Ţara noastră

Ianuarie 2012 | Anul I, Numărul 1 | www.antimafie.md | Fondat 2011 | Apare lunar | Preţ: fără plată

“Mi-aţi luat părinţii. Copilăria mea este un chin de dorul lor... Sunt ostaticul vostru.CÂND O SĂ VĂ SĂTURAŢI DE BANI?!”

ŢARA noastrăTRANSMITE ACEASTĂ INFORMAŢIE DE LA OM LA OM. AŞA NU SE MAI POATE!

2 ŢARA NOASTRĂ IANUARIE 2012

www.antimafie.md3ŢARA NOASTRĂIANUARIE 2012

www.antimafie.md

Stimaţi cititori,Acesta este primul număr al ziarului Mişcării Populare Antimafie – „Ţara noastră”. Am gândit apariţia publicaţiei pentru a nu rata şansa să spunem un cuvânt în istoria recentă fără a ne dojeni vreo dată că am tăcut chitic şi nu am întreprins acţiuni îndreptate spre prevenirea unei catastrofe pentru ţara noastră. Cel care are ochi să vadă şi urechi să audă este dator faţă de conştiinţa sa de creştin să transmită adevărul semenilor săi. Trebuie să ştiţi, însă, că înregistrarea ziarului, ca şi înregistrarea Mişcării Antimafie la Ministerul Justiţiei, a fost un caz fericit şi nu unul firesc, în momentul în care am depus toate actele necesare conform legislaţiei, şi asta pentru că adevărul întotdeauna a deranjat o conducere care se menţine la putere prin înşelăciune şi pentru care a dirigui treburile statului înseamnă A FURA CETĂŢENII. Oamenii care înţeleg că trebuie să muncească pentru a se întreţine şi muncesc fără a cauza daune concetăţenilor lor duc greul acestor timpuri şi anume ei vor fi acei care vor aprinde scânteia de revoltă împotriva actualilor.

Prea multe minciuni şi cuvinte deşarte aţi auzit şi aţi citit în ultimii ani ca să puteţi crede că un ziar, în special unul politic, ar putea să răspândească cuvântul adevărului. Prea multe speranţe aţi pierdut ca să mai puteţi crede că politicienii pot avea bun simţ. Prea mult timp a trecut decând totul ar fi putut fi altfel. În tot acest răstimp, de fiecare dată, când aţi aruncat buletinul de vot în urnă, aţi spus „Doamne-ajută! De data asta, poate va fi altfel! Poate aceştia vor face schimbări...”

Şi totul s-a schimbat. Altfel se numeşte ţara în care locuiţi, altfel se numeşte limba, alte denumiri au străzile, altfel sunt oamenii (dar nu străini) – doar visele şi gândul la casă au rămas aceleaşi. Ţara, în care v-aţi născut, a devenit „ţara lor”. A lor este Parlamentul şi Guvernul, a lor este Legea şi Judecata, a lor este Vama şi Piaţa, a lor este Soarta noastră şi Ţara. Politica devenind pentru ei cea mai profitabilă afacere din Republica Moldova.

Ei au zidit acest sistem politico-mafiot timp de 20 de ani atribuindu-şi prin înşelăciune şi ipocrizie calitatea de politicieni, îmbrăcând tot spectrul de culori de la roşu la verde, albastru, galben şi altele. În timpul campaniilor electorale, ei investesc bani grei în propagandă, pliante, afişe şi spoturi publicitare promiţându-ne o ţară „fără comunişti”, „fără sărăcie”, „fără corupţie”, asigurându-ne că va fi „stabilitate”, „bunăstare”, „prosperitate”, „schimbare până la capăt” şi că se vor respecta drepturile tuturor cetăţenilor. Iar pentru că cuvântul lor este deşert, mai adaugă şi câte un kilogram de orez sau un litru de ulei distribuite în satele noastre de-o sărăcie cum nu s-a mai văzut în Europa contemporană. Iar odată ajunşi la guvernare, primul lucru la care se gândesc este cum să-şi recupereze cheltuielile electorale şi cum să-şi taie cea mai mare bucată din turta de stat folosind din plin sistemul mafiot creat de predecesorii lor şi întărit, din 2001, de comunişti.

Ţara este a lor. Cetăţenii noştri fiind nevoiţi să evadeze în străinătate în căutarea unei vieţi mai bune, privind cu milă şi regrete în urmă. Şi dacă acum, 10-15 ani plecau părinţii, după 7 aprilie, pleacă şi copiii care au scos poate ultimul strigăt de disperare făcând ţandre faţadele edificiilor de stat favorizând astfel venirea la putere a celor care în numai doi ani au reuşit un singut lucru – să le fure ce le mai rămăseseră: SPERANŢA.

Dragi concetăţeni,Încă nu totul este pierdut. Ne-a rămas NĂDEJDEA dătătoare de CURAJ. Şi dacă dorim să ne recuperăm ţara, casa, familia şi drepturile, să avem o societate puternică în care LEGEA-i LEGE pentru TOŢI, în care numai Legea serveşte drept criteriu pentru ce e bine şi ce e rău, ar fi cazul să nu stăm cu mâinile în sân şi să lăsăm să ne conducă idiologiile pe care şi le-au atribuit strategic nişte mafioţi, nişte oameni de nimic, nişte papagali!

Politica este mai mult decât o simplă meserie. Politica înseamnă dedicaţie şi sacrificiu întru binele cetăţenilor tăi. „Politica este ocupaţia cu cea mai mare autoritate, pentru că ea include şi etica.” Pentru ei, poltica este un instrument de manipulare. Pentru ei, legile sunt nişte propoziţii scrise pe-o hârtie, care fie o ascund, fie flutură cu ea în virtutea interesului particular, ignorând ce-i drept şi ce nu e drept pentru societate. Cine dracu’ se cred ei?!

