Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Facultatea Drept

Catedra Drept Public

Disciplina “Organele de ocrotire a normelor de drept”

Text de lecţie

Tema 5 : “ Centrul pentru drepturile omului. Avocaţii parlamentari.”

( 2 ore prelegeri )

Elaborat de Budeci Vitalie, mg., lector.

- Chişinău 2009 -

Plan:1. Istoricul şi etimologia instituţiei Avocatului Parlamentar.2. Avocatul parlamentar: sarcini, competenţă. Măsurile de intervenţie ale Avocatului Parlamentar. 3. Statutul avocatului parlamentar. Modul de numire şi eliberare din funcţie.4. Modul de organizare şi funcţionare a Centrului pentru Drepturile Omului.

Bibliografie:Vâzdoagă T, Roman D., ş.a. Organizarea şi activitatea organelor de ocrotire a normelor de drept. – Ch., 2004.

Acte normative: Legea Republicii Moldova Nr. 1349-XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocaţii parlamentari.

"Ombudsmanul este considerat in prezent ca un simbol al unui stat democrat, esenţa a tot ce guvernul ar trebui sa facă, adică, dezvoltarea bunăstării cetăţeanului, apărarea libertăţilor individuale si supravegherea birocraţiei administrative pentru ca aceasta sa trateze echitabil pe toţi cetăţenii"

Gerald Caiden

1. Istoricul şi etimologia instituţiei Avocatului Parlamentar.

Respectarea drepturilor omului constituie o problema majora a contemporaneităţii, devine obiectul unor reglementari pe plan mondial si naţional, care implica adoptarea cadrului legislativ adecvat, punerea în aplicare a garanţiilor proclamate si crearea de instituţii democratice.

Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt drepturile cetăţenilor, esenţiale si inerente pentru existenta si libera dezvoltare a personalităţii umane, drepturi stabilite si garantate prin Constituţia Republicii Moldova.

Legislaţia naţională garantează populaţiei din Republica Moldova drepturile şi libertăţile fundamentale, însă realizarea acestora se confruntă cu obstacole determinate de perioada de tranziţie si nu in ultimul rând de nivelul redus al culturii juridice al populaţiei.

Promovarea si protecţia drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului constituie prerogativa statului, societăţii civile, în special a instituţiilor si organizaţiilor preocupate de domeniul drepturilor omului.

Prin crearea institutului avocaţilor parlamentari – Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, instituţie naţională independenta, menirea suprema a căreia consta in contribuirea la asigurarea garantării respectării drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului, au fost instituite elementele principale ne judiciare pentru apărarea lor.

Informarea si instruirea juridica a populaţiei constituie unul din obiectivele institutului naţional al ombudsmanului, in realizarea căruia o importanta deosebita o are conştientizarea drepturilor si libertăţilor fundamentale in corespundere cu prevederile constituţionale si centrat pe valorile universale: egalitate, libertate, dreptate.

Aspect istoricRaspindirea rapida a institutiei Ombudsmanului in ultimele decenii este semnul reusitei

acestei institutii, al instaurarii credibilitatii administratiei si justitiei intr-un stat democratic.Democratia insa devine trainica numai daca oamenii au incredere in institutiile statului,

daca acestea se afla in serviciul cetateanului si il protejeaza de abuzuri. Climatul social si prestigiul institutiilor democratice sint influentate decisiv, in special de modul in care este realizata siguranta cetateanului.

O societate moderna are nevoie de institutii democratice, care sa vina atit in intimpinarea cetatenilor, rezolvindu-le problemele cu care se confrunta, cit si in sprijinul celor ce se afla in functii, pentru a le usura misiunea si a simplifica mecanismul prin prisma caruia asigură protecţia drepturilor omului.

In literatura de specialitate, aceasta autoritate este generalizata prin denumirea de “Ombudsman”. In traducere din suedeză, sensul notiunii ,,Ombudsman’’ inseamna autoritatea, persoana care pledeaza pentru altul. In sens juridic, ,,Ombudsman’’ este o persoana

2

independenta, respectabila, imputernicita de Parlament sau Guvern pentru protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Initial institutia ombudsmanului s-a format in Suedia in anul 1809. Anterior insa, in aceasta tara exista practica ca Parlamentul (Riksdag) sa numeasca un imputernicit al sau, investit cu prerogativa de a cerceta si solutiona plangerile persoanelor vatamate in drepturile lor prin abuzuri ale administratiei regale.

Ombudsmanul avea sarcina de a promova aplicarea uniforma a legilor, si de a semnala inadvertentele legislative. Avea posibilitatea de a isi indeplini atributiile prin efectuarea de inspectii si prin primirea de plangeri.

In limba suedeza „ombud” inseamna mandat, procura, imputernicire. Prin raportare, ombudsman desemneaza institutia investita de Riksdag printr-un mandat de reprezentare sa examineze plangerile ce i se adreseaza de cei ce pretind ca le-au fost incalcate drepturile garantate de Constitutie. Ombudsmanul poate fi definit ca autoritatea numita de Parlament si raspunzator fata de acesta, caruia i se confera prin Constitutie sau printr-o lege speciala dreptul de a solutiona plangerile ce i se adreseaza de catre cetatenii care pretind ca organele executive le-au incalcat sau nesocotit drepturile recunoscute la nivel constitutional.

Etimologic, acest termen deriva din legislatia embrionara a unor vechi triburi germanice, in limbajul carora insemna ,,cel care incasa amenda’’.

