17
Notiuni generale privind dreptul obligational 1. Notiunea de obligatie 2. Clasificarea obligatiilor 3. Izvoarele obligatiilor 1. In sens larg prin obligatie se intelege raportul juridic in virtutea caruia creditorul este in drept sa pretinda de la debitor executarea unei prestatii ce poate consta in a da, a face sau a nu face ceva de regula sub sanctiunea constringerii de stat. Deci rap juridic obligational este alcatuit din doua laturi, una activa - formata din dreptul creditorului de a pretinde executarea prestatiei de la debitor si alta pasiva - formata din indatorirea debitorului de a executa prestatia fata de creditor. In sens restrins termenul obligatie desemneaza numai latura pasiva a rap juridic adica indatorirea debitorului de a executa prestatia promisa creditorului. In vb curenta termenul obligatie are uneori si intelesul de inscris constatator al unui rap de creanta cum ar fi in cazul obligatiilor emise de SA in conformitate cu legislatia in vigoare care acorda obligatarilor dreptul preferential fata de actionari la primirea unei parti din profitul societatii sub forma de dobinda sau alt venit. Din TGD este cunoscut faptul ca orice rap juridic este caracterizat de prezenta a trei elemente structurale, subiecte, obiect si continut. Acelasi lucru este valabil si pu rap juridice obligationale. Subiecte ale rap juridc obligational la fel ca subiecte al altor categorii de rap juridice pot fi atit pers fizice cit si pers juridice. Subiectul activ se numeste creditor, subiectul pasiv se numeste debitor deoarece datoreaza o anumita prestatie creditorului. In cadrul rap de obligatii unilaterale o parte poate fi numai creditor iar cealaltan umai debitor, de ex in cazul obligatiilor de recuperare a daunelor calitatea de creditor o poateavea numai pagubitul iar cea de debitor o poate avea autorul faptei elicite. Marea majoritate a rap obligationale au un caracter complex si respectiv subiectelelorauo dubla calitate atit pe cea de creditor al unei prestatii cit si pe cea de debitor al altei prestatii. De ex in cazul vinzarii - cumpararii, vinzatorul este creditor al pretului si tot odata debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vindut. La rindul sau cumparatorul este concomitent creditor al prestatiei de predare a bunului cumparat si debitor al obligatiei de plata a pretului. Determinarea subiectelor participante la rap obligationale ca creditor sau debitor se face de regula in momentul nasterii acestor raporturi. Obiectul rap juridic obligational il constituie prestatia adica conduita pe care creditorul o poate pretinde de la debitor si pe care acesta este indatorat so indeplineasca. Conform art. 512 alin 1 Cod Civil prestatia poate consta in a da, a face sau a nu face. Prestatia de a da inseamna indatorirea debitorului de a constitui sau a transmite un drept real. Prestatia de a face este indatorirea sub pasiv de a efectua o lucrare, un serviciu in afara celor

Temele TCA

Embed Size (px)

DESCRIPTION

temele teoria contractelor administrative

Citation preview

Notiuni generale privind dreptul obligational

1. Notiunea de obligatie2. Clasificarea obligatiilor3. Izvoarele obligatiilor

1. In sens larg prin obligatie se intelege raportul juridic in virtutea caruia creditorul este in drept sa pretinda de la debitor executarea unei prestatii ce poate consta in a da, a face sau a nu face ceva de regula sub sanctiunea constringerii de stat. Deci rap juridic obligational este alcatuit din doua laturi, una activa - formata din dreptul creditorului de a pretinde executarea prestatiei de la debitor si alta pasiva - formata din indatorirea debitorului de a executa prestatia fata de creditor. In sens restrins termenul obligatie desemneaza numai latura pasiva a rap juridic adica indatorirea debitorului de a executa prestatia promisa creditorului. In vb curenta termenul obligatie are uneori si intelesul de inscris constatator al unui rap de creanta cum ar fi in cazul obligatiilor emise de SA in conformitate cu legislatia in vigoare care acorda obligatarilor dreptul preferential fata de actionari la primirea unei parti din profitul societatii sub forma de dobinda sau alt venit. Din TGD este cunoscut faptul ca orice rap juridic este caracterizat de prezenta a trei elemente structurale, subiecte, obiect si continut. Acelasi lucru este valabil si pu rap juridice obligationale.Subiecte ale rap juridc obligational la fel ca subiecte al altor categorii de rap juridice pot fi atit pers fizice cit si pers juridice. Subiectul activ se numeste creditor, subiectul pasiv se numeste debitor deoarece datoreaza o anumita prestatie creditorului. In cadrul rap de obligatii unilaterale o parte poate fi numai creditor iar cealaltan umai debitor, de ex in cazul obligatiilor de recuperare a daunelor calitatea de creditor o poateavea numai pagubitul iar cea de debitor o poate avea autorul faptei elicite.Marea majoritate a rap obligationale au un caracter complex si respectiv subiectelelorauo dubla calitate atit pe cea de creditor al unei prestatii cit si pe cea de debitor al altei prestatii. De ex in cazul vinzarii - cumpararii, vinzatorul este creditor al pretului si tot odata debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vindut. La rindul sau cumparatorul este concomitent creditor al prestatiei de predare a bunului cumparat si debitor al obligatiei de plata a pretului. Determinarea subiectelor participante la rap obligationale ca creditor sau debitor se face de regula in momentul nasterii acestor raporturi.Obiectul rap juridic obligational il constituie prestatia adica conduita pe care creditorul o poate pretinde de la debitor si pe care acesta este indatorat so indeplineasca. Conform art. 512 alin 1 Cod Civil prestatia poate consta in a da, a face sau a nu face. Prestatia de a da inseamna indatorirea debitorului de a constitui sau a transmite un drept real. Prestatia de a face este indatorirea sub pasiv de a efectua o lucrare, un serviciu in afara celor care se incadreaza in categoria prestatiilor de a da. Fac parte din aceasta categ obligatia vinzatorului de a preda lucrul vindut, obligatia locatorului de a pune la dispozitia locatarului lucrul inchiriat, obligatia de a presta un serviciu sau de a executa o lucrare. Prstatia de a nu face consta intro conduita negativa adica in abtinerea debitorului de la ceva ce ar fi putut face daca nu sarfi obligat fata de creditor. Obiectul unei asemeni obligatii este deci o prestatie negativa, o abtinere prin care debitorul isi auto restringe in mod deliberat optiunea de a actiona sau posibilitatea de a savirsi una sau mai multe fapte.Continutul rap juridic obligational este format din doua componente corelative, dreptul creditorului de a pretinde de la debitor indeplinirea prestatiei care o datoreaza si indatorirea debitorului de a executa prestatia respectiva. Sub aspectul continutului sau rap obligational poate fi simplu cind o parte are numai drepturi iar cealalta numai obligatii de ex contractul de donatie sau complex cind ambele ori toate subiectele au deopotriva atit drepturi cit si obligatii cum ar fi cazul contractelor sinalagmatice ( contractele in care dreptul unui subiect este obligatia celuilalt si invers ).