Noi suntem un popor crescut cu bunătate. Printre noi, există oameni cu virtuţi, oameni drepţi şi curajoşi. Şi dacă acest ziar, precum şi site-ul nostru www.antimafie.md, va servi o platformă de atracţie pentru astfel de oameni, atunci mai avem şansa să ne recuperăm ŢARA NOASTRĂ.DUMNEZEU SĂ NE AJUTE ŞI SĂ OCROTEASCĂ ŢARA NOASTRĂ!

Daniela Bodrug

„ŢARA NOASTRĂ”este o publicaţie fondată de

Mişcarea Populară Antimafie

Nr. de înregistrare: 256

Data înregistrării: 2 decembrie 2011

Contul curent: 22511804392

Contul bancar: AGRNMD2X

Redactor-şef: Daniela Bodrug

Apare din 2012

Adresa:Str. Petru Rareş 36, of. 146 „B”,Cod poştal 2005, Chişinău, Republica Moldova

Telefoane de contact:+ 373 22 92 82 56+373 22 83 00 36GSM 0 693 58 180

E-mail: tara.noastra.numafiei @gmail.com

Internet: www.antimafie.md

Tipografia: „Prag-3”Str. Petricani 94/1Chişinău, Republica MoldovaComanda Nr. 36

Tiraj: 10 000 de exemplare

DIN PARTEA REDACTORULUI EDITORIAL

MANIFESTAcum doi ani, la 29 iulie 2009, urmare a unui efort colectiv, stors pragmatic din ultimile rezerve sentimentale ale unei societăţi obosite, a căzut dureros regimul lui Voronin, iar la putere s-a instalat confortabil – Criza Politică. După 20 de ani de independență, Țara Asta pentru prima dată este guvernată de Criză şi, tot pentru prima dată, are un Regim în opoziție. Iată de ce, făgăduita „schimbare până la capăt (-ul răbdării)” nu s-a lăsat aşteptată – dacă pe timpul comuniştior oamenii se uitau dumeriți în jur şi le era frică de Voronin, acum se uită nedumeriţi la ăştia şi le este frică de sfîrşitul lumii; dacă pe timpul lui Voronin, omul „murea de durere”, pe timpul lui Filat „moare de jenă”, a lui Plahotniuc – „… de umilință”, a lui Lupu – „… de râs” şi a lui Ghimpu – „ … de ruşine”.

Atunci, ca să nu moară de durere, Țara Aia evada discret peste hotare, acum, ca să nu moară de jenă, de umilință, de râs şi de ruşine, Țara Asta „se integrează”, pe furiş, în Europa.

În vara lui 2010, am spus că Regimul lui Voronin, înainte de cădere, în timp ce îl avorta pe Lupu, a fătat un monstru şi că acel monstru se fofilează la putere … Am spus că ne paşte un mare pericol, dacă anonimul Plahotniuc devine persoană publică şi unul din conducătorii statului. Am spus că locul celui care a furat întreprinderi de stat, bănci şi hoteluri, locul celui care s-a ocupat de proxinetism şi trafic de ființe umane este în puşcărie şi nu în fruntea țării. Am mai spus că Plahotniuc şi-a subordonat mai multe instituții ale statului, că va fi deputat pe listele Partidului Democrat şi că va pretinde la una dintre cele mai înalte funcţii într-o nouă guvernare AIE.

Concluzia pe care o făceam atunci era că prețul pe care îl vom plăti pentru decomunizarea țării va fi mafiotizarea ei. Din nefericire, tot ce am afirmat cu titlul de predicție, s-a împlinit.

Două lucruri nu le-am spus atunci, nu pentru că nu le-am cunoscut, ci pentru că omeneşte nu am vrut să le cred reale.

Întâi, nu am vrut să cred faptul că Ghimpu este până peste urechi scufundat în buzunarul lui Plahotniuc, n-am putut să-mi închipui că un individ atât de rudimentar şi obtuz (calități, în cele mai dese cazuri, indispenasbile şi necesare unei conştiințe naționale absolute, „în stare pură”), poate în timp record să devină „ doiarkă” fruntaşă. Mulsul este ocupația de bază a lui Ghimpu şi atâta timp cât Aeroportul Internațional Chişinău, Calea Ferată şi Piața Centrală nu rag, Mişa o să le mulgă. Țâța şi îmbrățişarea fatidică a lui Plahotniuc l-au transformat pe Gimpu înt-un fel de ostaş universal al Mafiei, iar naționalismul şi anticomunismul rămân şi în acest caz – un neschimbat refugiu pentru ticăloşii tuturor timpurilor.

Doi, ştiam că Oceanul Planetar este o bâltoacă de ignorat pe lângă orgoliul nemăsurat al lui Vlad Filat,

mai ştiam că în pofida motivației de a parveni cu orice preț, nu orgoliul, ci frica de Voronin, l-a făcut pe acesta politician. Mergând pe aceeaşi logică, frica de Plahotniuc ar fi trebuit să facă din Filat un politician mare. Or s-a întâmlat exact invers, frica de Plahotniuc l-a întors pe Filat la condiția inițială, a unui omulean mic şi banal. De câte ori se va răsti publik(!) Filat la Plohotniuc, tot de atâtea ori, în locuri ferite de curiozitatea proştilor, vor avea loc înțelegeri cu consecințe din ce în ce mai pustietoare pentru Țara Asta. Alegerea lui Filat pentru Plahotniuc este făcută şi numai naivii mai pot crede că ura sinceră pe care o nutresc ăştia unul pentru altul va declanşa un război necruțător împotriva Mafiei.