In legea medievala suedeza era utilizata notiunea “Frostathing”, ceea ce desemna un agent care are puterea de a actiona pentru altul, iar in Suedia moderna termenul cuprinde o arie mai vasta: exista Ombudsmeni ai presei, ai sindicatelor, ai consumatorilor etc.

Se considera, astfel, ca institutia suedeza este prima institutie constituita pentru a veghea la respectarea legilor in administratie, dupa cum prevedea Constitutia Suediei din 1809, si este lipsita de orice rigoare stiintifica afirmatia potrivit careia ar fi cunoscut modelele anterioare, din care s-ar fi inspirat.

Cu toate acestea, istoria ofera exemple de existenta a unor institutii similare. Egiptul Antic cunostea autoritati asemanatoare desemnate de faraoni, in scopul investigarii plingerilor la curtile lor; Grecia Antica instrumenta o procedura prin care cetatenii puteau acuza functionarii publici pentru abuz.

In Republica Romana se numeau doi cenzori care inregistrau plingerile cetatenilor impotriva abuzurilor functionarilor imperiali. Ca plebis tribunus, cenzorii erau confirmati in functie de catre Prefectul pretorian sau de catre Imparat, pe un mandat de doi ani. Se bucurau de mare autoritate, fiind adevarati aparatori ai celor lipsiti de securitate materiala, intervenind in favoarea acestora in proces, aparindu-i impotriva pretentiilor militare, a diferitelor injustitii fiscale sau a torturii.

Ulterior, aceasta institutie este promovata in Imperiul Bizantin, in timpul domniei lui Justinian, sub denumirea de ,,vindex”, prin care se subintelegea conducatorul orasului. In China dinastia Han instituie controlul Yuan, cu atributii de solutionare a problemelor survenite in rezultatul abuzurilor din partea functionarilor, preluate mai tirziu de catre Cenzorat.

In civilizatia musulmana, cele mai cunoscute institutii similare institutiei Ombudsmanului actual, erau in Turcia si Arabia Saudita. Persoana, supranumita mohtasib, era desemnata pentru aprecierea ordinelor executive, care contraveneau moralei religioase, fiind imputernicit cu drept de anulare.

Continentul african, de asemenea, a cunoscut in Evul Mediu un Ombudsman colegial, care era reprezentat de un sfat al batrinilor. Sub forma unui organ colegial activa Ombudsmanul in Arabia Saudita, numindu-se Comitetul pentru plingeri. In Aragon functia de ombudsman era atribuita unui judecator, numit pe viata de catre rege, cu atributii de protectie a cetatenilor de posibilele abuzuri din partea functionarilor publici.

Exemplu de institutii similare Ombudsmanului ne ofera Spania, avind diverse denumiri: Sahib-al-Mazaim, El Personero del Pueblo, El Consul del Mar.

Tara Basca, la fel a cunoscut, din anul 1503, functia de avocat al saracilor (Abogado de los Pobres), considerat posibil precursor al actualului Ombudsman basc.

3

In Suedia, din sec. XV, prima institutie similara Ombudsmanului parlamentar era senechalul, care, avind esentiale atributii judiciare functiona sub autoritatea regelui intru supravegherea administrarii justitiei in regat, insa nu avea competenta de acuzare a functionarilor in fata tribunalelor. Aceasta atributie a fost conferita abia in 1605 unui acuzator al Coroanei, numit Riksfiskalen.

In baza celor relatate, mentionam ca, desi exista o similitudine dintre aceste organe cu institutia actuala a Ombudsmanului, anume sistemul suedez este considerat acela care a creat Ombudsmanul parlamentar. Caracteristic acestui sistem este ideea de mandatar, adica de persoana care actioneaza in baza unei imputerniciri, Ombudsmanul parlamentar suedez fiind un mandatar al Riksdagului.

Literatura de specialitate evoca ca institutia Ombudsmanului poate fi organizata la nivel national, provincial ori local, sub doua forme de baza:

Ombudsmanul cu competenta generala, care primeste orice plingere a cetatenilor impotriva abuzurilor si nedreptatilor administratiei, si in rezultatul examinarilor, solicita administratiei repunerea acestora in drepturi;

Ombudsmanul cu competenta speciala, care controleaza anumite servicii sau domenii. Institutia Ombudsmanului (mediatorului), s-a statuat dupa primul razboi mondial in multe

state, avind la baza modelul suedez, consfintit constitutional in anul 1809. Statele respective au introdus modelul suedez in ordinea lor juridica, dar profund modificat, cu forme si variante diverse privind denumirea, componenta, competenta, durata mandatului etc.

Urmand modelul suedez Finlanda a creat postul de Ombudsman Parlamentar in 1919.Prin urmare institutia Ombudmanului din Finlanda a fost a doua infiintata din lume.Institutia Ombudsmanului s-a raspandit in toate tarile nordice la jumatatea secolului 20. In Danemarca institutia Ombudsmanului poporului a fost creat in 1955 iar in Norvegia primul Stortingets Ombudsman a fost creat in 1962. In ambele tari, puterile Ombudsmanului sunt mai limitate decat ale institutiilor similare din Suedia si Finlanda. Mai tarziu institutia s-a raspandit in alte parti ale lumii, in special urmarind modelul Danez.

Treptat institutia Ombudsmanului se raspandeste in toate partile lumii. Anii 1970 au demonstrat ca institutia Ombudsman –ului a gasit terenul potrivit pentru a se raspandi in Noua Zeelanda si provinciile canadiene si statele australiene. Pana in prezent institutii asemanatoare au fost infiintate in aproape toate tarile europene. Institutii asemanatoare functioneaza in unele tari africane dar si in state central si sud americane.

