tema1.e.e

T.1: T.1: Educaţie economică şi contemporanitatea. Obiectul şi Educaţie economică şi contemporanitatea. Obiectul şi

metoda educaţie economice metoda educaţie economice şi şi gîndirii economice. gîndirii economice.

Obiectivele:Obiectivele:1.1. Educaţie economică şi contemporanitatea. Educaţie economică şi contemporanitatea.

Ţinte strategice ale educaţiei economice.2. Educaţia economică şi individul. Educaţia

economică şi psihologie.3. Etapele dezvoltării gîndirii şi educaţiei

economice.44. . Obiectul şi metoda educaţie economice Obiectul şi metoda educaţie economice şi şi

gîndirii economice.gîndirii economice. 5. 5. Funcţiile disciplinei şi locul eiFuncţiile disciplinei şi locul ei ..

Educaţia într-o societate a învăţării:

• Lumea contemporana se reîntoarce la adevaratul scop al economicului,- OMUL- , asigurarea bunăstării şi securităţii lui, atât la nivel individual cât şi social;

• Trăim într-o nouă paradigmă conceptuală a societăţii - a dezvoltării umane care o însoţeşte şi o motivează pe cea economică;


- Cunoaşterea a devenit componenta “number one” a dezvoltării umane, în general, a celei economice, în special;

- Tarile dezvoltate ale lumii sunt percepute şi catalogate ca economii ale cunoaşterii;

- “Imperiile viitorului,- spunea Winston Churcill -, vor fi imperii ale minţii” (ale cunoaşterii si învaţării);


-Procesul trecerii spre economia cunoaşterii declanşat în S.U.A. în 60-70 al sec. XX a continuat în majoritatea ţarilor dezvoltate (Japonia, Canada, Germania, Marea Britanie, Franta etc);

-În acestea ţări - “problema scopului social şi a responsabilităţilor educaţiei” sunt străns legate şi dictează educaţiei anumite cerinţe:

• educaţia în cadrul unei societăţi a învaţării va avea un pronunţat scop social;


• noul sistem de învatamânt trebuie să fie unul deschis;

• afirmarea educaţiei permanente(pe parcursul întregii vieţi);

• educaţia nu mai poate fi lasată numai pe seama instituţiilor de învăţământ;

• diploma –trebue să fie acordată pe criterii de competentă, capabilitate şi talent şi nu pe alte criterii;


• Educaţia este o continuă reconstrucţie a experienţei care se adaugă la înţelesul

experienţei precedente şi care asigură evoluţia celei care urmează.

• Educaţia este cheia spre piaţa muncii şi încă cea mai buna profilaxie faţă de somaj

Ţinte strategice ale educaţiei economice:

• recepţionarea şi asimilarea noţiunilor de bază ale economiei concurenţiale;

• înţelegerea modului de funcţionare a economiei de piaţă;

• familiarizarea cu noţiunile, conceptele, legitaţile, mecanismele si practicile asociate productiei, desfacerii şi consumului în contextul competiţiei libere;

Ţinte strategice ale educaţiei economice

• asigurarea experienţei practice a tinerilor în domeniul afacerilor şi în alegerea carierei;

• adaptarea continuă la muncă şi sporirea disponibilităţii pentru asumare de riscuri;

• promovarea şi susţinerea spiritului de lucru în echipa;


• antrenarea studenţiilor în practici economice de piaţă desfăsurate cu ajutorul tehnologiei informatice;

• întărirea motivaţiei muncii şi a celei economice;

• dezvoltarea spiritului de iniţiativă privată şi disponibilităţii de a dezvolta afaceri;

• consolidarea relaţiei de parteneriat între afaceri şi procesul educaţional;


• conectarea la dezvoltarea economiei globale, contribuind la / şi beneficiind de progresul acesteia;

• creşterea productivităţii individuale şi a standardului de viaţa;

• formarea concepţiei motivaţionale pentru viitorii iniţiatori de afaceri;

• etc.