Au trecut mai bine de doi ani, de când Criza Politică a înlocuit la putere Regimul Comunist. Au trecut mai bine de doi ani, de când stăpân peste Țara Asta este Haosul. Haosul regizat, organizat şi administrat de un singur individ. O întreagă armată de analişti politici, care şi-au făcut o meserie de credință din a beli de comunism esența democratică a acestei societăți, au încercat să demonstreze, anul trecut, că Plahotniuc este doar o obsesie a mea, umflată public pentru a-i readuce pe comunişti la putere…

Un întreg ansamblu de trubaduri ai noului curent de gîndire politică, numit – AIE, vor continua să cânte de zori la aceleaşi drâmbe propagandistice încercând să demonstreze publicului, din ce în ce mai rărit de valuri noi de emigrație, că actuala gaşcă de golani împroprietăriți din bunul public şi investiți cu putere pentru a-şi spori averile, este singura soluție vitală pentru Țara Asta.

Nu se va sparge gaşca de la guvernare, atâta timp cât furtul cimentează betonul Alianței.

Nu se va uni Filat cu Voronin, atâta timp cât Plohotniuc are Procuror, iar ăştia doi au doar avocați.

Nu se vor face alegeri anticipate, atâta timp cât Plahotniuc nu va fi convins că ele ar putea să-i consolideze pozițiile.

Nu va fi ales un Preşedinte al Republicii Moldova, atâta timp cât Plahotniuc este adevăratul ei stăpân.

ŞI O ULTIMĂ PREDICȚIE - NU VA SCĂPA ȚARA ASTA DE PLOHOTNIUC FĂRĂ SACRIFICII UMANE!

PENTRU CĂ ACEASTĂ BĂTĂLIE ESTE DECISIVĂ ÎN CALEA SPRE NORMALITATE, OR NU RĂZBOIUL CU VREUN IMPERIU VA CONSTITUI VICTORIA FINALĂ PENTRU EUROPA, CI ÎNLĂTURAREA UNUI MÂRLAN DE LA PUTERE.

JOS MAFIA !

DUMNEZEU SĂ BINECUVÂNTEZE REPUBLICA MOLDOVA !

Sergiu Mocanu

“Atunci, ca să nu moară de durere,

Țara Aia evada discret peste hotare,

acum, ca să nu moară de jenă, de

umilință, de râs şi de ruşine, Țara Asta

„se integrează”, pe furiş, în Europa. “



www.antimafie.mdUNGHI DE ATAC FOTOREPORTAJ

AMBASADORUL BUNEI SPERANŢEConcetăţenii noştri, plecaţi la munci peste hotare, au fiecare în biografia lor câte o istorie de succes. Parte a istoriilor lor de succes sunt şi dramele sufleteşti, şi umilinţa şi dorul de casă. Au lăsat aici, mai mulţi ani în urmă, câteva perechi de ochi înlăcrimaţi ai celor dragi şi multe perechi de ochi ce îi priveau superior de pe culmi politice sau financiare. Majoritatea dintre ei revin periodic ca să-şi citească istoria de succes din ochii celor apropiaţi, dar şi să înfrunte cu demnitate privirile obraznice ale golanilor împroprietăriţi ce conduc acum ţara furată de la ei prin şiretlic politic şi înşelătorii electorale.

Carolin Velişcu este un om de afaceri din oraşul englez Northampton. Are o reţea de magazine, o fabrică de carne şi un restaurant. Familia lui Carolin (soţia, estoniană, şi fiica de 6 ani) locuieşte într-o casă din zona rezidenţială a oraşului. Acum 11 ani, el a ajuns la Londra cu 10 lire în buzunar, care i-au ajuns pentru o tartină şi un pachet de ţigări. Au urmat luni grele de lipsuri şi suferinţe, muncă istovitoare şi umilinţă. Acum, orice moldovean, care ajunge la Northampton,

ştie că va găsi un sprijin cât de mic de la un concetăţean înstărit, care, într-o bună zi, aşa ca şi fiecare dintre ei, „şi-a luat lumea în cap… şi a plecat în lumea lui Dumnezeu”, iar, acum, după mai mulţi ani, situaţia familiei lui este mai stabilă decât toate guvernările din Republica Moldova de răul cărora au luat atâţia moldoveni drumul pribegiei.

Atunci, când a devenit student la facultatea de drept a Universităţii de Stat din Chişinău, Carolin era sigur că va avea o perspectivă în ţara lui. Atunci, când a sfidat legile fizicii traversând nelegal câteva frontiere europene atârnat de şasiul unui camion, nu mai era sigur de nimic, iar diploma de jurist devenise un carton inutil în raport cu ciocanul pneumatic de care „s-a ţinut” mai mult timp pentru a supravieţui într-o ţară străină.Acum, proprietarul moldovean a mai multor afaceri englezeşti, priveşte cu dragoste ţara lui de la distanţă şi deplânge soarta concetăţenilor lui, care rămaşi acasă, mai cred în poveştile populare moldoveneşti ale politicienilor de la Chişinău. Potrivit uneia dintre ele, numită pragmatic şi asumat „Poveste de succes”, Republica Moldova va putea să se integreze rapid în Uniunea Europeană fără „ciocan pneumatic”, dar şi fără să sfideze legile naturii pentru a corespunde normelor europene, aşa cum a făcut-o, altă dată, Carolin Velişcu – unul dintre miile de Ambasadori ai Bunei Speranţe, care reprezintă fără mandat guvernamental Ţara Asta în lumea civilizată.

