Suport Seminar Fundamentele Pedagogiei (1)

Venera-Mihaela COJOCARIU

Iulia DĂMIAN

Fundamentele pedagogiei.

Texte în contexte

(auxiliar curricular)

Editura V&I Integral

Bucureşti, 2008

Referenţi ştiinţifici:

Prof. univ. dr. Liliana EZECHIL, Director D.P.P.D.,

Universitatea din Piteşti

Prof. univ. dr. Florea VOICULESCU, Director D.P.P.D.,

Universitatea 1 Decembrie, Alba-Iulia

Cuprins

Deschidere…la texte în contexte - Prof. univ. dr. Florea

Voiculescu…………………………………………………

Intenţii formative………………….…………

Algoritmul proiectării didactice……………..……

Capitolul 1. PEDAGOGIE ŞI EDUCAŢIE

1.1. Delimitări conceptuale. Educaţia – obiect de studiu al

pedagogiei..............................................................................

1.2. Structura acţiunii educaţionale………………….

1.3.Trăsăturile educaţiei…………………………………

1.4. Funcţiile educaţiei………………………

1.5. Sistemul ştiinţelor educaţiei, expresie a

interdisciplinarităţii în studierea fenomenului

formativ…………………...……………….

1.6. Itemi de evaluare şi (auto)evaluare pentru Capitolul

1……….

1.7. Loc pentru autoevaluare, comentarii, propuneri,

interogaţii, nedumeriri, adnotări, jurnal profesional

personal.............................

1.8. Bibliografie selectivă................................................

Capitolul 2.EDUCAŢIA ÎN CONTEMPORANEITATE

2.1. Problematica lumii contemporane şi soluţii educative:

noile educaţii..........................................................

2.2. Formele educaţiei şi raporturile dintre ele.....................

2.3. Educaţia permanentă - de la necesitate la

posibilitate................

2.4. Autoeducaţia: conţinut şi semnificaţii………

2.5. Itemi de evaluare şi (auto)evaluare pentru Capitolul

2……......................................................................................



personal.............................

2.7. Bibliografie selectivă.......................................................

Capitolul 3. COMPONENTELE EDUCAŢIEI

3.1. Educaţia intelectuală: specific, finalităţi, repere

metodologice

3.2. Educaţia morală: specific, finalităţi, metode...........

3.3. Educaţia estetică: specific, finalităţi, posibilităţi de

realizare..... .

3.4. Educaţia tehnologică: specific, finalităţi, orientarea şi

consilierea profesională..................................................

3.5. Educaţia fizică: specific, finalităţi, modalităţi de realizare....

3.6. Itemi de evaluare şi (auto)evaluare pentru Capitolul 3……….



personal...

3.8. Bibliografie selectivă..........................................................

Şi o nouă deschidere…pentru texte în contexte - Prof.

univ. dr. Liliana Ezechil

Deschidere…la texte în contexte

După cum rezultă şi din subtitlul pus între paranteze, lucrarea îşi

propune şi reuşeşte să fie un ghid pentru studenţi menit să faciliteze

învăţarea activă şi constructivă a cunoştinţelor de pedagogie

subsumate unităţii de curs „Fundamentele pedagogiei”. Dintre

posibilele calităţi prin care lucrarea se recomandă, reţinem două pe

care le considerăm semnificative:

1. În primul rând, remarcăm intenţia explicită (şi reuşită) a

autorilor de a conduce studentul spre un demers metacognitiv de

învăţare. În acest scop, încă de la început, lucrarea lansează o

succesiune de întrebări care, prin răspunsurile lor, îi permit

studentului să localizeze mental contextul (contextele) în care va avea

loc învăţarea: Unde ne aflăm? Ce studiem? Când şi cât studiem? Ce

ne propunem? Ce învăţăm? Cum evaluăm ş.a. Succesiunea acestor

întrebări este o reuşită transpunere didactică a interviului

metacognitiv, care orientează activitatea studentului spre o învăţare

conştientă şi autocontrolată şi care, în acest mod, îi permite

studentului să dobândească o dublă achiziţie: una a cunoştinţelor

pedagogice propriu-zise, cealaltă a cunoştinţelor despre cunoştinţele

pedagogice sau/şi despre procesul prin care aceste cunoştinţe se

construiesc şi se învaţă.

2. În al doilea rând, lucrarea ilustrează foarte bine un tip de

demers pe care îl numim „pedagogie în pedagogie”, adică un tip de

demers care renunţă la „învăţarea tradiţională a unei pedagogii

moderne”, în avantajul unei învăţări care reflectă şi respectă ea

însăşi paradigmele prezente în cunoştinţele pedagogice pe care

studenţii le învaţă. Printr-un astfel de demers, lucrarea depăşeşte

convenţionalismul pedagogic generat de discrepanţa dintre modul în

care se predă (şi se învaţă) pedagogia şi modul în care pedagogia

spune că ar trebui să se predea (şi să se înveţe). Şi sub acest aspect,

lucrarea conduce învăţarea spre o dublă achiziţie:

una a cunoştinţelor pedagogice;

cealaltă a metodelor şi a demersurilor cognitive prin care

cunoştinţele se construiesc, se aplică şi se dezvoltă.

Pentru fiecare unitate de învăţare autorii propun strategii şi tehnici

adecvate (unele inedite), dintre care sunt de menţionat: scala

cronologică, metoda trierii piramidale a aserţiunilor, metoda listei

explicative, explozia stelară, metoda listei greşelilor, metoda

blazonului, harta conceptuală, diagrama Venn a conceptelor ş.a.

Considerăm că, prin concepţia în care este structurată, lucrarea

facilitează un tip de învăţare integrată, atât sub aspectul abordării

tematice (inter- şi transdisciplinare), cât şi sub aspectul integrării

într-un demers coerent a învăţării cunoştinţelor cu învăţarea

metodelor de învăţare a cunoştinţelor. Este cert că în partea a doua a

cursului de pedagogie (Teoria şi metodologia instruirii şi evaluării)

studenţii vor fi deja familiarizaţi cu conceptul de unitate de învăţare,

cu unele dintre metodele interactive de instruire, cu criteriile şi

tehnicile de evaluare şi autoevaluare.

În concluzie, recomandăm lucrarea ca fiind un instrument util de

lucru pentru studenţi şi, totodată, o reuşită transpunere practică a unor

paradigme pedagogice (post)moderne.

Prof.univ.dr. Florea Voiculescu

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia

7 octombrie 2008

Intenţii formative

Există un adevăr incontestabil pe care îl resimt profund toţi

cei dedicaţi menirii didactice: acela că fără satisfacţia muncii, fără

feed-back-ul pozitiv de la beneficiari activitatea nu are sens şi nu mai

poate fiinţa ca propriu motivată.

Cuprinşi de freamătul profesional cotidian şi prinşi,

concomitent, în chingile autoinstituite ale exigenţei formative, ne

străduim, cu mai multă sau mai puţină eficienţă, să găsim căi mai

bune de asigurare a formării didactice pentru studenţii noştri,

modalităţi mai adecvate dezvoltării şi nivelului lor general de

pregătire, instrumente de învăţare mai pragmatice şi mai utile.

Primul pas l-a reprezentat apariţia volumului „Fundamentele

pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului,Texte şi pretexte”,

Editura V&I Integral, Bucureşti, 2007. Prin conţinutul său şi

modalităţile proprii de prezentare acesta îşi propune să fie un suport

ştiinţific relativ complet, actualizat şi bine structurat pentru cei

interesaţi (formal sau nonformal) de domeniul enunţat în titlu. Fiind o

apariţie editorială de specialitate, cu un conţinut dens şi cu un grad de

dificultate peste medie, am gândit că operaţionalizarea sa poate fi

deosebit de utilă studenţilor care parcurg programul de formare

didactică iniţială atât prin intermediul D.P.P.D. cât şi al specializării

de licenţă Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar.

Astfel s-a născut ideea actualului volum de aplicaţii

„Fundamentele pedagogiei. Texte în contexte”, Editura V&I Integral,

Bucureşti, 2008.

Realizarea lucrării se bazează pe respectarea câtorva principii

(dincolo de principiile didactice clasice) pe care le-am asumat ca

orientative în activitatea noastră din ultimii ani, convinşi tot mai mult

de valoarea şi impactul lor profund modelator pentru oricine încearcă

să se formeze pe sine, şi, prin aceasta, pe alţii, astfel:

1. Principiul centrării pe student – în acord cu care am procedat la

realizarea unui instrument destinat 100% studenţilor instituţiei

noastre, pornind de la un grad mediu de cunoaştere a acestora, pe

baza unei experienţe acumulate în 15 ani în Universitatea din Bacău,

ca formator în cadrul Seminarului pedagogic, respectiv D.P.P.D..

Sarcinile sunt introduse gradat (ca dificultate şi complexitate) în

cadrul fiecărei unităţi de învăţare şi sunt concepute cu ajutorul

strategiilor active, mediate, experienţiale, colaborative şi simulative

de învăţare (considerate semnificative pentru aportul lor în asigurarea

unei învăţări centrate pe student). Studentul le poate lucra în seminar

sau acasă, individual sau în grup, când învaţă sau când recapitulează,

pe durata semestrului sau în sesiune, când e în dificultate sau în

progres. Itemii de autoevaluare sunt introduşi atât pe parcurs,

secvenţial, pentru feed-back-ul pe parcurs şi pentru asigurarea unităţii

dintre învăţare-autoevaluare, cât şi în finalul unităţii de învăţare,

pentru asigurarea unui nivel de autoevaluare global, pe ansamblu.

2. Principiul caracterului educativ al instruirii – care se poate

identifica în modalităţile de concepere a sarcinilor, structura şi

ordinea aplicaţiilor, scopurile care sunt urmărite în mod constant prin

intermediul lor în direcţia formării intelectuale a studenţilor, fără ca

prin aceasta să nu se vizeze şi unele componente ale educaţiei morale

(organizare, tenacitate, perseverenţă, onestitate, respect reciproc),

estetice (prin forma grafică a aplicaţiilor, frumuseţea textelor propuse

spre analiză) sau profesionale (formarea nu doar explicită, ci şi

implicită pentru cariera didactică, prin modelul oferit în mod tacit).

3. Principiul abordării curriculare a activităţii de formare –

conform căruia separarea dintre predare–învăţare–evaluare este

absolut necesară teoretic, pentru înţelegerea specificului proceselor

respective dar inoperabilă în realitate, unde acestea se întrepătrund şi

interacţionează permanent. Din perspectiva acestui principiu,

aplicaţiile noastre sunt proiectate în sensul învăţării concomitente

prin aplicare–rezolvare–autoevaluare, suită de acţiuni care este

reluată la nivelul fiecărei părţi a unităţilor de învăţare, la nivelul

global al fiecărei unităţi şi în final, cu o sinteză sistemică.

Consecvenţi acestor principii, vom deschide suportul cu

prezentarea unor elemente semnificative ale programei tematice la

disciplina universitară respectivă, pentru ca studenţii să aibă de la bun

început, în formă scrisă, toate informaţiile necesare privind traseul

formării lor didactice şi să le poată integra în activitatea lor pas cu

pas, pe măsura înaintării în proces sau apariţiei dificultăţilor în

învăţare.

Mulţumim în acest moment al devenirii noastre profesionale

tututor mentorilor noştri ştiuţi şi neştiuţi care au contribuit la

modelarea personalităţii noastre şi tuturor studenţilor noştri care, prin

performanţele sau contraperformanţele lor, au determinat naşterea

acestui auxiliar.

