Horea Poenar

Teoria pegtelui-fantomeZece studii gi gapte scurtmetraje despre teorie

. fratusrttfi.

201,6

Cuprins

Cuvint introductiv / 7

I. Ruinele teoriei l15

Studii in stacojiu / L7Politica literaturii / 51

Monsters Inc. Nomadism gi teorie literard 174Ruinele teoriei gi teoria ruinelor / 10g

II. Scurtmetraje I 159

,i

W. Despre ce li s-ar puteatnttmpla amintirilor I 179

Kaddish. Despre poezie l'l.B'1.slK I 212

AK. Despre nefericirea literaturii l2Z0

IY. Etica imaginii I 265

Scriitura vizibilului. Sorin Titelqi logica imaginilor 1267

Imagine-scandal: locul femeii ftr economiavizibilului. Irene Adler gi Scandal in Boemia / 315

Or ganizarea pesimismului.Posibilitatea gindirii in mass-media 1350

*

Provenienfa textelor / 382

Studii in stacojiu

ln edilia din august 1901 a revistei The StrandMagazine, in care sunt publicate primele douicapitole din The Hound of Baskentilles, al doileadintre acestea, la nivelul narafiunii, expune douilecturi: un manuscris din secolul al XV[I-Iea, incare e formulatd legenda unei ,,great, black beast,shaped like a hound", gi un fragment din The

Deaon County Chronicle, in care ,,public facts" pars[ confirme,,the romantic stories", despre ciinelemonstruos, sunt citite in fala lui Holmes gi a docto-rului Watson de cHtre doctorul ]ames Mortimer.Ambele texte sunt legate de moartea recentd gi

in condifii stranii a lui Sir Charles Baskerville; infapt articolul de ziar prezint[ tocmai acest eveni-ment, in timp ce manuscrisul e o scrisoare trimisdde Hugo Baskerville fiilor sii.

Capitolul conline un al treilea discurs, onaraliune orald a dr. Mortimer, expunind infor-mafii suplimentare cu privire la moartea lui SirCharles. Istorisirea doctorului se incheie - gi" odati cu ea, capitolul gi fragmentul publicat inThe Strand Magnzine - cu relevarea faptului c5, incercetarea locului morlii (Yew Alley), doctorul adescoperit, fdrd indoialS, urmele unui,,gigantichound".

17

Horea Poenar

Trei narafiuni, agadar. Un text privat cumesaj proteiat, cu receptori cunoscufi, a cirorreacfie e presupusi, chiar ciutati. Un text public,cu proteclia diferitH a mesajului cerutd de cores-pondenla dintre limbajul public gi adevirulacceptat in convenliile unui receptor colectiv.

$i, in fine, un text oral, in care coerenfa mesa-jului e reglatS, congtient gi inconqtient, de reacfia

- gesturi, expresii etc. - interlocutorilor aflafi inorizontul privirii. Acegti4 in urma (gi urmarea)narafiunii, sunt deja receptori orientali, prinqiin desf5gurarea naraliunii de profunzime (sd onumim pentru moment aEa), a acelei fesdfuri desens care strdbate toate cele trei discursuri, darcare nu e incd aizibild; arhitectura ei, pondereagi relieful fragmentelor sunt doar ghicite, intuitegi supuse speculafiei. Corpul f6ri organe, arspune Deleuze. Studiul - studiile - in stacojiu, arspune Holmes. Iar pentru convenlia acestui textpentru vizibilitatea sa, teoria. Uneori la plural,dar despre asta mai tirziu.

Cele trei naraliuni sunt in textul lui ConanDoyle, caracterizate prin trei sintagme. Una apa?line naratorului din textul public gi am amintit-odeja: ,,romantic stories". O alta ii aparfine nara-torului principal, in acest lan! subtil de istorii:Dr. Watson eticheteazi scrisoarea lui HugoBaskerville drept,,singular narrative". O a treia

18

Teoria pegtelui-f antomd

caracterizare e cuprinsi in reactia lui Holmes cuprivire la aceeaqi scrisoare: aceasta ar putea se

intereseze doar ,,a collector of fairy tales".Toate cele trei interpretdri sunt incerc5ri de

a vorbi despre lesltura invizibila, despre aceanaraliune care nu e (incH) accesibil5, in caretoate celelalte (scrisoarea, articolul, povestireaorald, relatarea scrisi de dr. Watson) igi expunregula jocului, iEi stabilesc locul geografic (chiargeometric) gi igi stabilizeazd identitatea vizibild.E o narafiune pe care orice fel de caracterizareriscd sd o trunchieze, sd, o distrugd, si o piardd.Identitatea ei (daci ea existi si, cel pufinin presu-punerea pe care e necesar sd o facd limbajul celor-lalte discursuri, ea e acolo, intr-un loc imposibilde aritat) e fluidi, rezistent5, himericH. Poate fiugor deplasatd, chiar neinleleasd sau confundatd.Existi deja destui Lestrade pentru ca toate acesteerori sI fie frecvente in alte povestiri din dosarulHolmes. Dar - ca tofi cei patru naratori vizibili- vom presupune identitatea acestei naraliuninenarate. O vom postula. Vom justifica gi legi-tima aldturi de Holmes, travaliul necesar pentrua o aduce, atit ctt e - dacd e - posibil, ?n spafiilevizibilului. Vom desfdgura acest travaliu. EIva explica, pe parcurs, de ce exemplul din TheHound of Baskerailles e relevant pentru cdutareaunui infeles, unui statut gi unui loc geografic gicontemporan al teoriei.