Educaţia economică şi individul

• Deoarece scopul oricarui demers educaţional este formarea unei gândiri economice, studentul, în paralel cu asimilarea continuturilor specifice, îşi va forma şi o serie de deprinderi de gândire economica, fiind astfel capabil să analizeze problemele cu care se confruntă, să mediteze şi să adopte decizii.

• Deprinderi de gândire economică constituie o suma de reguli/norme generale care cunoscute şi respectate pot reprezenta un punct de pornire în educarea în spiritul economiei de piaţă.

• Aceste deprinderi, odată asumate, ne vor conduce la ideea că gândirea economică înseamnă evaluare, decizie, argumentare.


• Educaţia economică, precum şi educaţia casnică modernă sunt ipostaze educaţionale centrate pe individ, atragând şi cointeresând şi colectivitatea umana în ansamblul său (familia, şcoala, comunitatea locală, angajatorii, statul).

• Abordarea acestei dimensiuni educaţionale este interdisciplinară, vizând aspecte de natură economică, psihologică,sociologică, pedagogică, etică, ca şi consecinţa a plasării individului uman în miezul tare a unui astfel de demers educational, iar efectele sale sunt multiple.


• Având în vedere noul statut al RM dat de închierea contractului de asociere la UE, dimensiunea educaţiei

economice capată o importanţă deosebită din cel puţin doua puncte de vedere:

- cel al promovării educaţiei consumatorului şi producătorului, ca o condiţie a competitivităţii pe piaţa europeana; - alinierii la standardele europene privind calitatea fortei de muncă autohtone.


• Educaţia economică presupune parcurgerea următorului traseu:

conştientizare->cunoştinţe->atitudini->abilităţi-> participare

• Parcurgerea acestor etape îl ajută pe individ să înteleagă sistemul economic actual, să participe activ la dezvoltarea personală şi socială, să-şi însuşească comportamente specifice celor două roluri (consumător şi producător) pe care, în viată de fiecare zi, le adoptă permanent, în functie de context.

Educaţia economică şi individul• În context contemporan, multe sisteme educaţionale acordă

o importanţă deosebită educaţiei economice.• Exemplificând pe modelul S.U.A., ţara în care economia este

considerată disciplinîă scolară fundamentală, educaţia economică şi antreprenorială a fost inclusă în programul “Să educăm America pentru anul 2000”, ceea ce echivalează cu recunoaşterea valorii pe care o are pregatirea economică pentru înţelegerea lumii de azi, pentru adoptarea deciziilor majore care influenţează viitorul oamenilor şi pe al principalelor instituţii socio – economice.

• În concluzie este esenţial că tinerii să deprindă a gândi economic.


• Demersul de tip economic este specific şi se deosebeşte în mod semnificativ de demersul realizat de discipline din aceeaşi arie curriculară.

• Însă o analiza economica validă ne ajuta să percepem corect şi să întelegem şi probleme din domenii

conştientizare, cunoştinte, atitudini, abilităţi participare adiacente ( psihologie, asistenţă socială , istorie,

politologie, etc.), oferindu-ne posibilitatea să cercetăm cauzele diferitelor probleme istorice, politice, de afaceri sau de relaţii internaţionale.


• Concluzia: gândirea economică este caracterizată drept o gândire de nivel superior (gândire critică) care presupune:• 1. cunoaştere• 2. întelegere• 3. aplicare• 4. analiză• 5. sinteză• 6. evaluare (în concordanţă cu taxonomia obiectivelor educaţionale

realizată de B.S. Bloom).


• Setul de principii prezentat facilitează studiul economiei şi dobândirea unui comportament economic adecvat.

• Ele sunt valabile pentru toti oamenii, indiferent de vârstă, religie, sistem politic, gen sau tradiţii culturale.