Convinşi de perfectibilitatea oricărui auxiliar didactic,

aşteptăm sugestii constructive de la orice lector interesat sau

utilizator al volumului, spre folosul studenţilor noştri, şi, de ce să nu

recunoaştem, şi al nostru înşine…

Autorii,

Bacău, 24 octombrie 2008

Algoritmul proiectării didactice

Perspectiva abordării curriculare ne obligă ca în realizarea

unui demers formativ bine făcut să pornim de la comunicarea către

cursanţi a aspectelor generale ale procesului, în principal anunţarea

finalităţilor (Ce vom face?), resurselor (Cu ce vom face?),

strategiilor didactice (Cum vom face?) şi a strategiilor de evaluare

(Cum vom şti dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut?). Iată răspunsul

la aceste întrebări pentru activitatea noastră comună:

1. Unde ne aflăm?

Universitatea din Bacău, D.P.P.D., formare pentru cariera

didactică, profesori de diferite specializări pentru învăţământul

gimnazial, liceal şi profesori pentru învăţământul primar şi preşcolar

2. Ce studiem?

Disciplina: PEDAGOGIE I (prima parte, Fundamentele

pedagogiei),

respectiv FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI

Statutul disciplinei: disciplină obligatorie

Categoria disciplinei: fundamentală

3. Când şi cât studiem?

Anul I, semestrul II, respectiv anul I, semestrul I

Fond de timp: 2 ore curs, 2/1 ore seminar, 14 săptămâni, 56/42 ore pe

semestru, 70 ore studiu individual

4. Ce ne propunem?

formarea deprinderilor de operare cu terminologia specifică şi

cu conţinuturile pedagogice;

formarea unei reprezentări corecte, complete şi flexibile

asupra educaţiei, componentelor/formelor sale, a

interdependenţei acestora;

formarea capacităţii de analiză conştientă, completă şi

pertinentă a diferitelor categorii de acţiuni educative;

dezvoltarea unor competenţelor practic-acţionale necesare

realizării efective a demersului didactic;

promovarea unui sistem de valori morale şi civice

indispensabil demersului instructiv- educativ;

formarea atitudinii pozitive, de respect şi preţuire faţă de rolul

şi statusul social al profesorului.

5. Ce învăţăm?

1. Pedagogie şi educaţie: Delimitări conceptuale; Educaţia-

obiect de studiu al pedagogiei; Structura acţiunii educaţionale;

Trăsăturile educaţiei; Funcţiile educaţiei; Sistemul ştiinţelor

educaţiei, expresie a interdisciplinarităţii în studierea procesului

formativ; Aplicaţii

2. Educaţia în contemporaneitate: Problematica lumii

contemporane şi soluţii educative; Noile educaţii; Formele educaţiei;

Educaţia permanentă – de la necesitate la posibilitate; Autoeducaţia:

conţinut şi semnificaţii; Aplicaţii

3. Componentele educaţiei: Educaţia intelectuală: specific,

finalităţi, posibiliăţi de realizare; Educaţia morală: specific, finalităţi,

metode; Educaţia estetică: specific, finalităţi, principii, posibilităţi de

realizare; Educaţia profesională: specific, finalităţi, orientarea şi

consilierea profesională; Educaţia fizică: specific, finalităţi,

modalităţi de realizare; Aplicaţii

6. Ce cursuri folosim drept sprijin minimal?

1. Cojocariu, V., M., 2007, „Fundamentele pedagogiei. Teoria şi

metodologia curriculum-ului, Texte şi pretexte”, Editura V&I

Integral, Bucureşti;

2. Cojocariu, V., M., 2001, PEDAGOGIE I (Fundamentele

pedagogiei; Teoria şi metodologia curriculum-ului), Bacău,

Universitatea din Bacău;

3. Cucoş, C., 2000, Pedagogie, Iaşi, Polirom;

4. Cucoş, C. (coord.). Psihopedagogie pentru examenele de

definitivare şi grade didactice, Iaşi, Polirom, 1998;

5. Momanu, M., 2002, Introducere în teoria educaţiei, Iaşi, Polirom;

6. Nicola, I., 1996, 2000, Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti,

EDP;

7. Ce strategii de învăţare utilizăm?

Pentru curs valorifcăm, pe fondul prezentărilor Power Point,

prelegerea, prelegerea-dezbatere, explicaţia, conversaţia euristică,

demonstraţia, problematizarea.

Pentru seminar integrăm, pe fondul aplicaţiilor Power Point,

explicaţia, conversaţia, conversaţia euristică, problematizarea, jocul

de rol, organizatorii grafici, exerciţiul, brainstormingul, analiza de

text pedagogic.

8. Cum evaluăm?

Forma de verificare: examen

Modalitatea de susţinere: scris

Criterii de evaluare pe parcurs: prezenţă activ-participativă la curs şi

seminar – 10%, lucrare de verificare – 30 %, activitate sistematică şi

susţinută desfăşurată la seminar – 30%, elemente de portofoliu – 30%

(minicţionar de termeni pedagogici specifici domeniului – cel puţin

20% referat la alegere, ca problematică şi tematică, pe oricare dintre

aspectele studiate). Pondere 50%

Criterii de evaluare finală: proba scrisă – 50%

Nota finală media aritmetică între nota obţinută la evaluarea continuă

şi nota la proba scrisă (cu condiţia ca fiecare să fie minim 5 (cinci)).

Echipa de profesori formatori vă doreşte curiozitate

intelectuală, forţă morală, frumuseţe interioară, curaj profesional,

rezistenţă fizică şi ... spor la studiu!!!

1. PEDAGOGIE ŞI EDUCAŢIE

Scopul unităţii de învăţare:

Înţelegerea şi interpretarea de către student a principalelor

distincţii şi precizări de ordin conceptual cu privire la noţiunile

fundamentale ale pedagogiei;

Dezvoltarea capacităţilor de analiză, comparaţie şi sinteză

superioară prin raportare la diversitatea punctelor de vedere din

care se definesc/abordează şi interacţionează educaţia şi

pedagogia, trăsăturile şi funcţiile educaţiei, caracterul pluri-,

inter- şi transdisciplinar al ştiinţelor educaţiei;

Înţelegerea şi demonstrarea caracterului interdisciplinar atât al

ştiinţelor educaţiei, cât şi al demersului formativ, precum şi a

valorii modelatoare a acestei dimensiuni pentru procesul

instructiv-educativ.

După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studenţii vor putea să:

definească noţiunile de pedagogie, educaţie, instruire, învăţământ;

analizeze raporturile multiple şi complexe care se stabilesc între

ele;

opereze cu uşurinţă cu diferite sensuri ale cuvântului educaţie;

explice în ce constă structura acţiunii educaţionale din perspectiva

efectelor pe care aceasta le antrenează asupra eficienţei acţiunii

formative;

precizeze specificul trăsăturilor şi funcţiilor educaţiei;

argumenteze în ce constau dimensiunile pluri-, inter- şi

transdisciplinare a ştiinţelor educaţiei şi valoarea acestora pentru

explicarea şi desfăşurarea procesului formativ;

exemplifice aspectele concrete ale problematicii abordate, din

perspectiva viitoarei activităţi didactice în specialitate.

Obiective de

învăţare:

1.1.Delimitări conceptuale. Educaţia – obiect de studiu al

pedagogiei

Utilizând materialul-suport care urmează, prezentaţi pe o scală

cronologică, momentele importante în evoluţia conceptului de

pedagogie. Argumentaţi sensul actual al conceptului.

Cuvântul pedagogie are o etimologie grecească, provenind

din componentele pais, paidos care înseamnă copil, şi agoge, cu sens

de îndrumare, etimologie care, neprecizată cu toată atenţia, întreţine

în continuare confuzia conceptuală între pedagogie şi educaţie.

Termenul pedagogie, a devenit de uz curent în a doua

jumătate a secolului XIX ca expresie a constituirii ştiinţei cu acelaşi

nume. Legătura pedagogie-educaţie poate fi (şi este) interpretată în

multiple moduri, mergând de la raportul ştiinţă (pedagogia) – obiect

de studiu (educaţia), de la relaţia teorie (pedagogie) – practică

(procesul educaţiei) până la sinonimia dintre ele (în limba engleză

termenul „education” desemnând, deopotrivă, teoria şi practica

formativă). Depăşind asemenea puncte de vedere, specialiştii au ajuns

la un relativ consens în a considera că pedagogia este ştiinţa

educaţiei, ea constituind o reflectare teoretică a acţiunilor practice ce

urmăresc formarea generaţiilor, dezvoltarea individului uman de toate

vârstele.

E. Planchard defineşte pedagogia ca „ştiinţă şi artă a

educaţiei” (6, p. 30), pentru ca C. Bârzea, într-o lucrare sugestiv

intitulată „Arta şi ştiinţa educaţiei”, să încerce a demonstra acelaşi

lucru, cu accent pe ştiinţa educaţiei, ca „ştiinţă a modelelor” (2, p.

Scala cronologică

117-127) şi pe evidenţierea statutului epistemologic al pedagogiei, ca

ştiinţă quasi experimentală, ştiinţă a acţiunii, ştiinţă constructivistă,

ştiinţă consensuală şi ştiinţă critică (ibidem, p. 149-183).

În concluzie, se poate accepta pentru termenul de pedagogie

sensul de ştiinţă a educaţiei (fără teama de a greşi) dacă acceptăm

opinia lui Liviu Antonesei şi îi precizăm acesteia dimensiunea sa

esenţială de „transmitere culturală cu indiscutabile virtuţi inter-,

trans-, şi chiar meta-disciplinare” (1, p. 209). Se consideră astfel, în

acord cu cei mai mulţi dintre specialiştii domeniului, că pedagogia

studiază „legile, esenţa, idealul, conţinutul, metodele, mijloacele şi

formele educaţiei” (3, p.10).

SCALA CRONOLOGICĂ

Etapa premodernă Etapa

modernă

Etapa

postmodernă

Definiţi conceptul!

Itemi de (auto) evaluare:

nr.

crt.

conţinutul itemului puncte

1. Realizaţi o sinteză de 5 rânduri în care să precizaţi cât mai exact şi

mai personal ce aţi înţeles că desemnăm prin cuvântul pedagogie.

1

2. Reprezentaţi grafic relaţia dintre educaţie şi pedagogie. 0,50

3. Alegeţi răspunsul corect şi complet la întrebarea „Ce este

pedagogia?” dintre următoarele variante de răspuns:

a. Pedagogia este procesul de formare a personalităţii umane;

b. Pedagogia este o ştiinţă socio-umană;

c. Pedagogia studiază esenţa, legile, formele şi metodele educaţiei;

d. Pedagogia este o disciplină tehnică ce te învaţă cum să predai.

0,50

a. Etapa lucrului individual

Alegeţi 2 aserţiuni cu care sunteţi în total acord, 2 cu care

sunteţi în total dezacord. Restul de 16 aserţiuni le evaluaţi după cum

urmează: 4 cu care sunteţi în acord parţial, 4 cu care sunteţi în

dezacord parţial şi 8 neutre.

1. Educaţia este activitatea conştientă de a-l influenţa pe om

printr-o triplă acţiune: de îngrijire, de îndrumare şi de

cultivare, în direcţia creării valorilor culturale şi a

sensibilizării individului faţă de acestea.

