Embed Size (px)
Citation preview
PLANUL SECTORIAL AL MINISTERULUI AGRICULTURII ŞI
DEZVOLTĂRII RURALE
“ADER 2020”
Contribuţii la consolidarea genetică şi sporirea
numerică a ovinelor Karakul de Botoşani varietatea
Sur în vederea omologării acestora.
Coordonator: SCDCOC POPĂUȚI – BOTOȘANI
Partener 1: SC Agroind Com SRL
Obiectivul general: 5. Managementul durabil al resurselor genetice animale.
Obiectivul specific: 5.1.: Ameliorarea genetică a populaţiilor de animale (rase, linii) cu status normal.
Numărul / codul proiectului : ADER 5.1.4.
Anul începerii: 2015 Anul finalizării : 2018Durata (luni): 38
Varietatea
de culoareNuanţa si subnuanţe Tip de buclaj
Performanţa
proprie (pct.)
Neagrăalbăstruie, gudronată, normală, mat -
roşcată
Tub, tub + bob, aplatizată 540 - 650
Brumărie
normal (argintie, liliachie, perlată, oţel),
închis (plumburie, sidefie, căruntă), deschis
(cretată, lăptoasă).
Tub, tub + bob, bob + seceri,
aplatizată
500-680
Maroînchis (ciocolatie, brună, maro de Popauti),
normal (castanie), deschis (bej)
Tub, tub + bob, bob + seceri,
aplatizată
530 - 640
Surplatinată, argintie, antică, aurie, bronzată,
arămie, chihlimbar.
Tub, tub + bob, bob + coame,
aplatizată
500 - 680
RozÎnchis (cărămizie), normal (chihlimbar,
platinat) deschis (piersicie, bej), briliantie
Tub, tub + bob, bob + coame +
seceri, aplatizată
500 - 680
AlbăHermin, normal, untiu, gălbuie, cretată Tub + bob, seceri + coame +
pene, aplatizată
500 - 600
Varietăţile de culoare şi nuanţe în cadrul rasei Karakul de Botoşani
O nouă tendinţă în creşterea Karakulului în ţara noastră, o reprezintă diversificarea
paletei de culori si nuanţe a pielicelelor. Aceste sorturi de pielicele sunt foarte căutate şi
foarte scump plătite, iar ponderea lor este în continuă creştere.
Ovinele din linia Karakul colorat sunt o creaţie proprie a SCDCOC Popăuţi - Botoşanideoarece la baza lor de formare nu s-au folosit reproducători din import, sustratul lorereditar fiind constituit din ovinele Karakul negre şi Karakul brumării heterozigote.
Proiectul ADER 5.1.4.
VARIETĂŢILE DE CULOARE ÎN CADRUL RASEI
KARAKUL DE BOTOŞANI
Karakul Brumăriu Karakul Negru Karakul Maro
Karakul Sur Karakul Roz Karakul Alb
Creşterea cu succes a rasei Karakul de Botoşani presupune ca exploatarea să se efectueze pe acel areal
ce asigură condiţii naturale, sociale şi economice de înaltă favorabilitate, pentru producţii maximale
cantitative şi calitative şi cu eficienţă economică certă S-a făcut o analiză a efectivelor de ovine din jud. Botoşani, Suceava, Iaşi, Neamţ şi Vaslui, judeţe care
constituie arealul actual de creştere a rasei Karakul de Botoşani, concomitent cu descrierea principalelor
formaţiuni de relief şi a factorilor climatici specifici. În condiţiile ambientale existente, se analizează
comportamentul ovinelor exploatate pentru producţia de pielicele, exprimat prin gradul de adaptabilitate şi
prin calitatea producţiei de pielicele.
Din punct de vedere al orografieiterenului şi formelor de relief arealulde creştere a rasei Karakul deBotoşani cuprinde toate formele derelief. Putem încadra jud. Botoşani înzona de podiş şi câmpie, judeţul Iaşiîn zona de câmpie, podiş şi dea luriiar judeţul Vaslui în zonă de podiş şidealuri. Aceste forme de relief secontinuă şi în partea estică a judeţelorSuceava şi Neamţ, finalizînduse sprevest în regiuni muntoase.