Educaţia economică şi psihologie

• În lucrarea “Forma si conţinutul democraţiei industriale”, se evidentiază şapte nevoi psihologice care-l determină pe om să se educe şi să se integreze în muncă:

-nevoia de a-şi angaja personalitatea într-o activitate utilă; -nevoia de a învaţa prin muncă; -nevoia de a cunoaşte natura demersului şi modul prin care îl poate

realiza; -nevoia de a lua decizii şi a avea iniţiativă; -nevoia contactului social pozitiv şi de recunoaştere a meritelor

personale; -nevoia de a-si racorda existenţa la cea a colectivităţii;- nevoia siguranţei viitorului.


- Astazi, la aceste nevoi se mai poate adauga şi nevoia de confort psiho intelectual (în sens de stabilitate intrapsihică), precum şi nevoia de a descoperi sensurile şi scopul educaţiei, în general, al muncii, în special, pentru viaţa omului şi binele acestuia.


Prin urmare, educaţia economică are reale conotaţii psihologice, motivaţia fiind esenţială pentru orice proiect pedagogic de natură personală, scolară sau socială.

Formarea unui mod economic de gândire specific economiei libere, de piaţă, bazată pe competenţă şi concurenţă presupune comportamente şi abilităţi adecvate.


• Disponibilitatea copilului, tânarului sau adultului de a se antrena, corespunzator vârstei, în practici economice de piaţa este condiţionată în mare masură de nivelul de dezvoltare psihologică şi, mai ales, de gradul de conştientizare şi motivare economică.

Etapele principale ale gîndirii şiEtapele principale ale gîndirii şieducaţiei economice:educaţiei economice:

• prima etapă –prima etapă – preştiinţifică preştiinţifică – de – de la originile ei greco-romane la originile ei greco-romane până până la sfârşitul secla sfârşitul sec. . XVIII-lea;XVIII-lea;

• a doua etapă –a doua etapă – de c de constituire onstituire propriu-zisăpropriu-zisă a ştiinţei – (1750 - a ştiinţei – (1750 -1870);1870);

Etapele principaleEtapele principale

• a treia etapă –a treia etapă – a descoperirilor şi a descoperirilor şi elaborărilorelaborărilor principiilor teoretice principiilor teoretice fundamentale ale ştiinţei economice fundamentale ale ştiinţei economice (1870-1930);(1870-1930);

• a patra etapăa patra etapă – – de adâncire şi extinderede adâncire şi extindere a a teoriei economice (1930-1970);teoriei economice (1930-1970);

• a cincea etapă –a cincea etapă – contemporană contemporană (de la (de la sfârşitul anilor ’80 până în prezent).sfârşitul anilor ’80 până în prezent).

Caracteristicile etapelor: Caracteristicile etapelor:

Prima Prima etap etapă :ă :

• O perioadă lungă a dezvoltării lente; O perioadă lungă a dezvoltării lente; • Primele elemente: Primele elemente: Orientul AnticOrientul Antic – – confucionismulconfucionismul, în , în

China. China. În În IndiaIndia – – Legile lui Mamu. Legile lui Mamu. În În Egipt Egipt şişi Babilon Babilon – – Învăţăturile lui Ipuver Învăţăturile lui Ipuver şi şi Codul Codul luilui Hammurapi; Hammurapi;

• Momentul de vârf – Momentul de vârf – Grecia antică,Grecia antică, aportul filozofilor: aportul filozofilor: Xenofon, Platon, Aristotel; Xenofon, Platon, Aristotel;

• Evul Mediu Evul Mediu (( 1225-1525)1225-1525) –concepţia creştină şi etică –concepţia creştină şi etică (moral-creştină);(moral-creştină);

• MercantiliştiiMercantiliştii ((W. Stafford, T. Mun, A. Montchretien, W. Stafford, T. Mun, A. Montchretien, W. Petty, J.B. Colbert –W. Petty, J.B. Colbert – avuţia - obiect al ştiinţei avuţia - obiect al ştiinţei economice.economice.

