buchetele

florale. Frunzele sale liniare reprezintă un bun obiect pentrustudiul structurii foliare ecvifaciale.

83

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)



Structura frunzei omogene la porumb (Zea mays)

epidermă superioar ă acoperită de

cuticulă celule buliforme

sclerenchim

parenchimasimilator omogen

fascicul conducătorlibero-lemnos

sclerenchim

epidermă inferioar ă acoperită decuticulă

lemnliber

Secţiune transversală prin frunza de porumb (Zea mays ).Coloraţie verde malachit - roşu de Congo. x 100

Schema secţiunii transversale prin frunza cu structur ă omogenă la porumb

84

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 9 FLOAREA

1) Morfologia şi anatomia organelor de reproducere

a) Alcătuirea florii şi formula florală la :

trandafir (Rosa damascena) crizanteme (Chrysanthemum indicum)

mazăre (Pisum sativum)

dovleac (Cucurbita pepo)

crin (Lilium candidum)

b) Anatomia anterelor şi ovarului la Lilium candidum.

2) Gr ăunciori de polen la: gimnosperme, exemplificate la pin (Pinus sylvestris),

monocotiledonate, exemplificate la crin (Lilium candidum)

eudicotiledonate, exemplificate la floarea-soarelui (Helianthus annuus).

85

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Noţiuni teoretice

Floarea este constituită dintr-un ansamblu de elemente specializate pentru reproducere şiprotecţia gametofitului. Ea poate fi considerată un microblast al cǎrui frunze metamorfozate s-auadaptat la funcţia de reproducere.Cel mai frecvent, florile angiospermelor sunt hermafrodite (bisexuate) : ele conţin atât organe dereproducere bărbăteşti (stamine) cât şi femele (carpele).

6

7

8

9

ADS

5

4

3

2

1

Schema alc ǎ tuir i i f lor i i la angiosp erme. 1: peduncul, 2: receptacul, 3: sepal ă, 4: petal ă,

5: filament, 6: anter ă, (5+6): stamină, 7: stigmat, 8: stil, 9: ovar, (7+8+9): carpel ă.

O floare hermafrodită conţine următoarele elemente:A. Pedunculul are aspectul unei ramuri tinere, cu ajutorul căreia floarea se inser ă pe tulpină.B. Receptaculul este partea dilatată de la vârful pedunculului, pe care se dispun celelalte

elemente ale floriileC. Învelişul floral constă din piese florale cu rol în apărarea elementelor reproducătoare. Învelişulpoate fi diferenţiat într-un verticil exterior (caliciul) şi un verticil interior (corola); acest tip de înveliş floral se numeşte periant

Caliciul este format dintr-un verticil de frunze metamorfozate verzi, numite sepale, care înconjoar ă floarea în stadiu de mugure. Elementele sale pot fi libere (caliciu dialisepal) sauunite (caliciu gamosepal).

Corola este formată dintr-un verticil de foliole colorate sau albe, petalele. Rolul său este dea proteja elementele reproducătoare florale şi de a atrage polenizatorii. Dacă petalele suntlibere, corola este dialipetală (la trandafir); dacă petalele sunt unite, corola este gamopetală(ladovleac).

Dacă învelişulul floral nu este diferenţiat în caliciu şi corolă, poartă denumirea de per igon ;elementele acestuia se numesc tepale (brânduşa de toamnă, lăcr ămioare).

D. Androceul este partea bărbătescă a florii, fiind alcătuit din totalitatea staminelor.O stamină (stemon) este formată din filament (parte sterilǎ, prin care stamina se inser ǎ pereceptacul) şi anter ă (partea fertilǎ, care conţine gr ăunciorii de polen).E. Gineceul (Pistilul):Gineceul reprezintǎ totalitatea carpelelor, alcǎtuind partea femelǎ a florii. Carpelele ocupǎ parteacentralǎ a florii şi se diferenţiazǎ în ovar, stil şi stigmat.Stigmatul constituie extremitatea superioar ǎ a gineceului având ca rol reţinerea polenului şiasigurarea germinǎrii sale.Stilul este o prelungire a ovarului care expune stigmatul într-o poziţie favorabilǎ pentru polenizare.Ovarul este partea bazalǎ, dilatatǎ, prin care carpela se prinde pe receptacul. La interior, prinunirea marginilor carpelelor, se delimiteazǎ una sau mai multe cavitǎţi numite loje sau loculi care

86

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


adǎpostesc ovulele. Dupǎ poziţia pe receptacul, în raport cu celelalte elemente florale, ovarulpoate fi superior şi inferior.

Ovarul superior se prinde pe receptacul deasupra celorlalte componente ale florii (deexemplu la crin, tomate)

Ovarul inferior se dezvoltǎ într-un receptacul adâncit ca o cupǎ, cu care concreşte în întregime. Învelişurile florale şi androceul apar dispuse pe marginea receptacululuideasupra ovarului (de exemplu la mǎr, dovleac). În acest caz, receptaculul participǎ laformarea fructului.