De aici derivă şi varietateacondiţiilor specifice diverselor rasede ovine ce se adaptează şi habiteazăîn aceste zone, densitatea ovinelorpe unitatea de suprafaţă şi tehnolo giade creştere şi exploatare.
Structura de rasă la ovine, de perspectivă, în zona de N-E a Moldovei
ZONAREA IN PLAN TERITORIAL A AGROECOSISTEMELOR
FAVORABILE PENTRU CREŞTEREA RASEI KARAKUL DE BOTOŞANI
86%
0%14%
Chart Title
Karakul şimetişi
Ţurcană
Oi lână fină şisemifină
Karakul şi metişi
5%
Ţurcană85%
Oi lână fină şi semifină
10%
Structura de rasa la ovine jud. Neamt
22%
48%
30%
Structura de rasa a ovinelor jud. Iasi
Karakul şi metişi Ţurcană Oi lână fină şi semifină
5%
83%
12%
Structura pe rase de ovine jud. Suceava
Karakul şi metişi Ţurcană Oi lână fină şi semifină
In judeţul Botoşani, predomina, in structura raselor de ovine existente, rasa Karakul de Botoşani
Efectivele de ovine cu lână semifină şi fină sunt răspândite în mici insule în zonele limitrofe cu judeţul Iaşi
In judeţul Iaşi structura de rasă a ovinelor este favorabila rasei Ţurcane (48,0 %), urmata de oile cu
lână fină şi semifină (29,6% ) si de oile Karakul şi metişi (22,4 %): Ponderea oilor Karakul şi metişi
Karakul, din efectivul total de oi Karakul, reprezintă 18,3%.
În judeţul Suceava structura de rase de ovine este dominata de rasa Ţurcană cu varietăţile sale 82,6%).
Ponderea rasei K împreună cu metişi Karakul x Ţurcana reprezintă cca. 5,2 %, iar raportat la rasa Karakul
atinge valoarea de 2,9%.
In judeţul Neamţ majoritatea efectivelor sunt reprezentate de oile Ţurcane (84,5 %), urmate de oile cu
lână semifină (10,2%) şi de oile Karakul şi metişi Karakul (5,3%). Raportat la efectivul total de oi Karakul,
efectivele existente în judeţul Neamţ reprezintă numai 3,4%.
Proiectul ADER 5.1.4.
Berbeci Karakul Sur din rasa
Karakul de Botosani
Caractere morfologice
Oaie Karakul Sur din rasa
Karakul de Botosani
Tineret mascul Karakul Sur
in vârsta 8 luni Tineret femel Karakul Sur
in vârsta 8 luni Analiza indicilor corporali si de format corporal plasează animalele analizate in tipul de
format corporal dolicomorf sau longiliniu, de tip respirator, caracterizat prin forme lungi si
înguste, cu o lungime a trunchiului mult mai mare decât înălţimea, însuşiri caracteristice
animalelor cu producţii mai mari de lapte.
Proiectul ADER 5.1.4.
Ovinele Karakul Sur
din rasa Karakul de
Botoşani se caracterizează
prin însuşiri de exterior şi
conformaţie asemănătoare
rasei din care provin.
Parametri morfologici specifici (însuşirile de rasă, conformaţia corporală, constituţie) laovinele Karakul Sur din rasa Karakul de Botosani, identificate in arealul de crestere a rasei
Însuşirile calitative ale pielicelelor Culoarea şi nuanţa de culoare a pielicelelor
Culoarea sur se caracterizează prin aceia că fibrele care compun buclajul pielicelelor sunt de tip
heterocrom, pigmentul cromogen prezentind o nuanta de maro inchis pana la negru la baza fibrei si de
nuante deschise la varf (alb, crem, galben). În funcţie de culoarea bazei fibrei şi de cea terminală a
fibrelor, se deosebesc subnuanţele: argintie. plătinie, antică, aurie, bronzată, arămie şi chihlimbarie
nuanţa chihlimbar
Pielicele Karakul Sur - nuante
nuanţa arămie
nuanţa antic, auriu, platinat si bronzat
nuanţa antic, platinat si argintiunuanţa antic
nuanţa bronzata
Nuanţa argintie aurie bronzată platinie antică arămie
n n % n % n % n % n % n %
204 5 2,5 46 22,52 65 31,86 13 6,37 44 21,56 31 15,19
Culoarea şi nuanţa de culoare a pielicelelor la oile Karakul Sur din rasa Karakul de Botoşani
Ponderea indivizilor Karakul Sur in raport cu nuanta de culoare
Proiectul ADER 5.1.4.