Etapa aEtapa a douadoua::

• FiziocraţiiFiziocraţii ((Fr. QuesnayFr. Quesnay,, 1694-1774 – 1694-1774 – lucrarea lucrarea Tabloul economicTabloul economic; ; A.R.J. Turgot,A.R.J. Turgot, 1727-1781 1727-1781 D. NemoursD. Nemours,, 1739-1817) – 1739-1817) – agricultura agricultura în centrul activităţii economice;în centrul activităţii economice;

• Şcoala clasică a Economiei politice Şcoala clasică a Economiei politice ((A. A. SmithSmith,, D. Ricardo D. Ricardo,, R.T. Malthus R.T. Malthus,, J.S. Mill J.S. Mill,, J.B. SayJ.B. Say) – ) – liberalismul economic, liberalismul economic, microeconomiea;microeconomiea;

Etapa a treia:Etapa a treia:

• Marxismul Marxismul ((K. MarxK. Marx,, 1818-1883) 1818-1883) –– lucrarea lucrarea Capitalul Capitalul (1867) – relaţii dintre oameni în (1867) – relaţii dintre oameni în procesul de producţie,procesul de producţie, repartiţie schimb şi repartiţie schimb şi consum;consum;

• MarginalismulMarginalismul ((W.S. JevonsW.S. Jevons, (1871), , (1871), C. C. MengerMenger, (1871),, (1871), L. WalrasL. Walras,, (1874) – gândire (1874) – gândire neoclasică – utilitatea marjinală,neoclasică – utilitatea marjinală, ecilibru ecilibru economic, relaţii dintre oameni şi natură,economic, relaţii dintre oameni şi natură, resurse.resurse.

Etapa a patra:Etapa a patra:

• Keynesismul Keynesismul ((J. M. Keynes J. M. Keynes (1883-1946),(1883-1946), părintele macroeconomiei părintele macroeconomiei––intervenţia intervenţia statului în economie; statului în economie;

• Neokeynesismul Neokeynesismul ((R. Harrod, J. R. Harrod, J. Robinson, P. SraffaRobinson, P. Sraffa A. Hanse, J.K. A. Hanse, J.K. Galbaith, L. StoleruGalbaith, L. Stoleru) – dezoltarea teoriei ) – dezoltarea teoriei KeynesisteKeynesiste după al II război mondial; după al II război mondial;

Etapa a cincea:Etapa a cincea:

Gândirea economică contemporană Gândirea economică contemporană coexistă şi coexistă şi se confruntă cu următoarele curente: se confruntă cu următoarele curente: radical, radical, socialist, neokeynesist, monetarist-neoclasic etc;socialist, neokeynesist, monetarist-neoclasic etc;

• Neoliberalismul Neoliberalismul ((M. Friedman, A. Laffeer, H. M. Friedman, A. Laffeer, H. LepargeLeparge ş.a.) - ş.a.) - teoria clasică a liberalismului teoria clasică a liberalismului economic în condiţiile contemporane;economic în condiţiile contemporane;

• Sinteza neoclasică Sinteza neoclasică - - economia mixtă economia mixtă ((P. P. Samuelson, R. SolowSamuelson, R. Solow) – menţinerea balanţei ) – menţinerea balanţei întreîntre

teoria clasică a liberalismului economic şi teoriei teoria clasică a liberalismului economic şi teoriei KeynesisteKeynesiste – – intervenţia statului în economie; intervenţia statului în economie;

Obiectul de studiuObiectul de studiu

• ŞtiinţaŞtiinţa mult timp s-a realizat sub nume de mult timp s-a realizat sub nume de

EconomieEconomie: : oikosoikos (casă, gospodărie) şi (casă, gospodărie) şi

nomosnomos (lege, regulă). (lege, regulă).