2. Educaţia înseamnă a oferi exemple de comportament.

3. Educaţia este ansamblul acţiunilor şi influenţelor exercitate

voluntar, de către o fiinţă umană asupra altei fiinţe umane,

orientate spre un scop care constă în formarea în fiinţa

tânărului a dispoziţiilor de toate felurile, corespunzător

finalităţilor pe care el este destinat să le atingă la maturitate.

4. Educaţia înseamnă a dezvolta simţul datoriei.

5. Educaţia este activitatea depusă de societate spre a pregăti pe

om pentru viaţa socială.

6. Educaţia înseamnă a prezenta modele fundamentale de

comportament.

7. Educaţia înseamnă a dresa.

8. Educaţia constă într-o activitate sistematică, exercitată de

adulţi, mai ales, asupra copiilor şi adolescenţilor, cu scopul de

Metoda trierii piramidale a aserţiunilor

a-i pregăti pentru viaţa pe care vor trebui şi vor putea să o

trăiască la un moment dat.

9. Educaţia este o activitate socială complexă care se realizează

printr-un lanţ nesfârşit de acţiuni exercitate în mod conştient,

sistematic şi organizat, în fiecare moment un subiect -

individual sau colectiv, acţionând asupra unui obiect

individual sau colectiv, în vederea transformării acestuia din

urmă într-o personalitate activă şi creatoare, corespunzătoare

atât condiţiilor istorico sociale prezente şi de perspectivă, cât

şi potenţialului său biopsihic individual.

10. Educaţia înseamnă a forma pe Hristos în suflete.

11. Educaţia înseamnă a acompania demersul de tatonare al

elevilor pentru a căpăta încredere în sine.

12. Educaţia este o activitate psihosocială cu funcţie generală de

formare – dezvoltare permanentă a personalităţii umane

pentru integrare socială optimă.

13. Educaţia este o iniţiere în lumea valorilor.

14. Educaţia înseamnă a prezenta modele fundamentale de

comportament.

15. Educaţia este acea reconstrucţie sau reorganizare a

experienţei, nu înseamnă pregătirea pentru viaţă, este viaţa

însăşi.

16. Educaţia înseamnă a forma tinerii să se opună.

17. Educaţia înseamnă a provoca perseverenţa.

18. Educaţia înseamnă a permite unei persoane să-şi dezvaluie

posibilităţile, resursele.

19. Educaţia înseamnă a-l lăsa pe elev să acţioneze.

20. Educaţia înseamnă a dezvălui valorile esenţiale.

b. Etapa trierii pe grupuri mici

Dezbateţi setul de aserţiuni în grupuri de 4 persoane si formulaţi o

definiţie a educaţiei. Argumentaţi!

Criterii

Grupe

Total

acord

Total

dezacord

Parţial

acord

Parţial

dezacord

c. Etapa raportării soluţiilor în colectiv

Argumentaţi alegerile! Definiţi educaţia!


nr.

crt.

conţinutul itemului punctaj


mai personal ce aţi înţeles că desemnăm prin cuvântul „educaţie”.

1

2. Analizaţi schema educaţiei ca proces de comunicare. 1, 25

3. Apreciaţi cu A (adevărat) sau F (fals) următoarele enunţuri:

a. Cuvântul pedagogie este sinonim cu cuvântul educaţie.

b. Educaţia este o iniţiere în lumea valorilor.

c. Prin educaţie influenţăm modul de gândire al individului.

d. Educaţia înseamnă a-l lăsa pe elev să acţioneze.

e. Educaţia este procesul de formare a personalităţii umane.

f. Cuvintele educaţie şi instruire sunt sinonime.

g. Educaţia este un proces complex şi complet de comunicare.

0,25

0,25

0,25

0,25

0,25

0,25

0,25

Alcătuiţi o listă cuprinzătoare cu metafore, comparaţii,

analogii referitoare la conceptul de educaţie!

Definiţi educaţia!

Lista de inventariere

Pornind de la afirmaţia „L’education, un tresor est cache

dedans" (Educaţia ascunde o comoară), alcătuiţi o listă completă de:

a. argumente ; b. contraargumente ; c. ipoteze (soluţii proprii); d.

întrebări, reflecţii.

„L’education, un tresor est

cache dedans" (Educaţia

ascunde o comoară)

Ipoteze Întrebări, reflecţii

Argumente

Contraargumente

Item de (auto) evaluare:

nr.

crt.


1. Exprimaţi-vă opinia faţă de următoarele enunţuri apreciindu-l pe

fiecare cu „da” sau „nu”:

a. Nu există în fiinţa noastră nimic care să poată fi descoperit.

b. Dacă ştim cum să acţionăm, putem descoperi în fiecare dintre

noi o parte pozitivă.

c. Educaţia ascunde o comoară.

d. Ce e înnăscut e înnăscut, nu poate fi descoperit, ascuns sau

transformat.

0,25

0,25

0,25

0,25

Metoda listei explicative

1.2. Structura acţiunii educaţionale

Completaţi, răspunzând la întrebări, schema de mai jos !

Cine ?

Unde ? Ce ?

În ce scop ? Cum ?

Explozia stelară

Acţiune

educaţional

ă

Identificaţi posibilii factori perturbatori sau distorsiuni ce pot să

apară în modul de funcţionare al acţiunii educaţionale, precum şi

implicaţiile pentru activitatea profesorului.

Factori perturbatori/

distorsiuni

Cauze Implicaţii


nr.

crt.


1. Judecaţi fiecare dintre enunţurile următoare în termeni de „corect”

(C) sau „greşit” (G)

1. C.I.I. şi C.I.E. înseamnă acelaşi lucru.

2. Finalităţile educaţiei reprezintă un element orientativ al acţiunii

educaţionale.

3. Subiectul şi obiectul educaţiei îşi schimbă reciproc ipostazele.

4. Înţelegerea mesajului educaţiei depinde de subiectivitatea

obiectului educaţiei.

Pentru fiecare situaţie argumentaţi aprecierea.

0,25

0,25

0,25

0,25

câte 1

punct

Metoda listei greşelilor

1.3. Trăsăturile educaţiei

Identificaţi, utilizând materialul suport de mai jos,

caracteristicile educaţiei. Precizaţi forma pe care o imbracă în cadrul

învăţământului românesc.

Pentru om, educaţia este un proces de origine raţională,

fundamentat de scopuri anterior stabilite, cu caracter teleologic

definitoriu de la momentul proiectării şi pregătirii actului formativ, la

cel al realizării efective şi până la momentul valorificării rezultatelor

obţinute. Procesul formativ însoţeşte fiinţa umană pe durata întregii

vieţi, îmbrăcând forme şi caracteristici specifice pe măsură ce

particularităţile sale individuale se transformă. Educaţia este parte

esenţială a vieţii sociale, influenţată de un anumit context social şi

temporal. Prin intermediul educaţiei o parte a valorilor se transferă

asupra noilor generaţii, sunt cunoscute, acceptate, interiorizate,

obiectivate, pe cât posibil, în propriul lor comportament, educaţia

dând expresie celor mai valoroase dintre achiziţiile spiritului naţional.

Mai mult ca niciodată se impune acceptarea ideii că fără deschiderea

faţă de alte culturi, popoare, sisteme de educaţie şi învăţământ, adică

faţă de diversitate, nu se poate asigura dezvoltarea durabilă nici

pentru societăţi şi nici pentru un cetăţean al lumii.

Caracterul anticipativ al educaţiei se amplifică, în sensul

formării beneficiarilor săi, chiar pentru o societate care nu există încă.

Astfel, apar în discursul teoretic delimitări cum sunt cele între

„viitorul educaţiei” şi „educaţia viitorului”, respectiv „educaţia pentru

viitor” şi „educaţia pentru schimbare”, distincţii care aduc în prim-

planul analizei problematica schimbărilor şi pregătirii indivizilor şi

comunităţilor pentru introducerea acestora, adaptarea la ele şi, în

special, pentru preîntâmpinarea şi crearea controlată a lor.

Metoda blazonului

FENOMEN SPECIFIC UMAN

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

CARACTER SOCIAL-ISTORIC

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

CARACTER NAŢIONAL

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

CARACTER UNIVERSAL

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

CARACTER PROSPECTIV

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

CARACTER PERMANENT

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

EDUCAŢIA

1.4. Funcţiile educaţiei

Utilizând textul suport de mai jos, identificaţi funcţiile

educaţiei şi demonstraţi dacă, şi cum sunt realizate acestea în cadrul

unui proces educaţional concret (din familie, şcoală sau altă instanţă

formativă).

Educaţia se realizează pe baza unor principii pedagogice de

selectare şi transfer şi în acord cu particularităţile psihologice ale

beneficiarilor de educaţie. Menirea educaţiei este de asigurare a

pachetului cognitiv optim din punct de vedere formativ.

Educaţia presupune asigurarea unei evoluţii unitare a

personalităţii umane, înţeleasă ca expresie integrală a corpului şi

spiritului său, formarea capacităţii de a sesiza apariţia unor noi norme

şi reguli de conduită, însoţită de capacitatea de reglare/adaptare

comportamentală; formarea unor convingeri corespunzătoare

valorilor însuşite; formarea obişnuinţei de a practica atitudini şi

comportamente consonante axiologic şi militante în direcţia

respectării valorilor şi normelor de viaţă socială, dar şi integrarea

activă în viaţa socială. Educaţia presupune şi instrumentarea

individului în direcţia autocunoaşterii, a identificării propriilor sale

procese cognitive şi disponibilităţi de învăţare, a constituirii unor

trasee personalizate (şi prin aceasta mult mai adecvate) de formare şi

dezvoltare.

Diagrama Flow


nr.

crt.

Conţinutul itemului puncte

1. Aranjaţi pe două coloane faţă în faţă sintagmele de mai jos care

indică trăsăturile educaţiei, respectiv funcţiile acesteia. Indicaţi

cuvântul suplimentar, care nu se regăseşte nicăieri:

permanent, axiologic, specific uman, politic/civic, ontologic,

social–istoric, prospectiv, psihologic, universal, economic,

metacognitiv, cultural, naţional

0,25x6

0,25x6

1

FUNCŢIILE

EDUCAŢIEI

FUNCŢIA…………………

FUNCŢIA………………… FUNCŢIA…………………




1.5. Sistemul ştiinţelor educaţiei, expresie a interdisciplinarităţii

în studierea fenomenului formativ

Completaţi harta conceptuală a sistemului ştiinţelor educaţiei

evidenţiind efectele pozitive ale inter- şi transdisciplinarităţii asupra

dezvoltării ştiinţelor educaţiei.


nr.

crt.

Conţinutul itemului punctaj

1. Selectaţi una dintre ştiinţele educaţiei ce apare în clasificarea după

primul criteriu. Definiţi, precizaţi conţinutul şi valenţele sale de tip

interdisciplinar.

2

2. Selectaţi una dintre ştiinţele educaţiei ce apare în clasificarea după

al doilea criteriu. Definiţi, precizaţi conţinutul şi valenţele sale de

tip transdisciplinar.

2

Harta conceptuală

Sistemul

ştiinţelor

educaţiei

După modul de

raportare la obiectul

de studiu specific

După metodologia

specifică de cercetare

………………………………

………………………………

………………………………

………………………………

………………………………

………………………………

………………………………

……………………………..

………………………………

………………………………

………………………………

……………………………..