Ponderea indivizilor Karakul Sur, în cadrul SCDCOC Popăuţi, dupa nuanta
de culoare este favorabila pentru nuantele antic (21,56%), aurie (22,5%) si
bronzata (31,8%) si mai putin favorabila pentru nuantele dorite, argintie
(2,5%) si platinata (6,37%).
Performanţele pielicelelor
SPECIFICARE Culoarea descendenţilor
Sur - 204 Negru - 903
n % n %
Forma buclei Tub 44 21,56 403 44,7
Tub+bob 23 11,27 373 41,3
Bob 44 21,56 - -
Bob - val 11 5,39 - -
Bob+seceri, - - - -
aplatizat 82 40,19 85 9,4
Alte tipuri - - 42 4,6
Mărimea
buclajului
mijlocie 114 55,88 450 49,8
Mijlocie -
mică
54 26,47 365 40,4
mică 13 6,37 50 5,6
mare 7 3,43 - -
Mijlocie -
mare
16 7,84 38 4,2
Forma buclelor. La ovinele Karakul Sur
predomină atât buclajul „aplatizat” sub formă de
tuburi plate , moareuri, valuri (40,19%) şi bob
combinat cu valuri (5,39%) cât şi cel „clasic” sub
formă de tuburi (21,56%), bob (21,56%) şi tub
combinat cu bob (11,27%).
Pe lângă frumuseţea şi originalitatea lor
pielicelele sure trebuie să aibă şi un buclaj în
formă de tuburi, cu un desen clar, frumos. De
dată mai recentă şi cu o estetică aparte, o
reprezintă pielicelele sur plate şi costale care
îmbină mătăsozitate evidentă cu luciul părului.
Mărimea buclajului cu o frecvenţă mai mare este cea ”mijlocie” (55,88%) şi ”mijlocie - mică”
(26,46%), celelalte tipuri având o pondere mai redusă (7,84%- „mijlocie spre mare”, 6,37% „mică” şi
3,43% „mare”.
Specificare UMKarakul Sur n = 94 Karakul Negru n = 167 Karakul Brumăriu n = 135
X ± sx V% X ± sx V% X ± sx V%
Înălţimea la greabăn cm 73,914 0,752 6,018 76,187 0,692 5,054 74,921 0,719 5,148
Înălţimea la crupă cm 73,243 0,762 6,158 74,250 0,574 4,300 74,139 0,825 5,173
Înălţimea la baza coziicm
63,829 0,697 6,462 58,000 0,731 7,1010 60,445 0,563 5,671
Adâncimea toracelui cm 35,182 0,251 6,307 35,562 0,377 5,896 35,196 0,281 6,379
Lungimea oblica a
trunchiului
cm67,629 0,754 6,690 73,687 0,592 4,474 71,565 0,849 5,219
Lungimea capului cm 27,113 0,193 7,129 27,500 0,334 6,767 27,169 0,395 6,536
Lungimea urechii cm 12,929 0,221 9,664 13,343 0,264 11,002 13,105 0,211 10,102
Lărgimea pieptului cm 20,057 0,224 6,517 22,250 0,274 6,862 21,619 0,325 6,147
Lărgimea la crupă cm 22,743 0,306 8,005 20,750 0,245 6,583 21,192 0,593 7,363
Lăţimea urechii cm 7,812 0,059 8,219 7,718 0,103 7,463 7,694 0,089 8,092
Perimetrul toracic cm 92,200 1,727 11,325 97,687 1,248 7,106 95,291 1,509 6,347
Perimetrul fluierului cm 8,843 0,089 5,943 9,406 0,128 7,574 8,973 0,191 7,263
Greutatea corporală kg 65,800 2,039 15,245 68,938 2,136 15,139 66,620 1,835 13,245
Măsurători biometrice la berbecii Karakul de Botoşani din liniile Karakul Sur, Karakul negru si Karakul Brumăriu
73.35
75.43
75.1
72 73 74 75 76
Karakul sur
Karakul negru
Karakul brumariu
Indicele corporal berbeci
124.74
128.22
127.19
122 124 126 128 130
Karakul sur
Karakul negru
Karakul brumăriu
Indicele masivitatii berbeci
Proiectul ADER 5.1.4.