2. Clasificarea obligatiiorClasificarea obligatiilor dupa izvorul lor:Cea mai importanta clasificare imparte obligatiile civile in- obligatii izvorite din acte juridice si- obligatii izvorite din fapte juridice.Obligatiile izvorite din acte juridice se subclasifica in obligatii nascute din contracte si obligatii nascute din acte juridice unilaterale.Obligatiile izvorite din fapte juridice se grupeaza in obligatii ce rezulta din fapte juridice licite si obligatii ce rezulta din fapte juridice ilicite.Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor :- Obligatia de a da- Obligatia de a aface- Obligatia de a nu face

- obligatii pozitive care presupun o prestatie pozitiva din partea debitorului cum ar fi obligatia de a da si obligatia de a face si obligatii negative care presupun o abtinere de la o manifestare pozitiva la care era indreptatit daca nu siar fi asumat o atare obligatie ( obligatiile de a nu face )

- obligatiile de rezultat sunt acele indatoriri juridice care au ca obiect procurarea de catre debitor a unui rezultat determinat in folosul creditorului sau al persoanei desemnate de acesta ca ex. Obligatia vinzatorului de a transmite cumparatorului bunul vindut, obligatia antreprenorului de a preda clientului lucrarea contractata etc. de esenta unor asemena obligatii este ca sub aspectul obiectului si scopului urmarit ele sunt strict precizate, debitorul obliginduse sa desfasoare o anumita activitate si sa obtina astfel un rezultat precis determinat. Neatingerea rezultatului prevazut creaza prezumtia ca debitorul nu a fost suficient de deligent, ca deci sa aflat in culpa si ca este raspunzator de urmarile neindeplinirii obligatiei. Debitorul va fi considerat raspunzator de urmarile neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a obligatiei asumate.Obligatiile de mijloace sunt acele obligatii in care debitorul are indatorirea de a pune in valoare toate mijloacele de care dispune si intreaga sa deligenta pu a obtine un anumit rezultat insa fara indatorirea de a realiza sau agaranta acel rezultat. Sunt obligatii de mijloace, obligatia medicului de a trata pe un bolnav in vederea insanatosirii lui, obligatia unui om de stiinta de a face cercetari pu a realiza o descoperire intrun anumit domeniu, obligatia avocatului in proces etc. caracteristic pu asemena obligatii este faptul ca debitorul ni se obliga si nu garanteaza obtinerea rezultatului respectiv ci numai indatorirea de a depune deligentele necesare in vederea atingerii unei anumite finalitati. In masura ina care debitorul a savirsit tot ce era necesar si tot ce este in starw sa faca pu realizarea finalitatii respestive obligatia se considera executata indiferent daca scopul vizat afost sau nu realizat. Debitorul unei obligatii de mijloace raspunde pu neexecutarea acesteia numai in cazul in care creditorul face dovada ca na depus prudenta si diligenta necesara si nu afolosit toate mijloacele care ar fi avut ca urmare obtinerea rezultatului scontat.

3. Izvoarele obligatiilor.Rap juridic obligational ca si orica alt rap juridic ia nastere in urma producerii unor fapte juridice generatoare de efecte juridice. asemena fapte in limbajul juridic sunt numite izvoare de obligatii. In contextul codului civil al RM legiuitorul intrebuinteaza pu denumirea acestei notiuni termenul temei al nasterii obligatiilor. Potrivit art 514 Cod civil sunt considerate temeiuri de nastere a obligatiilor contractele, faptele ilicite precum si orice alte acte sau fapte susceptibile de a le produce in conditiile legii.

2. Teoria generala a contractului civil

1. Notiunea de contract civil2. Clasificarea contractelor3. Incheierea contractului4. Continutul contractului5. Efectele contractului

