SUGESTII DE REZOLVARE A SUBIECTELOR DE BACALAUREAT

LA LIMBA SI LITERATURA ROMANAPROBA SCRISA

Câteva lămuriri…………..

Structura probei scrise

Proba scrisă cuprinde trei subiecte, astfel: Subiectul I are ca suport un text la prima vedere/ studiat, acesta putând aparţine genului epic, liric sau dramatic, cerinţele fiind de tip întrebare structurată. Subiectul al II-lea presupune redactarea unui eseu de tip argumentativ, pornind de la o idee, temă dată. Subiectul al III –lea constă în redactarea unui eseu literar / caracterizare de personaj având la bază textele literare studiate, în conformitate cu programa în vigoare.

Fiecare subiect, I, II, III, este notat cu 30 de puncte, la care se adaugă 10 puncte din oficiu.

Durata de redactare a răspunsurilor pentru proba scrisa este de 3 ore.

SUBIECTUL I (30 DE PUNCTE)

Se dă textul:

„ Mirosul fursecurilor se amesteca într-un mod straniu, dar plăcut cu cel al cretei pe care băiatul o folosea pentru a desena a mia oară căsuţele şotronului, jocul lui preferat. Din bucătărie, mama îl privea cu ochii ei trişti, dar plini de iubire. Era o fiinţă aproape firavă, cu mâini delicate de pianistă. Părul îi cădea pe umeri ca o catifea neagră. Din când în când, printre genele dese, îi curgea câte un diamant. Aşa numea băiatul lacrimile neobosite ale mamei sale. Ştia de ce plânge, dar nu voia să-i dezvăluie faptul că-i cunoştea secretul. Îi respecta intimitatea. Deodată, un zgomot surd, asemănător unei bătăi timide, se auzi la uşa masivă, din lemn vechi, a apartamentului din Calea Giuleşti. Era seară, o seară de iarnă în doi. Ochii mamei lui se măriră şi băiatul spera că apropiatul Crăciun îi va îndeplini dorinţa pe care o scrisese de prea multe ori Moşului. Amadeea se îndreptă cu paşi şovăielnici spre uşă. Nu mai voia să fie rănită. Din nou. Se opri o clipă pentru a se privi în oglindă............. Chipul îi era palid, iar părul ei avea acum culoarea prafului de argint. Şi, ca întotdeauna, aştepta ca uşa să se deschidă şi în pragul ei să apară fiul său, rodul unei

1

iubiri amagitoare din tinereţe. Unicul fiu, cel pentru care desena şotronul în sufragerie, cel pentru care pregătea fursecuri cu nuci şi stafide în formă de oameni şi animale.

- Ai venit!- Şi mie mi-a fost dor de tine, mamă!” (Praf de argint – S.B)

1. Menţionează cîte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: timide, bizare

Timide – firave, estompateStraniu – ciudat, bizar

2.Precizează rolul virgulei în structura: „Unicul fiu, cel pentru care desena şotronul în sufragerie, cel pentru care pregătea fursecuri cu nuci şi stafide în formă de oameni şi animale.”

Virgula, in structura data, are rolul de a marca o apoziţie

3. Construieşte un enunţ care sa conţină o expresie/ locuţiune cu termenul a deschide.

Şi-a deschis sufletul în faţa ei.

4. Precizează o temă şi un motiv literar prezente în text.

Tema familiei, a timpului. Motivul mamei, al fiului, al oglinzii etc.

5. Scrie un enunţ în care cuvântul oglindă să aibă sens conotativ.

Văd emoţiile în oglinda sufletului tău.

6. Menţionează tipul de perspectivă narativă din text.

Perspectiva narativă este obiectivă, deoarece naratorul nu se implica în actiune, fiind neutru, obiectiv si impersonal, relatand evenimentele la persoana a III-a

7. Transcrie si explică o figură de stil.

„ Ca o catifea neagră” – comparaţie ce sugerează culoarea şi textura părului personajului feminin.

„lacrimi neobosite” – epitet personificator ce subliniază tristeţea profundă a mamei

8. Motivează, prin evidenţierea a două trăsături, apartenenţa textului la unul dintre genurile literare.

2

Textul dat aparţine genului epic, iar cele două trăsături sunt: prezenţa personajelor -Amadeea şi băiatul „ Mirosul fursecurilor se amesteca într-un mod straniu, dar plăcut cu cel al cretei pe care băiatul o folosea pentru a desena a mia oară căsuţele şotronului, jocul lui preferat” şi „Amadeea se îndreptă cu paşi şovăielnici spre uşă. Nu mai voia să fie rănită. Din nou. Se opri o clipă pentru a se privi în oglindă.............”. Modurile predominante de expunere sunt descrierea şi naraţiunea „Deodată, un zgomot surd, asemănător unei bătai timide, se auzi la uşa masivă, din lemn vechi, a apartamentului din Calea Giuleşti. Era seară, o seară de iarnă în doi.”, prezenta indicilor de timp şi spatiu : Calea Giuleşti, o seara de iarna.