Adrian Roman

Mă numesc Ana Spânu, în următoarele rânduri aş vrea să aduc la cunoştinţa cititorilor acestor pagini câte ceva din viaţa mea. M-am născut la 5 noiembrie 1962 într-o familie de creştini ortodocşi, muncitori. Am fost şi sunt o fire energică, care mereu a tins spre un destin fericit.La moment, mă aflu peste hotare, în Italia. Precum şi ceilalţi concetăţeni de-ai mei, care se află aici, zilnic înfrunt mari obstacole. Când am venit în Italia, aveam 39 de ani, îmi formasem o familie frumoasă cu doi copii, un băiat şi o fată. În sânul familiei mele îmi regăseam liniştea sufletească şi îmi încărcam bateriile pentru o nouă zi. Posibilităţile financiare în acea perioadă nu erau deloc înalte, iar asta mă presa tot mai mult. Vroiam ca membrilor familiei mele să nu le lipsească nimic, iar copiii să-şi amintească despre o copilărie fericită şi fără griji. Cred că orice mamă îşi doreşte asta. Chiar dacă lucram

şi eu, şi soţul, salariile nu erau dintre cele mai înalte şi acopereau cu greu cheltuielile pentru strictul necesar. De multe ori îmi plângea sufletul şi inima îmi era îndurerată când vedeam că destinul meu nu ne oferea realizarea ideilor, viselor, culmilor noastre pe care tindeam să le atingem. Anume acest fapt, m-a făcut să urnesc carul din loc. Cu preţul de a fi departe de cei dragi şi a suporta un dor imens şi o tristeţe continuă şi doborâtoare, totuşi, scopul de a-mi îndeplini visele m-a îndrumat să plec spre Italia.La nici 40 de ani, să-ţi laşi puii şi soţul este o ruptură sufletească dureroasă. În fiecare zi şi în fiecare moment, eram cu gândul la ai mei. Nu a fost suficient că eram la sute de kilometri depărtare de casă, dar şi în Italia, la început, nu am dus-o deloc bine. Am început să muncesc la două locuri de muncă, unde îngrijeam de bătrâni, ca mulţi alţii, de altfel, pământeni de-ai noştri, pentru a agonisi nişte bani. A fost o

Destin fericit pentru copii

experienţă nu prea plăcută, de pe urma căreia am avut de suferit, pentru că este foarte greu să îngrijeşti bătrâni, luând în consideraţie că, în majoritatea cazurilor, persistă capricii. Nu am rezistat, iar la al treilea loc de muncă, un azil de bătrâni, am avut parte de noroc.La scurt timp, însă, mi-am dat seama că mă demoralizez. Parcă nu eram eu. Firea mea lăuntrică suferea modificări. De aceea, în timpul meu liber de la azilul de bătrâni, am început să acumulez cunoştinţe. Citeam foarte mult. Eram la curent cu tot ce se întâmplă şi m-am convins că o persoană informată este o persoană puternică. Ideile trebuie să crească, să ne gândim la cei rămaşi acasă şi să facem mai uşor traiul lor nu numai trimiţând bani, dar şi prin folosirea experienţei noastre, ideilor, modului de viaţă şi a standardelor pe care le însuşim aici.Aflarea mea pentru mai mulţi ani în această ţară, mi-a oferit ocazia de a le acorda copiilor mei un trai mai bun şi studii de calitate, la fel, mi-a dat posibilitatea de a mă modela, de a avea noi experienţe, noi pasiuni şi o viaţă de succes. Într-un final, am decis că a sosit momentul ca aceste idei să fie aplicate şi în ţara mea, deoarece sunt o persoană care îşi respectă idealurile şi înfruntă greutăţile cu demnitate şi nu sunt indiferentă faţă de concetăţenii mei.În vara anului 2011, am participat la alegerile locale generale fiind candidat la funcţia de Primar în satul Sipoteni, raionul Călăraşi. Cu sigla „Nu Mafiei!” băteam la uşa fiecărui consătean explicându-i cum stau lucrurile şi ce avem de făcut pentru a contribui la îmbunătăţirea traiului. Deşi nu am devenit primăriţă, continui să realizez proiectele pe care mi le-am propus, de aici, din Italia. La moment, am dorinţa de a mă sacrifica pentru a face ceva util pentru noi toţi. Mi-am găsit rostul în Mişcarea Antimafie. Alături de aceşti oameni, simt că vom putea schimba cu adevărat lucrurile din ţară pentru a crea condiţii optime de trai şi pentru a ne simţi bine acasă, să nu fim nevoiţi să evadăm în străinătate, iar tânăra generaţie să fie împlinită în Republica Moldova.Vă îndemn, dragii mei concetăţeni, să iubiţi Patria, să contribuiţi la îmbunătăţirea ei şi împreună să ne mândrim de Ţara noatră şi să spunem „NU!” celora care ne fură ţara şi ne ţin copiii ostaticii lor pentru ca noi să trimitem bani, pe care guvernanţii î-i folosesc în interes personal. Copiii noştri merită o viaţă fericită.