1. Contractul este acordul de vointa realizat intre doua sau mai multe pers prin care se stabilesc, se modifica sau se sting rap juridice. Din aceasta def rezulta ca contractul este un act volitiv ( vointa subiectului de a forma un contract civil ) indreptat spre nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi cu alte pers prin urmare este un act juridic. Ceea ce este esential in contract este acordul de vointa fapt ce denota ca contractul este un act juridic bi sau multilateral adica reprezinta rezultatul vointei concordate a doua sau mai multe parti. Pu ca acordul de vointa sa fie valabil si sa produca efecte juridice el trebuie sa fie exprimat liber. Codul civil al RM consacra principiul libertatii contractuale printre cele fundamentale care se rezuma la urmatoarele:- partile sunt libere sa contracteze sau sa nu contracteze. Nimeni nu poate fi silit sa incheie un contract decit in cazurile prevazute de lege sau daca o asemenea obligatie a fost asumata benevol. In prezent cazurile in care subiectii Sunt obligati sa incheie contracte sunt putin numeroase. De regula aceasta obligatie este dictata de interese publice in vederea ocrotirii partii mai slabe din punct de vedere economic.- libertatea contractuala presupune posibilitatea de a alege orice fel de contract atit prevazut de lege contracte numite cit si contracte ce nu sunt prevazute de lege nenumite sau complexe.- partile sunt libere sa determine prin vointa lor clauzele pe care urmeaza sa le cuprinda contractul si efectele pe care trebuie sa le produca.- numai partile insasi prin acordul lor pot modifica sau rezilia sau rezolutiona un contract valabil incheiat.Legilatia civila a RM contine deasemenea un sir de prevederi care au menirea sa asigure realizarea principiului libertatii contractuale. Printre acestae asunt prevederile Codului civil privind nulitatea actelor juridice incheiate in a unite imprejurari in care libertatea exprimarii vointei este afectata cum ar fi actele incheiate prin eroare, prin dol, prin violenta, prin leziune sau intelegerea dolosiva intre reprezentantul unei parti cu cealalta parte. Pe linga Codul civil reglementari in vedeerea asigurari libertatii contractuale se gasesc si in legislatia cu privire la protectia concurentei. In acest sens este interzis agentilor economici sasi exercite drepturile in vederea limitarii concurentei, abuzului de situatia lor dominanta si lezarui intereselor legitime ale consumatorului inclusiv prin obligarea partenerilor contractuali de a incheia contracte in conditii vadit nefavorabile acestora.Legea stipuleaza ca partile contractante pot incheia in mod liber contracte si pot stabili continutul lor in limitele normelor imperative de drept. ( art 667 alin 1 Cod civil )Contractele sau clauzele contractuale care contravin normelor imperative sunt nule. Normele imperative prin sine insasi constituie limitari ale libertatii contractuale deoarece reprezinta reguli obligatorii de la care partile nu pot deroga. Libertatea contractuala este limitata de ordinea publica si de bunele moraluri. Aceasta concluzie rezulta din prevederile art. 220 alin 2 CC care reglementeaza ca actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule.Ordinea publica este totalitatea dispozitiilor legale imperative de drept public si de drpept privat ce urmaresc ca finalitate apararea institutiilor si valorilor fundamentale ale societatii, ocrotirea sociala a tuturor persoanelor a drepturilor si libertatilor omului precum si de dezvoltarea economica a tarii. Este necesar de a face deosebire intrenotiunea de ordine publica in dreptul civil, de notiune desemnata prin aceiasi sintagma ordinea publica in dreptul penal. Conceptulde ordine publica este vriabil in functie de situatia politica sociala sieconomica a legiuitorului.Ordinea publica economica care la rindul sau se manifesta sub doua aspecte:- ordinea publica de protectie destinata sa protejeze partea mai slaba a contractului cum ar fi consumatorii, debitorii intrun contract de credit etc. si- ordinea publica de dirijare avind ca scop promovatea intereselor statului in diferite domenii ale activitatii cum ar fi politica preturilor, politica monetara etc. de ex. sunt ilicite contractele incheiate cu incalcarea reglementari,or valutare.Ordinea publica sociala care cuprinde masurile luate de stat pu protectia intereselor salariatilor in contractele de munca si alte astfel categorii de contracte.

Bunele moravuri. Aceasta notiune difera de la o tara la alta in functie de traditiile istorice, specificul national, religios etc. reprezinta regule de morala sociala considerate ca fundamentale pu ordinea societatii. Bunele motavuri spre deosebire de normele juridice nu sunt edictate in dreptul pozitiv ( normele juridice care sunt in vigoare ) ci isi gasesc reflectarea in reprezentarile general recunoscute in societate despre comportamentul cunvenit care sau constituit pe parcursul dezvoltarii sociale fiind totodata influientate de principiile generale ale dreptului si de jurisprudenta.

2. Clasificarea contractelorExista mai multe criterii de clasificare a contactelor dupa cum urmeaza :- clasificarea contractelor dupa continutul lor: contractele se impart in- sinalagmatice si unilateraleContractele sinalagmatice conform art 604 CC, un contract este sinalagmatic daca fiecare dintre parti se obliga reciproc astfel incit obligatia fiecareia din ele sa fie corelativa obligatiei celeilalte. In contractele sinalagmatice exista o corelatie si interdependenta intre obligatiile reciproce ale partilor: obligatia ce revine unei parti isi are cauza juridica in obligatia reciproca a celeilalte parti. Fiecare parteare concomitent atit calitatea de creditor cit si cea de debitor fata de cealalta parte. Astfel in contractul de vinzare - cumparare vinzatorul este debitorul obligatiei de a preda bunul in proprietatea cumparatoruluisi totodata creditorul obligatiei de plata a pretului iarcumparatorul viceversa.Contractele unilaterale sunt acelea care genereaza obligatii doar pu una dintre parti, in aceste contracte o parte este numai creditor iar cealalta numai debitor astfel de contracte sunt depozitul, fidejusiunea gratuita etc.Este important a deosebi contractul unilateral de actul juridic unilateral. Astfel actul juridic unilateral este rezultatul manifestarii vointei unei singure parti cum ar fi procura, renuntarea la succesiune, acceptarea succesiunii, testamentul, oferta. Caracterul reciproc si interdependent al obligatiilor in contractele sinalagmatice determina anumite efecte specifice care nu se pot gasi la contractele unilaterale:1) exceptia de neexecutare, care consta in aceea ca partea contractului sinalagmatic este in drept sa refuze executarea propriei obligatii in masura in care cealalta parte nusi executa obligatia corelativa daca nu sa obligat sa execute prima sau daca aceasta obligatie nu rezulta din lege saudin natura obligatiei.2) riscul contractual in cazul inposibilitatii fortuite de executare a contractului de catre una dintre parti. In acest sens art 707 alin 1 CC dispune ca daca o prestatie din contractul sinalagmatic devine imposibila din motive independente de parti, partea care trebuie sa execute prestatia devenita imposibila pierde dreptul de a cere executarea obligatiei corelative.3) rezloutiunea contractului pu neexecutarea, daca una dintre partile contractului sinalagmatic nu executa obligatiile sale contractuale, cealalta parte este indreptatita sa rezolutioneze contractul.Contractele cu titlu oneros sunt acele contracte in care avantajul patrimonial pe care o parte il procura celeilalte parti sauunui tertz ii corespunde un avantaj patrimonial corelativ.Contracte cu titlu gratuit sunt acele contracte in care avantajul patrimonial conferit uneia dintre parti nu are drept scop obtinerea avantajului corelativ.Contractele consensuale sunt acele contracte care se incheie prin acord de vointa al partilor fara a fi nevoie de vreo forma speciala de manifestare a vointei lor. Daca manifestarea de vointa este insotita de un scris aceasta se face nu pu a da valabilitate contractului ci pu a asigura un mijloc de proba privind incheierea si continutul acesteia. Participantii la rap juridice civile pot imbraca in forma scrisa orice contract daca legea nu cere expres o alta forma de ex. forma autentica. De ex. legea dispune ca trebuie sa fie incheiate in scris actele juridice dintre pers juridice, dintre pers juridice si pers fizice si dintre pers fizice daca valoarea obiectului actului juridic depaseste 1000 lei. Nerespectarea formei scrise a contractului de regula nu atrage nulitatea lui ci lipseste partile de a cere in caz de litigiu proba cu martori pu dovedirea acestui contract.Contractele solemne sunt acele contracte pu a caror validitate pe linga acordul de vointa mai este necesara indeplinirea unor formalitati impuse de lege sau convenite de parti pu insasi validitatea contractului. Legea dispune ca daca pu valabilitatea contractului legea stabileste o a umita forma saudaca partile au prevazut o anumita forma contractul se considera incheiat in momentul indeplinirii conditiei de forma. In aceste cazuri forma solemna a contractelor este un element constitutiv al acestuia in lipsa careia el nu poate fi valabil incheiat. Forma solemna la rindul ei se imparte in forma scrisa si forma autentica. Nerespectarea formei scrise a contractului are drept consecinta nulitatea acestuia numai atunci cind aceasta forma este ceruta ca o conditie de valabilitate. Forma autentica poate fi impusa atit prin lege cit si prin acordul partilor.Contractele inregistrate sunt acele contracte care pu a fi valabile in unele cazuri sau opozabile tertilor in alte cazuri grebuie sa fie inregistrate in modul stabilit de lege.