9. Comentează, în 60-100 de cuvinte, (6-10 rînduri), următoarea secvenţă din textul dat : „ Amadeea se îndreptă cu paşi şovăielnici spre uşă. Nu mai voia să fie rănită. Din nou. Se opri o clipă pentru a se privi în oglindă............. Chipul îi era palid, iar părul ei avea acum culoarea prafului de argint. Şi, ca întotdeauna, aştepta ca uşa să se deschidă şi în pragul ei să apară fiul său, rodul unei iubiri amagitoare din tinereţe. Unicul fiu, cel pentru care desena şotronul în sufragerie, cel pentru care pregătea fursecuri cu nuci şi stafide în formă de oameni şi animale.

- Ai venit!- Şi mie mi-a fost dor de tine, mamă!”

Fragmentul dat scoate în evidenţă suferinţa personajului feminin, fapt subliniat de notaţia naratorului „ Nu mai voia sa fie rănită. Din nou”. Cu toate acestea, Amadeea nu a şovăit în a se privi în oglindă „ se opri o clipă pentru a se privi în oglindă”, sugerîndu-se ideea că aştepta pe cineva important, cineva pentru care ar fi vrut să arate bine.

Al doilea paragraf al textului scoate în evidenţă relatia filială apropiata dintre mama şi fiu, în ciuda trecerii timpului, oglinda fiind motivul dual ce marchează aceasta curgere temporală „părul ei avea acum culoarea prefului de argint”.

SUBIECTUL AL II-LEA (30 DE PUNCTE)

* Notă: subiectul al II-lea din cadrul probei scrise constă în elaborarea unui text argumentativ, în manieră originală şi personală, pornind de la o idee, temă sau un citat, în 15-30 de rânduri.

Definiţia textului argumentativ: are rolul de a susţine sau de a demonstra o idee, un fapt, un eveniment, având caracter persuasiv (de convingere).

Structura:

1. IPOTEZA – ESTE IDEEA CARE TREBUIE DEMONSTRATĂ. La examenul de bacalaureat, ipoteza apare, la partea a II-a, fie sub forma unui citat (de ex. „ Greşelile nu se iartă, se repară”) fie prin enuntarea unei teme (de ex: modul în care

3

părinţii influenţează alegerile copiilor). Aceasta se introduce prin conectori precum: în opinia mea, din punctul meu de vedere, eu consider că....etc

2. ARGUMENTAREA PROPRIU – ZISĂ – CONSTĂ ÎN NOTATREA ARGUMENTELOR PRO SAU CONTRA IPOTEZEI. Fiecare argument (de regulă, două) se introduce cu ajutorul unui conctor (element de susţinere a ideii), de exemplu : în primul rând, în al doilea rand, pe de o parte, pe de altă parte, de exemplu, în comparaţie cu, în opoziţie cu, în plus, de asemenea, etc.

3. CONCLUZIA – REIA IPOTEZA. Concluzia se va evidenţia prin conectori precum: în consecinţă, prin urmare, în concluzie, deci, aşadar...etc

EXEMPLU DE TEXT ARGUMENTATIV:

Scrie un text de tip argumentativ, de 150-300 de cuvinte (15-30 de rânduri) despre rolul lecturii în formarea adolescenţilor.

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumenativ, trebuie:

- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri;

- să ai conţinutul şi strucrura adecavate argumentării pe tema dată: formularea ipotezei / a propiei opinii faţă de ideea justificată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente;

- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi de punctuaţie)

În opinia mea, lectura ar trebui să fie idealul oricărui adolescent, deoarece aceasta contribuie la formarea personalităţii, intelectului, limbajului acestuia.

În primul rînd, lectura facilitează comunicarea interumană, determinând formarea unui limbaj adecvat oricărei situaţii de comunicare, îmbogăţitrea vocabularului, stimulând totodată creativitatea, imaginaţia, capacitatea de sinteză şi analiză.

În altă ordine de idei,lectura “ nu dăunează grav sănătăţii”, iar oamenii care preferă lectura televizorului îşi dezvoltă gustul pentru lectura de calitate, devenind lectori competenţi.