8787.5
8888.5
8989.5
9090.5
Karakulsur
Karakulnegru Karakul
brumăriu
Axis
Title
Varietati de culoare
Indice compactitate berbeci
Specificare UMKarakul Sur n = 94 Karakul Negru n = 167 Karakul Brumăriu n = 135
X ± sx V% X ± sx V% X ± sx V%
Înălţimea la greabăn cm 68,739 0,265 3,734 65,960 0,198 3,760 65,105 0,201 3,927
Înălţimea la crupă cm 69,878 0,266 3,687 67,000 0,211 3,950 65,894 0,238 4,109
Înălţimea baza cozii cm 51,400 0,347 6,584 53,170 0,234 5,525 51,658 0,251 5,617
Adâncimea toracelui cm 29,590 0,228 7,471 29,570 0,154 6,560 28,910 0,189 6,791
Lung oblica trunchi cm 64,628 0,351 5,274 65,470 0,219 4,200 64,365 0,349 5,101
Lungimea capului cm 22,495 0,182 7,885 24,440 0,085 4,394 23,186 0,107 4,118
Lungimea urechii cm 14,086 0,108 7,463 15,572 0,117 9,572 15,089 0,097 8,201
Lărgimea pieptului cm 18,404 0,130 6,892 17,100 0,012 6,783 16,977 0,089 6,579
Lărgimea la crupă cm 21,989 0,168 7,411 19,630 0,100 6,410 18,691 0,135 6,321
Lăţimea urechii cm 7,279 0,063 8,365 7,420 0,050 8,430 7,406 0,037 8,276
Perimetrul cm 85,223 0,466 5,298 83,770 0,377 5,640 83,894 0,389 5,727
Perimetrul cm 7,633 0,042 5,364 7,810 0,035 5,760 7,699 0,061 5,837
Greutatea corporală kg 45,239 0,491 8,785 47,620 0,341 8,990 45,065 0,483 9,105
Măsurători biometrice la oile mame Karakul de Botoşani din liniile Karakul Sur, Karakul negru si Karakul Brumăriu
Series160
65
70
75
Karakulsur
Karakulnegru Karakul
brumăriu
indicele de compactitate oi mame
Karakul sur
Karakul negru
Karakul brumăriu
123.98
127
128.85
indicele masivitatii oi mame
Series1
75.833
78.154
76.722
Karakul sur
Karakul negru
Karakul brumariu
Indicele corporal oi mame
Series1
Proiectul ADER 5.1.4.
