Teoria Privind Managementul Public

TEORIA PRIVIND MANAGEMENTUL PUBLIC

Managementul public ca domeniu distinct al stiintei managementului a aparut în

deceniul al optulea al secolului trecut, în principal ca urmare a situatiei critice în care s-au

aflat sistemele administrative din majoritatea statelor dezvoltate. Deficientele majore ale

acestor sisteme au creat disfunctionalitati devenite cronice care, în timp, au exercitat o

presiune puternica, greu de suportat de catre cetatenii tarilor respective si au alimentat

efectele unei crize în domeniul administratiei. A fost necesara aparitia unei astfel de

situatii, pentru ca liderii statelor dezvoltate sa traga un semnal de alarma asupra

pericolului iminent în care se afla omenirea la acea vreme, daca teoriile clasice

traditionale aveau sa continue sa domine modul de organizare si functionare a

institutiilor, sistemelor administrative, în general si din tarile lor, în special. A fost "o

lectie a istoriei" pentru care unele state, chiar din grupa celor dezvoltate, mai "platesc" si

astazi.

1.1 Necesitatea aparitiei managementului public ca domeniu distinct al

stiintei managementului

Greselile trecutului, pe de o parte, si ritmul foarte lent în care au început în

ultimii douazeci de ani ai secolului trecut schimbarile majore în procesele de

management si de executie din institutiile publice si în comportamentul organizational, au

efecte majore si astazi în sistemele administrative din tarile dezvoltate. De altfel, la

vremea respectiva analistii pentru sectorul public au aratat în lucrarile lor dimensiunile

crizei si implicatiile pe care aceasta le-ar putea avea pe termen mediu si lung asupra

sistemului administrativ.

A aparut astfel nevoia de schimbari majore în sectorul public, în general si în

modul de administrare a institutiilor statului, în special, astfel încât acestea sa fie eficiente

si sa satisfaca deplin interesele cetatenilor, asteptarile lor, nevoile lor.

Grupuri reprezentative de cercetatori din tarile dezvoltate au considerat ca a sosit

momentul ca rezultatele investigatiilor si studiilor elaborate de ei în ultimul deceniu sa fie

publicate. Au sperat ca liderii interesati ai administratiilor occidentale vor aprecia efortul

lor si vor întelege de ce sistemul trebuia schimbat si cum ar trebui sa aiba loc schimbarile

necesare. În acea perioada s-a declansat o strategie ofensiva a specialistilor în domeniul

managementului public asupra marilor conducatori ai administratiilor din tarile

dezvoltate. Rezultatul confruntarii a fost aparitia unui nou domeniu al stiintei

managementului, managementul public si a unui nou mod de perceptie si abordare a

aparatului administrativ dintr-o tara. Mai concret, aparatul birocratic, care a functionat

mai bine de 50 de ani, trebuia orientat potrivit unor noi principii.1[1]

Mutatii fundamentale nu puteau fi facute de aceiasi teoreticieni si practicieni

care aveau un mod de gândire si comportamen 22522y2423w t traditional, rigid, bazat pe

principiile birocratice ale gândirii formaliste promovate de binecunoscutul sociolog

german Max Weber. Atunci, în fata argumentelor specialistilor în domeniul

managementului public, practicienii au înteles un adevar esential si elementar, anume

faptul ca un sistem nu poate deveni functional si eficient în acelasi timp si nu-si poate

realiza misiunea pentru care a fost creat doar pe baza unui pachet de legi, a unor reguli,

norme si regulamente elaborate de juristi, aplicabile si/sau aplicate în baza unor perceptii

oarecare de catre persoane cu pregatire generala. Era nevoie de orientarea sistemului catre

noile valori ale managementului public, care sa asigure functionarea eficienta a

structurilor administrative create pentru a satisface nevoile cetatenilor, interesele generale

si individuale ale membrilor comunitatii, perceputi drepti clienti ai unei imense piete

reprezentate de societate în ansamblul ei si de fiecare unitate administrativ teritoriala în

parte.

1.2 Managementului public pe plan mondial si în România

1[1] Matei Lucica - Managementul public, Ed. Economica, 2006,pag.66-80

Matei Lucica - Managementul public, Ed. Economica, 2006,pag.79

În prima jumatate a secolului al XX-lea, profesori celebri, cum au fost Lorenz

von Stein, Charles-Jean Bonnin si Alecsandre-François Vivien, Henry Fayol si Frederic

Taylor de la mari universitati din Viena si Paris, au adus noutati în managementul public

si mai târziu, catre jumatatea secolului trecut, din SUA si Marea Britanie, au dezvoltat

stiinta managementului si stiinta administratiei, care au determinat aparitia mai târziu, în

câteva tari europene si în SUA, a managementului public.2[2]