Ana Spânu

ANTITEZE



www.antimafie.mdFOTOREPORTAJ BLOG-PAPER

Scrisoarea IVToţi se scurseră aicea şi formează patrioţii * Toţi gebiştii, toţi bandiţii, comuniştii şi toţi hoţii Toţi acei numiţi “patricii” şi toţi lacomi de avere Toţi dorind să sugă sânge prin seringile puterii Căci e clar, ca bună ziua, nu avem de mult elită Avem doar nomenclatură, într-o ţară ostenită Avem doar fluid ce curge, din partide în partide Masa asta nesătulă, plaga asta ce ne frige Prea făcut-aţi neamul nostru de ruşine şi ocară …* Jumătate din Moldova a fugit de Voi din ţară Au rămas doară bătrânii şi copiii ca ostatici Sugrumat de poliţişti, tineretul care tacePrea furat-aţi fără frică, fără grijă de nimic Aţi lăsat în urma Voastră peisaj cosmic, pustiit Şi acum aveţi nevoie iar, ca glasul să V-il dăm Să venim încet ca boii, tot pe Voi să Vă votăm?! Toată astă lupăraie care părul îşi schimbă des Iar se vrea instaurată în fotolii moi de şefi !… Toţi mancurţii, rusofonii, trădătorii şi mişeii Se visează peste noapte c-au ajuns la cîrma Ţării Voi acei hapsîni şi lacomi mai puneţi la îndoială Că odată şi odată Vă vom cere socoteală Că odată şi odată cineva o să Vă-ntrebe Că de unde-aveţi palate şi oficii şi hotele? Şi de unde-aveţi canale, radiouri şi ziare Pe cînd gloata- nu privelişti, nici de pîine astăzi n-are Voi ce inventaţi dosare şi le-nchideţi pentru bani Ce luaţi ultima suflare ca impozit din ţăran. Au, de ce în ţara Voastră sunt chiar şi miliardari Pe cînd Ţara mea produce doar sudoare de ţăran De ce-i încă sărăcie pîn-la sapa cea de lemn Pe pămîntul ce-i asemeni cu grădina din Edem Voi care aţi scos din Ţară avioane şi ţigări Voi ce de-aţi putea aţi vinde chiar şi stelele din cer Oare chiar Voi nu-nţelegeţi, şi chiar nu Vă este teamă Că va naşte Ţara asta un nou Ţepeş- Lăpuşneanu Oare nu Vă este teamă de a gloatelor furie Ce o ţineţi priponită cu-n lanţ dur de sărăcie Oare în trufia Voastră ne aveţi pe toţi de proşti Credeţi că furia gloatei e ceva delicios?Şi mai am o întrebare către cei din Alianţă Cum de-aţi omorît în oameni chiar şi visul la speranţă Şi de ce Voronin asăzi nu se află-n puşcărie… -Corb la corb nu scoate ochii- doar se-mpart din ciugulire Unde-s legile lustratiei, unde-i deprivatizarea ?! Aţi promis cu-n an în urmă… Vă dăm marea, Vă dăm sarea Unde-s cele miliarde ce-au fost supte din popor, Sau V-aţi înfruptat din ele, undeva într-un ofşor ?! De ce moldovanul simplu jupuit şi pustiit Nu mai are ce să vîndă, decît propriul rinichi ? De ce gaşca comunista are vile şi păduri Pe cînd noi în ţara Voastră nu avem nici… păr la fund ? De ce unele din posturi s-au vîndut cu milioane, Şi de ce judecătorii duc procesele cu anii ? Şi de ce nu-s investiţii, unde-s locuri noi de muncă, Şi de ce de Voi- bandiţii, noi fugim tocmai în tundră? De ce Mafia conduce prin canale nevăzute Cu atîtea ministere, cu atîtea instituţii !? De ce nu aveţi curajul, să ne-o spuneţi drept în faţă ?! Cine-s ăştia… mafioţii, ce post ţin, şi ce reglează ?!… Dacă conturi, asta-i una, dacă statul, asta-i alta, Vrem să ştim- avem speranţă, sau lăsăm la naiba, baltă ?! Tot ce ne-au creat strămoşii, tot ce singuri am muncit Şi fugim în larga lume, doar cu ştreangul prins de gît. Şi de ce democraţia, pentru noi e vorbă goală

Pentru Voi lingou de aur şi izvor de căptuială ? Şi de ce plătim prin vamă, pentru orice răsuflare, Şi de ce-s pete pe soare, ziua în amiaza mare ?! De ce vetrele străbune, zac în neagră pustiire, De ce voi aveţi palate, noi nici loc în cimitire ?! Şi de ce Moldova Voastră e cea mai săracă-n lume ?! Oare cine-i vinovatul, oare dinsul n-are nume ?!!! Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei, *** Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei, Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! (versurile cu * sunt preluate din Scrisoarea III)Iurie Osoianu

„DA… ŞI POLIZÎ ÎI DI LA PARLÁMENTU ISTA?”