Param. SpecificareLuciu intens
Buclaj f.bun
Luciu bun
Buclaj bun
Luciu
nesatisfăcător
Buclaj satisfăcător
WBC Nr. De globule albe / leucocite 12.627 49.593 16.415
NEU % Neutrofile 40.333 38.767 44.500
LYM % Limfocite 51.900 55.800 48.100
MON % Monocite 0.167 0.333 0.300
EOS % Eusinofile 7.233 4.900 6.900
BAS % Bazofile 0.367 0.200 0.200
NEU # Neutrofile 5.337 16.517 6.750
LYM # Limfocite 6.413 30.720 8.640
MON # Monocite 0.273 0.477 0.165
EOS # Eusinofile 9.757 4.330 5.160
BAS # Bazofile 0.513 0.217 0.310
RBC Nr. De globule rosii / eritrocite 4.637 13.577 12.750
HGBCantitatea totala de
hemoglobina13.767 12.433 11.950
HCT % de globule rosii (hematocrit) 16.833 37.567 37.400
MCVMedia volumului globulelor
rosii36.400 27.667 29.650
MCHMedia globulara a
hemoglobinei30.067 9.167 9.400
MCHCConcentratia medie a
hemoglobinei82.567 33.100 31.800
RDW-CV
Latimea distributiei eritrocitare
RDW (CV%) = Deviatia
standard a marimii eritrocitelor
x 100 / VEM
4.800 15.800 18.700
RDW-SD Variatia in volum a hematiilor 7.500 20.467 26.000
PLT Nr de Trombocite 0.000 598.667 633.500
MPV Volum trombocitar mediu 0.000 5.833 6.050
PDWVariatia in volum a
trombocitelor0.000 14.867 15.050
PCTNumarul de trombocite
plachetocrit0.000 0.350 0.379
Profil hematologic Karakul Sur
În urma efectuării profilului hematologic s-
a constatat că varietăţile de culoare ale rasei
Karakul de Botoşani posedă profiluri
hematologice caracteristice, relativ distincte
între ele, în raport cu vârsta şi sexul
animalelor, cu menţiunea că parametrii
determinaţi sunt influențați şi de starea de
întreţinere a animalului, stare care este dată
de nivelul de alimentaţie, factorii de
microclimat, etc. Analizând datele
prezentate, constatăm faptul că lotul de miei
cu cea mai ridicată valoare a pielicelelor
(luciu intens, buclaj aplatizat, etc.) au valori
diferite de a celorlalte două loturi la mai
mulţi parametri determinaţi cum ar fi:
Eusinofile, Bazofile, Nr. De globule rosii /
eritrocite, etc. Concluzionând putem
afirma că însuşirile morfologice calitative
ale pielicelelor se corelează cu niveluri
variabile ale constantelor sangvine; aceștia
putând fi indicatori ce pot fi utilizaţi în
procesul de selecţie şi ameliorare.
Proiectul ADER 5.1.4.
Analiza evoluției intervalului dintre generații.
Acest indicator este extrem de important deoarece reprezintă și un factor esențial al ameliorării,
influențând în mod direct și efectul selecției pe fiecare nouă generație. Analiza documentelor de evidență
a montelor și a fătărilor scoate în evidență că la rasa Karakul de Botoșani intervalul dintre generații are o
durată medie de 4,28 ani pe intervalul 1968-2016.
Comparând aceste valori ce cele determinate de alți autori, însă pentru alte rase de ovine, acest interval
dintre generații este mai mare cu 6-12 luni ca efect direct datorat prelungirii duratei de exploatare a
femelelor și a berbecilor din stocul viu.
Proiectul ADER 5.1.4.
3.4 3.6 3.8 4 4.2 4.4 4.6
Karakul sur
Karakul maro
Karakul negru
Mamă-fiincă
Mamă-fiu
Tată-fiică
Tată-fiu
Distribuția culorilor la descendența
rezultată din încrucișarea berbecilor
Karakul de Botoșani sur cu oi Karakul de
Botoșani de diferite varietăți de culoare
73.5
202.53
3
18
2514
45.5
00
60
20
0
10
20
30
40
50
60
70
80
sur maro negru hal i l i a l te cul .
KS x KS
KS x KM
KS x KN
Din încrucișare berbecilor Karakul sur cu femele Karakul maro (KM) se constată
că în descendență 33,5% au fost de culoare sur, alți 14% negri, cca. 5% halili și o proporție de
2% de alte culori. Însă, prin faptul că la formarea acestei varietăți de culoare a contribuit în
primul rând un reproducător maro cea mai mare proporție din numărul total de miei obținuți,
reprezentând 45,5%, au avut culoarea tot maro.
Distribuția culorilor la descendența
rezultată din încrucișarea berbecilor
Karakul de Botoșani de diferite varietăți de
culoare cu oi Karakul de Botoșani sur
20.4
33.5
16.5 16.5
33.5
0 0
30.6
0
14.6
26.8
2.5 0
45.9
3 3
75.5
0
11.452.88 4
65.5
0 1.450
10
20
30
40
50
60
70
80
KB KB KN KM KS Halili KA
KB x KS
KM x KS
Ks x KS
KA x KS
Proiectul ADER 5.1.4.