În acest context, ca raspuns la modelul traditional al administratiei, promovat de

Max Weber, a aparut si s-a dezvoltat managementul public, un nou domeniu al stiintei

managementului, cu obiective clar determinate, cu principii si legitati generale si

specifice bine definite.3[3]

Dupa aproape 10 ani de cercetari, specialistii în domeniul managementului public au

sintetizat rezultatele activitatii lor si astfel au aparut curente de gândire care au reunit

valorile de baza ale managementului public sub diferite forme de exprimare. 4[4]

Managementul public a aparut ca o necesitate si se dezvolta permanent ca unul

dintre cele mai importante domenii ale stiintei managementului care, prin rezultatele

sale, poate avea un impact direct asupra îmbunatatirii modului de viata al cetatenilor

dintr-o tara.

Este unanim acceptat faptul ca schimbarea de conceptie în sectorul public si

crearea noului sistem de management public functional si eficient pentru structura

administrativa reprezinta un proces de durata care, însa, ar trebui intensificat în toate

2[2]Alexandru, Structuri, mecanisme si institutii administrative, Editura Szlvi, Bucuresti, 1996,pag.54-64


4[4] Matei Lucica - Servicii publice, Ed. Economica, 2004,pag.34-46

.

tarile ce doresc o orientare reala a serviciilor oferite de administratie catre piata. De altfel,

specialistii în domeniu, între care Isaac Henry-Kester, Chris Painter, în lucrarea

Management in the Public Sector: Challenge and Change si Kieron Walsh în lucrarea

Public Service and Market Mechanisms, au demonstrat necesitatea reformarii conceptiei

manageriale în sectorul public.

În deceniul opt al secolului trecut, s-a folosit pentru prima data conceptul de

management în sectorul public.

Structurile rigide, bazate pe ierarhie si forme birocratice diversificate, care au

dominat institutiile din administratia publica în cea mai mare parte a secolului douazeci,

nu mai puteau raspunde pozitiv problemelor majore cu care se confrunta administratia. În

acest context a aparut managementul public, ca un nou mod de perceptie asupra

conducerii institutiilor publice si asupra misiunii acestora în sectorul public.5[5]

La începutul anilor 1990, un nou model de management pentru institutiile publice

a fost conturat si promovat în tarile dezvoltate (Farnham si Horton, 1996). Acesta reunea

câteva concepte si abordari moderne formulate de cercetatori:

. Managerialism (Pollitt, 1993),

. Noul management public (Hood, 1991),

. Administratia publica orientata catre piata (Lan, Zhizoung si

Rosenbloom, 1992),

. Paradigmele post-birocratiei (Barzelay, 1992),

. Guvern antreprenorial (Osborn si Gaebler, 1992).


Dincolo însa de terminologia diversa folosita, principiile si legitatile de baza erau

aceleasi.

O acceptiune, de asemenea interesanta, apartine specialistilor americani Osborn

si Gaebler. Autorii au pornit de la premisa ca administratia guvernamentala "trebuie sa fie

reinventata". Ei au aratat ca, desi cred în administratia guvernamentala si considera ca

guvernul poate avea initiative interesante, totusi societatea civila, perceputa ca o imensa

piata este întotdeauna aceea care determina continutul activitatilor în cadrul unor astfel de

structuri. Cei doi specialisti au elaborat un set de caracteristici pentru ceea ce ei au numit

guvernare antreprenoriala (Osborn si Gaebler, 1992, p.20). Ei considera ca principiile si

valorile de baza pentru managementul public la nivelul administratiei guvernamentale

sunt6[6]:

promovarea competitiei între furnizorii de servicii;

dezvoltarea dimensiunii participative a managementului public prin

exercitarea controlului din afara sistemului birocratic de catre membrii comunitatii,

respectiv cetatenii;

masurarea performantei institutiilor publice în functie de rezultatele obtinute

si nu de volumul si valoarea intrarilor;

orientarea conducerii institutiilor publice catre realizarea obiectivelor derivate

din misiune si nu pentru aplicarea unor acte normative, regulamente si norme

metodologice;

considerarea beneficiarilor de servicii drept clienti carora li se pune la

dispozitie o oferta variata de servicii de catre diversi furnizori;


accentuarea dimensiunii previzionale a managementului public de

anticipare a continutului serviciilor si de prevenire a aparitiei unor situatii problema;

concentrarea energiilor în atragerea si câstigarea de resurse si nu pentru

consumarea acestora;

descentralizarea autoritatii si încurajarea managementului participativ;

promovarea mecanismelor de piata în locul celor birocratice;

coordonarea si integrarea elementelor sistemului de servicii publice

furnizate de sectorul public sau privat pentru a solutiona problemele specifice ale

comunitatilor.