Totodată, lectura poate fi şi un mijloc de relaxare. Oferind sufletului hrana de care are nevoie spre a se simţi împlinit.

De exemplu, personajul Ion din romanul lui Rebreanu, deşi a abandonat şcoala pentru a se dedica muncii câmpului, şi-a păstrat manualele şi împrumuta ziare de la învăţătorul Zaharia Herdelea, pe care le citea în momentele de singurătate şi relaxare.

Coroborând argumentele oferite anterior, putem afirma că lectura este esenţială şi primordială în formarea unui adolescent.

4

SUBIECTUL AL III-LEA (30 DE PUNCTE)

TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME INTR-UN BASM CULT STUDIAT

Publicat în 1877, în revista Convorbiri literare, basmul cult „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă a fost considerat de critica literară „ O bucatică ruptă din viaţa poporului moldovenesc”.

Basmul este o specie a genului epic, având o dimensiune medie, în care fabulosul se impleteşte cu realul ilustrând tema luptei dintre Bine şi Rău, cu victoria Binelui. De asemenea, remarcăm formulele specifice basmului, iniţiale şi finale, la care se adaugă ca element de originalitate, formulele mediane. Personajele sunt fantastice, având puteri supranaturale. Ele devin purtătoarele unor valori simbolice, precum: Binele, Onoarea, Prietenia etc. In basm mai apar cifre şi obiecte magice.

Tema basmului este in stransă legătură cu semnificaţiile şi conţinutul acestuia: lupta dintre Bine şi Rău, Binele triumfând întotdeauna. Motivele literare aflate in concordanţă cu tema sunt: mezinul, probele, călătoria etc.

Aceasta temă poate fi exemplificată prin episoadele în care eroul, Harap-Alb, este supus de către Span unor probe peste care va reuşi să treaca primind ajutorul celorlalte personaje: prima este aducerea salatelor din grădina ursului, a doua – aducerea pielii de urs cea bătută cu nestemate şi a treia – aducerea fetei Împăratului Roş. De asemenea, in finalul basmului, cînd Spînul este dat în vileag de către fata Împăratului Roş, care spune că adevăratul moştenitor este Harap – Alb, acesta îl omoară pe erou. Atunci calul lui Harap – Alb se năpusteşte asupra Spânului, omorându-l.

Titlul basmului pune accent pe numele eroului, acesta desemnând cele două ipostaze în care apare protagonistul: Harap- condiţia umilă, de slugă a Spînului şi Alb – condiţia nobilă de fiu de împărat, statut pe care îl pierde în urma jurământului făcut Spînului din naivitate şi neascultare. In finalul actiunii, el îşi va redobândi aceasta condiţie, numai după ce va trce peste toate probele impuse de Spân.

Timpul este fantastic, specific basmului, fiind vag precizat „ A fost odată ca niciodata”, iar spatiul este reprezentat de substantivul „Împărătia”, un topos fantastic.

Formulele iniţiale şi finale „ A fost odata ca nicodata” ....” S-am încălecat pe-o şa........” au rolul de a ne avertiza cu privire la prezenţa fantasticului, fapt sugerat chiar si de prezenta substantivului „ Povestea” din titlu, întîmplările, actiunea fiind imaginare. Pe lângă acestea, putem observa şi formulele mediane, ca o inovatie a lui Creangă „ Şi merg ei o zi, şi merg doua, şi merg 49”, care au rolul de a face trecerea de la o secvenţa naratica şa alta, de a întreţine tensiunea epică si de a-l face pe cititor partas al actiunii.

Critica literara consideră basmul lui Creangă un bildungsroman – roman al formarii, călătoria eroului fiind intiatica, iar probele la care îl supune Spânul vor conduce la maturizarea acestuia, astfel încît, la finalul actiunii el este pregatit sa deviva moştenitorul unchiului său, Verde Împărat şi noul conducător.

Ca orice basm şi „ Povestea lui Harap-Alb” respectă acelaşi tipar narativ: starea de echilibru intial – Un Crai avea trei feciori; tulburarea acestui echilibru, având drept cauza o lipsa – fratele Craiului, Verde Împărat, nu avea moştenitori; actiunea de

5

recuperare a ehilibrului – eroul este supus unor probe initiatice; restabilirea echilibrului initial – Harap-Alb se căsătoreşte cu fiica Împăratului Roş, moştenind tronul unchiului său, iar răul este pedepsit.