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
Constituție
Luciul buclajului
Lungimea fibrelor
Finețea fibrelor
Desimea buclelor
Uniformitatea buclelor
Modelarea buclelor
Rezistență elasticitate
Direcția de înrulare
Grad închidere
Mărime buclaj
Calitate buclaj
Heritabilitatea principalelor însușiri la varietatea sur din cadrul rasei
Karakul de Botoșani
Caracterele slab heritabile, la care coeficientul determinat are valori medii mai
mici de 0,25, cum ar fi, de pildă, nuanța de culoare, rezistență, elasticitate și constituția scoate
în evidență faptul că între fenotip și genotip se stabilește o legătură extrem de slabă iar acele
caractere sunt dependente, într-o măsură redusă, de genotip și, în consecință, acestea vor fi
supuse unei influențe mai mari exercitată de unii factori de mediu, iar orice încercare de a le
ameliora presupune o intensificare a acțiunilor specifice activității de selecție și de dirijare a
împerecherilor.
Proiectul ADER 5.1.4.
Elaborarea documentației tehnico-științifice privind
producerea liniei Karakul Sur
Până în anul 1972 mieii de altă culoare apăreau sporadic în turmele de ovine
Karakul. De aceea interesul crescătorilor nu era să le înmulțească deoarece pielicelele
colorate nu erau solicitate, iar acţiuni concrete de ameliorare erau inexistente.
În cadrul rasei Karakul de Botoșani indivizii de culoare sur au apărut ca urmarea a
efectuării controlate ale unor împerecheri între indivizi maro homozigoți și negri
heterozigoți. Această culoare este întâlnită și la alte rase de pielicele și poartă
denumirea de agouti sau lupie.
În vederea creșterii numerice a indivizilor de culoare sur dar și pentru consolidarea
genetică a caracterelor s-a trecut la o dirijare a cuplurilor de genitori, iar la descendența
obținută s-a aplicat o selecție riguroasă.
După 1975, când solicitările pentru aceste pielicele cresc, s-a trecut la
selecţionarea indivizilor colorați în maro sau în alte culori și se testau metode de
obţinere, înmulţire şi consolidare genetică, punându-se bazele formării liniei Karakului
maro, sur și ulterior roz.
Proiectul ADER 5.1.4.
În această acţiune de formare, înmulţire genetică şi consolidare a culorii sur din cadrul
rasei Karakul de Botoşani au fost parcurse unele etape distincte:
• în etapa I-a (1974 – 1979) s-a procedat la identificarea oilor şi berbecilor Karakul
negru care posedau gena pentru o altă culoare în stare hipostatică. Din fişele genealogice s-
au identificat un număr redus de oi negre (provenite dintr-un părinte sau din ambii părinţi
brumării) precum şi un berbec reproducător care a produs în descendență mieii de aceeași
culoare. Mărimea efectivă a populației la finalul acestei etape a fost de 6,83 iar numărul de
pedigriu conturate a ajuns la 20.
• în etapa II –a (1980 – 1984), s-a procedat la aplicarea unor împerecheri între indivizii
heterozigoţi, obţinându-se în proporții diferite atât miei negrii şi miei colorați, inclusiv de
culoare sură. Este și etapa în care s-a purces la trecut la selecția indivizilor de prăsilă care
au participat la activitatea de reproducție în vederea creșterii dimensiunii efectivului sur.
Pe acest fond mărimea efectivă a populației a crescut la 9,09 iar numărul pedigreelor a
ajuns la 89.
• în etapa a III - a (1985 – 1989) s-a concretizat prin activități tehnice specifice a
muncii de selecție în vederea conturării caracterelor la viitoarea creație biologică.
Intensitatea de selecția a crescut și datorită faptului că mărimea efectivă a populației a
ajuns la 30,12 iar pedigreele existente erau de aproximativ 200. Numărul efectiv de
reproducători era de 15,24, iar valoarea gradului de consangvinizare pe generație s-a redus
de la 5,50 cât a fost în perioada anterioară la doar 1,66.
Proiectul ADER 5.1.4.