Cei doi autori includ în lucrare câteva exemple de practici inedite în

managementul public din Statele Unite ale Americii, unde s-au aplicat aceste valori, în

special la nivelul administratiei locale.

Presedintii si sefii guvernelor din unele state dezvoltate au început sa înteleaga

ca, de fapt, competenta manageriala în administratia centrala si locala influenteaza

semnificativ performantele obtinute în sectorul public si au început sa colaboreze pentru

a dezvolta si extinde principiile si valorile de baza ale managementului public.7[7]

Raportul pe anul 1990 al OECD, chiar pe prima pagina se mentioneaza ca cele mai multe

tari dezvoltate au trecut la schimbari radicale în valorile culturale ale administratiei

publice, iar acest proces trebuie sa continue într-un ritm accelerat.

Nu mai exista nici un fel de dubiu asupra faptului ca eficienta si eficacitatea în

sectorul public trebuie sa fie îmbunatatite, managementul public în institutiile publice

trebuie orientat asupra obiectivelor si rezultatelor, iar managerii publici trebuie sa fie

7[7] Alexandru, Structuri, mecanisme si institutii administrative, Editura Szlvi, Bucuresti, 1996,pag.90-114

apreciati în functie de capacitatea de a rezolva problemele sociale generale si specifice.8

[8]

Desigur ca schimbarile radicale în managementul public, în general si în cultura

organizationala din institutiile publice, în special, implica o serie de costuri pe care

administratiile din tarile dezvoltate au înteles ca trebuie sa le suporte în timp pentru

simplul motiv ca nu exista nici o cale de întors la modelul traditional al administratiei

publice.

Pornind de la acest context general al stiintei managementului public pe plan

international, se poate afirma ca si în tara noastra s-au realizat Noutati în managementul

public primele cercetari teoretice si practice începând din ultimul deceniu al secolului

trecut. Desi în România exista mari reticente, din motive diferite, în acceptarea

principiilor si legitatilor generale ale managementului public în sistemul administrativ si

în celelalte domenii ale sectorului public în general, totusi începând din anul 1996 în

Academia de Studii Economice Bucuresti, la Facultatea Management, la specializarea

Administratie Publica, a fost introdus pentru prima data în România∗ un curs de

Management Public în anul IV. Cursul este orientat din punct de vedere valoric,

principial si conceptual pe structura noilor curente în domeniu aparute în Europa

Occidentala si SUA si adaptat la specificul sectorului public din tara noastra.

În cursul anului 1999 au aparut în România si primele lucrari în domeniul

managementului public9[9] si managementului public international10[10].


9* Conferentiar universitar dr.Armenia Androniceanu în anul 1996 a introdus primul curs de management public în învatamântul superior din tara noastra.

?[9] Androniceanu, A., Management public, Bucuresti, Editura Economica, 1999

2 Androniceanu, A., Management public international, Bucuresti, Editura Economica, 1999

10

Patru ani mai târziu a fost introdus un astfel de curs si la scoala Nationala de

Studii Politice si Administrative din Bucuresti, iar în anul 2001 a fost publicata lucrarea

Management public, autor Lucica Matei.

Apare însa, din ce în ce mai evident, nevoia de extindere a acestui domeniu în

tara noastra. Lucru care se si întâmpla de fapt prin cresterea numarului disciplinelor

derivate din managementul public introduse în universitatile si centrele regionale de

perfectionare care pregatesc viitorii functionari publici.

În ultimii ani, la Congresul Autoritatilor Locale si Regionale din Europa, la

Summit-ul mondial din martie 2002 de la Barcelona al Primilor Ministri si la întâlnirea

sefilor de state desfasurata la Washington în primavara aceluiasi an, la care au participat

sefi de state si guverne din toate tarile dezvoltate si în curs de dezvoltare si numeroase

personalitati marcante din structurile administrative nationale si internationale, s-a

sustinut nevoia de schimbari radicale în sistemele administrative ale statelor si

dezvoltarea unei alte acceptiuni asupra modului de conducere a sectorului public, care

trebuie orientat asupra unor valori ce situeaza în centru cetateanul, securitatea si

siguranta acestuia, îmbunatatirea nivelului de trai al populatiei, prin atenuarea

diferentelor între statele bogate si cele sarace.

Daca în acest context invocam afirmatia lui Richard Farmer potrivit caruia:

"Managementul explica de ce o tara este bogata sau saraca", atunci fara nici un fel de

dificultate deducem care este misiunea complexa ce revine sefilor de state si de guverne

si managerilor publici, în egala masura, în acest început de secol XXI.