• În 1615, În 1615, Antoine de MontchretienAntoine de Montchretien - - Economie politicăEconomie politică . . PoliteiaPoliteia – – organizare socială. Deci organizare socială. Deci Economia politică Economia politică înseamnă ştiinţa economiei socialeînseamnă ştiinţa economiei sociale

Particularităţile obiectului:Particularităţile obiectului:

• 1. De la Xenofon – şi inclusiv clasicii, obiectul - 1. De la Xenofon – şi inclusiv clasicii, obiectul - OMUL, asigurarea bunastării (a avuţiei sau bogăţiei)a avuţiei sau bogăţiei) atât la nivel individual cât şi social;

Dar acest obiect -Dar acest obiect -OMUL, asigurarea bunastării (a avuţiei a avuţiei sau bogăţiei) lui era lămurit diferit:sau bogăţiei) lui era lămurit diferit:

• mercantiliştimercantilişti – avuţia se obţine în comerţ, schimb, – avuţia se obţine în comerţ, schimb, circulaţie;circulaţie;

• fiziocraţifiziocraţi – în producţie dar limitată la o singură ramură – în producţie dar limitată la o singură ramură - agricultură;- agricultură;

• clasiciiclasicii – în toate ramurile materiale,dar prioritar în – în toate ramurile materiale,dar prioritar în activităţii industriale (manufactură, transport,construcţie, activităţii industriale (manufactură, transport,construcţie, comerţ);comerţ);

• marxismulmarxismul – în relaţiile dintre oameni în procesul de – în relaţiile dintre oameni în procesul de producţie, schimb şi consum.producţie, schimb şi consum.

Particularităţile obiectului:Particularităţile obiectului:

• 2.2. De la neoclasici De la neoclasici – relaţie dintre – relaţie dintre finalităţi (obiective) şi resurse rare în finalităţi (obiective) şi resurse rare în utilizări alternative, ştiinţă opţiunilor utilizări alternative, ştiinţă opţiunilor raţionale şi eficiente.raţionale şi eficiente.

• 3.3. În atingerea scopului său economiaÎn atingerea scopului său economia este ”obligată” să fie şi este ”obligată” să fie şi politicăpolitică

• 4.4. Indiferent de denumireIndiferent de denumire obiectul ei obiectul ei este analizat atât la nivel este analizat atât la nivel microeconomicmicroeconomic cât şi şi cât şi şi macroeconomicmacroeconomic şi în şi în ansamblul eiansamblul ei – – ca unitate integră.ca unitate integră.

Funcţiile:Funcţiile:• Cognitivă - Cognitivă - de studiere, cunoaştere şi explicare de studiere, cunoaştere şi explicare

a proceselor şi fenomenelor economice; a proceselor şi fenomenelor economice; • Utilitaristă – Utilitaristă – indică indică alternativele cele mai alternativele cele mai

eficiente de utilizare a resursiloeficiente de utilizare a resursilorr;;• Teoretică – Teoretică – furnizează baza ştiinţifică pentru furnizează baza ştiinţifică pentru

politicii economice;politicii economice;• Practică – Practică – să pună la dispoziţia să pună la dispoziţia tezele şi tezele şi

recomandările teoretice ;recomandările teoretice ;• Formativ- educativă – Formativ- educativă – să formeze să formeze conştiinţa conştiinţa

economicăeconomică a cetăţenilor; a cetăţenilor;

Funcţiile:Funcţiile:• Metodologică – Metodologică – fundamentul teoretic şi fundamentul teoretic şi

metodologicmetodologic pentru toate ştiinţele pentru toate ştiinţele eeconomice:conomice:

- funcţionale- funcţionale (ştiinţa finanţelor,(ştiinţa finanţelor, statistica statistica economică, ştiinţa prognozării economeconomică, ştiinţa prognozării econom..etc.);etc.);

- ramurale- ramurale (economia industriei, economia (economia industriei, economia transporturilor, economia agriculturii, transporturilor, economia agriculturii, economia comerţului etc.);economia comerţului etc.);

- ale întreprinderii- ale întreprinderii (economia (economia firmei,asociaţiei de producţie);firmei,asociaţiei de producţie);

Funcţiile:Funcţiile:

- istorice- istorice (istoria economică, doctrine (istoria economică, doctrine economice,etc);economice,etc);

- inernaţionale- inernaţionale (comerţul internaţional, (comerţul internaţional, relaţiile financiare şi valutare, relaţiile financiare şi valutare, cooperarea economică internaţională, cooperarea economică internaţională, transportul internaţional);transportul internaţional);

- de graniţă- de graniţă (sociologia economică, (sociologia economică, cibernetica economică, economia cibernetica economică, economia psihologică, informatica economică, psihologică, informatica economică, etc.).etc.).