………………………………

………………………………

………………………………

………………………………

………………………………

………………………………

1.6. Itemi de evaluare şi (auto)evaluare pentru Capitolul 1

I. Încercuiţi varianta/variantele care constituie răspunsul corect şi

complet la următoarele aprecieri (1 punct, fiecare alegere corectă):

1. Pedagogia este:

a. procesul de formare a personalităţii umane;

b. o ştiinţă socio-umană;

c. ştiinţa ce studiază esenţa, legile, formele şi metodele educaţiei;

d. o disciplină tehnică ce te învaţă cum să predai.

2. Interdisciplinaritatea integrativă se prezintă ca:

a. o formă a ştiinţelor educaţiei;

b. o direcţie de manifestare a interdisciplinarităţii;

c. o direcţie de manifestare a transdisiciplinarităţii;

d. o modalitate de realizare a procesului educaţional.

3. Între educaţie şi pedagogie este un raport:

a. de identitate;

b. de la obiect de studiu la ştiinţă;

c. de la întreg la parte;

d. insuficient precizat.

4. Expresia „funcţie culturală” desemnează:

a. o formă a educaţiei;

b. o caracterisitică a educaţiei;

c. o funcţie a pedagogiei;

d. funcţie a educaţiei sinonimă cu cea axiologică;

e. funcţie a educaţiei sinonimă cu cea cognitivă

5. „Caracterul prospectiv” al educaţiei se referă la:

a. căutarea educaţiei;

b. asigurarea viitorului educaţiei;

c. asigurarea educaţiei din perspectiva viitorului.

II. Apreciaţi fiecare dintre enunţurile următoare cu adevărat-fals

(1 punct, fiecare alegere corectă):

a.Între subiectul şi obiectul educaţiei comunicarea este eficientă

dacă repertoriile celor doi parteneri sunt intersectate;

b.Caracterul universal al educaţiei este în opoziţie cu caracterul

său naţional;

c.Funcţia economică a educaţiei exprimă o realitate străină

specificului acestui proces.

d.Sistemul ştiinţelor educaţiei se referă la ansamblul acestora şi al

raporturilor dintre ele;

e.Mediul socio-cultural şi ambianţa educaţională se află într-o

relaţie de supraordonare;

f.Nu există o ştiinţă a educaţiei care să se numească sociologia

educaţiei;

g.Ereditatea, educaţia şi mass-media sunt cei trei factori ai

formării personalităţii;

h.Influenţele primite de la prieteni nu formează o parte a

educaţiei;

i.Educaţia şi pedagogia sunt procese la fel de vechi ca şi omul;

j.Procesul de socializare este un proces complet distinct de cel al

educaţiei;

k.Prin instruire se înţelege procesul de achiziţionare a unui sistem

de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, teorii.

III. Pentru fiecare dintre noţiunile care urmează, scrieţi în tabel

noţiunea integratoare cea mai apropiată care le înglobează (1 punct,

fiecare integrare corectă):

Nr.

Crt.

noţiune noţiune

integratoare

1 filosofia educaţiei

2 pedagogie

3 mediul

4 educaţia, ca proces de umanizare

5 caracter permanent

6 subiectul educaţiei

7 comportament obiectivat

8 pregătirea pentru integrarea în viaţa socială

9 transdisciplinaritate orizontală

10 educaţie

IV. Pentru fiecare dintre cuvintele/expresiile următoare, scrieţi

în tabel sinonimele (1 punct, fiecare sinonim corect):

Nr.

crt.

cuvânt Sinonim

1

.

a educa

2

.

socializare

3

.

funcţia cognitivă a educaţiei

4 pedagogie

.

5

.

a instrui

6

.

obiectul educaţiei

7

.

enculturare

V. Pentru fiecare dintre noţiunile care urmează, scrieţi în tabel

cel puţin o noţiune integrată, eventual cea mai apropiată (1 punct,


Nr.

crt.

noţiune noţiune integrată

1

.

ştiinţele educaţiei

2

.

factorii formării personalităţii

3

.

comunicare educaţională

4

.

trăsăturile educaţiei

5

.

partenerii comunicării educaţionale

6

.

transdisciplinaritate

7

.

schema acţiunii educaţionale

8

.

interdisciplinaritate

9

.

funcţiile educaţiei

1

0.

educaţie

VI.Explicaţi în ce constă (2 puncte, pentru fiecare explicaţie

corectă şi completă):

funcţia psihologică a educaţiei;

educaţia, ca proces de umanizare;

caracterul social-istoric al educaţiei;

sensul restrâns al termenului de educaţie;

sistemul ştiinţelor educaţiei.

VII. Exemplificaţi (0,5 puncte, pentru fiecare exemplificare

corectă):

o acţiune de tip educativ;

o componentă a ştiinţelor educaţiei;

o funcţie a educaţiei;

o componentă a schemei acţiunii educaţionale;

un aspect al educaţiei ca proces;

o formă de interdisciplinaritate;

un element al procesului de comunicare educaţională;

o trăsătură a educaţiei.

VIII. Optaţi pentru, realizaţi grafic şi explicaţi câte una dintre

următoarele realităţi pedagogice (câte 3 puncte pentru fiecare

realizare corectă şi completă):

1. acţiunea educaţională sau comunicarea educaţională;

2. trăsăturile sau funcţiile educaţiei;

3. educaţia, ca proces de socializare sau de umanizare;

4. educaţia, ca proces sau ca ansamblu de influenţe.

IX. Alegeţi, prin încercuire, doar enunţurile incorecte din

următoarea listă (1 punct, pentru fiecare alegere corectă):

1. Funcţia psihologică a pedagogiei este una dintre multiplele

funcţii ale acesteia;

2. Pedagogia experimentală este etapa parcursă în prezent de

ştiinţele educaţiei;

3. Cuvântul „pedagogie” are o etimologie grecească;

4. Educaţia este activitatea umană realizată doar în societatea

contemporană;

5. Procesul de socializare este acela prin care fiinţa umană intră în

contact cu valorile culturii şi învaţă să le preţuiască;

6. C. Cucoş analizează funcţia metacognitivă a educaţiei;

7. Cuvintele „instruire” şi „învăţământ” sunt sinonime;

8. Cuvântul „educaţie” are o dublă etimologie grecească;

9. Educaţia poate fi analizată ca un proces de comunicare;

10. Când repertoriile celor doi parteneri ai comunicării

educaţionale se intersectează, comunicarea este redundantă;

X. Comentaţi sau reprezentaţi printr-un poster următoarea idee:

„Educaţia ascunde o comoară” (13 puncte, din care 10 pentru

corectitudine ştiinţifică şi 3 pentru originalitate, creativitate).

Total punctaj test: 90

Se acordă 10 puncte din oficiu.

1.7. Loc pentru autoevaluare, comentarii, propuneri, interogaţii, nedumeriri,

adnotări, jurnal profesional personal

1.8. Bibliografie selectivă:

1. Antonesei, L. (2002). O introducere în pedagogie, Iaşi:

Polirom;

2. Bârzea, C. (1998). Arta şi ştiinţa educaţiei, Bucureşti: E.D.P.;

3. Bontaş, I. (1996). Pedagogie, Bucureşti: ALL

EDUCATIONAL;

4. Cojocariu, V. (2007). Fundamentele pedagogiei. Teoria şi

metodologia curriculum-ului, Texte şi pretexte, Bucureşti:

V&I Integral;

5. Joiţa, E. (2007). Formarea pedagogică a profesorului,

Bucureşti: E.D.P.;

6. Oprea, C.L. (2006). Strategii didactice interactive, Bucureşti:

E.D.P.;

7. Planchard, E. (1992). (trad.) Pedagogie şcolară contemporană,

Bucureşti: E.D.P.

2. EDUCAŢIA ÎN CONTEMPORANEITATE


Înţelegerea şi interpretarea de către student a principalelor

distincţii şi precizări de ordin conceptual cu privire la noţiunile

fundamentale ale pedagogiei;



care se definesc/abordează şi interacţionează problemele lumii

contemporane, noile educaţii, educaţia formală, nonformală,

informală, educaţia permanentă, autoeducaţia;

Înţelegerea şi demonstrarea caracterului interdisciplinar atât al

ştiinţelor educaţiei cât şi al demersului formativ, precum şi a

valorii modelatoare a acestei dimensiuni pentru procesul

instructiv-educativ.

2.1. Problematica lumii contemporane şi soluţii educative:

noile educaţii

Analizaţi conceptul de problematică a lumii contemporane

prin prisma cerinţelor formulate pe fiecare dintre feţele cubului.

Menţionaţi reflecţiile personale!

Argumentează!

După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studenţii vor putea să:

definească noţiunile de problematică a lumii contemporane, noile

educaţii, educaţie formală, educaţie nonformală, educaţie

informală, educaţie permanentă, autoeducaţie;


ele;

pună în relaţie cu uşurinţă diferitele forme şi aspecte ale educaţiei

contemporane;

explice în ce constă cauzalitatea specifică a educaţiei permanente

şi a autoeducaţiei, precum şi a efectelor specifice aşteptate;

argumenteze în ce constă necesitatea complexă a noilor educaţii,

educaţiei permanente şi autoeducaţiei în raport cu societatea

contemporană;


perspectiva viitoarei activităţi didactice în specialitate.

Obiective de

învăţare:

Cubul de completare

Compară! Aplică!


nr.

crt.


1. Realizaţi o sinteză de 5-10 rânduri în care să precizaţi cât mai

exact şi mai personal ce aţi înţeles că desemnăm prin sintagma

„problematica lumii contemporane”.

2

2. Reprezentaţi grafic relaţia de interdependenţă dintre educaţie şi

„problematica lumii contemporane”.

1


problematica lumii contemporane?”dintre următoarele variante de

răspuns:

a. Problematica lumii contemporane este procesul actual de

formare a personalităţii umane;

b. Problematica lumii contemporane exprimă un anumit context

socio-economic şi politic care va influenţa realizarea educaţiei;

1

Asociază!

Analizează!

REFLECŢII PERSONALE

c. Un ansamblu de probleme definite prin însuşiri de emergenţă,

complexitate, contradicţie, interdisciplinaritate, gravitate şi

anvergură planetară;

d. Problematica lumii contemporane este un subcapitol al cursului

de pedagogie care trebuie studiat pentru a înţelege aspectele

actuale ale educaţiei.

e. Un fenomen strict de natură politică şi militară ce nu are nici pe

departe vreo legătură cu domeniul educaţiei.

4. Analizaţi schema corespunzătoare problematicii lumii

contemporane din cursul de pedagogie al aceluiaşi autor (4, p. 33)

şi încercaţi să o dezvoltaţi adăugând cel puţin 2

componente/probleme, respectiv 2 soluţii educative/noi educaţii.

1

2.2. Formele educaţiei şi raporturile dintre ele

Prezentaţi elementele caracteristice, definitorii ale formelor

educaţiei.

C

A

R

A

C

T

E

R

EDUCAŢIE

FORMALĂ

EDUCAŢIE

NONFORMALĂ

EDUCATIA

INFORMALĂ

Organizator grafic comparativ conceptual

I

S

T

I

C

I


nr.

crt.



mai personal ce aţi înţeles că desemnăm prin sintagma „educaţie

informală”.

1

2. Analizaţi comparativ educaţia formală cu cea informală. 3


a.Cuvintele nonformal şi informal sunt sinonime pentru domeniul

educaţiei.

b.Educaţia nonformală le asigură un grad sporit de motivaţie

elevilor.

c.Prin educaţie formală influenţăm semnificativ şi exclusiv modul

de gândire al individului.

d.Educaţia formală şi cea nonformală sunt în raport de concurenţă

în acţiunea de modelare umană.

e.Educaţia formală, cea nonformală şi cea informală contribuie în

proporţii egale la procesul de formare a personalităţii umane.

f.Educaţia nonformală se poate realiza oricând şi oriunde.

g.Nici educaţia nonformală, nici cea informală nu au nevoie de

suportul celei formale.

h.Educaţia nonformală se aseamănă cu cea formală prin caracterul

său conştient, organizat, proiectat.