Clasificarea contractelor dupa modul de executare instantanee sau imediata sunt acele contracte care au ca obiect una sau mai multe prestatiicare se executa dintro data, instantaneu.Contractele cu cu executare succesiva sunt acele contracte a caror executare se dsfasoara in timp fie ca o prastatie continua ca ex. contractul delocatiune, fieca osuccesiune de prestatii contractul de vinzare cumparare cu plata in rate.Contractele comutative sunt acele contracte in care existenta si intinderea prestatiilor partilor este certa si poate fi apreciata chiar la momentul incheieii contractelor. Marea majoritate a contractelor cu titlu oneros sunt comutative.Contractele aliatorii sunt acele contracte in care existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau a numai uneia dintre ele depinde de un eveniment incert astfel incit la momentul incheierii contractului nu se poate cunoaste si nu se poate aprecia cu certitudine cistigul sau pierderea fiecarei parti si in unele cazuri nici nu se poate sti daca va exista un cistig sau o pierdere. Astfel in contractul de asigurare nasterea obligatiei asiguratorului de plata a despagubirii de asigurare depinde de un eveniment viitor posibil dar incert care poate sa aiba loc sau nu riscul asigurat ( conf art 1301, 1307 CC ). Deasemenea sunt contracte aliatorii instrainarea bunului cu condintia intretinerii pe viata elementul aliatoriu consta in faptul ca intinderea prestatiilor la care se obliga partile depinde de perioada cit va trai beneficiarul intretinerii in cazul instrainarii bunului cu conditia intretinerii pe viata.Importanta practica a distinctiei intre contractele comutative si aliatorii se manifesta sub urmatoarele aspecte:- ca rezultat al elementului aliatoriu care face imposibila aprecierea reciprocitatii si echivalentei prestatiilor in privinta unui asemenea contract nu se poate intenta actiunea in anulare pu leziunea.- un contract aliatoriu va fi lovit de nulitate daca ii lipseste elementul aliatoriu.

Clasificarea contractelor dupa cum sunt sau nu sunt expres reglementate de lege. In functie de acest criteriu contractele se clasifica in contracte:- numite- nenumite- complexeContractele numite sunt acele contracte ce corespund unei operatiuni juridice determinate, poartafiecare cite un nume specific si sunt reglementate expres de lege.Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o denumire legala specifica si nu sunt expres reglementate de lege intru citnu se incadreaza intro categorie determinata.Contractele complexe sunt acele contracte care imbina elemente ale unor contracte diferite numite sau nenumite.Existenta contractelor nenumite si complexe rezida in principiul libertatii contra tuale care presupune posibilitatea pu partile contractante de a gasi forme juridice netraditionale pu a imbraca operatiunile pe care le savirshesc.Diversificarea vietii economice duce la aceia ca contractele existente in legislatia civila se dovedesc a fi incapabile sa satisfaca noile rap sociale. Practica genereaza in permanenta noi forme juridice menite sa perfecteze marea varietate a iperatiunilor realizate de participantii la circuitul civil. Astfel pe linga contr traditionale legislatia civila moderna au aparut noi contracte: francheisingul, leasingul, contr de societate etc. in unele cazuri imbininduse intrun contr complex elementele contr civile numite se modificacapatind trasaturi specifice operatiunii pe care o perfecteaza de ex. in practica contr care deservesc operatiunile de leasing deseori au un caracter complex cuprinzind elemente ale contr de locatiune, vinzare - cumparare, mandat. Insa un asemenea contract nu reprezinta o imbinare mecanica a elementelor mentionate deoarece fiecare dintre acestea capata valente proprii menite sa asigure desfasurarea operatiunii in cauza.Contractelor numite li se aplica in primul rind reglementarile speciale referitoare la fiecare contract in parte precum si dispozitiile generale care guverneaza contr si obligatiile. Datorita faptului ca legea contine reglementari complete partile nu au necesitatea sa determine foarte detaliat clauzele contractuale. In masura in care partile nu au derogat expres de la prevederile legale in domeniul contrr respectiv acestei ii sunt aplicabile. Situatia este diferita in cazurile contractelor nenumite si compexe intrucit se poate pune problema calificarii corecte acestora. Contractelor in cauza fara indoiala li se aplica prevederile generale in materie de contr si obligatii iar alte reglementari aplicabile sunt stabilite prin acordul de vointa al partilor. Deasemenea in virtutea regulilor privind analogia legii acestor contracte li se pot aplica reglementarile in domeniul contr celor mai apropiate. In foarte multe cazuri rolul de interpretare a clauzelor acestor contracte in vederea stabilirii vointei reale a partilor ii revine instantei de judecata.