ADS

Ovar superior Ovar inferi or

Existăşi flori care conţin un singur tip de elemente reproducătoare (doar stamina sau doar

carpele), dispuse pe aceeaşi plantă sau pe plante diferite. Aceste flori sunt unisexuate.Când florile bărbăteşti şi femele se găsesc pe aceeaşi plantă, specia este monoică (pin -

Pinus sylvestris, dovleac - Cucurbita pepo, porumb - Zea mays).Speciile la care florile bărbăteşti sunt dispuse pe un individ, iar cele femele se găsesc pe altă

plantă, se numesc dioice (urzică - Urtica dioica, cânepa - Cannabis sativa).Il existe aussi des fleurs unisexuées, elles contiennent soit des organes mâles, soit femelles.

Simetria florii. În funcţie de dispoziţia elementelor florale pe receptacul, florile pot avea mai multetipuri de simetrie: florile actinomorfe admit numeroase planuri de simetrie, iar fiecare împarte floarea în două

jumătăţi egale ex: la trandafir - Rosa centifolia; florile zigomorfe admit un plan de simtrie care împarte floarea în dou ă jumătăţi egale (de ex. la

trei fraţi pătaţi).

Reprezentarea florilor prin formule florale

Formulele florale reprezintă expresia condensată a constituţiei florii, cu ajutorul unor cifre, litere şisimboluri convenţionale. Este reprezentată sexualitatea, simetria, structura caliciului şi corolei(indicând numărul elementelor, dacă sunt libere sau unite, dacă sunt aranjate pe mai multecicluri); structura androceului şi gineceului precum şi poziţia ovarului.

Simbolurile utilizate în scrierea formulei florale se refer ă la simetria, sexualitatea florii şi

numărul de elemente. Majusculele reprezintă iniţiala termenului latin ce desemnează mulţimeaelementelor. Parantezele simbolizează unirea elementelor. Cifra alăturată unei litere desemnează

numărul de elemente din care este compus acesta. Simbolul corespunde unui număr mare deelemente. Poziţia gineceului se indică prin prezenţa unei linii orizontale corespunzătoare planuluide prindere a sepalelor pe receptacul.

Semnificaţia simbolurilor folosite este K caliciu,următoarea: C corolă,

*

º º

floare actinomorf ă,

floare zigomorf ă,

floare bărbătească,floare femelă,

floare hermafrodită,

87

PA

G

G

perigon,androceu,gineceu, G : gineceu cu ovar superior,

gineceu cu ovar inferior.

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Alcătuirea florii şi formula florală

Trandafirul (Rosa damascena )

anteră stamină

Formula florală * K5C AG

filament ( = androceu, A)

petale = corola; C

petale

stamine

stigmat

stil

ovar

carpelă ( = gineceu

sepale

= caliciu; K

Receptacul

Peduncul

sepale carpele

receptaculG

Interpretarea form ulei florale:

peduncul

Floare actinomorf ă, bisexuată. Caliciul cuprinde 5 sepale libere, corola este formată dintr-un marenumăr de petale libere, androceul cuprinde un mare numür de stamine libere, gineceul e formatdin numeroase carpele libere. Ovarele carpelelor sunt inferioare.

Crizantema (Chrysanthemum indicum )

COROLĂ (5 petale unite)

antere unite stamine = androceu

filamente unite cu tubul corolei

stigmat carpelestil

ovar = gineceu

areceptacul

Formulă florală ° ° K0[C(5) A(5)] G(2)

Interpretarea form ulei florale :Floare zigomorf ă, bisexuată. Caliciul său este absent. Corola este gamopetală, formată din 5petale unite. Androceul este sinanter, format din 5 stamine unite prin antere. Filamentele anterelorsunt sudate cu tubul corolei. Gineceul este bicarpelar, cu ovare inferioare.

88

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Alcătuirea florii şi formula florală (continuare)

Floarea de mazăre (Pisum sativum )

vexil aripioare

Formulă florală ° ° K(5)C(2)+2+1 A(9)+1 G1

FLOARE COMPLETĂ

ANDROCEU

stamină

COROLA

antere libere

carenă

GINECEULstigmat

liberă 9 stamine unite prin

filamenteovar

superior

stil

plumos


Floare zigomorf ă, bisexuată. Caliciul său este format din 5 sepale unite, corola este formată din 5petale cu aspect diferit : 2 sunt unite formând carena (luntriţa), cele două laterale sunt libere(aripioarele sau alele), iar petala superioar ă este distinctă (vexilul sau stindardul). Androceul estediadelf (format din 2 fascicule de stamine) : 9 stamine sunt unite prin intermediul filamentelor, iar ostamină este liber ă. Gineceul este unicarpelar, superior.