Democraţia – aşa cum o înţelege Paşa…Paşa-i „storoj”. El are 63 de ani. Şi a lucrat toată viaţa lui tractorist la „PtiţîFabrikî”. Are 8 clase. „O făcut armata la stroibat, pi bulidi-ozor” şi „o dat priseaga” ţinând în mână un Kalaşnikov din lemn, care arăta ca unul „nastaiaşcii”. De atunci, nu a mai ţinut arma în mână… „Lehamite, zice Paşa, în doi ani, m-am săturat până în gât. Eu jî îs mirnîi celovek”. Cu toate acestea, Paşa îi urăşte pe americani şi i-ar împuşca „pi tăţ”. De ce? Asta n-o ştie nici Paşa. Acest imbold interior, Paşa îl are nu numai în raport cu americanii, ci şi faţă de „otlişnişi”, „pi care îi ştii ghini” încă din şcoală. A avut şi el câţiva în clasă, care erau nişte „kîkăşioş” şi pe care îi bătea cu „kişioarili-n kur”. Iaca „pi otlişnişi”, Paşa ştie de ce i-ar împuşca – „…aieştia o dărîmat Soiuzu! Da-n Soiuz, omu truditor era-n paciot”.Pe timpuri, Paşa era om fericit. „Pintru cî, pi-atunşi, erau di tăti. Paşa ave motocicletî Voshod. Vodka era dostupnaia. Şî o dvaţatkî di ouî orcînd o luai di la PtiţîFabrikî. Plius zarplata, plius trinadţîtaia. Koroce – ni jîzni, a malina”. Pe atunci, „nacealnişii” erau oameni „stroghie, da spravedlivîe. Şî tari mai aveu grijî di norod. Iaca să-l ei, na primer, pi Piotr Ivan’îşi… Băi, şi om o mai fost!..”.Odată, „di okteabriskie”, Paşa s-o îmbătat şi s-o răsturnat cu trac-torul în râpă, la Bleaha. Ştiţi, ci-o făcut Piotr Ivan’îşi? O răcnit la dânsul cu „tăti maturili di pi lumi, cî credé Paşa cî sar ferestrili di la Pravlenii.” El ţîni miniti pînî acu şi i-o zîs atunşi Piotr Ivan’îşi: „…Heru-i her, Paşa, da ar sî-ţ rămîi Clava vădanî şî copkiii fărî tatî…” Până la urmă, „tractoru o fost spisuit”, da pi Paşa „niş di premialinîi nu l-o lişît”. „Băi…, şi om o mai fost Piotr Ivan’îşi…!”Astăzi, Paşa o duce greu. „Şî nu atîta din partea mîncării sau bă-uturii (cî o bucatî di pâni cu brânzî şî un stakan di jin sî găsăşti întotdeauna), cât, din partea politişii, din prişina căreia norodu srăduieşti tari”. Paşa votează „iskliucitelino pintru comunişti” şi nu înţelege „di undi apar în biulitin atîtea partide pe care norodu, n-are ochi sî li vadî…” El crede „cî partidili iestea vin di undeva gata votati, şî cu cât mai tare voteazî omu truditor pintru comunişti, cu atât mai multi partidi de-aiestea sî iscî…”Paşa are o întrebare „pi cari el o puni pastaiana cînd vini şineva la alejeri di la Chişînău.” La întrebarea lui, de vreo 20 de ani, încă nu o putut să-i răspundă nimeni. „Numa anu trecut o ieşît o gîlşeavî di Doamni fereşti… Venisî la club o fimeiuşcî, cari o zîs cî-i PeLe-liţa lu Ghimpu”. Paşa băusî „vreo câtiva stakane di jin şî cînd îi păré lu dînsa viaţa mai dragî”, Paşa se ridică şi o întrebă direct: „ Da… şi polizî îi di la Parlámentu ista?” „E, o dat ochii pisti cap, s-o clatinat oleacî, după care, ş-o vinit în hiri ş-o zîs: „Vedeţi Dumneavoastră…, Domnule…, democraţia este un proces emergent şi recrudescenţa cu care revin unele valori în Republica Moldova, datorită parla-mentarismului, vor demonstra indubitabil că ţara noastră are vo-caţie europeană…”Multe o văzut şi o auzit Paşa în viaţa lui, da la aşa ceva, nu s-a aş-teptat… Răspunsul l-a descumpănit aşa de tare, încât s-a trezit imediat… În următoarea clipă, Paşa urla de nu-l puteau recunoaşte „drujii” lui de-o viaţă: „Da voi, blea, di şi nu ne-aţ spus douăzăşi di ani în urmî cî democraţîia îi proces emergent…?! Cî eu poate îmi arănjam viaţa altfel?!… Şî n-ajunjem la zîlili estea… ” – aici, Paşa a izbucnit în hohote de plâns şi a ieşit din sală.De atunci, Paşa nu mai umblă la adunări şi nici prin sat nu prea iese, mai ales când se îmbată. Iar acum, câteva zile, i-a spus unui cumătru de-a lui că se teme să nu omoare vreun „otlişnik”…, „da la alejeri o sî sî ducî ş-o sî votezî pintru comunişti, aşa cum îi prinit la noi, la moldoveni, din moş strămoş…”Acu, Paşa aşteaptă Sărbătorile „sî bei di sănătatea lu Putin, sî-i súdui pi americani şî sî aştepti poate o muri odatî Eminescu ista a lor şî s-o faşi viaţa bunî ca înainti… cî tari ghini o mai fost pi timpu Soiuzului… democraţîia mamii lor di români…”

2 decembrie 2011; www.sergiumocanu.md

Simt o revoltă legată de vizita patriathului Kiril, care nu mă lasă. De fapt, eu nu vreau să plece, pentru că revoltă simt şi această sta-re mă mobilizează să schimb lucrurile. Nu mă voi linişti ori de câte ori realitatea se va confrunta cu convingerile mele şi cu dorinţa mea de a schimba lumea spre bine, căci, doar astfel, simt că trăiesc. Lupt, deci exist.Atitudinea mea faţă de patriarhul Rusiei este firească din motivul că sunt o persoană la-ică, dar care crede în Dumnezeu. Un preot credincios poate spune cu referinţă la vizita patriarhului rus că „Hristos nu stă între noi, El e deasupra noastră”. Eu nu pot spune la fel.

Mă duc rar la Biserică, de marile sărbători şi ca să botez un copil. Mi-i ruşine... dar aşa simt... Mai bine să intru în pământ de ruşine dacât să mă duc mai des din tradiţie.În copilărie, am învăţat Tatăl Nostru şi să-mi fac semnul crucii de la bunei. Adormeam au-zindu-l pe bunelul şoptind rugăciuni timp de aproape o oră sau poate aşa de mult îmi pă-rea mie, dar erau foarte lungi şi se ruga pen-tru fiecare din cei şase copii şi pentru pâi-nea cea de toate zilele. Duminică, nu putea să meargă la Biserică. Era în altă localitate, iar războiul i-a lăsat rană pe suflet şi dureri de picioare. Asculta toată slujba la radio, în genunchi şi mare îi era bucuria când preo-tul respecta toate orânduielile şi cânta toate cântecele lui Dumnezeu, aşa după cum scriu sfintele scripturi. La el, am văzut credinţa ro-mânului, despre care ne vorbeşte Dan Puric. La el, am văzut cărţi vechi bisericeşti pe care le-a salvat pe furiş din rugul aprins de comu-nişti. Iar bunica plângea mereu de dorul fra-telui ei rămas la Bucureşti când ruşii au pus sârmă între ei. Nu pot uita.