Clasificarea contr dupa corelatia dintre ele. In functie de acest criteriu contr se clasifica in :a) contracte principaleb) contracte accesoriiContr principale sunt acele contr care au o existenta desinestatoare si a caror soarta nu depinde de alte contracte. Marea maj a contr civile fac parte din aceasta categorie.Contr accesorii sunt acelea contr care insotesc unele contr principale de acaror soarta depind de ex. contrr de gaj si contr de fidejusiune sunt contr accesorii menite sa asigure executarea unor contr principale un contr de credit bancar sau un contr de imprumut. Contr accesoriu poate fi incheiat printrun contr distinct sau poate fi inserat intro cauza speciala in cuprinsul contractului principal. Importanta delimitarii acestor categ de contr se manifesta prin faptul ca in timp ce validitatea contr principal se analizeaza in mod independent de alte contr, in functie numai de propriile sale elemente soarta contr accesoriu este determinata de cea a contr principal pe care il insoteste dupa principiul "accesoriul urmeaza soarta principalului". Aceasta dependenta se manifesta atitsub aspectul conditiilor de validitate cit si sub aspectul momentului incheierii si incetArii contr, anularea sau incetarea contr principal atrage deplin drept anularea sau incetarea contr accesoriu.

Clasificarea contr dupa modul in care se exprima vointa partilor. In funtcie de acest criteriucontr pot fi clasificate in contr negociate, contr de adeziune, contr obligatorii si contr autorizate.Contr negociate sunt acele contr alecaror clauze sunt rezultatedin negocierile dintre parti fara interventia vreo unei vointe din exterior. Aceste contr sunt traditionale pu dreptul civil. Incheierea lor presupune deobicei existenta unei faze precontractuale in cadrul careia partenerii contractuali poarta tratative, discutii privind obiectul viitoarei prestatii, natura si intinderea obligatiilor si alte condintii ale operatiunii juridice preconizate. Negocierile se finalizeaza prin adoptarea de catre partile contractante a unor decizii comune asupra tuturor aspectelor esentiale ale operatiunii lor care se materializeaza in clauzele contractului.Contractele de adeziune sunt acele contr ale caror clauze sunt prestabilite de catre una dintre parti numita utilizator cealalta parte numita aderent neavind putinta sa le negocieze si sa influienteze asupra continutului lor. Partea careia i se propune contractul de adeziune are doua posibilitati. Ea poate sal accepte adica sa adere la el sau sa renunte la incheierea contr. In epoca moderna contr de adeziune devin tot mai frecvente in toate sferile activitatii economice: in domeniul productiei, comertului, prestarii serviciilor. Ele sunt utilizate pe larg de companiile de transporturi de asigurari de catre banci si de catre alti intreprinzatori. De regula aceste contr se prezinta sub for ma unor condintii generale sau contr tip inserate pe formulare tipizate cu clauze prestabilite care sunt propuse potentialilor contractanti. Ceia cerine de dezavantajele acestei modalitati de contractare ele se manifesta prin pericolul abuzurilor din partea participantilor profisionisti la circuitul civil si comercial fata de participantii neprofisionisti. Datorita pozitiei sale superioare economice etc intreprinzatorul are posibilitatea de a dicta conditiile sale astfel incit contr numai constituie rodul acordului echilibrat de vointa partilor intrucit lipseste negocierea echitabila a clauzelor contractuale. Impunerea unilaterala a conditiilor favorabile partii mai puternice uzurpeaza libertatea vointei aderentului, contravine principiilor egalitatii, participantilor la rap civile echitatii si bunei credinte.

Contractele obligatorii sau fortate sunt acele contracte a caror incheiere si continut sunt impuseprin lege. Existenta contr obligatorii in dreptul civil constituie o exceptie de la principiul libertatii contractuale. Caracterul exceptional al contractelor obligatorii rezulta din dispozitia CC: obligarea la incheierea unui contract este interzisa cu exceptia cazurilor cind obligatia de a contracta este prevazuta de prezentul cod, de lege sau daca reiese dintro obligatie asumata benevol. CC prevede cazuri cind incheierea contractelor de catre anumite cat pegorii de subiecti este obligatorie. Astfel daca detine o pozitie dominanta pe piata una dintre partile contractante este obligata sa contracteze in acest domeniu. Legea prevede si alte cazuri de incheiere obligatorie a unor contracte ca ex incheierea obligatorie a contr de asigurare deraspundere civila a detinatorilor de autovehicule pu paugube cauzate unor terte pers si bunurilor acestora prin accidente produse de autovehicule. Un alt tip de reglementare legea cu privire la asigaurare obligatorie de rscivila a transportatorilor fata de calatori.Obligatia de a contracta rezulta si din unele prevederi legale ce consacra dreptul de preemtiune in cazul vinzarii unor bunuri.Contr autorizate sunt acele contr care nu pot fi incheiate valabil sau nu pot produce efecte fara o autorizatie ( acord, incuviintare, permisiune, consimtamint din partea unui tert ). Legea prevede obligativitatea acordului tertzului privind incheierea anumitor categ de contr care ating nemijlocit interesele tertzului in cauza. De ex contr prin care se dispune de bunuri imobile, proprietate comuna in devalmasie ( proprietate ce apartine familiei ) pot fi incheiatenumaicu acordul tuturor coproprietarilor. Pu alte categ de contr acordul tertzului este necesar in vederea exercitarii controlului asupra continutului acestora. In acest caz incuviintarea este impusa in vederea protectiei unui participant la actul juridic. Este cazul unor categorii de contracte incheiatede pers limitate in capacitate de exercitiu, de minorii in virsta de la 14 la18 ani pu care se cere acordul. In alte cazuri prin intermediul autorizatiei statul isi exercita controlul asupra unor contr de interes pubLic. De ex intreprinderea de stat poate sa incheie contr de locatiune sau de gaj asupra bunurilor transmie acesteia in gestiunea operativa numai cu autorizatia guvernului sau a autoritatii administrative competente.