Floarea de dovleac (Cucurbita pepo )

COROLA

CALICIUL

antere unite

stigmat

ovar

*♀K(5)C(5)G(3)

receptacul peduncul

filamentelibere

*♂ K(5)C(5) A(5)- Floare actinomorf ă, femelă - caliciu gemosepal din 5sepale unite- corolă gamopetală din 5petale unite- gineceu din 3 carpele, inferior

- Floare actinomorf ă, bărbătească - caliciu gemosepal din 5sepale unite- corolă gamopetală din 5petale unite- androceu sinanter din 5stamine

89

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Alcătuirea florii şi formula florală (continuare)

Floarea la crin (Li l ium candidum )

anteră

filament

tepale = perigon

stigmat

gineceustil

ovar

superior

receptacul

peduncul

Formulă florală * P3+3 A3+3 G(3)


Floare actinomorf ă, bisexuată.

Învelişul său floral este de tip perigon (nediferenţiat în caliciu şi corolă). Perigonul este

format din 6 tepale libere, inserate pe receptacul în două verticile (cicluri).

Androceul este format din 6 stamine libere, inserate pe receptacul în două verticile (cicluri).

Gineceul este format din 3 carpele unite. Ovarele sunt superioare.

90

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Morfologia şi anatomia organelor de reproducere:Anatomia anterei la crin (Lil ium candidum )

Secţiune transversală prin antera de crin (Lil ium candidum ). Mărire 40 x

*****************************************************************************************************

conectiv peretele sacului polinic

fascicul conducător libero-lemnos(ph: liber, Xy: lemn)

gr ăunciori de polen

şanţ de dehiscenţă laterală

Detaliu din p eretele sacului polinic

epidermă

ţesut mecanicsacpolinic s

şanţ medianlojă

ţesut tranzitoriu

ţesut tapet

Schema secţiunii transversale prin antera de crin (Li l ium candidum )

91

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Morfologia şi anatomia organelor de reproducere : Anatomia ovarului la crin (Li l ium candidum).

mezofil (parenchim)

fascicul conducător median

epidermă

ovul

sac embrionar

Secţiune transversală prin ovarul de crin (Lilium candidum). Mărire 40 x.***********************************************************************************************************************

Schema secţiunii transversale prin ovarul de crin (Lil ium candidum )

PERETE OVARIAN

epidermă externă

epidermă internă mezofil (parenchim)

fascicul conducător median

CAVITATE OVARIANĂ (LOCUL, LOJĂ)

OVUL ANATROP

FASCICUL CONDUCĂTOR PLACENTAR

STRUCTURA OVULULUI ANATROP LA CRIN

sac embrionar

antipodeşalază

fascicul conducător

nucelă

funicul

zonă placentar ă 92

nucleu secundar

sinergide

oosfer ă

integument extern

integument intern

micropil

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Polenul - noţiuni teoretice

Gr ăunciorii de polen reprezintă structurile ce au rolul de a transporta materialul genetic de

pe anter ă pe stigmat. Prin formarea gr ăunciorilor de polen ia naştere generaţia gametofitică,

reprezentată de celule cu număr de cromozomi redus la jumătate. Formarea celor două celule are loc

printr-un proces de germinare a microsporului şi de aceea conţinutul bicelular al gr ăunciorului

de polen este considerat ca gametofit mascul.

Gr ăunciorii de polen prezintǎ un înveliş dublu (numit sporodermǎ) şi conţin 2 celule

(nuclei): generativǎşi vegetativǎ. Celula vegetativ ǎ este bogatǎ în citoplasmǎşi ocupǎ aproape în

întregime volumul gr ǎunciorului de polen; rolul sǎu este nutritiv. Celula generativ ǎ are puţinǎ

citoplasmǎ, ocupǎ poziţie lateralǎ, şi formeazǎ în cursul procesului de fecundaţie cei doi gameţi

bǎrbǎteşti - spermatiile.

Sporoderma este alcǎtuitǎ din exinǎ (exterioar ǎ) şi intinǎ (interioar ǎ). Exina este îngroşată

şi cutinizată, cu suprafaţa exterioar ă neuniformă, prevăzută cu proeminenţe, ţepi, îngroşări, creste,

precum şi pori pentru respiraţia protoplastului din interior. Exina este alcătuită din sporopolenină,

foarte stabilăşi rezistentă la factorii externi. Intina este o structur ă subţire alcătuită din celulozăşi

substanţe proteice, fiind asemănătoare cu peretele celular.

Gr ăunciorii de polen sunt clasificaţi în general după următoarele criterii: numărul şi poziţia

aperturilor, forma şi structura exinei.

Aperturile sunt cr ăpături, caneluri sau pori ai exinei. Reprezintă partea subţiată a

sporodermei prin care va ieşi tubul polinic. Aperturile reprezintă caractere foarte uşor observabile;

sunt definite prin numărul, poziţia şi aspectul lor. O granulă de polen f ăr ă aperturi se numeşte

inaperturat ă.Forma, mǎrimea şi felul ornamentaţiilor polenului reprezintǎ caractere specio-specifice,

permiţând determinǎri taxonomice precise. Numărul aperturilor granulelor de polen constituie un

important criteriu de clasificare a plantelor în sistemele filogenetice moderne de clasificare a

plantelor, alături de numărul cotiledoanelor.