• în etapa a IV –a (1990-2000) s-a practicat recombinarea genetică prin împerecheri
omogene şi heterogene (pentru culoare şi nuanţe de culoare) în scopul înmulţirii lor
cantitative şi consolidării culorilor obţinute, concomitent cu aplicarea selecţiei riguroase
(uniformizarea culorii, ameliorarea tipului de bucle; a buclajului şi a calităţii fibrelor de
păr) şi asigurarea condiţiilor optime de creştere şi întreţinere. Pentru stabilizarea culorii s-
a aplicat pentru început consangvinizarea curentă (incest) urmată de o consangvinizare
moderată.
• S-au selecţionat cei mai buni reproducători masculi, care corespundeau standardului
propus sub aspectul calităţii pielicelelor şi a transmiterii la descendenţi a culori. Aceşti
berbeci au fost folosiţi intens la reproducţie fiind consideraţi întemeietori de linie. Gradul
de consangvinizare totală a fost de 2,11 iar cel al generației scade la 0,82.
• Din împerecherile dirijate în perioada 1995-1996 între oi de culoare sur și berbeci
sur, dar și cu berbeci maro, roz albi s-a obținut un număr total de 1426 indivizi (Elena
Ursu, 1998) , oferind astfel o creștere a dimensiunii efectivului de tip nou și a permis o
creștere a intensității selecției.
Proiectul ADER 5.1.4.
În urma analizei genetice a peste
500 pedigree extrase din Registrul
genealogic se constată existența în
cadrul fondului genetic al Karakului
sur ale unor gene aparținând mai
multor varietăți de culoare conturate și
consolidate în cadrul rasei Karakul de
Botoșani.
43.88
32.4
20.68
1.35 1.69
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
KM
KN
KS
KR
Alte culori
În raport cu aceste rezultate se poate afirma că la formarea ovinelor de culoare sură
prin împerecherile efectuate, în cadrul procesului de formare au contribuit mai multe
varietăți aflate în interiorul rasei.
De asemenea din analiza valorilor rezultă ca baza genetică la culoarea sur o
reprezintă în ordine Karakul maro (43.88%), Karakul negru (32,44%) și Karakul
brumăriu (20,68%). Karakul roz dar și alte culori dețină o proporție mai mică de 3%.
Proiectul ADER 5.1.4.
CONCLUZII Arealul de creştere şi exploatare a rasei Karakul de Botoşani se amplasează în partea de N-E și centrală a Moldovei,
cuprinzând judeţele Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui. Liniile de ovine Karakul colorat sunt părţi constituente ale
rasei Karakul de Botoşani, fiind crescute și ameliorate în acelaşi areal teritorial.
Arealul geografic se caracterizează printr-un climat cu temperatura medie anuală cuprinsă între 7,5 – 9,4 0C, variaţiile
fiind între -25,7 0C şi 36,7 0C. Pe sezoane, temperatura medie are valori de – 2,7 0C iarna, 8,7 0C primăvara, 19,5 0C
vara şi 10, 0 0C toamna. Umiditatea relativă a aerului este cuprinsă între 69 -73%, precipitaţiile medii anuale între 524 –
614 mm şi viteza vânturilor între 14,3 – 16,0 m/s. Se recomandă creşterea rasei Karakul de Botoşani în stare curată în
zonele cu precipitaţii sub 500 mm/an, unde în paralel se pot face şi încrucişări de absorbţie până la a 2 – 3-a generaţie
cu Ţurcana neagră şi brumărie.
Condiţiile climatice favorabile precum şi existenţa unor mari efective de oi din rasa Ţurcană neagră şi brumărie (Iaşi,
Suceava, Neamţ) constituie o bază biologică sigură pentru dezvoltarea efectivelor de ovine producătoare de pielicele.
Astfel în judeţul Iaşi se estimează o creştere de cel puţin 15%, pentru judeţul Suceava cu 23 – 30%, în judeţul Neamţ de
45% iar în judeţul Botoşani cu 35 %, pentru a atinge şi depăşi efectivele existente în anul 2000.