Clasificarea contr dupa efectele produse. In functie de acest criteriu contr se impart in doua grupe. Prima grupa cuprinde contr constitutive sau translative de drepturi reale si a doua grupa cuprinde contractele generatoare de drepturi de creanta ( de raporturi de obligatii ).Contr constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte prin care se condtituie sau se transfera in dreptul de proprietate dreptul de gaj, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de servitute, dreptul de superficii.Contr generatoare de drepturi de creanta sau de rap de obligatii sunt toatecelelalte contr civile care nu fac parte din categ precedenta prin metoda excluderii. Aceste contr produc efecte numai intre parti, una dine care creditorul este in drept sa pretinda de la cealalta parte debitor executarea unei prestatii iar debitorul este tinut sa o execute

3. Incheierea contractelor.Prin incheierea contr se intelege realizarea acordului de vointa asupra clauzelor lui esentiale ( art 679 alin 1 CC ). Acordul se realizeaza prin propunerea unei pers de a incheia un contr facuta unei alte pers respectiv oferta si consimtamintul destinatarului acestei oferte de a incheia contr respectiv in conditiile propuse de ofertant deci acceptarea ofertei. Mcanismul incheierii contr presupune imbinarea a doua elemente principale: oferta si acceptarea. Pu a fi incheiat valabil contr trebuie sa intruneasca anumite conditii ( elemente ) care sunt capacitatea de a contracta, consimtamintul, obiectul, cauza si forma.Oferta de a contracta este propunerea adresata unei sau mai multor pers care contine toate elementele esentiale ale viitorului contract si care reflecta vointa ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.Elementele definitorii ale ofertei sunt urmatoarele:- oferta este un act juridic unilateral, o manifestare de vointa facuta cu scopul de a produce efecte juridice. In acest sens oferta trebuie sa intruneasca toate conditiile de validitate a actului juridic ( capacitate, consimtamint, obiect, forma, si cauza )- oferta trebuie sa fie ferme, ea trebuie sa exprime dorinta neindoelnica a autorului ei de a se obliga in sens juridic in caz de acceptare.- oferta trebuie sa fie precisa si completa, ea trebuie sa cuprinda toate elementele necesare pu realizarea acordului de vointa astfel incit contr sa fie incheiat prin simpla acceptare a ei.- oferta trebuie sa fie univoca, oferta nu va fi univoca atunci cind este facuta cu rezerve fie exprimate expres de autorul ei fie care rezulta din natura contr.- oferta trebuie sa fie serioasa, deci pers trebuie sa se angajeze juridic.Formele ofertelor pot fi cele mai variate, ea poate fi facuta in scris sau prin actiuni ce denota intentia de a incheia un contr cum ar fi stationarea unui taximetru, plasarea unei propuneri, expunerea unei marfi la vitrina sau afisarea u ui meniu la intrarea intrun restaurant. Oferta poate fi adresata unei pers determinate sau publicului.Atita timp cit nu este acceptata oferta este un act juridic pur unilateral. In cazul in care oferta este facuta unei pers prezente adica ofertantul si destinatarul ofertei se afla in acelasi loc fara sa se fi acordat un termen pu a o accepta oferta il obliga pe autorul ei numai daca a fost acceptata imediat, integral si fara rezerve. Consecinta acceptarii este incheierea contr pe loc. daca oferta nu este acceptata imediat ofertantul nu are nici o obligatie. Legea dispune ca oferta facuta unei pers prezente poate fi acceptata doar pe loc art 688 alin 1 CC.In cazul in care oferta este facuta unei pers absente adica care nu se afla in acelasi loc este transmisa prin posta sunt posibile urmatoarele situatii:1) atita timp cit oferta nu a ajuns la destinatar ofertantu o poate revoga in mod liber fara a suporta anumite consecinte cu conditia ca revocarea sa ajunga cel tirziu odata cu oferta2) in cazul in care oferta a ajuns la destinator problema se solutioneaza in functie de urmatoarel conditii:- daca oferta include un termen pu acceptare, ea nu poate fi revocata pina la expirarea acestui termen.- daca termenul pu acceptare nu este stabilit sau daca acest termen este nejustificat de mic oferta nu poatefi revocata in termenul necesar pu ca destinatarul sa poata exprima acceptarea si ca rs sa ajunga la ofertant conform circumstantelor cazului, practicii stabilite intre parti si uzantelor.- oferta poate fi irevocabila pe alte temeiuri, legea nu precizeaza care sunt temeiurile irevocabilitatii ofertei in afara de cazul in care oferta prevede termenul pu acceptare. Unele solutii ar puteafi inspirate din uzantele internationale standartizate in materie contractuala cum ar fi principiile unidrua privind contr de comertz international prevad ca oferta nu poate fi revocata atunci cind indicatia referitoare la irevocabilitatea ofertei figureaza in insasi oferta precum si atunci cind destinatarul are temeiuri rezonabile sa creada ca oferta este irevocabila si cind el a actionat in consecinta. Aceasta incredere a destinatarului poate fi cauzata fie de comportamentul ofertantului, fie de natura ofertei.Notiunea de antecontract este prevazuta de art 679 alin 3 CC care stipuleaza ca prin contract se poate naste obligatia de a se incheia un contract. Antecontractul ( promisiunea de a contracta ) este definit ca fiind un acord de vointa prin care una dintre parti promitentul sau ambele parti se obliga sa incheie in viitor un anumit contract al carui continut esential este determinat in prezent. Spre deosebire de oferta care esteun act juridic unilateral antecontractul este un contract adica un act juridic bilateral avind la baza un acord de vointa.Conform art 685 CC oferta devine caduca in doua cazuri:1) daca nu a fost acceptata in termen adica in termenul stabilit in oferta sau daca un atare termen nu este stabilit, in termenul necesar pu ca destinatarul sa poata exprima acceptarea si ca rs sa ajunga la ofertant conform circumstanteolr cazului, practicii stabilite intre parti si uzantelor.2) daca oferta este reinsa,respingerea ofertei poate fi expresa sau implicita. Un caz frecvent al respingerii implicite este un rs la oferta care se prezinta ca o acceptare dar care contine modificari substantiale ale conditiilor ofertei.