Este nevoie de schimbari radicale de mentalitate, de perceptie si de

comportament, care trebuie sa înceapa cu popularizarea ideilor despre noul management

public si despre necesitatea transformarii si adaptarii sistemelor administrative în functie

de noile principii si legitati fundamentale ale acestuia.11[11]

11[11] Androniceanu A., Management public,Ed.Economica,Bucuresti 1999,pag.214

1.3 Continutul managementului public

Desi atât în teorie, în literatura straina de specialitate, cât si în practica din tarile

dezvoltate, se face o distinctie clara între continutul administratiei si cel al

managementului public, totusi modelul traditionalist, consacrat în ultimii cincizeci de ani

ai secolului trecut, exista, în special în tarile în curs de dezvoltare si slab dezvoltate.

Acesta genereaza dificultati semnificative în întelegerea si acceptarea atât de catre

teoreticieni cât si de practicieni a diferentelor majore de continut între cele doua domenii.

În continuare insistam pe clarificarea unor astfel de probleme pornind de la sensul de

baza al administratiei si managementului.

1.3.1 Administratia vis-à-vis de management

Administratia este un domeniu cu un caracter teoretic si un continut limitat la

aspectele ce tin de structura unui sistem administrativ si legile, regulile si regulamentele

pe baza carora acesta este organizat si functioneaza într-o tara, în timp ce managementul

are un caracter practic si un continut multidimensional.

Administratia reuneste un aparat format din institutii ale statului create pentru a

aplica regulamente, proceduri si politici, acte normative etc. iar managementul

ansamblul proceselor si relatiilor de management din cadrul unei organizatii prin care

se urmareste realizarea unor obiective definite. Cu alte cuvinte, managementul într-o

organizatie este reprezentat de un grup de persoane responsabile pentru realizarea unor

obiective, iar administratia este reprezentata de structuri institutionale distincte prin

care se exercita puterea statului.12[12]

1.3.2 Administratia publica vis-à-vis de managementul public

12[12] Androniceanu A., Management public,Ed.Economica,Bucuresti 1999,pag.100-134

Androniceanu A., Management public International,Ed.Economica,Bucuresti,1999,pag.123-214

Fara îndoiala ca între cele doua concepte, asa cum acestea sunt particularizate în

sectorul public, respectiv administratie publica si management public exista diferente

majore de continut.

Administratia publica este reprezentata de un aparat în care se desfasoara un ansamblu

de activitati pentru elaborarea si aplicarea de acte normative, norme metodologice,

regulamente si programe politice.

Managementul public include administratia publica (Mullins, 1996) si, în plus,

urmareste crearea sistemului de management în cadrul institutiei publice pentru

realizarea obiectivelor cu maximum de eficienta, în conditiile asumarii responsabilitatii

pentru rezultatele obtinute. Aceste doua elemente de baza nu au fost în mod necesar

integrate în sistemul administrativ traditional.13[13]

Administratia publica este orientata asupra proceselor, procedurilor si

proprietatii, în timp ce managementul public implica mult mai mult decât instructiuni,

managerul public îsi orienteaza activitatea pe obtinerea de rezultate si preia toate

responsabilitatile derivate din propria misiune.

1.3.3 Managementului public

stiinta managementul public studiaza procese si relatii de management existente

între componentele sistemului administrativ dar si în cadrul acestora în vederea

descoperirii de principii si legitati generale, de metode si tehnici pentru îmbunatatirea

previziunii, organizarii si coordonarii, administrarii resurselor si control-evaluarii

activitatilor cu scopul cresterii gradului de satisfacere a interesului public.

Desi exista importante similaritati de continut cu stiinta managementului general,

fapt de altfel absolut normal, managementul public are coordonate de continut clar 13[13] Androniceanu A., Management public,Ed.Economica,Bucuresti 1999,pag.89

definite prin care se distinge semnificativ de acesta si de alte domenii ale stiintelor

economice si sociale. De asemenea, este important de remarcat ca la o analiza atenta se

pot identifica importante interdependente între managementul public si alte domenii ale

stiintelor economice si sociale, cum ar fi managementul general, marketingul public,

dreptul administrativ, administratia publica, informatica administrativa, psihologia

sociala etc.14[14]

Pentru o delimitare corecta a continutului managementului public, sunt prezentate

în continuare câteva coordonate esentiale.

Managementul public studiaza procese si relatii de management identificate în

sectorul public pe patru niveluri:

în afara sistemului administrativ dintr-o tara, în relatiile internationale:

interstatale si interinstitutionale, Fundamentele managementului public;

între componentele-institutiile existente în structura sistemului

administrativ dintr-o tara grupate pe cele trei ramuri ale autoritatii:

legislativa, executiva, juridica;

în cadrul autoritatilor administrative ca entitati distincte ale structurii unui

sistem administrativ;

în cadrul organizatiilor publice care desfasoara activitati de interes public

si nu fac parte din structura sistemului administrativ.

stiinta managementului public urmareste identificarea principiilor si legitatilor generale

si specifice, pentru sectorul public în general si pentru institutiile publice în special, care,

prin continutul lor, sa asigure fundamentele necesare satisfacerii interesului public.