Metoda:Metoda:

• abstracţia ştiinţifică – abstracţia ştiinţifică – concentrarea concentrarea atenţiei asupra unei laturi a analizei, atenţiei asupra unei laturi a analizei, făcând abstracţie de celelalte sensuri.făcând abstracţie de celelalte sensuri.

• Analiza propriu–zisăAnaliza propriu–zisă a esenţialului – a esenţialului – descompunerea mintală a întregului descompunerea mintală a întregului în elemente componente pentru a în elemente componente pentru a putea fi studiate în detaliu.putea fi studiate în detaliu.

Procedee de analiză:Procedee de analiză: a) inducţia şi deducţia;a) inducţia şi deducţia; b)b) analiza analiza cantitativă cantitativă şi şi calitativă ;calitativă ; c)c) analiză statică şi dinamică; analiză statică şi dinamică; d)d) micro micro şi mşi macro analiză ;acro analiză ; e) sinteza. e) sinteza. • Unitatea principiul istoric şi logic; Unitatea principiul istoric şi logic; • Folosirea mijloacelor matematice; Folosirea mijloacelor matematice; • Modelarea matematică.Modelarea matematică.

Concluzie : Concluzie :

Funcţia formativ- educativă - Funcţia formativ- educativă - să formeze să formeze conştiinţa conştiinţa economicăeconomică a cetăţenilor a cetăţenilor

Cum:Cum:• Prin cunoaşterea , care a devenit componenta “number one” a dezvoltării umane; • Tarile dezvoltate ale lumii sunt percepute ca economii ale cunoaşterii;•“Imperiile viitorului vor fi imperii ale minţii” (ale cunoaşterii şi învăţării);•“problema scopului social şi a responsabilităţilor educaţiei” sunt străns legate şi dictează educaţiei anumite cerinţe:• educaţia în cadrul unei societăţi a învaţării va avea un pronunţat scop social;•afirmarea educaţiei permanente(pe parcursul întregii vieţi);

Literatura:Literatura:• Becker,G.S. Capital uman,Bucureşti, 1997Becker,G.S. Capital uman,Bucureşti, 1997• Becker,G.S.Comportament uman. O abordare Becker,G.S.Comportament uman. O abordare

economică. Bucureşti,1994economică. Bucureşti,1994

• Maria Liana LacatusMaria Liana Lacatus,, InvInvăţăăţămantul mantul preuniversitar preuniversitar şşi educai educaţţia economicia economică. ă. Bucureşti,Bucureşti,

20092009• Taşmandi,A.,Popescu C.,Costea C.,Badea L.,Stanciu Taşmandi,A.,Popescu C.,Costea C.,Badea L.,Stanciu

M., Educaţie economică din perspectiva implimentării M., Educaţie economică din perspectiva implimentării vieţii umane. Bucureşti,2010vieţii umane. Bucureşti,2010

• Samuelson P.ş.a. Economics, Bucureşti, 2000Samuelson P.ş.a. Economics, Bucureşti, 2000

Grosu M. EcoGrosu M. Econnomie politică, Chişinău,omie politică, Chişinău, 2001 2001

Întrebări pentru rezumarea materiei

1. Analizaţi şi lămuriţi evoluţia dezvoltării obiectului de studiul din cele mai vechi timpuri şi pînă în prezent.

2. Care este firul roşu al ştiinţei economice şi al educaţiei economice?

3. Cum înţelegeţi funcţia educativă a ştiinţei economice?4. Cum înţelegeţi funcţia metodologică a ştiinţei

economice?5. De ce sunt necesare metode şi procedee specifice

pentru studierea fenomenelor şi proceselor economice?

Documents

tema1.e.e