Uniunea Europeana a creat postul Ombudsmanului European in anul 1995. Rolul Ombudsmanului European este de a supraveghea activitatile institutiilor uniunii europene si de a se asigura ca acestea respecta principiile unei bune guvernari. Primul titular al acestui post a fost Jacob Söderman care anterior indeplinise aceiasi functie in Parlamentul Finlandez.

In doctrina si practica constitutionala recenta este constant subliniata importanta institutiei Ombudsmanului pentru garantarea si, indeosebi, pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Ombudsmanul este numit de Parlament pentru un mandat a carui durata difera de la stat la stat. De obicei, mandatul ombudsmanului este de patru ani. Parlamentul detine, totodata dreptul de a revoca pe ombudsman inainte de expirarea mandatului daca acesta s-ar face vinovat de incalcarea Constitutiei sau a legilor, ori ar avea o conduita reprobabila. In principiul Ombudsmanul isi desfasoara activitatea la nivel national. Aceasta nu este insa o regula. De pilda, in Statele Unite nu a fost infiintata o asemenea institutie la nivel federal. In schimb exista un numar foarte mare de ombudsmani la nivelul unor state federale, al unor municipalitati sau chiar in institutii sau companii. De asemenea, exista ombudsmani avand o jurisdictie materiala specializata.

Conform IOI (International Ombudsman Institute) in prezent in aproximativ 140 de tari functioneaza Ombusdman-i. In unele tari aceste institutii sunt regionale sau locale, Italia sau Germania de exemplu sunt tari care nu au o institutie parlamentara (la nivel naţional) a Ombudsmanului. Aici ombudsmanii funcţionează la nivel regional.

4

Practic institutia Ombudsmanului a capatat caracter universal fiind intalnita pe toate continentele, indiferent daca este consacrata la nivel national sau regional, sau daca atributii generale sau specializate pe domenii.

Drept exemplu, servesc denumirile nationale diferite: Comisar Parlamentar in Marea Britanie (Parlamentarz Commisoner for Administration),

Aparator al Poporului in Spania (Defensor del Pueblo), Mediator in Franta (Mediateur de la Republique), Protector al Cetateanului in Canada, Delegat Parlamentar al Apararii in Germania, Comisar in Problemele Administratiei in Cipru, Aparator al Drepturilor Civile in Polonia, Provedor de Justica (Portugalia), Volksanwaltscheft (Austria), Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia), Ombudsman pentru Drepturile Omului in Slovenia, Avocatul Poporului in Romania, Avocat parlamentar in Republica Moldova (Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova), in alte state - mediator public, procuror parlamentar, imputernicit, controlor etc.

Referitor la numarul de ombudsmeni, relatam ca in unele tari ca: Danemarca, Franta, Irlanda, Portugalia, Romania, majoritatea statelor CSI exista un singur ombudsman; in alte tari - Suedia, Austria, Australia - sunt desemnati mai multi ombudsmeni; in Regatul Unit al Marii Britanii, ombudsmanul activeaza cu Comisia Parlamentara, in Republica Moldova sunt desemnati trei Avocati parlamentari. Referindu-ne la Italia, mentionam ca aici s-a optat pentru crearea unui numar de aparatori civici in regiunile Toscana, Liguria, Lombardia si Friuli Venetia.

Printre caracteristicile de baza ale institutiei Ombudsmanulul pot fi mentionate urmatoarele:

este creata printr-un act al puterilor sau autoritatilor statului; comisia (in cazul in care institutia coreleaza cu comisia parlamentara - Marea Britanie)

este creata de Parlament, in unele cazuri de Guvem; are misiunea de a supraveghea activitatea administratiei publice; are sarcina de a inspecta, demasca, recomanda si a da publicitatii rezultatele

investigatiilor. Functiile exercitate de catre institutul Ombudsmanulul, in baza misiunii sale, constau in:

supravegherea respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si a legalitatii, care implica si functiile de cercetare si control a administratiei publice; mediere sau sugerare a unor noi masuri legale; sanctionare sau penalizare a autoritatilor, care provoaca prejudicii in activitatea institutiei.

Astfel, Ombudsmanul completeaza si largeste functiile parlamentare traditionale de control al organelor puterii executive. Aceste prerogative formeaza Ombudsmanului imaginea unei institutii garant intru protejarea cetateanului de abuzurile din partea statului.

Crearea institutiilor nationale de promovare si protectie a drepturilor omului, care sa sprijine activitatea forumurilor internationale cu preocupari in aceasta materie a facut obiectul mai multor demersuri ale O.N.U. In acest context, in perioada 1995-1996 Misiuni speciale ale Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), reprezentanta O.N.U. in Republica Moldova, au studiat situatia in domeniul drepturilor omului in Republica Moldova, ajungind la concluzia privind necesitatea si rationalitatea crearii institutiei nationale de protectie a drepturilor omului.

O concluzie analogica a fost prezentata si la cea dea doua Conferinta internationala a institutiilor Ombudsmenilor si drepturilor omului, desfasurata la Chisinau in primavara anului 1996. In cadrul acestui forum, in contextul experientei internationale, au fost abordate aspectele crearii institutului Ombudsmanului in Republica Moldova.

In martie 1997 Biroul Inaltului Comisariat al ONU a semnat cu Guvernul Republicii Moldova documentul de proiect ,,Sprijin initiativelor democratice in domeniul drepturilor omului in Republica Moldova’’, agentia de implementare din partea Republicii Moldova fiind Ministerul Afacerilor Externe si Comisia parlamentara pentru drepturile omului si minoritati nationale.