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

Utilizând textul-suport de mai jos:

Diagrama Venn a conceptelor

a. Explicaţi Diagrama Venn, evidenţiind interconexiunile dintre

formele educaţiei;

b. Argumentaţi rolul educaţiei formale pentru societate şi pentru

fiecare persoană;

c. Formulaţi propria opinie în raport cu importanţa educaţiei

nonformale pentru societate şi individ.

Educaţia formală reprezintă acea „educaţie instituţionalizată,

structurată în mod ierarhic, gradată cronologic şi condusă de la

centru; prin tradiţie, ea a constituit centrul de interes al politicii

şcolare” (Th. La Belle, apud 4, p. 152), respectiv „un ansamblu de

activităţi pedagogice care sunt proiectate instituţional ca expresie a

unei politici educaţionale care stabileşte finalităţile, fiind legiferate şi

desfăşurate în cadrul unui sistem naţional de învăţământ precis

structurat, ierarhizat gradual pe stadii de vârstă, cuprinzând unităţi şi

instituţii de învăţământ de diferite tipuri şi niveluri” (11, p. 104).

Majoritatea delimitărilor conceptuale asupra termenului de

educaţie nonformală sunt convergente cu definiţia după care aceasta

reprezintă „orice activitate organizată în mod sistematic, creată în

afara sistemului formal şi care oferă tipuri selectate de învăţare

subgrupelor specifice populaţiei (atât adulţi, cât şi copii)” (Th. La

Belle, apud 4, p. 152). Deşi aparent cuvântul „nonformal” este o

negaţie logică şi lingvistică a cuvântului „formal”, în planul educaţiei

relaţiile dintre ele sunt de complementaritate, în măsura în care ceea

ce se realizează nonformal are un caracter mai puţin formal, oficial,

coercitiv, standardizat, algoritmizat dar, prin efecte, este puternic

formativ.

Educaţia informală este asimilată cu „procesul ce durează o

viaţă, prin care fiecare persoană dobândeşte cunoştinţe, îndemânări,

aptitudini şi înţelegere din experienţele zilnice “(Th. La Belle, apud 4,

p. 151-152). Ea include un ansamblu de influenţe neintenţionate sau

puţin intenţionate, neorganizate, întâmplătoare, eterogene dar

masive, din punct de vedere cantitativ.

Prin raportare la specificul reprezentării grafice de mai jos,

presentati, în cadrul diagramei, relaţiile dintre educaţia formală,

nonformală şi cea informală. Notaţi aspectele comune şi diferenţele

existente între concepte.

-similitudini între A şi B -diferenţe între A şi B -diferenţe între B şi A,C

Diagrama Venn a similitudinilor şi diferenţelor

Educaţie informală

Educaţie formală

Educaţie nonformală

REFLECŢII PERSONALE

A B

-similitudini între A şi C -similitudini între A şi C

C

-diferenţe între C şi A, B

-similitudini între A, B şi C

A -educaţia formală; B - educaţia nonformlă; C - educaţia informală


Nr.

crt.




a.O emisiune a canalului TV Animal Planet este ilustrativă pentru

educaţia informală;

b.Educaţia formală are un grad de atractivitate şi motivare

superior educaţiei nonformale;

c.Modul de aranjare a unei vitrine la mall poate determina

influenţe educaţionale predominant de tip nonformal;

d.Atunci când tânărul discută cu prietenii săi în spatele blocului

despre cum să se afirme într-o relaţie de prietenie cu o fată

impactul educaţional este unul propriu educaţiei informale.

e.Educaţia formală deţine prioritate şi importanţa maximă în

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

procesul formativ, celelalte forme ale educaţiei nu pot avea mare

influenţă;

f.Relaţia dintre formele educaţiei este, mai degabă, de concurenţă

decât de complementaritate.

0,50


exprimă trăsăturile educaţiei formale, respectiv informale. Indicaţi

cuvântul suplimentar care nu se regăseşte în nici una dintre

caracterizări: sistematică, formativă, cu evaluare socială,

organizată, proiectată, spontană, incidentală, neorganizată, cu

specialişti, fără evaluare socială, intensivă, secvenţială, fără agenţi

specializaţi.

0,50 x 6

0,50 x 6

1

2.3. Educaţia permanentă - de la necesitate la

posibilitate

Identificaţi esenta şi caracteristicile educaţiei permanente.

Inseraţi răspunsurile în diagrama de mai jos. Adaugaţi reflecţiile

personale !

Diagrama argumentării

Educaţia permanentă

Ce este educaţia

permanentă ? Enumeraţi cauzele

determinante pentru

educaţia permanentă.

Ierarhizaţi-le!

Evidenţiaţi obiectivele

educaţiei permanente.

Exemplificaţi cu

propria strategie de

dezvoltare personală!


nr.

crt.


1. Judecaţi fiecare dintre enunţurile următoare referitoare la

educaţia permanentă (EP) în termeni de „corect” (C) sau „greşit”

(G). Pentru fiecare enunţ, argumentaţi aprecierea.

1. Explozia cunoaşterii e o cauză a (EP) educaţiei permanente;

2. Ideea realizării educaţiei permanente (EP) este contemporană;

3. Educaţia permanentă (EP) este o formă a noilor educaţii;

4. Unul dintre scopurile EP este obţinerea autonomiei formative.

1x4

0,50

0,50

0,50

0,50

2.4. Autoeducaţia: conţinut şi semnificaţii

Utilizând textul suport de mai jos, formulaţi 3 întrebări

despre educaţia permanentă, apoi transformaţi răspunsul la

acestea în ipoteze pentru soluţionarea fiecăreia .

Spirala întrebărilor

Reflecţii personale

Autoeducaţia înseamnă că fiinţa umană se va transforma,

treptat, din obiect al educaţiei (receptor al influenţelor educative şi

făuritor de răspunsuri) într-un autentic subiect al acesteia

(manifestând interes, dorinţă, motivaţie, capacitate de autoorganizare,

autodesfăşurare şi autoevaluare a unui proces educativ desfăşurat de

sine însuşi asupra lui însuşi).

Schimbarea se realizează în general cu aceleaşi metode şi

mijloace cu care se realizează educaţia (Steliana Toma, în 12, p. 169).

Având în vedere însă că suportul calificat în realizarea formării se

retrage treptat, copilul, elevul, tânărul, adultul vor trebui să

achiziţioneze un pachet de metode şi tehnici de muncă intelectuală

care să suplinească intervenţia formatorului avizat şi să-i permită

preluarea, pe cont propriu, a efortului modelator. Considerate pe

drept cuvânt „unelte ale viitorului”, ele au fost sistematizate de P.

Mureşan (7, p. 13-14) în:

metode şi tehnici de informare, documentare, prelucrare şi

stocare a informaţiilor;

metode şi tehnici de învăţare;

metode şi tehnici de cercetare (explorare, investigare),

experimentare şi dezvoltare a cunoaşterii;

metode, tehnici şi procedee de activitate

Omul devine apt de autoeducaţie odată cu maturizarea sa

biopsihică, cu dezvoltarea conştiinţei de sine care îi permite să

organizeze şi desfăşoare proces educativ asupra sa însuşi, cu

conturarea unei motivaţii intrinseci şi a calităţilor voinţei, cu

descoperirea intereselor şi construirea aspiraţiilor personale.

Când devenim apţi

de autoeducaţie?


nr.

crt.

Conţinutul itemului punctaj

1. Completaţi fiecare dintre enunţurile următoare, astfel încât să

devină corect şi complet din punct de vedere pedagogic:

1. Autoeducaţia urmăreşte formarea.................................................

2.Prin demersurile sale specifice, autoeducaţia completează

...........................................................................................................

3. Personalitatea umană devine capabilă de autoeducaţie atunci

când...................................................................................................

4. Metodele şi mijloacele de realizare a autoeducaţiei sunt..............

...........................................................................................................

1

1

1

1

Diagrama de raportare

Cu ce scop ?

Prin ce metode şi

mijloace ?

Utilizând organizatorul grafic de mai jos, stabiliţi şi analizati

raporturile dintre „educaţiile paralele", noile educaţii, educaţia

permanentă şi autoeducaţie.

Soluţii

educative

Noile

educaţii

Educaţia

permanentă

Autoeducaţia

Soluţii

educative

Noile

educaţii

PROBLEMATICA LUMII

CONTEMPORANE

(PLC)

SOLUŢII EDUCATIVE

NOILE EDUCAŢII

EDUCAŢIA PERMANENTĂ

AUTOEDUCAŢIA

Educaţia

permanentă

Autoeducaţia


nr.

crt.


1. Selectaţi una dintre noile educaţii. Căutaţi în surse bibliografice

autorizate şi identificaţi definiţia acesteia, precizaţi, pe scurt,

finalităţile proprii, conţinutul şi câteva posibilităţi de integrare şi

realizare în învăţământul gimnazial românesc.

10

2. Definiţi autoeducaţia. Încercaţi să conturaţi un program personal

de autoeducaţie, pornind de la propriile nevoi şi posibilităţi de

formare. Includeţi: performanţe preconizate, conţinuturi, metode,

mijloace, autoevaluare, termen, dificultăţi estimate, modalităţi de

depăşire a acestora.

10




1. Educaţia permanentă este:

a. o schimbare de optică în abordarea, conceperea şi realizarea

completă a educaţiei;

b. o etapă de formare ulterioară celei şcolare;

c. ansamblu de activităţi pedagogice organizate, care asigură

formarea pe tot parcursul vieţii;

d. adevărată paradigmă care orientează procesul formativ

contemporan.

2. Problematica lumii contemporane se prezintă ca:

a. un pachet de probleme naţionale cu impact puternic în

evoluţia fenomenelor din ţările respective ;

b. un sistem probleme cum ar fi: tipul de religie dominantă, tipul

de climă, tipul de mijloc de transport dominant, umiditatea

medie anuală;

c. un ansamblu de aspecte intercorelate, definite prin însuşiri de

emergenţă, complexitate, contradicţie, interdisciplinaritate,

gravitate şi anvergură planetară.

3. Între educaţie şi autoeducaţie este un raport:

a. de identitate;

b. de la gen la specie;

c. de la parte la întreg;

d. insuficient precizat.

4. Expresia „noile educaţii” desemnează:


b. o caracteristică a educaţiei;

c. realitate sinonimă cu „educaţia nouă”;

d. cel mai pertinent şi util răspuns al sistemelor educative la

imperativele generate de problematica lumii contemporane;

5. Educaţia informală se referă la:

a. activitate organizată în mod sistematic, creată în afara

sistemului (non)formal şi care oferă tipuri selectate de

învăţare subgrupelor populaţiei (atât adulţi, cât şi copii);

b. acţiuni spontane cu caracter formativ;

c. influenţe proiectate de formare a personalităţii prin mediul

stradal.



a. Între educaţie şi educaţie permanentă raporturile sunt de

concurenţă;

b. Caracterul sistematic al educaţiei formale este în deplin acord

cu cel sistematic al educaţiei nonformale;

c. Noile educaţii nu pot pătrunde, deocamdată, în procesul de

învăţământ din ţara noastră.

d. Educaţia informală şi cea nonformală se suprapun complet în

demersurile lor;

e. Educaţia permanentă a fost o necesitate la fel de stringentă în

toate timpurile;

f. Nu există o vârstă anume la care să se poată realiza, efectiv,

autoeducaţia;

g. A învăţa să înveţi este o achiziţie specifică doar educaţiei

permanente;

h. Educaţia nutriţională este o formă a noilor educaţii;

i. Educaţia, educaţia permanentă şi autoeducaţia sunt demersuri

pe care fiinţa umană le face de la cele mai fragede vârste;

j. Problematica lumii contemporane are un set de trăsături

specifice, care influenţează nesemnificativ procesul de

realizare a educaţiei ;

k. Caracterul incidental al desfăşurării sale aparţine educaţiei

nonformale .