14[14] Androniceanu A., Management public International,Ed.Economica,Bucuresti,1999,pag.34-67

Principiile si legitatile managementului public sunt de fapt o rezultanta a proceselor de

analiza si sinteza a unui numar reprezentativ de situatii practice identificate în sectorul

public, care au fost generalizate si considerate ca având influenta determinanta asupra

modului de desfasurare a activitatilor în sectorul public.

stiinta, în general, prin continutul ei, are caracter teoretic si este reprezentata prin

principii si legitati cu o orientare specifica, data de domeniul pentru care acestea sunt

definite. Valoarea acestor principii si legitati este demonstrata în practica si se masoara

prin gradul în care fundamentul teoretic are o contributie semnificativa la realizarea

obiectivelor domeniului respectiv.

Managementul public are un set de principii si legitati specifice15[15] care determina

semnificativ continutul proceselor si relatiilor de management din sectorul public

influentând realizarea obiectivului fundamental pentru acest domeniu.

Obiectivul fundamental al managementului public este cresterea gradului de

satisfacere a interesului public, fiind determinat de nevoile generale si specifice.

Sistemul de nevoi sociale generale si specifice determina în totalitate continutul

interesului public. În vederea realizarii obiectivului fundamental, managementul public,

prin exercitarea functiilor sale de catre managerii publici, asigura o previzionare realista a

întregului sistem de obiective. În functie de acesta, reprezentantii managementului public

creeaza o structura adecvata a sistemului administrativ în ansamblu si a fiecarei institutii

publice în parte, în care coeziunea sa fie data de coordonarea excelenta la nivel de sistem

si componente si de motivarea adecvata a resurselor umane în functie de gradul de

realizare a obiectivelor previzionate pentru sectorul public si pentru fiecare entitate

institutionala existenta si comunitate locala distincta.

Realizarea obiectivului fundamental al managementului public implica din partea

titularilor de posturi si functii publice de conducere si executie în acest domeniu un plus

15[15] Androniceanu, A. op. cit. p. 25

de responsabilitate în gestionarea tuturor categoriilor de resurse de care dispune sectorul

public, respectiv resurse umane, informationale, materiale si financiare. Toate acestea

sunt utilizate în procesele de management si de executie din institutiile publice pentru

satisfacerea nevoilor sociale si, implicit, realizarea obiectivului fundamental al

managementului public. Cunoasterea modului în care resursele atrase în sistem sunt

utilizate si identificarea gradului în care nevoile sociale generale si specifice sunt

satisfacute determina o monitorizare permanenta prin control si evaluarea nivelului

performantelor obtinute în sectorul public în general si de fiecare institutie publica în

particular. Informatiile rezultate din controlul si analizele efectuate în cadrul sistemului

administrativ si în fiecare institutie publica reprezinta baza pentru îmbunatatirea nivelului

performantelor manageriale obtinute în procesul de realizare a obiectivului fundamental

al managementului public.

Desi managementul public, asa acum s-a aratat, este un domeniu nou al stiintei

managementului, în tarile dezvoltate exista deja convingerea ca extinderea principiilor si

abordarilor specifice lui nu este doar o chestiune relativa, ci devine o necesitate

imperativa, care determina coordonatele majore ale reformei în sectorul public. Altfel

exista riscul alunecarii Fundamentele managementului public spre formalism accentuat,

schimbând câteva acceptiuni generale si neesentiale în detrimentul celor fundamentale,

reunite în noul managementul public.16[16]

Prin urmare este necesara renuntarea la tiparele vechi clasice de percepere a

sistemului administrativ, în general si a institutiilor publice în special ca fiind aparatul

administrativ birocratic în care se elaboreaza norme, regulamente, legi si prin care

acestea sunt aplicate si trecerea la noile principii si legitati generale ale managementului

public, prin care sistemul administrativ în ansamblu si fiecare institutie publica prin

managerii publici urmaresc obtinerea unui nivel determinat al performantei manageriale

16[16] Androniceanu A., Management public,pag.142

reflectate în cresterea gradului de satisfacere a interesului public general si a nevoilor

sociale specifice.17[17]

În România, reforma administrativa nu poate fi realizata fara schimbari majore

de conceptie în ceea ce priveste managementul public, valorile si principiile

fundamentale ale acestuia18[18], pentru fiecare din cele patru niveluri mentionate mai sus si

fara pregatirea resurselor umane din institutiile publice pentru a întelege necesitatea,

continutul schimbarilor reformei, rolul si responsabilitatea fiecarui functionar public si

reprezentant ales. Altfel se va continua plasarea formei înaintea esentei; or realitatea a

demonstrat ca cele doua nu pot exista una în afara celeilalte ci, dimpotriva, esenta

determina continutul obiectivelor reformei, în functie de care se identifica formele,

modalitatile de realizare si finalitatea acestui proces complex.