93

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Gr ăunciorii de polen

Gr ăunciori de polen la pin (Pinus sylvestris)

nucleu vegetativ

celule protaliene

nucleu generativ

Gr ăunciori de polen la pin(Pinus sylvestris) x 400

Gr ăunciori de polen la pin. (Pinus sylvestris)https://classconnection.s3.amazonaws.com/961/flashcards/4727961/j

pg/labelled_20pollen_20grain_1_-145159CFF540A6DEDCB.jpg

celule protaliene

nucleu

generativ

intină

exină sac aerifer

nucleu vegetativ

(adaptare la polenizarea anemofilă)

Schema grăunciorului de polen la pin

94

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Gr ăunciori de polen la floarea-soarelui (Helianthus annuus) si crin (Liliumcandidum)

Gr ăunciori de polen la floarea-soarelui (Helianthus annuus ) x 400

nucleu generativ

nucleu vegetativ

exină cu asperităţi (adaptare la por

(apertură) polenizarea entomofilă)

intină

Schema gr ăunc ioru lui de polen la floarea-soarelui

Gr ăuncior de polen la crin (Lilium candidum)

Gr ăuncior de polen elipsoidal cu exina reticulat ă. Scala: 20µm. M ărire: 400x

95

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 10 INFLORESCENŢE

a) Inflorescenţe de tip racem (monopodiale) :

racem sim plu la traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) şi lăcr ămioare (Convallaria

majalis) racem compu s la liliac (Syringa vulgaris)

spic simplu la pătlagină (Plantago sp.)

sp ic compus la grâu (Triticum aestivum)

ament la mesteacăn (Betula pendula)

umbel ă s impl ă la ciuboţica-cucului (Primula officinalis)

umbel ă compus ă la fenicul (Foeniculum vulgare)

cor imb s implu la păr (Pyrus communis) cor imb compus la urda-vacii (Cardaria draba)

spadice simplu la obligenă ( Acorus calamus)

spadice compu s la porumb (Zea mays)

capi tu l s implu la trifoi (Trifolium pratense)

calat idiu simp lu la gălbenele (Calendula officinalis)

b) Inflorescenţe cimoase (simpodiale) :

cima unipar ă (monoc haziul) la tătăneasă (Symphytum officinale)

cima bipar ă (dichaziul) la ipcărige (Gypsophylla paniculata).

NOŢIUNI TEORETICE

Florile dispuse câte una sau mai multe pe ramuri cu internoduri scurte, apar grupate înformaţiuni caracteristice numite inflorescenţe. Inflorescenţa este gruparea de flori care cuprinderamificaţiile caracteristice ale axului tulpinii, florile şi hipsofilele acestora.

Inflorescenţa face posibilǎ apǎrarea florilor înainte de înflorire de cǎtre bractee comune, iar

dupǎ înflorire favori zeazǎ polenizarea încrucişatǎ ca urmare a apropierii florilor. În funcţie de modul de grupare a florilor, forma şi mǎrimea axului, inflorescenţele se

clasificǎ în 2 tipuri principale: monopodiale (sau racemoase) şi simpodiane (sau cimoase).

Inflorescenţele monopodiale (racemoase) simple constau dintr-o axǎ cu creşterea nedefinitǎ,prevǎzutǎ în vârf cu un mugure vegetativ şi cu flori ce se prind la nodurile acestei axe. Înflorirea seproduce de la bazǎ spre vârf, când axa inflorescenţei este alungitǎ, sau de la periferie la centru(centripet) când florile sunt dispuse pe axe scurte. Inflorescenţele monopodiale sunt de tip: racem,spic, corimb, umbelǎ, capitul şi calatidiu.

Racemul este format dintr-o axǎ alungitǎ pe care se dispun, distanţat, flori cu pediceirelativ egali ca lungime.

Spicul constǎ dintr-o axǎ alungitǎ, cu flori sesile sau foarte scurt pedicelate (la pǎtlaginǎ -Plantago major , r ăcuşor - Polygonum bistorta).

96

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Amentul este o variantǎ a spicului, în care florile sunt unisexuate iar axa este fle xibilǎ,pendentǎ. Amentul se întâlneşte la plante lemnoase precum stejarul (Quercus robur ) şinucul (Juglans regia).

Spadicele (spadix) este un spic cu axa îngroşatǎ, protejatǎ de una sau mai multe bracteenumite spat (la: cală (Zantedeschia aethiopica), obligeană ( Acorus calamus).

Corimbul este format dintr-o axǎ pe care se prind flori inegal pedicelate, cele inferioare cupedicei mai lungi, ajungând aproximativ la acelaşi nivel cu cele superioare. Inflorirea seproduce de la margine spre centru. Este prezent la pǎr (Pyrus communis).

Umbela prezintǎ o axǎ cu internoduri terminale, foarte scurt astfel cǎ florile par a fi prinse înacelaşi punct. La baza inflorescenţei se gǎsesc deseori bractee ce alcǎtuiesc involucrul.Exemple: ceapa ( Allium cepa), ciuboţica-cucului (Primula veris).