Nr.

crt.

noţiune noţiune

integratoare

1. influenţe neinstituţionalizate

2. Educaţia permanentă

3. metode şi tehnici de învăţare

4. explozia informaţională

5. Character prioritar, presant

6. Educaţie ecologică

7. Educaţie formală, nonformală, informală

8. cerc de literatură la clubul copiilor

9. Educaţie formală

10. sinteze interdisciplinare



Nr.

crt.

Cuvânt sinonim

1. educaţie informală

2. formele educaţiei

3. obiect al educaţiei (pentru autoeducaţie)

4. Concepţie holistă

5. educaţie şcolară

6. Autoeducaţie

7. educaţie nonformală


cel puţin o noţiunea integrată, eventual cea mai apropiată (1 punct,


Nr.

crt.


1. autoeducaţie

2. noile educaţii

3. „unelte ale viitorului”

4. însuşiri ale educaţiei permanente

5. Instanţe ale educaţiei nonformale

6. autonomie formativă

7. Educaţii paralele

8. Instanţe ale educaţiei informale

9. problematica lumii contemporane

10. Educaţie

VI. Explicaţi în ce constă (2 puncte pentru fiecare explicaţie


specificul autoeducaţiei;

educaţia informală şi specificul său;

rolul educaţiei permanente în dezvoltarea individuală a

personalităţii;

impactul şi caracteristicile problematicii lumii contemporane

asupra educaţiei;

relaţia dintre educaţie formală–nonformală–informală.

VII. Exemplificaţi (0,5 puncte, fiecare exemplificare corectă):

o cauză a educaţiei permanente;

o formă a educaţiilor paralele;

un demers inclus autoeducaţiei;

o caracteristică a P.L.C.;

o caracteristică a educaţiei informale;

o modalitate de realizare a noilor educaţii în învăţământul

românesc;

una dintre neîmplinirile educaţiei formale;

o nouă educaţie.

VIII. Optaţi pentru, reprezentaţi grafic şi explicaţi câte una dintre



1. educaţie nonformală sau educaţie informală;

2. problematica lumii contemporane sau noile educaţii;

3. educaţie formală sau educaţie permanentă;

4. educaţie sau autoeducaţie.


următoarea listă (1 punct, fiecare alegere corectă):

1. Educaţia nonformală cunoaşte o evaluare socială;

2. Caracterul universal defineşte autoeducaţia;

3. Noile educaţii reprezintă o soluţie educativă în raport cu

P.L.C.;

4. Educaţia formală are un caracter organizat, instituţionalizat,

proiectat;

5. Expresiile educaţie permanentă şi autoeducaţie desemnează

aceeaşi realitate pedagogică;

6. Educaţia permanentă reprezintă o schimbare de optică în

abordarea, conceperea şi realizarea educaţiei.;

7. Educaţia şi autoeducaţia sunt procese cu caracter bipolar;

8. În educaţia informală nu este nevoie de agenţi specializaţi ai

educaţiei;

9. Nu se pot realiza „noile educaţii” prin introducerea unor noi

discipline de învăţământ;

10. Doar educaţia contemporană are o dimensiune socială.


„Educaţia permanentă reprezintă una dintre cheile secolului XXI, cu

rol de motor al societăţii” (13 puncte, dintre care 10 pentru

corectitudine ştiinţifică şi 3 pentru originalitate, creativitate).






1. Cojocariu,V., M. (2003). Educaţie pentru schimbare şi

creativitate, Bucureşti: E.D.P.;


metodologia curriculum-ului, Texte şi pretexte, Bucureşti:

V&I Integral;

3. Cucoş, C. (1996). Pedagogie, Iaşi: Polirom;

4. Jinga, I., Istrate, E. (1998). Manual de pedagogie, Bucureşti:

Ed. All Educaţional;

5. Joiţa, E. (2007). Formarea pedagogică a profesorului,

Bucureşti: E.D.P.;

6. Momanu, M. (2002). Introducere în teoria educaţiei, Iaşi :

Polirom;

7. Mureşan, P.(1990). Învăţare eficientă şi rapidă, Bucureşti:

Ed. Ceres;

8. Oprea, C.L. (2006). Strategii didactice interactive, Bucureşti:

E.D.P.;

9. Stanciu, S. (coord.) (1983). Domenii ale pedagogiei,

Bucureşti: E.D.P.;

10. Surdu, E. (1995). Prelegeri de pedagogie generală, Bucureşti:

E.D.P.;

11. Ştefan, M. (2006). Lexicon pedagogic, Bucureşti: Editura

Aramis;

12. Toma, S. (1983). Autoeducaţia. Sens şi devenire, Bucureşti:

Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică;

3. COMPONENTELE EDUCAŢIEI


Înţelegerea şi argumentarea de către student a principalelor

distincţii şi precizări de ordin conceptual cu privire la

componentele educaţiei;



care se definesc/abordează şi interacţionează educaţia

intelectuală, morală, estetică, tehnologică şi fizică;

Înţelegerea şi demonstrarea caracterului, cât şi al demersului

formativ specific asociat acestora.

3.1. Educaţia intelectuală: specific, finalităţi, repere

metodologice

Diagrama Venn a definiţiilor

După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, studenţii vor putea să:

definească noţiunile de educaţie intelectuală, educaţie morală,

educaţie estetică, educaţie tehnologică, educaţie fizică;


ele;

explice argumentat corelaţiile dintre educaţia intelectuală şi

celelalte componente ale educaţiei integrale;

evidenţieze principalele aspecte contemporane ale

componentelor educaţiei, precum şi cele mai semnificative

dificultăţi în realizarea lor;


perspectiva viitoarei activităţi didactice în specialitate

Obiective

de învăţare:

Alegeţi trei definiţii ale educaţiei intelectuale, identificaţi

elementele comune şi diferenţele. Formulaţi propria definiţie.

Bibliografie selectivă:


nr.

crt.


1. Realizaţi o sinteză de 5-10 rânduri în care să precizaţi cât mai

complet şi mai personal care este importanţa educaţiei

3

Definiţia 1

Definiţia 3

Definiţia 2

COMENTARII PERSONALE

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………..

Elemente comune ……………………………

……………………………

……………………………

……………………………

……………………………

……………………………

…………………………….

Elemente diferite

……………………………

……………………………

……………………………

……………………………

……………………………

……………………………

…………………………….

DEFINIŢIE PERSONALĂ

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………..

intelectuale pentru formarea personalităţii umane.

2. Reprezentaţi grafic relaţia de interdependenţă dintre educaţie, în

general, şi educaţia intelectuală, în particular.

1


educaţia intelectuală?”, dintre următoarele variante de răspuns:

a. Exprimă acea formă a educaţiei care asigură formarea şi

dezvoltarea tuturor capacităţilor intelectuale, funcţiilor cognitive şi

instrumentale, schemelor asimilatorii, structurilor operatorii şi a

tuturor mobilurilor activităţii didactice;

b. Reprezintă o componentă a educaţiei care vizează acumularea

de cât mai multe cunoştinţe din toate domeniile;

c. Este sinonimă cu o formă a educaţiei care urmăreşte formarea şi

dezvoltarea tuturor capacităţilor intelectuale;

d. Înseamnă acea formă a educaţiei care se referă la procesul de

formare a fiinţei umane ca fiinţă raţională;

e. Exprimă acea componentă a educaţiei care asigură formarea şi

dezvoltarea tuturor capacităţilor intelectuale, funcţiilor cognitive şi

instrumentale, schemelor asimilatorii, structurilor operatorii şi a

tuturor mobilurilor activităţii.

f. Este activitatea de cultivare a fiinţei umane pentru cunoaşterea

adevărului.

1

4. Încercaţi să realizaţi un exerciţiu de imaginaţie şi să evidenţiaţi cel

puţin 5 efecte care s-ar produce în procesul de formare a unui

tânăr dacă nu ar exista educaţia intelectuală.

2,50

Utilizând textul de mai jos, alegeţi un fragment şi demonstraţi

înţelegerea lui prin formularea de întrebări, comentarii, analize,

perspective personale, interpretări.

Specialiştii converg în a identifica şi analiza sarcinile

educaţiei intelectuale ca fiind, în diferenţa lor specifică, următoarele:

a) informarea intelectuală – vizează cantitatea şi calitatea

informaţiilor ştiinţifice şi umaniste ce vor fi transmise/asimilate.

Acest proces trebuie realizat în conformitate cu anumite principii şi

Jurnalul cu dublă intrare

norme didactice, ordonate într-un anumit fel, cu scopul de a facilita

înţelegerea şi însuşirea. Una dintre cauzele care agravează

problematica educaţiei intelectuale contemporane este explozia

informaţională, având ca efect dublarea volumului informaţiei o dată

la 10-15 ani şi accelerarea uzurii morale a informaţiei. Întrebările

repetate ale specialiştilor care acţionează în perimetrul său vizează:

Cât?, Ce?, Cum? să se transmită, întrebări care privesc necesarele

procese de selectare după criterii logice, epistemologice şi

pragmatice, respectiv de transmitere şi asimilare a conţinuturilor

după relevanţa lor formativă .

b) formarea intelectuală – vizează efectele asimilării acestor

informaţii asupra intelectului uman în dezvoltarea sa. Ea presupune

stabilirea unei interacţiuni informaţie-subiect în vederea stimulării

transformărilor şi restructurărilor psihice, a creşterii capacităţilor de

autoreglare şi acţiune a subiectului. Informaţia devine un mijloc în

vederea dezvoltării maxime a tuturor proceselor şi capacităţilor

intelectuale necesare unei activităţi independente şi creatoare (10, p.

183). Dintre capacităţile intelectuale se disting - sub aspectul valorii

lor - cele care se reunesc, generic, sub denumirea de capacitate de

cunoaştere: capacitatea de observare, gândirea, memoria, imaginaţia,

operativitatea acestora şi cele care constituie capacitatea creativă (7,

pp.122-123). Cele mai importante „produse” ale dezvoltării

intelectuale sunt: stimularea creativităţii şi asimilarea de către elevi a

metodelor şi tehnicilor de muncă intelectuală. Dintre acestea din

urmă, cele mai semnificative privesc: predarea–învăţarea

cunoştinţelor; exersarea intelectuală; motivaţia învăţării, dorinţa de

studiu. În ansamblul lor, ele conduc la constituirea stilului de muncă

intelectuală al elevului.

3.2. Educaţia morală: specific, finalităţi, metode


nr.

crt.


1. Analizaţi într-un tabel comparativ specificul informării

intelectuale cu cel al formării intelectuale, respectiv probleme

specifice ale fiecăreia dintre ele.

3

3


Fragment ales: …………………………………………………………

…………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

Varianta fragment:

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

............................................................