5

Din momentul semnarii acestui document s-a inceput activitatea de analiza, perfectionare si ajustare a legislatiei nationale, privind constituirea institutiei nationale de protectie a drepturilor omului – institutul Avocatului parlamentar.

Grupul de lucru, creat din colaboratorii agentiilor de implementare si executare a proiectului, au avut ca sursa de inspiratie institutia de traditie suedeza (clasica) si institutiile similare din numeroase tari infiintate dupa cel de-al doilea razboi mondial, tinindu-se cont de traditiile nationale, modul de desfasurare a procesului de democratizare si reforma din republica.

Activitatea grupului s-a finisat cu prezentarea in Parlament a proiectului Legii Cu privire la avocatii parlamentari, adoptata ulterior, la 17 octombrie 1997.

Republica Moldova a fost printre primele state independente (ex-sovietice), in care a fost creat institutul ombudsmanului, care a devenit un element important al mecanismului de protectie a drepturilor si libertatilor constitutionale ale cetatenilor.

Astfel, la 17 octombrie 1997 Parlamentul RM a adoptat Legea nr. 1349-XII Cu privire la avocatii parlamentari, promulgata prin Decretul Presedintelui RM, nr.381-11 din 28 noiembrie 1997.

Prin adoptarea acestei legi Republica Moldova a creat institutul Avocatului parlamentar, similar institutelor european si international ale ombudsmenilor, confirmind adeziunea sa la Declaratia Universala a Drepturilor Omului si la alte acte juridice internationale cu privire la drepturile omului.

Legea cu privire la avocatii parlamentari defineste activitatea acestora ca garant in asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritatile publice centrale si locale, institutii, organizatii si intreprinderi, indiferent de tipul de proprietate, asociatiile obstesti si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile.

In conformitate cu prevederile legii respective au fost desemnati trei Avocati parlamentari, pe un mandat de cinci ani, si creat Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, cu sediul in mun.Chisinau.

Un rol important in activitatea avocatilor parlamentari il are Regulamentul privind Centrul pentru Drepturile Omului, aprobat prin Hotarirea Parlamentului nr. 1484 XIII din 5 februarie 1998, care stabileste statutul Centrului, ca institutie de stat.

2. Avocatul parlamentar: sarcini, competenţă. Măsurile de intervenţie ale Avocatului Parlamentar

Sarcinile instituţiei Avocatului Parlamentar sunt stabilite în Art.2. al Legii Republicii Moldova cu privire la avocaţii parlamentari – « Avocaţii parlamentari contribuie la repunerea în drepturi a cetăţenilor, la perfecţionarea legislaţiei ce ţine de domeniul apărării drepturilor  omului, la instruirea juridică a populaţiei prin  aplicarea procedeelor menţionate în prezenta lege ».

Competenţa Avocatului Parlamentar:I. Art.13. - Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova,

cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei, denumiţi în continuare petiţionari, ale căror drepturi şi libertăţi au fost  încălcate în Republica Moldova.

Avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului examinează petiţii privind protecţia drepturilor copilului şi, în limitele competenţei, este în drept să acţioneze din proprie  iniţiativă.

Art.15. - Avocaţii  parlamentari examinează cererile privind deciziile  sau acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care, conform opiniei petiţionarului, au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale.

6

II. Art.21. - (1)  În cazul cînd există  informaţii veridice privind încălcarea     în     masă sau gravă a drepturilor şi     libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor , în cazurile de o     importanţă     socială deosebită     sau     în     cazul cînd este necesar de a apăra     interesele     unor persoane ce nu pot folosi de sine stătător mijloacele juridice de apărare,  avocatul  parlamentar este în drept să acţioneze din proprie iniţiativă, luînd, în limitele competenţei sale, măsurile corespunzătoare.

(2) Avocatul  parlamentar  este  în drept să  deschidă  din  proprie iniţiativă  un  proces în legătură cu faptele depistate de  încălcare  a drepturilor şi libertăţilor omului.

    Art.231. – (1) În scopul asigurării protecţiei persoanelor împotriva torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, avocatul parlamentar, membrii consiliului consultativ şi alte persoane care îi însoţesc efectuează periodic vizite  preventive în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, plasate la dispoziţia unui organ de stat sau la indicaţia acestuia, sau cu acordul ori consimţămîntul său tacit.    (2) Se interzice ordonarea, aplicarea, permiterea sau tolerarea  oricărui  tip de sancţiune, precum şi prejudicierea în alt mod a unei persoane sau organizaţii, pentru comunicarea oricărei informaţii, veridice sau false, avocatului parlamentar, membrilor consiliului consultativ şi altor persoane care îi însoţesc în exercitarea funcţiei de prevenire a aplicării torturii sau a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante.    (3) În sensul prezentei legi, prin privare de libertate se înţelege orice formă de plasare a persoanei într-un loc de detenţie de stat sau privat, la ordinul oricărui organ judiciar, administrativ sau al altui organ, în calitate de pedeapsă, sancţiune, măsură procesuală de constrîngere, măsură de siguranţă, precum şi ca rezultat al dependenţei faţă de o îngrijire acordată sau în baza oricărui alt motiv, loc pe care persoana respectivă nu are dreptul să-l părăsească din proprie iniţiativă.    Art.232. – (1) Centrul pentru Drepturile Omului creează un consiliu consultativ în scopul acordării de consultanţă şi de asistenţă în exercitarea atribuţiilor avocaţilor parlamentari în calitate de mecanism naţional de prevenire a torturii. În componenţa acestuia, în mod obligatoriu, trebuie să fie incluşi reprezentanţi ai asociaţiilor obşteşti care activează în domeniul protecţiei drepturilor omului.    (2) Componenţa şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului consultativ se aprobă de către directorul Centrului, în baza avizului Comisiei pentru drepturile omului a Parlamentului.     (3) În componenţa consiliului consultativ pot fi incluse persoane care dispun de competenţă profesională şi o bună reputaţie. La selectarea acestora se va ţine cont de asigurarea echilibrului de gen şi de reprezentarea grupurilor etnice şi minoritare din societate.    (4) Pentru exercitarea independentă a funcţiei de prevenire a torturii, membrii consiliului consultativ beneficiază de drepturile prevăzute la art.24 lit.b)–d),  f) şi  g).    (5) Membrii consiliului consultativ nu au dreptul să dezvăluie informaţii confidenţiale şi date cu caracter personal despre o persoană privată de libertate fără acordul acesteia, în situaţia în care informaţiile au fost obţinute în cadrul vizitelor preventive.