Prin noul management public se urmareste proiectarea si implementarea

sistemului de management care satisface cel mai bine, prin activitatile desfasurate,

nevoile sociale determinate si sintetizate în continutul interesului public, obiectivul

fundamental al acestuia.19[19]

Se poate afirma fara nici un fel de îndoiala ca managementul public ofera

coordonatele unei reforme reale în sectorul public din tarile dezvoltate.

1.4 Caracteristicile managementului public


18[18] Negoita Al., Ìtiinta administratiei, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977,pag.111-124

19[19] Androniceanu A.,Noul management public,2006,pag.88-94

Multidimensionalitatea si specificul managementului public atrag, în mod

evident, o serie de caracteristici, care, prin continutul lor, faciliteaza întelegerea si

asimilarea conceptelor fundamentale ale acestui domeniu nou al stiintei managementului.

Caracteristicile managementului public trebuie abordate în interdependenta lor,

pornind de la premisa ca ceea ce determina continutul managementului public este tocmai

efectul sinergic rezultat din combinarea optima a acestora.20[20]

Caracterul integrator, de sinteza, al managementului public rezulta din sfera

foarte larga de delimitare a obiectului de activitate pentru sectorul public.

Caracterul politic al managementului public este determinat de influenta pe care

reprezentantii politicului, integrati în structura organizatorica a institutiilor publice, o au

asupra continutului proceselor de management si de executie.

Caracterul complex al managementului public poate fi explicat luând în

considerare mai multe aspecte si apare, fara îndoiala, ca un corolar al precedentelor

caracteristici.

Managementul public are un caracter complex datorita sferei foarte largi de delimitare a

sectorului public. Managementul public este practicat în toate institutiile din sectorul

public, care reuneste în structura sa domenii distincte. Prin urmare, complexitatea este

data de varietatea nevoilor sociale din fiecare domeniu si a variabilelor organizationale

specifice institutiilor publice în care managerii publici îsi exercita functiile de conducere.

Caracterul de diversitate al managementului public este o consecinta directa a numarului

mare de domenii din sectorul public, pentru care se definesc aceleasi legitati generale si

principii a caror aplicare este puternic influentata de specificul lor.21[21]

20 ?[20] Matei Lucica - Managementul public, Ed. Economica, 2006,pag.93-124


1.5 Principiile si legitatile specifice managementului public

stiinta managementului public reuneste o serie de principii considerate

fundamentale pentru ca procesele de management si de executie din institutiile publice sa

aiba clar precizate coordonatele de baza si sa se poata realiza o coeziune între

conceptie, decizie si actiune.

Principiul conducerii unitare consta în definirea si aplicarea de catre toti

factorii de decizie a conceptelor fundamentale de management public, pornind de la

aceeasi perceptie reflectata într-o viziune comuna, unitara, clara asupra sectorului

public, asupra fiecarui domeniu si fiecarei entitati organizationale distincte în parte.

Exista o logica elementara potrivit careia un sistem nu poate sa functioneze

eficient decât daca partile sunt armonios integrate si coordonate si în acest spirit trebuie

perceput si implementat principiul conducerii unitare.

Prin urmare, cunoasterea de catre toti factorii de decizie a continutului

principiului conducerii unitare si implementarea corecta a acestuia nu este doar

necesara, ci devine, în contextul noului management public, absolut esentiala.22[22]

Principiul conducerii autonome consta în particularizarea continutului

managementului public, în functie de domeniile în care se aplica si de diversitatea

intereselor publice generale si specifice identificate. Prin urmare, principiul conducerii

autonome consta în acordarea unui grad corespunzator de autonomie manageriala si

financiara institutiilor publice, pentru satisfacerea intereselor publice generale si

specifice.23[23]

Daca în cele mai multe tari autonomia legislativa nu este considerata ca oportuna

într-un stat unitar, în ceea ce priveste autonomia manageriala, practica din toate tarile

22[22] Androniceanu A., Management public,pag.142

23[23] Negoita Al., Ìtiinta administratiei, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977,pag.111-124

democratice dezvoltate a confirmat necesitatea stringenta de a conferi reprezentantilor

managementului public acea independenta de actiune stimulativa pentru a obtine

performante si a deveni responsabili pentru nivelul acestora.24[24]

Principiul perfectionarii continue ca principiu al managementului public,

consta în abordarea într-o dinamica permanenta a sistemului de management public, în

functie de schimbarile aparute în mediul intern si international dar si în sistemul de

interese publice generale si specifice.