Tot în copilărie, am alergat într-un suflet de la poarta buneilor spre Podul de Flori. Era pen-tru prima dată când bunica a privit spre Prut zâmbind... Acolo, am ţinut în mâini pentru prima dată o carte cu versuri de Mihai Emi-nescu scrisă cu litere latineşti. Eram copil şi nu înţelegeam de ce trebuia să dau bani pentru ea ca să o păstrez. Pentru mine fiecare din cei veniţi de peste Prut era fratele bunicii mele. Pe care l-am văzut o singură dată şi mi-a fă-cut cadou un porumbel cioplit în lemn de el. Rusia a rămas imperialistă. Imperialistă a propriului popor în primul rând. Iar patri-arhul, de data aceasta Kiril, este un simbol al acestui imperiu. Nu pot să admir nici o clipă din vizita sa, nici dicţia-i, nici organizarea. Pot doar să observ. Strălucirea veşmintelor somptuoase, obiectele luxoase, cărţi scumpe brodate cu fire de aur, cadouri înşirate nu pot să-mi producă decât dezgust ştiind că popo-rul rus, cu excepţia metropolei şi bisericilor aurite, trăieşte în glod şi în case putrezite de vreme, că un sfert de populaţie este alcoolică,

iar majoritatea beau mai des decât ocazional, că sunt copii care trăiesc în cuşti, încălziţi de câini. Iar cel, care ar trebui să slujească un ideal şi o învăţătură întru salvarea poporului său, găseşte potrivit să încălzească dispoziţia politică a „marilor” săi conducători. Nu poţi să te rogi pentru alţii, dacă nu te-ai rugat încă pentru copiii tăi. Este imoral.

Aţi văzut vreun grup de ruşi exaltându-se de sosirea patriarhului? Nu. Aţi văzut, în schimb, clasa politică moldovenească, chiar şi atei printre ei, îngenunchiaţi moraliceş-te şi muraţi în ploaie ca să se pună bine pe lângă patriarh şi să-şi mărească bazinul elec-toral o dată cu fiecare semn al crucii, pupă-tură şi închinăciune. Pacea este bună dacă este de la Dumnezeu, dacă este de la diavol, atunci mai bine un război în numele Dom-nului. Ceea ce face patriarhul Kiril, nu este de la Dumnezeu, ceea ce fac „oficialităţile” moldoveneşti demonstrează nimicnicia lor. Duminică, am terminat de citit „Cântecele lui Dumnezeu şi alte povestiri” de Alexan-dros Papadiamandis, unul din cei mai stu-diaţi şi iubiţi scriitori din literatura neoele-nă, supranumit „călugărul de lume”. Mi-am amintit despre un fragment din studiul făcut asupra cărţii de către pr. dr. Gabriel Mândri-lă, pe care vreau să-l citez aici. „Papadiaman-tis nu critică şi atacă doar superficialitatea cu care preoţii „de profesie” practică preoţia, fără responsabilitatea săvârşirii ceremonii-lor liturgice în mod adecvat; ci, în situaţia în care imoralitatea loveşte trupul Bisericii, care nu se poate proteja - de vreme ce nu sunt res-pectate nici preceptele evanghelice (care cer aplicarea poruncii IUBIRII, pe care Papadi-amantis o consideră a fi principala formă de protecţie a aproapelui), nici principiile eticii - , înfierează şi răul social care îşi are rădăci-nile în mentalitatea superficială şi lipsită de ideal a celor care practică nu doar religiozi-tatea, ci şi patriotismul, ca pe o simplă „me-serie”.

Amintirile mă copleşesc şi mi-i dor de Cân-tecele lui Dumnezeu şoptite de bunelul. Îmi amintesc şi admir hainele lui modeste, cu-vintele simple, melodia şoaptelor şi tresar la sunetul dicţiei lui Kiril şi feresc ochii de stră-lucirea podoabelor îndreptând privirea spre cer. Şi voi sta cu spatele drept, aşa cum am deprins de la părinţi, şi voi lupta pe pământ pentru lucrurile ce duc spre cer până voi seca bazinele. Iar ziua în care voi pleca, va fi ca oricare alta, pentru că fiecare zi învăţ să o tră-iesc ca ultima. Asta simt.

P.S. Lumea va fi distrusă nu de cei ce fac rău, ci de cei care-i privesc fără ca să facă ceva. (Einstein)

20 octombrie 2011www.danielabodrug.blogspot.com

Patriarhul Rusiei şi Cântecele lui Dumnezeu

În vara anului 2010, Sergiu Mocanu a iniţiat cam-pania Antimafie prezentând opiniei publice Schema Mafiotă condusă de Vladimir Plahotniuc, care pe atunci „lucra” din umbră. Scopul acestei dezvăluiri publice a fost de a avertiza liderii AIE despre perico-lul pe care îl reprezintă Plahotniuc, dacă acesta va de-veni funcţionar de stat. Sergiu Mocanu a atenţionat că Plahotniuc va cumpăra Partidul Democrat, îl va conduce, va fi cap de listă la Alegerile Parlamentare anticipate din noiembrie şi va deveni unul din mem-brii conducerii de vârf a Republicii Moldova.Mai mult decât atât, Sergiu Mocanu a apelat la un grup de oameni de afaceri şi directori de întreprin-