Analiza indicilor corporali si de format corporal plasează ovinele Karakul Sur in tipul de format corporal dolicomorf,
longiliniu, de tip respirator, caracterizat prin forme lungi si înguste, cu o lungime a trunchiului mult mai mare decât
înălţimea, însuşiri caracteristice animalelor cu producţii mai mari de lapte.
Greutatea la naştere a mieilor la naştere este cuprinsă între 3,568 ± 0,101 kg la mieii Karakul Sur, de 3,929 ± 0,026 kg
la mieii Karakul Negru si de 3,946 ± 0,055 kg la miei Karakul Brumăriu. Greutatea mieilor la înţărcare este de 15,387±
0,558 kg la mieii Karakul Sur, de 16,997±0,193 kg la mieii Karakul Negru şi 16,375± 0,350 kg la miei Karakul
Brumăriu fapt ce atestă o bună capacitate lactogenă a oilor mame şi de asimilare a mieilor.
Valorile indicilor de reproducţie se încadrează în parametrii rasei : fecunditatea - 97,60 %, prolificitatea– 110,5%, iar
natalitatea– 101,1%.
Culoarea pielicelelor prezintă nuanţe dorite de selecţie la un procent de peste 80% din indivizii analizaţi. Ponderea
indivizilor Karakul Sur, după nuanţa de culoare, este favorabila pentru nuanţele antic (21,56%), aurie (22,5%) si
bronzata (31,86%) si mai puţin favorabila pentru nuanţele dorite, argintie (2,5%) si platinata (6,37%).
Proiectul ADER 5.1.4.
La ovinele Karakul Sur predomină atât buclajul „aplatizat” sub formă de tuburi plate , moareuri, valuri (40,19%) şi bob
combinat cu valuri (5,39%) cât şi cel „clasic” sub formă de tuburi (21,56%), boburi (21,56%) şi tub combinat cu bob
(11,27%).
Mărimea buclajului cu o frecvenţă mai mare este cea ”mijlocie” (55,88%) şi ”mijlocie - mică” (26,46%), celelalte tipuri
având o pondere mai redusă (7,84%- „mijlocie spre mare”, 6,37% „mică” şi 3,43% „mare”.
Berbecii pepinieri care activează în zona de formare au capacitate de ameliorare mai mare și prin potrivirea
împerecherilor se creează condiții ca presiunea exercitată de aceștia să influențeze în sensul dorit caracterul reprezentat
de mărimea buclajului.
Dacă în anul 2007 proporția de sânge aparținând rasei Țurcane era mai mare de 11%, în structura genetică a actualului
tip de Karakul de Botoșani din varietate sur proporția genelor acestei rase se reduce destul de mult, ceea ce face ca
distanța genetică să înregistreze o tendință de depărtare de la 0,036 în anul 2007 la 0,027 în anul 2016.
Rezultatele obținute mai evidențiază și o depărtare genetică față de Karakulul asiatic și Karakulul adus din alte unități
din țară (Dulbanu și Rușețu), deoarece în anul 2016 asemănarea genetică Rxy a fost de 0,002 cu tipul asiatic și respectiv
Rxy = 0,0081 cu cel din alte unități.
Mărimea efectivă a Karakulului de Botoșani din varietatea sură variază în funcție de exploatație și de zonă, de la
minima de 49,46 la exploatațiile aflate în apropierea zonei de formare la 126,1 cât s-a înregistrat la exploatațiile aflate în
interiorul zonei de formare. Aceste valori corespund unui ritm de creștere a consangvinizării cuprins între 0,48 și
respectiv 0,73 iar pe întreaga populație actuală care formează Karakulul sur mărimea efectivă a populației a fost de
176,87.
Gradul de consangvinizare în populația actuală este de 7,41 și înregistrează variații de la 8,48 la populația de Karakul
sur din zonele apropiate județului Botoșani și de7,31 la populația aflată în interiorul arealului de formare, cea ce
corespunde unui prag moderat spre apropiat.
Analiza documentelor de evidență a montelor și a fătărilor scoate în evidență faptul că la rasa Karakul de Botoșani
intervalul dintre generații are o durată medie, pe intervalul 1968-2016 de cca 4,28 ani.
CONCLUZII Proiectul ADER 5.1.4.