Principiul administrarii eficiente consta în realizarea, prin intermediul

proceselor si relatiilor de management din sectorul public, a gestionarii eficiente a

tuturor categoriilor de resurse atrase si destinate realizarii obiectivelor previzionate,

astfel încât sa se poata respecta o concordanta esentiala si necesara între nivelul

performantelor economice si sociale obtinute în institutiile publice de titularii posturilor

si functiilor publice de conducere si de executie si cheltuiala cu care acestea sunt oferite.

Principiul legalitatii consta în dimensionarea, structurarea si combinarea

proceselor si relatiilor manageriale, prevederile legislative considerându-se ca o baza

legala de luat în considerare si nu ca un scop în sine.

1.6 Functiile managementului public

Pentru a întelege continutul functiilor managementului public, este important sa

luam în considerare cel putin doua aspecte. Primul este determinat de faptul ca

managementul public, desi un domeniu distinct al stiintei managementului, este puternic

influentat de acesta, din al carui trunchi comun s-a desprins si particularizat în

institutiile din sectorul public. Argumentele pe care se bazeaza astfel de similaritati sunt

destul de usor de identificat si înteles. Câteva dintre acestea sunt prezentate în

continuare:25[25]



- institutia publica este tot o organizatie care se supune unor reguli de baza

asemanatoare pentru constituire si pentru functionare;

- institutia publica are o misiune si un sistem de obiective clar determinate de

nevoi specifice, identificate în domeniul din care face parte;

- conducerea institutiei publice este asigurata de o persoana sau un grup de

persoane,

- în orice institutie publica exista un sistem de management format din cele patru

subsisteme de baza: organizational, decizional, informational si metodologic,

- fiecare institutie publica dispune de toate categoriile de resurse proprii si atrase,

pe care le utilizeaza în procesele de management si de executie pentru realizarea

obiectivelor,

- în fiecare institutie publica moderna pot fi identificate, cu ponderi diferite însa,

cele cinci domenii de activitate din organizatiile sectorului privat, respectiv: cercetare-

dezvoltare, comercial, productie de bunuri si servicii, resurse umane si financiar-contabil.

Al doilea aspect, cel putin la fel de important ca si primul, deriva din

particularitatile sectorului public, care influenteaza semnificativ continutul

managementului public si modul de exercitare a acestora. Câteva aspecte sunt

esentiale26[26]:

. obiectivul fundamental al managementului public este cresterea gradului de

satisfacere a intereselor publice generale si specifice,

. exercitarea functiilor publice de conducere si de executie se face de catre

membri ai corpului functionarilor publici si reprezentanti ai partidelor politice

câstigatoare în scrutinul electoral,


. influenta majora a cadrului legislativ asupra continutului proceselor de

management si de executie si asupra unor componente importante ale sistemului de

management din institutiile publice,

. existenta unui cadru legislativ unic care precizeaza drepturile si obligatiile

functionarilor publici de cariera într-o tara, indiferent de domeniul în care acestia

activeaza,

. existenta unei ierarhii bine determinate pentru functionarii publici integrati în

sistemul carierei etc.

Exista doua categorii de functii ale managementului în institutiile din sectorul

public: functii ale managementului public general valabile si functii specifice pentru

fiecare domeniu distinct al sectorului public: administratie, sanatate, învatamânt, asistenta

sociala, cultura etc.

Functia de previziune consta în ansamblul proceselor de management

desfasurate în institutiile publice prin care se determina principalele obiective ale

acestora în strânsa interdependenta cu cele ale altor institutii din sectorul public si în

functie de nevoile publice generale si specifice, modalitatile de realizare si resursele

necesare. În ceea ce priveste functia de previziune, specialistii în domeniul

managementului public au un punct de vedere comun: toti considera aceasta functie ca

una din cele mai importante functii ale managementului public.

Functia de organizare-coordonare a managementului public consta în

ansamblul proceselor de management prin care se proiecteaza si se armonizeaza

componentele cadrului organizatoric intern necesar realizarii obiectivelor previzionate

în institutia publica si în domeniul în care aceasta se încadreaza.

Functia de administrare a managementului public consta în ansamblul

proceselor de management prin care se gestioneaza resursele umane, materiale,

financiare si informationale existente si atrase în institutia publica în procesul de

realizare a obiectivelor previzionate.

Functia de motivare consta în ansamblul proceselor de management prin care

resursele umane din institutiile publice sunt stimulate sa contribuie la stabilirea si

realizarea obiectivelor previzionate.