6) in cazul unei oferte facute mai multor pers si care a dost acceptata succesiv de mai multi destinatari numai primul contract va fi considerat valabil incheiat.7) momentul incheierii contr determina si locul incheierii acestuia. Determinarea acestui moment se face in functie de doua ipoteze: 1) contr se incheie intre prezenti respectiv partile seafla in acelasi loc deci in fata 2) contr se incheie intre absenti, respectiv partile se fla in locuri diferite iar contr se incheie prin corespondenta.Incheierea contr intre prezenti, stabilirea momentului incheierii acestor contr nu pune probleme deosebite. Momentul incheierii contr va fi acela in care ofertantul si acceptantul aflinduse fata in fata cad de acord asupra incheierii contr. in mod similar se determina momentul incheierii contr prin tel deoarece partile isi percep direct si nemijlocit declaratiile de vointa.Incheierea contr intre absenti. Dificultatea stabilirii momentului incheierii conttr consta in faptul ca momentul manifestarii, acceptarii de catre destinatarul ofertei nu coincide cu acela al cunoasterii acceptarii de catre ofertant. In legislatiile diferitor tari, in reglementarile internationale precum si in doctrina sau conturat mai multe sisteme. Unul din sisteme este cel al emisiunii acceptarii potrivit caruia contr se considera incheiat in momentul acceptarii ofertei. Acest sistem cunoaste la rindul sau doua varietati: 1) sistemul emisiunii propriu zis si sistemul expedierii acceptarii, contr se considera incheiat in momentul in care acceptantul a expediat rs sau pozitiv.Un alt sistem este cel al receptii acceptarii, poteivit acestui sistem contr se considera incheiat in momentul in care acceptarea parvine ofertantului. Si acest sisitem cunoaste doua varietati: 1) sist receptiei propriu zis care considera contr incheiat in momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant indiferent de faptul daca acesta a luat cunostinta de continutul ei si sistemul informarii conform caruia momentul incheierii contr este acela in care ofertantul a luat efectiv cunostinta de acceptare.Legislatorul RM a adoptat sist receptiei acceptarii. Conf. art 699 alin 1 CC, contr se considera incheiat in momentul primirii acceptului de catre ofertant. A est sist este cunoscut de doctrina ca fiind cel mai rational. El este consacrat in reglementarile internationale in materie al conventiei ONU asupra contr internationale de marfuri din 1980 Viena ratificata prin hot Parlamentului RM din 12 mai 1994.Un aspect legat de momentul incheierii contr este cel ce tine de momentul din care contr produce efecte. Contr produce efecte si da nastere drepturilor si obligatiilor partilor in momentul incheierii lui. In doctrina juridica sa remarcat ca nimicnu se opune ca partile sa convina ca clauzele contr incheiat se vor aplica si raporturilor care sau constituit intre ele pina la incheierea contractului de ex in care un furnizor a livrat o marfa iar destinatarul a primito fara ca intre parti sa existe un contr, partile pot perfecta un contr de vinzare - cumparare care seva aplica rap existente deja intre ele.Locul incheierii contr este locul unde sa realizat acordul de vointa al partilor. Acest loc prezinta importanta din punctul de vedere al drept international privat deoarece acest loc este un criteriu pu determinarea legii aplicabile contractului cu element de extrainatate. Deasemenealocul incheierii contr poate prezenta interes din punctul de vedere al dreptului procesual civil deoarece permite uneori de a determina competenta teritoriala a instantelor de judecata chemate sasolutioneze litigiile nascute din contr. Determinarea locului incheierii contr se face in corelatie cu sist adoptat pu stabilirea momentului incheierii lui. In cazul incheierii contr intre prezenti locul se stabileste ca fiind acel loc in care se gasesc partile. In cazul contr incheiat prin tel se considera ca locul incheierii este acela unde se afla ofertantul. In cazul contr incheiate intre absenti regula consacrata de legislatia RM este aceia ca contr se considera incheiat la domiciliul sau la sediul ofertantului daca in contr nu este indicat un alt loc art 699 alin 2 CC. Contr solemne se incheie la locul unde sau indeplinit formalitatile prevazute de lege pu validitatea lor.