Capitulul are o axǎ scurtǎ, globuloasǎ, pe care se inser ǎ flori sesile sau foarte scurtpedicelate. La baza capitulului se poate gǎsi sau nu un involucru. Ex: vǎtǎmǎtoare( Anthyllis vulneraria), muşeţel (Matricaria recutita).

Calatidiul (antodiul) prezintǎ o axǎ scurtǎ, îngroşatǎşi lǎţitǎ, sub forma unui disc pe carese prind flori sesile. În partea inferioar ǎ a calatidiului se gǎsesc numeroase bractee ceformeazǎ involucrul. Inflorescenţa se gǎseşte la multe specii din familia Asteraceae(floarea-soarelui, gălbenele).

ADS

racem spic corimb umbel ǎ spadice ament capitul calatidiu

Inflorescenţele simpodiale (cimoase) au o creştere definitǎ, terminatǎ în mugure floral. De lanodul imediat inferior celui pe care se inser ǎ floarea terminalǎ, se dezvoltǎ una sau mai multeramuri care genereazǎşi ele la vârf câte o floare. Înflorirea se produce începând cu floarea de peaxa principalǎşi continuând cu cele mai îndepǎrtate de aceasta, care sunt prinse din ce în ce mai jos. Ca urmare, înflorirea are loc de la vârf spre bazǎ sau centrifug. Dupǎ numǎrul ramificaţiilorsecundare ale axei cu pleacǎ din acelaşi loc, inflorescenţele simpodiale simple pot fi :

Monochaziu (cimǎ unipar ǎ): prezintǎ câte o ramur ǎ a axei inflorescenţei la nodul de subfiecare floare terminalǎ; aceastǎ ramur ǎ formatǎ din câte un internod se terminǎşi ea cucâte o floare. Aceastǎ inflorescenţǎ se poate întâlni la tǎtǎneasǎ.

Dichaziul (cima bipar ǎ) prezintǎ câte 2 ramuri la nodul situat sub floarea terminalǎ, caredepǎşesc de regulǎ înǎlţimea axei principale. Fiecare ramur ǎ poartǎ câte o floare,

ramificare repetându-se. Inflroescenţa apare la multe Caryophyllaceae (sǎpunariţǎ -Saponaria officinalis, ipcǎrige - Gypsophila paniculata). Pleiochaziul (cima în verticil) prezintǎ, la nodul de sub floarea terminalǎ, un verticil de

ramuri terminate cu flori, ceea ce face ca inflorescenţa sǎ aibe aspectul unei umbele la care însǎ înflorirea se face de la centru spre margine. Ex: la mǎr, la muşcată.

ADS

monochaziu dichaziu pleiochaziu

97

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Inflorescenţe de tip racem (1)

racem sim plu la : - traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris)- lăcr ămioare (Convallaria majalis)

racem compu s la liliac (Syringa vulgaris) spic simplu la pătlagină (Plantago sp.) sp ic compus la grâu (Triticum aestivum) ament

la mesteacăn (Betula pendula)

floaresesilă

palee

glumă

axsuplu

spiculeţ

racem simplu racem compus spic simplu spic compus amenttraista-ciobanului liliac pătlagină grâu mesteacăn

******************************************************************************************************************************** *

Racem simplu : traista-ciobanului Racem simplu la lăcr ămioare Racem compus la liliac

Spic simplu la pătlagina mare Spic compus la grâu Ament la mesteacăn

98

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Inflorescenţe de tip racem (2) umbel ă simpl ă la ciuboţica-cucului (Primula officinalis) umbel ă compus ă la fenicul (Foeniculum vulgare) corimb simplu la păr (Pyrus communis) cor imb compus la urda-vacii (Cardaria draba) spadice simp lu la obligenă ( Acorus calamus)

sensul înfloririi umbelulă floare sesilă

involucruinvolucel

ax îngroşat

bractee(spată)

umbelă simplă umbelă compusă corimb simplu corimb compus spadice simpluciuboţica-cucului fenicul pă r urda -vacii obligeană

************************************************************************************************************************************

Umbelă simplă laciuboţica-cucului Umbelă compusă la fenicul Corimb simplu la păr

Corimb compus la urda-vacii Spadice simplu la obligeană

99

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Inflorescenţe (3)

spadice compus la porumb (Zea mays) capitul simplu la trifoi (Trifolium pratense) calat idiu s implu la gălbenele (Calendula officinalis) monochaziu la tătăneasă (Symphytum officinale) dichaziu la ipcărige (Gypsophila paniculata)

stil şi stigmat lung floare floriligulată tubuloase

involucru sensul înfloririi

spadice compus capitul simplu calatidiu simplu monochaziu cimă bipar ă porumb trifoi gălbenele tătăneasă ipcărige

***********************************************************************************************************************************