Naraţiunea debutează cu prezentarea unui crai care avea trei feciori, pe când fratele său, Verde- Împărat, avea trei fete. Acesta din urmă îi cere fratelui său, craiul, să-i trimită pe cel mai viteaz dintre fiii săi, ca să-i urmeze la tron.

Pentru a vedea care dintre băieţii săi este cel mai viteaz, craiul îşi supune fiii la o probă – se îmbracă într-o piele de urs şi-i întâmpină la un pod. Dintre cei trei băieţi doar mezinul se va dovedi apt pentru călătoria spre unchiul său.Înainte să plece la drum el va asculta sfaturile unei bătrâne – Sf. Duminică; aceasta îl va învăţa cum să treacă de proba la care au fost suspuşi şi fraţii lui. Îmbrăcat cu hainele de mire ale tatălui sau, având armele din tinereţe ale acestuia şi calul năzdrăvan al părintelui său, fiul cel mic va dovedi curaj în această primă confruntare, după care va primi binecuvântarea tatălui său şi va pleca la drum. Craiul îi va da fiului său sfatul să se ferească de omul roş şi mai ales de cel spân, şi-i va oferi pielea de urs care-i va folosi într-una dintre probe.

Porniţi la drum, fiul craiului şi calul se vor întâlni tocmai cu cel de care trebuiau să se ferească mai tare – Spânul. După ce îl refuză de două ori pe Sâpn ca să-l ia de slugă, fiul craiului, neţinând seamă de sfaturile tatălui său, cade în capcana întinsă de acesta. Ajunşi la o fântână, tânărul este păcălit de Spân şi coboară acolo pentru a se răcori. În acel moment, Spânul trage capacul fântânii şi află sub ameninţări totul despre fiul craiului. Temându-se să nu-şi piardă viaţa, tânărul acceptă să-i devină slugă Spânului, care-i dă numele de Harap – Alb, iar el se dă drept fiu de împărat. Ajunşi la Verde – Împărat, Spânul îl umileşte pe Harap – Alb, care atrage mila verişoarelor lor. Tot acum începe şirul de probe la care-l supune Spînul – încercările iniţiatice, prima fiind aducerea salatelor din grădina ursului, a doua – aducerea pielii de urs cea bătută cu nestemate şi a treia – aducerea fetei Împăratului Roş.

Plecând în cea dea treia misiune, Harap – Alb întâlneşte o nuntă de furnici cărora le cruţă viaţa, primind în schimb o aripioară care-i va folosi în încercările sale. După un timp se întâlneşte cu un roi de albine cărora le face adăpost, primind în dar de la crăiasa lor tot o aripioară.

Continuându-şi drumul, Harap – Alb se întâlneşte pe rând cu cele cinci personaje fabuloase: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă.

Ajuns la curtea Împăratului Roş, este supus de către acesta la tot felul de probe: să doarmă în casa de aramă – aici un rol important va juca Gerilă, să mânânce şi să bea tot cea ce le dăduse împăratul – Flămânzilă şi Setilă îl vor ajuta, să separe macul de nisip – ajutat de furnici, să o păzescă pe fata Împăratului Roş – îl ajută Ochilă şi Păsări- Lăţi – Lungilă şi să o recunoască pe fata Împăratului – este ajutat de crăiasa albinelor.

Reuşind să iasă triumfător din toate aceste probe, Harap – Alb porneşte spre Verde – Împărat.

Dat în vileag de către fata Împăratului Roş, care spune că adevăratul moştenitor este Harap – Alb, Spânul îl omoară pe acesta. Atunci calul lui Harap – Alb se năpusteşte asupra Spânului, omorându-l. Cu ajutorul apei moarte ţi al celei vii, fata împăratului Roş îl învie pe Harap-Alb. Primind binecuvântarea Împăratului – Verde, Harap- Alb se căsătoreşte cu fata Împăratului Roş şi devine noul moştenitor.

Basmul se încheie cu triumful binelui şi al adevărului.

6

În opinia mea, tema şi viziunea despre lume din bamul „Povestea lui Harap- Alb” de Ion Creangă ilustrează într-un mod original lupta dintre Bine şi Rău. Ieşind din contextul imaginar al basmului, putem observa faptul că oamenii duc aceeaşi luptă cu caracter moral, in fiecare zi, când se confruntă cu nedreptăţile, minciuna, răutatea, intoleranta sau violenţa celor din jur, în încercarea de a săvârşi Binele.

Cu siguranţă, în zilele noastre, Binele a devenit un ideal suficient de greu de atins, căci este mult mai uşor şi confortabil să iniţiezi actiuni care conduc spre propriul rău sau al celorlalti.

7