Continutul contractului este alcatuit din totalitatea clauzelor lui asupra carora partile au cazut de acord si care reglementeaza drepturile si obligatiile lor contractuale. In baza principiului libertatii contractuale partile sunt libere sa inscrie sau sa insereze, sa includa, inscrie, stabileasca in contractul lor cele mai diverse clauze, Cu conditia ca ele sa nu contravina normelor imperative de drept, insa nu toate stipulatiile susceptibile de a fi incluse in contract au aceeasi valoare pentru formarea si desfasurarea acestuia. Exista o erarhie a clauzelor contractuale, in functie de importanta lor pentru eficienta si chiar existenta contractului dat. In functie de importanta si impactul lor asupra existentei contractului se disting:- clauze esentiale( numite si necesare)-clauze accesorii (optionale).Clauzele esentiale sau necesare sunt acele prevederi existenta carora este determinata pentru oricare contract si de prezenta carora in contract depinde insasi valabilitatea lui.Alte clauze, cele accesorii sau optionale nu sunt absolut indispensabile pentru constituirea si desfasurarea raporturilor contractuale, partile sunt libere sa le includa in contract sau sa le omita. Prezenta sau lipsa lor nu afecteaza valabilitatea contractului. Ele sunt menite sa concretizeze clauzele esentiale ale contractului, sa confere contractantilor o anumita certitudine si securitate juridica in ceea ce priveste executarea obligatiilor contractuale. Conform unei alte clasificari, clauzele se impart in:-exprese-implicite.Sunt exprese clauzele inserate in mod explicit in cuprinsul contractului.Alte clauze desi nu sunt indicate expres in textul contractului produc efecte in virtutea faptului ca rezulta implicit din natura contractului, aceste clauze numite implicite nu necesita sa fir neaparat negociate de parti si inserate in cuprinsul contractului, puterea lor juridica se bazeaza pe dispozitiile legii, pe uzante, sau pe principiile generale ale dreptului civil. O categorie distincta de clauze contractuale reprezinta:Clauzele standard numite si generale. Aceste clauze sunt caracteristice pentru contractele de adeziune si sunt supuse unui control sub aspectul echitatii lor in vederea respectarii echilibrului intereselor partilor contractante.Sunt esentiale clauzele necesare si suficiente pu incheiereea contr. Pu ca contr sa fie valabil incheiat este necesar ca partile sa cada de acord asupra tuturor acestor clauze. Atit timp cit nu va fi realizat acordul de vointa al contractantilor asupra cel putin uneia din clauzele esentiale contr nu va fi incheiat. Conform legii sunt esentiale clauzele stabilite ca atare prin lege care reiese din natura contr sau asupra carora la cererea uneia din parti trebuie realizat un acord ( art 679 alin 2 CC ). Aceasta prevedere legala contine criteriile pe care se fundamenteaza clarificarea clauzelor contr in calitate de clauze esentiale.In primul rind in unele cazuri insasi legea stabileste care clauze contractuale sunt considerate esentiale. In alte cazuri legea obliga partile de a include in contract anumite clauze fara a le numi esentiale de ex art 468 alin 4 CC enumera clauzele ce urmeaza a fi indicate intrun contract de gaj iar art 1341 alin 2 CC enumera clauzele pe care trebuie sa le contina un contr de societate civila iar art 1308 CC clauzele ce se vor indica in contr de asigurare.In al doilea rind clauzele esentiale pot decurge din natura contr. Sunt acele clauze fara de care contr dat nu poateexista ca fenomen juridic. De ex in contr de asigurare este indispensabil de stipulat riscul asigurat iar contr de vinzare cumparare nu poate fi incheiat fara a se specifica bunul ce urmeaza a fi vindut. In unele situatii clauzele esentiale pot fi deduse din definitia legala a contr respectiv. Astfel din def locatiunii potrivit careia prin acest contr locatorul se obliga sa dea locatarului un bun determinat individual in folosinta temporara sau in folosinta si posesiune temporara iar acesta se obliga sa plateasca chirie ( art 875 CC ) rezulta ca clauzele esentiale ale acestui contr sunt bunul obiect al locatiunii si termenul.In al treilea rind sunt esentiale clauzele asupra carora la cererea uneia dintre parti trebuie de reallizat un acord. Partile comtractuale au optiunea de a decide care clauze in opinia lor sunt necesare pu a incheia acordul de vointa si a da nastere rap juridic contractual. Astfel o clauza care in mod normal nu este esentiala pu un anumit gen de contract nici prin lege, nici prin natura contr va deveni esentiala daca una dintre parti doreste ca ea sa fie inclusa in contr de ex in contr de vinzare - cumparare clauza cu privire la ambalarea marfii vindute nu este una esentiala daca insa cumparatorul procura un lucru pu al face cadou ambalajul poate constitui pu el un element esential astfel incit fara a realiza un acord asupra acestuia contr ar putea sa nu fie incheiat. Realizarea acordului partilor asupra clauzelor esentiale reprezinta incheierea contr.Legea stabileste doar criteriile generale de calificare a clauzelor contractuale in calitate de clauze esentiale. In doctrina au fost expuse opinii diferite in ceia ce priveste determinarea atit a clauzelor esentiale comune pu ansamblul contr cit si a celor ce sunt calificate ca atare pu anumite categorii de contr. Potrivit unei opinii majoritare o asemenea clauza este cea referitoare la obiectul contr. Orice contr are drept obiect crearea de obligatii al caror obiect este intotdeUna o prestatie, prestatia la rindul ei are drept obiect fie transmiterea unui drept fie un fapt al debitorului. Prestatiile care formeaza obiectul obligatiilor contractuale se inscriu in clasificarea generala: a da, a face ori a nu face. Regulile referitoare la obiect sunt comune pu toat obligatiile inclusiv pu cele ce rezulta din contracte. Obiectul contr trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: 1) el trebuie sa existe 2) sa fie determinat sau determinabil 3) sa fie licit sau legal 4) sa se afle in circuitul civil 5) sa fie posibilClauzele accesorii. Toate clauzele contractuale care nu sunt calificate ca esentiale sunt clauze accesorii.Clauza cu privire la calitatea prestatiei. Regula generala care este cuprinsa la art 572 alin 2 CC dispune ca obligatia trebuie executata in mod corespunzator. In cazul in care partile au stabilit in contr parametrii calitatii prestatii executarea trebuie sa corespunda parametrilor specificati. Daca partile au omis sa includa in contr aceste stipulatii in caz de litigiu calitatea prestatiei ce face obiectul contr va fi determinata de instanta de judecata in functie de circumstantele cauzei. In asemenea cauze se va aplica norma dispozitiva inscrisa in art 589 CC care prevede ca in cazul in care calitatea prestatiei nu este expres determinata de contr debitorul este obligat sa execute o prestatie de cel putin de o calitate medie.Clauza cu privire la termen. Desi pu majoritatea contr aceasta clauza nu este calificata ca esentiala ea este una dintre cele mai importante clauze contractuale. Mentionam ca pu unele categorii de contr legea confera acestei clauze calitataea de clauza esentiala. Astfel printre clauzele pe care trebuie sa le contina un contr de asigurare este inceputul si durata asigurarii. Prin termene se stabilesc atit limitele de timp ale existentei contr insusi cit si momentul sau perioada in care trebuie sa fie executate prestatiile ce constituie obiectul contr. termenul prezinta importanta atit in contractele cu executare instantanee cit si in cele cu executare succesiva.Clauza cu privire la pret. Desi aceasta clauza in majoritatea contr nu este considerata esentiala ea este foarte importanta tuturor contr cu titlu oneros. Pretul in contr poate fi determinat sau determinabil. In materia contr de vinzare - cumparare legea dispune ca daca pretul nu este indicat direct in contr partile pot conveni in m modului de determinare a acestuia. Una din problemele care se pun in contextul clauzei cu privire la pret este cea referitoare la posibilitatea modificarii pretului stabilit in contr. Modificarea clauzelor cu privire la pret poate fi operata doar atunci cind partile convin in acets sens respectiv sau atunci cind legea prevede o asemenea posibilitate.Legea dispune ca contractul incheiat legal obliga partile nu numai la ceia ce au stipulat expres dar si la tot ceia ce rezulta din natura lui in conformitate cu legea, cu uzantele sau cu principiile echitatii. Clauzele implicite au fost clasificate la rindul lor in urmatoarele trei grupuri. In primul grup sunt incluse clauzele implicite de fapt adica acele clauze care nu au fost expres stipulate in contr dar pe care partile trebuiau sa inteleaga sa le includa. Al doilea grup consta din clauzele implicite in puterea legii adica acele clauze care opereaza chiara daca partile nu leau inclus in contract. Al treilea grup consta din clauzele implicite in virtutea uzantelor.

Teme pu examen: contractul de credit tema 13, contractul de vinzarea cumpararea dispozitii generale art. 683-685, contractul de schimb, contr de donatie, contr de arenda, de leasing, dispozitii generale cu privire la antrepriza si prestari de servicii, contr de comision, contr se antrepriza, prestari de servicii, de imprumut, instrainarea bunurilor cu conditia intretinerii pe viata