Spadice compus la porumb Capitul simplu la trifoi Calatidiu simplu la gălbenele

Monochaziu la tătăneasă Dichaziu la ipcărige

100

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Lucrarea practică nr. 11 FRUCTUL ŞI SĂMÂNŢA

1. Fructe cărnoase simple :

drupa la prune (Prunus domestica)

baca la struguri (Vitis vinifera) şi la tomate (Solanum lycopersicon)

poama la măr (Malus domestica) peponida la castravete (Cucumis sativus) şi la dovleac (Cucurbita pepo)

hesperida la portocale (Citrus aurantium)

2. Fructe uscate simple :

► dehiscente : ▪ folicula la nemţişor (Consolida regalis)

▪ păstaia la fasole (Phaseolus vulgaris)

▪ silicva la muştarul alb (Sinapis alba)

▪ silicula la traista-ciobanului (Capselle bursa-pastoris)▪ capsula valvicidă la ciumăfae (Datura stramonium) şi

la ricin (Ricinus communis)

▪capsula poricidă la macul de gr ădină (Papaver somniferum)

▪ pixida (capsula operculată) la măselariţă (Hyoscyamus niger )

►indehiscente : ▪ achena la flarea-soarelui (Helianthus annuus)

▪ nuca la stejar (Quercus robur )

▪ samara la frasin (Fraxinus excelsior )

▪ cariopsa la porumb (Zea mays)

▪ lomenta la salcâmul japonez (Sophora japonica)

3. Alcătuirea seminţei

sămânâţa albuminată la ricin (Ricinus communis)

sămânâţa exalbuminată la fasole (Phaseolus vulgaris)

4. Tipuri de seminţe la in (Linum usitatissimum), mac (Papaver somniferum)

şi bumbac (Gossypium hirsutum).

101

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Fructul - Noţiuni teoretice

Fructul reprezintă un organ caracteristic angiospermelor, format din ansamblul deţesuturi care susţin şi înconjoar ă seminţele.

Se formează din ovar, însă la unele specii pot participa şi alte organe: receptacul(măr), stigmatul (mac), învelişurile florale (sfeclă)

În numeroase cazuri, pe fruct se păstrează caliciul; acesta se poate dezvolta, protejând fructul(la măselariţă).

Alcătuirea fructului

Peretele fructului, numit pericarp, prezintǎ în general 3 zone: epicarp, mezocarp şiendocarp, a cǎror structur ǎ variazǎ mult de la o specie la alta. Cele trei zone se evidenţiazǎ bine la fructele cǎrnoase.

Epicarpul: provine din epiderma exterioar ă a ovarului, la care se adaugăşi câtevastraturi subepidermice

Mezocarpul: se formează din parenchimul peretelui ovarian Endocarpul: formează partea interioar ă a fructului, provenită din straturi de celule

ale ovarului, ce mărginesc loculii acestuia. La formarea sa participă semnificativţesuturile placentare.

Consistenţa celor 3 zone ale pericarpului variazǎ de la un tip de fruct la altul.

Clasificarea fructelor

►dupǎ ovarul din care provin, existǎ fructe simple, multiple şi compuse :

fructul s implu provine dintr-o singur ǎ floare cu gineceu unicarpelar sau cu gineceupluricarpelar cenocarp (cu carpele sudate) (tomate)

fructul mul t ip lu provine dintr-o singur ǎ floare cu gineceu pluricarpelar apocarp (cucarpele libere) (zmeur ǎ)

fructul compus provine dintr-o inflorescenţǎ compactǎ, cu flori dispuse foarteapropiat. El reprezintǎ o grupare de fructe simple, concrescute între ele prinelemente ale florii sau inflorescenţei (ananas)

►dupǎ comportamentul la maturitate, existǎ fructe dehiscente şi indehiscente : fructele dehiscente se desfac prin mecanisme autonome la maturitate şi pun în

libertate seminţele fructele ind ehiscente nu se desfac spontan la maturitate. Seminţele sunt puse în

libertate dupǎ puterezirea sau ruptura fructului►dupǎ consistenţǎ, fructele pot fi uscate sau cǎrnoase :

la fructele c ǎ rnoase cel puţin una din pǎr ţile fructului este îngroşatǎ, bogatǎ înparenchim de depozitare şi are o consistenţǎ mai mult sau mai puţin moale ; de regulǎ partea moale a fructului este mezocarpul.

la fructele uscate , toate pǎr ţile au o consistenţǎ mai mult sau mai puţin dur ǎ.

102

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Fructe cărnoase simple

Drupa - provine dintr-un ovar monocarpelar

epicarp subţire, membranos

mezocarp cărnos, suculentendocarp dur, lemnos

sămânţăpeduncul

Baca - provine dintr-un ovar cu două sau mai multe carpele unite

struguri epicarp

mezocarp

endocarp

seminţe

peduncul

tomate

sepale

- epicarp subţire, membranosmezocarp şi endocarp cărnoase, slab diferenţiate

103

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Poama - provine dintr-un ovar inferior cu 5 carpele, la care participăşi receptaculul

Secţiune longitudinală resturi ale învelişului flSeaclţiune transversalăorepicarp membranosmezocarp cărnos

endocarpcartilaginos

seminţe

limita externă

a carpelelor

peduncul

Poama este un fruct complex, care provine din unirea ovarului (inferior,pentacarpelar) cu receptaculul.