Functia de control-evaluare a managementului public consta în ansamblul

proceselor de management prin care se compara rezultatele obtinute cu obiectivele

previzionate, se verifica legalitatea activitatilor desfasurate în cadrul si în afara

institutiei publice, se masoara si analizeaza abaterile si se identifica modalitatile de

corectare sau amplificare a cauzelor care le-au determinat.

Matei Lucica - Managementul public, Ed. Economica, 2006,pag.66-80

Matei Lucica - Managementul public, Ed. Economica, 2006,pag.79

27[2]Alexandru, Structuri, mecanisme si institutii administrative, Editura Szlvi, Bucuresti, 1996,pag.54-64

27Androniceanu A., Management public,Ed.Economica,Bucuresti 1999,pag.100-134

Androniceanu A., Management public International,Ed.Economica,Bucuresti,1999,pag.123-214

?[13] Androniceanu A., Management public,Ed.Economica,Bucuresti 1999,pag.89

?[14] Androniceanu A., Management public International,Ed.Economica,Bucuresti,1999,pag.34-67

?[15] Androniceanu, A. op. cit. p. 25

?[16] Androniceanu A., Management public,pag.142

?[17] Matei Lucica - Managementul public, Ed. Economica, 2006,pag.67-87

?[18] Negoita Al., Ìtiinta administratiei, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977,pag.111-124

?[19] Androniceanu A.,Noul management public,2006,pag.88-94




?[22] Androniceanu A., Management public,pag.142

?[23] Negoita Al., Ìtiinta administratiei, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977,pag.111-124



?[26] Matei Lucica - Servicii publice, Ed. Economica, 2004,pag.77-115

28Managementul publicModulul caută să înveţe participanţii abilităţile ‚hard’ pentru ca aceştia să-şi maximizeze rezultatele avînd în vedere constrîngerile de timp şi resurse.

Ce este Management Public?

Managementul Public se referă la managementul tuturor proiectelor guvernamentale şi non-profit. Acest termen a fost derivat pentru a-l deosebi de Managementul Privat şi pentru a încuraja comparaţiile între practicile managementului în sectorul public şi privat şi a facilita învăţarea trans sectorială. Managementul Public analizează modurile de adaptare a instrumentelor şi tehnicilor Managementului Privat, la activităţile guvernamentale şi non-profit, urmărindu-se maximizarea eficienţei şi eficacităţii.

Managementul Public se deosebeşte de Administraţia Publică, care cuprinde toate procesele şi procedurile care dictează modul în care agenţiile publice sunt gestionate în interior. Administraţia Publică se focalizează asupra amplificatorilor sociali şi culturali ai guvernului pentru a pune accent pe stimulentele tradiţionale ale sectorului privat de maximizare a veniturilor marginale. Conceptele Managementului Public şi ale Administraţiei Publice, aşadar, se

intersectează şi se suprapun.

Diferenţele Fundamentale între Managementul Public şi cel Privat

Între managementul în sectorul public şi cel privat există diferenţe fundamentale care afectează modul în care sunt gestionate proiectele publice. Aceste diferenţe includ:

Proiectele din sectorul public sunt deseori de o amploare mai mare Proiectele din sectorul public deseori au un efect puternic şi direct asupra publicului

Sectorul public funcţionează sub controlul forţelor politice (alese) şi nu funcţionează în concurenţă, în timp ce sectorul privat funcţionează sub controlul pieţelor (care pot fi reglementate de Guvern)

Stimulentele din sectorul privat ţin de profituri în timp ce stimulentele din sectorul public nu

Proiectele din sectorul public sunt finanţate de către contribuabili în timp ce proiectele din sectorul privat sunt finanţate de proprietari (acţionari)

Similarităţile dintre Managementul Public şi cel Privat

Între managementul în sectorul public şi cel privat există similitudini care permit acestor sectoare să înveţe unul de la celălalt. Printre aceste similitudini se numără următoarele:

Proiectele din sectorul public şi privat au beneficiari Proiectele din sectorul public şi privat operează în cadrul unui şir de grupuri de factori de

decizie

Factorii de decizie din sectorul public şi privat sunt stimulaţi să atragă sprijin financiar pentru operaţiunile lor

Obiectivele de Învăţare

La sfîrşitul modulului participanţii vor:

Avea o înţelegere clară a principiilor, conceptelor şi terminologiei utilizate în Managementul Public

Înţelege structura managementului funcţional şi strategic al Administraţiei Publice moldoveneşti

Avea abilităţi de a utiliza instrumentele şi metodologiile pentru managementul public

Avea abilităţi de a formula obiective strategice şi funcţionale

Documents

Teoria Privind Managementul Public