............................................................

............................................................

............................................................

.

Întrebări – Comentarii,

problemă interpretări

Reflecţii personale

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

…………………………………........

............................................................

............................................................

..

…………………

…………………

……………………………………

…………………

…………………

………………

…………………

…………………

……………………………………

…………………

…………………

………………

a. Problema selecţiei conţinuturilor învăţării este specifică

formării intelectuale, în mod esenţial.

b. Informarea intelectuală vizează efectele asimilării

informaţiilor asupra intelectului uman în dezvoltarea sa.

c. Informarea intelectuală şi formarea morală sunt sarcinile

educaţiei intelectuale.

d. Formarea priceperilor de utilizare a surselor documentare

şi de stocare a informaţiei este unul dintre aspectele

formării intelectuale.

e. „Maturizarea intelectuală a individului” este sensul major

al educaţiei intelectuale.

f. Stimularea creativităţii şi asimilarea de către elevi a

metodelor şi tehnicilor de muncă intelectuală sunt cele mai

importante rezultate ale formării intelectuale.

g. Valoarea fundamentală care întemeiează educaţia

intelectuală este adevărul.

h. Familiarizarea elevilor cu strategii creative în rezolvarea

sarcinilor este un proces integrat informării intelectuale.

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

3. Exemplificaţi, pentru domeniul formării voastre, câte două aspecte

ale informării, respectiv formării intelectuale, la nivelul claselor

V-VIII.

3

3

3.2. Educaţia morală: specific, finalităţi, metode

Folosind textul de mai jos, alcătuiţi o listă cu cuvintele-cheie, apoi

definiţi educaţia morală.

Autorii sunt de acord, chiar dacă în termeni relativ diferiţi, în a

considera că esenţa educaţiei morale constă în crearea unui cadru

adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura

personalităţii morale a copilului, elaborarea şi stabilizarea profilului

moral ale acestuia în concordanţă cu imperativele societăţii (10, p.

Cartea deschisă a elementelor structurale

210). În spiritul acestei abordări, se apreciază că scopul acesteia îl

reprezintă formarea individului ca subiect moral, care gândeşte şi

acţionează în spiritul moralei sociale, formarea profilului moral al

acestuia (idem).

Formarea conştiinţei morale presupune, după I. Nicola,

modelarea a 3 dimensiuni: cognitivă; afectivă; volitivă (10, p. 214-

216). Fuziunea componentelor cognitivă, afectivă şi volitivă

generează constituirea convingerii morale, care reprezintă nucleul

conştiinţei morale, adevărate „trebuinţe spirituale de comportare

morală” (apud 3, p. 73). Valorile, normele şi regulile morale devin

convingeri atunci când se interiorizează şi se integrează nu doar

cognitiv în structura psihică a personalităţii, ci mai ales afectiv şi

volitiv. Din acest punct de vedere, convingerea morală asigură

trecerea conştiinţei morale în conduită morală.

Formarea conduitei morale şi a trăsăturilor de voinţă şi

caracter – se referă la ansamblul faptelor morale, modul în care se

produce manifestarea comportamentului moral, obiectivarea

conştiinţei morale în fapte şi acţiuni, în acord cu convingerile morale

ale individului.

Elementele sale structurale fundamentale sunt:

a) deprinderile morale reprezintă componente automatizate ale

conduitei ce se formează ca răspuns la anumite cerinţe care se repetă

în condiţii relativ identice (deprinderea de a spune adevărul, de a fi

punctual, de a fi ordonat, de a fi politicos);

b) obişnuinţele morale implică în plus faptul că acţiunile

automatizate au devenit o trebuinţă internă. Formarea acestora ridică

unele probleme de ordin pedagogic şi psihologic (10, p. 218-219):

exersare organizată, în concordanţă cu cerinţe precis şi clar

formulate; explicare clară, precisă, în termeni accesibili a valorilor şi

regulilor morale implicate; asigurarea numărului necesar de exersări

în vederea automatizării; asigurarea tuturor condiţiilor pentru

prevenirea formării unor deprinderi şi obişnuinţe negative;

respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale în procesul

formării deprinderilor şi obişnuinţelor morale (imitaţia, sfaturi,

îndemnuri, recomandări, ordine, explicaţii, stimulări);

c) trăsături pozitive de caracter – sunt expresia personalizată a

normelor şi valorilor morale, rezultatul interiorizării acestora până la

nivelul stabilizării lor în conduită.

Metodele şi procedeele proprii educaţiei morale sunt cele ale

educaţiei în general, adaptate şi particularizate la specificul

domeniului analizat. Acestea pot fi sistematizate conform celor două

categorii de finalităţi (5, p. 118-119):

1. pe coordonata instruirii morale se pot valorifica: metode

verbale: expunerea morală (povestirea, povaţa, explicaţia şi

prelegerea morală), convorbirea morală (dialogul, dezbaterea etică),

studiul de caz; metode intuitiv-active: exerciţiul moral, exemplul

moral;

2. pe coordonata conduitei morale se valorifică specific

aprobarea şi dezaprobarea (pentru o abordare in extenso, vezi I.

Nicola, p. 224-240). Metodele şi procedeele educaţiei morale nu pot

atinge finalităţile pentru care au fost utilizate dacă aplicarea lor nu se

face nuanţat, cu măsură şi înţelepciune, în raport cu vârsta elevilor şi,

mai ales, cu fiecare caz în parte. Spre deosebire de alte componente

ale educaţiei, educaţia morală poate conduce cel mai uşor la greşeli,

exagerări, ba chiar efecte adverse, prin inadecvarea strategiilor şi

conţinuturilor.

3.3. Educaţia estetică: specific, finalităţi, posibilităţi de realizare

nr.

crt.


1. Judecaţi fiecare dintre enunţurile următoare în termeni de „corect”

(C) sau „greşit” (G). Pentru fiecare enunţ, argumentaţi aprecierea.

a. Povestirea, povaţa, explicaţia şi prelegerea morală, convorbirea

morală (dialogul, dezbaterea etică), studiul de caz sunt metode

folosite predominat pe coordonata formării morale;

b. Formarea deprinderilor morale este un proces lent şi dificil;

c. Comportamentul moral se află în relaţie de opoziţie cu

conştiinţa morală;

d. Educaţia morală este aceea care va da expresie nevoii de BINE

în viaţa omului.

e. Scopul educaţiei morale este formarea individului ca subiect

moral/personalitate morală.

f. Convingerea morală este nucleul conştiinţei morale.

1x6

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

0,50

3.3. Educaţia estetică: specific, finalităţi, posibilităţi de realizare

Cum constatăm

rezultatele ?

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

….

Cu ce realizăm?

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…..

Ce urmărim?

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

………………….

EDUCAŢIA

MORALĂ

Reflecţii

…………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………..

..............................................................................................................................

.

Motivaţi şi argumentaţi prezenta disciplinei opţionale Educaţie estetică.

Completaţi pânza si apoi elaboraţi textul aferent.

Ce este ? Ce urmăreşte ?

- -

- -

- -

- -

- -

Ce resurse Cum realizează?

utilizează ?

- -

- -

- -

- -


nr.

crt.


1. Completaţi fiecare dintre enunţurile următoare, astfel încât să

devină corect şi complet din punct de vedere pedagogic:

1. Formele de realizare a educaţiei estetice prin muzică

sunt...............................................................................................

2. Educaţia estetică este „educaţia prin şi pentru

...............................”

1

1

Pânza de păianjen a argumentelor

Argumente

3. Între educaţia estetică şi educaţia artistică relaţiile sunt de

......................................................................................................

4. Există două categorii de obiective specifice educaţiei

estetice:...........................................şi...........................................

1

1

3.4. Educaţia tehnologică: specific, finalităţi, orientarea şi consilierea

profesională

Identificaţi, utilizând bibliografia indicată, obiectivele

educaţiei tehnologice în viziunea a cel puţin 3 autori.

O

B

I

E

C

T

I

V

E

I.Nicola (1996) I. Cerghit (1988) S. Cristea (2000) ……………….

Organizator grafic comparativ


nr.

crt.



indică argumentele ce susţin necesitatea educaţiei tehnologice,

respectiv explicaţia acestor argumente. Indicaţi cuvântul

suplimentar care nu se regăseşte nicăieri: argument intelectual;

tehnica face parte din viaţa noastră; argument epistemic;

presupune o valorizare etică a progresului tehnologic; argument

etic; cultura tehnică şi tehnologică este o parte importantă a

culturii generale; argument ontic; se corelează cu lumea

profesiunilor prin asumarea progreselor tehnicii; argument

pragmatic.

0,25x4

0,25x4

1

Selectaţi, în perechi, o secvenţă specifică educaţiei

tehnologice în cadrul activităţii formale în activitatea cu elevii

claselor V-VIII. Evidenţiaţi obiectivele acesteia, conţinuturile şi

modalităţile de realizare.

Secvenţă specifică

…………………………………

Obiective

Conţinuturi

Modalităţi de

realizare

Gândiţi!/ Lucraţi în perechi!/ Comunicaţi!

………………………

……………………..

……………………...

……………………...

……………………..

……………………..

…………………….

……………………..

……………………..

…………………….

…………………….

…………………….

…………………….

…………………….

……………………..

…………………….

…………………….…….


nr.

crt.




1. Educaţia tehnologică este o profesionalizare timpurie.

2. Există modalităţi de realizare a educaţiei tehnologice

începând cu nivelul învăţământului preşcolar.

3. Formarea orizontului cultural-profesional este una dintre

sarcinile educaţiei tehnologice.

4. Orientarea şi consilierea profesională este o activitate

complementară celei de educaţie tehnologică.

0,25

0,25

0,25

,25

3.5. Educaţia fizică: specific, finalităţi, modalităţi de realizare

Cubul de analiză în perechi

Utilizând bibliografia indicată referitoare la educaţie fizică:

Identificaţi perspectivele de abordare pedagogică a educaţiei fizice;

Argumentaţi, pe o structură concretă de realizare, dacă obiectivele/

sarcinile educaţiei fizice sunt atinse;

Precizaţi formele şi mijloacele de realizare.

Lucraţi în perechi!

Activare

Asamblare

Identifică!

Consolidare

Argumentează!


nr. conţinutul itemului punctaj

Identificaţi!

Argumentaţi!

Precizaţi!

Precizează!

Analizează!

crt.

1. Realizaţi o scurtă pledoarie (minim 5 argumente) privind

necesitatea şi importanţa generală a practicării educaţiei fizice.

10

2. Definiţi educaţia fizică. Încercaţi să proiectaţi un program

personal zilnic de educaţie fizică. Porniţi de la propriile nevoi şi

posibilităţi. Includeţi: obiective, exerciţii, metode, mijloace,

dozare, dificultăţi estimate, modalităţi de depăşire a acestora.

10




1. Educaţia morală este:

a. Un ansamblu de activităţi pedagogice organizate, care asigură

formarea conştinţei morale;

b. O componentă a educaţiei care are drept scop elaborarea şi

stabilizarea profilului moral al personalităţii în concordanţă cu

imperativele societăţii;

c. Un ansamblu de activităţi pedagogice organizate, care asigură

formarea conduitei morale;

d. O etapă de formare ulterioară celei şcolare.

2. Cele două ţinte strategice ale realizării educaţiei tehnologice

sunt:

a. dezvoltarea echilibrată a personalităţii şi inserţia socio-

profesională;

b. inserţia socio-profesională şi adaptarea cu succes la lumea

muncii;

c. adaptarea cu succes la lumea muncii prin dezvoltarea

competenţelor profesionale;

d. dezvoltarea competenţelor profesionale pentru dezvoltarea

echilibrată a personalităţii.