- Receptaculul va da naştere epicarpului şi majorităţii mezocarpului- Ovarul dă naştere endocarpului şi păr ţii interne a mezocarpului

Poama - provine dintr-un ovar inferior cu 3 carpele unite

Castravete Dovleacepicarp lignificat

mezocarp cărnos

endocarp

seminţe

Hesperida - provine dintr-un ovar cu numeroase carpele uniteepicarp diferenţiat în 2 zone:

- flavedo, cu buzunare secretoare- albedo, o zonă albicioas ă, spongioasă

mezocarp membranos

endocarp cărnos

104

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


FRUCTE USCATE DEHISCENTE

Folicula la nemţişor

pericarp uscatseminţe

- fruct care provine dintr-unovar unicarpelar- se deschide de-a lungul uneisingure linii

pericarp uscat

seminţe

linie de dehiscenţă

Păstaia la fasole

- fruct care provinedintr-un ovarunicarpelar- se deschide în 2valve

linii de dehiscenţă

folicule

Nemţişor (Consolida regalis) Fasole (Phaseolus vulgaris)

105

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Silicva la muştarul alb Silicula la traista-ciobanului

- fruct care provine dintr-un - fruct care provineovar bicarpelar. Cavitatea dintr-un

valve

replum

fructului este împăr ţită de unperete fals numit replum

- silicva este mai lungă decât

lată - se deschide de la bază cătrevârf

valve

ovar bicarpelar,asemănător cusilicva, dar mai mic

şi aprox. la fel delung cât de lat

replum linii de dehiscenţă

Schema secţiunii transversale prin silicvă

şi siliculă

Muştar alb cu silicve (Sinapis alba) Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris).Silicvele sunt asemănătoare unor mici inimi.

106

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Capsula valvicidă - provine dintr-un ovar multicarpelar, cenocarpCiumăfae (Datura stramonium)

valveRicin (Ricinus communis)

seminţe

fruct întreg secţiune transversală

Ricin (Ricinus communis)Capsulă de ciumăfae (Datura stramonium)

107

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Capsula poricidă la macul de gr ădină Pixida (sau capsula operculată)la măselariţă

stigmat persistent

pori de dehiscenţă caliciu persistent căpăcel

(opercul)seminţe

pixidă seminţe

secţiune transversală

Capsulă poricidă la macul de gr ădină (Papaver somniferum)

Capsule operculate în caliciu persistent lamăselariţă (Hyoscyamus niger )

108

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


FRUCTE USCATE INDEHISCENTEAchena la floarea-soarelui

pericarp dur, nesudat cusămânţa

spaţiu pericarpictegumentul seminţei

(subţire, transparent)cotiledoane

gemulă

tigelă radiculă

Schema mărită a achenei

Nuca la stejar

pericarp lignificatspaţiu pericarpic

sămânţă

bractee uniteformând involucrul

- la stejar, nuca este numităşi„ghindă"- nuca este un subtip al achenei

Achene la floarea-soarelui(Helianthus annuus)

Nuca (ghinda) la stejar (Quercus robur )

pericarp dur, sudat cu sămânţa

tegumentul seminţeiendosperm amidonos

endosperm cornos

cotiledon („scutellum")gemulă tigelă

r ădăciniţă

Cariopsă observată din faţă (schemă mărită) Cariopsă observată lateral (schemă mărită)

Cariopse de porumb (Zea mays)

109

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Samara la frasin Lomenta la salcâmul japonezpericarp prelungit printr-oaripă membranoasă carefavorizează diseminareaanemochor ă (prin vânt)

sămânţă

pericarp

sămânţă

Acest fruct seamănă cu o păstaiedar la maturitate nu se deschide.

Salcâm japonez (Sophora japonica)Frasin (Fraxinus excelsior )

110

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Sămânţa - Noţiuni teoretice

Sǎmânţa este produsul evoluţiei unui ovul fecundat, care asigur ǎ reproducere plantelorgimnosperme şi angiosperme.

Structura seminţeiPrincipalele pǎr ţi componente ale seminţei sunt :

- embrionul, care rezultǎ în urma fecundǎrii oosferei şi formǎrii zigotului ;- endospermul secundar (albumenul), care rezultǎ dupǎ fecundarea nucleului secundar şiformarea zigolului accesor- tegumentul, care rezultǎ din integumentele ovulului.