19

Horea Poenar

Sunt teoriile doar - fFnA s-o gtie sau se oaccepte povestiri romantice? Filosofia luiHegel, spre exemplu, cu eroii s5i 9i speranfa ciexplic5 totul. Arhetipurile in care crede Iung.Simulacrul definit de Baudrillard. Mituriledescrise de L6vi-Strauss sau de Northrop Frye.

E teoreticianul un coleclionar de basme?

Ascunse in poveEti despre Dasein sau desprediferanld sau autopoiesis. Marile povestiri ale

umanitifii, cum crede lyotard. Cu violenla 1or,

descrisi printre allii de Zlilek, cu misticismul lorascuns, cum aratd Jacques Rancidre.

E teoria o naraliune singularl? Invizibild,ca la Merleau-Ponty, indecidabild ca himenulin conceplia lui Derrida. Sau vizibili prin dife-rite filtre, aga cum lesdtura unui roman lucreazH

in adincimile gi suprafelele sale, reglindu-I,pdstrindu-l in puterea sa evenimential5 9i,pentru autori ca Milan Kundera, autentic umand?

Singularitate ca o ruptur6, o sciziune a identitdliigi dbar astfel, pentru Barthes, desfltare. Altcevadecit catharsisul analizat de ]auss.

Prin, l?ngd, tntre toate acestea. Fdrd a-gi

impdrfi identitatea cu filosofia, ideologia sau

est-etica, cel pulin in infelesul lor tradilional.

20

Teoria pegtelui-f antomd

Existenla unei singularitdli a faptului literar e

un lucru mai ugor de presupus. Individualitateaunei opere tinde si fie - gi in istoria recent6,precum in tradilie - o cerint[ primd a jocului.Secolul XX teoretic, pe urma unei mai vechiautonomizdri a experienlei estetice (deja in atreia criticd a lui Kant), postuleazi o singulari-tate a literaturii. O identitate, asadar. Un praxissingular, recognoscibil, lizibil in forma sa (litera-ritatea) gi finalitdfile sale, in extinderea sa tot mainecontrolati (etic sau ideologic). Singularitatealiteraturii e esenfiali nu numai pentru c[ faceposibil (qi necesar) un domeniu distinct aIcunoagterii, ceea ce este o cerinld de bazd, insistemul capitalist al discursurilor, ci, mai ales indeceniile in care teoria literari revendici statutulunui discurs fundamental care stribate gi stabi-legte frecvenfele in care pot fi emise gi inlelesecelelalte discursuri, pentru ci aceastH singulari-tate pare sd strdbatd - ca un reper inevitabil -semnificatiile qi identitiflle esenliale ale socia-Iului. De la convenfiile fluide ale realitHfii gi ficfi-unii, de la fluxul imaginarului pind la structurilenarative, lingvistice si hermeneutice in care pinigi o teoremH matematicd este prinsi (fHcutd posi-biln gi reglati ca discurs).

Teoria (cel pulin atunci cind ii spunem, incd,literard) pare a nu trebui decit s6. urmeze aceastd

L

Teor ia p egtelui-fant om d

in fafa unui acvariu, mai multe persoane suntrugate si numere pegtii din interior. E dificil, se

miqc6 neintrerupt, o imagine fix[ ar fi de dorit,dar nu e posibild. Cifiva dintre privitori sPunci sunt cinci peqti; ceilalli spun cd sunt qase.

Un singur pegte aEadar face diferenfa, aminidecizia, pistreazi incertitudinea. Pentru RaoulRuiz, din al cirui Ballet aquatique am redat expe-rimentul, acesta e un pegte fantomd, care revinedin cind in cind qi care cilitoregte din acvariu inacvariu. Pentru foarte multd lume, acest pegte e o

problemS, un motiv de iritare, o marji de eroarece trebuie redusd, eliminati, gtears6. Teoria,intr-o asemenea viziune, e arsenalul metodo-logic ce poate fi gindit pentru a imblinzi acest

spectru, aJ face s5 vorbeasca, sd numere; ceea ce,

depdgind impresia (qi impresionismul), leagilucrurile in limpezimea conceptelor, in debuful(cel pufin) imbdtdtor al sistemului.