Art.24. - În procesul examinării cererii şi controlului, din proprie iniţiativă, al semnalelor despre încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi al efectuării vizitelor preventive în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, avocatul parlamentar este în drept:    a) să aibă acces  liber la toate autorităţile publice centrale şi locale, să asiste la şedinţele lor, inclusiv la   şedinţele organelor colegiale ale acestora;    b) să aibă acces  liber la instituţii, organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de  proprietate, asociaţii obşteşti, în comisariate de poliţie şi locurile de detenţie din cadrul acestora, în instituţii penitenciare, în izolatoare de detenţie provizorie, în unităţi militare, în centre de plasament al imigranţilor sau al solicitanţilor de azil, în instituţii care acordă asistenţă socială, medicală sau psihiatrică, în şcoli speciale pentru minori cu devieri de comportament şi în alte instituţii similare;   c) să solicite şi să primească de la autorităţile publice centrale şi locale, de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile, documentele şi materialele necesare pentru exercitarea atribuţiilor;    c1) să aibă acces nelimitat la orice informaţie privind tratamentul şi condiţiile de detenţie ale persoanelor private de libertate;    d) să primească explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de  toate  nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi  elucidate  în procesul;    e) să sesizeze instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi examinate;    f) să aibă întrevederi nelimitate şi convorbiri personale, fără martori, iar în caz de necesitate, prin intermediul traducătorului, cu persoana aflată în  locurile specificate la lit.b), precum şi cu oricare altă persoană care, în opinia sa, ar putea oferi informaţiile necesare;    g) să atragă, la efectuarea vizitelor preventive în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, specialişti şi experţi independenţi din diferite domenii, inclusiv jurişti, medici, psihologi, reprezentanţi ai asociaţiilor

7

obşteşti;    h) să colaboreze cu mijloacele de informare în masă, precum şi cu asociaţiile obşteşti care activează în domeniul protecţiei drepturilor omului atît în ţară, cît şi peste hotare.

Art.25. - (1) În exercitarea atribuţiilor sale, avocatul parlamentar are dreptul la audienţă peste rînd la conducători şi la alte persoane cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale organelor de drept, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiilor obşteşti, comisariatelor de poliţie şi locurilor de detenţie din cadrul acestora, instituţiilor penitenciare, izolatoarelor de detenţie provizorie, unităţilor militare, centrelor de plasament al imigranţilor sau al solicitanţilor de azil, instituţiilor care acordă asistenţă socială, medicală sau psihiatrică, şcolilor speciale pentru minori cu devieri de comportament şi ale altor instituţii similare.

III. Art.33.- (1) Avocaţii parlamentari desfăşoară activitate de propagare a cunoştinţelor în domeniul apărării     drepturilor   şi libertăţilor constituţionale ale omului .   (2) În acest scop, avocaţii parlamentari pregătesc şi difuzează în rîndul populaţiei materiale informative despre drepturile omului, colaborează cu asociaţiile obşteşti neguvernamentale şi cu organizaţiile care practică activitate de apărare a drepturilor omului în  ţară  şi peste hotare, precum şi cu mass-media.   (3) Avocatul parlamentar face publice, în mod periodic, rapoartele întocmite în urma vizitelor în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, precum şi răspunsurile autorităţilor corespunzătoare.

Măsurile de intervenţie ale Avocatului Parlamentar:Art.27. - (1) În situaţiile în care se constată unele încălcări ale drepturilor petiţionarului, avocatul parlamentar prezintă organului sau persoanei cu funcţii de răspundere respective ale cărei decizii sau acţiuni (inacţiuni), după părerea sa, încalcă drepturile şi libertăţile constituţionale ale omului un aviz care va conţine recomandări  privind măsurile ce urmează a fi luate pentru repunerea imediată în  drepturile încălcate a petiţionarului şi încunoştinţează despre aceasta petiţionarul. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse, el este în drept să se adreseze organului superior pentru luarea măsurilor de executare a recomandărilor cuprinse în aviz.    (11) În activitatea sa de prevenire a torturii şi a altor tratamente şi pedepse crude, inumane sau degradante, avocatul parlamentar va prezenta autorităţii sau persoanei cu funcţie de răspundere corespunzătoare recomandările sale în vederea ameliorării comportamentului faţă de persoanele private de libertate, a condiţiilor de detenţie şi a prevenirii torturii. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse, el este în drept să se adreseze unui organ ierarhic superior pentru luarea măsurilor corespunzătoare în vederea executării recomandărilor cuprinse în avizul său şi/sau să informeze opinia publică, inclusiv să divulge numele persoanelor autorizate să acţioneze în numele acelei autorităţi.    (2) Organul sau  persoana  cu  funcţii de răspundere care  a  primit avizul  este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să  comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate.    Art.28. - (1)  În  baza  rezultatelor examinării cererii, avocatul parlamentar, de asemenea, este în drept:    a) să adreseze în instanţa de judecată o cerere în apărarea intereselor petiţionarului ale cărui  drepturi  şi  libertăţi constituţionale au fost încălcate;    b) să intervină pe lîngă organele corespunzătoare cu un demers pentru intentarea unui proces disciplinar sau penal în privinţa persoanei cu funcţii de răspundere care a comis încălcări ce au generat lezarea considerabilă a drepturilor şi libertăţilor omului;     c) să intenteze proces administrativ împotriva persoanelor care au săvîrşit contravenţia prevăzută la articolul 174 19din Codul cu privire la contravenţiile administrative;    d) să sesizeze persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra cazurilor de neglijenţă în lucru, de  încălcare  a eticii de serviciu, de tărăgănare şi birocratism.