Embrionul este partea principală a seminţei, care se va dezvolta în timpul germinaţiei pentru a daviitoarea plantǎ. Ia naştere dupǎ diviziuni ale zigotului diploid imediat dupǎ fecundaţie. Micul masivcelular se organizeazǎ progresiv într-un embrion în care se pot distinge deja viitoarele pǎr ţi aleplantei. Pǎr ţile embrionului sunt : radicula, tulpiniţa, gemula şi cotiledonul (cotiledoanele). ▪ radicula sau r ǎ d ǎ cini ţ a este formată din meristeme şi va da naştere viitoarei r ădăcini.▪ tu lp in i ţ a sau t igela este partea axialǎ pe care se inser ǎ cotiledoanele. Zona tulpiniţei situatǎ

între r ǎdǎcinǎşi punctul de inser ţie al cotiledoanelor se numeşte hipocotil ; zona situatǎ întrepunctul de inser ţie al cotiledoanelor şi muguraş se numeşte epicotil.▪ gemu la (p lumu la, mug ura şu l) este situatǎ la vârful tulpiniţei ; este constituitǎ din ţesuturilemeristematice ale vârfului vegetativ care vor da naştere viitoarei tulpini.▪ cot i ledon ul (cot i ledoanele). sunt frunze metamorfozate embrionare, care pot îndeplini diversefuncţii : depozitare de substanţe organice (la fasole, mazǎre), pot creşte ieşind la suprafaţa soluluişi îndeplini fotosinteza (ricin, fag), pot absorbi substanţe de rezervǎ din endosperm (acest caz se întâlneşte la Graminee, cotiledonul purtând denumirea de scutellum). La angiosperme, ambrionulpoate avea unul sau două cotiledoane. Numărul cotiledoanelor este un criteriu important declasificare a acestui grup de plante (în monocotiledonate şi dicotiledonate). La gimnosperme(plante cu seminţe dar lipsite de fructe), embrionul are de regulǎ numeroase cotiledoane.

Endospermul secundar (= albumenul). La majoritatea angiospermelor, rezervele seacumuleazǎ într-un ţesut denumit endosperm secundar sau albumen, care rezultǎ din dezvoltareazigotului accesoriu triploid. La anumite seminţe, albumenul dispare progresiv, iar substanţele derezervǎ se acumuleazǎ în cotiledoane, care se mǎresc şi umplu întreaga sǎmânţǎ. In acest caz,sǎmânţa va fi numitǎ exalbuminatǎ.Prezenţa/absenţa albumenului este un important criteriu de clasificare a seminţelor, în albuminate (cuendosperm - gramineele), şi exalbuminate (f ǎr ǎ endosperm - leguminoasele, asteraceele).

Tegumentul seminţei provine în urma transformǎrii integumentelor ovulului. Consistenţa sa,culoarea şi forma variazǎ de la o specie la alta. La exteriorul tegumentului pot fi distinse diverse

anexe tegumentare: hil, micropil, raf ǎ, caruncul, strofeol, aril, arilod.▪ hi lul reprezintǎ locul unde funiculul a fost fixat de ovul (sǎmânţǎ). Apare ca o cicatrice lenticular ǎ lafasole, sau ca o patǎ albǎ la castanul sǎlbatic.▪ m icropilul este vizibil ca un mic por, prin care radicula embrionului va ieşi în timpul germinǎrii.▪ rafa (rafeea) este o proeminenţǎ longitudinalǎ la seminţele care provin din ovule anatrope ;corespunde liniei de sudur ǎ a funiculului la ovul (la ricin)▪ strofeolul este o micǎ anexǎ cǎrnoasǎ care se aflǎ în apropierea hilului, la fasole.▪ ari lu l este o anexǎ cǎrnoasǎ, care provine din celule situate la baza funiculului, care înconjoar ǎ

sǎmânţa în întregime (nuf ǎr) sau aproape în întregime (tisǎ).▪carunculul este o anexǎ tegumontar ǎ cǎrnoasǎ care acoper ǎ micropilul (la ricin).

111

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


hile, micropyle et strophéole chez l'haricot

hil micropil strofeol

1 2

le strophéoleaestle n(e petiteoannexelg chai rnuşi

quiese Seminţe de f so u Phase lus vu ar s) e an

xe

Seminţe de ricin (Ricinus communis).

trouve peèsumu hiler (ex.hhlaricot)opil şistrofeol t r g d enta e : i , micr

1 - rafee, 2- caruncul

OvulFasole

micropil

cotiledoane

tegument

cotiledoanegroase

gemulă

epicotil

hipocotil

radiculă

funicul

Sămânţă

campilotrop

micropilfecundare

groasestrofeol micropil

hilSchema semin ţ ei de fasole şi a ovulului d in care a provenit

Ricintegument

endosperm

cotiledoanesubţiri

gemulă

epicotil

Ovul anatropşalază

rafee

şalază

Sămânţă

hipocotilradiculămicropilcaruncul

funicul

rafee

micropilcaruncul

Schema semin ţ ei de ricin şi a ovulului din care a provenit

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


112

7/17/2019 Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)


Tipuri de seminţe

Flori şi seminţe de in (Linum usitatissimum)

Capsulă poricidă de mac (Papaver somniferum) şi seminţe privite prin lupa binocular ă

Documents

Suport Lp RO Sem I 2015_2016 (1)