deri, care au avut de suferit de pe urma preluărilor ilegale ale proprietăţilor acestora de către Plahotniuc, pentru a-l susţine în demersul său public. După ce aceştia au făcut mărturii publice despre acţiunile ile-gale ale lui Plahotniuc, unii s-au ales cu dosare penale şi au fost nevoiţi să se retragă în state europene pen-tru a-şi apăra familiile şi drepturile, iar alţii s-au vân-dut lui Plahotniuc de frică. Sergiu Mocanu s-a ales cu câteva dosare pentru lezarea „onoarei” lui Plahotniuc şi a altora menţionaţi în schemă, suma totală de des-păgubiri ridicându-se la câteva milioane de dolari.Toate presupunerile lui Sergiu Mocanu, din păcate, s-au adeverit. Însă, faptul că acest personaj, Plahot-

niuc, a fost scos la lumină, i-a îngreunat libertatea de a „trage sforile”. Acesta este, însă, unicul obstacol în calea sa, deoarece atât Filat, cât şi Ghimpu (Lupu nu mai contează), au dat mâna cu Mafia: Filat cu Pla-hotniuc au împărţit sferele de influenţă, iar Ghimpu s-a scufundat până peste cap în buzunarul lui Pla-hotniuc.În următoarele ediţii, vă vom prezenta Schema Ma-fiotă actualizată, pentru ca să vedeţi până unde s-au extins tentaculele Mafiei şi ca să aflaţi de ce Voronin nu a fost deferit justiţiei şi nu a spus niciun cuvânt dezaprobant la adresa lui Plahotniuc în aceşti doi ani.

IMPLICĂ-TE!Dacă vreai să-ţi recuperezi Ţara, contactează-ne şi devină susţinător al Mişcării prin implicare în muncă de voluntariat; Dacă vreai ca drepturile şi libertăţile tale să fie respectate, Dacă vreai ca Parlamentul, Guvernul şi alte instituţii de stat să te slujească, Iar Judecătorii şi Procurorii să facă dreptate, IMPLICĂ-TE ca voluntar în activităţile Mişcării Antimafie!Ne poţi ajuta cu:Informarea vecinilor, rudelor, prietenilor, semenilor despre existenţa Mişcării Antimafie;Distribuirea materialelor şi informaţiei noastre de la om la om;Contribuirea cu mijloace băneşti în formă de donaţie pentru susţinerea acţiunilor Mişcării.

Mişcarea Populară Antimafiewww.antimafie.md; Tel. +373 22 83 00 36; [email protected] poştală: Str. Petru Rareş 36, oficiul 146 B, Chişinău, 2005, Republica MoldovaContul curent în lei: 22511723264; Contul curent în euro: 22511723266; Contul bancar AGRNMD2X; Codul fiscal 1011620002630

REŢEAUA LUI PLAHOTNIUCPersoanele, care vin în anticameră, raportează îndeplinirea sarcinilor, primesc „plicurile”, poartă telefoane secrete cu un singur număr al lui Plahotniuc, semnează în numele instituţiilor textele scrise de angajaţii lui Plahotniuc, obţin de la Plahotniuc aprobările pentru numiri în funcţii, etc.

PLAHOTNIUCNobil Club, O�ciul „Hotel Codru”,

sediul nou pe strada Cantemir 1/1

PARTIDE PARLAMENTARE[PDM] Lupu, Diacov, Răducanu;[AMN] Urecheanu;[PCRM] Dodon, Reidman+5?

RESURSE MASS-MEDIA, SALEHOUSE, AGENŢII[Prime]Jelihovschi; [Z/Antena 1]Cojocari;[TV3]Buştiuc; [Casa Media]Pavelescu;[Radio]Antena C,Maestro;[Ziare]Evenimentul,Timpul?[Agentii publ.]Angels, Aeroport;[Agentii info.]Reporter.md.

ÎNTREPRINDERILE STATULUI[�ux de �nantare];[Moldtelecom]Iurcu;[Moldova Gaz]Gusev;[Franzeluta]Baleca;[Metal Feros]Volk;[Banca de economii]Gacikevici;[Aroma]Carp.[???]

GuvernRăducanu, Lazăr, Oleinic, Focşa +4?

SISDoi Vice responsabili pentru ascultare şi colectare de informaţie logistică

[???]Curtea Supremă de Justiţie

Chetrarudirector

Svirepova, TarasencoCamera Înregistrării

Zumbreanu ancheta

Judecata Colenco&CO

Camera Înregistrării, registratori,

Svirepova, Tarasenco

Procuratura Generală Zubco

CCEC, Chetraru, Zumbreanu

Galeru, Crudu, executori

„Fraude cu datele” Poşta Moldovei

„Expertize”, CCA, BNM, CNPF

Colenco Curtea de Apel

Namaşco, Rotari, Prima instanţă.

! CONCENTRAREA TUTUROR RESURSELOR STATULUI ÎN MÂINILE UNEI SINGURE PERSOANE – PLAHOTNIUC:Insituţiile statului, care ar trebui să investigheze crimele şi fraudele lui Plahotniuc, sunt însăşi generatoare ale acestor fraude şi crime [CCEC, Procuratura Generală], acoperite prin decizii corupte ale verticalei judecătoreşti şi unele forţe politice, plus alte instituţii ale Statului indicate în această schemă.

VERTICALA JUDECĂTOREASCĂ: Verticala CCEC:

Gorincioi, CCA

Oleinic, Radiocomunicaţii

Corceac, Poşta Moldovei

Cibotaru, Dosca, CNPF

Zubco, Procuratura Generală

Schema preluării bussinesului de către Plahotniuc

Drăguţanu prin CanduBanca Naţională

Atac pe bussines

Falsi�cări; ascultări telefonice, dosare penale, percheziţii, intimidări.

REŢEAUA MAFIOTĂ A LUI PLAHOTNIUC INFILTRATĂ ÎN STRUCTURILE DE STAT

Documents

Ţara noastră