8

    (2) Avocatul parlamentar încunoştinţează petiţionarul despre măsurile luate în corespundere cu prevederile alin.(1).   (3) Dacă, în urma examinării cererii, s-a  constatat că faptele expuse  în  ea nu s-au adeverit şi nu au fost încălcate drepturile şi libertăţile constituţionale ale petiţionarului, avocatul parlamentar ia o decizie argumentată privind respingerea cererii.    (4) Decizia de respingere a cererii nu poate fi atacată.   Art.29. - În baza analizei datelor privind încălcarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor şi în baza  rezultatelor examinării cererilor, precum şi în urma efectuării vizitelor preventive în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, avocatul parlamentar este în drept:     a) să prezinte Parlamentului  propuneri în vederea perfecţionării legislaţiei  în vigoare în domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului;    b) să remită autorităţilor publice centrale şi locale obiecţiile şi propunerile sale de ordin general referitoare la asigurarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, la îmbunătăţirea activităţii aparatului administrativ.    Art.30. - (1)  În  cazul în care se constată încălcări în  masă sau grave ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului, avocatul parlamentar are dreptul să prezinte un raport   la una din şedinţele  Parlamentului, precum şi să propună instituirea unei  comisii parlamentare care să cerceteze aceste fapte.    (2) Avocaţii  parlamentari au dreptul să asiste şi să ia cuvîntul la şedinţele Parlamentului şi ale Guvernului.    Art.31. - Avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, asupra corespunderii  lor principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile omului.

Fiind o institutie noua in sistemul social-politic al Republicii Moldova, institutului avocatului parlamentar i se atribuie prin legislatia nationala o autoritate morala si o eficacitate practica, neprevazuta de Constitutia RM, dar instituita prin lege organica.

In activitatea sa cotidiana institutia se straduie sa inlature unele practici si mentalitati de natura totalitara, punind accent pe relatiile de colaborare, respect si incredere reciproca in special intre administratie si cetateni; sa contribuie la schimbarea stereotipurilor in mentalitatea populatiei, cit si la concentrarea atentiei statului fata de problematica drepturilor omului in scopul crearii unor mecanisme eficiente de asigurare a respectarii drepturilor si libertatilor omului garantate de legislatia nationala si internationala.

Centrat pe ideea afirmarii si garantarii respectarii drepturilor omului, ombudsmanul depune efort si in masura posibilitatilor contribuie la accentuarea trasaturilor statului de drept prin supravegherea respectarii legii in diversele compartimente ale administratiei publice, a activitatii acesteia, care are un impact direct asupra asigurarii respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale cetatenilor, precum si la informarea, educarea in constientizarea drepturilor si intereselor lor si, prin aceasta, la stimularea activizarii societatii civile.

In principiu, puterea ombudsmanului se reduce la dreptul de a face recomandari autoritatilor publice vinovate de incalcarea drepturilor unor persoane, de a controla activitatea organelor administratiei publice carora le revin atributii in domeniul drepturilor omului, de a inspecta institutii de detinere (penitenciare, institutii – scoli de reeducare, centre de internare a minorilor), spitale, scoli s.a. In unele sisteme constitutionale, insa, ombudsmanul are dreptul de a actiona in justitie, in conditiile prevazute de lege, functionarii care s-au facut vinovati de incalcarea unor drepturilor unor persoane. Dreptul de actiune judiciara se bazeaza, in acest caz pe investirea, prin Constitutie, a ombudsmanului cu atributia de a veghea la respectarea legilor in domeniul drepturilor omului. Dreptul la actiune judiciara este recunoscut ombudsmanului in Suedia, Finlanda si Danemarca.

9

Constitutia sau dupa caz, legile de organizare si functionare a institutiei ombudsmanului prevad, in acest sens, obligatia autoritatilor publice de a pune la dispozitia ombudsmanului toate datele, informatiile si documentele de care acesta ar avea nevoie pentru a-si exercita atributiile.

Obudsmanul isi exercita atributiile la plangerea persoanelor ale caror drepturi au fost vatamate sau din oficiu, cand are informatii, date privind incalcarea unor drepturi cetatenesti sau cand constata el insusi asemenea incalcari. In general, excede competentei de investigatie a ombudsmanului membrii Guvernului, parlamentarii si membrii alesi ai administratiei publice locale. Motivul unei asemenea derogari este ca deputatii, senatorii, membrii alesi ai organelor administratiei publice locale sunt reprezentanti ai poporului chiar ministrii raspund politic in fata Parlamentului.