3. Între educaţia estetică şi educaţia artistică este un raport:

a. de identitate;

b. de la gen la specie;

c. de la parte la întreg;

d. insuficient precizat;

e. de complementaritate

4. Expresia „educaţie intelectuală” desemnează:


b. o caracteristică a educaţiei;

c. o componentă a educaţiei integrale;

d. dimensiunea cognitivă a activităţii de formare-dezvoltare a

personalităţii umane.

5. Sensul complet al termenului „educaţia fizică” se referă la:

a. ansamblu de activităţi pedagogice care urmăreşte dezvoltarea

armonioasă şi călirea organismului elevilor, păstrarea sănătăţii,

asigurarea dezvoltării VÎRF (viteză, îndemânare, rezistenţă, forţă);

b. acţiuni spontane de practicare a mişcării cu caracter formativ;

c. activitate care contribuie esenţial la integrarea socială a

individului.



a. Există o serie numeroasă de activităţi nonformale prin care se

pot atinge finalităţile educaţiei fizice şcolare;

b. Organizarea procesului de învăţământ pe module este

specifică educaţiei estetice în învăţământul gimnazial;

c. La „stabilirea propriei identităţi culturale şi pentru integrarea

în umanitate” concură, complemetar, educaţia morală şi cea

estetică;

d. Exemplul moral este una dintre metodele de informare morală

cele mai folosite;

e. Ideea „să te cunoşti, să te stăpâneşti, să te învingi” exprimă

încrederea în puterea educaţiei intelectuale, respectiv a

învăţăturii;

f. Cultura obiectivă reprezintă unul dintre elementele de

conţinut ale educaţiei estetice;

g. Convingerea morală, în calitate de nucleu al conştiinţei

intelctuale a individului, se formează cel mai greu;

h. Paradigma biomedicală accentuează funcţia terapeutică a

educaţiei morale;

i. Formarea intelectuală este aspectul actual al educaţiei

intelectuale care trebuie să dobândească prioritate;

j. Valorile pe care le respectă şi le obiectivează educaţia morală

sunt utilul şi pragmatismul;

k. Kitsch-ul este unul dintre principalii „inamici” ai educaţiei

morale.




Nr.

crt.

noţiune noţiune

integratoare

1. convingere morală

2. esteticul din viaţa socială

3. paradigma socioculturală

4. dezvoltarea calităţilor şi formelor gândirii

5. deprinderea de a fi cinstit

6. „formarea unui orizont cultural şi

tehnologic cu privire la o anumită

profesiune; dezvoltarea de capacităţi,

priceperi şi deprinderi necesare exercitării

ei.”

7. metode şi tehnici de muncă intelectuală

8. educaţia antreprenorială

9. morală

10. receptarea frumosului din artă, societate,

natură



Nr.

crt.

cuvânt sinonim

1. educaţie psihomotrică

2. kitsch

3. comportament moral

4. educaţie tehnologică

5. cantitatea şi calitatea informaţiilor

ştiinţifice şi umaniste ce vor fi

transmise/asimilate.

6. educaţie prin şi pentru frumos

7. imoral


cel puţin o noţiunea integrată, eventual cea mai apropiată (1 punct,


Nr.

crt.


1. formare intelectuală

2. educaţie morală

3. conduită morală

4. educaţie tehnologică

5. nivel formativ al educaţiei estetice

6. educaţie fizică

7. educaţie intelectuală

8. formarea de capacităţi şi deprinderi

tehnologice practice

9. conştiinţă morală

10. educaţie estetică

VI. Explicaţi în ce constă (2 puncte pentru fiecare explicaţie


Impactul educaţiei fizice asupra dezvoltării personalităţii

umane;

Dificultatea formării convingerilor morale;

Efectul pe care mass-media îl are asupra formării gustului

pentru frumos;

Importanţa formării deprinderilor de muncă intelectuală;

Specificul impactului educaţiei tehnologice în formarea

tânărului.

VII. Exemplificaţi (0,5 puncte, fiecare exemplificare corectă):

O metodă de formare a conduitei morale;

Un element component al atitudinii estetice;

Un exemplu de realizare a educaţiei tehnologice în

învăţământul din ţara noastră;

O trăsătură de personalitate care se dezvoltă prin educaţie

fizică;

O dificultate specifică a procesului de informare intelectuală;

O modalitate de realizare a consilierii şcolare şi profesionale;

Un nivel al finalităţilor educaţiei estetice;

Una dintre sarcinile educaţiei tehnologice.

VIII. Optaţi pentru, reprezentaţi grafic şi explicaţi câte una dintre



1) educaţie fizică formală sau educaţie fizică nonformală;

2) obiective cognitive sau obiective psihomotorii în realizarea

educaţiei tehnologice;

3) capacitatea de a percepe şi aprecia valorile estetice sau

capacitatea de a crea valori estetice;

4) conştiinţa morală sau conduită morală.


următoarea listă (1 punct, fiecare alegere corectă):

1. Informarea intelectuală – vizează cantitatea informaţiilor

ştiinţifice şi umaniste ce vor fi transmise/asimilate;

2. Cuvântul morală defineşte ansamblul bunelor obiceiuri, al

regulilor de bună purtare în colectivitate;

3. În centrul demersurilor educaţiei tehnologice se află

valoarea binelui;

4. Analiza teoretică identifică trei forme de „frumos”: din artă,

din natură şi din viaţa socială;

5. Dezvoltarea aptitudinilor creatoare prin educaţie estetică nu

se poate asigura prin exersare pentru că ţine doar de dotarea

nativă;

6. Una dintre cele mai importante pârghii de realizare a

educaţiei fizice o reprezintă exerciţiile/sistemele de

exerciţii;

7. Prin moralitate se înţelege transpunerea moralei în

conştiinţa morală;

8. Selectarea şi transmiterea cunoştinţelor trebuie să poată fi

adaptate particularităţilor de vârstă şi individuale ale

elevilor;

9. Cuvântul amoral este sinonim cu imoral;

10. Identificarea şi cultivarea simţului estetic este unul dintre

obiectivele generale ale educaţiei estetice;

11. Educaţia estetică şi educaţia artistică sunt demersuri

identice, iar termenii prin care le desemnăm sunt sinonimi;

12. Educaţia tehnologică nu se reduce la iniţierea într-un

meşteşug tradiţional sau o într-o profesie modernă.


„Sportul te învaţă să câştigi cinstit. Sportul te învaţă să pierzi demn.

Prin urmare, sportul te învaţă de toate, te învaţă ce este viaţa” (Ernest

Hemingway) (13 puncte, dintre care 10 pentru corectitudine

ştiinţifică şi 3 pentru originalitate, creativitate).






1. Cojocariu,V., M. (2003). Educaţie pentru schimbare şi

creativitate, Bucureşti: E.D.P.;


metodologia curriculum-ului, Texte şi pretexte, Bucureşti: V@I

Integral;

3. Cerghit, I. (1988). Curs de pedagogie, Bucureşti:Tipografia

Universităţii Bucureşti;

4. Cristea, S. (2003). Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria

generală educaţiei, Chişinău: Litera Internaţional;

5. Cristea, S. (2000). Dicţionar de pedagogie, Chişinău-

Bucureşti: Grupul Editorial Litera, Litera Internaţional;

6. Danciu, Elena, Liliana. (2004). Învăţarea prin colaborare,

Timişoara, Editura Orizonturi Universitare;

7. Jinga, I., Istrate, E. (1998). Manual de pedagogie, Bucureşti:

Editura All Educational;

8. Marin, C. (1996). Teoria educaţiei, Bucureşti: Editura All;

9. Moise, C., Cozma, T. (1996). Reconstrucţie pedagogică, Iaşi:

Editura Ankarom;

10. Momanu, M. (2002). Introducere în teoria educaţiei, Iaşi:

Polirom;

11. Nicola, I. (1996). Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti:

E.D.P.;

12. Radu, I., Ezechil, L. (2002). Pedagogie, Fundamente

teoretice, Bucureşti: V&I Integral

Şi o nouă deschidere…pentru texte în contexte

Lucrarea cu titlul Fundamentele pedagogiei. Texte în contexte

realizată de către conf.univ.dr. Venera Cojocariu şi asist.univ.drd.

Iulia Dămian de la Universitatea din Bacău constituie, pentru

studenţii care se pregătesc să îmbrăţişeze cariera didactică, un

laborator autentic care le facilitează exerciţiul – deocamdată, mental!

- în domeniul comportamentelor definitorii pentru profesiunea de

profesor.

Jurământul de credinţă al autoarelor faţă de această profesiune

a cărei frumuseţe îşi propun să o releve, este prezentat încă din

primele rânduri unde sunt evidenţiate - cu valoare de principii! - cele

mai importante orientări paradigmatice ale momentului.

Într-un astfel de cadru conceptual, paginile următoare se

dezvăluie ca un adevărat proces iniţiatic...

- studenţii sunt invitaţi să reflecteze asupra unor concepte,

procese, fenomene ...

- sunt provocaţi să construiască/ reconstruiască, structureze/

restructureze/destructureze anumite înţelesuri...

- sunt stimulaţi să analizeze, să coreleze, să compare diverse

teorii şi practici pedagogice

- să confrunte, să verifice, să aprecieze diferite opinii şi

abordări.

Cele mai frecvente modalităţi de organizare a grupului de

învăţare (a grupei de seminar!) sunt cele „pe subgrupe”, de tip activ-

participativ.

Din acest punct de vedere, auxiliarul pe care îl analizăm oferă

o foarte bogată (chiar impresionantă!) paletă metodologică. Putem

anticipa că, printr-o astfel de organizare, implicarea studenţilor în

activităţile în care sunt antrenaţi va fi totală, lipsită de monotonie.

Propunând acest mod de lucru, autoarele îşi demonstrează - pe

de altă parte - expertiza în domeniul adaptării metodologiilor

didactice la nevoile de învăţare ale unei categorii de vârstă care

preferă învăţarea de tip reflectiv, maximal conştientă şi capabilă să

provoace transformări profunde în individ. O asemenea abordare se

află în deplin acord cu actualele tendinţe în domeniul

profesionalizării, ceea ce ne permite să evidenţiem alte importante

virtuţi ale lucrării în a satisface nu numai semnificative cerinţe de

ordin teoretic, dar şi acute nevoi de ordin practic.

Pentru ca exerciţiul pedagogic să fie complet, lucrarea oferă,

secvenţial, momente de evaluare şi autoevaluare care au menirea de

a oferi lectorului o serie de oportunităţi de confruntare a înţelesurilor

personale cu cele acceptate şi agreate de către specialişti. Acest

demers este cu atât mai necesar cu cât limbajul ştiinţelor educaţiei

lasă să fie surprinse cu greutate constantele comportamentale pe care

viitorii profesori şi-ar dori să le identifice pentru a şi le însuşi.

În concluzie, apreciem că un auxiliar de tipul celui pe care îl

putem răsfoi chiar acum este arareori întâlnit în mediul universitar şi

constituie, după toate probabilităţile, manualul de lucru (ghidul!) pe

care şi l-ar putea dori orice student.

Prof.univ.dr. Liliana Ezechil

Universitatea din Piteşti

11 noiembrie 2008

Documents

Suport Seminar Fundamentele Pedagogiei (1)