Pentru mine, acest pegte are o altH poveste(sau mai multe). Vorbind desigur (gi deja) despremoarte, cum o face Ei pentru Ruiz, elfragilizeazltoate agteptHrile, toate metodele noastre. Un celd-

lalt rnerci nenumdrat (neprins intr-o identitate),

t61

Horea Poenar

p e g tele f antom d ap o stro f e a 26,, r e sp ons abilize az|gi, firegte, bintuie. Teoria, pentru mine (gi pentrucei, cred, care nu cautd solufia experimentuluiin cifra 5 sau 6, ci zdbovesc in aceasti aminarepoate perpefud, in acest punct nevralgic), incepeaici, o datd cu acest peEte. Ea e, aga cum o qtiaspre exemplu Aby Warburg, o poaeste cu fantomepentru adulli.

In felul acesta sunt lucruri care se pierd, cumar fi satisfaclia de a spune 5 sau 6 gi de a doveditotul prin oprirea imaginii (satisfacfia criticuluide a spune care gi citd e valoarea unui text nue oare aceeagi?). Sau gansa unei cartografieristabile a vizibilului gi dicibilului, canonicd, legi-feratoare. Sau bucuria ralionalismului qi pozi-tivismului de a spune, de la inceput si mereu,gtndesc, deci nu sunt nebun Imi permit sd credcd sunt in acelaEi timp lucruri care se cigtigi,chiar dacX sunt fragile, de multe ori angoasantegi greu comunicabile fdrH un travaliu lent bazatpe supravietuiri si reveniri, detalieri gi migcdrila fel ca in suita de imagini din interiorul unuicaleidoscop.

Textele mele (dar gi activitatea didacticd)au in comun (gi in profunzime, intr-un fel deorigine turbionari) problema pegtelui fantomd.E poate doar o imagine (dar niciodat[ fixi) atimpului intre pierdere gi regdsire, a morlii intreimaginafie si urmd, un fel defrazd din sonata luiVinteuil despre care Proust spune ci e ireducti-bild la orice ordine a impresiilor.

162

Teoria peqtelui-f antomd

Donr o imagine. in acest nod, in aceasti liniede fugd se afle o intreagd eticd a lecturii gi a

teoriei.

il,Fraza lui Charlie Parker

intr-un text-omagiu pentru Derrida (insiomagiu in sensul lui Derrida: datorie gi eliberare,doliu gi exorcizare, pentru qitn locul - For Derrida),

L Hillis Miller aseam6ni haza glnditoruluifrartcez, cu revenirile gi varialiile ei, cu surprizelegi improvizaliile ce o definesc, cu fuaza muzi-cald a saxofonistului Charlie Parker, pentru care,poate nu intimpldtor, teoreticianul a intrefinut opasiune de-o vialH. Dincolo de aspectele ce ,tinde construcfia textului, de tempo al gtndirii prindeschiderea fiecirei posibilitdfi, prin meditaliacu privire la fiecare aspect presupus indeobgte cainfeles, existS, cred" gi alte asem6ndri intre creafiamuzicali a lui Bird gi gindirea teoreticd ce iese dingesturile programate ale tradifiei.

Numesc doar un aspect aici: preferinla qi

expertiza lui Parker pentru saxofonul alto gi nutenor ar putea suscita, intr-un gest derridean, odiscufie despre teoreticianul care nu mai e filosofin sensul platonician al celui care protejeazl,ldefine adevdrul, ci munca saincepein momenful

1.63

Horea Poenar

abandonului (de sistem, de programe, de limbajetransparente, de contraste clare), abandon fir inte-riorul cdruia Lucreazd totugi cu limbajul tradiliei(saxofonul alto e cel mai folosit in crealiile demuzic6, clasicd), ins6in pir{ile cele mai dificile aleregistrului (ceea ce e iarHgi specific saxofonuluialto).Despre registre vocale qi limbaje ale teoriei,voi vorbi insl in alt loc.

Ceea ce e mai important de perceput e felulcurn fraza lui Charlie Parker modificl meca-nismul creafiei. intr-un spaliu in care muzicatradifionali desfHqoard relalia dintre doar citevanote, avind ca efect o armonie ugor perceptibili,bazat6. pe agtept[ri convenfionale Ei contrasteputernice, Bird aglom ereazd improvizafii rapidemizind pe relafia complexil a notelor, intr-unvocabular tonal nou care trebuie perceput intr-unmontajin care referinle1e sunt mai greu sesizabile(dar sunt acolo). Fiecare frazd repune in disculiegi reagazd fiecare definilie, fiecare structuri,la felca in imaginea caleidoscopului invocatd de WalterBenjamin pentru a numi mai bine tocmai posibi-litatea unei gindiri a istoriei. Fragilitatea imaginiiii dd acesteia, in viziunea sa, singurul ei adevlr.

E vorba agadar Ei in cazul teoriei de oexperienfi a fragilitilii conceptelor, formelor gi

definifiilor. Precum in jazz, e in joc mereu gestulaltor deschiderl nu neap5rat o gindire nouH gi

principii teoretice noi, ci o teorie constant inova-toare ce pistreaz[ senzalia cd se desfdgoard mereupentru prima dat5 gi, dacd totugi nu e de fiecare

164