Cererile care se adreseaza Ombudsmanului trebuie facute in scris si semnate. In principiu, anonimele nu se iau in considerare, ceea ce nu impiedica insa ca o plangere anonima sa fie motivul sesizarii din oficiu al ombudsmanului si punctul de declansare al unei expertize de rutina. In legislatia statelor referitoare la organizarea si functionarea institutiei ombudsmanului, se prevede ca nu se iau in considerare plangerile cetatenilor ale caror drepturi au fost incalcate cu unu sau dupa caz, cu doi ani inainte de sesizarea ombudsmanului.

Activitatea ombudsmanului este in principiu publica, ceea ce nu impiedica ca persoanele lezate sa solicite ombudsmanului caracterul confidential al plangerii. De asemenea, ombudsmanul poate decide din proprie initiativa caracterul secret al activitatii sale pentru motive temeinice (ex. Apararea secretelor militare, a ordinii publice, a moralei, etc). Nu trebuie exclus nici dreptul unor institutii publice de a solicita pentru motive temeinice confidentialitatea unor investigatii ale ombudsmanului.

3. Statutul avocatului parlamentar. Modul de numire şi eliberare din funcţie.

In exercitarea atributiilor sale, ombudsmanul nu se substituie altor organisme carora le sunt conferite atributii privind apararea drepturilor omului. Avem in vedere, indeosebi, organele judiciare.

Potrivit legii de organizare si functionare institutul avocatilor parlamentari - Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova (CpDOM) este o institutie de stat independenta, formata din patru avocati parlamentari, desemnati de Parlamentul RM pentru un mandat de 5 ani, egali în drepturi, unul dintre care este specializat în problemele de protecţie a drepturilor copilului.. Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de avocat parlamentar mai mult decît două mandate consecutive.

Avocat parlamentar poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova licenţiat în drept, care are o înaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 5 ani în activitatea juridică sau în învăţămîntul juridic superior şi o reputaţie ireproşabilă.

Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie cu  votul majorităţii deputaţilor aleşi.Propunerile privind candidaturile avocaţilor parlamentari sînt înaintate în Parlament de

către Preşedintele Republicii Moldova și de cel puţin 20 de deputaţi ai Parlamentului, în decursul ultimei luni a mandatului avocaţilor parlamentari desemnaţi anterior.

Comisia parlamentară pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale prezintă Parlamentului  un aviz argumentat  asupra  fiecărei candidaturi.

In ceea ce priveste statutul sau si raporturile cu autoritatile publice, trebuie mentionat ca ombudsmanul este independent fata de toate celelalte autoritati publice, inclusiv fata de Parlament, care il numeste si il poate revoca inainte de expirarea mandatului sau. De altfel, nu este permisa nici o ingerinta in activitatea ombudsmanului, nici chiar din partea Parlamentului. Desi este independent fata de celelalte autoritati publice, ombudsmanul prezinta insa anual un raport Parlamentului privind cazurile pe care le-a investigat, solutiile date, etc. De asemenea, in raportul anual pot fi facute recomandari Parlamentului si Guvernului privind perfectionarea

10

legislatiei in materie sau a activitatii unor departamente sau alte autoritati guvernamentale ori ale administratiei publice care intereseaza drepturile omului. Pentru a consolida independenta ombudsmanului, legislatia referitoare la organizarea si functionarea institutiei stabileste o serie de incompatibilitati intre calitatea de ombudsman si orice alte functii publice sau private.Pentru a-si exercita in conditii corespunzatoare activitatea, ombudsmanul are nevoie de concursul celorlalte autoritati publice.

Personalitatea avocatului parlamentar este inviolabila pe toata durata mandatului.Inviolabilitatea avocatului parlamentar se extinde asupra locuinţei şi localului său de

serviciu, asupra mijloacelor de transport şi de telecomunicaţie folosite de el, asupra corespondenţei, documentelor şi averii personale.

Avocaţii parlamentari nu pot fi traşi la răspundere penală sau administrativă, nu pot fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi, supuşi controlului personal fără acordul prealabil al Parlamentului, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.

In exercitiul mandatului, avocatii parlamentari se calauzesc de Constitutia RM, Legea cu privire la avocatii parlamentari, alte legi nationale si de actele juridice internationale la care Republica Moldova este parte; se conduc de principiile legalitatii si transparentei, echitatii sociale, democratiei, umanismului, accesibilitatii dupa cum le dicteaza constiinta; sunt independenti fata de deputatii Parlamentului RM, Presedintele RM, autoritatile publice centrale si locale si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile.

Distribuirea domeniilor de activitate ale avocaţilor parlamentari are loc prin decizie a lor, luată de comun acord, şi se aprobă prin ordin al directorului Centrului pentru Drepturile Omului.

Avocatul parlamentar nu poate detine nici o functie electiva sau publica, nu poate practica alte activitati retribuite, cu exceptia activitatii didactice si stiintifice.

Avocatul parlamentar nu are dreptul sa desfasoare activitate politica, sa fie membru al vreunui partid sau al unei origanizatii social-politice. In decurs de 10 zile de la data depunerii juramantului, avocatul parlamentar este obligat sa inceteze orice activitate incompatibila cu statutul sau si sa suspende apartenenta sa la oricare partid sau alta organizatie social-politica.

Avocatul parlamentar este obligat sa fie corect in relatiile cu petitionarii; sa garanteze nedivulgarea secretului de stat si a altor informatii ocrotite de lege; sa nu divulge informatiile confidentiale; sa se abtina de la orice actiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar.

Avocatul parlamentar este obligat:    a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii şi cu alte persoane;    b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii şi date ocrotite de lege;    c) să nu divulge informaţiile confidenţiale, precum şi datele cu caracter personal, care i-au fost comunicate în cadrul activităţii sale, decît cu consimţămîntul  persoanei la care acestea se referă;    d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar. Ignorarea  obligaţiilor  menţionate la alin.(1) poate  constitui temei pentru retragerea încrederii. 

4. Modul de organizare şi funcţionare a Centrului pentru Drepturile Omului.

Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova : Este accesibil tuturor: cetatenilor Republicii Moldova, persoanelor straine si apatrizilor,

care locuiesc permanent sau temporar pe teritoriul ei, ale caror drepturi au fost incalcate; Serviciile prestate sint gratuite; Este deschis pentru colaborare cu organizatiile si institutiile de stat, ONG-le nationale si

internationale preocupate de protectia drepturilor omului.

Organizarea

11

CpDOM este institutie similara institutelor european si international al ombudsmanului, creat in conformitate cu Legea nr.1349-XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocatii parlamentari, si Regulamentul privind Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova (5.02.1998) cu modificarile ulterioare şi activeaza in Republica Moldova din aprilie 1998,. Este o institutie de stat independenta, formata din patru avocați parlamentari, desemnati de Parlamentul RM:Munteanu Anatolie; - directorul Centrului pentru Drepturile OmuluiEfrim Oleg; Grigoriu Aurelia; Plămădeală Tamara.

Institutia isi desfasoara activitatea prin intermediul: Serviciului petitii si audienta Serviciului analiza a legislatiei Serviciului informatii, programe instructive si relatii internationale Cancelariei Serviciului administrativ-financiar Filiala Balti Filiala Cahul Filiala Comrat

Centrul pentru Drepturile Omului este persoană juridică, dispune de ştampilă şi formulare ce au  imprimate  denumirea centrului şi imaginea stemei de stat a Republicii Moldova.

Personalul auxiliar asigură asistenţa organizatorică, informaţională,  ştiinţifico-analitică  şi de altă natură a  activităţii avocaţilor parlamentari.

Structura, statele de personal şi finanţarea Centrului pentru Drepturile Omului sînt reglementate de regulamentul respectiv aprobat de Parlament.

Directorul Centrului pentru Drepturile Omului este desemnat de Parlament din rîndul avocaţilor parlamentari, la propunerea Preşedintelui Parlamentului.

Directorul Centrului pentru Drepturile Omului  efectuează conducerea generală a Centrului: angajează şi eliberează din funcţie funcţionarii Centrului, defineşte îndatoririle avocaţilor parlamentari şi ale altor colaboratori ai Centrului, exercită controlul activităţii lor, organizează pregătirea rapoartelor anuale, reprezintă instituţia în ţară şi în străinătate.

În absenţa  directorului  Centrului  pentru  Drepturile Omului, interimatul  funcţiei este asigurat de cel mai în vîrstă dintre avocaţii parlamentari.

În chestiunile ce ţin de retribuirea muncii, asistenţa socială, medicală şi de altă natură, avocatul parlamentar se asimilează cu judecătorul Curţii Supreme de Justiţie.

Centrul pentru  Drepturile Omului dispune de buget propriu, care face parte din bugetul de stat.

Proiectul bugetului Centrului  pentru Drepturile Omului,  cu avizul  prealabil al  Ministerului  Finanţelor,  se  aprobă  de  către Parlament concomitent cu bugetul de stat.

Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform  orarului  stabilit de ei, dar nu mai rar decît de trei  ori  pe lună.

Primirea  în  audienţă are loc în municipiul Chişinău,  în  alte municipii şi oraşe, conform unui grafic aprobat.

În scopul acordării asistenţei  consultative avocaţilor parlamentari, pe lîngă Centrul pentru Drepturile Omului poate fi  creat un consiliu de experţi din specialişti în  domeniul  drepturilor  şi libertăţilor constituţionale ale omului.

Sediul permanent al Centrului se afla in municipiul Chisinau, str. Sfatul Tarii 16.CpDOM are trei filiale amplasate in localitatile: Balti (str. Independentei 1, tel.

231/28149); Cahul (str. Independentei 6, bir.415 (sediul Primariei), tel. 299/21781); Comrat, Unitatea Teritoriala Autonoma Gagauzia (str. Lenin 206, tel. 298/25105).

12

Obiectivele CpDOMCentrul pentru Drepturile Omului din Moldova are menirea sa asigure asistenta avocatilor parlamentari in activitatea lor de:

Contribuire la asigurarea garantarii respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului in Republica Moldova;

Analiza a legislatiei nationale ce tine de domeniul drepturilor omului, perfectionarea si ajustarea ei la cerintele actelor juridice internationale la care Republica Moldova este parte;

Informare si instruire juridica a populatiei privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului prevazute de legislatia nationala si internationala.

Audienta cetatenilor Republicii Moldova, cetatenilor straini si apatrizilor care locuiesc permanent sau temporar pe teritoriul ei, ale caror drepturi au fost lezate;

Examinarea petitiilor parvenite la Centru si repunerea in drepturi a cetatenilor; Organizarea "Zilelor de audienta" in localitatile republicii: audierea cetatenilor, vizite la

penitenciare, aziluri pentru batrani, unitatil militare, orfelinate, etc; Activitati de informare si instruire in domeniul drepturilor omului: seminare, conferinte,

"mese rotunde", concursuri etc.; Elaborarea si editarea unor publicatii cu tematica diversa la domeniu: buclete, postere,

pliante, calendare, carti de vizita informative, buletine etc.; Colaborarea cu diferiti parteneri sociali din republica si de peste hotare in vederea

realizarii obiectivelor trasate.

13